„Tactica generală”.TEMA 6. Bazele ofensivei subunităţilor de infanterie.Subiecte de studiu:

1. Esenţa, scopul, condiţiile şi procedeele de trecere a subunităţilor în ofensivă 2. Locul şi rolul grupei(echipei) în dispozitivul de luptă al plutonului în lupta de

ofensivă . Succesiunea activităţilor desfăşurate de către comandantul grupei în luptă de ofensivă 3.. Pregătirea şi desfăşurarea luptei ofensive.. 4. Particularităţile organizării luptei de ofensivă pe timp de noapte şi în condiţii de iarnă.

Bibliografia: : 1. Manualul de luptă a grupei de infanterie. Chişinău 2010.

p. 83- 101

1. Esenţa, scopul, condiţiile şi procedeele de trecere a subunităţilor în ofensivă.

Ofensiva este forma de luptă, care se adoptă în scopul nimicirii în timp scurt a inamicului, pentru cucerirea unor obiective din adîncimea apărării inamicului şi asigurarea eliberării teritoriului naţional ocupat de către acesta.

Esenţa ofensivei constă în nimicirea inamicului cu toate mijloacele existente, într-un atac hotărîtor, în deplasarea fulgerătoare a subunităţilor în adîncimea dispozitivului de luptă al inamicului, în nimicirea şi capturarea forţei vii, a armamentului şi tehnicii acestuia, în cucerirea raioanelor (aliniamentelor) priconizate din teren.În dependenţă de situaţie, ofensiva se efectuează:

- asupra inamicului ce se apără;- asupra inamicului ce înaintează (lupta de întîlnire);- asupra inamicului ce se retrage (lupta de urmărire);

Ofensiva trebuie să se ducă cu îndrăzneală, în ritm rapid, fără întrerupere, ziua, şi noaptea, folosindu-se pe larg toate formele de manevră şi proprietăţile terenului.

Atacul este o acţiune de luptă a trupelor realizată sub forma înaintării spre inamic şi constă într-o deplasare fulgerătoare şi neîncetată a subunităţilor în dispozitiv de luptă combinată cu focul intensiv al armamentului maşinilor de luptă, iar pe măsura apropierii de inamic şi din alte tipuri de armament, în scopul nimicirii inamicului, cuceririi terenului ocupat de acesta şi pătrunderii în adîncimea dispozitivului său de apărare.

Atacul executat cu succes creează condiţii pentru dezvoltarea ofensivei, realizarea unor manevre decisive şi trecerea la urmărirea inamicului.

Atacul poate să se execute cu infanteria pe jos sau îmbarcată pe transportoare amfibii blindate (maşini de luptă).

În timpul atacului cu infanteria pe jos efectivul plutonului (grupei) de infanterie motorizată acţionează în lanţ de trăgători.În timpul atacului, cînd acesta se execută pe maşini de luptă, plutonul infanterie motorizată, folosind cutele reliefului, acţionează în linie de maşini.Ofensiva se poate executa din contact nemijlocit cu inamicul şi din mişcare.Indiferent de procedeul de trecere la ofensivă, compania(plutonul) trebuie să vizeze în permanenţă intervalele şi flancurile inamicului, să-i fracţioneze forţele şi mijloacele, să le izoleze (încercuiască) şi să le nimicească.

Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se adoptă atunci când acesta a avut timp să-şi organizeze apărarea şi dispune de un dezvoltat sistem de lucrări genistice şi de baraje, precum şi în cazul în care reţeaua de comunicaţii din adâncime către linia frontului este slab dezvoltată sau impracticabilă. Aceasta este precedată de ocuparea poziţiei de plecare şi poate avea loc cu sau fără regruparea forţelor din contact cu inamicul sau prin înlocuirea parţială, ori totală cu altele aduse din adâncime.

Poziţia de plecare la ofensivă a plutonului este fâşia de teren, amenajată din punct de vedere genistic, cu o adâncime variabilă, în funcţie de dispozitivul adoptat, în medie de 100 – 150 m. Ea trebuie să asigure dispunerea în ascuns a forţelor, protecţia împotriva mijloacelor de foc ale inamicului în special a celor nucleare, biologice, chimice, incendiare şi să creeze condiţii favorabile pentru trecerea la ofensivă.

La grupa de infanterie adâncimea poziţiei de plecare la ofensivă este de la aliniamentul locaşurilor individuale până la locul poziţiei TAB sau MLD, având valori de până la 100 m în adâncime şi 50 – 100 m de front.

2

PL

UT

ON

UL

IN

FAN

TE

RIE

MO

TO

RIZ

AT

Ă Î

N L

UP

TA

DE

OF

EN

SIV

Ă

DIN

CO

NT

AC

T N

EM

IJL

OC

IT C

U I

NA

MIC

UL

(ap

ărar

ea in

amic

ulu

i pre

găti

tă în

gra

bă

- o

vari

antă

)

Ofensiva din mişcare se execută prin aducerea subunităţii din adîncime dintr-un raion iniţial (de aşteptare, de concentrare) care poate fi situat la 40-60 km de aliniamentul de contact.Esenţa acestei metode de luptă constă în faptul că pregătirea pentru ofensivă se efectuează în raionul iniţial ( de concentrare, aşteptare), la timpul stabilit subunităţile, sub acoperirea cu foc al artileriei, loviturilor aviaţiei se deplasează din raionul iniţial, consecutiv desfăşurînd forţele în dispozitiv de marş, premergător de luptă şi de lupta şi la timpul stabilit atacă linia dinainte a apărării inamicului.

Pentru pregătirea ofensivei din mişcare se stabilesc:- raioane de concentrare (40-60 km de aliniamentul de contact.);- itinerare de apropiere;- aliniament de desfăşurare pentru atac;-- aliniamente (iniţial, de coordonare, de desfăşurare pe coloane, de debarcare, de atac);- direcţie de ofensivă (atac);- aliniament de coordonare a sprijinului de foc;- obiectiv (aliniament) intermediar;- obiectiv final;- aliniamentul misiunii.

Itinerarele de apropiere sunt traseele urmate de subunităţi din raioanele de concentrare spre aliniamentul de desfăşurare pentru atac.Aliniamentul iniţial - la o depărtare faţă de raionul de concentrare care să asigure încolonarea unei subunităţi cu mijloacele primite în sprijin şi poate fi 5 – 10 km(pentru batalion);

3

Aliniamentele de coordonare - la distanţă corespunzătoare a 2-3 ore de marş;Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii – la 4-6 km faţă de limita dinainte a apărării inamicului,Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane – la 2-3 km faţă de limita dinainte a apărării inamicului,Aliniamentul de debarcare se stabileşte când se execută ofensiva cu infanteria în dispozitiv de luptă pe jos. Acesta trebuie să fie cât mai aproape de aliniamentul de atac (la 1-1,2 km), ferit de observarea inamicului şi de focul executat prin tragere prin ochire directă;Aliniamentul de atac se stabileşte cât mai aproape de limita dinainte a apărării inamicului (600-800m)Aliniamentul de siguranţă se stabileşte la o distanţă variabilă faţă de limita dinainte a apărării inamicului, pe care forţele nu au voie să-l depăşească decât după terminarea pregătirii de foc şi trecerea la sprijinul de foc al ofensivei;Ora atacului (ora „H”), este ora trecerii aliniamentului de atac şi se comunică de către comandant, cu 1-2 ore înainte de începerea deplasării.Direcţia de ofensivă (atac) indică direcţia generală de înaintare a unei subunităţi de infanterie care trebuie urmată.Aliniamentele de coordonare a sprijinului de foc se stabilesc de către comandantul eşalonului superior, în scopul asigurării coordonării foculuiObiectivele (aliniamentele) intermediare sunt folosite pentru coordonarea deplasării forţelor atacatoare în timp şi spaţiu şi sunt strâns legate de importanţa terenului şi dispunerea inamicului.Obiectivul final al misiunii constituie aliniamentul tactic ce trebuie cucerit de către subunitatea de infanterie pentru a îndeplini misiunea stabilită de comandant

Ofensiva din mişcare asigură secretul pregătirii acţiunilor şi surprinderea inamicului.

4

1

2

– 3

km

p. 8

00 m

PL

UT

ON

UL

IN

FAN

TE

RIE

MO

TO

RIZ

AT

Ă Î

N L

UP

TA

D

E O

FE

NS

IVĂ

DIN

MIŞ

CA

RE

(o v

aria

ntă

)

Lupta de întîlnire este o particularitate a luptei de ofensivă la care părţile se află în mişcare, urmărind realizare scopurilor prin acţiuni de ofensivă.Lupta de întîlnire poate sa aibă loc pe timpul marşului, în apărare pe timpul executării contraatacurilor şi în ofensiva pe timpul ducerii acţiunilor de luptă împotriva rezervelor inamicului şi respingerii din mişcare a contraatacului.Lupta de întîlnire se caracterizează prin:

- timp scurt la dispoziţie pentru pregătirea acţiunilor de luptă;- situaţiei insuficient de clare şi des schimbătoare.

Succesul în lupta de întîlnire îl obţine acela, care acţionează cu îndrăzneală şi hotărîre, devansează pe adversar în desfăşurare pentru luptă şi în deschiderea focului.

Formele manevrei în ofensivă sunt: - mutarea efortului de pe o direcţie pe alta;- învăluirea; - întoarcerea; - lovitura frontală; - manevra pe verticală.

Mutarea efortului de pe o direcţie pe alta, din faţă spre adâncime şi invers constă în deplasarea executată cu subunităţile din adâncimea dispozitivului de luptă şi dezvoltarea ofensivei pe direcţii pe care inamicul nu se aşteaptă.

Învăluirea constă în combinarea acţiunilor frontale ale subunităţilor proprii cu cele executate asupra unuia sau ambelor flancuri ale dispozitivului inamicului în vederea fracţionării şi nimicirii forţelor sale. Între acţiunile frontale şi cele de flanc trebuie să existe cooperare neîntreruptă şi legătură de foc neîntreruptă.

5

Pentru executarea manevrei de învăluire, în cadrul grupei, în funcţie de situaţie, în gruparea care acţionează de front cât şi în cea care execută manevra se pot găsi 1-2 echipe. Întoarcerea este o manevră mai adîncă ce se realizează cu scopul ieşirii şi lovirii inamicului(eşalonul 2 sau rezervele) din spate. Ea se reslizează printr-o cooperare tactică cu subunităţile, care acţionează din faţa (front) şi desantul tactic.Lovitura frontală constă în producerea de pierderi cât mai mari inamicului prin ruperea apărării sale şi crearea de breşe în dispozitivul lui de apărare care să asigure în continuare folosirea celorlalte forme de manevră în scopul nimicirii pe părţi a acestuia şi dezvoltarea în ritm rapid al ofensivei; Manevra pe verticală nu este specifică eşalonului subunitate; ea se execută când eşalonul superior dispune de resurse de aviaţie pentru utilizarea forţelor aeropurtate în scopul de a favoriza acţiunile forţelor pe direcţiile principale; se foloseşte în mod frecvent concomitent cu celelalte forme de manevră. Compania (plutonul) poate fi destinată să acţioneze ca forţe aeromobile în favoarea eşaloanelor superioare.Manevra de foc se realizează prin concentrarea simultană sau succesivă a focului categoriilor de armament asupra diferitelor obiective ale inamicului.

2. Locul şi rolul grupei(echipei) în dispozitivul de luptă al plutonului în lupta de ofensivă . Succesiunea activităţilor desfăşurate de către comandantul grupei în luptă de ofensivă .

Grupa de infanterie pregăteşte şi duce lupta ofensivă, de regulă, în cadrul plutonului. Uneori acţionează independent ca patrulă de siguranţă pe timpul urmăririi sau luptei de întâlnire.

Grupa de infanterie se poate găsi în dispozitivul de luptă al plutonului, ori în rezerva companiei.

În misiunea plutonului (grupei) de infanterie motorizată în ofensivă, în funcţie de natura, valoarea şi caracterul apărării inamicului se indică obiectivul de atac şi direcţia de continuare a ofensivei.

Cînd misiunea de luptă e pusă prin radio, plutonului (grupei) i se indică numai direcţia de continuare a ofensivei.

Obiectivul de atac al plutonului (grupei) de infanterie motorizată de obicei este inamicul în şanţuri sau în alte fortificaţii ale punctului de sprijin, precum şi unele tancuri, tunuri, mitraliere şi alte mijloace de foc ale inamicului, dispuse pe direcţia de ofensivă. Obiectivul de atac se precizează în amănunt pe poziţia de plecare la ofensivă.

Realizarea obiectivului de atac constă în nimicirea personalului şi mijloacelor de foc ale inamicului de pe frontul lor de atac, din prima tranşee şi cucerirea unui aliniament situat înapoia acesteia care să asigure desfăşurarea cu succes a acţiunilor ulterioare.

După cucerirea obiectivului subunităţile continuă atacul pe direcţia indicată, fără oprire, primind noi misiuni (obiective de atac).

6

Direcţia de continuare a ofensivei pentru pluton poate fi 1500-2000m iar pentru grupă 200-300m(cînd acţionează pe jos) şi 400m(înbarcată pe TAB,MLD) în adîncimia punctului de sprijin al inamiculuiDezvoltarea frontală a dispozitivului de luptă a Gr.IMo în ofensivă este variabilă în funcţie de varianta adoptată, fiind de 35- 50 m, rezultată din intervalele de 6 –8 m(8-12 paşi) dintre militari iar noaptea 4-5m.Plutonul în ofensiva pe jos atacă pe un front fiind în medie de 200-300m, rezultată din fronturile grupelor (35-50 m fiecare) şi intervalele dintre acestea de 75 m.Cînd acţionează pe TAB sau MLD frontul de atac al plutonului rezultă din intervalele dintre autovehicule, care pot fi de cel puţin 100 m.Dispozitivul de luptă a grupei în lupta de ofensivă poate fi:

- pe jos (în lanţ de trăgători);- linie de luptă (înbarcat pe TAB (MLD);- desant pe tanc.

7

DIS

PO

ZIT

IVU

L D

E L

UP

TĂ

A

L P

LU

TO

NU

LU

I IN

FAN

TE

RIE

MO

TO

RIZ

AT

Ă Î

N O

FE

NS

IVĂ

200

-. 3

00 m

p. 75 m

p. 5

0 m p. 50 m

a) P

e m

aşin

i de

lupt

ă (o

var

iant

ă)

b

) P

e jo

s (

o va

rian

tă)

Succesiunea activităţilor desfăşurate de către comandantul grupei în lupta de ofensivă .

Pregătirea acţiunilor pentru luptă de ofensivă , comandantul de grupă le desfăşoară în vederea îndeplinirii misiunii şi cuprinde:

1. Planificarea acţiunii,2. Organizarea acţiunii,3. Organizarea cooperării4. Controlul.

Pregătirea acţiunilor pentru luptă de ofensivă se desfăşoară în următoarea succesiune:

1) Pasul 1 – primirea misiunii;2) Pasul 2 – emiterea ordinului preliminar sau de avertizare;3) Pasul 3 – pregătirea planului preliminar;4) Pasul 4 - executarea deplasării necesare;5) Pasul 5 – recunoaşterea;6) Pasul 6 – completarea planului;7) Pasul 7 – emiterea ordinului de acţiune;8) Pasul 8 – supervizarea.

Cdt. grupei după îndeplinirea pasului 1- 6 emite ordinul de acţiune pentru luptă de ofensivă care cuprinde:

1.Situaţia; 2.Misiunea;3.Execuţia; 4.Sprijinul logistic;

8

5.Comanda şi comunicaţiile.

După darea ordinului de luptă verbal, comandantul de grupă, dacă are timp la dispoziţie desfăşoară repetiţii şi controlul (sau inspecţia) pregătirii pentru acţiune şi raportează comandantului de pluton.

Controlul (inspeţia) se execută în scopul verificării următoarelor probleme:1) punerea în practică a prevederilor planului de acţiune;2) nivelul de pregătire al grupei;3) îndeplinirea la timp a misiunii primite.De regulă controlul se realizează prin deplasarea la subordonaţi. Controlul evidenţiază gradul de pregătire al militarilor.Comandantul de grupă şi locţiitorul său, pe timpul controlului verifică:1) tehnica, armamentul şi muniţia;2) uniformele şi echipamentul adecvat pentru misiune;3) modul de înţelegere a misiunii şi a responsabilităţilor specifice;4) comunicaţiile;5) raţiile şi apa;6) mascarea;7) modul de remediere a deficienţelor constatate pe timpul inspecţiilor precedente.

3. Pregătirea şi desfăşurarea luptei ofensive.

Ofensiva (atacul) din contact nemijlocitPentru plecarea la ofensiva din contact nemijlocit se folosesc tranşeele, şanţurile

şi locaşurile de tragere, şanţurile de comunicaţie şi adăpostirile existente sau cele care se amenajează pe timpul pregătirii luptei. Poziţiile de plecare la ofensivă se ocupă în ascuns şi, de regulă, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Pe poziţia de plecare la ofensivă se organizează sistemul de foc şi cooperarea, se maschează minuţios lucrările, respectîndu-se regimul de luptă anterior ocupării acesteia, se iau măsuri pentru respingerea acţiunilor ofensive şi încercărilor de infiltrare ale inamicului.Subunităţile date ca întărire companiei (plutonului), se dispun pe poziţiile de aşteptare în adîncimea dispozitivului de apărare.Ofensiva (atacul) începe cu pregătirea de foc, care constă în totalitatea acţiunilor de lovire prin foc, executată în mod unitar, prin surprindere, într-o perioadă de timp determinată, în scopul produceriiunor pierderi însemnate grupării de forţe şi mijloacelor, elementelor de conducere şi sistemului de lovire prin foc al inamicului, în deosebi în sectorul de rupere sau pătrundere în dispozitivul acestuia.Durata pregătirii de foc a atacului trebuie să fie cît mai scurtă şi depinde de:1) procedeul de trecere la ofensivă;2) caracterul apărării inamicului; misiunile de lovire prin foc şigradul de lovire ce trebuie realizat;

9

3) numărul pieselor de artilerie participante.În cazul ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul, pregătirea de foc a atacului este determinată de timpul necesar executării acţiunilor de lovire.În ultima parte a pregătirii de foc, militarii grupei execută foc pentru nimicirea obiectivelor descoperite. La ofensiva din contact, grupa de infanterie atacă în dispozitiv de luptă pe jos.Cu 3-5 minute înainte de plecarea la atac cu armamentul destinat, se execută trageri asupra obiectivului şi porţiunilor de tranşee de pe limita dinainte a apărării inamicului. TAB (MLD/MLI) sprijină echipele din poziţia de plecare la ofensivă executînd misiunile de foc prin intervale, flancuri şi pe deasupra acestora pînă la distanţa bătăii eficace, iar deplasarea în cîmpul tactic se execută în salturi folosind posibilităţile de mascare ale terenului.Trecerea prin culoarele din barajele de mine (propriu şi al inamicului) se execută de regulă sub protecţia şi cu sprijinul focului artileriei (aruncătoarelor), mitralierelor uşoare şi a celor de pe TAB(MLD/MLI) după care echipele reiau dispozitivul de luptă. Apropierea de limita dinainte a apărării se execută prin salturi, cu sprijin reciproc de foc, conform precizărilor de la atacul frontal. La ajungerea pe limita dinainte a apărării, inamicul se nimiceşte cu focul grenadelor de mînă, armamentului individual şi prin luptă corp la corp, apoi se continuă atacul fără oprire şi se pătrunde în adîncimeadispozitivului acestuia.

Pe timpul atacului limitei dinainte a apărării inamicului şi în adîncimea dispozitivului de luptă, subunităţile trebuie să combine cu pricepere focul cu mişcarea, să manevreze punctele de sprijin şi mijloacele de foc ale inamicului, trecînd cu repeziciune din dispozitiv de luptă în dispozitiv premergător de luptă şi invers, şi menţinînd permanent cooperarea; după caz, să treacă oportun de la acţiuni pe jos, la acţiuni pe transportoare amfibii blindate (maşini de luptă, automobile) şi invers, pentru a nu da posibilitatea inamicului să se retragă şi să organizeze noi aliniamente de apărare.

În adîncimea apărării distanţa la care grupa trebuie să se deplaseze poate fi de pînă la 400 m cînd se acţionează îmbarcată pe TAB sau MLD şi 200-300 m pe jos.Pe timpul luptei, comandantul de grupă ia măsuri pentru deplasarea succesivă a echipelor de pe o poziţie pe alta astfel încît să asigure sprijinul oportun al acţiunilor ofensive cu respectarea principiului, 2/3 din mijloace să execute foc şi 1/3 manevra. După cucerirea tranşeei de pe limita dinainte, lupta în adîncimea apărării inamicului se caracterizează printr-o înaintare ne’uniforma a subunităţilor şi se desfăşoară în situaţii complexe şi des schimbătoare.Poziţiile izolate ale inamicului care opun rezistenţă puternică se nimicesc prin foc şi manevre executate de echipe. Barajele, obstacolele şi porţiunile de teren contaminat se ocolesc; dacă nu este posibil, se trec prin porţiunile cele mai accesibile. Inamicul care contraatacă se nimiceşte prin foc executat de pe un aliniament favorabil, de către o parte din forţe şi printr-un atac în flancurile acestora cu celelalte forţe sau din mişcare, în funcţie de mărimea forţelor acestuia. În situaţii nefavorabile contraatacul forţelor superioare ale inamicului se respinge prin trecerea temporară la apărare. Cînd acţionează în cadrul plutonului din adîncimea dispozitivului companiei, grupa se deplasează prin salturi, de pe un aliniament pe altul, executînd misiunile ordonate.

10

Ofensiva din mişcare Ofensiva din mişcare se execută în urma unei pregătiri în timp scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau pregătită în grabă, cu scopul cîştigării de timp în vederea exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o apărare dusă cu succes. Acest procedeu asigură pregătirea în secret a luptei, surprinderea în acţiune şi o vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului şi se bazează pe puterea de foc şi posibilităţile de manevră ale subunităţii de infanterie. Timpul de pregătire este redus la minimul necesar pentru a trece la nimicirea inamicului înainte ca acesta să poată să se concentreze sau să-şi îmbunătăţească sistemul defensiv, durata recunoaşterilor va fi extrem de redusă.Ofensiva din mişcare se adoptă, de regulă, atunci cînd esista suficiente comunicaţii şi acoperiri pentru ascunderea deplasărilor şi se dispune de suficiente mijloace de foc pentru neutralizare inamicului.În cazul ofensivei din mişcare, pregătirea de foc a atacului începe din momentul intrării forţelor proprii în bătaia majorităţii artileriei inamicului.

Pentru trecerea la ofensiva din mişcare, subunităţile se dispun într-un raion de concentrare care poate fi situat la 40-60 km de aliniamentul de contact.

Cînd se acţionează în dispozitiv de luptă pe jos in fanteria debarcă din TAB sau MLD în locul stabilit, După debarcarea efectivului , în maşinile de luptă rămîn operatorii-ochitori (mitraliorii blindatelor), şoferii şi locţiitorul comandantului de pluton, care susţin cu foc din armamentul blindatelor lupta subunităţilor. Sub sprijinul focului artileriei, infanteria se desfăşoară în dispozitiv de luptă, ajungînd pe aliniamentul de atac la ora stabilită. TAB sau MLI/MLD urmează progresia atacului în urma grupei la 200-300 m, de pe un aliniament pe altul, executînd foc din opriri prin intervale, flancuri şi pe deasupra forţelor proprii.

Urmărirea constă în înaintarea rapidă a forţelor proprii pe direcţiile de retragere ale inamicului şi pe direcţiile paralele, în scopul de a-i ataca prin surprindere căile de retragere, a-l nimici şi captura.Urmărirea poate fi de front, paralelă din aer şi combinată.Urmărirea de front se adoptă mai frecvent la începutul retragerii, în teren muntos-împădurit, pe timp de iarnă şi cînd reţeaua de comunicaţii nu este dezvoltată.Grupa de infanterie trece, de regulă, la urmărirea de front sau paralelă a inamicului, în cadrul eşalonului superior. Urmărirea de front constă în înaintarea rapidă a grupei pe acelaşi itinerar pe care se retrage inamicul în scopul de a interzice desprinderea acestuia de forţele proprii. Grupa nimiceşte din mişcare sau ocoleşte subunităţile de acoperire ale inamicului şi pătrunde cu repeziciune spre gruparea forţelor principale pentru a îngreuia retragerea acestora şi a favoriza manevra de învăluire şi întoarcere. Urmărirea paralelă se realizează prin înaintarea rapidă a grupei pe un itinerar paralel cu cel de retragere a inamicului în scopul devansării forţelor principale, ocupării unor aliniamente, treceri peste cursurile de apă, nodurile de comunicaţie de pe direcţia de retragere a acestuia, pentru a-l lovi în flanc şi spate, a-l încercui şi nimici în cooperare cu forţele care urmăresc de front.

11

Lupta de întîlnire poate să aibă loc pe timpul marşului, în apărare pe timpul executării contraatacului şi în ofensivă pe timpul ducerii acţiunilor în adîncimea apărării inamicului.

Grupa de infanterie poate duce lupta de întîlnire independent ca patrulă de siguranţă, în cadrul plutonului numit pichet mobil de cap sau în cadrul forţelor principale ale companiei.

Pregătirea luptei de întîlnire se desfăşoară pe hărţi, iar misiunile se precizează pe timpul apropierii subunităţilor de aliniamentul de atac. Inamicul care a devansat grupa în desfăşurare şi trece la ofensivă este oprit prin focul concentrat al tuturor mijloacelor de foc.Dacă grupa se desfăşoară în acelaşi timp cu inamicul, aceasta îl atacă cu rapiditate şi hotărîre.Cînd inamicul se retrage, grupa trece imediat la urmărirea acestuia. Ofensiva în localităţiAcţiunile militare în localităţi (mediul urban) se definesc prin totalitatea acţiunilor planificate şi desfăşurate în terenuri cu construcţii, care afectează opţiunile tactice ale comandantului. Acest tip de acţiuni necesită o cunoaştere amănunţită a particularităţilor de teren, o planificare riguroasă a acţiunilor pînă la nivelul celei mai mici subunităţi şi un raţionament trainic la toate nivelele de conducere.Cînd se trece la ofensiva din contact, grupa primeşte un obiectiv de atac care constă în cucerirea unei clădiri mici sau a unei părţi dintr-o clădire mai mare. Obiectivele pentru plutonul (compania) în care grupa acţionează pot fi: clădiri politico-administrative şi militare importante; staţii de cale ferată (metrou); centrale telefonice sau telegrafice; staţii de radiodifuziune şi televiziune; întreprinderi (secţii) industriale.Grupa de infanterie poate fi o componentă a grupului de asalt, de sprijin sau de înlăturare a barajelor. Ofensiva în localitate este precedată, de regulă, de pregătirea de foc. Pe timpul acesteia grupurile de asalt se apropie de punctele de sprijin ale inamicului şi creează culoare prin barajele de mine ale acestuia. TAB sau MLI/MLD acţionează în cadrul echipelor de sprijin nimicind prin foc mijloacele inamicului instalate înclădiri sau între acestea.După executarea culoarelor de către echipele de înlăturare a barajelor, grupurile de asalt acţionează sub protecţia focului artileriei şi cuceresc clădirile.Grupele de infanterie pătrund în clădiri şi nimicesc inamicul rămas în interior.Grupele de sprijin ocupă în acest timp intervalul dintre clădiri executînd foc asupra inamicului descoperit în clădirile învecinate,înapoia gardurilor, parcurilor şi pe alei, interzicînd executarea contraatacului.

Cînd grupa nu intră în compunerea detaşamentului (grupului) de asalt, acţionează de regulă de-a lungul străzilor, aleilor, parcurilor, locurilor virane2, nimicind inamicul care se apără în acestea, în clădirile mici sau cele care nu au fost bine pregătite pentru apărare.

4. Particlarităţile luptei ofensive pe timp de noapte şi în condiţii de iarnă.

12

Ofensiva pe timp de noapte se execută ca o continuare a acţiunilor duse pe timpul zilei sau după o întrerupere a acestora, de regulă, din contact nemijlocit cu inamicul, dar pe timpul dezvoltării ofensivei se poate ataca şi din mişcare. În primul caz, pentru realizarea surprinderii grupa poate ataca fără pregătire de foc, fără TAB sal MLI/MLD, respectînd cu stricteţe măsurile de mascare.Ofensiva pe timp de noapte se pregăteşte pe timpul zilei. În afară, de problemele obişnuite la pregătirea luptei ofensive comandantul grupei de infanterie este obligat: să fixeze comandanţilor de echipe repere vizibile noaptea, azimutul direcţiilor de atac, să comunice semnalele de recunoaştere; să indice locul şi modul de marcare a culoarelor în barajele inamicului; să repartizeze echipelor mijloace de iluminare şi semnalizare, precum şi cartuşele cu glonţ trasor. Ofensiva poate începe cu sau fără pregătire de foc.La ora stabilită grupa de infanterie atacă poziţia de apărare de pe limita dinainte a apărării inamicului. Echipele înaintează după reperele stabilite şi azimut pînă la obiectivul de atac, folosind acoperirile din teren. În situaţia cînd este iluminat terenul militarii iau cu repeziciune poziţia culcat, după care continuă înaintarea fără zgomot. Pe timpul executării ofensivei în adîncime, grupa trebuie să păstreze cu stricteţe direcţia de ofensivă şi să marcheze precis aliniamentele cucerite succesiv. Ofensiva pe timp de iarnă Iarna zăpada, gerurile şi vînturile puternice influenţează acţiunile, deoarece:1) zăpada căzută în straturi mari împiedică manevra;2) viscolul şi gerul îngreunează condiţiile de observare şi executare a focului;3) gerurile mari îngreunează funcţionarea normală a armamentului şi tehnicii;4) solul îngheţat influenţează amenajarea genistică;5) cursurile de apă, mlaştinile îngheţate uşurează manevra;6) ofensiva se duce frecvent şi noaptea datorită timpului de lumină scurt. Ofensiva pe timp de iarnă se execută, de regulă, din contact nemijlocit cu inamicul. Cînd terenul, comunicaţiile şi stratul de zăpadă permit ofensiva se poate executa şi din mişcare.Pregătirea ofensivei se desfăşoară după aceleaşi principii ca în condiţii obişnuite, însă comandantul grupei de infanterie este obligat să ia măsuri pentru:1) amenajarea locurilor de adăpostire şi încălzire;2) menţinerea tehnicii şi armamentului în stare de funcţionare;3) determinarea grosimii zăpezii şi stabilirea posibilităţii de acţiune cu TAB sau MLI/MLD;4) mascarea, vopsirea tehnicii;5) aprovizionarea la timp cu carburanţi-lubrifianţi;6) primirea hranei calde. Ofensiva se duce de-a lungul comunicaţiilor şi pe direcţii puţin înzăpezite.În condiţii favorabile de teren grupa poate acţiona pe TAB sau MLI/MLD. Pe timpul dezgheţului, comandantul grupei de in fanterie este obligat să prevadă măsuri pentru mărirea capacităţii de deplasare a tehnicii, precum şi pentru organizarea ajutorului ce trebuie să li se acorde pe timpul deplasării şi să completeze stocurile de muniţii.

13