+ All Categories
Home > Documents > Supravieţuirea umană în Preistorie

Supravieţuirea umană în Preistorie

Date post: 24-Apr-2015
Category:
Upload: elyass-elyass
View: 142 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
Description:
Something to open your mind
17
GRUPA 2: POPESCU ELYANA OLTEANU ALEXANDRA MATEI FLORINA MIHAI RALUCA Profesor coordonator: Claudiu Căpraru Clasa a-XIIa C
Transcript
Page 1: Supravieţuirea umană în Preistorie

GRUPA 2:

POPESCU ELYANA OLTEANU ALEXANDRA MATEI FLORINA MIHAI RALUCA

Profesor coordonator: Claudiu Căpraru

Clasa a-XIIa C

Page 2: Supravieţuirea umană în Preistorie

Supravieţuirea ca individ, populaţie, specie, biosferăSupravieţuirea umană în preistorie

Preistoria

Preistoria studiază prima şi cea mai lungă epocă a istoriei universale, în care a luat naştere societatea umană însăşi. Durata acestei epoci, care începe odată cu apariţia şi evoluţia omului, se măsoară în milioane de ani. Ea a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc. În viziunea evoluţionistă, preistoria se consideră a fi început cu procesul de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuţe antropoide în oameni) şi a durat până la apariţia scrisului sau a primelor state.

Această istorie îndepărtată a omenirii, care s-a desfăşurat în condiţii ecologice mult diferite de cele din zilele noastre, se împleteşte strâns cu istoria Terrei şi cu istoria naturală, în general, pe care, în fond, o continuă. Prin obiectul, izvoarele şi metodele sale de cercetare, istoria societăţii primitive prezintă numeroase particularităţi faţă de celelalte epoci ale istoriei universale şi are un profund caracter interdisciplinar: ştiinţa preistorică modernă este de neimaginat fără colaborarea strânsă cu diferitele ramuri ale ştiinţelor naturii ( geologia, geografia, antropologia, zoologia, botanica, ecologia ş.a ) şi ale ştiinţelor socio-umane ( etnografia, etnologia, sociologia, antropologia culturală ). Dacă ar fi să-l comparăm cu istoria umanităţii, sau cu cea a Pământului, studiul evoluţiei fiinţelor umane, al originii şi relaţiilor dintre ele este de o dată foarte recentă. Până în sec. XVIII, povestea biblică a creării omului – „Şi Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa, a făcut bărbatul şi femeia“ – era acceptată ca adevăr incontestabil în multe părţi ale lumii. Apoi au apărut naturaliştii, cel mai celebru dintre ei fiind Charles Darwin. Aceştia s-au îndoit de

Page 3: Supravieţuirea umană în Preistorie

statutul privilegiat acordat oamenilor în Biblie şi au plasat dezvoltarea fiinţei umane în contextul unei teorii a evoluţiei. Aceasta a fost susţinută şi elaborată pe baza descoperirii unor schelete, a unor unelte primitive şi a multor urme de vechi aşezări. Clasificarea, datarea şi evaluarea lor cu ajutorul tehnologiilor moderne a facilitat înţelegerea originii omului. Preistoria, din punct de vedere al evoluţiei oamenilor şi al constituirii armelor, se împarte în: Epoca de Piatră ( paleolitic , mezolitic , neolitic ) şi Epoca Metalelor ( Epoca Fierului , Epoca Bronzului ).

Epoca pietrei Paleoliticul

Antropogeneza evoluţionistă stabileşte paleoliticul ca momentul care face trecerea de la prehomizi la euhomizi, aşadar la strămoşii propiu-zişi ai omului, diferiţi doar prin gradul de dezvoltare a encefalului şi prin câteva particularităţi ale înfăţişării. Momentul aparitiei omului si a societatii umane pe pamant n-a fost inca stabilita cu exactitate; in timp ce unii invatati sunt de parere ca omenirea nu e mai batrana de sase sute de milenii, altii ii atribuie o varsta de doua milioane de ani. Cert este faptul ca timp de sute de mii de ani omul si societatea omeneasca s-au dezvoltat extrem de lent, realizand treptat progrese in productie si cultura. Acesta dezvoltare e asemanatoare pe o larga arie geografica; descoperirile facute in tara noastra sunt asemanatoare cu cele din restul Europei, Asiei si din Africa, demonstrand unitatea speciei umane. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic,  se foloseste din 1865, deoarece  s-a facut remarca ca,  în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

Page 4: Supravieţuirea umană în Preistorie

2. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44), unde se localizeaza functia limbajului, destul de bine dezvoltata. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. El are o viata sociala complexa, cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. Encefalizarea se datoreaza, cel mai probabil, masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial.

3. Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi, dupa o perioada de contemporaneitate, îi supravietuieste acestuia. El are un început de grai articulat, dar, pentru a se face înteles, se completeaza cu gesturi.

Page 5: Supravieţuirea umană în Preistorie

4. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. Are un prognatism dezvoltat, oase si articulatii masive si este destul de scund, in jur de 1,60 m. Prezenta azotului in procente mari in oase, indica o alimentatie bazata pe carne. Se stie despre el ca vorbeste, dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile, se exprima simbolic prin folosirea culorilor, este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici, pietre colorate, flori.

5. Homo sapiens s-a dovedit, prin analize de ADN,  ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul, dar are legaturi cu homo erectus.  Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40.000-34.000, dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. S-a crezut initial ca a fost

Page 6: Supravieţuirea umană în Preistorie

exterminat de Homo sapiens. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna, datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens  si, mai ales, datorita slabei dotari din p.d.v. biologic, mai precis datorita faptului ca avea o  natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. Ca urmare, ar fi disparut în decursul a 30 de generatii, aproximativ 1000 de ani. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator.

Mezoliticul

Trecerea de la epoca veche a pietrei la cea noua ( neos=nou si lithos=piatra ) se face printr-o periada relativ scurta ( 10 000- 5 500 i.e.n. ) si destul de putin cunoscuta la noi, numita mezolitic ( in greceste mesos = mijlociu, de mijloc ). Principalele progrese realizate acum de om sunt folosirea arcului si a sagetii, a toporului legat cu fibre vegetale de o coarda de lemn care usureaza manuirea, a barcii scobite dintr-un singur trunchi de copac, domesticirea cainelui si a altor animale. Tehnica fauririi uneltelor ramane insa aceea a cioplirii.

În mezolitic, uneltele sunt de mici dimensiuni, motiv pentru care se mai numesc şi microlite. Ele erau confecţionate din silex, cuarţ, cuarţit şi din os corn. În unele zone a apărut tehnica perforării. Tot in mezolitic omul a descoperit arcul şi săgeata, barca scobită în trunchiul unui copac; domesticeşte primele animale (câinele, porcul şi calul). În această perioadă omul locuia atât în peşteri, cât şi sub cerul liber.

Picturile rupestre(picturi pe pereţii peşterilor) din peştera de la Lascaux au fost realizate acum circa 17 000 de ani. Pentru a picta animalele pe pereţii grotei oamenii preistorici începeau prin a desena contururile cu bucăţi de cărbune sau tampoane din frunze. Apoi proiectau culorile suflând cu ajutorul gurii sau prin tuburi din oase sau plante. Culorile erau obţinute din pigmenţi găsiţi în natură, pigmenţi minerali naturali: cărbune de lemn, hematită, argilă, dioxid de magneziu.

Page 7: Supravieţuirea umană în Preistorie

Neoliticul

În urmă cu peste 7000 de ani uneltele au fost şlefuite şi perforate. În urma unor tehnici, oamenii şi-au confecţionat: topoare cu coadă, ciocane şi râşniţe. Apar noi ocupaţii, precum olăritul, torsul, ţesutul şi împletitul. Oamenii domesticesc şi alte animale. Tot în neolitic se începe cultivarea pământului sau agricultura. Modul de viaţă nomad este înlocuit de cel sedentar, prin inventarea unor tipuri de locuinţe mai rezistente şi prin amplasarea lor în grupuri, viitoarele sate. Ele vor sta la baza vechilor oraşe. Culturile neolitice din spaţiul carpato-danubiano-pontic (Starcevo-Criş, Vinca-Turdaş, Hamangia, Vădastra, Boian, Gumelniţa ş.a.), puternic legate de zona anatoliano-balca-nică, atestă o populaţie numeroasă, locuind în aşezări mari, având ca principală îndeletnicire agricultura primitivă şi creşterea animalelor, folosind unelte de piatră şlefuită şi o ceramică variată ca formă şi bogat decorată. Culturile neolitice transmit epocilor următoare un important fond etnic (preindo-european), de civilizaţie materială şi spirituală. Revoluţia neoliticului: a însemnat trecerea de la unelte de piatră cioplită, specifice paleoliticului şi mezoliticului, la cele din piatră şlefuită si perforată, descoperirea primelor metale şi creşterea coplexităţii organizării sociale prin transformarea cetelor în ginţi şi triburi.O dată cu neoliticul se produce totodată o diversificare a ocupaţiilor: olăritul, care apare acum, fiind una dintre cele mai importante, ca şi o specializare a comunităţilor umane după activităţile distincte practicate pentru cultivarea plantelor şi respectiv, creşterea animalelor. S-a produs astfel, pe o scară din ce în ce mai largă, saltul de la economie prădalnica la economie productivă. Consecinţa acestui salt extrem de important în modul de viaţă al omului, a fost pusă în evidenţă de apariţia primelor aşezări stabile. Spre sfârşitul neoliticului(neoliticului târziu)a avut loc indo-europenizarea.

Page 8: Supravieţuirea umană în Preistorie

Epoca metalelor

Epoca Bronzului ( 1700 – 800 i.d. Hr )

Spre mijlocul mileniului al IlI-lea î.d.Hr., după o eventuală „tranziţie” — greu de definit cultural şi de încadrat cronologic — se pot plasa începuturile epocii bronzului. De acum înainte dezvoltarea societăţii în spaţiul carpato-dunărean poate fi corelată mai bine cu evoluţia civilizaţiei din aria egeică şi cu evenimentele etno-istorice de maximă însemnătate (procesul de „indoeuropenizare” şi apariţia tracilor). Culturile Horodiştea (între Carpaţi şi Prut), Folteşti-Cernavodă II, Cernavodă III (în Dobrogea şi în Muntenia), cultura „amforelor sferice” (în jumătatea nordică a Moldovei), culturile Kostolac şi Vucedol (în vestul şi sud-vestul României) se înscriu în aceeaşi fază de tranziţie sau chiar de început a epocii bronzului (Vucedol). In general acestor culturi le este caracteristică înhumaţia, în necropole tumulare sau plane.

După 2500 î.d.Hr. apar semnele culturilor care vor reprezenta epoca propriu-zisă a bronzului, într-o evoluţie de aproape un mileniu şi jumătate. În a doua jumătate a mileniului al III-lea se formează cultura Schneckenberg în zona sud-estică a Transilvaniei. Grupul cultural Jigodin, grupul tumular vest-transilvănean, recent definitul grup Copăceni şi grupul cultural Şoimuş completează complexul cultural al bronzului timpuriu intracarpatic. Mormintele de incineraţie devin mai numeroase, iar topoarele de tip Baniabic şi pandantivele spiralice în formă de ochelari sunt reprezentative pentru metalurgia cuprului.

Pentru sfârşitul epocii bronzului şi începuturile Hallstattului aspectele arheologice nu aruncă suficientă lumină asupra acestui proces. După unii cercetători, în zona carpato-ponto-danubiană grupul tracic nord-danubian ar fi reprezentat acum de culturile cu ceramică decorată cu caneluri, în timp ce prezenţa grupului tracic meridional ar fi indicată de ceramica imprimată.

Page 9: Supravieţuirea umană în Preistorie

Epoca Fierului ( cca. 1200 /1150 – 450 bc. )

Introducerea fierului a însemnat un uriaş progres în toate domeniile vieţii, datorită sporirii randamentului uneltelor si armelor.Totuşi, înlocuirea bronzului cu fierul s-a făcut treptat, într-un timp îndelungat, deoarece, în etapa de început a metalurgiei fierului, vechea metalurgie a bronzului, după o evoluţie de secole, atinsese apogeul, iar noul metal era încă rar şi scump. Aşa se explică de ce, la începutul epocii fierului, găsim foarte puţine obiecte de fier si foarte multe din bronz. Uneltele de bază, turnate din fier, precum brăzdarul pentru plug si toporul, s-au generalizat doar în a doua perioadă a epocii fierului. Cu timpul, oamenii s-au convins de avantajele noului metal si fierul a înlocuit, în cele din urmă, bronzul, dar şi piatra, ceea ce bronzul nu reuşise.

În decursul epocii fierului, pe lângă civilizaţiile din partea răsăriteana a bazinului mediteranean (Asia Anterioară şi Egipt), s-au dezvoltat cele din zona sa centrală (Grecia si Italia). În acest context, civilizaţiile care s-au dezvoltat în spaţiul carpato-danubiano-pontic au beneficiat de impulsurile culturale primite, direct sau indirect, din centrele evoluate ale lumii contemporane.

Page 10: Supravieţuirea umană în Preistorie

Prima vârstă a fierului s-a caracterizat printr-o înflorire deosebită a metalurgiei bronzului, dovezi deosebit de importante fiind piesele încadrate în seriile: Cincu - Suseni (sec. XII), Turia - Jupalnic (sec. XI); Moigrad - Tauteu (sec. X), Fizeşu Gherlii - Sângeorgiul de Pădure (sec. IX), Somartin - Vetis (sec. VIII), Bilvăneşti - Vint (sec. VII) şi depozitele-turnătorii (Uioara de Sus/Alba,Gusteriţa, Aiud, Band, Dipsa, în centrul Transilvaniei, şi Bicaz/Maramureş), vorbind despre unul dintre cele mai importante şi masive centre de producţie a bronzului din Europa est-centrală, ale cărui piese s-au răspândit îndeosebi la sud şi la est de Carpaţi.

Dacă la începutul primei epoci a fierului, păstoritul pare să fi avut un caracter predominant, ulterior este evident echilibrul dintre agricultura şi creşterea animalelor şi sedentarizarea mai accentuată a comunităţilor umane, poate şi ca urmare a unei relative limitări a migraţiilor de populaţii şi a unor condiţii de mediu favorabile. Pe plan social, ca urmare a sporirii produselor si a acumulărilor de avuţii, s-a accelerat şi accentuat procesul de stratificare în cadrul comunităţilor, continuând procesele din perioada anterioară. Prin consolidarea uniunilor de triburi, conflictele intertribale au luat forma unor adevărate războaie. Epoca fierului, a fost, din acest punct de vedere, nu numai a plugului şi a toporului de fier, dar şi a spadei de fier.

Prin urmare, potrivit căreia omul modern a sosit în Europa (occidentală) abia pe la 35.000, în paleoliticul superior, venind din Orientul Apropiat, ceea ce nu exclude posibilitatea ca anumite populaţii europene au putut contribui la zestrea genetică a lui Homo sapiens sapiens. De asemenea, oamenii de ştiinţă susţin că dispariţia neandertalienilor şi înlocuirea lor cu omul modern nu s-a petrecut rapid şi printr-o competiţie violentă, ci în urma unei coabitări ce a durat câteva milenii. Cauzele şi condiţiile dispariţiei neandertalienilor nu se cunosc suficient de bine, dar, oricum,trebuie să avem în vedere presiunea demografică a populaţiilor de oameni moderni, mai bine adaptaţi la mediu şi mai bine înzestraţi cu noi inovaţii tehnologice. Prin Homo sapiens sapiens se încheie procesul de antropogeneză, omul atingându-şi structura sa fizică actuală. Adaptarea sa la mediu se va produce, de acum înainte, nu prin modificări somatice, ci prin evoluţie socială, prin cultură.

Page 11: Supravieţuirea umană în Preistorie

Bibliografie

1. www.wikipedia.com 2. istoriiregasite.wordpress.com

3. www.istorie.net

4. www.britannica.com

5. eternitynessy8.blog.com

6. www.presalocala.com  

7. historum.com

8. www.tumblr.com

9. www.descopera.ro  

10. blocs.xtec.cat

11. ro.wikipedia.org  

12. www.descopera.ro

Page 12: Supravieţuirea umană în Preistorie

 

Page 13: Supravieţuirea umană în Preistorie

Recommended