Supravieţuind adolescenţei

Supravieþuind

adolescenþei

Jim Burns

EdituraNouaSperanţă

Supravietuind adolescentei - InD CS3.indd 1 05.05.2011 15:51:38

Cuprins

Cuvântul autorului 7 Uncuvântpentrupărinţişilucrătoriidetineret 9

Partea întâiConstruirea unei imagini sãnãtoase

despre sine

1. Învaţăsăîţiplacădetineînsuţi 13

2. Nuezita:iahotărâribune 21

3. Formareauneiimaginipozitivedespresine 29

4. Presiuneaanturajuluişirespectuldesine 39

5. Controlareaemoţiilor:sunteunormal? 45

6. Veştibunepentruoameniiimperfecţi 55

Partea a douaCum aplicãm?

7. Prieteniişirespectuldesine 69

8. Sexualitatea 75

9. Întâlnirile 87

10. Cumsăteînţelegicupărinţii 97

11. Gunoiintră/Gunoiiese:influenţamuziciirock, afilmelorşiateleviziuniiasuprarespectuluidesine 109

12. Iadeciziiînţelepteînprivinţadrogurilorşiaalcoolului 119

13. Abuzurilesexuale 131

Înîncheiere 143

Note 145

Ghiddestudiu 147


Cuvântul autorului

Faptul că am reuşit să scriu această carte constituie o mare bucurie pentru mine. Ea conţine întâmplări şi principii care îmi reamintesc cât de binecuvântaţi suntem Cathy şi cu mine să avem atât de mulţi prieteni. Suntem o familie înconjurată de oameni minunaţi. Cu riscul de a omite din acest proiect oameni importanţi, doresc totuşi să recunosc că, fără ajutorul şi încurajarea unora dintre ei, această carte ar fi rămas la stadiul de vis. Îţi mulţumesc, dragă Cathy, pentru atitudinea ta pozitivă faţă de scrierea acestei cărţi, pentru încurajările care m-au determinat să merg înainte şi pentru modelul tău creştin de viaţă. În tot acest timp Christy, Rebecca şi Heidi s-au întâlnit mai rar cu tatăl lor şi chiar şi aşa mi-au furnizat simţul realităţii şi doza necesară de bucurie pentru a mă putea concentra asupra scrierii prezentei cărţi. Mii de mulţumiri scumpilor noştri prieteni care ne-au sprijinit foarte mult, Dale şi Karen Walters, pentru prietenia lor. Îţi mulţumesc, Karen, pentru că nu ţi-ai pierdut răbdarea cu manuscrisul meu scris de mână, ci ai perseverat pentru a finaliza acest proiect. De asemenea, colaborarea cu directorul de la Institutul Naţional Youth Ministry, Jill Corey, este o parte foarte importantă a tuturor proiectelor din viaţa mea. Jill, îţi mulţumesc pentru idealul tău de a face o lucrare de cali-tate. Munca mea poartă în întregime amprenta ta. Datorez multe mulţumiri lui Bob şi Cleva Howard pentru sprijinul şi încurajările lor extraordinare. Le mulţumesc şi lui Bill Greig şi Kyle Duncan de la editura Regal Books şi minunaţilor oameni de la Gospel Light pentru prietenia şi relaţia lor profesională cu institutul nostru.

Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc (Isaia, 40:31).


Un cuvânt pentru pãrinþi ºi

lucrãtorii de tineret

Nu am avut niciodată vârsta lor! Este adevărat, am avut 11, 12 şi 13 ani, dar nu am avut niciodată vârsta lor. Adolescenţii de astăzi experimentează atât de multe lucruri la o vârstă tot mai fragedă. Drumul dintre copilărie până la starea de adult — pe care noi îl numim adolescenţă — produce uneori spaime. Este un drum între dependenţă şi independenţă. Adoles-cenţa este o perioadă a experimentării şi a explorării. Se confruntă cu aspecte care au un impact covârşitor asupra vieţii, cum ar fi părerea despre sine, sexualitatea, prietenia cu cei de sex opus, presiunea anturajului, emoţiile, drogurile şi Dumnezeu. Adolescentul şi preadolescentul tău are nevoie de tine acum mai mult decât înainte pentru a-l ajuta să parcurgă labirintul adolescenţei. Evident, adolescenţii se maturizează în cele din urmă. Ei „supravieţu-iesc“ adolescenţei din punct de vedere fizic. Dar unii oameni nu reuşesc niciodată pe deplin să-şi depăşească obiceiurile şi emoţiile deprinse în aceşti ani de formare. Construirea unei temelii solide şi pozitive în timpul adolescenţei nu este o sarcină uşoară, dar această temelie este vitală dacă se tinde spre o viaţă de adult bogată şi echilibrată. În timpul acestei perioade critice este imperios necesar să-i ajutăm pe tineri să:

Îşi dezvolte un sentiment al identităţii; Stabilească relaţii sănătoase; Ia decizii importante.


Acesta este subiectul cărţii de faţă. Supravieţuind adolescenţei este o carte care pune accentul pe relaţii. Eu încerc să-i determin pe tineri să ia hotărâri pozitive şi să-i ajut să renunţe la hotărârile negative. Încă de la prima pagină a acestei cărţi îi îndemn pe tineri să recunoască adevărul că hotărârile pe care le iau astăzi vor avea influenţă asupra tuturor zilelor vieţii lor. Această carte a fost scrisă atât pentru voi cât şi pentru adolescenţii voştri. Scopul ei este să vă ajute atât pe voi, dar mai ales pe ei ca să ajungă cu bine adulţi. Aşa cum bine ştiţi, nu există formule simple şi soluţii rapide atunci când este vorba despre creşterea adolescenţilor. Exact atunci când începi să înţelegi cum stau lucrurile, regulile se schimbă. Este nevoie de mult efort, de înţelegerea culturii adolescenţilor, de perseverenţă şi de dorinţa de a comunica într-un mediu uneori ostil. Merită efortul? Bineînţeles. Poate că nu există un lucru mai dificil, dar nici nu există un lucru care să aducă mai multe recompense ca asumarea activă a rolului de a-l ajuta pe un tânăr să parcurgă această călătorie a descoperirilor. Dorinţa mea este să citiţi acestă carte împreună cu adolescenţii voştri şi tot împreună să hotărâţi care sunt aspectele importante ale vieţii. Am încercat să scriu o carte foarte practică, directă (!) şi întemeiată pe prin-cipii biblice. În ghidul de studiu de la sfârşitul cărţii veţi găsi întrebări care pot stimula discuţii pe marginea subiectului fiecărui capitol şi am sugerat anumite activităţi individuale şi de grup care pot constitui lecţii preţioase. Tinerii învaţă mai bine atunci când interacţionează şi discută aspectele esenţiale ale unui subiect. Cartea poate fi utilă şi lucrătorilor cu tineretul în programa lor de activităţi. Supravieţuind adolescenţei este probabil cartea cea mai importantă pe care am scris-o până acum pentru că se ocupă de miezul problemelor şi aspectelor pe care le întâlnesc tinerii şi nu se mulţumeşte decât cu ceea ce este mai bun. Sunt convins că timpul şi efortul necesare citirii acestei cărţi împreună cu adolescenţii voştri vor aduce rezultate mai bune decât simpla „supravieţuire“ prin adolescenţă. Împreună puteţi crea o viaţă magnifică. Nu rataţi această şansă! Jim Burns

i n t rodu ce re10


Construirea unei imagini sãnãtoase

despre sine

Partea întâi


În clasa a patra am avut ca învăţătoare pe doamna Chun, şi încă din prima zi de şcoală puteam fi caracterizat prin ceva unic, însă nu era un lucru de care să fiu mândru. Acest „caracter unic“ mi-a produs multe traume şi m-a stingherit multă vreme. Eram singurul băiat din clasă care avea păr sub braţ. (De fapt şi colega mea, Priscilla Shelton, avea păr sub braţ, dar aceasta este o altă poveste.) Să nu vă închipuiţi însă că părul de sub braţ semăna cu un tufiş, dar era păr şi acest lucru era destul de rău. Fiind în clasa a patra, nu doream ca cineva să ştie despre acest lucru. Prima rugăciune de care îmi amintesc a fost: „Doamne, nu mă lăsa să fac parte din echipa «fără tricou» atunci când jucăm baschet, ci să fiu ales în echipa «cu tricou».“ Ori de câte ori ridicam mâna în clasă îmi acopeream cu cealaltă mână locul respectiv. Poate vă întrebaţi ce legătură are această poveste a unui băiat de zece ani căruia îi creştea părul la sub braţ cu supravieţuirea în perioada de adolescenţă. Legătura este simplă: ceea ce ţi se întâmplă în anii copilăriei are o influenţă foarte mare asupra modului în care reuşeşti să treci peste perioada dintre 13 şi 18 ani. Mă refer la părerea pe care o ai despre iden-titatea ta şi dacă îţi place sau nu de tine însuţi. Povestea cu „sub braţul“ este doar una din experienţele traumatice din trecutul meu. Dacă aţi avea timp, v-aş putea spune multe incidente stân-jenitoare şi alte experienţe care au afectat modul în care m-am privit pe

1

Învaþã sã îþi placã de tine însuþi


mine însumi în anii adolescenţei. Am putea vorbi despre jignirile din copilărie, despre ocaziile în care am cedat presiunii anturajului şi am avut sentimentul că nu am fost acceptat de aşa-numiţii prieteni de la şcoală. Sau am putea vorbi despre problemele pe care le-am avut în privinţa înfăţişării mele fizice. Dacă credeţi că aceste lucruri nu au constituit probleme pentru mine, închideţi cartea şi uitaţi-vă din nou la coperta din spate. Cu siguranţă că soţia mea nu s-a căsătorit cu mine pentru părul meu grozav, pentru fizi-cul meu de atlet şi nici pentru înfăţişarea mea de star de cinema.

Unii oameni denumesc acest lucru cam aşa: respect scăzut faţă de sine. De când mă ştiu am jucat jocul comparaţiei; mă comparam cu cei din jurul meu. Dar, ori de câte ori practicam jocul comparaţiei, pierdeam. Pretutindeni vedeam oameni mai inteligenţi, mai echilibraţi, mai frumoşi şi mai talentaţi decât mine. Dar adevărul este că majoritatea acestor oameni (pre-cum şi mulţi oameni dintre cei pe care-i cunoşti tu) suferă de o imagine proastă despre ei înşişi. De asemenea, sunt convins că respectul scăzut faţă de sine afectează şi persoana pe care tu o cunoşti cel mai bine: tu însuţi. Respectul de sine sau imaginea despre sine însuşi se referă la ceea ce gândeşti şi simţi despre tine însuţi. Iar părerea ta despre propria persoană va influenţa toate aspectele vieţii tale. Concepţiile şi sentimentele pe care le ai faţă de tine însuţi vor determina în mare măsură concepţia ta generală despre viaţă, dacă te bucuri de ea, dacă o consideri o aventură fascinantă sau o consideri o nenorocire şi crezi că viaţa nu are nici o valoare. Apoi, concepţia ta generală despre viaţă va „colora“ toate relaţiile tale cu prietenii, rudele şi alţi oameni. Modul în

cap i t o l u l u nu14

Respectul scãzut faþã de

sine afecteazã ºi persoana

pe care tu o cunoºti cel

mai bine: tu însuþi.


care se poartă aceşti oameni cu tine te va aduce la începutul ciclului: com-portarea lor va avea un efect extrem de mare asupra părerilor şi sentimen-telor tale despre tine însuţi. (Vezi diagrama de mai jos.)1 Nicki avea obiceiul să se dispreţuiască. Chiar şi atunci când cineva îi făcea un compliment legat de felul în care îşi pieptănase părul sau de cât de bine îi stăteau hainele, ea refuza să accepte aceste complimente sincere. În profunzimea fiinţei ei, se ura pe ea însăşi, deşi era conştientă că devenea o persoană tot mai negativistă.

Părinţii lui Nicki insistau într-un mod destul de enervant să nu mai fie atât de aspră cu ea însăşi, dar ea nu-şi putea scoate din minte gândurile negative. Nu-i plăcea cum arată şi îşi ura până şi hainele. Credea că, dacă ar fi fost mai înaltă, ar fi fost mai frumoasă. Nicki îşi ura de asemenea personalitatea liniştită. De multe ori era supărată pe Dumnezeu că nu a creat-o altfel. Nicki era prinsă în cercul vicios al respectului scăzut faţă de ea însăşi. Nu îi plăcea de ea şi această concepţie negativă afecta şi modul în care o evaluau ceilalţi şi felul cum se purtau cu ea. Din cauză că majoritatea „vibraţiilor“ pe care le emitea spre alţii erau nefavorabile, nu primea prea mult sprijin din partea lor. Convinsă fiind că toţi oamenii o urau, a început să aibă o părere şi mai proastă despre ea însăşi. Nicki nu putea întrerupe acest cerc vicios decât dacă învăţa să se placă pe ea însăşi. A învăţa să te placi pe tine însuţi este una din cheile transformării adolescenţei într-o experienţă pozitivă. Acesta este subiectul cărţii de faţă.

î n va ţ ă s ă î ţ i p l a c ă d e t i n e î n s u ţ i15


Tu eşti o minune, un unicat. Uneori poate îţi este greu să crezi acest lucru, dar eşti o capodoperă. Nu mai este nimeni ca tine în întreaga lume şi acest lucru te face deosebit. Este uşor să îţi învingi complexele de inferioritate? Poţi învăţa să ai o părere bună despre tine în câteva lecţii simple? Răspunsul este un NU apăsat. Nimeni nu afirmă că luptele vieţii sunt uşoare. Am totuşi o veste bună pentru tine. Îţi poţi crea identitatea proprie şi poţi învăţa să te placi pe tine însuţi. Iar vestea cea mai bună este că formarea acestei imagini sănătoase despre sine nu este numai sarcina ta. Dumnezeul care a creat lumea aceasta este profund interesat de cine eşti şi de ceea ce devii. Iată ce cred eu în această privinţă: pentru formarea unei imagini sănătoase despre tine însuţi, Dumnezeu trebuie să-şi facă partea Lui iar tu trebuie să-ţi faci partea ta. Dumnezeu şi-a făcut deja partea Sa, deci nu ai altceva de făcut decât să fructifici ceea ce a făcut El pentru tine. Partea lui Dumnezeu: Dumnezeu te-a creat; El te iubeşte; El te acceptă; El te iartă; El te preţuieşte; El te-a înzestrat cu daruri. Pe fiica mea Rebecca Joy Burns o consideram o adevărată comoară când era mică. Eram înnebunit după ea… şi sunt şi acum! Într-o zi, pe când avea patru ani, m-am întors de la serviciu după o zi grea. Toate cele trei fiice ale mele făceau prăjituri — din cel mai valoros noroi al Californiei. Christy şi Heidi m-au văzut, s-au uitat la mine şi m-au salutat. Rebecca a venit la mine fugind şi, înainte să mă pot feri, a sărit aterizând direct în braţele mele. Eram îmbrăcat cu cel mai bun costum şi la gât aveam singura mea cravată. Rebecca era toată murdară de noroi şi în câteva clipe am devenit şi eu la fel. Ea mi-a spus:— Tati, cred că ţi-e foame şi sete. Îţi pregătesc eu ceva. Temându-mă că mă va servi cu o plăcintă din noroi, am spus repede:— Rebecca, nu mi-e foame. Vreau doar puţină apă.



În fond, nici chiar un copil de patru ani nu poate greşi când e vorba de apă. Ei bine, Rebecca s-a căţărat pe un scaun şi a scos un pahar din bufet, lăsând urme de noroi peste tot. (Apropo, Cathy nu era acasă, altfel acest lucru nu s-ar fi întâmplat.) A luat un pahar curat din cristal şi l-a umplut cu apă caldă de la chiuvetă. Apoi a venit încet spre mine, vărsând apă la fiecare pas. Era atât de mândră când mi-a întins paharul. Când mi l-a dat, am observat că avea două dintre degeţelele ei murdare în apă, iar noroiul se prelingea în pahar în două firişoare maronii. Am privit la apa caldă (groaznic!) şi murdară (de două ori groaznic!) din pahar. Am privit la Rebecca: era atât de bucuroasă că l-a servit pe Tati. Am privit la dezastrul din bucătărie şi am făcut ceea ce ar fi făcut orice tată iubitor: am băut apa dintr-o singură înghiţitură. Ce legătură are această poveste cu partea lui Dumnezeu în formarea unui respect sănătos de sine? Dacă un tată uman îşi preţuieşte atât de mult fiica încât poate să bea un pahar cu apă caldă şi murdară, atunci Tatăl nos-tru ceresc, care m-a creat, doreşte şi mai mult ceea ce este bine pentru mine. Să dezvoltăm puţin această idee. Pentru că Dumnezeu te-a creat, El te iubeşte şi te acceptă ca şi copil al Său. El te iartă prin Isus Cristos. El preţuieşte atât de mult relaţia ta cu El încât Şi-a sacrificat singurul Fiu pentru ca tu să ai viaţă din belşug pe pământ şi o relaţie eternă cu Dumnezeu. El te-a înzestrat cu posibilităţi şi cu un potenţial care vor aduce bene-ficii împărăţiei Sale şi care te vor face un om sănătos şi fericit. Am auzit acest adevăr afirmat altfel: „Dumnezeu nu «finanţează» eşecurile.“ Partea lui Dumnezeu în procesul de a învăţa să-ţi placă de tine este însăşi esenţa imaginii despre sine. Să vorbim acum despre partea pe care trebuie să o faci tu. Se poate exprima foarte simplu: modul în care aplici ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru tine va constitui diferenţa dintre o imagine pozitivă şi una negativă despre tine însuţi. Partea ta: Aşează-L pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta. Trăieşte conform potenţialului tău.



Aşează-LpeDumnezeupeprimullocînviaţata.

Isus a spus acest lucru cel mai bine: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deas-upra“ (Matei, 6:33). Isus ne promite că totul va fi în ordine în vieţile noas-tre dacă Îl aşezăm pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. Ne promite El o viaţă lipsită de probleme? Nici vorbă. Totuşi, El se oferă să aibă grijă de noi zi de zi atunci când El devine prioritar în vieţile noastre. Oamenii cu un respect scăzut de sine au în primul (şi în cel mai impor-tant) rând o problemă spirituală. Relaţia ta cu Dumnezeu influenţează în cele din urmă toate celelalte aspecte ale vieţii tale. Când am încercat să-I ofer lui Dumnezeu primul loc în viaţa mea, relaţiile mele cu părinţii, cu prietenii, cu membrii familiei şi chiar cu profesorii mei s-au schimbat. Aşezarea lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa mea a avut un efect extraor-dinar asupra notelor mele de la şcoală, asupra muncii şi sănătăţii mele şi, lucru foarte important, asupra relaţiilor cu fetele. Când permiţi iubirii profunde şi încrederii lui Dumnezeu în tine să fie aşezate în centrul vieţii tale, te afli pe drumul bun al realizării potenţialului tău.

Trăieşteconformpotenţialuluitău.

Având de partea ta Puterea Universului întrupată, fiind iubit şi protejat, eşti liber să devii tot ceea ce vrea Dumnezeu să devii. Dă-mi voie să-ţi vorbesc despre un prieten de-al meu, Trevor Ferrel, care locuieşte în Philadelphia. Are 23 de ani acum şi îşi trăieşte viaţa din plin. Când avea 11 ani, Trevor a văzut un reportaj despre oamenii din oraşul său care locuiau pe stradă. Incapabil să înţeleagă cum pot trăi unii oameni fără o casă atât de aproape de cartierul său atât de frumos, a insistat în acea seară pe lângă părinţii săi încât aceştia au fost obligaţi să-l ducă în acea parte de oraş unde dormeau oamenii pe stradă. A rămas atât de îngrozit văzând condiţiile mizerabile în care trăiau oamenii fără adăpost în acea seară rece de iarnă, încât şi-a oferit propria pătură şi pernă unui om care stătea zgribulit în frigul pătrunzător de la intrarea în metrou. La vârsta de 11 ani Trevor a înfiinţat o organizaţie numită „Armata lui Trevor“. Cu ajutorul familiei, al comunităţii şi cu un sprijin naţional tot



mai substanţial, el a început să asigure mâncare, haine şi adăpost pentru cei care nu aveau unde să meargă. Trevor trăieşte la înălţimea potenţialului său. Viaţa lui înseamnă ceva. El mi-a spus odată: „Sunt doar eu singur, dar sunt totuşi unul; nu pot face totul, dar pot face ceva.“ Pe când Trevor era încă adolescent, acţiunile şi atitudinea sa au mişcat milioane de inimi. Povestea lui a apărut în toate ziarele şi revistele impor-tante şi a fost difuzată pe toate canalele mari de televiziune. A primit premiul pentru integritate John Roger, care a mai fost atribuit Maicii Tereza şi lui Mahatma Gandhi. Eforturile lui i-au adus şi recunoştinţa Casei Albe, deşi era încă un adolescent. Trevor ştie ce înseamnă să trăieşti conform potenţialului pe care îl ai şi viaţa lui aduce multe beneficii altor oameni. Atunci când Îl aşezi pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta, vei învăţa să îţi placă de tine însuţi şi să-ţi trăieşti viaţa din plin.



Ceremonia de absolvire a liceului de anul trecut a fost pentru mine atât un prilej de bucurie, cât şi unul de tristeţe. În timp ce treceam pe lângă absolvenţi, mi-am dat seama că îi cunoşteam doar pe jumătate dintre ei. Pe cei mai mulţi îi ştiam încă din primul an de liceu. M-am bucurat pentru că am văzut elevi care de-a lungul anilor de liceu şi-au schimbat direcţia în viaţă, alegând-o acum pe cea bună. În timpul anilor de liceu au luat hotărârea de a fi tot ceea ce doreşte Dumnezeu să fie. Nu s-au mulţumit cu nimic mai puţin. Cu siguranţă vor avea succese remarcabile în anii următori. M-am şi întristat deoarece pe unii îi cunoşteam de patru sau de şase ani şi ştiam că înainte mergeau în direcţia bună, iar acum se mulţumeau cu mediocritatea. De-a lungul drumului s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de voia Lui pentru viaţa lor. Unii s-au lăsat seduşi de presiunea anturajului, alţii au abuzat de alcool şi droguri. Eram deprimat la vederea atâtor tineri cu potenţial care se mulţumeau cu atât de puţin. Câteva cuvinte nu-mi ieşeau din minte: hotărârile pe care le iei astăzi joacă un rol important în ceea ce vei deveni în viitor. Îmi aduc aminte de întâlnirea avută la zece ani de la terminarea liceu-lui. Când am intrat cu maşina în parcarea hotelului, i-am văzut pe aceiaşi tineri care obişnuiau să bea bere înainte de meciurile de fotbal din liceu servindu-se şi acum cu doze de bere care se aflau din belşug în portbagajul

2

Nu ezita: Ia hotãrâri bune


unei maşini. Doi tineri care formaseră perechea cea mai unită şi mai îndrăgostită din clasă trecuseră deja prin câte trei divorţuri şi aveau cinci copii. Elevul de liceu considerat cu cele mai mari şanse de reuşită avea acum, după zece ani, un succes formidabil în viaţă. Eu fusesem ales can-didatul cu cele mai mari şanse de a „pierde“. Desigur, referirea era la părul meu şi, după zece ani, profeţia s-a împlinit. Vreau să spun că, atunci când aceşti adulţi au fost adolescenţi, au luat hotărâri — unii, hotărâri înţelepte, alţii, nu chiar atât de înţelepte. Nici nu şi-au închipuit că acele hotărâri îi vor influenţa pentru totdeauna. Multe din hotărârile pe care le iei ca adolescent şi multe din obiceiurile pe care ţi le formezi în această perioadă te vor urma toată viaţa. Mulţi dintre elevii din şcoala ta se vor mulţumi cu rezultate modeste în viaţă. Ei vor lua hotărârea că mediocritatea este calea cea mai bună şi nu îşi vor împlini niciodată potenţialul pe care l-a pus Dumnezeu în ei. Sper ca tu să nu faci parte dintre aceştia. Permite-mi acum să-ţi spun povestirea mea favorită:

A fost o dată într-o ţară îndepărtată un grup de oameni numiţi laconieni. Laconienii locuiau într-un sat împrejmuit de o pădure. Arătau şi se purtau ca mine şi ca tine, se îmbrăcau la fel ca noi şi mergeau la şcoală şi la serviciu ca şi noi. Au avut parte de aceleaşi probleme în familie şi au întâmpinat greutăţi în definirea identităţii lor. Dar există o deosebire majoră: fiecare laconian avea în jurul gleznei un inel de fier şi legat de acest inel un lanţ greu de metal. La capătul lanţului se afla o bilă mare de metal. Laconienii duceau cu ei pretutindeni lanţul şi bila de metal. Dar se părea că nici unul dintre ei nu era deranjat de acest fapt. În fond, erau deja obişnuiţi cu lanţul şi bila de metal şi nici unui locuitor din Laconia nu-i lipseau aceste accesorii. Într-o zi, după şcoală, un tânăr laconian, Tommy, explora pădu-rea din jurul satului. În timp ce urca o pantă, a alunecat şi a căzut — iar lanţul s-a rupt. Tommy nu auzise până atunci să se fi rupt vreun lanţ în Laconia. Era îngrozit, dar şi curios. În timp ce stătea şi se uita la lanţ, şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva foarte impor-tant. A încercat să facă un pas fără lanţ şi fără greutate, dar s-a dezechilibrat şi era să cadă. Nu era obişnuit cu libertatea de a umbla fără greutăţi la picioare.

cap i t o l u l d o i22


Tommy şi-a prins din nou lanţul şi bila de picior şi nu a spus nimănui despre descoperirea lui. A doua zi după şcoală, curiozi-tatea l-a dus din nou în pădure pentru a testa nou găsita libertate. De data aceasta, când şi-a scos lanţul, a reuşit să umble mai bine. S-a clătinat puţin la început, dar a învăţat repede să-şi păstreze echilibrul. Peste câteva ore fugea, se căţăra pe pante şi a urcat chiar într-un copac. În fiecare zi după şcoală, se ducea în pădure să experimenteze libertatea aşa cum nu o făcea nimeni în Laconia. S-a hotărât să-şi împărtăşească secretul cu cel mai bun prieten. L-a luat pe prietenul său cu el în pădure şi i-a demonstrat ce înseamnă libertatea de a umbla. Dar prietenul său s-a speriat şi i-a spus: „Nu încerca să fii deosebit! Eşti un laconian. Întotdeauna vei fi un laconian. Fii mulţumit cu ceea ce ai!“ Cuvintele lui nu au făcut decât să arunce paie pe focul lui Tommy. El a ştiut că trebuie să le arate tuturor oamenilor din satul lor că şi ei pot fi liberi. Într-o zi de primăvară, când toţi cei din sat ieşiseră afară, Tommy şi-a luat bila sub braţ şi a început să fugă prin sat. A vrut să-şi împărtăşească bucuria şi libertatea cu toţi locuitorii satului lor. Dar laconienii au fost indignaţi. Şi-au bătut joc de Tommy şi au început să facă presiuni asupra lui ca să nu mai fie deosebit de ei. Chiar şi membrii familiei sale i-au cerut să se conformeze cu modul normal de viaţă al comunităţii şi i-au înlocuit lanţul cu unul nou. Ştiind ce înseamnă libertatea, Tommy nu se mai putea mulţumi cu ceea ce fusese. Mediocritatea nu mai era posibilă pentru el. El putea hotărî dacă vrea să fie deosebit şi din acel moment a fost diferit.

Am relatat această poveste pentru cei care nu vor să fie mulţumiţi cu mediocritatea în viaţa lor. Ce te împiedică să-ţi rupi lanţurile acestei lumi şi să începi să devii ceea ce doreşte Dumnezeu? Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi“ (Ioan, 8:32). Nu trebuie să trăieşti o viaţă de mediocritate plictisitoare. Dorinţa lui Dumnezeu pentru viaţa ta este să-ţi rupi lanţul care te ţine legat şi să-I oferi Lui viaţa ta ca să-Şi împlinească scopul Său cu ea. Tu poţi hotărî să fii deosebit!

nu e z i t a : i a h o t ă r â r i b un e23


Speranţa mea este că tu vei hotărî să fii deosebit. Sper ca la vârsta ta să iei hotărârile pozitive care vor juca un rol important în ceea ce eşti şi în ceea ce vei deveni în viitor. Speranţa mea este că vei rupe lanţul care te împiedică să-ţi realizezi potenţialul dăruit de Dumnezeu. Viaţa este scurtă, ia deciziile înţelepte! În Noul Testament citim despre povestea unui om bolnav de 38 de ani:

După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusa-lim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ „Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.“ „Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă.“ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat (Ioan, 5:1-9).

Imaginaţi-vă această scenă. Gândiţi-vă la o piscină frumoasă, cu multe coloane de marmură şi împodobită cu lucrări de artă de cea mai bună cali-tate. Acum imaginaţi-vă oamenii bolnavi de toate bolile posibile care stau lângă piscină. Unii se află acolo de ani de zile. Ei aşteptă tulburarea periodică a apei. Aceşti oameni credeau că un înger al Domnului venea şi îl vindeca pe primul bolnav care intra în apă după tulburarea ei. Este o scenă dramatică. Personajul povestirii noastre este un invalid de 38 de ani. Dintr-un anume motiv, Isus l-a ales pe acest om şi s-a dus direct la el. Isus i-a pus omului o întrebare foarte importantă: „Vrei să te faci sănătos?“ Această întrebare directă necesita un răspuns evident, dar invalidul nu a răspuns afirmativ. El a ezitat şi a invocat o scuză. Isus nu a luat în con-siderare scuza lui, ci a continuat: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă.“



Omul a fost vindecat pe loc. Şi-a ridicat salteaua pe care stătea şi a început să umble pentru prima oară în 38 de ani. Eu şi cu tine ne asemănăm mult cu acest om. Probabil că el s-a obişnuit cu viaţa lui şi nu mai dorea nimic altceva. Piscina era un loc familiar. Nu mai avea alte ambiţii. Şi noi ne putem obişnui cu modul nostru de viaţă departe de idealul lui Dumnezeu. Isus ne spune şi nouă ca şi invalidului: „Vrei să te faci sănătos? Vrei să fii tot ceea ce doreşte Dumnezeu să fii?“ De prea multe ori răspunsul nostru este o scuză. „Sunt al Tău imediat după ce termin liceul. Mai târziu, Doamne, după ce termin facultatea, după ce mă căsătoresc, după ce am copii, după, după, după.“

Dar Isus ne spune şi nouă: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă.“ Cu alte cuvinte, acum este timpul potrivit pentru a răspunde chemării Mele, spune Isus. Dacă amâni să răspunzi afirmativ, s-ar putea să nu mai iei niciodată hotărârea bună. Luarea unor decizii bune cu privire la viitorul tău înseamnă, în primul în şi cel mai important rând, să accepţi chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Când Dumnezeu şopteşte cu o voce liniştită minţii tale: Vrei să te faci sănătos? la ce aspect al vieţii tale se referă El? Nu uita, hotărârile tale de astăzi te vor influenţa pentru eternitate. Acum este timpul potrivit să răspunzi. Ce trebuie să faci pentru a lua decizii corecte? Ce a făcut invalidul din povestea noastră?


Luarea unor decizii bune

cu privire la viitorul tãu

înseamnã, în primul ºi în

cel mai important rând, sã

accepþi chemarea lui

Dumnezeu pentru viaþa ta.


Bolnavul a decis cã vrea sã fie sãnãtos.

Isus i-a cerut să-şi ridice patul şi să umble iar invalidul a hotărât să facă acest lucru. Astăzi poţi decide să-ţi trăieşti viaţa la cel mai înalt potenţial. Poţi decide să „rupi lanţul“ şi să mergi îndrăzneţ înainte. Îndrăzneşte să visezi la persoana care vei deveni — şi apoi îndrăzneşte să devii persoana visurilor tale. Determinarea, perseverenţa şi efortul, alături de credinţa în Creatorul tău, reprezintă ceea ce îţi este necesar pentru a realiza acest lucru. John Erwin a lipsit de la şcoală atât de des încât nici el nu ştia câte absenţe are. Fura biciclete, le folosea şi apoi le distrugea. La vârsta de 12 ani s-a alăturat unei bande de hoţi tineri şi i-a ameninţat pe părinţii săi cu o puşcă de calibrul 22. Un judecător a spus despre el: „Nu ştiu cum poate ajunge un băiat atât de rău ca şi tine, dar sunt convins că nu te vei schimba niciodată. Îţi vei petrece cea mai mare parte a vieţii după gratii.“ Peste trei decenii profeţia judecătorului s-a împlinit parţial. John Erwin a petrecut mai mult de 25 de ani într-o mare şi faimoasă instituţie de detenţie: Chicago Cook County Jail. Dar nu ca deţinut! Judecătorul a greşit; Erwin s-a schimbat. Într-un mod remarcabil. Erwin a întâlnit în timpul armatei o familie în care a fost tratat cu o dragoste deosebită. Nu s-a făcut nici o deosebire între el şi copiii familiei. După o copilărie marcată de violenţă şi abuzuri sexuale, el a experimentat dragostea şi iertarea lui Dumnezeu. Mai târziu, el a înfiinţat PACE, unul dintre cele mai eficiente programe de reabilitare a deţinuţilor din America. Apoi s-a alăturat echipei lui Chuck Colson de la Prison Fellowship. Erwin spune: „Nu renunţ la oameni. Dacă Dumnezeu m-a putut schimba pe mine, El îi poate schimba şi pe ei.“1 John Erwin a luat hotărârea de a face bine. El şi-ar fi putut petrece zilele irosindu-şi existenţa, dorindu-şi ca viaţa să fi fost mai bună cu el. Ar fi putut permite greşelilor din trecut să îl oprească, dar nu a făcut-o. Viaţa lui este un exemplu perfect de om care refuză să accepte mai puţin, care adoptă atitudinea „îndrăzneşte să mergi mai departe“ şi care a schimbat literal istoria. A îndrăznit să viseze.



Bolnavulafosteliberat.

Isus a făcut o promisiune extraordinară tuturor celor care vor să asculte: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi“ (Ioan, 8:32). Prea mulţi dintre prietenii tăi şi poate chiar dintre rudele tale nu vor trăi niciodată experienţa unei vieţi eliberate. Însă tu nu eşti obligat să urmezi aceste modele negative. Poţi hotărî să te schimbi. Poţi decide să crezi cuvintele lui Isus şi să-ţi trăieşti viaţa la cel mai înalt standard. Cine vrei să fii? Ce fel de persoană vrei să devii? Prin Cristos poţi deveni o persoană nouă. Iată câteva cuvinte simple care, fiind urmate, îţi vor da libertatea de a îndrăzni să mergi mai departe: „Pot totul în Cristos care mă întăreşte“ (Filipeni, 4:13). Ai auzit povestea indiană despre micul vultur care credea că este un pui de găină de prerie?

Un indian a găsit într-o zi un ou de vultur şi l-a pus în cuibul unei găini de prerie. Oul a eclozat şi vulturul a crescut împreună cu ceilalţi pui. Toată viaţa lui acest pui de vultur, crezând că este găină, a făcut tot ceea ce fac ceilalţi pui. Scurma pământul după seminţe şi insecte. Lovea cu ciocul şi cotcodăcea. A reuşit să zboa-re într-un nor de pene, bătând scurt din aripi, dar numai la câţiva metri înălţime. Atât cât zboară şi găinile de prerie. Anii au trecut şi puiul nimerit în alt cuib a îmbătrânit. Într-o zi el a văzut o pasăre magnifică plutind pe cerul fără nori. Cu o maiestate plină de graţie plutea în curenţii puternici de aer cu bătăi foarte rare din aripile ei puternice şi aurii. „Ce pasăre frumoasă, i-a spus vulturul vecinului său. Ce este?“ „Este un vultur, regele păsărilor, i-a răspunsul vecinul lui. Dar nu te mai gândi la el. Nu vei fi niciodată ca această pasăre.“ Vulturul transformat în găină de prerie nu s-a mai gândit niciodată la pasărea văzută pe cer. El a murit crezându-se găină de prerie.

Crescând într-o familie de găini de prerie, acest vultur a început să creadă că era un pui de prerie şi a început să se poarte ca un pui de prerie. Vulturul crescut în alt cuib s-a uitat toată viaţa la ceilalţi vulturi, tânjind să zboare alături de ei printre nori. Dar niciodată nu s-a gândit să-şi folo-sească aripile şi să încerce să zboare.



Tu ai capacitatea de a fi un vultur, de a pluti la înălţimi deasupra mulţimii, de a birui ispitele şi presiunea anturajului care te ţin legat de pământ. Dumnezeu te cheamă să te eliberezi de mulţime — de lanţul şi bila de metal care te împiedică să zbori — şi să te alături vulturilor. Noi invocăm scuze: „Doamne, nu trăiesc alături de puii de prerie, dar cresc într-o familie de curcani.“ Astfel ne mulţumim cu mai puţin decât putem fi. Dorinţa mea este ca tu să fii o persoană care vrea să-şi rupă lanţurile, să-I spună „da“ lui Cristos şi să zboare cu vulturii. Dar nu se va întâmpla aşa dacă te vei scuza mereu sau dacă rămâi la nivelul visurilor. Singura cale prin care se poate realiza acest lucru este să-L inviţi pe Isus să fie Domnul vieţii şi al ambiţiilor tale. Iată ce spune profetul Isaia în Vechiul Testament:

Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc (Isaia, 40:28-31).

Eu cred că Dumnezeu plantează un vis în inima fiecărui om. De cele mai multe ori aceste vise nu sunt grandioase. Sunt idei simple şi dorinţe de a face din lume un loc mai bun. Care este visul tău? Care este dorinţa ta? Vrei să iei astăzi hotărârile importante pentru a-ţi asigura un mâine minunat? Viaţa este scurtă. Îndrăzneşte să mergi înainte!



Date post:	27-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	editura-noua-speranta
View:	231 times
Download:	4 times

Supravieţuind adolescenţei

Documents