SUPORT DE CURS

Calificarea: CONTABIL

Formatori:Expert: prof. Luchian Adeline

CAPITOLUL 1OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

1. DEFINIŢIA CONTABILITĂŢII

Prima definiţie data contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, fiind formulată în lucrarea sa, Tratatus de computis et scripturis, care a apărut la Veneţia în 1494. El analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind înregistrarea în partida dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea în care au loc. În concepţia sa, partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere=capital, respectiv, ce posed şi cui datorez. Fiecare mişcare sau tranziţie intervenită în masa averii şi implicit a capitalului este reprezentată ca un raport între primire şi dare respectiv, între debitor, cel care primeşte valoarea, şi creditor, cel care o avansează. Procedând astfel, Luca Paciolo a formulat o judecată care se ridică la rangul de principiu fundamental al contabilităţii ca disciplină stiintifică.

2. OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITĂŢII

2.1. Patrimoniul ca obiect al reprezentării contabile

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional şi decizional la problematica gestiunii mişcărilor de valori economice automatizate pe persoane fizice sau juridice, după caz. Structurile calitative folosite pentru a personifica această separare au fost, dupa caz, cele de avere, capital, fonduri, patrimoniu şi mai recent cele de resurse economice. În plan juridic, demersurile au fost centrate cu precădere, pe structura calitativă de patrimoniu definită prin prisma drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ale unei entităţi. Apare astfel patrimoniul ca structura(entitate)economică şi juridică de apropiere şi gestiune a valorilor materiale şi băneşti. În plan contabil, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, apaţinând unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care se referă. Ecuaţia patrimoniului definit în sens juridic are forma de mai jos:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII

Bunurile economice reprezintă substanţa materială a patrimoniului. Ele se identifică cu mijloacele de acţiune ale unei entităţi, fiind identificabile, după caz, ca elemente sub forma de terenuri, clădiri, construcţii, maşini şi utilaje şi instalaţii de lucru, mijloace de transport, stocuri de materii prime şi materiale consumabile, stocuri de mărfuri, disponibilităţi şi alte elemente de avere.

Din punct de vedere existenţial, bunurile economice se delimitează sub formă corporală (bunuri materiale) şi sub formă necorporală (creanţe sau bunuri în curs de încasare, brevete, concesiuni, mărci, etc.). O altă grupare este cea de bunuri materiale, servicii şi informaţii. Cea de-a doua componentă a patrimoniului, drepturile şi obligaţiile cu valoare economică, exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură si gestionează bunurile. Ele capătă forma de drepturi în situaţia în care titularul de patrimoniu este proprietar şi, deci, nu trebuie să acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile aflate în posesiunea şi folosinţa sa. În cazul obligaţiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului, titularul trebuie să îndeplinească o anumită prestaţie sau să dea un echivalent valoric. La nivelul obiectului contabilităţii, primul termen al

raportului de schimb specific patrimoniului, bunurile economice, este delimitat prin structura calitativă de activ, iar cel de-al doilea, drepturile şi obligaţiile prin structura de pasiv.

Deci: bunuri economice = drepturi + obligaţii ACTIV = PASIV

Potrivit concepţiei economice, patrimoniul se întemeiază pe structura calitativă de resurse economice. Din acest punct de vedere, patrimoniul delimitează valorile economice ale unei entităţi potrivite prin prisma resurselor şi utilizărilor. Egalitatea delimitată în acest sens este de forma:

RESURSE = UTILIZĂRI

Resursele au în principal o determinare financiară, ele reprezentând sursele sau izvoarele de finanţare a valorilor susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată. Discutate prin prisma unei entităţi patrimoniale, resursele pot fi proprii, asigurate de către proprietar ,atrase sau străine, furnizate de terţe persoane (bancheri, furnizori şi alte persoane) şi resurse rezultate sub forma profitului realizat la încheierea exerciţiului contabil. În ceea ce priveşte utilizările, acestea definesc modul de întrebuinţare a valorilor în cadrul activităţilor desfăşurate de către entitatea patrimonială. Ele sunt grupate în utilizări permanente sau stabile, adică bunuri de folosinţa îndelungată (mai mare de un an), utilizări temporare sau curente şi utilizări rezultate sub formă de pierdere generată de o activitate nerentabila.

CAPITOLUL 2 BILANŢUL CONTABIL

2.1. Definirea bilanţului contabil

Termenul de bilanţ vine de la cuvântul italienesc "bilancia" (cu originea în latină, bi = cu doua şi lanx = taler), adică "doua talere" simbolizând astfel o balanţa cu două talere. Valori de mărime egală stau faţa în faţă şi se egalează reciproc. Într-unul din talere apare valoarea activului, iar in celălalt valoarea pasivului alcătuită din capitaluri proprii şi datorii. De la prima definiţie dată, de "cântar al averii", în corelaţie cu sursele (resursele) sale de dobândire, bilanţul a format obiectul unor preocupări permanente atât pentru acela care îl întocmeşte, cât şi pentru cel care îl foloseşte ca instrument de gestiune a patrimoniului. S-a agonisit si s-a decantat pe această linie o bogată zestre de cunoştinţe şi s-au conturat mai multe teorii cu privire la modelul de bilanţ, modelarea bilanţieră a patrimoniului şi funcţiile bilanţului. Prin raportare la tot ceea ce este carte de contabilitate, bilanţul este definit ca un tablou al situaţiei patrimoniului care prezintă în unităţi monetare mărimea valorică a bunurilor economice, în corelaţie cu sursele lor de finanţare, precum şi cu rezultatul obţinut. Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finanţare, PASIVUL bilanţului. De asemenea, în bilanţ este consemnat rezultatul sub formă de profit sau de pierdere; pierderea se trece în activul bilanţului, iar profitul în pasivul bilanţului. Într-o optică economică, activul este definit prin structurile de capital fix şi capital circulant, iar pasivul, prin structurile de capital propriu (proprietarilor) şi capital străin (autohtonilor). Aprecierea financiară grupează activele în raport de lichiditate (durata de transformare în bani), iar pasivele în funcţie de exigibilitatea lor (durata de plată). Ca urmare, în structura activului se disting active pe termen lung şi active curente, iar în cea a pasivului se delimitează capitaluri permanente (pe termen lung) şi datorii curente (pe termen scurt). În situaţia în care obiectul modelării bilanţiere este fundamentat pe categoria de resurse economice, activul desemnează utilizarea resurselor în activitatea economică şi socială, iar pasivul, originea resurselor. În cadrul activului sunt delimitate utilizări permanente sau durabile de resurse sub formă de bonuri de investiţie, utilizări temporare sau curente sub formă de stocuri, creanţe, valori mobiliare de plasament şi disponibilităţi şi utilizări-pierderi generate de o activitate nerentabilă privind consumarea resurselor. Pasivul prin structura sa delimitează cele trei modalităţi de formare a resurselor şi anume: resurse permanente sau pe termen lung, furnizate de proprietar (individual sau asociaţi), resurse temporare curente, asigurate de terţi (furnizori, bănci, obligatari) şi resurse rezultate, sub forma profiturilor realizate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar.

2.2. Structuri bilanţiere

Pornind de la grupările de mai sus, contabilitatea conciliază cele trei interpretări folosind o optică integrativă (după unii autori hibridă) asupra lor. Astfel, activul reprezintă bunurile economice ca elemente patrimoniale cu valoare negativă. Activul, prin compoziţia sa, evidenţiază destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul, clasificarea surselor de finanţare, în funcţie de modul de constituire(surse proprii şi surse străine)şi exigibilitatea lor. Schema adoptată în acest scop se prezintă astfel:

ACTIV PASIV1.Active imobilizante 1.Capitaluri proprii

1.1 Imobilizări necorporale 1.1.Capitalul social sau individual1.2 Imobilizări corporale 1.2.Rezerve1.3.Imobilizări financiare 1.3.Rezultatul(profit cu +,pierdere cu -) 2. Active circulante 1.4.Alte capitaluri proprii2.1.Stocuri şi producţie în curs de execuţie 2.Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli2.2.Creanţe 3. Datorii2.3.Investiţii financiare pe termen scurt 3.1.Împrumuturi şi datorii financiare2.4.Casa şi conturi la bănci 3.2.Alte datorii

3.Active de regularizare şi asimilate 4.Pasive de regularizare şi asimilate

Bilanţul contabil este simultan un model structural şi global, prin intermediul căruia se asigură o reprezentare a patrimoniului pornind de la părţile sale componente către caracteristicile de ansamblu.

El grupează, sistematizează şi dă expresie sintetică trăsăturilor comune şi generale ale structurilor de patrimoniu. Astfel, în cadrul bilanţului, patrimoniul este evidenţiat prin prisma activului şi pasivului. În cadrul activului,

elementele mulţimii de activ sunt grupate, în raport de destinaţia bunurilor economice utilizate şi de gradul de lichiditate, în active imobilizate, active circulante şi active cu regularizare şi asimilate.

La rândul lor, activele imobilizate sunt diferenţiate în imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.

Activele circulante sunt împărţite în raport de forma pe care o îmbracă, în stocuri şi producţie in curs de execuţie, plasamente şi disponibilităţi băneşti.

Cât priveşte pasivul, elementele mulţimii de pasiv sunt grupate în raport de căile de formare a surselor de finanţare, în capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi pasive de regularizare, precum şi de gradul lor de exigibilitate, în permanente şi curente.

Ordinea de dispunere a poziţiilor în activul bilanţului este, de regulă, cea inversă lichidităţii activelor, de la cele mai puţine lichide, cum sunt imobilizările necorporale, către disponibilităţile băneşti, care îmbracă deja forma de bani. Cât priveşte ordinea de succesiune a poziţiilor de pasiv, ea este inversa exigibilităţii surselor de finanţare, începând cu elementele capitalului propriu, continuând cu datoriile pe termen lung şi cu cele curente sau pe termen scurt. Indiferent de criteriul ales pentru ierarhizarea elementelor patrimoniale în activul şi pasivul bilanţului, necesar este ca în această ordine să se asigure o corelaţie între lichiditatea activelor şi exigibilitatea pasivelor.

2.3. ANALIZA STRUCTURILOR BILANŢIERE

Bilanţul contabil evidenţiază cifric şi etalon monetar echilibrul dintre bunurile economice şi sursele lor de finanţare, precum şi rezultatele obţinute ca urmare a investirii si utilizării capitalurilor. Structurile calitative prin care bilanţul realizează dubla reprezentare a patrimoniului sunt cele de activ şi pasiv.

2.3.1. Activul bilanţierPrin compoziţia sa, activul evidenţiază destinaţia şi lichidarea bunurilor economice (perioada de

transformare în bani). În raport de aceste criterii, se disting următoarele categorii de active: active imobilizate şi active circulante. O asemenea distincţie se regăseşte în plan economic prin gruparea activelor în capital fix şi capital circulant. Criteriul folosit în acest caz este cel al rotaţiei, adică modul specific în care se consumă şi se înlocuiesc.

Activele imobilizate

Acestea sunt denumite şi imobilizări sau bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investiţie a căror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza şi mijloace de acţiune ale întreprinderii. Ca bunuri economice, activele fizice se caracterizează atât prin durabilitatea lor mai îndelungată, cât şi prin repetata lor participare la circuitul economic. Funcţia acestor bunuri este fixată în principal în activitatea economică şi socială a întreprinderii fără ca prin utilizarea lor să se delimiteze ca bunuri direct comercializării. În consecinţă, ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc după prima utilizare. Activele imobilizate se diferenţiază la rândul lor în trei grupe: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.

Imobilizările necorporale, denumite şi active intangibile, cuprind toate acele valori economice de investiţie care nu îmbracă fizic forma de bunuri material concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuieli de cercetare şi dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică , fondul comercial şi alte imobilizări necorporale.

Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi fuziunea unităţilor patrimoniale, cum sunt cele privind taxele şi alte cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei de publicitate. Toate aceste cheltuieli, potrivit Cadrului contabil general, nu mai figurează în bilanţ, ci în contul de profit şi pierdere.

Cheltuielile de cercetare aplicată şi dezvoltare cuprind resursele economice alocate pentru tehnologiile noi, produsele noi şi investiţii, utile şi eficiente în raport cu activitatea viitoare a unităţii patrimoniale. Aceste cheltuieli se amortizează în general în maximum cinci ani.

Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică şi alte drepturi similare cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-how, a unui licenţe, a unei mărci de fabrică şi alte drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Aceste cheltuieli sunt amortizate pe toată durata cât întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizări.

Fondul comercial reprezintă cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitate al întreprinderii; exemplu: clientela, vadul comercial, firma, segmentele de piaţă, emblema, concurenţa şi alte legături comerciale. Mărimea fondului comercial se amortizează pe toată durata în care aceasta generează un plus de valoare întreprinderii cumpărătoare.

Imobilizările corporale, denumite active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Ele se găsesc sub formă de terenuri şi mijloace fixe (clădiri; construcţii speciale; maşini;

utilaje şi transport; animale şi plantaţii; unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatură de birotică etc.). Potrivit legislaţiei din ţara noastră, sunt considerate mijloace fixe, obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: are o valoare mai mare decât limita stabilită de lege şi o durată normală de utilizare mai mare de un an. În cazul când bunurile materiale procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate, ele sunt incluse în categoria imobilizărilor în curs sau investiţiilor în curs.

Activele imobilizate corporale îşi pierd în timp din valoare ca urmare a uzurii determinate de utilizarea lor, de acţiunea agenţilor naturii şi a progresului tehnic. Constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de imobilizările corporale, cu excepţia terenurilor,şi includerea sa în costuri poartă numele de amortizare.

Imobilizările financiare, denumite şi investiţii financiare pe termen lung, cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimonial altor societăţi sub forma titlurilor de valoare, creanţelor ataşate participanţilor, împrumuturilor acordate şi alte imobilizări financiare.Titlurile de participare reprezintă titluri de valoare sub formă de acţiuni, parţi sociale şi alte valori similare investite de titularul de patrimoniu în capitalul altor întreprinderi societare. Deţinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea unei anumite influenţe notabile sau a unui control în gestiunea societăţilor emiţătoare de titluri.

Amortizarea participaţiilor se realizează sub forma dividendelor distribuite din profitul obţinut de societatea comercială emiţătoare de titluri de participare. Creanţele ataşate participanţilor sunt drepturi generate de operaţia de acordare de împrumuturi pe termen lung sau mediu al întreprinderilor asociate sau societăţilor comerciale de grup cu care întreprinderea are o relaţie de participare. Toate titlurile de valoare, altele decât titlurile de participare, pe care întreprinderea are intenţia de a le conserva pe termen lung sau pe care ea nu are posibilitatea de a le revinde pe termen scurt, sunt delimitate în contabilitate prin denumirea de titluri datorate ca imobilizări. Titlurile (acţiuni, părţi, obligaţiuni convertibile în acţiuni) dobândite pentru a realiza la o scadenţă, pe termen lung sau scurt, o anumită rentabilitate, fără o intervenţie în gestiunea societăţii unde sunt deţinute, reprezintă titlurile sub formă de interese de participare. De asemenea, activele proprii dobândite cu intenţia de a fi deţinute pe o perioada mai mare de un an, stabilită cu ocazia achiziţiei sau reclasării, figurează sub apelaţia de acţiuni proprii imobilizate. Alte imobilizări financiare cuprind în special depozitele pe termen lung sub formă disponibilităţilor în conturi bancare sau în alte instituţii financiare şi sub forma disponibilităţilor acumulate pentru efectuarea unor plăţi importante prevăzute în perioada următoare (exemplu: rambursarea unui împrumut din emisiunea de obligaţiuni).

Activele circulante

Din punct de vedere economic şi financiar activele circulante se află intr-o continuă fluentă valorică, ele schimbându-şi forma materială si utilitatea (marfă, creanţe, bani) în cadrul circuitului economic al patrimoniului. Cu ocazia finalizării fiecărui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de active circulante sunt înlocuite continuu de exemplare noi. Sunt denumite şi active curente. Acestea cuprind toate activele de exploatare de aceeaşi speţă. Astfel, in faza de aprovizionare activele circulante sub formă de bani se transformă în stocuri de materii prime şi materiale, in faza de producţie stocurile de materii prime şi materiale se consumă integral, rezultând stocuri de producţie în curs de execuţie, care, după ultima operaţie de prelucrare, devin produse finite, iar în faza de desfacere sunt vândute clienţilor, operaţie care generează drepturi faţă de aceştia. Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de baza a activelor circulante este aceea că perioada de rotaţie este mai mică de un an. Ele intră în şi ies din întreprindere de mai multe ori sau cel puţin o singură dată în cursul unui exerciţiu financiar. În raport de forma concretă pe care o îmbracă şi destinaţia pe care o capătă în cadrul ciclurilor de exploatare, activele circulante se împart în stocuri şi producţie în curs de execuţie, creanţe, plasamente si disponibilităţi băneşti.

Stocurile şi producţia in curs de execuţie reprezintă acele valori economice care prin natura şi destinaţia lor sunt folosite ca materii prime şi materiale consumabile, producţie în curs de execuţie, produse finite şi semifabricate, mărfuri şi ambalaje aflate în depozite spre vânzare etc. Ele intervin în ciclul de exploatare al unităţii patrimoniale pentru a fi consumate în primele faze de fabricaţie ca materii prime şi materiale consumabile, vândute, în situaţia în care au starea de marfă sau produse finite, în curs de execuţie, daca au calitatea de producţie neterminată. În contabilitatea din ţara noastră, în sfera stocurilor se include şi obiectele de inventar şi baracamentele.

Obiectele de inventar sunt bunuri cu o vânzare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, sculele, instrumentele, mecanismele, dispozitivele si verificatoarele cu destinaţie specială, modelele, şi alte obiecte asimilate). Baracamentele şi amenajările provizorii sunt bunuri achiziţionate sau construite de unităţile patrimoniale pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor de construcţii (bărăci, podeţe etc.) din care, prin demontare sau demolare, se recuperează materialele.

Creanţele sau valorile în curs de decontare reprezintă valorile economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani, o lucrare sau un serviciu. Exemplu: pentru mărfurile vândute clienţilor, echivalentul valoric constă într-o sumă de bani egală cu valoarea mărfii facturate, în schimb, pentru un avans în bani acordat salariaţilor care se

deplasează în interes de serviciu, echivalentul valoric primit constă din munca prestată care este evaluată prin însumarea cheltuielilor privind transportul, cazarea şi diurna delegatului. Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată urmând să dea echivalentul corespunzător, poartă denumirea de debitori. Toţi debitorii unităţii, sub forma creanţelor comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii, sunt delimitaţi prin structura de clienţi şi valori asimilate.

Clienţii reprezintă creanţele faţă de terţi. determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor care fac obiectul activităţii întreprinderii . În cadrul acestei forme de vânzare, decontarea dintre întreprindere si client intervine ulterior. Sunt asimilate clienţilor creanţele privind efectele comerciale de primit. Acestea reprezintă titlurile de valoare negociabile care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce poate fi decontată imediat sau pe termen scurt. Ele circulă sub diferite denumiri, cum ar fi: înscrisuri, poliţe, cambii, instrumente de plata şi credit. Fiind negociabile, pot fi cedate, vândute ori transmise. Exemplu: întreprinderea a vândut produse unui client şi doreşte confirmarea în scris a capacităţii de plata a acestuia. În acest caz va solicita semnarea de către client a unei trate sau va primi sub semnătura acestuia un bilet la ordin. În continuare, aceste efecte pot fi decontate la termenul de scadenţă înscris în cadrul lor, pot fi scontate imediat la bancă , situaţie în care banca devine la rândul său proprietara efectului şi va încasa la scadenţă creanţa de la client, pot fi valorificate ca titluri de valori la bursa de valori sau transferate altei persoane cu drepturi de creanţă. Toate creanţele sau drepturile, altele decât cele asupra clienţilor sunt separate prin structurile: -avansuri acordate furnizorilor în cadrul relaţiilor comerciale; -decontările cu asociaţii pentru aportul în natura şi /sau în bani al acestora datorat la constituirea capitalului social;

-creanţele generate de relaţiile de decontare cu personalul, bugetul statului şi alte organisme publice, asigurările sociale şi fondul de şomaj;

-creanţele privind decontările în cadrul grupului pentru fondurile avansate direct sau indirect pe termen scurt de către societăţi, întreprinderilor asociative sau în relaţie de participare;

-debitorii diverşi pentru creanţele determinate de cesiunea (vânzarea) titlurilor de plasament, cesiunea activelor imobilizate, garanţiile depuse, reclamaţiile, pagube materiale, creanţe reactivate şi alte creanţe.

În sfera creanţelor pot fi incluse şi valorile şi dobânzile de încasat.Acestea cuprind creanţele privind cecurile de încasat, efectele de încasat, cupoanele de încasat detaşabile din titlurile de valoare privind drepturile la dividend sau dobânzi, precum şi celelalte dobânzi neexpirate la închiderea exerciţiului. Opinia pentru includerea valorilor de încasat în categoria creanţelor şi nu a disponibilităţilor băneşti este motivat de faptul că ele nu au gradul de lichiditate propriu lichidităţilor. Între data primirii lor şi cea a încasării efective, se interpune o durată mai mare sau mai mică de timp, uneori generatoare de dobândă. În literatura de specialitate si în practica de contabilitate, dat fiind gradul imediat de lichiditate al acestor valori, există si opinia încadrării lor în categoria disponibilităţilor băneşti.

Titlurile de plasament sau investiţiile financiare pe termen scurt, ori valori pe termen scurt negociabile, sunt titluri de valoare achiziţionate în vederea realizării unui câştig pe termen scurt. Ele cuprind acţiunile şi obligaţiunile dobândite pe termen scurt în vederea realizării unui câştig sau unui plus de valoare în momentul vânzării lor. Plusul se realizează prin diferenţa dintre preţul de vânzare mai mare şi preţul de cumpărare mai mic. Spre deosebire de titlurile de participare a căror posesiune este pe termen lung, perioada de rotaţie a titlurilor de plasament nu depăşeşte, de regula, un an. Din această cauză fac parte si acţiunile proprii răscumpărate temporar în vederea atribuirii salariaţilor societăţii, regularizării cursului de bursă sau reducerii capitalului societăţii. În aceeaşi situaţie se află şi obligaţiunile răscumpărate. De asemenea, în componentul lor se includ si instrumentele de trezorerie (exemplu: bonurile de tezaur) achiziţionate cu scopul de a proteja disponibilităţile băneşti sau de a realiza operaţiuni speculative. Protejarea sau acoperirea disponibilităţilor băneşti se face în raport cu fenomenul inflaţionist, variaţia puterii de cumpărare a monedei(riscul de schimb) si riscul dobânzii. Aceste instrumente financiare sunt negociabile pe o durată care asigură lichiditatea şi securitatea tranzacţiilor. Totodată, ele sunt generatoare de dobânzi pentru întreprinderea care le deţine şi activul său.

Disponibilităţile băneşti sau casa şi conturi la bănci în lei şi devize se delimitează sub forma numerarului din caseria întreprinderii, depozitelor la bancă în conturile curente sau de disponibilităţi şi prin alte valori financiare care, datorită naturii lor, sunt convertibile imediat în disponbilităţi băneşti.

Structura patrimonială denumită alte valori de trezorerie se individualizează sub forma timbrelor fiscale şi poştale, tichetelor şi biletelor de călătorie, biletelor de tratament şi odihnă.

2.3.2. Pasivul bilanţier (capitaluri proprii şi datorii) Pasivul reprezintă sursele sau resursele de finanţare a bunurilor economice. Prin componenţa sa delimitează clasificarea surselor de finanţare în funcţie de modul de constituire (finanţare proprie, finanţare străină) şi exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an). Finanţarea bunurilor economice se referă la modul de acoperire şi de susţinere financiară a activului patrimonial. Pentru procurarea bunurilor economice, o întreprindere foloseşte finanţarea proprie şi finanţarea străină .

Finanţarea proprie a activului este făcută direct de titularul de patrimoniu prin contribuţia sa materială sub formă de capital individual (în cazul întreprinderilor individuale) sau capital social (în cazul întreprinderilor societare) si prin autofinanţare (capitalizarea beneficiului). In ceea ce priveşte finanţarea străină a activului, aceasta este asigurată de terţe persoane în raport cu titularul de patrimoniu.Acestea împrumută capitalurile lor, sub diferite forme juridice, cum sunt creditele bancare, cumpărări de obligaţiuni, creditele comerciale şi alte datorii în curs de decontare.

Corespunzător celor două modalitaţi de finanţare, pasivul patrimonial se împarte in capitaluri proprii şi datorii.La acestea se adaugă pasivele sub forma provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.

Exigibilitatea surselor de finanţare se referă la termenul lor de decontare. Acest termen, în cazul capitalului propriu, operează in momentul lichidării patrimoniului cu ocazia partajului, în cazul provizioanelor pe o perioadă mai mare de un an, iar pentru datorii, termenul de scadenţă poate fi mai mare sau mai mic decât un exerciţiu financiar. În mod corespunzător, datoriile sunt pe termen lung (pe o perioadă mai mare de un an) şi pe termen scurt ( până la un an). În raport de exigibilitatea surselor de finanţare, pasivele se grupează în:- capital permanent, format din capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi datorii pe termen lung;- datorii pe termen scurt sau curente, formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu un an.

Capitalurile proprii

Corespund finanţării proprii a bunurilor economice aflate în circuitul patrimonial al întreprinderii. În mod concret ele se delimitează prin capitalul individual sau social, primele de capital, rezervele din reevaluare, rezervele întreprinderii, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului, subvenţiile pentru investiţii, provizioanele reglementate şi fondurile proprii cu scop determinat. În structura capitalurilor proprii, capitalul individual sau social are un caracter avansabil. El se constituie la înfiintarea întreprinderii, fiind o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. La întreprinderile individuale, constituirea capitalului are loc pe calea aportului personal al proprietarului, iar la societaţile comerciale, prin aport în numerar şi/sau în natura al asociaţilor, dupa caz.

Capitalul social se diferenţiaza în capital subscris nevărsat (nedepus) si capital subscris vărsat (depus). Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care proprietarii întreprinderii s-au angajat să-l pună la dispoziţie unitaţii patrimoniale cu ocazia infiintării acesteia. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusă de către proprietari la dispoziţia unităţii patrimoniale.

Pe parcursul funcţionării întreprinderii, capitalul se poate majora prin emisiunea de acţiuni noi, reprezentative cu aporturi în bani şi/sau în natură şi prin operaţiuni interne (încorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exerciţiului precedent, transformarea de obligaţiuni în acţiuni etc.). Reducerea capitalului se efectuează prin rambursarea către acţionari sau asociaţi a unei părţi din acesta, atunci când societatea îl consideră prea mare în raport cu activitatea sa, sau atunci când reduce investiţiile dintr-un sector sau ramură de activitate. De asemenea, reducerea de capital poate avea loc prin acoperirea de pierderi suferite în exerciţiile financiare anterioare.

Primele de capital corespund capitalului adiţional creat prin primele de emisiune, fuziune şi cele din aport în natură, fiind determinate de operaţiile de creştere a capitalului prin aporturi noi sau prin fuziune. În cazul aporturilor noi, primele de emisiune şi cele privind aportul în natură, se creează ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică). Primele de fuziune apar în cazul fuziunii a două sau mai multe societăţi şi reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă a acţiunilor şi valoarea nominală.

Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile create prin reevaluarea oricărui activ. Cu ocazia reevaluării, valoarea acestor active creşte sau se micşorează faţă de valoarea contabilă anterioară, creşterea fiind considerată sigură şi durabilă.

Odată constituite, rezervele din reevaluare sunt menţinute atâta timp cât bunurile la care se referă, nu au fost amortizate sau realizate prin vânzare. Pe măsura amortizării sau realizării bunurilor, plus valoarea utilizată, parţial sau total, pentru creşterea capitalului social sau transferată la rezultatul reportat, în raport cu prevederile legii.

Rezervele întreprinderii reprezintă, în principiu, profitul sau alte resurse capitalizate în mod durabil de întreprindere până la o decizie contrară a organelor competente. Deci, caracteristica de bază a rezervelor este aceea că ele se constituie şi se datorează în raport cu cotele aferente (reţinute), din rezultatul exerciţiului financiar sau din resurse destinate prin lege. In mod excepţional, rezervele pot fi constituite şi din alte elemente componente ale situaţiei nete, cum sunt rezervele din reevaluare sau primele legate de capital.

Structural, rezervele se împart în: rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru acţiuni proprii şi alte rezerve.

Rezervele legale se constituie anual într-o anumită proporţie din profitul brut (în alte ţări, din profitul net) sau din primele legate de capital, fiind destinate protejării capitalului, în cazul în care exerciţiul financiar se încheie cu pierderi.

Rezervele statutare sau contractuale reprezintă acele fonduri a căror constituire din profitul net este stipulată în statutul societăţii sau prin clauze contractuale. Ele pot avea ca scop temperarea acţionarilor de a pretinde dividende în dauna altor obligaţii mai mari şi mai urgente ale întreprinderii privind buna ei funcţionare sau alte destinaţii stabilite prin statut.

Rezervele pentru acţiuni proprii reprezintă resursele de finanţare constituite ca echivalent al valorii acţiunilor proprii dobândite de către o societate comercială din propriul său capital social. Ele se formează din beneficiile distribuibile, din rezervele disponibile (excepţie fac rezervele legale) şi din alte surse stabilite de lege. Sunt menţionate ca pasiv până în momentul cesiunii sau anulării acţiunilor dobândite din propriul capital social..

Prin poziţia de alte rezerve sunt delimitate fondurile create, de obicei, prin hotărârea adunării generale, din profitul net. Ele sunt destinate pentru finanţarea parţială sau totală a noilor investiţii în imobilizări corporale, acordarea de dividende şi în anii de exerciţiu financiar care se încheie cu pierderi, pentru răscumpărarea propriilor acţiuni de către societate în vederea reducerii de capital, etc.

În categoria capitalurilor proprii sunt incluse și rezultatele pozitive sau negative reportate din anii precedenţi a căror repartizare sau acoperire a fost amânată de adunarea generală a asociaţilor, precum și rezultatul net al exerciţiului financiar încheiat. De remarcat că profitul net figurează ca sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile stabilite prin lege sau statutul societăţii comerciale. Rezultatele negative se iau în calcul cu semnul minus și, în consecinţă, diminuează capitalul propriu. La întreprinderile individuale rezultatul net este virat la capitalul individual în prima zi de deschidere a exerciţiului care urmează realizării sale. Subvenţiile pentru investiţii sau subsidiile de capital sunt obţinute de la buget sau de la alte întreprinderi interesate, fiind destinate achiziţionării sau creării activelor imobilizate(subvenţie de echipament) sau de a finanţa activităţi pe termen lung(exemplu: prime de dezvoltare pentru întreprinderile care creează noi locuri de muncă).

Provizioanele reglementate sunt prelevări din rezultate la timpul prezent destinate acoperirii cheltuielilor determinate de fluctuaţiile privind creșterea/micșorarea ratei dobânzii, cursului valutar și a preţurilor. Fiind create în exerciţiul când se constată creșterea ratelor și preţurilor prin includerea unei cote părţi în cheltuielile entităţii patrimoniale, se influenţează în mod indirect, prin reducere, rezultatul obţinut. În felul acesta, se creează temporar un avantaj fiscal pentru întreprindere. Ulterior, pe măsura revenirii asupra provizionului, când rata dobânzii, preţurile și cursurile valutare sunt în scădere, profitul crește, urmând a fi impozitat.

În categoria capitalurilor proprii sunt încadrate şi alte fonduri. Acestea au caracterul unor rezerve constituite cu scopul de a susţine financiar investiţiile și creșterea activelor circulante ale entităţii patrimoniale.

Datoriile sau capitalul strain

Exprimă resursele sau capitalurile furnizate de terţi pentru care unitatea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Este vorba de creditele contractate de la bănci sau alte instituţii financiare, împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni,precum și datoriile create în cadrul relaţiilor de decontare ale unităţii patrimoniale cu alte persoane fizice și juridice.

Persoanele juridice și fizice faţă de care unitatea are obligaţii bănești sunt denumite generic creditori. Definit prin această prismă, creditorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. Datoriile, ca sursă de finanţare, sunt prezente şi funcţionează din momentul naşterilor obligaţiilor faţă de terţi şi pâna în momentul rambursării(in cazul creditelor ) şi plăţii lor(în cazul datoriilor generate de relaţiile de decontare), dupa caz. Mai mult, toate datoriile cu termen de scadenţă mai mare de un an sunt purtatoare de dobândă . De asemenea sunt purtatoare de dobândă creditele primite de la bancă sau alte instituţii financiare, chiar dacă sunt pe termen scurt. Din masa patrimonială a datoriilor, mai seminificative sunt următoarele structuri: datoriile financiare, datoriile comerciale, datoriile fiscale, salariale şi sociale, datoriile privind relaţiile de decontare cu asociaţii şi creditorii diverşi.

Datoriile financiare exprimă creditele primite de la bancă şi alte instituţii de credit, precum şi împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni.

Creditele primite de la bancă şi alte instituţii de credit cuprind creditele pe termen lung şi mijlociu şi cele pe termen scurt, numite şi credite de trezorerie. Ele sunt destinate, dupa caz, finanţării investiţiilor şi cheltuielilor curente privind activitatea de exploatare. Aceste credite sunt purtătoare de dobândă şi garantate prin activele întreprinderii.

Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni reprezintă resursele finanaciare pe termen lung asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public. Vânzarea se face, de regulă, prin intermediul unor instituţii financiare, fară a fi exclusă si posibilitatea vânzarii directe către public, chiar de către societatea comercială. Titularul de patrimoniu care emite un astfel de împrumut se angajează să ramburseze, la termen sau eşalonat, ratele scadente şi să plăteasca o dobândă sub forma cupoanelor ataşate titlurilor de credit.

Datoriile comerciale se creează in cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionări de bunuri materiale, lucrări şi servicii primite. Ele se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor şi efectelor de plătit.

Furnizorii reprezintă datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrătorilor şi serviciilor primite de la terţi.

Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de plată a întreprinderii în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.

Datoriile fiscale, salariale şi sociale cuprind, în ordine, obligaţiile din impozite şi taxe faţă de bugetul statului, salariile şi alte drepturi asimilate datorate angajaţilor, obligaţia privind contribuţia la asigurările sociale şi la fondul de şomaj (protecţia socială), precum şi datoriile intermediare, create în cadrul relaţiilor de decontare cu angajaţii prin

reţinerea din salariul cuvenit acestora a contribuţiei personalului pentru pensie suplimentară şi a celei pentru fondul de şomaj. Aceste contribuţii se reţin din salarii de către întreprindere şi urmează să fie decontate organelor în drept.

Datoriile faţă de asociaţi reprezintă obligaţiile faţă de acţionari sau asociaţi pentru capitalul de rambursat, dividentele de plată, precum şi datoriile în cadrul grupului privind fondurile puse direct sau indirect pe termen scurt la dispoziţia societăţii comerciale de către întreprinderile asociate sau de către cele cu care aceasta are relaţii de participare.

Creditorii diveşsi cuprind toate obligaţiile care prin natura lor nu se includ în categoriile prezentate mai sus. În această situaţie se află datoriile privind achiziţionarea titlurilor de plasament, sumele încasate şi necuvenite etc.

Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt prelevări din rezultate efectuate la închiderea exerciţiului pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este probabilă, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare. Cazurile cele mai tipice de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli sunt litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte, cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie, cheltuielile cu reparaţiile capitale eşalonate potrivit programului pe mai multe perioade etc.

2.3.3. Structuri bilanţiere privind valorile rectificative şi valorile de regularizare Reprezintă poziţii bilanţiere care corectează, prin adunare sau scădere, valoarea celorlalte structuri

patrimoniale din bilanţ. Astfel se determina valoarea reală a activelor şi pasivelor. Mai semnificative în acest sens sunt amortizările şi provizioanele pentru deprecierea valorii activelor, uneori creţterea valorii datoriilor. Amortizările exprimă reducerile de valoare privind activele imobilizate ca rezultat al folosirii sau nefolosirii acestora. Constituie obiect al amortizării toate activele imobilizate a căror utilizare este limitată în timp, cu excepţia terenurilor şi imobilizărilor financiare.

Ca structură de pasiv, amortizările se constituie pe seama cheltuielilor care se măresc în mod corespunzător.Provizioanele pentru deprecierile de valoare reprezintă structuri patrimoniale de pasiv echivalente reducerii

reversibile(relative) a valorii activelor determinate de fenomene şi operaţii imprevizibile, cum sunt: deprecierea valorii terenurilor, reducerea costului de bursă al titlurilor de participare, crearea stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă, creanţe neacoperite total sau parţial, etc. Această reducere de valoare corespunde cu o pierdere pentru întreprindere, fiind o diminuare a valorii elementelor de activ.

Provizioanele pentru creşterea valorii datoriilor reprezintă structuri de pasiv create sub forma diferenţelor dintre valoarea actuală mai mare a datoriilor şi valoarea iniţială de intrare) a aceloraşi datorii.

Atât provizioanele pentru deprecieri, cât si cele pentru creşteri de valori ca structuri de pasiv se creează pe seama cheltuielilor, influentând în mod indirect rezultatele întreprinderii. Pe această cale se asigură mijloacele necesare pentru a face faţă unor cheltuieli viitoare sau de a compensa reducerea încasarilor prevăzute. Totodată, la încheierea fiecărui exerciţiu financiar, provizioanele astfel constituite se măresc sau se micşorează în raport cu valoarea activelor ce formează obiectul deprecierii. De exemplu, la încheierea exerciţiului N mărimea provizioanelor pentru deprecierea valorii este de 100.000 lei. Cu ocazia încheierii exerciţiului financiar N-1 se constată că mărimea deprecierii valorii activelor în sold este de 110.000 lei. În mod corespunzător se măresc cu 10.000 lei provizioanele pe seama cheltuielilor. Dacă reducerea aferentă ar fi fost de 10.000 lei, se diminuau cu 10.000 lei provizioanele prin mărirea veniturilor.

Valorile de regularizare

Reprezintă, după caz, structuri de activ sau de pasiv create prin activarea cheltuielilor şi pasivizarea veniturilor. În această situaţie se află cheltuielile şi veniturile constatate în avans(înregistrate în prealabil) în cursul exerciţiului financiar, după care se raportează direct la rezultatul exerciţiului următor, precum şi cheltuielile efectuate în cadrul exerciţiului finanaciar, dar de repartizat pe mai multe exerciţii ulterioare.

Cheltuielile constatate în avans prin natura lor pot reprezenta: chiriile plătite în avans, abonamentele, taxele de locaţiune, primele de asigurare şi dobânzile plătite anticipat.

Cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii cuprind: cheltuielile pentru reparaţii capitale neprevizibile, cheltuielile pentru reparaţii curente şi revizii tehnice, etc.

Veniturile înregistrate în avans cuprind toate veniturile provenite din încasarea anticipată a unor lucrări şi servicii (chirii, taxe, dobânzi încasate anticipat, etc.).

CAPITOLUL 3.MODIFICĂRILE BILANŢIERE

Tipuri de modificări bilanţiere

Activitatea desfăşurată de orice unitate patrimonială implică modificări atât în activul, cât şi în pasivul acesteia. Modificările respective sunt determinate de operaţiile economice şi financiare care au loc în masa patrimoniului reprezentat sub dublul său aspect, activul şi pasivul, cu ajutorul bilanţului contabil. Ca exemple de operaţii economice şi financiare care au loc în activitatea desfăşurată de unităţile patrimoniale pot fi enumerate urmatoarele: primirea de materiale consumabile de la furnizori; eliberarea unor materii prime din depozit spre consum în secţiile de bază; obţinerea de produse finite din procesul de producţie; livrarea unor produse finite către clienţi; plata salariilor cuvenite personalului unităţii; virarea la bugetul statului a impozitului pe salarii; încasarea prin bancă a contravalorii produselor finite livrate clienţilor; restituirea unui credit bancar pe termen scurt; ridicarea de la bancă a unei sume de bani pentru efectuarea de plaţi în numerar etc. Astfel de operaţii economice şi financiare produc modificări continue la nivelul elementelor patrimoniale pe care le administrează unitatea în cauză, influenţand prin aceasta mărimea poziţiilor de bilanţ corespunzătoare elementelor respective.

Aceste modificări se prezintă fie sub formă de creşteri, fie sub formă de micşorări,dar se menţine în permanenţă egalitatea bilantiera, adică aceea dintre totalul activului şi totalul pasivului. Există operaţii economice şi financiare care produc modificări numai in structura activului, adică bunurilor economice, în sensul creşterii unui element şi concomitent şi cu aceeaşi sumă se micşorează alt element fară ca totalul activului să se modifice. Alte operaţii economice şi financiare produc modificări numai în structura pasivului, adică a surselor de finanţare, în sensul creşterii unui element şi concomitent şi cu aceeaşi sumă se micşorează alt element, totalul pasivului rămânând neschimbat. Unele operaţii economice şi financiare produc modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă atât în structură cât şi în volumul activului şi pasivului bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ şi a unui element de pasiv sau în sensul scăderii unui element de activ şi a unui element de pasiv, totalul bilanţului modificându-se şi el în acelaşi sens, dar menţinându-se egalitatea bilanţiera.

Modificări bilanţiere de structură

Pentru exemplificarea tipurilor de modificări privind activul şi pasivul unităţii patrimoniale se porneşte de la un bilanţ iniţial simplificat (tabelul 2.4.), cu un număr redus de posturi, asupra căruia se operează influenţa a patru tipuri de operaţii economice şi financiare simple care să determine cele patru tipuri de modificări menţionate mai sus, întocmind după fiecare operaţie câte un nou bilanţ, pornind de la bilanţul precedent.

Bilanţul contabil iniţial

Din acest bilanţ iniţial se constată că totalul activului (A) este egal cu totalul pasivului (P), adică se respectă ecuaţia dublei reprezentări(A=P). În continuare, se presupune că în cursul exerciţiului financiar care se succede după întocmirea bilanţului iniţial, au loc diverse operaţii economice şi financiare.

Modificări bilanţiere de activ

Operaţia 1. Se ridică din disponibilul unităţii de la bancă suma de 200 lei necesară efectuării anumitor cheltuieli. În urma acestei operaţii se produce o creştere în activul bilanţului la postul “Casa” cu suma de 200 lei şi anume de la 100 lei la 300 lei, reprezentând creşterea numerarului din caseria unităţii şi concomitent şi cu aceeaşi suma, o micşorare tot in activul bilanţului la postul “Conturi curente la bănci”, şi anume de la 1.000 lei la 800 lei, care reprezintă micşorarea disponibilităţilor băneşti ale unităţii la bancă. Bilanţul întocmit după efectuarea şi înregistrarea acestei operaţii se prezintă astfel:

Bilanţ contabil întocmit dupa înregistrarea operaţiei I ACTIV PASIV

Denumirea posturilor Solduri iniţiale Denumirea posturilor Solduri

iniţialeEchipamente tehnologice Materii prime Produse finite Casa Conturi curente la banci Clienţi TOTAL ACTIV

13.000 1.000

500

100 1.000

400

16.000

Capital social Furnizori Creditori diverşi Asigurări sociale Credite bancare pe termen scurt

TOTAL PASIV

13.500 700 900 400

500

16.000

Denumirea posturilor

Si Modificări(±)

Solduri finale

Denumirea posturilor

Si Modificări(±)

Solduri finale

Echipamente tehnologice 13.000 - 13.000 Capital social 13.500 - 13.500

Materii prime 1.000 - 1.000 Furnizori 700 - 700Produse finite 500 - 500 Creditori diverşi 900 - 900

Casa 100 (+)200 300 Asigurări sociale 400 - 400

Conturi curente la bănci 1.000 (-)200 800 Credite bancare

pe termen scurt 500 500

Clienţi 400 - 400TOTAL ACTIV 16.000 - 16.000 TOTAL PASIV 16.000 - 16.000

Din noul bilanţ se observă că faţă de bilanţul precedent, operaţia economică a produs modificări numai în active, adică în structura bunurilor economice, pasivul, respectiv sursele de finanţare, ramânând neschimbate. Întrucât s-a mărit un element şi concomitent şi cu aceeaşi suma s-a micşorat alt element, totalul activului şi al bilanţului au ramas nemodificate. Dacă la ecuaţia dublei reprezentări, menţionată mai sus, se introduc modificările determinate de influenţa operaţiei I, pe care le notăm cu x, se constată că egalitatea bilanţiera se menţine, aşa cum rezultă din următoarea ecuaţie: A + x – x= P , de unde, dacă se reduce +x cu –x, rezultă că A=P. Înlocuind în această ecuaţie datele care au stat la baza operaţiei I, egalitatea bilanţieră se prezintă astfel: 16.000. A +200 “Casa” -200 “Conturi curente la bănci” = 16.000.P

Modificări bilanţiere de pasiv

Operaţia a II-a. Se achită unui furnizor suma de 500. lei dintr-un credit bancar pe termen scurt. În urma acestei operaţii se produce o creştere în pasivul bilanţului la elementul “Credite bancare pe termen scurt” cu suma de 500. lei, şi anume de la 500.lei la 1.000lei, reprezentând creşterea datoriilor unitaţii faţă de bancă şi concomitent şi cu aceeaşi sumă, o micşorare tot în pasivul bilanţului, la elementul “Furnizori”, şi anume de la 700 lei la 200. lei, care reprezintă micşorarea datoriilor unitaţii faţă de furnizorii săi. Din acest bilanţ rezultă că, faţă de bilanţul întocmit anterior, operaţia a II-a a produs modificări numai în pasiv, adică în structura surselor de finanţare, activul, respectiv bunurilor economice, ramânând neschimbate. Deoarece, ca şi în operaţia precedentă, s-a mărit un element şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, s-a micşorat alt element, totalul pasivului şi deci al bilaţului au rămas nemodificate.

Bilanţ contabil întocmit după înregistrarea operaţiei II -în lei-

ACTIV PASIV

Denumirea posturilor

Solduri initiale

Modifi-cari(±)

Solduri finale

Denumirea posturilor

Solduri initiale

Modifi-cari(±)

Solduri finale

Echipamente tehnologice 13.000. - 13.000 Capital social 13.500 - 13.500

Materii prime 1.000. - 1.000 Furnizori 700(-)

500. 200

Produse finite 500. - 500 Creditori diversi 900 - 900

Casa 300. - 300 Asigurari sociale 400 - 400

Conturi curente la banci 800. - 800 Credite bancare

pe termen lung 500 (+)500. 1.000

Clienti 400. - 400TOTAL ACTIV 16.000. - 16.000 TOTAL PASIV 16.000. - 16.000

Dacă ,de asemenea, la ecuaţia dublei reprezentări de mai sus, se introduc modificările determinate de influenţa operaţiei a II-a, pe care le notăm cu y, se constată că egaliatea bilanţieră se menţine, şi anume:

A=P + y – y de unde , reducând +y cu –y, rezultă că: A=P .

Modificări bilanţiere de structură şi volum

Modificări bilanţiere în sensul creşterii activului şi pasivului

Operaţia a III-a. Se primesc de la furnizor materii prime la preţul de cumpărare de 300. lei. În urma acestei operaţii se produce o creştere în activul bilanţului la “Materii prime” cu suma de 300. lei, şi anume de la 1.000. lei la 1.300. lei, reprezentând creşterea valorii stocului de materii prime existente în unitate şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, o creştere în pasivul bilanţului la elementul “Furnizori”, şi anume de la 200. lei la 500 lei, reprezentând creşterea datoriilor unitaţii faţă de furnizorii săi. Bilanţul întocmit după efectuarea şi înregistrarea acestei operaţii se prezintă pe pagina următoare. Se constată că faţă de bilanţul întocmit după operaţia a II-a, în acest bilanţ operaţia înregistrată a produs modificări în ambele parţi ale sale, adică atât în activul acestuia, respectiv în structura bunurilor economice, cât şi în pasivul său, respectiv în structura surselor de finanţare, în sensul creşterii concomitente şi cu aceeaşi sumă a unui element de activ şi a altuia de pasiv. În aceste condiţii, totalul bilanţului, respectiv al activului şi pasivului, a crescut cu aceeaşi sumă, deci s-a modificat şi volumul elementelor patrimoniale, dar egalitatea bilanţieră se menţine.

Bilanţ contabil întocmit dupa înregistrarea operaţiei III

ACTIV PASIV

Denumirea posturilor

Si Modifi-cari(±)

Solduri finale

Denumirea posturilor

Si Modifi-cari(±)

Solduri finale

Echipamente tehnologice

13.000 - 13.000 Capital social 13.500 - 13.500

Materii prime 1.000 (+)300

1.300 Furnizori 200 (+)300

500

Produse finite 500 - 500 Creditori diversi 900 - 900

Casa 300 - 300 Asigurari sociale

400 - 400

Conturi curente la banci

800 - 800 Credite bancare pe termen lung

1.000 - 1.000

Clienti 400. - 400TOTAL ACTIV 16.000 (+)300 16.300 TOTAL PASIV 16.000 (+)300 16.300

Dacă la ecuaţia dublei reprezentări stabilită după operaţia anterioară se introduc modificările determinate de influenţa operaţiei a III-a, pe care le notam cu z, se observă menţinerea în continuare a egalitaţii bilanţiere astfel:

A + z = P + z, de unde, dacă se trece z intr-o singura parte, si anume in partea stanga a egalitatii, rezulta A + z – z = P, iar reducand +z cu –z, se ajunge la ecuatia dublei reprezentari, adica: A = P

Modificări bilanţiere în sensul scăderii activului şi pasivului

Operatia a IV-a. Se achita datoria fata de asigurarile sociale in suma de 200. din contul curent de la banca. In urma acestei operatii se produce o miscare in activul bilantului la postul “Conturi curente la banci” cu suma de 200, si anume de la 800 lei la 600 lei, reprezentand micsorarea disponibilitatilor banesti ale unitatii de la banca si concomitent si cu aceeasi suma, o micsorare in pasivul bilantului la postul “Asigurari sociale”, si anume de la 400 lei la 200 lei, reprezentand scaderea datoriilor unitatii fata de asigurarile sociale. Bilantul intocmit dupa efectuarea si inregistrarea operatiei a IV-a se prezinta astfel:

Bilant contabil întocmit după înregistrarea operaţiei IV ACTIV PASIV

Denumirea posturilor

Si Modifi-cări(±)

Solduri finale

Denumirea posturilor

Si Modifi-cări(±)

Solduri finale

Echipamente tehnologice

13.000 - 13.000 Capital social 13.500. - 13.500.

Materii prime

1.300 - 1.300 Furnizori 500. - 500

Produse finite

500 - 500 Creditori diversi

900. - 900

Casa 300 - 300 Asigurări sociale

400. (-)200

20

Conturi curente la bănci

800 (-)200

600 Credite bancare pe termen lung

1.000 - 1.000

Clienţi 400 - 400TOTAL ACTIV

16.300.

(-)200.

16.100 TOTAL PASIV

16.300. (-)200

16.100

Din acest bilanţ reiese că operaţia înregistrată a produs modificări în ambele parţi ale acestuia ca şi în operaţia precedentă, adică atât în activ, în structura bunurilor economice, cât şi în pasiv, în stuctura surselor de finanţare, dar în sensul scăderii concomitente şi cu aceeaşi suma a unui element de activ şi a altuia de pasiv. În asemenea condiţii, totalul bilanţului, adică al activului şi pasivului, a scăzut cu aceiaşi sumă, modificându-se egalitatea bilanţieră. Dacă la ecuaţia dublei reprezentări stabilită după înregistrarea operaţiei a III-a se introduc modificările determinate de influenţa acestei operaţii, pe care le notăm cu v, se constată că egalitatea bilanţieră se menţine, aşa cum rezultă din ecuaţia: A – v = P – v, de unde, dacă se trece v într-o singură parte, şi anume în partea stângă a egalităţii, rezultă A – v + v = P, iar reducând –v cu +v, se ajunge tot la ecuaţia dublei reprezentări, adică: A = P. Din cele prezentate, reiese că oricât de variate ar fi operaţiile economice şi financiare sub aspectul naturii şi conţinutului lor economic, din punct de vedere al tipurilor de modificări pe care le produc asupra activului şi pasivului bilanţului, ele se pot grupa în patru categorii, şi anume:

1.Operaţii economice şi financiare care produc modificări numai în activul bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, micşorarea unui alt element de activ, totalul activului rămânând neschimbat, egalitatea bilanţieră menţinându-se (A + x – x = P);

2. Operaţii economice şi financiare care produc modificări numai în pasivul bilanţului, în sensul creşterii unui element de pasiv şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, micşorarea unui alt element de pasiv, totalul pasivului rămânând neschimbat, egalitatea bilanţieră menţinându-se (A = P + y – y);

3. Operaţii economice şi financiare care produc modificări în ambele părţi ale bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, creşterea unui element de pasiv, totalul activului şi pasivului crescând cu suma respectivă, egalitatea bilanţieră menţinându-se (A + z = P + z);

4. Operaţii economice şi financiare care produc modificări în ambele părţi ale bilanţului, în sensul micşorării unui element de activ şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, micşorarea unui element de pasiv, totalul activului şi pasivului micşorându-se cu suma respectivă, egalitatea bilanţieră menţinându-se (A – v = P - v);

După cum rezultă din cele prezentate, indiferent de tipurile de modificări produse asupra activului şi pasivului unitaţii patrimoniale, egalitatea bilanţiera se menţine permanent. Aceasta, întrucât în cazul fiecărei operaţii economice şi financiare s-a produs, concomitent şi cu aceeaşi sumă, o dublă modificare şi anume de sens contrar, atunci când au fost influenţate elemente din aceeaşi parte a bilanţului şi s-au anulat, sau de acelaşi sens, în cazul în care au fost influenţate elemente din ambele părţi ale bilanţului şi s-au adunat, respectiv scăzut, din totalul bilanţului. Pentru a demonstra menţinerea permanentă a egalităţii bilanţiere, toate cele patru tipuri de operaţii economice şi financiare exemplificate se vor prezenta într-o singură schemă care va cuprinde atât bilanţul contabil iniţial, cât şi modificările şi bilanţul contabil final.

Din această schemă se observă că operaţiile I şi II au produs modificări numai în structura activului şi pasivului bilanţului, respective a bunurilor economice şi a surselor de finanţare, fără a influenţa totalul bilanţului, în timp ce operaţiile III şi IV au produs modificări atât în structura cât şi în volumul (totalul) activului şi pasivului bilanţului. De asemenea, se observă că bilanţul reflectă la un moment dat situaţia nouă a elementelor patrimoniale de activ şi pasiv ale unităţii patrimoniale. Ea nu arată însă modificările care s-au produs asupra elementelor patrimoniale de active şi pasiv în decursul unei perioade de gestiune şi care au determinat noua situaţie.

Bilant contabil final ACTIV PASIV

Denumirea posturilor Si

Modifi-

cări (±)

Sf Denumirea posturilor Si Modifi-

cări (±) Sf

Echipamente tehnologice 13.000 - 13.000 Capital social 13.500 - 13.500

Materii prime 1.000 III(+)300 1.300 Furnizori 700

II(-)500III(+)30

0500

Produse finite 500 - 500 Creditori diverşi 900 - 900

Casa 100 I(+)200 300 Asigurări

sociale 400 IV(-)200 200

Conturi curente la bănci 1.000

I(-)200

IV(-)200

600 Credite bancare pe termen lung 500 II(+)

500 1.000

Clienti 400 - 800

TOTAL ACTIV 16.000 (+)100 16.100 TOTAL PASIV 16.000 (+)

100 16.100

CAPITOLUL 4 CONTUL SI DUBLA INREGISTRARE

Noţiunea şi necesitatea contului

Contabilitatea trebuie să asigure cunoaşterea nu numai a situaţiei economice şi financiare a unităţii în cauză la un moment dat, ci şi a modului cum s-a desfăşurat activitatea acesteia pe o anumită perioadă de timp, ce modificări, în sensul creşterilor şi micşorărilor, s-au produs zi de zi în volumul şi structura elementelor patrimoniale de active şi pasiv de care dispune. Din aceste considerente, contabilitatea a trebuit să recurgă la un alt procedeu al metodei sale de lucru, conceput special în acest scop, care să permită înregistrarea, urmărirea şi controlul atât al existentului, cât şi a modificărilor care s-au produs , zi de zi, în decursul unei perioade de gestiune asupra elementelor patrimoniale de bunuri economice şi surse de finanţare ale unităţii patrimoniale. Acest procedeu poartă denumirea de cont şi este cel mai reprezentativ dintre toate procedeele metodei contabilităţii, de la care derivă însăşi denumirea ei.

Cu ajutorul conturilor, contabilitatea înregistrează, urmăreşte şi controlează existentul şi schimbările fiecărui bun economic, surse de finanţare, precum şi fazele fiecărui proces economic. În acest scop, pentru fiecare fel sau grupa de bunuri economice, surse de finanţare, procese economice sau rezultate financiare, se deschide câte un cont distinct în contabilitatea curentă, cu ajutorul căruia se înregistrează, pe baza de documente, existentul la începutul perioadei de gestiune a elementului pentru care s-a deschis contul, precum şi modificările (creşteri sau micşorări) ale acestuia , determinate de operaţiile economice şi financiare din decursul perioadei de gestiune la care se referă . Deci, spre deosebire de bilanţ, care arată situaţia tuturor elementelor patrimoniale ale unităţii, adică situaţia acesteia în ansamblul ei, dar la un moment dat, având astfel o sfera de cuprindere, din punctul de vedere al conţinutului, destul de largă, contul are o sferă de cuprindere mult mai restrânsă, referindu-se numai la unul din elementele patrimoniale cuprinse în bilanţ, dar despre care arată nu numai situaţia acestuia la un moment dat, ci şi modificările la care este supus pe parcursul perioadei de gestiune. Orice cont deschis în contabilitatea curentă are un anumit conţinut economic, determinat de însuşi elementul patrimonial care se evidenţiază cu ajutorul său şi care poate fi:

-bun economic de o anumită destinatie, ca de exemplu: maşină, materie primă, produs finit, marfă, numerar în casieria unităţii, disponibil la bancă etc.;

-sursă de finanţare, în funcţie de modul de provenienţă a bunurilor economice, ca de exemplu:capital social, credite bancare pe termen lung sau pe termen scurt, datorii faţă de furnizori, faţă de bugetul statului etc.;

-proces economic, care antrenează venituri şi cheltuieli în fazele circuitului economic ca de exemplu: aprovizionarea cu materiale şi mărfuri, producţia de bunuri materiale, lucrări şi servicii, vânzarea produselor şi a mărfurilor etc.;

-rezultat contabil, care se prezintă sub formă de profit sau pierdere. După înregistrarea în conturi distincte a existentului de bunuri economice,surse de finanţare sau procese economice la începutul exerciţiului financiar şi a modificărilor acestora pe parcursul perioadei respective, se întocmeşte la sfârşit, pe baza datelor înregistrate în ele, bilanţul contabil, care reflectă situaţia economică şi financiară a unităţii patrimoniale în totalitatea ei. Aceasta înseamnă că obiectul contabilităţii se realizează prin întocmirea a câte unui bilanţ după fiecare operaţie economică sau financiară în parte, şi prin înregistrarea completă şi neîntreruptă în conturi, pe bază de documente, a tuturor operaţiilor economice sau financiare respective, urmând ca bilanţul să se întocmească la sfârşitul exerciţiului financiar pentru generalizarea datelor în conturi. Pentru a da posibilitatea acestei generalizări, contabilitatea foloseşte la înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi, exprimarea valorică(etalonul bănesc sau monetar). În scopul controlului integrităţii elementelor patrimoniale aflate în proprietatea întreprinderii, atât sub aspect valoric, cât şi din punct de vedere cantitativ, la înregistrarea operaţiilor economice sau financiare respective în conturi se foloseşte alături de etalonul monetar şi etalonul natural. Spre deosebire însă de înregistrările curente în conturi, la generalizarea periodică făcută cu ajutorul bilanţului, nu se foloseşte exprimarea cantitativă. Din cele prezentate mai sus, reiese că fiecare din conturile contabilităţii curente are un anumit conţinut economic, determinat de elemental patrimonial a cărui situaţie se reflectă cu ajutorul contului respectiv şi datorită căruia ele prezintă anumite particularitaţi prin care se deosebesc unul faţă de altul. Cu toate acestea, conturile se găsesc într-o strânsă legatură şi condiţionare reciprocă, determinată de corelaţiile existente între diferitele elemente patrimoniale ce formează obiectul contabilităţii acestora şi de reflectarea elementelor respective cu ajutorul lor, pe baza dublei înregistrări, formând astfel, în totalitatea lor, un sistem unitar. Deci, totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curentă pentru reflectarea obiectului său de studio constituie sistemul conturilor.

STRUCTURA CONTULUI

Înregistrarea corectă a operaţiilor economice şi financiare în conturi şi valorificarea corespunzătoare a informaţiilor furnizate de acestea necesită cunoaşterea structurii contului, care este formată din următoarele elemente:

-denumirea sau titlul contului; -debitul şi creditul-cele doua părţi opuse ale contului;

-mişcarea sau rulajul contului; -explicaţia operaţiilor înregistrate în cont; -soldul contului.

Denumirea sau titlul contului

Acest element al structurii contului indica numele elementului patrimonial (bun economic, sursa de finanţare, proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv. Ca exemplu de titluri de conturi pot fi enumerate: ,,Utilaje” , ,,Materii prime” , ,,Capital socia”. Totodată, fiecare cont are şi un simbol cifric, ce uşurează munca practică de contabilitate.

Cunoaşterea cu exactitate a titlului contului prezintă o importanţă deosebită întrucât el arată conţinutul economic al acestuia, care, la rândul său, îi determină funcţia contabilă. Un cont fără titlu nu poate exista in contabilitate întrucât nu s-ar putea stabili elemental patrimonial a cărui evidenţă se asigură cu ajutorul său, deci nu ar putea îndeplini nici o funcţie.

În ţara noastră, titlul şi simbolul conturilor utilizate de unităţile patrimoniale se stabilesc în mod unitar, prin planul de conturi general elaborat pe întreaga economie naţională şi însoţit de instrucţiuni de aplicare ce concretizează modul de funcţionare a fiecărui cont în parte cu principalele sale corespondenţe pentru operaţiile economice sau financiare pe care le reflectă.

Debitul şi creditul contului

Aceste elemente indică denumirea celor două părţi opuse ale contului care permit separarea celor două tipuri de modificări (creşteri şi micşorări) pe care le determină operaţiile economice şi financiare ce se înregistrează cu ajutorul conturilor. Convenţional, s-a stabilit ca partea stângă a contului să poarte denumirea de debit ,iar partea dreaptă de credit , însă semnificaţia debitului şi a creditului unui cont trebuie înţeleasă în raport cu conţinutul său economic care determină funcţia contabilă a contului respectiv. De aceea debitul şi creditul nu au aceeaşi semnificaţie la toate conturile. De exemplu: în cazul conturilor de bunuri economice, în debit, respectiv în partea stângă a contului, se înregistrează existentul şi creşterile ,iar în cazul conturilor de surse de finanţare, se înregistrează micşorările; în ceea ce priveşte creditul ,respectiv partea dreaptă a contului, situaţia se prezintă invers, în sensul că în cazul conturilor de bunuri economice se înregistrează scăderi, iar în cazul celor de surse se înregistrează existentul şi creşterile.

Mişcarea sau rulajul contului

Mişcarea sau rulajul reprezintă totalul sumelor înregistrate într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca urmare a măririlor şi micşorărilor determinate de operaţiile economice şi financiare care se produc în volumul şi structura elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul respectiv. Deci, privită în legătură cu cele două părţi ale contului, există mişcare sau rulaj debitor şi mişcare sau rulaj creditor. Rezultă că, pentru efectuarea operaţiilor economice şi financiare într-un cont, se impune înregistrarea modificărilor pe care le produc acestea , atât în debitul , cât şi în creditul contului în cauză , după cum este vorba de măriri sau de micşorări.

Înregistrarea unei sume în debitul contului reprezintă debitarea lui , iar suma care se înregistrează se numeşte sumă debitoare, după cum înregistrarea sumei în creditul contului reprezintă creditarea acestuia, iar suma care se înregistrează se numşte sumă creditoare. Prin adunarea tuturor sumelor înregistrate în debitul contului se obţine totalul sumelor debitoare, iar prin adunarea tuturor sumelor înregistrate în creditul contului se obţine totalul sumelor creditoare.

Întrucât în cont se înregistrează atât existentul la începutul perioadei de gestiune, cât şi modificările pe care le suferă acesta pe parcursul perioadei de gestiune , între totalul sumelor şi rulaj sau mişcare există deosebiri , în sensul că totalul sumelor cuprinde existentul şi rulajul. Rezultă că totalul sumelor este mai mare decât rulajul de pe partea contului în care se înregistrează existentul şi majorările şi este egal cu rulajul de pe partea contului în care se înregistrează micşorările .

Explicaţia operaţiilor înregistrate în cont

Acest element structural al contului are ca scop cunoaşterea anumitor date în legătură cu operaţia respectivă , în vederea identificării ei cu uşurinţă, a înţelegerii sensului şi a conţinutului acesteia. După forma de prezentare , ea este de două feluri: descriptivă şi contabilă .

Explicaţia descriptivă constă în prezentarea pe scurt a conţinutului operaţiei economice sau financiare cu indicarea documentului justificativ în care s-a consemnat efectuarea şi a datei la care a avut loc.

Explicaţia contabilă constă în indicarea, în debitul sau în creditul contului utilizat la înregistrarea operaţiei economice sau financiare , a denumirii celuilalt cont corespondent în care se mai face înregistrarea concomitentă a aceleiaşi operaţii potrivit cerinţelor dublei înregistrări.

Soldul contului

Reprezintă existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul respectiv. El se stabileşte ca diferenţa între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare preluând semnul totalului mai mare. Astfel, dacă totalul sumelor debitoare ( Tsd) este mai mare decât totalul sumelor creditoare ( Tsc) , contul prezintă sold debitor ( Sd); în situaţia inversă , când totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul prezintă sold creditor ( Sc) . La un moment dat , un cont nu poate avea decât un singur fel de sold , debitor sau creditor. Atunci când totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare , soldul acestuia este zero; deci, contul nu are sold şi poartă denumirea de cont soldat sau balansat, întrucât cele două parţi ale sale se află în echilibru . Un astfel de cont , deşi nu apare în bilanţ , păstrează totuşi o funcţie de documentare ( informare ).

Deci, sintetic , soldul contului se stabileşte pe baza relaţiilor:1) Tsd – Tsc = Sd, unde: Tsd > Tsc;2) Tsc – Tsd = Sc, unde: Tsc > Tsd;3) Tsd – Tsc = 0 , cont soldat sau balansat.Soldul stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar, în ultima zi a lunii, se numeşte sold final şi apare ca sold

iniţial la începutul lunii următoare .La sfârşitul exerciţiului financiar ,cu ocazia întocmirii lucrărilor contabile de sinteză, balanţa de verificare,

bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere, conturile se închid. În acest scop, închiderea conturilor se face prin trecerea soldului lor final în partea opusă aceleia din care a provenit, adică în partea cu totalul sumelor mai mici, astfel încât, prin adunare la acest total, cele două părţi să se afle în echilibru. Deci, contul care are sold final debitor se închide prin trecerea acestuia în creditul contului respectiv, unde se adună la totalul sumelor creditoare, iar rezultatul trebuie să fie egal cu totalul sumelor debitoare; contul care are sold final creditor se închide prin trecerea lui în debitul aceluiaşi cont, unde se adună la totalul sumelor debitoare, rezultatul fiind egal cu totalul sumelor creditoare. Procedând astfel la închiderea conturilor, se creează şi o cheie de control asupra exactităţii stabilirii soldului.

La începutul exerciţiului finaciar următor, conturile se redeschid prin înscrierea soldurilor lor finale din perioada precedentă,în aceeaşi parte din care au provenit,ca solduri iniţiale pentru noua perioadă. Astfel, contul care la finele exerciţiului financiar precedent a avut sold final debitor şi s-a închis, prin trecerea acestuia în credit, se redeschide prin înscrierea soldului respectiv în debit, iar contul care la sfarşitul exerciţiului financiar precedent a avut sold final creditor şi s-a închis prin trecera acestuia în debit.se redeschide prin înscrierea soldului respectiv în credit.

REGULILE DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR

Necesitatea fundamentării regulilor de funcţionare a conturilor pornind de la bilanţ.

Una dintre condiţiile de bază pentru înregistrarea corectă a operatiilor economice şi financiare cu ajutorul conturilor o constituie cunoaştrea regulilor de funcţionare a acestora .

Prin regulile de funcţionare a conturilor se stabileşte precis în care parte a acestora, debit sau credit, se înregistreaza soldul initial (existentul ), precum şi creşterile şi micşorarile elementului patrimonial respective pentru care s-a deschis contul, determinate de operaţiile economice sau financiare. Pentru stabilirea regulilor de funcţionare a conturilor se ia ca punct de plecare bilanţul, întrucat el constituie modelul economic ce serveşte ca mijloc pentru înfaptuirea dublei reprezentări a patrimoniului, creând prin aceasta premisele necesare aplicarii unei alte trasături de bază a metodei contabilităţii şi anume duble înregistrare, care stă la baza reflectării tuturor operaţiilor economice şi financiare în conturi. De asemenea, se porneşte de la bilanţ în explicarea regulilor de funcţionare a conturilor, întrucat acesta se gaseste într-o strânsă interdependenţă cu celelalte procedee ale metodei contabilităţii şi, în primul rând, cu contul. Acestă legatură dintre bilanţ şi cont se realizează în dublu sens şi anume de la bilanţ la conturi la începutul exerciţiului financiar, când pe baza posturilor din bilant se deschid conturile în contabilitatea curentă şi de la conturi la bilanţ la sfarşitul exerciţiului financiar, cand datele din conturile contabilitaţii curente se folosesc pentru completarea posturilor din bilanţ. Atât în primul, cât şi in cel de-al 2 lea caz, valorile circulă în sens unic, respectiv din stânga sau activul bilanţului, în stânga sau debitul contului şi din dreapta sau pasivul bilanţului, în dreapta sau creditutul contului, la începutul exerciţiului financiar şi invers , la sfarşitul acestuia.

Reguli de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor stabilesc riguros modul de utilizare a conturilor ce exprimă elemente de activ şi elemente de pasiv, respectiv modul de înregistrare a sumelor pe debitul si creditul conturilor.

Operaţiunea de înregistrare a unei sume pe debitul unui cont se numeşte debitarea contului, iar aceea de înregistrare a unei sume în creditul unui cont se numeşte creditarea contului.

REGULA 1

Conturile de activ încep sa funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existenţele iniţiale de activ, iar conturile de pasiv încep sa functioneze prin a se credita şi se creditează cu existenţele iniţiale de pasiv.

REGULA 2Conturile de activ înregistreaza creşteri pe debit iar conturile de pasiv înregistreaza creşteri pe credit.

REGULA 3Conturile de activ înregistrează micşorări pe credit iar conturile de pasiv înregistrează micţorări pe debit.

REGULA 4Conturile de activ prezintă întotdeauna sold final debitor sau zero. iar conturile de pasiv prezintă sold final creditor sau zero.

Clasificarea conturilor

După soldul pe care îl prezintă la un moment dat conturile sunt de două feluri: monofuncţionale si bifuncţionale.

Conturile monofuncţionale sunt acelea care la sfârşitul perioadei de gestiune prezintă întotdeauna un singur fel de sold, fie numai debitor, fie numai creditor, funcţionând deci, fie numai dupa regula de funcţionare a conturilor de activ, fie numai după regula de funcţionare a conturilor de pasiv, adică dupa o singură regula. Ele sunt deci întotdeauna numai conturi de activ sau numai conturi de pasiv.

Conturile bifuncţionale sunt acelea care pot prezenta la un moment dat fie sold debitor fie sold creditor, funcţionând deci în anumite cazuri după regula de funcţionare a conturilor de activ,iar în altele,după aceea a conturilor de pasiv. Deci, aceste conturi nu au întotdeauna acelaşi fel de sold, numai debitor sau numai creditor, ci oscilează de la o perioadă la alta, având uneori caracterul de conturi de activ, iar alteori caracterul de conturi de pasiv. Cu toate acestea ele nu formează o a treia grupă de conturi cu ocazia întocmirii bilanţului, ci după soldul pe care îl prezintă la sfarsitul perioadei se încadrează fie în categoria conturilor de activ ,daca au un sold final debitor, fie în a celor de pasiv, dacă au un sold final creditor.

DUBLA ÎNREGISTRARE ŞI CORESPONDENŢACONTURILOR

Noţiunea şi importanţa dublei înregistrari

Înregistrarea corectă a operaţiilor econonice şi financiare în conturi necesită cunoaşterea nu numai a regulilor de funcţionare a conturilor, ci şi a altor probleme determinate de trăsăturile specifice ale metodei contabilitaţii, cum ar fi dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor.

Reflectarea operaţiilor economice şi financiare cu ajutorul bilanţului contabil s-a facut prin modificarea a cel puţin două posturi, fie din aceeaşi parte a bilanţilui, fie din ambele părţi ale acestuia, concomitent şi cu aceeaşi sumă. Cum posturilor din bilanţ le corespund în contabilitatea curentă conturile, aceasta înseamnă că reflectarea operaţiilor respective în contabilitatea curentă se va face cu ajutorul a cel puţin două conturi, fie ambele de activ, fie ambele de pasiv, fie unul de activ şi celălalt de pasiv. Deci orice operaţie economică sau financiară producând o dublă modificare in bilanţ se va reflecta în contabilitatea curentă printr-o dublă înregistrare în conturi, concomitent şi cu aceeaşi sumă.

Rezultă că dubla înregistrare constă în înregistrarea concomitentă si cu aceeaşi sumă a unei operaţii economice sau financiare în două conturi, şi anume în debitul unui cont şi în creditul celuilalt cont.

Înregistrarea tuturor operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea curentă pe baza dublei înregistrări determină o legătură strânsă între conturile utilizate de aceasta, reunindu-le pe toate într-un sistem coerent, astfel încât se creează posibilitatea reflectării integrale şi ca un tot unitar a obiectului său de studiu. De asemenea, reflectarea tuturor operaţiilor economice şi financiare în conturi pe baza dublei înregistrări dă posibilitatea verificării exactităţii înregistrărilor efectuate cu ajutorul balanţelor de verificare şi, pe această bază, asigură existenţa permanentă a egalităţii balanţiere. Ca trăsătură de bază a metodei contabilitaţii, dubla înregistrare nu se mai întâlneşte la niciuna dintre formele evidenţei economice şi nici la alte componente ale sistemului informaţional economic, motiv pentru care ea delimitează contabilitatea de toate acestea.

Corespondenţa conturilor şi importanţa acesteia

Legătura reciprocă dintre debitul unui cont şi creditul altui cont stabilită cu ocazia înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea curentă pe baza dublei înregistrări poartă denumirea de corespondenţa conturilor, iar conturile în care se stabileşte o astfel de legatură se numesc conturi corespondente.

Stabilirea corectă a conturilor corespondente pentru operaţiile economice şi financiare care fac obiectul înregistrărilor în contabilitatea curentă prezintă o importanţă deosebită, întrucât din corespondenţa lor se poate deduce conţinutul economic al fiecărei operaţii în parte, fără a mai apela la documentele justificative şi totodată se asigură întocmirea unor bilanţuri reale. În ţara noastră, corespondenţa conturilor este stabilită în mod unitar prin instrucţiunile de aplicare a planurilor de conturi, care sunt elaborate în aceeaşi structură. Conturile corespondente se stabilesc pentru fiecare operaţie economică sau financiară în parte şi se indică pe documentul justificativ al operaţiei respective. În funcţie de modificările pe care le produc operaţiile economice şi financiare în bilanţ, corespondenţa conturilor se poate stabili fie numai între conturi de activ, când se produc modificări numai în activul bilanţului, fie numai între conturi de pasiv, când se produc modificări numai in pasivul bilanţului, fie între conturile de activ şi cele de pasiv, atunci când operaţia economică sau financiară produce modificări concomitente şi cu aceeaşi sumă în ambele părţi ale bilanţului.

ANALIZA CONTABILĂ OPERAŢIILOR ECONOMICE ŞI FINANCIARE. FORMULĂ ŞI ARTICOLUL CONTABIL

Privită în sensul general al cuvântului, analiza reprezintă o metodă ştiinţifică de cercetare a unui întreg, a unui

fenomen, care se bazează pe examinarea, pe studiul sistematic al fiecărui element component in parte. Ea face parte din procedeele comune tuturor ştiinţelor, inclusiv a celor economice, fiind folosită pentru cunoaşterea amănunţită a fenomenelor care intră în obiectul ei de studiu. În acest sens, şi contabilitatea, ca disciplină ştiinţifică de sine stătătoare, foloseşte analiza la înregistrarea operaţiilor economice si financiare în conturi. Astfel, în scopul înregistrării corecte a oricărei operaţii economice sau financiare în contabilitate, trebuie mai intâi stabilit care sunt conturile corespondente în raport cu conţinutul economic al operaţiei rspective, precum şi partea acestora, debit sau credit, în care urmează să se înregistreze operaţia în cauză. Acest lucru prezintă o deosebită importanţă pentru munca practică de evidenţă, întrucât asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare numai cu ajutorul acelor conturi care corespund conţinutului lor economic. Iată de ce este necesar ca fiecare operaţie economică sau financiara consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei in contabilitate, să fie supusă mai intâi unei analize contabile.

Analiza contabilă constă în cercetarea, pe bază de documente, a fiecarei operaţii economice sau financiare în parte, prin descompunerea ei în elemente componente, în scopul stabilirii conturilor corespondente şi a parţii acestora – debit sau credit – în care urmează să se înregistreze operaţia respectivă, concomitent şi cu aceeaşi sumă.

Etapele analizei contabile

Efectuarea analizei contabile a operaţiilor economice sau financiare în vederea înregistrării lor în conturi parcurge în general următoarele etape: a) stabilirea naturii şi, respectiv, a conţinutului operaţiei economice sau financiare supuse analizei, adică ce se înţelege prin operaţia în cauză, la ce se referă ea (încasare, plată, aprovizionare, livrarea produselor finite, etc.)b) determinarea modificărilor pe care le produce operaţia economică sau financiară în bilanţ, respectiv a elementelor de activ şi de pasiv care se modifică, a sensului modificărilor în cauză (creşteri sau micşorări de activ sau de pasiv la posturile modificate) şi a conţinutului economic al acestora (cresc disponibilităţile băneşti ale unităţii la bancă, se micşorează numerarul din casieria unităţii, scade valoarea stocului de materiale existent în depozitul unităţii, scad datoriile unităţii faţă de furnizori etc.);c) stabilirea, pe baza elementelor din bilanţ modificate, a conturilor corespondente în care urmează să se înregistreze operaţia economică sau financiară analizată;d) aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor în vederea stabilirii părţii conturilor corespondente – debit sau credit – în care urmează să se înregistreze operaţia analizată, adică a formulei contabile. Rezultă deci că scopul final al analizei contabile a fiecărei operaţii economice sau financiare îl constituie stabilirea corectă, raţională, exactă, în mod ştiinţific a formulei contabile cu ajutorul căreia se reflectă operaţia respectivă în conturi.

Formula si articolul contabil

Formula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice sau financiare în conturile corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate valorică. Ea este compusă din următoarele părţi: denumirea contului corespondent debitor, denumirea contului corespondent creditor şi suma corespunzătoare operaţiei care face obiectul înregistrării. Legatura dintre primele doua părţi ale formulei contabile, respectiv dintre conturile corespondente care intervin, se face prin punerea semnului egalităţii (=), care arată interdependenţa şi corelaţia dintre ele, creată de înregistrarea în ambele conturi a aceleiaşi operaţii economice sau financiare, adică a aceleiaşi sume; deci stabileşte o egalitate valorică între conturile corespondente, care permite aşezarea faţă în faţă a

acestora, unite prin semnul egalităţii (=). În formulă contabilă, contul care se debitează se aşează în partea stângă a semnului egalităţii, ca urmare a faptului că debitul apare în partea stângă a unui cont, iar contul care se creditează se aşează în partea dreaptă a semnului egalităţii, întrucât creditul reprezintă partea dreaptă a contului. Prin adăugarea la elementele formulei contabile a explicaţiei descriptive a operaţiei în cauză, adică a datei efectuării ei şi a documentului justificativ care o atestă, se ajunge la noţiunea de articol contabil, folosit ca mijloc pentru reflectarea cronologică a operaţiilor economice sau financiare în conturi pe baza dublei înregistrări.

Clasificarea formulelor contabile

În activitatea practică de evidenţă contabilă se întâlnesc mai multe feluri de formule contabile, fapt care impune o clasificarea lor, în funcţie de anumite criterii. Astfel, în funcţie de numărul conturilor corespondente din care este formată, formula contabilă poate fi de două feluri: simplă şi compusă. Formula contabilă simplă este aceea în care corespondenţa se stabileşte între un singur cont debitor şi un singur cont creditor; ea este specifică operaţiilor economice sau financiare care efectuează concomitent numai două elemente patrimoniale din bilanţ, fie ambele de activ, fie ambele de pasiv, fie unul de activ şi celălalt de pasiv. Formula contabilă compusă este aceea în care corespondenţa se stabileşte fie între un singur cont debitor şi două sau mai multe conturi creditoare, fie între un singur cont creditor şi două sau mai multe conturi debitoare, fie între două sau mai multe conturi debitoare şi două sau mai multe conturi creditoare. Ea este specifică operaţiilor economice sau financiare care afectează concomitent mai mult de două elemente patrimoniale din bilanţ , fie numai de active, fie numai de pasiv, fie atât de active, cât şi de pasiv, ceea ce impune folosirea a mai mult de doua conturi corespondente. Deci formulele contabile compuse sunt la rândul lor de două feluri: formule la care într-o parte a egalităţii există un singur cont, iar în cealaltă două sau mai multe conturi şi formule la care în ambele părţi ale egalităţii există mai multe conturi.

După scopul pentru care se întocmesc, formulele contabile sunt de două feluri, şi anume: de înregistrare curentă şi de stornare. La rândul lor, atât formulele contabile de înregistrare curentă, cât şi cele de stornare pot fi, după modul de înscriere a sumelor în conturile corespondente, în negru şi în roşu.

CONTURILE SINTETICE Şl ANALITICE Şl LEGĂTURA DINTRE ELE

În contabilitate, pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul întreprinderii în totalitatea lor şi pe părţile componente, se folosesc două feluri de conturi: conturi sintetice şi conturi analitice. Conturile sintetice sunt conturile de bază ale contabilităţii, cu ajutorul cărora se reflectă bunurile economice, procesele economice şi sursele de finanţare ale acestora în unitatea lor, grupate după caracteristicile generale, iar conturile anali tice sunt folosite pentru a reflecta concomitent părţile componente ale elementelor patrimoniale înregistrate în conturile sintetice, după însuşirile lor specifice. Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizării datelor referitoare la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale. Aceasta determină faptul că toate operaţiile economice şi financiare înregistrate în aceste conturi trebuie să fie exprimate în etalon monetar. Spre deosebire de conturile sintetice care înregistrează elementele patrimoniale, grupate după caracteristicile lor generale, conturile analitice înregistrează elementele respective individualizate după însuşirile specifice. Deci, ele permit detalierea, adâncirea, dezvoltarea conturilor sintetice, fiind socotite conturi dezvoltătoare ale conturilor sintetice. Numărul conturilor analitice pe care se poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice, a proceselor economice şi a surselor de finanţare reflectate în contul sintetic respectiv şi de necesităţile de detaliere a cunoaşterii conţinutului economic al acestora, cu ajutorul informaţiilor contabile. Utilizarea conturilor analitice prezintă o importanţă deosebită pentru activitatea unităţii patrimoniale întrucat creează posibilitatea efectuării controlului gestionar prin urmarirea existentului si a mişcarii fiecărui element patrimonial în parte. Aceasta întrucat se reflectă pe elemente patrimoniale distincte, intrările, ieşirile şi stocul, cantitativ şi valoric, în cadrul fiecărui depozit, magazine sau secţie de producţie a întreprinderii. De asemenea, pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile si obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de alte persoane juridice şi fizice, separate pentru fiecare secţie, atelier sau faza de fabricaţie şi, în cadrul acestora, pe produse, comenzi, lucrări si servicii. Atât sistematizarea cât si generalizarea informaţiilor contabile cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice sunt posibile datorită legăturilor reciproce care există intre aceste conturi.

Exemple de conturi sintetice si analitice:- Contul sintetic “ materii prime” , în cadrul căruia se deschid conturile analitice pe feluri de materii prime, ca de exemplu: ciment, var, fier,beton,cherestea etc.;- Contul sintetic “debitori diverşi “, în cadrul căruia se deschid conturile analitice pentru întreprinderile, instituiile sau persoanele fizice de la care uniatea patrimonială respectivă are de primit anumite sume de bani;- Contul sintetic “ furnizori “ ,în cadrul căruia se deschid conturile analitice pe fiecare furnizor în parte.

CAPITOLUL 5CLASA 1 –CONTURI DE CAPITALURI

Capitalurile proprii sunt surse de finantare stabile de care dispune o societate şi care se constituie prin

eforturile proprii ale proprietarior şi prin autofinanţare.Capitalurile permanente sunt surse permanente şi stabile ce stau la dispoziţia societăţii pe o perioadă mai

mare 1 an şi cuprind: capitalul propriu provizioanele pentru riscuri cheltuieli si datoriile pe termen lung.

Capitalul propriu cuprinde: capitalul social rezervele primele de capital rezerve din reevaluare rezultatul curent rezultatul reportat

Capitalul social se formează la constituirea societatii din aporturile în natură şi/sau în bani al proprietarilor. se divide in actiuni sau în părţi sociale de valoare egala numită valoare nominală (VN) . este o componenetă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau

depuse de asociaţi sau acţionari.Deoarece între subscriere şi depunerea efectivă există un decalaj în timp, capitalul social îmbracă două forme:

capitalul subscris nevărsat-aportul ce a fost subscris dar nu a fost adus fizic la dispoziţia întreprinderii

capitalul subscris vărsat- aportul ce a fost adus fizic la dispoziţia întreprinderiiModalităţile de vărsare a capitalului social:Pentru SA-uri trebuie vărsat în momentul constituirii cel puţin 30% din capitalul subscris, iar restul în termen

de 12 luni de la înmatriculare. Pentru SRL-uri capitalul subscris se varsă înaintea începerii formalităţilor de constituire.Orice modificare a capitalului social se poate face doar pe baza hotărarii AGA.Mărimea capitalului social depinde de tipul de societate:

la SNC-uri nu este stabilită o limită minimă a capitalului social la SA-uri capitalul nu poate fi mai mic de 25 000 euro ,în echivalent lei iar valoarea nominală minimă

a unei acţiuni este de 0,1 lei la SRL-uri capitalul social minim este de 200 lei şi se divide în părţi sociale a căror valoare nu poate

fi mai mică de 10 lei.

APLICAŢII PRACTICE PRIVIND CAPITALURILE

Nr.crt.

Explicaţia Formula contabilă Sume

CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL

1. La 10 februarie 200N se constituie SC FLORA SA prin aporturile urmatorilor actionari:A. mijloc de transport 2.500 lei, disponibil in contul bancar 5.000 lei,B. mobilier si aparatura de birotica, 1.500 lei marfuri, 2.500 leiC. utilaje 3.000 lei, obiecte de inventar 1.000 leiD. disponibil in casierie 4.000 lei, program informatic 2.000 leiE.-cladire 7.000 lei, disponibil in contul bancar 2.000 lei

a. Subscrierea capitalului social

456 = 1011 30.500

b1. Varsarea aporturilor promise% = 456 21221312133 214 3033715121

30.5002.0003.0002.5002.5001.0002.5007.0004.000

5311 b2.Transformarea capitalului social subscris nevarsat in capital social subscris varsat1011=1012

30.500

MODALITĂŢI DE MAJORAREA A CAPITALULUI SOCIAL

1. Emisiunea de noi actiuni se realizeaza la o valoarea a actiunii VE (valoarea de emisiune) mai mare decat valoarea nominala a actiunii VN generând astfel prime de emisiune(PE) . Se emit 100 de actiuni noi (Na’=100) cu VE=650 lei/actiune în conditiile în care VN=610 lei/actiune ce vor fi încasate prin caseria societăţii. Creşterea capitalului se va realiza la nivelul valorii nominale a celor 100 de noi acţiuni (Cs’=VN*Na’=610*100=61.000) si va fi reflectată de contul 1011; concomitent apar primele de emisiune (PE=VE*Na’-VN*Na’=Na’*(VE-VN)=100*40=4.000) reflectate de contul 1041, iar creantele societăţii (VE*Na’=650*100=65.000) vor fi reflectate de contul 456.

a. Subscrierea valorii noilor actiuni456 = %

1011 1041 b1. Incasarea(varsarea) valorii noilor actiuni5311 = 456 b2.Transformarea capitalului social subscris nevarsat in capital social subscris varsat1011 = 1012

65.00061.0004.000

65.000

61.000

2. Autofinantare operaţie cunoscută şi ca operatiuni interne Se măreşte capitalul social prin incorporarea primelor de 2.000 lei, a rezervelor statutare de 3.000 lei, a rezultatului reportat de 5.000 lei si a diferentelor din reevaluare de 1.000 lei comform hotărârii AGA.

% = 101210411063117105

11.0002.0003.0005.0001.000

3. Prin conversia obligatiunilor in actiuni Se majorează capitalul social prin transformarea a 1.000 obligaţiuni în acţiuni cu acordul creditorului care devine acţionar (VE= VN=10 lei).

161=1012 1.000

MODALITATI DE MICSORARE A CAPITALULUI SOCIAL

1. Retragerea unui actionar Se retrage un acţionar cu contravaloarea acţiunilor deţinute în valoare de 2.000 lei.Contul 456 se comporta ca un cont de pasiv şi reflectă creşterea datoriei societăţii faţă de acţionar Concomitent se acordă suma de bani cuvenită actionarului şi dispare datoria societăţii.

1012 = 456

456 = 5311

2.000

2.000

2.Prin acoperirea pierderilor 1. Se acopera pierderile de 2.000 lei ,din anul precedent, 50% din rezerva statutară şi 50% din capitalul social.Contul 117 este cont de activ intru-cât reflectă pierdere(cheltuieli > venituri=pierdere) 2. Se acopera pierderea din anul curent de 1.000 lei din capitalul social.

% = 117 10631012

1012 =121

2.0001.0001.000

1.000

3. Răscumpararea unor actiuni propriiSe rascumpara 200 acţiuni cu VN = 10 lei achitate în numerar care se anulează ulterior.Contul 109 ’’Acţiuni proprii’’ reflectă actiunile proprii şi este cont de activ.

a. rascumpararea actiunilor109 = 5311b. micsorarea capitalului social ca urmare a anularii

2.000

actiunilor proprii1012 = 109 2.000

CONTABILITATEA REZERVELOR

1.La inceputul anului 200N ,conform hotă-rârii AGA se constituie o rezerva statu-ară de 6.000 lei din rezultatul reportat . Ulterior,această rezervă va fi incorporată la capitalul social .

Constituirea rezervei 117 = 1063 Încorporarea rezervei1063 = 1012

6.000

6.000

2. La sfarsitul anului 200N, societatea a inregistrat pierderi de 8.000 lei , ce vor fi aco-erite o jumatate din rezerve legale ,iar cealalta jumatate din rezerve statutare la inceputul anului 200N+1.

%=117 10611063

8.000 4.0004.000

3. La sfărşitul exerciţiului curent încheiat cu profit, se constituie rezerve legale 1.000 lei, rezerve statutare 1.000 lei şi alte rezerve 500 lei.

129 = % 1061 1063

1068

2.5001.0001.000

500CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL

1. SC FLORA SA detine prime de capital in valoare de 4.000 lei care sunt utilizate astfel:a) 50% sunt transferate la alte rezerve b) 50% acopera o parte din cheltuielile de constituire .

a. 1041 = 1068 b. 1041=201

2.0002.000

CAPITOLUL 6CLASA 6 CONTURI DE IMOBILIZĂRI

Activele imobilizate (imobilizările) sunt valori economice de investiţie, active pe termen lung, mobile sau imobile, materiale sau nemateriale, cu o perioadă de utilizare şi lichiditate mai mare de 1 an care sunt caarcterizate de următoarele trăsături:

Se utilizează de către societăţile comerciale o perioadă îndelungată, mai mare de 1 an; Nu se consumă la prima utilizare, participă la mai multe circuite economice; Îşi transmit treptat valoarea asupra bunurilor la realizarea cărora participă, recuperându-şi valoarea prin

amortizare (în general) şi ajustări (accidental); Sunt înregistrate în contabilitate la una din următoarele valori:

costul de achiziţie (pentru cele procurate cu titlu oneros); costul de producţie (pentru cele construite sau produse de unitatea patrimonială); valoarea actuala justa (pentru cele obţinute cu titlu gratuit); valoarea de aport (pentru cele intrate la constituire, asociere, fuziune);

Imobilizările corporale şi financiare pot fi supuse reevaluării, actualizându-se valoarea lor neta contabilă, aceste diferenţe din reevaluare determină actualizarea capitalului social. Reevaluarea se aplică imobilizărilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale, concesionate, închiriate sau date în locaţie, investiţiilor efectuate la acestea, precum şi imobilizărilor trecute în conservare;

La investiţii, activele fixe se vor reevalua luând în considerare deprecierile sau aprecierile de valoare; Reparaţiile la imobilizări se înregistrează ca şi cheltuieli curente ale perioadei în care s-au efectuat; Cheltuielile care determină creşterea parametrilor tehnici iniţiali sau ai performanţelor determină majorarea

valorilor activelor fixe; NU se supun amortizării terenurile fara amenajări, imobilizările în curs de execuţie, imobilizările financiare şi

imobilizarile pe perioadă de conservare; Amortizarea aferentă imobilizărilor se înregistrează în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenţă ale

activelor imobilizate, utilizându-se 3 regimuri de amortizare:1. Amortizarea liniară (contabilă, economică) – situaţie în care valoarea de intrare se repartizează uniform pe

toată durata de funcţionare stabilită: Vi Vi = valoarea de intrare Aa = --- Aa = amortizarea anuală

D D = durata de funcţionareAcest regim de amortizare este specific imobilizărilor necorporale, amenajarilor de terenuri şi construcţiile.

2. Amortizare degresivă (financiară) – procedeu prin care se accelerează recuperarea valorii imobilizării în primii ani şi constă în multiplicarea cotelor de amortizare cu anumiţi coeficienţi degresivi stabiliţi prin lege astfel:

- 1,5 pentru imobilizările cu D de 2 – 5 ani;- 2,0 pentru imobilizările cu D de 5 – 10 ani;- 2,5 pentru imobilizările cu D de peste 10 ani.

În calculul acestei metode se poate ţine seama de influenţa uzurii morale.3. Amortizarea accelerată (fiscală) – constă în calcularea în cadrul exerciţiului financiar în care mijloacele fixe

intra în activul unitaţii patrimoniale a unei amortizări anuale de 50%din valoarea de intrare a acestora, in exercitiile urmatoare valoarea ramasa se amortizeaza prin metoda liniara.

APLICATII PRACTICE PRIVIND IMOBILIZARILE NECORPORALE SI CORPORALE

NrCrt

Explicatia Formulacontabila

Sume

1 Inregistrarea cheltuielilor de constituire de 480 lei, achitate din contul disponibil, amortizate in 2 ani si scoaterea din evidenta dupa amortizarea integrala.Al = Vi / D / 12 = = 480/2/12=20

a) efectuarea cheltuielilor de constituire201=5121 480 b) inregistrarea amortizarii lunare:6811 = 2801c) scoaterea din evidenta dupa amortizarea integrala2801 = 201

20

4802 Se realizeaza prin eforturi proprii o lucrare de cercetare in valoare de

10 000 lei, durata de amortizare 10 ani, se scoate din functiune dupa 8 ani.

a) proiectul de cercetare203 = 721 10 000b) amortizarea anuala 6811 = 2803 1 000c) scaderea din gestiune % = 20328036583

10 0008 0002 000

3 Se primeste cu titlu gratuit fond comercial pentru investitii evaluat la 3 700 lei si se cedeaza imediat fara a mai fi supus amortizarii, la valoare de 4 000 lei + TVA 19%

a) primirea fondului comercial 207 = 133 3 700b) cedarea fondului comercial461 = % 7583 4427

4 7604 000

760c) scoaterea din evidenta6583 = 207 3 700

4 Se achizitioneaza de furnizor o licenta la valoarea de 8 000 lei, TVA 19%, cu achitare ulterioara.

a) achizitionarea de la furnizori% = 4042054426

95208 0001 520

b) achitarea furnizorului404 = 5121 9520c) inregistrarea amortizarii anuale

6811 = 2805 400d) scoaterea din evidenta2805 = 205 8.000

CAPITOLUL 7STOCURILE ŞI PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE

Stocurile sunt bunuri sau servicii ce apartin activelor circulante materiale prezente in ciclul de exploatare din unitatile economice, aprovizionate în scopul revânzării lor in aceeasi stare (măfurile) sau dupa prelucrarea lor in cadrul procesului de productie (produsele), precum si pentru a fi consumate la o prima utilizare. Ele se caracterizează prin următoarele trasaturi:

Se consuma la o singura utilizare sau intr-un numar redus de operatii tehnologice; Se gasesc in toate fazele circuitului economic: aprovizionare , productie (consum), desfacere; Isi transmit valoarea integral asupra produselor realizate; Fiind active circulante sub aspectul lichiditatii, perioada de rotatie este mai mica de 1 an;

Se clasifica dupa mai multe criterii:a) dupa apartenenta la patrimoniul societatii avem: a1) stocuri ce apartin societatii comerciale (aflate in incinta acesteia sau la terti, temporar): sosite si nereceptionate, sosite fara factura, facturate si nelivrate, aflate la terti, sosite si receptionate; a2) stocuri ce nu apartin societatii comerciale (se gasesc in incinta unitatii, dar sunt aduse de terti pentru prelucrare sau in custodie);b) dupa provenienta lor deosebim: b1) stocuri cumparate, achizitionate; b2) stocuri fabricate, realizate in unitate;c) dupa destinatia economica si natura sau forma lor fizica, stocurile cuprind urmatoarele structuri: c1) materii prime si materiale consumabile care contin: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, stocuri la terti si ambalajele; c2) productia in curs de executie care contine: produsele in curs de executie si semifabricatele;  c3) produsele finite si marfurile care cuprind: produsele finite, produsele reziduale, animale si pasari (fara animale de munca) si marfurile; c4) avansurile pentru cumparari de marfuri, reprezentand creante determinate de finantarea furnizorilor de stocuri prin sume acordate inaintea executarii comenzilor sau contractelor.

EVALUAREA STOCURILORLA INTRAREA IN PATRIMONIU LA IESIREA DIN PATRIMONIU

costuri efective - de achizitie (pentru stocurile cumparate) de productie (pentru stocurile fabricate)

preturi standard: stabilindu-se un pret fix de achizitie sau de productie; separat se inregistreaza diferentele dintre acestea si costul efectiv, abateri favorabile sau nefavorabile care se vor repartiza cu ajutorul unui coeficient de repartizare asupra stocurilor iesite.

Metoda CMP (costului mediu ponderat), prin care evaluarea stocurilor iesite se face la un cost mediu dupa fiecare intrare (varianta ultimei intrari) sau la sfarsit de luna global conform relatiei:

Valoare Si + Valoare intrariCMP = ----------------------------------------

Cantit. initiala + Cantit. intrataMetoda FIFO (primul intrat – primul iesit), prin care se stabileste ca si cost de iesire, costul de achizitie al primului intrat, trecandu-se cronologic la intrarile urmatoare.Metoda LIFO (ultimul intrat – primul iesit), conform careia evaluarea cantitatii iesite se face la costul de achizitie al ultimului lot intrat in gestiune. Dupa epuizarea fiecarui lot, se trece la lotul precedent, in ordinea inversa intrarii loturilor.Metoda identificarii specifice – utilizata la marfurile nefungibile sau interschimbabile, care în cadrul fiecărei categorii nu pot fi în mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort, chiar dacă sunt cumpărate la preţuri diferite

Metoda pretului standard – determinat pe baza mediei preturilor de aprovizionare ale perioadei anterioare.

EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTAR se face conform prevederilor Legii contabilitatii la valoarea actuala.

EVALUAREA MARFURILORCost de = Pret de Cheltuieli de Taxe Cheltuieli de Reduceri acordateachizitie factura + transport + nedeductibile + desfacere - de furnizorPret de vanzare Cost de Adaos comercial

cu ridicata = achizitie + al unitatii cu ridicataPret de vanzare Cost de Adaos comercial al TVA cu amanuntul = achizitie + unitatii cu amanuntul + neexigibila

AC = Ca * AC%

TVA neexigibila = (Ca + AC) * 24%

APLICATII PRACTICE PRIVIND CONTABILITATEA MARFURILOR

Nr. crt Explicatia Formula contabila SumeI) EVIDENTA MARFURILOR LA COST DE ACHIZITIE (NU SE UTILIZEAZA CONTUL 378)1 Se aprovizioneaza pe baza de factura marfuri de la furnizor, la

valoarea de 33000 lei, incasarea se va face ulterior% = 4013714426

3927033000 6270

2 Se aprovizioneaza marfuri de la furnizori pe baza de aviz de insotire a marfii si se receptioneaza conform NRCD, valoarea 8500 lei, TVA 19%, factura se intocmeste la aceeasi valoare

a) receptia cf. aviz% = 4083714428

10115 8500 1615

b) sosirea facturii408 = 401 10115

4426 = 4428 16153 Se primeste prin donatie marfa evaluata la 15000lei 371 = 7582 150004 Se constata cu ocazia inventarierii plus de marfuri in valoare de 1050

lei (cost de achizitie).371 = 607sau607 = 371

1050

10505 a) Se vand marfuri la valoarea de 52500 lei, cu incasare ulterioara, pe

baza de factura. TVA inclusa in valoarea marfurilor vandute se determina inmultind valoarea marfii care contine TVA cu 19 / 199 * 100 = 15, 966%. Deci, venitul din vanzare = valoarea vanzarii – TVA colectatab) Se descarca gestiunea la cost de achizitie 31500 lei.c) Se incaseaza in contul de disponibil contravaloarea marfurilor vandute.

a) vanzarea4111 = % 707 4427

52500 44117,8

5 8382,1

5b) descarcarea gestiunii607 = 371

31500

c) incasarea5121 = 4111 52500

6 Se face o donatie in scop umanitar, valoarea marfurilor donate 2500 lei

a) inreg. donatiei6582 = 371 2500

7 Se constata minus de marfuri la inventar neimputabile 200 lei: a) lipsurile sunt considerate perisabilitati normale;b) lipsurile sunt determinate de calamitati naturale;c) lipsurile imputabile, se imputa la valoarea de 400 lei + TVA.Obs: daca nu e clarificata cauza minusului initial se face inregistrarea: 473 = 371, urmand a se trece pe cheltuieli ulterior in concordanta cu cauza constatata: 607 = 473

a) perisabilitati607 = 371635 = 4427

200 38

b) calamitati naturale671 = 371635 = 4427 200

38c) lipsuri imputabile 607 = 3714282 = % 7588 4427

200

476400 76

II) EVIDENTA MARFURILOR LA PRET CU RIDICATAPVR = COST ACHIZITIE + AC

8 Intr-un depozit en gros se prezinta urmatoarea situatie initiala:-valoare stoc la pret cu ridicata = 66000 lei- cantitate stoc = 10000 buc-valoare adaos comercial = 11000 lei-valoare stoc la cost de achizitie = 55000 lei (10000 buc * 5,5 lei/buc)a) Conform centralizatorului NRCD , in cursul lunii au loc intrari de 90000 lei, TVA 19%. Societatea practica un adaos comercial de 30%.b) S-au vandut in cursul lunii conform centralizatorului iesirilor de marfuri 15000 buc la pretul de 7,8 lei, valoarea vanzarilor 156000 lei, TVA 19%.c) Se scad din gestiune marfurile vandute si se inchid conturile de venituri si cheltuieli. SiC 378 + Rc 378 11+27 Kr=-------------------- = ----------- SiD371+Rd 371 66+90+27Kr = 0,2076Ac aferent marfurilor vandute = 1170000000*0,2076 = 24289,2Ca = 117000-24289,2 = 92710,8

a) aproviz mf% = 4013714426371 = 378

107100900001710027000

b) vanzarea mf la pret cu ridicata4111 = % 707 4427

139230117000 22230

c) scaderea din gestiune % = 371607378

117000 92710

,8 24289

,2d) inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri121 = 607707 = 121

92710,8

117000

III) EVIDENTA MARFURILOR LA PRET DE VANZARE CU AMĂNUNTULPVA = COST ACHIZITIE + ADAOS COMERCIAL + TVA NEEXIGIBILA

9 Un magazin prezinta urmatoarea situatie: - valoare stoc la PVA = 53665 lei

a) aproviz mf% = 401 95200

- valoarea AC aferent stocului = 13500 lei- valoare TVA n. = 101650000- valoare stoc la cost de achizitie = 30000 leiCost achiz / buc = 30000/ 10000 buc = 3 lei buca) In cursul lunii s-au cumparat marfuri facturate si receptionate (20000 buc) in valoare de 80000 lei, TVA 19%, magazinul practica un AC de 25%.b) S-au vandut marfuri in numerar in cursul lunii de 154 700 lei pret cu amanuntul, care se scad din gestiune. 13500 + 20000 Kr = --------------------- = 0,2334 43500 + 100000AC = (Valoare fara TVA) * Kr = 130000 * 0,2334 = 30342Ca = 130000 – 30342 = 99658

3714426371 = % 378 4428

8000015200390002000019000

b) vanzare in numerar5311 = % 707 4427

154700130000 24700

c) scaderea din gestiune% = 3716073784428

154700 99658 30342 24700

d) inchid ct. de venituri si chelt121 = 607707 = 121

99658130000

CAPITOLUL 8 CONTURI DE TERTI

8.1. FURNIZORI-DATORII COMERCIALE

Pe parcursul activităţii sale, societatea comercială stabileşte relaţii cu terţe societăţi (furnizori, clienţi), cu salariaţii proprii, cu Bugetul Asigurărilor Sociale, cu bugetul de stat, cu acţionarii sau asociaţii, cu societăţi din cadrul grupului, cu propriile subunităţi sau din operaţii în participaţie.

Toate aceste relaţii sunt generatoare de creanţe şi datorii, care se înregistrează în contabilitate cu ajutorul clasei 4 de conturi .Datoriile comerciale sunt surse atrase pe termen scurt, obligatii fata de furnizorii de bunuri , lucrari sau servicii care se vor achita ulterior printr-o plata sau contraprestatie;

pot fi in lei sau devize, cele in devize se inregistreaza in lei la cursul zilei, iar cand cursul de schimb se modifica, plata se va face la alt schimb determinand o diferenta favorabila sau nefavorabila; apar diferente favorabile cand cursul scade si vom plati furnizorului mai putin si avem diferente nefavorabile cand cursul creste si vom plati mai mult furnizorului;

APLICATII PRACTICE PRIVIND DATORIILE FATA DE FURNIZORI Nrcrt

Explicatia Formulacontabila

Sume

1 Se acorda un avans in numerar furnizorului, de 2000 lei, pentru o livrare de materii prime. Se livreaza si se receptioneaza materiile prime la cost de achizitie de 14 000 lei, TVA 19% . Se face decontarea cu furnizorul, diferenta se achita din contul de disponibil. Unitatea utilizeaza metoda inventarului permanent.

acordarea avansului% = 531140914426

2 3802 000

380aproviz cu materii prime

% = 4013014426

16 66014 0002 660

decontarea cu furnizorul

401 = % 4091 5121 4426

16 66020 00014 280

380

4 Se primeste factura telefonica, valoarea facturata 81,5 lei, TVA 19 %. Achitarea cu 5 zile intarziere a determinat o penalizare de 2 % pentru fiecare zi.Penalizarea se aplica la valoarea fara TVA:81,5 x 2 % x 5 zile = 8,15 lei

inreg facturii telef.% = 4016264426

96,985

81,5

15,485 achitarea

furnizorului% = 53114016581

105,1350

96,985

8,157 Se inregistreaza factura in luna ianuarie pentru chirii pentru trim I, in

valoare de 360 lei + TVA. Se achita c / v chiriei pe luna ianuarie in numerar.

inreg facturii in ian:% = 4016124714426

428,4

120

240

68,4plata furnizorului

401 = 5311 428,4inreg in februarie, martie, a cheltuielilor cu chiria

612 = 471120

8.2 CLIENTI –CREANŢE COMERCIALE

Creantele comerciale sunt drepturi de incasat fata de clienti sau debitori determinate de vanzarea pe credit de bunuri, lucrari sau servicii, decontarea intre unitate si client intervine ulterior; ele pot fi in lei sau devize, cele in devize se inregistreaza la cursul zilei, iar in conditiile modificarii cursului avem diferente de curs care sunt: favorabile cand cursul creste si vom incasa mai mul sau nefavorabile cand cursul scade si vom incasa mai putin.

APLICATII PRACTICE PRIVIND CREANTELE FATA DE CLIENTINr Ctr

Explicatia Formula contabila Sume

1 Se incaseaza de la clienti un avans in numerar de 3 000 lei(cu TVA) pentru livrarea de produse finite. Se livreaza produse la pretul de vanzare de 11 000 lei + TVA, se realizeaza decontarea cu clientul, diferenta se incaseaza in contul bancar.

a) incasarea avansului de la client 5311 = % 419 4427

3 000

2 430

570b) vanzare produse finite 4111 = % 701 4427

13 090 11 000

2 090c) decontare creanta % = 4111 419 4427 5121

13 090

2 430 570 10 090

2 Se livreaza marfuri pe baza de aviz de insotire a marfii in valoare de 18 500 lei + TVA.Factura se intocmeste ulterior. Se accepta de la client un bilet la ordin care se remite bancii spre scontare. Se incaseaza efectul, comisionul datorat bancii este de 85 lei.

a) livrare marfuri 418 = % 707 4428

22 015

18 500 3 515

b) intocmire factura 4111 = 418 4428 = 4427

22 015

3 515c) acceptul biletului la ordin 413 = 4111

22 015

d) primirea BO si

remiterea spre scontare 5113 = 413 5114 = 5113

22 015

22 015e) decontare efect % = 5114 627 5121

22 015

85 21 930

3 Se vinde o cladire la valoarea de 70 000 lei + TVA, pentru incasarea creantei inainte de termen se acorda clientului un scont de 1,5%.

a) vanzarea imobilizarii 461 = % 7583 4427

83100,5 70 00013 100,5

Reducere = 70 000 x1,5% = 1 050 leiTVA la valoare neta = 68 950 lei x 19% = 13 100,5 lei

b) incasarea creantei % = 461 5121 667

83100,5 82 050,5 1 050

4 Se factureaza clientilor un transport de 500 lei + TVA. Se incaseaza creanta cu o intarziere de 30 zile, penalitatea care se incaseaza 0,25% pe zi de intarziere (500 x 30 x 0,25% = 37,5 lei)

a) inreg facturii 4111 = % 704 4427

595

500 95

b) incasarea creantei si a penalitatii 5311 = % 411 7581

632,5 595 37,5

8.3 CREANTELE SI DATORIILE SALARIALE SI SOCIALE

Prin legea nr. 53/2003 – Codul Muncii se prevede:„Art. 154 – (1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Decontarile cu personalul apar in cadrul raporturilor de munca ale angajatilor, ele fiind in stransa corelatie pentru ca exprima:

- Salariile datorate de unitate angajatilor sai pentru munca depusa- Contributiile unitatii si angajatilor datorate bugetului asigurarilor sociale, calculate in raport cu salariile. Salariile reprezinta pentru firma cheltuieli si datorii salariale iar asigurarile sociale ale personalului datorii sociale si retineri din salarii respective cele ale unitatii cheltuieli si datorii sociale.

Forme de salarizare- In regie: dupa timpul lucrat- In acord: dupa normele de munca- In cote procentuale: dupa volumul vanzarilor- Mixta

Venitul salarial brut (salariul brut=SB) al unui angajat este format din urmatoarele elemente:a) Salariul de baza negociat prevazut in contractual individual de munca;

b) Adaosurile si sporurile la salariu: indemnizatia de conducere, indemnizatia de zbor, spor de vechime, spor de coapte, spor de stress, spor pentru munca in subteran, spor de periculozitate, spor de tozicitate. Acestea se calculeaza fie in cote procentuale, fie in sume fixe.

c) Indexariled) Indemnizatiile pentru concediu de odihnae) Indemnizatiile pentru incapacitate temporala platita din fondul de salariif) Avantaje in natura

RETINERILE DIN SALARIUL REALIZAT

Contributia angajatilor la asigurarile sociale (CAS)CAS = 10,5% x SBSe vireaza la Casa Teritoriala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CTPADAS)Contributia angajatilor la fondul de somaj ( CFS)CFS=0,5% x SBSe vireaza la Agentia Judeteana de Ocupare si Formare a Muncii (AJOFM)Contributia angajatilorla asigurarile sociale de sanatate (CASS)CASS=5,5 x SBSe vireaza la Casa de Asigurari de Sanatate (CAS)Impozitul pe veniturile din salarii – se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit 16% asupra unui venit de baza de calcul = venit net – deducerea personala. Venit net= Salariul Brut – (CASp + CASSp+ CFSp). Se vireaza la Administratia Fiananciara;Avansul platit chenzinal;Alte retineri: rate, chirii, pensii de intretinere, imputatii, etc. Se vireaza pe destinatii.

OBLIGATIILE UNITATII

Contributia unitatii la asigurarile sociale (CUAS)CUAS = 20,8 x SBSe vireaza la CTPADAS

Contributia unitatii la fondul de somaj (CUFS)CUFS= 0,5x SBSe vireaza la AJOFM

Contributia unitatii la asigurarile sociale de sanatateCASS= 5,2% x SBSe vireaza la CAS

Contributia pentru concedii si indemnizatii (0,85%SB) - aplicabila in perioada ianuarie 2009 - decembrie 2009 Fond de accidente si boala = salariul brut x0,5% → 4%Se inregistreaza prin formula 6458 = 4381Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale(0,15% - 0,85%SB), aplicabile in luna februarie 2009 - decembrie 2009 Comision datorat Inspectoratului Teritorial de MuncaComision ITM = 0, 75% x SB(daca unitatea pastreaza cartile de munca la ITM)Se vireaza la Inspectoratul Teritorial de MuncaSe inregistreaza prin formula ( 635=477; 622= 462)

CALCULUL SALARIULUI

Venitul Brut(SB) = salariul de baza + adaosuri si sporuri + indemnizatii pt. concediul de odihna+ indemnizatii pt. incapacitate temporara + avantaje in natura

Salariul impozabil = SB – CAS – CASS –CFS – Deducerea personala

Salariul Net = SB – CAS - CASS – CFS - Impozit

APLICATII PRACTICE PRIVIND DATORIILE SI CREANTELE SALARIALE SI SOCIALENr.crt

Explicatia Formula contabila Sume

1 Salariul brut al uni angajat cu contract de munca este de 1 200 lei. Angajatul a primit un avans de 400 lei. La chenzina 2 I se retine o rata lunara de 50 lei.Salariatul are un copil in intretinere. Calculati si inregistrati toate operatiile privind decontarile salariale si sociale.Calcule:

1) CAS unitate = 1 200 × 19,775% = 264 lei2) CUFS unitate 3% = 1 200 × 2,5% = 36 lei3) CASS unitate = 1 200 × 7% = 84 lei4) Comision ITM = 1200 × -0,75% = 9 lei5) CAS salariat = 9,5% × 1 200 = 114 lei6) CFS salariat 1200 × 1% = 12 lei7) CASS salariat = 1 200 × 6,5% = 78lei8) Deducerea personala lunara cf calculatorului pentru

o singura persoana in intretinere incadrata in marja ( 1 171,4286 – 1 228,5714 ) = 320 lei

9) Salariu impozabil = 1 200 – 114 78 12 320 = 676 lei10) Salariul net = Salariul brut – Retineri obligatorii –

impozit Avans = 1 200 – 312,16 – 400 = 487,84 lei11) Rest de plata ( ch 2 ) 487,84 – 50 = 437,84 lei

a) acordare avans:425 = 5311b) inreg salariu brut641 = 421c) inreg CAS unitate6451 = 4311d) inreg CUAFS6452 = 4371e) inreg CASS unit6453 = 4313f) inreg commision ITM635 = 447.1622 = 462g) retineri din salariu 421 = % 4312 4372 4314 444 425 427h) plata ch 2421 = 5311( card ) 5121i) plata datoriilor sociale,fiscale,terti% = 5121431143124313431443714372444447.1, 462427

400

1 200

264

36

84

9

762,161141278

108,1640050

437,84

791,1629411484784212

108,169

502 O S.C. inregistreaza conform statului pentru ajutoare

materiale pentru incapacitate temporara urmatoarele operatii economice:a) acordarea avansului chenzinal in numerar 150 lei;b) valoarea concediului medical 600 lei din care 240 suportate de unitate si 360 lei din CAS;c) datoriile sociale ale unitatii sunt: CASS – 16,8,FdSj – 8,4 leid) CASS-ul afferent 65 leie) retinerile din ajutoarele materiale: FdSj – 8, impozit pe salariu – 42,04 lei, imputatiile – 25,10 leif) se vireaza retinerile si datoriile sociale g) chenzina 2 de 374,95 lei nu s-a ridicat la termenul legal si se achita ulterior.

425 = 5311% = 4236458 43116452 = 43716453 = 43134311 = 4314423 = % 4372 444 4282 425% = 51214313

1506002403608, 4

16, 865

225,058

42,0425,01

150140,24

16, 8

431443714372444423 = 426426 = 5311

658, 4

842, 04

374, 95374, 95

3 S-a prescris dreptul salarial ( ch 2 ) pentru un angajat in valoare de 350 lei. Efectuati inregistrarea pentru o societate private si pentru una publica.

426 = 7588

426 = 4481

350

350

8.4 DATORII ŞI CREANŢE FISCALE

Desfaşurarea activitatii economice a societăţii generează datorii şi creanţe faţă de bugetul statului şi faţă de alte organisme publice.

Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsăminte virate în plus( TVA de recuperat, impozite virate în plus).

IMPOZITUL PE PROFIT

Determinarea profitului impozabil se face astfelProfit impozabil = venituri – cheltuieli – venituri + cheltuieli totale totale neimpozabile nedeductibile

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, general, neutru, unic, dar cu plata fracţionată, care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv producţia, serviciile şi distribuţia până la vânzările către consumatorii finali inclusiv. Taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii(TVA deductibilă).

Evidenta TVAAplicarea prevederilor Legea nr. 345/2002 necesita întocmirea urmatoarelor documente obligatorii pentru platitorii de taxa pe valoarea adaugata:a) dispozitia de livrare b) avizul de însotire a marfii c) chitanta fiscala d) factura

În cursul unei luni sunt prevazute si documente pentru centralizarea operatiilor efectuate de agentii economici platitori de TVA si anume:e) jurnalul pentru vânzari f) jurnalul pentru cumparari g) decontul pentru TVA reprezinta documentul care trebuie depus lunar la organul fiscal, pâna la data de 25 a lunii urmatoare. În decontul TVA este evidentiata suma impozabila si taxa exigibila. Agentii economici platitori de TVA sunt obligati sa depuna deconturi în fiecare luna, indiferent daca au realizat sau nu operatiuni, ori daca suma de plata sau de rambursat este zero.

Înregistrarea operatiilor privind TVA se realizeaza cu ajutorul contului sintetic de gradul I 442 - Taxa pe valoarea adaugata.Evidenta distincta a TVA este realizata cu urmatoarele conturi sintetice de gradul I:4423 - TVA de plata4424 - TVA de recuperat4426 - TVA deductibila4427 - TVA colectata4428 - TVA neexigibila

TVA de plata = TVA colectata –TVA deductibilaTVA de recuperat = TVA deductibila –TVA colectata

Cota standard este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotei reduse.

Cota redusa este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri: - serviciile constand in permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, targuri, expozitii si evenimente culturale, cinematografe; - livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv sau in principal publicitatii; - livrarea de proteze si accesorii ale acestora, cu exceptia protezelor dentare, livrarea de produse ortopedice, livrarea de medicamente de uz uman si veterinar; - cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.

APLICATII PRACTICE PRIVIND DATORIILE ŞI CREANTELE FISCALE

Nr.Crt

EXPLICATIA FORMULA CONTABILA SUME

1. Se înregistrează şi se plăteşte impozitul pe profit pe trimestrul I în sumă de 4300 lei.

Inregistrarea impozitului de platit691=441

Plata impozitului până la 25 ale lunii următoare:

441 = 5121

4.300

4.3002. Se înregistrează impozitul pe venituri la un IMM de 1.000lei. Inregistrarea impozitului pe

veniturile IMM698=4418 1.000

3. Se achiziţionează materii prime, (1.000lei), marfuri (2.000lei) comform facturii fiscale. Se primeşte factura de energie electrică în valoare de 476lei.

Achiziţia de stocuri:% = 4013013714426

Factura de energie:% = 4016054426

3.5701.0002.000

570

47640076

4. Se vand marfuri la preţ cu amanuntul în valoare de 5.355lei.Se vand produse finite la Pv = 3.000lei comform facturii fiscale.

Vânzarea mărfurilor 5311 = % 707 4427Vânzarea produselor finite 4111 = % 701 4427

5.3554.500

855

3.5703.500

5705. Se închid conturile de TVA

Regularizarea TVA-ului ,cand:TVAc >TVAd ==>TVAp

4427 = % 4426 4423

1.425646779

6. Se închid conturile de TVA în condiţiile în care TVAd = 760lei şi TVAc =190leiRegularizarea TVA-ului cand:TVAd>TVAc ==>TVAr

% = 4426 4427 4424

760190570

7. Comform ordinului de plată se plăteşte TVA-ul de plată. Plata TVAp4423=5121 1.900

8. Încasarea TVA-ului de recuperat 5121=4424 1909. Compensarea TVAp cu TVAr 4423=4424 380

10. Se aprovizionează fara factura cu mărfuri în valoare de 4.000lei.La sosirea facturii de la furnizor se face transferul de TVA.

Aprovizionarea% =4083714428Sosirea facturii

4426=4428408=401

4.7604.000

760

7604.760

11. Se vând mărfuri comform avizului de însoţire a mărfurilor la Vanzarea fara factura

Pv = 2.000lei 418=% 707 4428La intocmirea facturii

4428=44274111 = 418

2.3802.000

380

2.380380

12. Se înregistrează şi se plăteşte impozitul pe dividende. Impozit pe devidende retinut.457=446

Plata impozitului446=5121

1.000

1.00013. Se cumpără marfuri de la extern în valoare de 300 euro. Taxa

vamală 10%. (1euro = 4,1lei) 371= % 401 446

1.3531.230

12314. Se înregistrează impozitul pe clădiri. Inregistrarea impozitului pe

cladiri635=446

2.670

15. Se inregistreaza in cursul lumii urmatoarele operatii cu TVA;a)achizitie materii prime conform facturii 3 000 lei + TVA 19%;b)cumparare utilaj conform facturii 4 000 lei + TVA 19%;c)vanzare produse finite conform facturii 10 000 lei + TVA 19%;d)cumparare material consumabile conform aviz,factura se va intocmi ulterior 500 lei + TVA 19%;e)vanzare produse finite conform avizului factura intocmindu-se ulterior 3 000 lei + TVA 19%.Se cere intocmirea formulelor contabile,regularizarea TVA.

a) Achizitie materii prime cf. facturii

% =401 301 4426 b) Cumparare utilaj cf facturii % =404 2131 4426 c) Vanzare produse finite cf facturii. 4111 = % 701 4427 d) Cumparare materiale consumabile cf avizului. % =408 302 4428 e) Vanzare de produse finite cf avizului ,factura intocmindu-se ulterior 418= % 701 4428 Primire factură

4111=4184428=4427

f) Regularizarea TVA 4427= % 4426 4423

3 5703 000

570

4 7604 000

760

11 90010 0001 900

59550095

3 5703 000

570

3 570570

2 4701 1301 140

16. Se înregistrază TVA-ul aferent preţului cu amănuntul 371 = % 401 378 4428

471,24330,0066,00l75,24

17. Se înregistrează preţul de imputaţie în valoare de 238lei. 4282 = % 7588 4427

23820038

CAPITOLUL 9

TREZORERIA – INCASARI SIPLATI PRIN CONTURI LA BĂNCI SI CASIERIE

Definiţie: Trezoreria cuprinde lichidităţile monetare in lei şi devize concretizate in: numerar din caserie, disponibilitaţile in conturi la bănci şi avansuri de trezorerie, precum şi echivalentele de numerar (investiţii financiare pe termen scurt, concretizate in: valori de incasat, titluri de plasament, alte valori).Fluxurile de trezorerie sunt operaţii monetare si financiare, prin care se asigura mijloace baneşti şi se fac plaţi.

9.1. INCASARI ŞI PLAŢI PRIN CONTURI LA BĂNCIIn conturile deschise la bănci, societăţile comerciale efectuează operaţii cu:a) lichidităţi – reprezentate de: disponibilităţi in conturi, depozite in conturi curente, CEC-uri de încasat,

sume în curs de decontare;b) acreditive – disponibilităţi in cont distinct, puse la dispoziţia unei terţe persoane, pentru decontarea

anticipată pe o perioadă de maxim 45 de zile, deschisă la cerere şi închise la expirarea termenului, la cererea plătitorului sau după folosirea integrală a sumei;

c) avansuri de trezorerie – respectiv sume puse la dispoziţia terţilor, virate prin bancă sau plătite în numerar, din care se fac diferite plăţi necesare activităţii curente din întreprindere;

d) credite bancare curente (pe termen scurt, de trezorerie) – acordate de băni până la un plafon de creditare în scopul acoperirii unor plăţi angajate de întreprindere, atât în lei cât şi ăn valută.Operaţii efectuate prin conturi bancare: încasări, plăţi, transferuri băneşti (viramente interne) între conturile de trezorerie.Documentele utilizate:- Extrasul de cont (pentru evidenţa operativă, eliberat de bancă şi care oferă informaţii privind: Si la începutul zilei, încasări, plăţi, Sf; Sf = Si + I - P);- Instrumente de plată: Ordinul de plată, Dispoziţia de plată pentru CAS, Biletul la ordin, CEC-ul...;

9.2 INCASARI SI PLATI IN NUMERAR

Decontarile in numerar –reprezinta operatiuni de incasari si plati efectuate prin caseria unitaii in lei si valuta.Documente utilizate: -registrul de casa(document de evidenta operativa,intocmit in 2 exemplare zilnic ,si care ofera informatii privind fondul la inceputul zilei ,incasarile,platile,soldul la sfarsitul zilei) -anexele la registrul de casa:chitanta,dispozitie de plata-incasare catre caserie,monetar,decont de cheltuieli ,cec numerar.Soldul final al zilei se preia din registrul de casa conform relatiei: Soldul initial+incasari –plati;

APLICATII PRACTICE PRIVIND DECONTARILE IN NUMERAR SI PRIN CONTURI LA BANCINr crt

Explicatia Formula contabila Sume

1 Conform extrasului de cont si anexelor corespunzatoare se inregistreaza urmatoarele incasari in contul de disponibil:subventii-80000 lei, creantie comerciale-2200 lei, TVA de recuperat-130 lei, depunere numerar-3000lei, dobanzi la disponibil-35 lei

5121= % 445 4111 4424 581 766

8536580000 2200 130 3000 35

2 Se vand marfuri pe baza de credit comercial la valoarea de 80000 lei +TVA.se realizeaza decontarea cu clientii de la care se incasase un avans de 30%

4111 = % 707 4427 % = 4111 5121 419 Diminuarea creantei cu TVA aferent avansului acordat cu TVA 4427=4111

952008000015200

952006664028560

4560

3 Se asorteaza la C.S. numerar 30000 lei,din care se depun la banca 20 000lei

a)aportarea 5311=456

b)depunerea la banca 5311=581 581 =5121

30 000

20 000

20 000

4 Conform extrasului de cont si a anexelor se inregistreaza urmatoarele plati efectuate din contul de disponibil: Salarii = 40 000lei, Impozit pe salarii = 11 800lei , TVAp = 2800lei ,Dobanda la credit pe Ts = 1 900lei, Rambursare credit TS =15 000 lei, Ridicare de numerar =1 000 lei , CASunit. = 4 900 lei,

CASpers = 1 900 lei, CASSunit = 1 400 lei, CASSpers = 1 300 lei, CFSJunit FSJ = 700 lei , CFSJpers = 200 lei

% =51214214444423 666 518581431143124313431443714372

82900400001180028001900

1500010004900190014001300700200

5 Se achizitioneaza materii prime de la furnizori externi, valoarea facturata 2000 USD, cursul la facturare 3 lei/$, tva si taxele vamale se achita in numerar.Inregistrati decontarea cu furnizorul prin banca in situatia: a)cursul de schimb 3,05$ b) cursul de schimb 2,8 lei$

1)achizitie materii prime 301=4012)achitarea Tva si a taxei vamale% = 531144264463a) achitare factura % = 5124 401665 3b) achitare factura401 = % 5124 765

6 000

1 800 1 140 660

6 100 6 000 100

6 0005 600 400

6 Se inregistreaza factura pentru o lucrare de reparatii 8 000 lei +TVA.Furnizorul accepta un ordin pe care banca il deconteaza ulterior percepand un comision de 2%

a)inregistrare factura %=4016114 426 b)acceptul efectului comercial 401=403c)decontarea efectului %=5 121627403

952080001520

9520

9539,0419,049520

7 Se deschide un acreditiv pentru RENEL in valoare de 40000 lei .Se achita c\v unei facturi 28000 lei,diferenta de acreditiv se transfera la contul disponibil

a)deschiderea acreditiv 581=5121 541=581b)achitarea datoriei 401=5411c)retragere acreditiv neutilizat 581=5411 5121=581

40000 40000

28000

1200012000

8 Conform registrului de casa se inregistreaza urmatoarele incasari in numerar: creanta comerciala -2 800 Sume depuse de asociati -1000 Avans de trezorerie restituit -500 Chirie platita anticipat 100 Chirie curenta+TVA 200 Sume de la banca 1200 Donatii 1500

5311=% 4111 4551 542 472 706 4427 581 7582

7338 28001000 500 100

200 38 1200 1500

9 Se inregistreaza plati in numerar pe urmatoarele destinatii: -ajutarea materiale 1500 -avansuri neridicate 3800 -furnizori 1800 -avansuri de trzorerie 1000 -achizitie bilete de calatorie 500 -amenzi si penalitati 1000

% =5311 423 42640154253216581

96001500380018001000 500 1000

CAPITOLUL 10

Inventarirea PatrimoniuluiInventarierea – Procedeu al contabilitatii

Definitie: Inventarerea este procedeul prin care se determina printr-un ansamblu de operatii, starea si existenta faptica cantitativa si valorica sau numai valorica, la un moment dat a tuturor elementelor patrimoniale de active si pasiv a unitatii economice.

Rolul inventarierii

Determinarea situatiei reale a patrimoniului propriu; Determinarea bunurilor aflate in unitate dar care apartin altor persoane

fizice sau juridice; Stabilirea valorilor actuale sau de utilitate a elementelor patrimoniale

determinandu-se cresterea sau descresterea valorii contabile a acestora; Determinarea si evaluarea bunurilor aportate; Controlul gestionar, diminuarea pierderilor prin recuperarea lipsurilor constatate.

Felurile inventarierii Dupa modul de organizare

- inopinante (extraordinare)- special organizate (ordinare)

In functie de obiectul inventariat- inventarierea creantelor, datoriilor- inventarierea numerarului- inventarierea imobilizarilor- inventarierea produselor finite

Dupa timpul la care se efectueaza- anual- lunar- din cinci in cinci ani- la 10 ani

Dupa sfera de cuprindere- inventariere generala- inventariere partiala

Dupa modul de efectuare- prin numarare, cantarire, bucata cu bucata- prin sondaj.

Inventarirea se efectueaza conform Legii contabilitatii OBLIGATORIU:Cel putin o data pe an de regula la sfarsit de an;

La fuziunea, divizarea sau incetarea activitatii unitatii; La modificarea preturilor; La cererea organelor de control; Cand exista indicii privind existenta de plus sau minus; In cazuri de calamitati sau forta majora; La inceput de activitate; La predarea – primirea gestiunii .

Documente intocmite la inventariere:Decizia de inventariere Declaratia de inventarProces verbal de sigilare Lista de inventariereProcesul verbal de inventariere Decizie de imputareRegistrul inventar

Nr.crt Explicatii Formula contabila Sume1. Se înregistreză plus la inventar de utilaje. 2131 = 134 1002. Se înregistreză plus de materii prime sau obiecte de inventar. 301 = 601

303 = 603 sau601= 301(rosu)

120120120

3. Se înregistreză plus de semifabricate ,produse finite şi reziduale. 341 = 711345 = 711346 = 711

13011012

4. Se înregistreză plus de marfuri la inventar. 371 = 607 sau607 = 371(rosu)

300300

5. Se înregistreză plus numerar in casieria unitatii-proprietate privata-proprietate publica 5311 = 7588

5311 = 4481140140

6. Se înregistreză minus de imobilizari -neimputabile -imputabileLa ambele se procedeaza la scaderea din gestiune(cu amortizarea si valoarea ramasa).Recuperarea se face prin preţul de imputatie(1.200lei).

a)scaderea din gestiune a imobilizarilor % = 21312813 6583 b)imputarea 4282 = % 7583 4427

4.0003.0001.000

1.4281.200

228

7. Se înregistreză lipsuri de materii prime neimputabile. 601 = 301 135

8. Se înregistreză lipsuri de materiale consumabile determinate de calamitati.

671 = 301 3.000

9. Se înregistreză minusuri de semifabricate imputate tertilor la valoarea cu TVA.

711=341461=% 7581 4427

10023820038

10.12

Se înregistreză minusuri demarfuri la inventar reprezentand perisabilitati

607 = 371 60

11.13

Se înregistreză minusuri de marfuri la inventar imputabile angajatului.

607 = 3714428=% 7581 4427

20047640076

12.14

Se înregistreză minusuri de marfuri determinate de calamitati. 671=371 1.348

13.15

Se înregistreză minusuri de marfuri cauze neelucidate, ulterior se imputa persoanei vinovate.

473 = 371607 = 4734428=% 7581 4427

10010023820038

14.16

Se înregistreză minusuri de numerar imputat angajatului 4282 = 5311 238

15.17

Imputarea se retine pe statul de plata 421 = 4282 238

16.18

Imputarea se achita in numerar 421 = 5311 238

17.19

Se înregistreză minusuri de numerar in casierie. 6588 = 5311 100

18.20

La inventarierea depozitului de produse finite se constata minus ,in valoare de 1400 lei. Conform Procesului verbal de inventariere, minusul se imputa la o valoare de % mai mare +TVA , recuperarea se face prin achitarea in numerar. Inregistrati minusul constatat , imputarea si recuperarea lipsei.

a. minus constatat711 = 345b. imputarea lipsei

4282 = % 7588 4427

recuperarea lipsei5311 = 4282

1400

18831540 293

1883

19.21

La inventarierea magazinului propriu se constata:minus de marfuri la PU=1195 lei,prêt cu amanuntul ,de 20%,TVA 19% .Se imputa gestionarului la valoarea de 150% +TVA. Recuperarea se face in 6luni pe statul de plata.Inregistrati in contabilitate lipsa imputabila,imputarea lipsei, recuperarea pe o luna.Tva neex= 1195*19/119=190Pv=1195*100/119=1005Ca =pv*100/100+ad com = 1004*100/120=836Aco=pv-Ca=1005-836=169

a.lipsa imputabila% = 371

607378 4428

b.imputarea lipsei4282 = % 7588 4427c. recuperarea debitului / luna421 = 4282

1195836169190

21331793340

356