Suport Curs SolidWorks 99

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Facultatea de Construcţii de Maşini Catedra T.C.M.

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN

PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ

- Suport de curs -

SolidWorks

Ing. Cristian CAIZAR

2000

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Conţinutul activităţilor didactice : I. Curs (28 ore)

1. Modelarea geometrică 3D parametrizată. Consideratii generale. 2. SolidWorks 99. Elemente de bază. 3. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie implicită. 4. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1 - comenzi pentru desenare). 5. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2 - comenzi pentru modificarea schiţelor). 6. Realizarea elementelor de construcţie auxiliare (plane, axe, sisteme de coordonate,

curbe 3D). 7. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie explicită. 8. Modelarea geometrică 3D a pieselor tratate ca entităţi individuale. 9. Construirea ansamblurilor. 10. Modelarea pieselor în contextul ansamblului. 11. Generarea documentaţiei 2D (1 - vederi, secţiuni, detalii). 12. Generarea documentaţiei 2D (2 - cosmetizarea desenelor). 13. Modelarea geometrică 3D a pieselor sudate. 14. Modelarea geometrică 3D a pieselor din tablă.

II. Lucrari de laborator (42 ore) III. Proiect (28 ore) Bibliografie: 1. Modelare geometrică 3D asistată de calculator. Suport de curs. 2. ******, SolidWorks 99 User’s Guide, Document number: SWXUGENG061599. Cunoştinţe prealabile :

Cursanţii trebuie să posede cunoştinţele de bază necesare utilizării unui calculator sub WINDOWS 98/NT precum şi cunoştinţe de bază în domeniul proiectării mecanice. Rezultate scontate :

Absolvenţii cursului trebuie să poată realiza: modele geometrice 3D pentru piese de complexitate medie, ansambluri de complexitate ridicată şi documentaţie 2D pentru piese si ansambluri.

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă - criterii de evaluare -

1. Modelare piesă (50% )

a) model geometric corect (50%) b) schiţe complet definite (10%) c) schemă de dimensionare respectată (10%) d) găuri realizate cu comanda specializată (10%) e) elemente identice realizate cu ajutorul comenzilor de copiere multiplă (10%) f) racordări, rotunjiri, teşituri, nervuri, înclinări realizate cu ajutorul comenzilor

specializate (10%)

Notă: în situaţia în care nu se pot respecta simultan condiţiile c, d, e şi f se va argumenta soluţia adoptată.

2. Ansamblu (30%)

a) inserarea elementelor componente ale ansamblului (20%) b) poziţionarea corectă a componentelor (50%) c) folosirea copierii multiple in cazul elementelor identice dispuse după o anumită

schemă (liniară sau circulară) (20%) d) generarea unei vederi explodate (conform documentaţiei primite) (10%)

3. Generarea documentaţiei 2D (20%)

a) realizarea vederilor (conform documentaţiei primite) (50%) b) importul parametrilor dimensionali şi a altor informaţii din modelul 3D (50%)

Deoarece toate programele de proiectare asistată de calculator (de nivel mediu sau

înalt) pun la dispoziţia utilizatorului instrumente cu ajutorul cărora se pot îndeplini cerinţele prezentate anterior, alegerea aplicaţiei în care se va lucra rămâne la latitudinea studentului.

Programe de proiectare asistată de calculator de nivel mediu:

- Mechanical Desktop (Autodesk); - Autodesk Inventor (Autodesk); - SolidWorks (SolidWorks Corporation); - Solid Edge (Unigraphics Solutions); - Pro/DESKTOP (Parametric Technology Corporation) - …

Programe de proiectare asistată de calculator de nivel înalt: - Pro/Engineer; - CATIA; - Unigraphics; - SDRC I-DEAS; - …

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 1

Modelarea geometrică 3D parametrizată Consideraţii generale O trăsătură comună a tuturor pachetelor de programe de proiectare asistată de calculator, care folosesc modelarea parametrizată, este aceea că lucrează cu blocuri grafice de construcţie. Aceste blocuri grafice de construcţie sunt de două tipuri: cu geometrie implicită (găuri cu secţiune circulară, teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită (în acest caz elementul de bază este forma secţiunii). Construirea modelului geometric al unei piese începe cu elementul de bază, care este obţinut întotdeauna prin adăugare de material. După realizarea elementului de bază urmează adăugarea celorlalte blocuri grafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare sau înlăturare de material. Toate acestea din urmă vor fi legate direct sau indirect de elementul de bază.

Legăturile dintre blocurile grafice de construcţie (relaţiile “părinte-copil”) reprezintă un element esenţial al modeloarelor geometrice parametrizate, prin faptul că modificarea dimensiunilor sau geometriei unui bloc grafic de construcţie conduce la actualizarea automată a blocurilor grafice legate de acesta.

Blocurile de construcţie cu geometrie explicită au la bază un profil 2D ce reprezintă forma secţiunii. Cu ajutorul acestui profil, se poate adăuga sau înlătura material, printr-o operaţie de extrudare, rotire în jurul unei axe sau de măturare a unei curbe date (sweep).

Proiectanţii cu experienţă în domeniul utilizării modeloarelor geometrice parametrizate recomandă planificarea activităţii de proiectare, şi sugerează parcurgerea următorilor paşi:

1. Determinaţi dacă piesa care urmează a fi proiectată este dependentă sau nu de alte piese, şi apoi hotărâţi ce mod de proiectare veţi aborda: veţi începe cu proiectarea ansamblului (priectare de tipul “de sus în jos”), sau veţi începe cu proiectarea pieselor (proiectare de tipul “de jos în sus”);

2. Gândiţi-vă care sunt intenţiile de proiectare ce stau la baza realizării piesei pe care urmează să o modelaţi;

3. Identificaţi blocul grafic de construcţie de bază, cel de care, într-un fel sau altul vor fi legate toate celelalte elemente;

4. Identificaţi celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului; 5. Stabiliţi în ce succesiune veţi adăuga celelalte blocuri grafice de construcţie

pentru a definitiva modelul. In următoarele câteva pagini se vor descrie în detaliu cele cinci etape de realizare a

modelului unei piese. Etapa I. Determinarea relaţiilor de interdependenţă şi alegerea celei mai bune

metode de modelare. Stabiliţi dacă piesa pe care urmează să o modelaţi este sau nu dependentă de alte

piese, apoi hotărâţi-vă asupra modalităţii de proiectare. Pentru început ar trebui să decideţi cu ce veţi începe: cu modelarea unei piese sau cu modelarea ansamblului. Dacă aveţi de modelat o singură piesă, alegerea este simplă: modelaţi piesa. Dacă aveţi de modelat o piesă ce intră în componenţa unui ansamblu (cazul cel mai des întâlnit în realitate), aveţi două posibilităţi: fie creaţi piesele ca entităţi independente şi apoi le asamblaţi (aşa-numita proiectare “de jos în sus”), fie începeţi direct cu ansamblul şi modelaţi piesele în contextul ansamblului (aşa-numita proiectare “de sus în jos”).


2

A) Proiectarea “de jos în sus” Creaţi fiecare piesă într-un fişier separat, apoi inseraţi aceste piese într-un

ansamblu. Acest tip de proiectare vă permite să vă concentraţi atenţia asupra pieselor luate ca entităţi separate, şi este o metodă de proiectare ce se recomandă a fi utilizată în situaţia în care nu este necesar să realizaţi legături între piese.

BIn

realizaţi modelaţicare exisstabilirea

EIn

piesa. Ră 1D

masă est2D

suprafeţe3A

suprafaţă4M

carcasă ppot să fie

5D

încât să i

) Proiectarea “de sus în jos” cadrul acestui tip de proiectare, începeţi cu realizarea ansamblului şi apoi piesele în contextul ansamblului. Acest mod de lucru vă permite ca atunci când o piesă, să puteţi face referiri la feţele, muchiile sau vertexurile unei alte piese tă deja. De asemenea vă permite să controlaţi mărimea sau forma unei piese prin unor relaţii geometrice cu alte piese.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

tapa II. Luarea în considerare a intenţiilor de proiectare. cercaţi să vă imaginaţi ce intenţii a avut proiectantul în momentul în care a gândit spundeţi la următoarele întrebări:

. Cum lucrează această piesă? Ce trebuie ea să facă? e exemplu, piesa ar putea fi un suport pe care trebuie montată o altă piesă a cărei

e de 5 Kg. . Prin ce procedeu de fabricaţie este realizată piesa? e exemplu, dacă piesa este realizată prin injecţie, trebuie ca ea să prezinte înclinate astfel încât să poată fi scoasă cu uşurinţă din matriţă. . Ce rol au diferitele suprafeţe ale piesei? nalizaţi fiecare suprafaţă a piesei şi încercaţi să determinaţi ce rol are ea. Este cu rol funcţional sau este o suprafaţă secundară, fără rol funcţional? . Este piesa simetrică? ulte piese prezintă simetrii în raport cu diferite plane sau axe. De exemplu o oate fi simetrică în raport cu un plan median, iar găurile de fixare ale unei flanşe simetrice în raport cu axa flanşei. . Piesa este unicat, sau face parte dintr-o familie de piese? acă piesa face parte dintr-o familie de piese, ar trebui să fie modelată în aşa fel se poată aduce cu uşurinţă cât mai multe modificări (realizaţi un model flexibil).



Etapa III. Stabilirea blocului grafic de construcţie de bază. Incercaţi să vă imaginaţi piesa – sau să vă uitaţi la ea dacă aveţi un model fizic sau

un desen la îndemână – şi stabiliţi care este elementul pe care îl construiţi prima dată. In continuare vă sunt prezentate câteva sugestii de care puteţi ţine seama în momentul în care stabiliţi care este blocul grafic de construcţie de bază:

1. Faceţi alegerea cea mai evidentă. De cele mai multe ori puteţi alege ca şi bloc grafic de construcţie de bază elementul

care pare a fi corpul piesei. Acesta poate fi construit printr-o operaţie de extrudare, revoluţie, sweep (măturarea unei curbe directoare cu ajutorul unei curbe generatoare) sau loft (element de construcţie care se obţine pe baza unor secţiuni, de regulă de forme diferite).

2. Luaţi în considerare feţele piesei. Priviţi piesa de sus, din faţă şi din lateral şi încercaţi să vă imaginaţi ce aţi obţine

dacă aţi extruda faţa respectivă. Pentru multe piese puteţi extruda orice faţă pentru a obţine blocul grafic de construcţie de bază. Dacă luaţi în considerare şi celelalte elemente pe care trebuie să le adăugaţi ulterior, pentru a obţine modelul final al piesei, atunci o să constataţi



că extrudarea după una din direcţii este mai favorabilă decât extrudarea după celelalte două.

3. Obţinerea blocului grafic de construcţie de bază prin operaţia de revoluţie. De cele mai multe ori începătorii aleg extrudarea ca metodă de obţinere a blocului

grafic de construcţie de bază, deşi adeseori este mai convenabil să se aleagă revoluţia. De exemplu, pentru realizarea piesei prezentate în figura de mai jos este mai simplu să se folosească operaţia de revoluţie A (este adevărat că forma profilului este ceva mai complicată) decât să se obţină un cilindru prin extrudare şi apoi să se adauge celelalte elemente de construcţie pentru definitivarea piesei B.

Etapa IV. Identificarea celorlalte blocuri grafice de construcţie necesare

finalizării modelului. Pentru a identifica celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului, puteţi ţine cont de următoarele sugestii:

1. Incepeţi cu elementele mai importante. Incercaţi, pentru început, să ignoraţi elementele care dau un aspect estetic piesei

(racordări, rotunjiri, teşituri) şi să vă concentraţi atenţia asupra elementelor importante. 2. Incercaţi să identificaţi tipul fiecărui element de construcţie (bloc grafic). Stabiliţi modul în care veţi realiza fiecare bloc grafic de construcţie: prin adăugare

de material, prin înlăturare de material (folosind operaţii de extrudare, revoluţie, sweep sau loft), racordare, rotunjire, teşire, etc.

3. Căutaţi elementele care apar de mai multe ori în cadrul piesei. Când un element apare de mai multe ori pe o piesă (cum ar fi găurile de trecere

pentru şuruburi, de exemplu), instanţele pot fi generate individual sau se pot obţine în urma unei operaţii de copiere multiplă. Dacă există mai mult de două instanţe ale unui element de construcţie sau dacă acestea formează o matrice liniară sau circulară, probabil că este avantajos să folosiţi o operaţie de copiere multiplă. Dacă există numai două instanţe, atunci probabil că o operaţie de copiere simplă rezolvă mai eficient problema.

4. Căutaţi să identificaţi simetriile. Utilizaţi operaţia de oglindire de fiecare dată când un element de construcţie sau un

set de elemente este oglindit în raport cu un plan sau cu o axă. Etapa V. Stabiliţi succesiunea de adăugare a blocurilor grafice de construcţie.

După ce aţi stabilit tipul blocurilor grafice de construcţie de care aveţi nevoie pentru a modela piesa, înainte de a vă apuca efectiv de modelarea geometrică, stabiliţi în ce ordine veţi construi aceste blocuri grafice. Exemplu. Modelarea geometrică 3D a unei bride de fixare In cadrul acestui exemplu, pornind de la o schiţă a unei piese, se va realiza un model geometric 3D. In tema de proiectare este specificat că va fi necesară şi o altă variantă a piesei, variantă care diferă de cea prezentată prin diametrul şi poziţia găurilor de fixare şi prin lungimea şi lăţimea canalului . Pentru început să analizăm piesa, parcurgând cele cinci etape prezentate anterior. Etapa I. Din cauză că este vorba despre o piesă independentă (una care nu face parte dintr-un ansamblu), problema este simplă: se va modela piesa.


Etapa II. Piesa prezentată în desen pare a fi o bridă de fixare realizată prin procedee tehnologice de aşchiere. Cele două găuri vor fi probabil utilizate pentru fixarea bridei, prin intermediul a două şuruburi, pe o altă piesă. Poziţia celor două găuri (pe lăţimea piesei) este precizată prin cele doua cote 27,5 mm, respectiv 30 mm ceea ce conduce la ideea că sunt simetrice în raport cu planul median al piesei.

Canajustarea p

Eta Piefie obţinut Să profilului.

alul practicat în braţul mai lung al bridei, probabil că va fi utilizat pentru oziţiei unei piese ce se va sprijini pe această bridă.


pa III. sa este rectangulară. Aceasta sugerează ca blocul grafic de construcţie de bază să prin operaţia de extrudare (nu prin revoluţie, sweep sau loft). privim piesa din lateral, de sus şi din faţă şi să vedem ce obţinem prin extrudarea


6

A) Extrudând profilul piesei văzută din lateral, obţinem un bloc grafic de construcţie de bază ca şi cel prezentat în figura de mai jos.

B) Extrudând profilul piesei vazută de sus, rezultă un bloc grafic de construcţie ca şi cel prezentat în figura următoare. In acest caz, găurile şi canalul sunt încapsulate în aceeaşi schiţă, ceea ce conduce la o mai mică flexibilitate de modelare decât în cazul în care acestea ar fi modelate ca entităţi separate. C) Extrudând profilul piesei văzută din faţă, rezultă un bloc grafic de construcţie de bază de formă paralelipipedică.

Analizând cele trei cazuri prezentate anterior, se poate constata că piesa obţinută în cazul A este alegerea cea mai favorabilă. Etapa IV. Blocurile grafice de construcţie care au mai rămas de realizat sunt:




a) Două găuri, care se pot obţine în următoarele moduri: - prin realizarea a două entităţi de tip gaură; - prin realizarea unei găuri şi oglindirea ei în raport cu planul median al piesei; - prin realizarea unei găuri şi apoi copierea ei folosind o schemă de copiere

rectangulară; - prin îndepărtare de material folosind operaţia de extrudare, pornind de la două

secţiuni de formă circulară; b) Canalul din braţul mai lung al bridei, care se poate obţine prin îndepărtare de material utilizând operaţia de extrudare; c) Patru rotunjiri de muchii (R5); d) Două racordări (R6,5).

Etapa V. Piesa se poate modela geometric parcurgând următoarea succesiune de operaţii:

a) Realizarea blocului grafic de construcţie de bază; b) Realizarea unei găuri prin extrudare şi apoi copierea ei folosind o schemă de

copiere rectangulară; c) Adăugarea canalului; d) Rotunjirea muchiilor (R5); e) Adăugarea racordărilor (R6,5).



SolidWorks 99. Elemente de bază Ce este SolidWorks 99? SolidWorks 99 este un pachet de programe de modelare geometrică 3D asistată de calculator, destinat proiectanţilor din domeniul mecanic. Este o aplicaţie nativă Windows, uşor de învăţat şi utilizat, care permite modelarea pieselor ca şi entităţi individuale, a ansamblurilor de piese şi generarea documentaţiei 2D. Cerinţele minime ale sistemului de calcul pe care rulează SolidWorks 99 ��Sistem de operare Windows 95, Windows 98 sau Windows NT (cu Service Pack 4).

Câteva dintre funcţionalităţile programului sunt limitate atunci când se utilizează sistemul de operare Windows 95 (98).

��Calculator bazat pe microprocesor Pentium sau Alpha ��Minim 64 MB memorie RAM ��Unitate CD-ROM (numai pentru instalarea programului) ��Dacă intenţionaţi să generaţi automat familii de piese sau liste de materiale cu ajutorul

programului SolidWorks, este recomandat să aveţi instalat pe calculator pachetul de programe Microsoft Office 97 Service Release 2 (SR-2).

��Pentru a deschide fişiere SolidWorks (aflate undeva în lume) cu ajutorul programului Internet Explorer, trebuie să aveţi instalată versiunea 4.0 sau o versiune ulterioară

Noţiuni de bază

��Un model SolidWorks este o piesă individuală, un ansamblu de piese sau o

reprezentare 2D (un desen) •µ In mod uzual, modelarea unei piese începe cu realizarea unei schiţe, pornind de

la această schiţă se generează blocul grafic de construcţie de bază (base feature) şi apoi se adaugă celelalte elemente de construcţie necesare finalizării modelului. (Primul element de tip solid al unui model SolidWorks poate fi şi o piesă importată dintr-un alt program de modelare).

•µ Odată realizat un model 3D, acesta poate fi rafinat prin adăugarea, modificarea sau reordonarea blocurilor grafice de construcţie din care acesta este alcătuit.


Universitatea Tehnică din Cluj-

•µ Asociativitatea între piese, ansambluri şi documentaţia 2D asigură garanţia că orice modificare facută într-un document, se reflectă automat în toate documentele care fac apel la cel modificat.

•µ Documentaţia 2D şi ansamblurile pot fi generate în orice moment al procesului de proiectare.

��Aplicaţia SolidWorks permite personalizarea mediului de lucru, în acest fel fiecare

utilizator putând lucra cu o anumită configuraţie a programului. Stabilirea valorilor pentru diferite variabile de sistem se face selectând articolul de meniu Tools şi apoi subarticolul Options din meniul bară principal. In continuare sunt prezentate doar câteva din modurile prin care se poate personaliza aplicaţia SolidWorks 99: •℘ Color - stabilirea culorii pentru linii,

feţe ale modelului, elemente de construcţie ale modelului, etc.

•℘ Detailing - alegerea standardului de cotare, precizia şi toleranţele; modul de reprezentare al săgeţilor, al liniilor ajutătoare, al liniilor de cotă şi al intersecţiilor virtuale; tipul şi mărimea caracterelor (fontul), etc.

•℘ Drawings - stabilirea dimensiunii foii de hârtie pe care se realizează desenul, alegerea factorului de scară şi a tipului de proiecţie, stabilirea modului implicit în care sunt afişate muchiile în vederile generate automat, etc.

•℘ Edges - Stabilirea modului în care sunt afişate muchiile modelului, stabilirea opţiunilor legate de selectarea muchiilor, etc.

•℘ External References - stabilirea modului în care documentele SolidWorks sunt deschise şi referite; definexterne, biblioteci de elemente, etc.

•℘ General - stabilirea modului de comporschiţe sau model, incrementul unghiular şi

Napoca Catedra TCM 9

irea căilor de căutare pentru documentele

tare a programului când se lucrează în viteza de rotire a imaginilor, etc.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Cat10

•℘ Grid/Units - stabilirea modului de afişare a reţelei ajutătoare pentru schiţe, parametrii reţelei şi saltul in puncte predefinite; stabilirea tipului de unităţi de măsură pentru mărimile liniare şi unghiulare, etc.

•℘ Line Font - stabilirea tipului de linie şi a grosimii acesteia pentru diferite tipuri de muchii

•℘ Performance - stabilirea preciziei de afişare a modelului pe ecranul monitorului Deschiderea unui document SolidWorks ��Pentru a deschide un document nou în SolidWorks:

•µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma din bara cu instrumente Standard, sau se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul New

•µ Din caseta de dialog New, se selectează Part, Assembly sau Drawing şi apoi se apasă butonul OK

��Pentru deschiderea unui document (de tip piesă, ansamblu

•µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma instrumente Standard, sau se selectează articolul de mOpen. In caseta de dialog Open se selectează documen

•µ Se selectează opţiunea Open as read-only dadocumentului fără a se face modificări în acesta.

•µ Se selectează opţiunea Preview dacă se doreşte vizuade deschiderea acestuia.

•µ Se selectează opţiunea Configure pentru deschiderea configuraţie.

•µ Se apasă butonul Open pentru deschiderea efectivă a d

sau desen) existent:
din bara cu
eniu File şi apoi subarticolul tul dorit.

edra TCM

că se doreşte deschiderea

lizarea documentului înainte

documentului într-o anumită

ocumentului.



Termenii utilizaţi în SolidWorks 99 O fereastră SolidWorks are două zone distincte:

•µ Zona grafică - zona în care se generează şi se modifică documentul SolidWorks (piesă, ansamblu sau desen);

•µ Zona de afişare a arborelui documentului - zona în care este afişată structura arborescentă a piesei, ansamblului sau a desenului.

Zona de afişare a arborelui documentului

Zona grafică





Vizualizarea şi mânuirea pieselor, ansamblurilor şi a desenelor ��Bara cu instrumente View - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se pot mânui

piesele, desenele şi ansamblurile.

Butonul Descrierea acţiunii

View Orientation

Undo Last Change

Zoom to Fit

Zoom to Area

Zoom In/Out

Zoom to Selection

Rotate View

Pan

Wireframe

Hidden in Gray

Hidden Lines Removed

Shaded


14

��Bara cu instrumente Standard Views - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se poate afişa rapid oricare dintre vederile standard, sau o vedere normală la o faţă plană.

Butonul

Front View

Back View

Left View

Right View

Top View

Bottom View

Isometric View

Normal to

�� Caseta Orie

vedere definită standard. Pentrarticolul de menapasă tasta Spac

Butonul Pushpin

New View

Update Standard View

Reset Standard View


Descrierea acţiunii

ntation - cu ajutorul acesteia se poate afişa o vedere standard sau o de utilizator, sau se pot modifica vederile

u a afişa caseta Orientation, se selectează iu View şi apoi subarticolul Orientation sau se e Bar.

Descrierea acţiunii


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra

Ce se poate face pentru a se economisi timp?

��Se salvează versiuni intermediare sub diferite nume (utilizând comanda Save As) ale piesei, ansamblului sau desenului;

��Pentru identificarea unui buton aparţinând unei bare cu instrumente, se poziţionează mouse-ul deasupra butonului respectiv şi se aşteaptă câteva momente (va apărea o scurtă descriere a acţiunii acelui buton);

��Se utilizează butoanele săgeţi pentru modificarea unei valori numerice;

��Se foloseşte caseta Modify ca şi calculator; ��Se consultă periodic bara de stare (poziţionată la

baza ferestrei SolidWorks). Cunoştinţele dobândite în AutoCAD pot fi folosite şi în SolidW

Utilizatorii familiarizaţi cu desenarea folosind pachetul decontinua să lucreze în aceeaşi manieră utilizând SolidWorks 2D C

TCM 15

orks?

programe AutoCAD, pot ommand Emulator.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napo16

Blocuri grafice de construcţie cu geometrie implicită Blocurile grafice de construcţie cu geometrie implicită (elementele de tip “Pick & Place”) sunt acele elemente de construcţie, pentru care utilizatorul nu trebuie să definească o schiţă pentru a le putea realiza. Această categorie de elemente de construcţie cuprinde: racordările (rotunjirile) cu rază constantă sau variabilă, teşiturile, găurile simple şi cele cu secţiune complexă, înclinările (draft), elementele de tip învelitoare (shell) şi deformarea suprafeţelor plane (dome şi shape).


Racordări/Rotunjiri (Fillet) ��Pentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază constantă):

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Fillet/Round din meniul bară principal.

•℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care urmează să fie racordate sau rotunjite.

•℘ Se specifică valoarea razei de racordare/rotunjire.

•℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu rază constantă.

•℘ Se verifică dacă s-au selectat corect elementele care urmează a fi racordate/rotunjite.

•℘ Se specifică dacă se doreşte propagarea racordării/rotunjirii şi la suprafeţele

ca Catedra TCM


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoc

(muchiile) tangente învecinate celor care au fost selectate. •℘ Se apasă butonul OK.

��Pentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază variabilă):

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Fillet/Round din meniul bară principal.

•℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu rază variabilă.

•℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care urmează să fie racordate sau rotunjite.

•℘ Se specifică valoarea razei pentru punctele din Vertex list. Pentru acele puncte care nu au atribuită o valoare a razei, programul va calcula raza de racordare/rotunjire în funcţie de lungimea segmentului ce uneşte punctele şi în funcţie de valoarea razei fixată pentru punctele învecinate.

•℘ Se alege modul de variaţie a razei de racspecificate.

•℘ Se apasă butonul OK. Teşituri (Chamfer) ��Pentru realizarea teşiturilor pe muchii sau vârfuri:

•℘ Se apasă butonul Chamfer din caseta cu iFeatures, Chamfer din meniul bară principal.

•℘ Se selectează muchiile, feţele şi/sau vârfurile caurmează a fi teşite.

•℘ Se verifică direcţia de teşire (aceasta este indicaprintr-o săgeată). Dacă direcţia de teşire nu escea corespunzătoare, se modifică prin activaropţiunii Flip direction.

•℘ Se examinează lista elementelor care urmează ateşite (Items to chamfer). Dacă s-a selectat dineliminat din lista de selecţie prin reselectareamouse-ului în zona grafică, se apasă butonul dinSelections.

•℘ Se alege tipul de teşitură dorit şi apoi se furnizea��dacă s-a selectat opţiunea Angle-Distance,

distanţă; ��dacă s-a selectat opţiunea Distance-Distan

pentru teşitură sau se selectează Equal valoare.

��Dacă s-a selectat opţiunea Vertex-Champentru teşire de-a lungul celor trei muchii (săgeata indică muchia de-a lungul căreia Pentru teşire cu aceeaşi valoare, se selecteaz

•℘ Se apasă butonul OK.

a

ordare/rotunjire între două valori

nstrumente Features, sau Insert,

re

tă te ea

fi gre lu dr

ză se

cedist

fer,carva ă op

Catedra TCM 17

şeală un element, acesta poate fi i, sau se poziţionează cursorul eapta şi se alege opţiunea Clear

parametrii necesari : introduc valorile pentru unghi şi

, se introduc valorile numerice ance şi se introduce numai o

se introduc valorile numerice e se întâlnesc în vârful selectat fi măsurată distanţa introdusă). ţiunea Equal distance.



Găuri (Simple Hole, Hole Wizard) Programul SolidWorks 99 permite realizarea a două categorii de găuri: găuri simple (Simple Hole) şi găuri cu secţiune complexă (Hole Wizard). Este recomandat ca elementele de construcţie de tip gaură să se realizeze cât mai târziu în timpul procesului de modelare, pentru a se evita obturarea accidentală a acestora atunci când se realizează alte blocuri grafice de tipul “adăugare de material”. Deşi cu ajutorul comenzii Hole Wizard se pot crea şi găuri simple, la realizarea acestora este totuşi recomandată folosirea comenzii Simple Hole deoarece este mai rapidă. Crearea unei găuri se realizează în două etape: se plasează gaura pe o suprafaţă plană şi apoi se specifică poziţia acesteia prin parametri dimensionali sau constrângeri geometrice. Specificarea adâncimii unei găuri, indiferent dacă este o gaură simplă sau o gaură cu secţiune complexă, se poate face în mai multe moduri:

Opţiunea Descriere


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Ca

Opţiunea Descriere

��Pentru a crea o gaură simplă:

•℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii. •℘ Se apasă butonul Simple Hole din caseta cu

instrumente Features, sau Insert, Features, Hole, Simple din meniul bară principal.

•℘ Se specifică adâncimea găurii. •℘ Se specifică diametrul găurii. •℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune

care necesită selectarea unei suprafeţe sau a unui vârf, se va selecta elementul corespunzător (acesta va fi afişat în caseta Selected Items).

•℘ Se examinează modelul şi dacă este necesar se modgaura. Schimbarea sensului se face prin selectarea opţ

•℘ Dacă se doreşte realizarea unei găuri conice, se seleExtruding, se introduce unghiul de înclinare (Angleopţiunea Draft Outward.

•℘ Se apasă butonul OK. •℘ Pentru poziţionare:

��Se selectează gaura (în zona grafică sau în arboreapasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se aleg

��Se adaugă parametri dimensionali şi/sau conpoziţionarea găurii în locul dorit. De asemenea sacesteia.

��Se iese din schiţă sau se apasă butonul Rebuild.

Pentru modificarea diametrului sau a adâncimii, sbutonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edimodificărilor necesare se apasă butonul OK. ��Pentru a crea o gaură cu secţiune complexă:

•℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doselecta un element auxiliar de tip plan).

•℘ Se apasă butonul Hole Wizard din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Hole, Wizard din meniul bară principal.

•℘ Se selectează tipul găurii din lista Hole type (gaură cu lamaj, gaură cu teşitură, gaură conică, etc.).

•℘ Se modifică, dacă este necesar, dimensiunile din caseta Section dimensions (dimensiunile secţiunii găurii).

•℘ Se specifică adâncimea găurii.

ifică sensul în care va fi dată iunii Reverse Direction. ctează opţiunea Draft While ) şi dacă este necesar se alege

le de definire al modelului), se e opţiunea Edit Sketch. strângeri geometrice pentru e poate modifica şi diametrul

e selectează gaura, se apasă t Definition. După efectuarea

reşte plasarea găurii (nu se va

tedra TCM 19


Universitatea T20

•℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune care necesită selectarea unei suprafeţe sau a unui vârf, se va selecta elementul corespunzător.

•℘ Se apasă butonul Next. In urma apăsării acestui buton apare caseta de dialog Hole Placement.

•℘ Se adaugă parametri dimensionali şi/sau constrângeri geometrice pentru poziţionarea găurii în locul dorit.

•℘ Se apasă butonul Finish. Inclinări (Draft) Comanda “draft” se utilizeamodelului în raport cu un plan neutr ��Pentru înclinarea feţelor utilizân

•℘ Se apasă butonul Draft din Draft din meniul bară princi

•℘ In caseta Type of drselectează Neutral Plane, efectuează un clic cu moucaseta Neutral plane (pdirecţiona intrările înspre zonă) şi pe urmă se selecteazneutru (faţă plană sau auxiliar de tip plan) în zona g

•℘ Se introduce valoarea unghînclinare (Draft angle) selectează opţiunea Reversedirecţie.

•℘ Se efectuează un clic cu mintrările înspre această zonînclinate.

•℘ Se alege modul de propagare•℘ După ce se obţine rezultatul

Opţiunea

ehnică din

ză pentru a înclina la un anumit unghi suprafeţe ale u sau în raport cu o curbă.

d un plan neutru: caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, pal. aft, se apoi se se-ul în entru a această ă planul element rafică. iului de şi se

direction

ouse-ul înă) şi pe u

al înclinădorit se ap

dacă se doreşte înclinarea feţelor în cealaltă

caseta Faces to draft (pentru a direcţiona rmă se selectează feţele care urmează a fi

rii din caseta Face propagation. asă butonul OK.

Descriere

Cluj-Napoca Catedra TCM



Opţiunea Descriere

Elemente de tip învelitoare (Shell) Cu ajutorul comenzii “shell”, se poate obţine o piesă cu pereţi subţiri pornind de la o piesă masivă. Acest lucru se realizează prin înlăturarea uneia sau a mai multor feţe ale modelului şi prin specificarea grosimii de perete pentru suprafeţele rămase. ��Pentru realizarea unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete constantă:

•℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Shell din meniul bară principal.

•℘ Se selectează feţele modelului care urmează a fi înlăturate. Aceste feţe sunt listate în caseta Faces to remove.



•℘ Se specifică valoarea grosimii peretelui pentru suprafeţele rămase. •℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre

exteriorul piesei. •℘ Se apasă butonul OK.

��Pentru realizarea unei unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete variabilă:

•℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Shell din meniul bară principal.

•℘ Se selectează feţele modelului care urmează a fi înlăturate. Aceste feţe sunt listate în caseta Faces to remove.

•℘ Se specifică valoarea implicită pentru grosimea peretelui în caseta Thickness.

•℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în caseta Multi thickness faces (pentru a direcţiona intrările înspre această zonă.

•℘ Se selectează feţele (pereţii piesei) pentru care se doreşte grosime diferită de perete. Feţele selectate sunt listate în caseta Multi thickness faces.

•℘ Se introduce valoarea grosimii de perete (Thickness) pentru fiecare element din caseta Multi thickness faces.

•℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre exteriorul piesei.

•℘ Se apasă butonul OK. Deformarea suprafeţelor plane (Dome) ��Pentru a deforma o suprafaţă plană cu ajutorul comenzii dome:

•℘ Se apasă butonul Dome din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Dome din meniul bară principal.

•℘ Se selectează suprafaţa plană care urmează să fie deformată.

•℘ Se specifică înălţimea (Height). Aceasta este măsurată în raport cu centrul de greutate al suprafeţei selectate.

•℘ Se alege opţiunea Reverse direction dacă se doreşte obţinerea unei suprafeţe concave (implicit aceasta este convexă)

•℘ Dacă a fost selectată o suprafaţă circulară sau eliptică se poate alege opţiunea Elliptical dome. Aceasta creează un dom a cărui formă este o jumătate de elipsoid, cu înălţimea egală cu una din razele elipsoidului.




Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1) Marea majoritate a blocurilor grafice de construcţie pe care utilizatorul trebuie să le creeze atunci când modelează 3D o piesă în SolidWorks, au ca şi element de pornire o schiţă 2D.

Spre deosebire de schiţele 2D, care întotdeauna trebuie să fie realizate într-un plan (element de construcţie ajutător) sau pe o suprafaţă plană a modelului, în SolidWorks 99 se pot realiza şi schiţe 3D. Aceste schiţe 3D conţin elemente (linii, arce de cerc şi puncte) care nu sunt legate numai de un plan de schiţare. Modul de utilizare a schiţelor 2D şi 3D la realizarea blocurilor grafice de construcţie va fi prezentat mai târziu în cadrul acestui curs. Realizarea unei schiţe 2D

Pentru a deschide o nouă schiţă, fie se apasă butonul Sketch din caseta cu instrumente Sketch, fie se selectează articolul de meniu Insert şi apoi opţiunea Sketch din meniul bară principal. Planul implicit pentru schiţare este Plane 1. Dacă se doreşte realizarea schiţei într-un alt plan sau pe o suprafaţă plană a modelului, înainte de deschiderea schiţei se va selecta planul sau suprafaţa dorită.

Când se deschide o nouă schiţă devin active toate butoanele din casetele cu instrumente: Sketch, Sketch Relations, Sketch Entities şi Sketch Tools. Dacă o casetă cu instrumente nu conţine toate butoanele sau se consideră ca aceasta conţine mai multe butoane decât este necesar, caseta cu instrumente poate fi personalizată prin adăugare sau înlăturare de butoane, prin selectarea articolului de meniu Tools şi apoi a opţiunii Customize (din caseta de dialog Customize se alege opţiunea Commands).



Caseta cu instrumente Sketch Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente acţionează în cele mai multe cazuri asupra schiţei luată ca un întreg.

Butonul Descrierea acţiunii Select Select este cea mai flexibilă unealtă utilizată în SolidWorks 99.

Intr-o schiţă sau într-un desen (document SolidWorks de tip “drawing”), comanda Select poate fi utilizată pentru:

•℘ selectarea entităţilor grafice 2D, •℘ deplasarea capetelor unei entităţi pentru a se obţine o nouă

formă a schiţei, •℘ selectarea feţelor sau a muchiilor modelului, •℘ selectarea mai multor elemente simultan cu ajutorul unei

ferestre de selecţie, •℘ selectarea unei dimensiuni şi mutarea acesteia într-o altă

poziţie, •℘ modificarea valorii unei dimensiuni prin selectarea acesteia

şi efectuarea unui dublu clic. Grid

Sketch Cu ajutorul comenzii Sketch se deschid şi se închid schiţe 2D. 3D Sketch Cu ajutorul comenzii 3D Sketch se deschid şi se închid schiţe 3D.

O schiţă 3D conţine elemente care nu se găsesc în acelaşi plan sau pe aceeaşi faţă plană a modelului.

Modify Cu ajutorul comenzii Modify se poate deplasa, roti sau scala o schiţă 2D.

No Solve Move Comanda No Solve Move permite deplasarea entităţilor selectate într-o nouă poziţie fără ca programul să aplice constrângerile geometrice sau dimensionale. Dacă între elementele care urmează a fi deplasate şi alte elemente din schiţă sau model există constrângeri geometrice sau dimensionale, programul cere confirmarea anulării (ştergerii) acestor constrângeri. Un răspuns afirmativ la cererea de ştergere, conduce la anularea constrângerilor şi la mutarea elementelor selectate în noua poziţie. Dacă se răspunde negativ la cererea de ştergere, se va realiza o copie a elementelor selectate în poziţia dorită.



Caseta cu instrumente Sketch Relations Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente permit dimensionarea elementelor unei schiţe, adăugarea constrângerilor geometrice între elemente şi vizualizarea şi anularea acestor constrângeri atunci când nu mai sunt necesare.

Butonul Descrierea acţiunii Dimension

Add Relations

Display/Delete Relations

Scan Equal

Caseta cu instrumente Sketch Tools Caseta cu instrumente Sketch Tools conţine atât butoanele care au asociate comenzile necesare realizării entităţilor ce alcătuiesc schiţa (Sketch Entity), cât şi butoanele care au asociate comenzile necesare modificării acestor entităţi (Sketch Tools).


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedr26


Sketch Entity Line

Rectangle Parallelogram

Centerpoint Arc 3 Pt Arc

Tangent Arc Circle

Centerline Point Spline

Parabola Ellipse

Sketch Tools Trim

Extend Convert Entities

Mirror Fillet

Split Curve Linear Step and

Repeat

Circular Step and Repeat

Offset Entities

Utilizarea instrumentelor de desenare Desenarea segmentelor de dreaptă (Line) ��Pentru realizarea unui segment de dreaptă:

•℘ Se apasă butonul Line din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Line;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de start al segmentului de dreaptă şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se eliberează butonul.

a TCM


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedr

��Pentru modificarea unui segment de dreaptă existent: •℘ Se apasă butonul Select şi apoi:

��Dacă se doreşte modificarea lungimii segmentului de dreaptă, se selectează unul din capetele acestuia şi se mută în poziţia dorită;

��Pentru mutare, se selectează segmentul de dreaptă şi se deplasează în poziţia dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se menţine apăsat);

��Pentru modificarea unghiului pe care îl face segmentul de dreaptă cu o anumită direcţie, se selectează unul din capetele segmentului şi apoi se mută în poziţia dorită. Dacă segmentul de dreaptă are constrângeri geometrice (este orizontal sau vertical), se apasă butonul Display/Delete Relations şi se anulează aceste constrângeri înainte de modificarea unghiului.

Desenarea dreptunghiurilor (Rectangle) ��Pentru realizarea unui dreptunghi:

•℘ Se apasă butonul Rectangle din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Rectangle;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi unul din vârfurile dreptunghiului şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită şi se eliberează butonul. In timpul deplasării cursorului dimensiunile dreptunghiului sunt afişate dinamic pe ecran.

Desenarea paralelogramelor (Parallelogram) Comanda Parallelogram poate fi utilizată atât pentru recât şi pentru realizarea unui dreptunghi ale cărui laturi nu sunt acartezian asociat schiţei. ��Pentru realizarea unui paralelogram:

•℘ Se apasă butonul Parallelogram din caseta cu instruTools, Sketch Entity, Parallelogram;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde sedoreşte a fi unul din vârfurile paralelogramului şi seapasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Se deplasează cursorul şi se eliberează butonul mouse-ului când una dintre laturile paralelogramului estecorect definită;

•℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se apasă din nou butonul dinstânga al mouse-ului. Se deplasează cursorul în poziţiadorită şi apoi se eliberează butonul.

��Pentru realizarea unui dreptunghi:

•℘ Se parcurg etapele prezentate la realizarea paralelogramultimul pas nu se mai apasă tasta Ctrl.

a

alizarea unui paralelogram liniate cu axele sistemului

mente Sketch Tools, sau

TCM 27

ului, cu precizarea că la



Desenarea cercurilor (Circle) ��Pentru desenarea unui cerc:

•℘ Se apasă butonul Circle din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Circle;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi centrul cercului şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea razei) şi apoi se eliberează butonul.

��Pentru modificarea unui cerc existent:

•℘ Se apasă butonul Select şi apoi: ��Dacă se doreşte modificarea razei (diametrului), se selectează cercul şi se

deplasează cursorul. Când se ajunge la dimensiunea dorită se eliberează butonul mouse-ului;

��Pentru mutare, se selectează centrul cercului, se deplasează cursorul şi când se ajunge în poziţia dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se menţine apăsat) se eliberează butonul mouse-ului.

Desenarea arcelor de cerc (Centerpoint Arc, Tangent Arc, 3 Point Arc) Arcele de crec pot fi realizate în trei moduri: prin specificarea centrului şi a capetelor, ca şi arce tangente la o entitate desenată anterior (linie, arc de cerc sau curbă spline) şi prin specificarea a trei puncte prin care să treacă arcul de cerc. ��Pentru desenarea unui arc de cerc prin specificarea centrului şi a capetelor:

•℘ Se apasă butonul Centerpoint Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Centerpoint Arc;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi centrul arcului de cerc şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea razei) şi apoi se eliberează butonul;

•℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se deplasează cursorul pentru stabilirea lungimii şi a direcţiei arcului de cerc şi apoi se eliberează butonul.

��Pentru desenarea unui arc de cerc tangent la o entitate

realizată anterior: •℘ Se apasă butonul Tangent Arc din caseta cu

instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Tangent Arc;

•℘ Se selectează un capăt al entităţii la care arcul de cerc se doreşte a fi tangent (element de tip linie, arc de cerc sau curbă spline);



•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul până când arcul de cerc ia forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul.

��Pentru desenarea unui arc de cerc ce trece prin trei puncte specificate de utilizator:

•℘ Se apasă butonul 3Point Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, 3Point Arc;

•℘ Se specifică poziţia primului punct; •℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se

deplasează cursorul până în poziţia ce corespunde celuilalt capăt al arcului de cerc şi apoi se eliberează butonul;

•℘ Se selectează arcul de cerc (prin poziţionarea cursorului deasupra lui şi apăsarea butonului din stânga al mouse-ului), se deformează până se ajunge la forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-ului.

Desenarea elipselor (Ellipse) ��Pentru desenarea unei elipse:

•℘ Se apasă butonul Ellipse din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Ellipse;

•℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a fi centrul elipsei;

•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul pentru a se specifica lungimea şi poziţia unei semiaxe a elipsei şi când se ajunge în poziţia dorită se eliberează butonul;

•℘ Se selectează elipsa (prin poziţionarea cursorului deasupra ei şi apăsarea butonului din stânga al mouse-ului), se deformează până se ajunge la forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-ului.

Desenarea parabolelor (Parabola) ��Pentru desenarea unui arc de parabolă:

•℘ Se apasă butonul Parabola din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Parabola;

•℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a fi focarul parabolei;

•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul până când se obţine suportul dorit pentru parabolă şi apoi se eliberează butonul;

•℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se deplasează cursorul. Când s-a obţinut segmentul de parabolă dorit, se eliberează butonul mouse-ului.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra30

Desenarea curbelor spline (Spline) ��Pentru desenarea unei curbe spline:

•℘ Se apasă butonul Spline din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Spline;

•℘ Se desenează primul segment al curbei spline (se procedează ca la desenarea segmentelor de dreaptă);

•℘ Se selectează ultimul punct specificat, se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul în poziţia dorită şi se eliberează butonul;

•℘ Se repetă pasul anterior până când se obţine forma finală a curbei spline.

•℘ Dacă este selectată opţiunea Alternate spline creation (în Tools, Options, General), punctele curbei spline se introduc printr-un singur clic de mouse (dublu clic pentru

��Pentru introducerea unor puncte de control suplimentare într-o

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra curbei spline, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Insert Spline Point;

•℘ Se efectuează câte un clic de mouse în fiecare poziţie în care se doreşte introducerea unui nou punct de control.

Punctele de control ale curbei spline pot fi utilizate pentru

modificarea formei acesteia. Intre aceste puncte se pot stabili constrângeri geometrice sau pot fi folosite la dimensionarea curbei spline în raport cu alte entităţi. Desenarea punctelor (Point) ��Pentru introducerea unei entităţi de tip punct într-o schiţă:

•℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente SketchEntity, Point;

•℘ Se efectuează un clic de mouse în poziţia în care se doreşt

��Pentru inserarea unei entităţi de tip punct la intersecţia desenate anterior: •℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se selectează cele două element•℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch

Entity, Point.

Desenarea liniilor ajutătoare (Centerline) �� Pentru desenarea unei linii auxiliare într-o schiţă:

•℘ Se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sk•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de

dreaptă, se apasă butonul din stânga al mouse-ului, cu buului apăsat se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi

ultimul punct).

curbă spline:

TCM

Tools, sau Tools, Sketch

e inserarea punctului.

virtuală a două elemente

e; Tools, sau Tools, Sketch

etch Tools; start al segmentului de

tonul din stânga al mouse-se eliberează butonul.



Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2) Utilizarea instrumentelor de modificare a schiţelor Convertirea entităţilor (Convert Entities) Cu ajutorul comenzii asociate butonului Convert Entities se pot realiza elemente în cadrul unei schiţe, prin proiectarea în planul de schiţare a unei muchii, a unui lanţ de muchii sau a unei feţe a modelului. Intre elementele nou create şi entităţile care au fost folosite la proiecţie, programul stabileşte în mod automat constrângeri geometrice de tipul On Edge şi Fixed, astfel încât orice modificare a elementului original conduce la actualizarea schiţei. ��Pentru a proiecta entităţi existente în model, în planul sau pe suprafaţa de schiţare:

•℘ Cu schiţa activă, se selectează muchia, muchia aparentă, lanţul de muchii sau suprafaţa dorită;

•℘ Se apasă butonul Convert Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Convert Entities.

Oglindirea elementelor (Mirror) Prin intermediul comenzii asociate butonului Mirror, se realizează cópii ale elementelor selectate, prin oglindire în raport cu o linie de tipul “centerline”. Când se realizează elemente prin oglindire, programul aplică în mod automat relaţii de simetrie între perechile corespunzătoare de elemente grafice. In acest mod, atunci când se modifică unul dintre elemente se modifică şi perechea acestuia. ��Pentru oglindirea unor entităţi existente deja în schiţă:

•℘ Cu schiţa activă, se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Centerline şi se desenează linia de oglindire;

•℘ Cu tasta Ctrl apăsată se selectează linia de oglindire şi elementele care urmează a fi oglindite;

•℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Mirror.

��Pentru oglindirea elementelor în momentul în care acestea sunt realizate:

•℘ Se selectează linia (de tipul “centerline”) în raport cu care se doreşte realizarea oglindirii;

•℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Mirror. In urma acestei acţiuni, la cele două capete ale liniei de oglindire apare simbolul de simetrie, indicând faptul că oglindirea automată este activă.

•℘ Orice entitate desenată va fi oglindită în mod automat în momentul în care aceasta este realizată;

•℘ Pentru a dezactiva oglindirea automată, se apasă încă odată butonul Mirror. Racordarea elementelor (Fillet) Comanda asociată butonului Fillet din caseta cu instrumente Sketch Tools, realizează racordarea cu rază constantă a două elemente care se intersectează.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TC32

De asemenea, tot cu ajutorul acestei comenzi se pot racorda şi elemente disjuncte dacă acestea nu sunt dimensionate. ��Pentru realizarea unei racordări:

•℘ Cu tasta Ctrl apăsată, se selectează cele două elemente care urmează a fi racordate. Selectarea elementelor se poate face şi după apariţia casetei de dialog Sketch Fillet.

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Fillet. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Sketch Fillet.

•℘ Se specifică valoarea razei de racordare în caseta Radius. •℘ Se activează opţiunea Keep constrained corners dacă se

doreşte păstrarea punctului de intersecţie a elementelor racor•℘ Se apasă butonul Apply, pentru realizarea racordării. •℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta de dialog Ske

Construirea elementelor echidistante (Offset Entities) Comanda asociată butonului Offset Entities din caseta cTools, permite realizarea elementelor echidistante, de o parte smuchii, lanţ de muchii sau element desenat în schiţă. ��Pentru construirea elementelor echidistante:

•℘ In schiţă, se selectează una sau mai multe entităţi desenamodelului;

•℘ Se apasă butonul Offset Entities din caseta cu instrumenTools, Sketch Tools, Offset Entities. In urma acestei acţiundialog Offset Entities.

•℘ Se specifică distanţa la care vor fi realizate copiile elementelor selectate, în caseta Offset.

•℘ Se activează opţiunea Reverse dacă se doreşte construirea elementelor în direcţia opusă;

•℘ Se activează opţiunea Select Chain dacă se doreşte includerea în setul de selecţie a tuturor elementelor tangente

•℘ Se apasă butonul Apply şi apoi butonul Close din caseta de d Ajustarea elementelor (Trim) Comanda asociată butonului Trim din caseta cu instrumenteîndepărtarea segmentelor de dreaptă, arc de cerc, curbă spline sau anumită frontieră. De asemenea, cu ajutorul acestei comenzi se pcerc, cercuri, elipse, curbe spline sau linii ajutătoare, sau se pot expână întâlnesc o altă entitate. ��Pentru a scurta sau şterge un element schiţat:

•℘ Se apasă butonul Trim din caseta cu instrumente Sketch ToTools, Trim;

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra segmentulîndepărtat (acesta este supraluminat) şi se efectuează un cli

date.

tch Fillet.

u instrumente Sketch au de cealaltă, a unei

te, muchii sau feţe ale

te Sketch Tools, sau i se deschide caseta de

M

la elementul selectat; ialog Offset Entities.

Sketch Tools, permite elipsă, care depăşesc o ot şterge linii, arce de tinde segmente schiţate

ols, sau Tools, Sketch

ui care urmează a fi c. Segmentul este şters


Universitatea Tehnică din C

până la intersecţia acestuia cu un alt element schiţat (linie, arc, cerc, elipsă, curbă spline sau linie ajutătoare). Dacă elementul selectat nu se intersectează cu nici un alt element schiţat, atunci el va fi şters în întregime.

��Pentru extinderea unui element schiţat până la intersecţia acestuia cu un alt element, se

selectează unul dintre capetele acestuia şi se trage cu mouse-ul până când punctul de capăt devine coincident cu elementul dorit. Comanda Trim nu poate fi utilizată pentru extinderea elementelor ale căror capete sunt deja coincidente cu alte elemente (pentru extinderea acestor elemente se foloseşte comanda Extend).

Copierea multiplă (Linear Step and Repeat, Circular Step and Repeat) O entitate sau un grup de entităţi desenate într-o schiţă pot fi copiate după o schemă de tipul “linii şi coloane” sau după o schemă circulară. ��Pentru a realiza o copiere multiplă după o schemă de tipul “linii şi coloane”:

•℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată; •℘ Se apasă butonul Linear Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools,

Linear Step and Repeat. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Linear Sketch Step and Repeat.

•℘ Pentru fiecare dintre cele două direcţii de copiere se precizează: ��Numărul de instanţe (în caseta

Number) dorit, incluzând şi originalul;

��Distanţa dintre două elemente consecutive (în caseta Spacing);

��Unghiul pe care îl face direcţia de copiere cu orizontala (în caseta Angle).

•℘ Se apasă butonul Preview dacă se dore•℘ Se apasă butonul OK.

��Pentru a realiza o copiere multiplă după o

•℘ Se selectează elementul sau mulţimea d•℘ Se apasă butonul Circular Sketch S

Circular Step and Repeat. In urmacestei acţiuni se deschide caseta ddialog Circular Sketch Step anRepeat.

•℘ Se precizează poziţia centrului dcopiere prin rază şi unghi (Radius Angle)

•℘ Se specifică numărul total de instan(inclusiv originalul) în caseta Numbeşi unghiul total al arcului pe care se vface copierea, în caseta Total angle.

•℘ Se alege opţiunea Equal pentru obţinese doreşte rotirea obiectelor în timpul c

•℘ Se apasă butonul de previzualizare (Pr

luj

şte o previzualizare a cópiilor.

schemă circulară: e elemente care urmează a fi copiată;

tep and Repeat, sau Tools, Sketch Tools, a e d

e ,

ţe r a

reaopevi

-Napoca Catedra TCM 33

instanţelor egal distanţate şi Rotate dacă ierii. ew) şi apoi butonul OK.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca 34

Adăugarea parametrilor dimensionali şi a constrângerilor geometrice Dimensionarea schiţelor In mod obişnuit schiţele se dimensionează în timpul realizării acestora. Totuşi, programul SolidWorks permite realizarea blocurilor grafice de construcţie chiar dacă schiţele nu sunt complet definite. Când se adaugă sau se modifică valoarea parametrilor dimensionali dintr-o schiţă, aceste modificări se reflectă atât în modelul 3D cât şi în desenul generat pe baza modelului 3D. ��Pentru adăugarea unui parametru dimensional:

•℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente Sketch Relations; •℘ Se selectează entitatea sau entităţile care urmează a fi dimensionate; •℘ Se deplasează cursorul mouse-ului şi se efectuează un clic atunci când se ajunge în

poziţia dorită pentru plasarea dimensiunii. ��Pentru modificarea unei dimensiuni existente:

•℘ Se apasă butonul Select din caseta cu instrumente Sketch; •℘ Se efectuează un dublu clic pe dimensiunea dorită. In urma acestei acţiuni se

deschide caseta de dialog Modify. •℘ Se modifică valoarea în interiorul casetei şi se apasă tasta Enter.

In mod implicit, când se dimensionează un arc de cerc sau un cerc în raport cu un

alt element, programul ia în considerare centrul arcului sau al cercului. Această schemă de dimensionare poate fi modificată ulterior. ��Pentru modificarea schemei de dimensionare a unui arc de cerc sau a unui cerc:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra dimensiunii şi se apasă butonul din dreapta. Din meniul care apare, se alege opţiunea Properties.

•℘ Din caseta de dialog Dimension Properties se aleg opţiunile dorite pentru First arc condition şi pentru Second arc condition (aceasta din urmă apare numai dacă dimensiunea este între două arce de cerc).

Catedra TCM


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedr

��Pentru dimensionarea lungimii unui arc de cerc: •℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente

Sketch Relations; •℘ Se efectuează un clic pe arcul de cerc; •℘ Se efectuează câte un clic pe cele două capete ale

arcului de cerc; •℘ Se deplasează cursorul până în poziţia dorită şi se

efectuează un clic pentru plasarea dimensiunii.

Stabilirea constrângerilor geometrice în schiţă Pe lângă parametrii dimensionali, pentru ca o schiţă să este nevoie şi de stabilirea unor relaţii geometrice între elemelementele acesteia şi alte elemente realizate anterior (plane, axeetc.). Atunci când se stabileşte o legătură geometrică este neceselemente să aparţină schiţei. Constrângerile geometrice pot fi realizate în două mprogram) şi manual (de către utilizator). ��Pentru ca programul să aplice automat constrângeri geo

opţiunea Automatic Relations să fie activă. Activarea acestemarcarea (bifarea) articolului Automatic Relations din meIn timpul realizării schiţei cursorul mouse-ului îşi schimbă geometrică ar putea fi aplicată. Dacă este activată opţiunprogramul aplică următoarele tipuri de constrângeri geomesau verticale, coincidenţe, puncte de mijloc, puncte deperpendicularităţi.

��Pentru realizarea manuală a constrângerilor geometrice:

•℘ Se apasă butonul Add Relation din caseta cu instrumeTools, Relations, Add. In urma acestei acţiuni se deschGeometric Relations.

a TCM 35

poată fi complet definită, entele acesteia sau între

, muchii, muchii aparente, ar ca cel puţin unul dintre

oduri: automat (de către

metrice este necesar ca i opţiuni se realizează prin niul Tools, Sketch Tools. forma, indicând ce relaţie ea Automatic Relations, trice: segmente orizontale intersecţie, tangenţe şi

nte Sketch Relations, sau ide caseta de dialog Add



•℘ Se selectează elementele între care se doreşte stabilirea relaţiilor geometrice. In funcţie de elementele selectate, în caseta Add Geometric Relations programul propune adăugarea unei constrângeri (un punct în interiorul butonului). Constrângerile care există deja între elementele selectate sunt marcate printr-un cerc în jurul butonului respectiv, iar relaţiile care nu se pot aplica, sunt afişate estompat (sunt inactive). Elementele selectate sunt afişate în caseta Selected Entities. Pentru eliminarea unui articol din listă, fie se poziţionează cursorul deasupra lui şi se apasă tasta Delete (Del), fie se mai selectează odată din zona grafică. Dacă se doreşte înlăturarea din caseta Selected Entities a tuturor elementelor selectate, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului (cursorul să fie în zona grafică) şi se selectează Clear Selections.

•℘ Se selectează relaţia care urmează a fi aplicată între elemente şi apoi se apasă butonul Apply. Pentru înlăturarea ultimei relaţii aplicate se apasă butonul Undo.

•℘ Se repetă de câte ori este necesar ultimii doi paşi de•℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta Add

Constrângerea Mulţimea de selecţie

Horizontal Una sau mai multe segmente de dreaptă, două sau mai multe puncte.

Liniileaxa Xaliniat

Vertical Una sau mai multe segmente de dreaptă, două sau mai multe puncte.

Liniileaxa Yaliniat

Collinear Două sau mai multe segmente de dreaptă.

Segmeacelaş

Coradial Două sau mai multe arce de cerc.

Arcelecentru

Perpendicular Două segmente de dreaptă. Cele drecipr

Parallel Două sau mai multe segmente de dreaptă.

Segmeparale

Tangent Un arc de cerc (cerc), curbă spline sau elipsă şi un alt arc de cerc sau un segment de dreaptă.

Cele d

Concentric Două sau mai multe arce de cerc (cercuri), sau un arc de cerc (cerc) şi un punct.

Arceleconcecentru

Midpoint Un punct şi un segment de dreaptă.

Punctusegme

Intersection Două segmente de dreaptă şi Punctu

Catedra TCM

scrişi anterior. Geometric Relations.

Rezultatul devin orizontale (paralele cu a schiţei), iar punctele vor fi e pe aceeaşi orizontală. devin verticale (paralele cu a schiţei), iar punctele vor fi e pe aceeaşi verticală. ntele de dreaptă vor avea

i suport. de cerc vor avea acelaşi şi aceeaşi rază. ouă segmente de dreaptă vor fi

oc perpendiculare. ntele de dreaptă vor fi

le. ouă elemente vor fi tangente.

de cerc (cercurile) vor fi ntrice. Punctul se va afla în l arcului de cerc. l se va afla la mijlocul ntului de dreaptă. l se va afla la intersecţia celor


Universitatea Tehnică din Cluj-Napo

Constrângerea Mulţimea de selecţie Rezultatul un punct. două segmente de dreaptă.

Coincident Un punct şi un segment de dreaptă, arc de cerc (cerc) sau elipsă.

Punctul se va afla pe segmentul de dreaptă, arcul de cerc sau pe elipsă.

Equal Două sau mai multe segmente de dreaptă, ori două sau mai multe arce de cerc (cercuri).

Lungimea segmentelor de dreaptă va fi egală, iar arcele de cerc (cercurile) vor avea aceeaşi rază.

Symmetric O linie de axă (centerline) şi două puncte, segmente de dreaptă, arce de cerc (cercuri) sau elipse.

Elementele selectate vor fi simetrice în raport cu linia de axă.

Fix Orice element cu excepţia curbelor spline.

Elementul selectat va fi blocat în acea poziţie, mai puţin capetele (dacă are). Punctele de capăt ale elementului sunt libere să se mişte de-a lungul suportului.

Pierce Un punct şi o axă, muchie, segment de dreaptă sau curbă spline.

Punctul selectat se va afla în locul unde axa, muchia, segmentul de dreaptă sau curba spline intersectează planul de schiţare.

Merge points Două puncte schiţate sau două puncte de capăt.

Cele două puncte vor fi coincidente.

Atunci când se stabileşte o constrângere geometrică şi în aceasta sunt implicate segmente de dreaptă, arce de cerc, arce de elipsă sau arce de parabolă, programul ia în considerare suportul acestor elemente (dreapta, întregul cerc sau elipsă). Din această cauză s-ar putea ca rezultatul obţinut să nu fie cel scontat. De asemenea, atunci când într-o relaţie geometrică este implicat un element care nu se găseşte în planul de schiţare, programul utilizează proiecţia acelui element în planul schiţei. Afişarea şi ştergerea constrângerilor geometrice (Display/Delete Relations) ��Pentru inspectarea sau ştergerea constrângerilor geometrice:

•℘ Se selectează elementul din schiţă pentru care se doreşte afişarea constrângerilor geometrice. Dacă nu se selectează nici un element, vor fi afişate toate constrângerile geometrice din cadrul schiţei.

•℘ Se apasă butonul Display/Delete Relations din caseta cu instrumente Sketch Relations, sau Tools, Relations, Display/Delete. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Display/Delete Relations.

•℘ Se alege modul de afişare al constrângerilor: după entităţi (Entity) sau criterii (Criteria).

•℘ Se selectează opţiunea Suppressed pentru suprimarea sau anularea suprimării constrânger

•℘ Se apasă butonul Delete pentru ştergerea copentru ştergerea tuturor constrângerilor selectat

ca Catedra TCM 37

ii curente. nstrângerii curente, sau Delete All e.



•℘ Pentru anularea ultimei acţiuni se apasă butonul Undo. •℘ Se continuă afişarea, respectiv ştergerea sau suprimarea relaţiilor geometrice

existente între elementele schiţei, iar pentru părăsirea casetei de dialog se apasă butonul Close.

Starea unei schiţe Atunci când se creează sau se modifică o schiţă, aceasta se poate afla în una din cele cinci stări descrise în continuare (starea schiţei, luată ca întreg, este afişată în linia de stare aflată la baza ferestrei SolidWorks).

Starea schiţei Culoarea Descriere Fully Defined neagră Poziţia şi dimensiunile tuturor elementelor

schiţei sunt complet definite prin constrângeri dimensionale, geometrice sau o combinaţie a acestora.

Over Defined roşie Schiţa are prea multe constrângeri dimensionale sau geometrice. Pentru înlăturarea conflictelor se foloseşte comanda Display/Delete Relations.

Under Defined albastră Elementele schiţei nu sunt complet definite, acestea putându-şi modifica poziţia şi dimensiunile prin tragere cu mouse-ul.

No Solution Found

roz Schiţa nu este rezolvată. Elementele geometrice, parametrii dimensionali şi constrângerile geometrice care împiedică soluţionarea schiţei sunt afişate.

Invalid Solution Found

galbenă Schiţa este rezolvată dar conţine elemente necorespunzătoare cum ar fi: segmente de dreaptă cu lungimea zero, arce de cerc cu rază nulă sau curbe spline care se autointersectează.

Programul SolidWorks nu impune ca schiţele să fie complet definite pentru realizarea blocurilor grafice de construcţie. Totuşi, pentru a obţine un model geometric 3D corect şi robust, este necesar ca schiţa fiecărui bloc grafic de construcţie să fie complet definită. Complexitatea schiţelor De cele mai multe ori, atunci când un corp (piesă) se modelează geometric 3D cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie, se poate ajunge la acelaşi rezultat pe mai multe căi. De exemplu, se poate obţine o acceaşi piesă cu muchiile rotunjite prin extrudarea unui contur complex (care să includă şi rotunjirile), sau prin extrudarea unui contur simplu şi adăugarea ulterioară a rotunjirilor. Consideraţii privind realizarea schiţelor:

•℘ Schiţele complexe sunt reconstruite mai repede atunci când se regenerează modelul, dar sunt mai greu de realizat şi modificat.

•℘ Schiţele simple sunt mai uşor de realizat şi de gestionat, iar modelele construite cu ajutorul blocurilor grafice cu geometrie simplă, sunt mult mai flexibile atunci când se pune problema modificării lor.

•℘ Se recomandă ca schiţele relativ complexe să se realizeze în paşi.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra

Realizarea elementelor de construcţie auxiliare Elementele de construcţie auxiliare sunt acele elemente care servesc direct sau indirect la realizarea blocurilor grafice de construcţie 3D. Acestea sunt: elementele de tip “plan”, “axă”, sistemele de coordonate şi elementele de tip “curbă”. Realizarea elementelor de construcţie de tip “plan” ��Pentru a construi un element auxiliar de tip “plan”:

•℘ Se apasă butonul Plane din caseta cu instrumente Reference Geometry, sau Insert, Reference Geometry, Plane;

•℘ Din caseta de dialog Specify Construction Plane se alege opţiunea dorită şi apoi se apasă butonul Next. Opţiunile pentru realizarea elementelor auxiliare de tip “p

Offset. Cu ajutorul acestei opţiuni se realizează un plan para

selectată, plan situat la o distanţă specificată. 1. Se selectează un plan sau o suprafaţă plană

a modelului; 2. Se precizează distanţa la care urmează a fi

realizat planul, în caseta Distance; 3. Se activează opţiunea Reverse Direction,

dacă este necesar; 4. Se apasă butonul Finish. At Angle. Cu ajutorul acestei opţiuni se construieşte un pla

muchie, sau un element de tip “linie” dintr-o schiţă, înclinat la unun plan sau cu o suprafaţă plană a modelului.

1. Se selectează planul, sau suprafaţa plană a modelului;

2. Se selectează muchia, axa sau elementul de tip “linie”;

3. Se precizează valoarea unghiului dintre suprafaţa selectată şi planul care urmează a fi construit, în caseta Angle;

4. Se activează opţiunea Reverse Direction, dacă este necesar;

5. Se apasă butonul Finish.

lan” sunt următoarele:

lel cu planul sau suprafaţa

n care trece printr-o axă, anumit unghi în raport cu

TCM 39


Universitatea Tehnică din Cluj-Nap40

Three Point Plane. Cu ajutorul acestei opţiuni se realizează un plan auxiliar care trece prin trei puncte.

1. Se selectează trei vârfuri (vertexuri), puncte sau puncte de mijloc (pentru a selecta un punct de mijloc, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra entităţii dorite, se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Select Midpoint);


Parallel Plane at Point. Cu ajutorul acestei opţprintr-un anumit puct şi este paralel cu un plan sau cu

1. Se selectează un plan sau o suprafaţa plană ade mijloc al unei entităţi;


Line&Point. Cu ajutorul acestei opţiuni se remuchie, axă, element de tip “linie” dintr-o schiţă şi un

1. Se selectează muchia, axa, sau elementul punctul de mijloc;


Perpendicular to Curve at Point. Cu ajutorul acare trece printr-un anumit punct şi este perpendicula

1. Se selectează muchia, axa sau elementul de tip2. Se apasă butonul Finish.

On Surface. Cu ajutorul acestei opţiuni se real

curbă. 1. Se selectează suprafaţa curbă; 2. Se selectează un plan care intersectează ac3. Dacă nu este afişată nici o soluţie, este

suprafaţa iniţial selectată; 4. Se apasă butonul Other Solutions, dacă e5. Se apasă butonul Finish.

Elementele auxiliare de tip “plan” sunt afişat

sub forma unui cadru dreptunghiular ce are ataşat planele sunt referinţe bidimensionale infinite, reprezdoar o reprezentare convenţională. Dacă este neceredimensionat fără ca aceste operaţii să altereze referpoate modifica în orice moment numele planului (imp ��Pentru activarea simbolurilor care permit re

dreptunghiular: •℘ Se selectează numele planului din arborele de•℘ Se selectează cu mouse-ul cadrul dreptunghiu

��Prin utilizarea elementelor de control care ap

cadrului dreptunghiular se poate:

oca Catedra TCM

iuni se construieşte un plan care trece o suprafaţă plană a modelului. modelului şi un vârf, punct sau punct

alizează un plan care trece printr-o punct.

de tip “linie” şi vârful, punctul sau

cestei opţiuni se construieşte un plan r pe o muchie, axă sau curbă. “curbă” şi vârful sau punctul dorit;

izează un plan tangent la o suprafaţă

eastă suprafaţă; necesară selectarea unei muchii pe

ste necesar;

e în zona grafică a ferestrei document numele la unul din colţuri. Deoarece entarea lor sub forma unor cadre este sar, acest cadru poate fi mutat sau inţa bidimensională. De asemenea, se licit acesta este de forma Plane#).

dimensionarea şi mutarea cadrului

definire a modelului, sau lar ce corespunde planului vizat.

ar în urma activării (culoare verde)



•℘ Redimensiona cadrul prin tragere cu mouse-ul de marcatorii care apar la colţurile cadrului şi la mijloacele laturilor;

•℘ Muta cadrul într-o altă poziţie prin tragere cu mouse-ul de una din laturile acestuia;

��Pentru modificarea distanţei sau a unghiului pentru planele care au fost realizate cu opţiunile Offset sau At Angle: •℘ Se efectuează un dublu clic pe cadrul dreptunghiular ce reprezintă planul sau pe

numele acestuia în arborele de definire a modelului; •℘ Se efectuează un dublu clic pe valoarea dimensională (distanţă sau unghi); •℘ Se tipăreşte noua valoare în caseta de dialog Modify;

-sau-

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planului în arborele de definire a modelului;

•℘ Se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Edit Definition; •℘ Se introduce noua valoare pentru parametrul ce defineşte poziţia planului (distanţă

sau unghi) şi se apasă butonul Finish. ��Pentru schimbarea numelui unui plan:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planului în arborele de definire a modelului;

•℘ Se apasă de două ori butonul din stânga al mouse-ului (clic-pauză-clic, nu dublu clic);

•℘ Se introduce noul nume. ��Ascunderea respectiv afişarea elementelor auxiliare de tip “plan” se poate face fie

global, prin: •℘ Activarea sau dezactivarea opţiunii Plane din articolul de meniu View (semnul

“bifat” în faţa articolului de meniu Plane conduce la afişarea tuturor planelor care nu au fost ascunse individual)

Fie individual, prin:

•℘ Poziţionarea cursorului mouse-ului deasupra numelui planului în arborele de definire a modelului;

•℘ Apăsarea butonului din dreapta şi alegerea opţiunii Hide (ascuns) sau Show (vizibil).

��Pentru schimbarea planului în care a fost realizată o schiţă:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui schiţei în arborele de definire a modelului;

•℘ Se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Edit Sketch Plane; •℘ Se selectează un nou plan prin efectuarea unui clic de mouse pe numele planului în

arborele de definire a modelului, sau se selectează o nouă suprafaţă plană a modelului.

Schimbarea planului în care a fost realizată o schiţă este o metodă eficientă, care conduce la importante economii de timp atunci când apar modificări în proiect sau când s-a greşit la alegerea planului de schiţare.


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra T42

Realizarea elementelor de construcţie de tip “axă” Intr-un model SolidWorks fiecare element cilindric sau conic are o axă. Axele create implicit de către sistem se numesc axe temporare (Temporary axes) şi nu apar ca şi articole în arborele de definire a modelului. Pe lângă axele temporare, un model poate avea şi elemente auxiliare de tip “axă” create de către utilizator. ��Pentru afişarea axelor temporare:

•℘ Se activează opţiunea Temporary Axes din articolul de meniu View (în mod implicit axele temporare nu sunt afişate de către sistem).

��Ascunderea respectiv afişarea elementelor auxiliare de tip “axă” se poate face fie

global, prin: •℘ Activarea sau dezactivarea opţiunii Axes din articolul de meniu View (semnul

“bifat” în faţa articolului de meniu Axes conduce la afişarea tuturor axelor care nu au fost ascunse individual)


•℘ Poziţionarea cursorului mouse-ului deasupra numelui axei în arborele de definire a modelului;


��Pentru realizarea unui element auxiliar de tip “axă”:

•℘ Se apasă butonul Axis din caseta cu instrumente Reference Geometry, sau Insert, Reference Geometry, Axis;

•℘ In caseta de dialog Referece Axis se optează pentru unul din modurile de realizare a axei:

��One Line/Edge/Axis. Se selectează o muchie a mode“linie” dintr-o schiţă sau o axă temporară.

��Two Planes. Se selectează două plane sau suprafeţe pla��Two Points/Vertices. Se selectează două puncte, două

un vârf. ��Cylindrical/Conical Surface. Se selectează o faţă

modelului.

CM

lului, un element de tip

ne ale modelului. vârfuri, sau un punct şi

cilindrică sau conică a


Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra T

��Point and Surface. Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a modelului şi un punct sau un vârf.

•℘ Se verifică dacă elementele listate în caseta Selected items sunt cele dorite; •℘ Se apasă butonul OK.

Realizarea elementelor de tip “sistem de coordonate” Elementele auxiliare “sistem de coordonate” pot fi definite într-un document SolidWorks de tipul piesă (Part) sau ansamblu (Assembly). Sistemele de coordonate se utilizează fie împreună cu comenzile Measure şi Mass Properties fie atunci când se exportă documente SolidWorks în alte formate (IGES, STL, ACIS, STEP, VDA sau Parasolid). ��Pentru realizarea unui element auxiliar de tip “sistem de

coordonate”: •℘ Se apasă butonul Coordinate System din caseta cu

instrumente Reference Geometry, sau Insert, Reference Geometry, Coordinate System (în urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Coordinate Sys

•℘ Se selectează un vârf, un punct din cadrul unei schiţe, un

muchii, sau originea piesei (sau a unei componente în caurma acestei selecţii, numele entităţii selectate apare în case

•℘ Se efectuează un clic de mouse într-una dintre casetele X Apentru a direcţiona intrările înspre acea zonă.

•℘ Se selectează o muchie, o faţă sau un vârf al piesei, saudintr-o schiţă pentru a indica direcţia pentru axa selectată.

•℘ Se selectează o altă axă şi apoi o altă faţă, muchie, sau vâraxă.

•℘ Dacă s-a selectat un element nedorit, această selecţiepoziţionarea cursorului mouse-ului în zona grafică, apăsarşi alegerea opţiunii Clear Selections.

•℘ Dacă se doreşte schimbarea sensului pentru o axă, se activeacea axă.

•℘ Când sistemul de coordonate este definit, se apasă butonul O

tem) punct de mijloc al unei

CM 43

drul unui ansamblu). In ta Origin. xis, Y Axis sau Z Axis

un segment de dreaptă

f pentru a defini această

poate fi anulată prin ea butonului din dreapta

ază opţiunea Flip pentru

K.



��Pentru modificarea definiţiei unui sistem de coordonate: •℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui sistemului de coordonate în

arborele de definire a modelului, se apasă butonul din dreaptă şi se alege opţiunea Edit Definition.

��Ascunderea respectiv afişarea elementelor auxiliare de tip “sistem de coordonate” se

poate face fie global, prin: •℘ Activarea sau dezactivarea opţiunii Coordinate Systems din articolul de meniu

View (semnul “bifat” în faţa articolului de meniu Coordinate Systems conduce la afişarea tuturor sistemelor de coordonate care nu au fost ascunse individual)


•℘ Poziţionarea cursorului mouse-ului deasupra numelui sistemului de coordonate în arborele de definire a modelului;


Convertirea elementelor din cadrul unei schiţe, în elemente de construcţie ajutătoare In cadrul unei schiţe sau al unui document desen (Drawing), elementele de construcţie auxiliare se obţin prin convertirea elementelor geometrice de tip “linie”, “arc” sau “spline”. ��Pentru a converti o singură entitate schiţată în element de construcţie auxiliar:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra elementului vizat;

•℘ Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Properties;

•℘ Se activează opţiunea For construction. ��Pentru a converti mai multe entităţi schiţate în elemente de construcţi

•℘ Se apasă tasta Ctrl; •℘ Cu tasta Ctrl apăsată, se selectează elementele dorite (selecţie mu•℘ După realizarea mulţimii de selecţie, se apasă butonul din dreap

se alege opţiunea properties; •℘ Se activează opţiunea For construction.

��Pentru convertirea entităţilor dintr-un document SolidWorks de tip d

elemente de construcţie auxiliare, fie: •℘ Se procedează ca şi al convertirea entităţilor dintr-o schiţă;

-fie-

•℘ Se selectează elementul care urmează a fi convertit; •℘ Se activează opţiunea Construction Geometry din articolul

subarticolul Sketch Entity.

e auxiliare:

ltiplă); ta al mouse-ului şi

esen (Deawing) în

de meniu Tools,



Realizarea elementelor de construcţie auxiliare de tip “curbă” Realizarea elementelor de construcţie auxiliare de tip “curbă” se poate face în mai multe moduri, printre acestea numărându-se:

1) Proiectarea elementelor unei schiţe pe o suprafaţă a modelului (în acest fel se pot obţine curbe aflate pe suprafeţe curbe ale modelului);

2) Obţinerea curbelor strâmbe pornind de la curbe plane situate în plane care se intersectează;

3) Realizarea curbelor compozite care sunt o colecţie de curbe, elemente din schiţe şi muchii ale modelului;

4) Generarea curbelor de tip “elice” şi “spirală”; 5) Generarea curbelor spline 3D pornind de la puncte şi vârfuri ale modelului; 6) Generarea curbelor spline 3D pornind de la lista coordonatelor carteziene (X,

Y, Z) ale punctelor.

Elementele auxiliare de tip “curbă” pot fi folosite la generarea blocurilor grafice de construcţie 3D, cum sunt cele obţinute prin: sweep, loft, draft, round, etc.

��Pentru realizarea unei curbe prin proiectarea unei schiţe pe o suprafaţă a modelului:

•℘ Se realizează, într-un plan sau pe una din feţele plane ale modelului, o schiţă care să conţină o singură curbă (închisă sau deschisă) constituită din linii, arce sau spline-uri;

•℘ Se închide schiţa; •℘ Se selectează schiţa, se apasă tasta Ctrl şi apoi se

selectează suprafaţa modelului pe care se doreşte proiectarea curbei schiţate; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul Insert, apoi opţiunea Curve şi în final

Projected. Curba apare în arborele de definire a modelului şi pe suprafaţa selectată.

��Pentru realizarea unei curbe pornind de la două schiţe care se găsesc în două plane care

se intersectează: •℘ Se crează câte o schiţă în fiecare dintre cele două plane (sau suprafeţe plane ale

modelului) care se intersectează, închizând fiecare schiţă în momentul în care este gata;

•℘ Se selectează cele două schiţe menţinând tasta Ctrl apăsată; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul Insert, apoi opţiunea Curve şi în final

Projected.

Curbă obţinută prin proiecţie, utilizată la realizarea unui

canal prin “Sweep”



��Pentru realizarea unei curbe compozite: •℘ Se apasă butonul Composite Curve din caseta

cu instrumente Reference Geometry, sau Insert, Curve, Composite Curve (în urma acestei actiuni se deschide caseta de dialog Composite Curve).

•℘ Se selectează elementele (entităţi schiţate, muchii, eLista elementelor selectate apare în caseta Items to

•℘ Se apasă butonul OK pentru realizarea curbei comp ��Pentru generarea unei curbe de tip “elice”:

•℘ Se deschide o nouă schiţă şi se desenează un cerc. Ddiametrul de înfăşurare al elicei.

•℘ Se închide schiţa şi se selectează cercul; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul Insert,

Helix/Spiral. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Helix Curve.

•℘ Se alege modul de definire a elicei în caseta Defined by (Pitch and Revolutions, Height and Revolutions, Height and Pitch);

•℘ In funcţie de modul de definire ales, se precizează următoarele valori: ��Height. Inălţimea totală

a elicei; ��Pitch. Pasul elicei

(distanţa dintre două spire); ��Revolution. Numărul de spire;

•℘ Dacă se doreşte realizarea unei elici conice, se actapoi se specifică valoarea unghiului de înclinare (Astabileşte sensul în care va fi măsurat unghiul de îactivată).

•℘ Dacă este necesar, se activează opţiunea Reversesensului în care va fi construită elicea), se modifStarting angle (unghi măsurat în planul în care a

tc.) ce urmează a fi concatenate. join. ozite.

iametrul acestui cerc reprezintă

apoi opţiunea Curve şi în final

Catedra TCM

ivează opţiunea Taper Helix şi ngle). Opţiunea Taper outward nclinare (spre exterior dacă este

direction (pentru modificarea ică valoarea unghiului de start fost schiţat cercul) şi se alege


sensul de înfăşurare pentru elice (Clockwise – sens orar, sau Counterclockwise – sens trigonometric);


��Pentru realizarea unei spirale arhimedice;

•℘ Se deschide o nouă schiţă şi se desenează un cerc. Raza cercului schiţat este raza spiralei în punctul său de start.

•℘ Se închide schiţa şi se selectează cercul; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul Insert, apoi opţiunea Curve şi în final

Helix/Spiral. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Helix Curve. •℘ In caseta Defined by se alege opţiunea Spiral; •℘ Se specifică valoarea pasului (Pitch); •℘ Se specifică numărul de spire (Revolutions); •℘ Dacă se doreşte realizarea spiralei în interiorul cercului, se activează opţiunea

Reverse direction; •℘ Se modifică unghiul de start (Start angle) şi sensul de înfăşurare a spiralei

(Clockwise – sens orar, sau Counterclockwise – sens trigonometric) dacă este necesar;


In timpul procesului de modelare geometrică 3D, există situaţii când o suprafaţă a modelului trebuie împărţită în mai multe domenii. Acest lucru se realizează cu ajutorul liniilor de scindare (Split line). ��Pentru construirea unei linii (sau curbe) de partajare prin proiecţie:

•℘ Se deschide o schiţă pe una dintre suprafeţele plane ale modelului sau într-un plan

Elice cu pas mare Elice cu pas mic Elice conică



Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Cat48

şi se desenează un contur deschis sau închis (dacă se optează pentru un contur deschis, este necesar ca acesta să depăşească frontierele suprafeţei care urmează a fi scindate, sau la limită, punctele de capăt ale segmentelor extreme trebuie să fie coincidente cu frontierele suprafeţei);

•℘ Se închide schiţa; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul Insert,

apoi opţiunea Curve şi în final Split Line. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Split Lines.

•℘ In caseta de dialog Split Lines se alege opţiunea Projection şi apoi se apasă butonul Next. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Project Split Line.

•℘ Cu intrările direcţionate spre caseta Sketch to project, se selectează schiţa din arborele de definire a modelului;

•℘ Se direcţionează intrările spre caseta Faces to split prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia, apoi se selectează feţele modelului care urmează a fi scindate.

•℘ Se apasă butonul Finish.

In cazuri speciale, când există discontinuităţi în suprafaţa selectată, curba poate fi proiectată într-o singură direcţie.

In exemplul alăturat, suprafaţa care urmează a fi scindată (Face to split) este cilindrică, iar planul de schiţare în care se găseşte segmentul de dreaptă (Sketch to project) se află în zona tăieturii. Pentru scindarea suprafeţei cilindrice din partea superioară, se alege opţiunea Single direction, pentru proiectarea curbei într-o singură direcţie, şi dacă este necesar se activează şi opţiunea Reverse direction (direcţia este indicată de săgeată). Dacă nu se activează opţiunea Single direction, vor fi scindate ambele zone din suprafaţa cilindrică. ��Pentru realizarea unei curbe spline 3D care trece prin punc

•℘ Se apasă butonul 3D Curve din caseta cu instrumeReference Geometry, sau Insert, Curve, CuThrough Reference Points (în urma acestei acţiundeschide caseta de dialog Curve)

•℘ Se selectează punctele şi/sau vârfurile modelului;

•℘ Dacă se doreşte obţinerea unei curbe închise, se activează opţiunea Closed curve;


edra TC

te şi vârfuri ale modelului: nte rve i se

M


Universitatea Te

Blocuri grafice de construcţie cu geometrie explicită Blocurile grafice de construcţie cu geometrie explicită, de tipul adăugare sau înlăturare de material, sunt acele elemente de construcţie care au la bază cel puţin o schiţă. Primul element de tip solid al unui model SolidWorks este întotdeauna de tipul adăugare de material şi se numeşte element de bază (base feature). Un model are un singur element de bază. După realizarea acestuia, celelalte elemente pot fi de tipul adăugare de material (boss) sau înlăturare de material (cut). Realizarea prin extrudare a blocurilor grafice de construcţie 3D ��Pentru construirea unui bloc grafic 3D, de tipul adăugare de material, prin extrudare:

•℘ Cu schiţa activă, se apasă butonul Extruded Base/Boss din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Base (Boss), Extrude. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Extrude Feature;

•℘ Se precizează tipul extrudării în caseta Type (Blind, Through All, Up To Vertex, Up To Surface, Offset From Surface, Mid Plane);

•℘ Dacă s-a ales opţiunea Blind sau Mid Plane, se va preciza lungimea de extrudare în caseta Depth;

•℘ Dacă s-a ales o opţiune care necesită selectarea unui vârf al modelului sau a unei suprafeţe, se va selecta elementul corespunzător. Acesta va fi afişat în caseta Selected Items;

•℘ Se activează opţiunea Reverse Direction dacă este necesar;

•℘ Dacă se doreşte înclinarea pereţilor în timpul extrudării, se activează opţiunea Draft While Extruding, se introduce valoarea unghiului de înclinare în caseta Angle, şi dacă este necesar se activează opţiunea Draft Outward;

•℘ Pentru extrudarea în ambele sensuri ale direcţiei de extrudare, se activează opţiunea Both Directions, se selectează Direction 2 în caseta Settings for şi apoi se introduc parametrii pentru cel de-al doilea sens al direcţiei de extrudare;

•℘ Se apasă butonul OK. ��Pentru realizarea unui bloc graf

extrudare: •℘ Cu schiţa activă, se apasă

Features, sau Insert, Cut, Edialog Extrude Cut Feature;

hnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 49

ic de construcţie de tipul înlăturare de material, prin

butonul Extruded Cut din caseta cu instrumente xtrude. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de


Universitatea Te50

•℘ Se precizează tipul extrudării în caseta Type (Blind, Through All, Up To Vertex, Up To Surface, Offset From Surface, Mid Plane);

•℘ Dacă s-a ales opţiunea Blind sau Mid Plane, se va preciza lungimea de extrudare în caseta Depth;

•℘ Dacă s-a ales o opţiune care necesită selectarea unui vârf al modelului sau a unei suprafeţe, se va selecta elementul corespunzător. Acesta va fi afişat în caseta Selected Items;

•℘ Dacă este necesar, se activează opţiunea Reverse Direction;

•℘ Dacă este necesar, se activează opţiunea Flip Side To Cut;

•℘ Dacă se doreşte înclinarea pereţilor în timpul extrudării, se activează opţiunea Draft While Extruding, se introduce valoarea unghiului de înclinare în caseta Angle, şi dacă este necesar se activează opţiunea Draft Outward;

•℘ Pentru extrudarea în ambele sensuri ale direcţiei de extrudare, se activează opţiunea Both Directions, se selectează Direction 2 în caseta Settings for şi apoi se introduc parametrii pentru cel de-al doilea sens al direcţiei de extrudare;

•℘ Se apasă butonul OK. Realizarea blocurilor grafice de con Schiţa care stă la baza realizătrebuie să conţină cel puţin un elememulte elemente de tip linie, arc, elformeze contururi închise sau deschiso singură parte a axei în jurul căreelemente ale profilului pot coincide cse autointersecteze sau, în cazul contu ��Pentru realizarea prin revoluţie a u

•℘ Se realizează schiţa; •℘ Se apasă butonul Revolved

(Boss), Revolve - pentru realiurma acestei acţiuni se deschid

•℘ Se apasă butonul Revolved Cpentru realizarea unui elemeacţiuni se deschide caseta de d

hnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

strucţie prin revoluţie

rii unui bloc grafic de construcţie 3D prin revoluţie, nt de tipul “centerline” (linie de axă) şi unul sau mai ipsă, hiperbolă, parabolă sau curbă spline care să e. Aceste contururi trebuie să se afle în întregime de ia se face rotirea profilului (la limită, puncte sau

u linia de axă), şi de asemenea, acestea nu au voie să rurilor închise acestea să fie disjuncte.

nui bloc grafic de construcţie:

Base/Boss din caseta Features, sau Insert, Base zarea unui element de tipul adăugare de material. In e caseta de dialog Revolve Feature. ut din caseta Features, sau Insert, Cut, Revolve -

nt de tipul înlăturare de material. In urma acestei ialog Revolve Feature.



•℘ Se specifică direcţia de construcţie în caseta Type (One-Direction - rotirea profilului se va face într-un singur sens, Mid-Plane - rotirea profilului se va realiza în ambele sensuri cu un unghi egal cu jumătate din valoarea specificată, sau Two-Direction - rotirea se va face în ambele sensuri, pentru fiecare sens specificându-se o valoare unghiulară);

•℘ Se specifică valoarea unghiului de rotire a secţiunii, în caseta Angle;

•℘ Se activează opţiunea Reverse, dacă este necesar;

•℘ Se apasă butonul OK. Realizarea blocurilor grafice de construcţie 3D, prin deplasarea unui countur de-a lungul unei curbe (măturare-sweep) Blocurile grafice de construcţie 3D realizate prin deplasarea unei secţiuni transversale de-a lungul unei căi, pot fi de tipul adăugare sau îndepărtare de material, iar la definirea lor trebuie respectate următoarele reguli:

- atunci când se realizează elemente de tip solid, conturul (secţiunea transversală) trebuie să fie închis;

- calea poate fi deschisă sau închisă, şi poate fi constituită dintr-un set de elemente din cadrul unei schiţe, o curbă 3D sau o colecţie de muchii ale modelului;

- punctul de start al căii trebuie să se afle în planul secţiunii transversale; - conturul, calea sau elementul rezultat nu are voie să se autointersecteze.

��Pentru realizarea unui bloc grafic de construcţie 3D prin măturare (sweep):

•℘ Se realizează secţiunea transversală; •℘ Se construieşte calea de-a lungul

căreia va fi deplasată secţiunea transversală;

•℘ Se apasă butonul Sweep din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Base (Boss), Sweep. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Sweep.

•℘ Dacă se doreşte realizarea unui element de tipul îndepărtare de material, din articolul de meniu Insert,


52

se alege opţiunea Cut şi apoi Sweep.

•℘ Cu intrările direcţionate spre caseta Sweep section, din arborele de definire a modelului sau din zona grafică, se selectează secţiunea transversală;

•℘ După selectarea conturului, se direcţionează intrările spre caseta Sweep path şi apoi se selectează calea de-a lungul căreia trebuie deplasată secţiunea;

•℘ In caseta Orientation/Twist control, se selectează opţiunea Follow path (dacă se doreşte păstrarea constantă a unghiului dintre planul conturului şi tangenta la cale) sau Keep normal constant (dacă se doreşte ca secţiunile să rămână tot timpul paralele);

•℘ Se apasă butonul OK. Realizarea blocurilor grafice de construcţie 3D prin trecerea de la un profil la altul (îmbinarea secţiunilor - loft) Blocurile grafice de construcţie 3D obţinute prin trecerea de la un profil la altul, pot fi de tipul adăugare sau îndepărtare de material. Planele în care se află secţiunile între care se face tranziţia pot fi paralele sau nu, iar ca şi caz particular, secţiunile extreme pot fi degenerate la puncte. ��Pentru realizarea unui bloc grafic de construcţie prin trecere de la un profil la altul:

•℘ Se realizează secţiunile caracteristice; •℘ Se apasă butonul Loft din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Base (Boss),

Loft. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Loft.


•℘ Dacă se doreşte realizarea unui element de tipul îndepărtare de material, din articolul de meniu Insert, se alege opţiunea Cut şi apoi Loft.

•℘ Se selectează profilele în ordinea dorită. Nu este necesară o selectare precisă a punctelor, deoarece sistemul ia în considerare capătul cel mai apropiat de punctul



de selecţie. Pe măsură ce se selectează profilele, pe ecran apare o curbă ce indică vârfurile care vor fi unite.

•℘ Se examinează curba de concatenare a vârfurilor şi se corectează dacă este cazul. Corecţia curbei se face fie prin modificarea poziţiei unui profil în lista de selecţie (cu ajutorul butoanelor Up sau Down), fie prin deselectarea unui profil şi reselectarea acestuia folosind un alt punct de selecţie.

•℘ Se activează opţiunea Close along loft direction (dacă se doreşte conectarea ultimului profil selectat cu primul), Advanced smoothing (dacă se doreşte obţinerea suprafeţelor cu grad ridicat de netezime) sau Maintain tangency.

•℘ Se apasă butonul OK. Realizarea nervurilor (rib) Nervura este un caz special de bloc grafic de construcţie 3D obţinut prin extrudare. Profilul de la care se porneşte este un profil deschis, adăugarea de material realizându-se la grosimea dorită şi în direcţia specificată. ��Pentru realizarea unei nervuri:

•℘ Utilizând un plan care intersectează piesa, se schiţează profilul nervurii;

•℘ Se apasă butonul Rib din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Rib. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Rib.

•℘ Se selectează opţiunea Mid plane pentru extrudarea simetrică a nervurii în raport cu planul de schiţare, sau Single side pentru extrudarea de-o singură parte a planului de schiţare. Dacă s-a ales Single side, se activează opţiunea Reverse dacă este necesar.

•℘ Se introduce valoarea grosimii nervurii în caseta Thickness şi apoi se apasă butonul Next;

•℘ Dacă direcţia propusă de către program, pentru adăugarea de material nu este cea corespunzătoare, se activează opţiunea Flip side of material.

•℘ Dacă se doreşte inclinarea pereţilor nervurii, se activează opţiunea Enable draft, se specifică valoarea unghiului de înclinare în caseta Angle, iar dacă este necesar se activează opţiunea Draft outward.


Universitatea Tehnică din Cluj54

•℘ Se apasă butonul Finish. Copierea blocurilor grafice de construcţie 3D, după o schemă predefinită Pentru reducerea timpului de modelare, atunci când piesa conţine mai multe elemente identice, este recomandată copierea acestora utilizând facilităţile de copiere multiplă. Copierea multiplă poate fi realizată fie după o schemă de copiere liniară (linii şi coloane - Linear Pattern), fie după o schemă de copiere circulară (Circular Pattern). ��Pentru copierea blocurilor grafice de construcţie 3D, folosind o schemă de copiere

liniară: •℘ Se apasă butonul Linear Pattern din caseta cu instrumente Features, sau Insert,

Pattern/Mirror, Linear Pattern. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Linear Pattern.

•℘ Se direcţionează intrările spre caseta Items to copy, şi apoi se selectează elementele care urmează a fi copiate;

•℘ Se direcţionează intrările către caseta Direction selected, şi apoi se selectează o muchie a modelului sau un parametru dimensional liniar care va stabili prima direcţie de copiere First Direction.

•℘ Dacă săgeata care apare pe ecran, nu este orientată în sensul corect, se activează opţiunea Reverse direction.

•℘ Se specifică pasul dintre două instanţe cototal de instanţe de-a lungul direcţiei selec

-Napoca Catedra TCM

nsecutive (în caseta Spacing) şi numărul tate (Total Instances);


Universitatea Tehnică din Cl

•℘ Dacă este necesară copierea după două direcţii, se alege opţiunea Second Direction în caseta Settings for, şi apoi se precizează parametrii pentru această direcţie;

•℘ Se apasă butonul OK. ��Pentru copierea blocurilor grafice de construcţie 3D, folosind o schemă de copiere

circulară: •℘ Se apasă butonul Circular Pattern din caseta cu instrumente Features, sau Insert,

Pattern/Mirror, Circular Pattern. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Circular Pattern.

•℘ Se direcţionează intrările spre caseta Items to copy, şi apoi se selectează elementele care urmează a fi copiate;

•℘ Se direcţionează intrările către caseta Direction selected, şi apoi se selectează o muchie a modelului, o axă, o axă temporară sau un parametru dimensional unghiular, element care va fi folosit la definirea direcţiei de copiere;

•℘ Se specifică numărul total de instanţe în caseta Total instances;

•℘ Se precizează incrementul unghiular dintre două instanţe consecutive, în caseta Spacing;

•℘ Dacă s-a activat opţiunea Equal spacing, atunci se va specifica unghiul instanţele;

•℘ Dacă valorile din casetele Total instSpacing sau Total angle, se modifică fosăgeţile laterale, atunci rezultatul este ivizibil pe ecran. Dacă aceste valomodifică prin intermediul tastaturii, vizualizarea efectului modificării necesară apăsarea butonului Preview.

•℘ Se activează opţiunea Reverse directiose doreşte copierea elementelor întrigonometric (implicit copierea se fasens orar);

•℘ Se apasă butonul OK. Oglindirea blocurilor grafice de construcţie 3 Cu ajutorul comenzilor de oglindire seselectate, în raport cu un plan sau cu o suprafaţset de blocuri grafice 3D selectate se utilizerealizarea unei cópii simetrice a tuturor elemMirror All. Dacă se modifică elementele orreflectate şi în elementele copiate.

uj-Napoca Catedra TCM 55

total (Total angle) în care vor fi distribuite

ances, losind

mediat ri se

pentru este

n dacă sens ce în

D

pot realiza cópii simetrice ale elementelor ă plană a modelului. Pentru oglindirea unui ază comanda Mirror Feature, iar pentru entelor unui model, se foloseşte comanda iginale, aceste modificări vor fi automat


Universitatea Tehnică din 56

��Pentru oglindirea unei mulţimi de elemente selectate, în raport cu un plan sau cu o suprafaţă plană a modelului: •℘ Se apasă butonul Mirror Feature din caseta cu instrumente Features, sau Insert,

Pattern/Mirror, Mirror Feature. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Mirror Pattern Feature.

•℘ Cu intrările direcţionate spre caseta Mirror plane, se selectează planul sau suprafaţa plană a modelului în raport cu care se doreşte oglindirea;

•℘ Se direcţionează intrările spre caseta Features to mirror, şi apoi se selectează (din arborele de definire a modelului sau din zona grafică) elementele care urmează a fi oglindite;


��Pentru oglindirea întregului model în rapo

•℘ Din articolul de meniu Insert, se alurma acestei acţiuni se deschide cMirror All.

•℘ Se selectează planul sau suprafaţa plcare se doreşte oglindirea (aceasta caseta Mirror Plane);


Cluj-Napoca Catedra TCM

rt cu un plan sau cu o suprafaţă plană: ege Pattern/Mirror şi apoi Mirror All. In aseta de dialog

ană în raport cu va fi afişată în



Modelarea geometrică 3D a pieselor, tratate ca entităţi individuale O piesă SolidWorks este o colecţie de blocuri grafice de construcţie 3D. Modelarea geometrică a unei piese constă din: descompunerea acesteia în blocuri grafice de construcţie, stabilirea elementului de bază, stabilirea succesiunii de realizare a celorlalte elemente de construcţie şi realizarea efectivă a acestora. Deseori, după ce a fost modelată piesa, sau uneori chiar în timpul procesului de modelare, apar modificări în proiect sau sunt necesare informaţii legate de piesă. Dacă informaţiile legate de geometria piesei, respectiv informaţiile legate de masa acesteia, volum, suprafaţă, poziţia centrului de greutate (masă), axe principale de inerţie, momente de inerţie, nu sunt dificil de obţinut, cu totul altfel stau lucrurile când se pune problema modificării modelului, iar acesta nu a fost construit astfel încât să înglobeze intenţiile de proiectare. Se recomandă ca înaintea începerii efective a procesului de modelare, să se studieze cu atenţie piesa, să se înţeleagă (sau uneori să se intuiască) intenţiile care au stat la baza proiectării acesteia şi să se realizeze un plan de lucru. Dacă aceste etape sunt parcurse (este adevărat că sunt mari consumatoare de timp), mai departe, modelarea geometrică 3D a unei piese se transformă în muncă de rutină. Metode de selectare a elementelor Finalizarea execuţiei celor mai multe comenzi SolidWorks necesită selectarea unuia sau a mai multor elemente. Selectarea se poate realiza fie în zona grafică, fie din arborele de definire a modelului. Unealta specializată pentru selectarea elementelor este butonul Select din caseta cu instrumente Sketch.

Pentru uşurarea selectării unor elemente specifice se pot utiliza filtrele de selecţie. Atunci când acestea sunt activate, este posibilă selectarea numai a acelor tipuri de elemente pentru care s-a stabilit filtrul (feţe ale modelului, muchii, puncte, axe, plane, etc.). Pentru activarea casetei cu instrumente Selection Filter se apasă butonul Toggle Selection Filter Toolbar din caseta cu instrumente Standard, fie se apasă tasta funcţională F5. Primele trei butoane ale casetei cu instrumente Selection Filter stabilesc modul global de acţiune a filtrelor. Primul buton joacă rol de comutator (activat/dezactivat) pentru filtrele selectate. Butonul al doilea deselectează toate filtrele, iar butonul al treilea activează toate filtrele. Celelalte butoane din casetă activează sau dezactivează un filtru specific (pictograma este sugestivă). Atâta timp cât există filtre selectate, cursorul mouse-ului are ataşat un simbol de forma unei pâlnii.

Pentru a veni în întâmpinarea utilizatorului şi pentru a uşura selectarea, forma cursorului mouse-ului se schimbă atunci când acesta este poziţionat deasupra unui element. Când se găseşte deasupra unei feţe a modelului are ataşat un steguleţ, când este deasupra unei muchii are ataşată o bară verticală, iar când se află deasupra unui vârf, cursorul are ataşat un pătrat. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente, acest lucru se poate face prin apăsarea tastei Ctrl, menţinerea ei apăsată şi selectarea elementelor dorite.

In momentul în care s-a selectat o faţă a modelului, sistemul ia în considerare toate lanţurile de muchii de pe acea suprafaţă (colecţiile de muchii conectate care formează contururi închise). Pentru selectarea unui lanţ individual, se selectează suprafaţa, se apasă tasta Ctrl, se menţine apăsată şi apoi se selectează lanţul de muchii dorit (această acţiune conduce la deselectarea tuturor celorlalte lanţuri de muchii).

Uneori, elementul care urmează a fi selectat, se găseşte în spatele altor elemente (caz des întâlnit atunci când se doreşte selectarea unei suprafeţe a modelului) sau este



suprapus peste un alt element (această situaţie se întâlneşte la selectarea muchiilor sau a vârfurilor). ��Pentru selectarea unui element ascuns:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului în vecinătatea elementului vizat şi se apasă butonul din dreapta;

•℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Select Other. In urma acestei acţiuni cursorul mouse-ului ia o formă specifică.

•℘ Apăsarea repetată a butonului corespunzător opţiunii “nu” (N) face ca elementele aflate în imediata vecinătate a zonei de selecţie să fie preselectate pe rând.

•℘ In momentul în care este preselectat elementul dorit, se apasă butonul mouse-ului ce corespunde opţiunii “da” (Y).

Selectarea elementelor din arborele de definire a modelului este o metodă

convenabilă de selecţie, mai ales în situaţia în care elementele au nume sugestive. Oricum, selectarea unui element în arborele de definire conduce automat la supraluminarea acestuia în zona grafică. Pentru selectarea mai multor elemente consecutive, se efectuează un clic de mouse pe primul element, se apasă tasta Shift şi se menţine apăsată, apoi se selectează ultimul element dorit. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente care nu se află unul după celălalt în arborele de definire, se menţine apăsată tasta Ctrl în timpul efecuării selecţiilor. Modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie Datorită faptului că blocurile grafice de construcţie sunt elemente parametrizate, modificarea acestora după ce au fost realizate se poate face cu uşurinţă. ��Pentru modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie:

•℘ Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a modelului;

•℘ Din aticolul de meniu Edit se alege opţiunea Definition, sau se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog corespunzătoare definirii blocului grafic de construcţie selectat.



•℘ Se fac modificările dorite, prin specificarea unor noi parametri dimensionali sau alegerea altor referinţe;

•℘ Se apasă butonul OK (Apply) pentru acceptarea modificărilor, sau se apasă butonul Cancel pentru anularea acestora. Combinaţia Edit Definition – Cancel se utilizează frecvent în situaţia în care se doreşte vizualizarea modului în care a fost definit un bloc grafic de construcţie.

Copierea blocurilor grafice de construcţie ��Pentru a copia un bloc grafic de construcţie în cadul aceleiaşi piese:

•℘ Se selectează blocul de construcţie dorit; •℘ Se apasă tasta Ctrl; •℘ Cu tasta Ctrl apăsată se trage de element şi se deplasează în noua poziţie.

��Pentru a copia blocuri grafice de construcţie de pe o piesă pe alta:

•℘ Se deschid fişierele ce conţin cele două piese; •℘ Se dimensionează ferestrele celor două piese astfel încât ambele să fie vizibile pe

ecran (Windows, Tile Horizontally sau Tile Vertically); •℘ Se selectează elementele dorite (de pe o piesă) şi apoi se trag cu mouse-ul pe

cealaltă piesă. Pentru copiere se mai poate utiliza şi procedura Windows clasică: Copy – Paste.

Relaţiile părinte – copil Datorită faptului că procesul de modelare a unei piese cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie este un proces cumulativ, unele elemente sunt realizate inevitabil înaintea celorlalte. Elementele care sunt realizate mai târziu în timpul procesului de modelare, sunt legate, direct sau indirect, de unele sau de toate elementele care le preced. Relaţiile care se stabilesc între elemente în timpul construcţiei modelului, se numesc relaţii părinte – copil (elementele referite sunt părinţi pentru elementele care fac referire la ele – de exemplu o gaură este copilul elementului în care aceasta este dată). Aceste relaţii conferă flexibilitate şi inteligenţă modelului 3D realizat. ��Pentru vizualizarea relaţiilor părinte – copil:

•℘ Se selectează elementul ale cărui relaţii părinte – copil se doresc a fi vizualizate;

•℘ Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Parent/Child din meniul cursor. Relaţiile părinte – copil nu se pot modifica folosind caseta de dialog Parent/Child Relationships, acestea pot fi numai vizualizate.

Reordonarea blocurilor grafice de construcţie în arborele de definire a modelului Regenerarea elementelor care compun modelul, atunci când se lansează în execuţie comanda Rebuild sau când o altă comandă provoacă regenerarea, se face în ordinea în care



acestea apar în arborele de definire. Ordinea elementelor în arbore poate fi modificată cu respectarea condiţiei ca un copil să nu ajungă niciodată în arbore deasupra părintelui său. ��Pentru modificarea poziţiei unui element, în arborele de definire a modelului:

•℘ Se poziţionează cursorul deasupra numelui elementului dorit; •℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se trage elementul în poziţia dorită.

Elementul selectat va fi repoziţionat în arbore, imediat sub elementul care este supraluminat. Dacă repoziţionarea este posibilă, cursorul mouse-ului ia forma unei săgeţi cu vârful orientat spre stânga, iar dacă nu, acesta ia forma unui cerc barat.

In exemplul următor, tăietura realizată prin extrudare (Cut-Extrude1) a fost iniţial

construită înaintea realizării piesei cu pereţi subţiri (Shell1). Apoi, poziţia elementului Shell1 a fost modificată astfel încât acesta să fie regenerat înaintea tăieturii. Rezultatul acestei modificări se observă în figura din partea dreaptă.

Utilizarea ecuaţiilor Ecuaţiile se utilizează pentru definirea relaţiilor matematice între parametrii dimensionali în cadrul documentelor SolidWorks de tip piesă (Part) sau ansamblu (Assembly). ��Pentru adăugarea unei ecuaţii în cadrul unui document SolidWorks:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolul de meniu Tools (din meniul bară principal) şi apoi articolul Equations;

•℘ In caseta de dialog Equations, se apasă butonul Add; •℘ Se scrie ecuaţia de legătură între diferiţii parametri dimensionali

ai modelului (în caseta New Equation). Numărul maxim de caractere din care poate fi alcătuită o ecuaţie este 512. Evaluarea expresiei se face de la stânga la dreapta.



•℘ Se apasă butonul OK. Ecuaţia este afişată în caseta de dialog Equations, iar valoarea numerică rezultată în urma evaluării expresiei, este afişată în coloana Evaluates to.

•℘ Dacă se doreşte adăugarea de ecuaţii în continuare, se apasă din nou butonul Add, iar dacă nu, se apasă butonul OK pentru închiderea casetei de dialog Equations. După închiderea casetei de dialog, în arborele de definire a modelului apare un repertoar numit Equations.

•℘ Se apasă butonul Rebuild pentru regenerarea modelului cu noile valori pentru parametrii modificaţi prin ecuaţie.

��Pentru modificarea unei ecuaţii existente:


•℘ Se apasă butonul Edit All din caseta de dialog Equations; •℘ Se modifică în mod corespunzător ecuaţia sau ecuaţiile din caseta de dialog Edit

Equations şi apoi se apasă butonul OK; •℘ Se apasă butonul Rebuild pentru regenerarea modelului.

��Pentru ştergerea unei ecuaţii:


•℘ Se selectează numărul ecuaţiei (din partea stângă) şi se apasă butonul Delete din caseta de dialog Equations;

•℘ Se apasă butonul OK, apoi se apasă butonul Rebuild.

Se recomandă cu insistenţă ca orice relaţie care se scrie între parametrii modelului să fie comentată. Dacă în momentul scrierii ecuaţiei este foarte clar ceea ce se doreşte a se realiza prin introducerea unei anumite relaţii între parametrii modelului, s-ar putea ca la o nouă consultare a documentului SolidWorks (care poate surveni după o perioadă mai îndelungată de timp), să nu mai fie chiar aşa de uşor de înţeles la ce anume se referă ecuaţia. Comentarea ecuaţiilor se face atât pentru cel care a construit modelul, cât şi pentru cei care îl consultă sau care trebuie să-i aducă modificări. Adăugarea comentariilor se poate face în momentul definirii ecuaţiei sau ulterior. Orice comentariu începe cu simbolul ( ‘ ). Tot ce se tipăreşte după acest simbol nu mai este luat în considerare de către sistem atunci când se face evaluarea expresiei. In cadrul unei ecuaţii, pot fi folosiţi următorii operatori şi funcţii:

Operatorul sau funcţia

Numele operatorului sau al funcţiei

Observaţii

+ adunare - scădere * înmulţire / împărţire ^ ridicare la putere



Operatorul sau funcţia

Numele operatorului sau al funcţiei

Observaţii

sin(α) sinus α este exprimat în radiani cos(α) cosinus α este exprimat în radiani tan(α) tangentă α este exprimat în radiani abs(a) modul funcţia returnează valoarea absolută a lui a exp(n) exponenţială funcţia returnează pe e la puterea n log (a) logaritmică funcţia returnează logaritmul natural din a sqr(a) rădăcină pătrată funcţia returnează rădăcina pătrată a lui a int(a) întreg funcţia returnează valoarea întreagă a lui a sgn(a) semn funcţia returnează semnul lui a

pi constanta π Suprimarea blocurilor grafice de construcţie Suprimarea blocurilor grafice de construcţie constă în anularea temporară a afişarii acestora fără ca ele să fie eliminate din arborele de definire a modelului. De asemenea, elementele suprimate nu sunt luate în considerare de către sistem, atunci când se efectuează calculele specifice pentru determinarea volumului, masei, suprafeţei, etc.

Anularea temporară a afişării blocurilor grafice de construcţie se utilizează atunci când se modelează familii de piese şi membrii familiei diferă unul de altul nu numai prin dimensiuni ci şi prin formă, atunci când se doreşte realizarea unei noi variante pentru o piesă existentă, sau în situaţiile în care se doreşte mărirea vitezei de regenerare sau de redesenare.

Uneltele SolidWorks cu ajutorul cărora se realizează suprimarea blocurilor grafice de construcţie, respectiv cele cu care se anulează suprimarea, se găsesc în caseta cu instrumente Tools. Dacă butoanele nu apar în această casetă, ele pot fi adăugate (Tools, Customize, Commands).

Suprimarea elementelor este guvernată de relaţiile părinte - copil care există între blocurile grafice 3D ale modelului. Dacă se suprimă un element care are copii, atunci va fi anulată si afişarea copiilor.

Golul iniţial Nesuprimat Suprimat Nesuprimat Copiile Nesuprimate Suprimate Suprimate

��Pentru suprimarea unui element:

•℘ Se selectează elementul dorit din arborele de definire a modelului sau o faţă a blocului grafic de construcţie din zona grafică. Pentru selecţie multiplă, se apasă şi se menţine apăsată tasta Ctrl.

•℘ Se apasă butonul Suppress din caseta cu instrumente Features, sau Edit, Suppress;



•℘ In caseta de dialog Feature Properties, se activează opţiunea Suppressed şi apoi se apasă butonul OK.

��Pentru anularea suprimării unui element:

•℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat) din arborele de definire a modelului;

•℘ Se apasă butonul Unsuppress din caseta cu instrumente Features, sau Edit, Unsuppress;

•℘ In caseta de dialog Feature Properties, se dezactivează opţiunea Suppressed şi apoi se apasă butonul OK.

��Pentru anularea suprimării unui element şi a tuturor copiilor acestuia:

•℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat) din arborele de definire a modelului;

•℘ Se apasă butonul Unsuppress with Dependents din caseta cu instrumente Features, sau Edit, Unsuppress with Dependents. Elementul suprimat şi toate celelalte elemente legate de acesta vor fi reafişate pe ecran.

Piese derivate In SolidWorks se pot realiza piese noi, pornind de la piese existente. Aceste noi piese, se numesc piese derivate, au ca şi prim element în arborele de definire piesa originală şi sunt legate de aceasta prin aşa numitele referinţe externe. Orice modificare a originalului este automat reflectată şi în piesa derivată. Când o piesă are referinţe externe, numele acesteia în arborele de definire a modelului este urmat de semnul ->. Pentru vizualizarea numelui, locului şi a stării documentului referit, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra piesei derivate, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea List External References. In SolidWorks este posibilă generarea a trei tipuri de piese derivate: Base part, Mirror Part şi Derived Component Part. Cu ajutorul comenzii Base Part se generează piese care au ca şi element de construcţie de bază o altă piesă. ��Pentru realizarea unei piese derivate pornind de la o piesă existentă:

•℘ Se deschide un nou document SolidWorks de tip piesă (Part); •℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Base Part; •℘ Se selectează documentul piesă dorit şi apoi se apasă butonul Open (sau se

efectuează un dublu clic pe numele fişierului).

Cu ajutorul comenzii Mirror Part se crează versiuni în oglindă ale unei piese existente. Această comandă se utilizează frecvent în cazul în care se doreşte realizarea versiunii pentru mâna stângă sau dreaptă a unei piese (de



exemplu o carcasă de mouse asimetrică). Acest tip de oglindire conduce la rezultate diferite, comparativ cu Mirror Feature

sau Mirror All. ��Pentru realizarea unei versiuni în oglindă a unei piese:

•℘ Intr-un document SolidWorks de tip piesă, se selectează un plan sau o suprafaţă plană a modelului în raport cu care se doreşte realizarea oglindirii;

•℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Mirror Part. Piesa oglindită va fi deschisă într-o nouă fereastră.

Cu ajutorul comenzii Derive Component Part se pot realiza piese pornind de la o

componentă a unui ansamblu. Piesele derivate create în acest mod, conţin toate blocurile grafice de construcţie realizate în contextul ansamblului. De exemplu se poate crea cavitatea activă a unei matriţe în contextul unui ansamblu, şi apoi prin derivare se pot obţine semimatriţele. Piesele derivate păstrează legăturile cu componentele din cadrul ansamblului şi orice modificare va fi automat reflectată. ��Pentru realizarea unei piese derivate pornind de la o componentă a unui ansamblu:

•℘ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, se selectează componenta dorită; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu File şi apoi Derive

Component Part. Piesa derivată va fi deschisă într-o nouă fereastră de tip piesă.

Modificarea pieselor obţinute prin derivare se reduce doar la adăugarea unor noi blocuri grafice de construcţie. Pentru a se opera modificări într-o piesă derivată, este necesar a se acţiona asupra originalului.

��Pentru modificarea piesei originale:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei derivate în arborele de definire a modelului, şi se apasă butonul din dreapta;

•℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit In Context. Dacă piesa derivată s-a obţinut cu ajutorul comenzii Base Part sau Mirror Part, atunci se va deschide documentul piesei originale, iar dacă piesa a fost obţinută pornind de la un ansamblu, se va deschide documentul ce conţine acel ansamblu.

•℘ Se operează modificările dorite asupra piesei. Aceste modificări se vor reflecta în toate piesele derivate care au această piesă ca şi original.

Când se salvează o piesă care are referinţe externe, odată cu aceasta sunt salvate şi calea unde se află documentul referit (originalul) precum şi identificatorul intern (ID) al acestuia. Programul are nevoie de aceste informaţii pentru a putea localiza şi verifica documentul original la proxima deschidere a piesei derivate. Dacă din greşeală se modifică locul originalului sau numele acestuia, la prima deschidere a piesei derivate programul avertizează că nu poate găsi fişierul referit şi dă posibilitatea utilizatorului să rezolve problema.



Realizarea ansamblurilor de piese Un amsamblu poate fi creat folosind metoda de proiectare “de jos în sus”, atunci când se realizează toate piesele componente ca şi entităţi individuale, fără legături directe între ele, metoda de proiectare “de sus în jos”, atunci când se începe cu proiectarea ansamblului şi piesele componente se realizează în contextul acestuia, sau o metodă de proiectare combinată, când o parte din componentele ansamblului sunt realizate ca elemente separate, iar celelalte sunt proiectate în contextul ansamblului. Elementele componente ale unui ansamblu pot fi atât piese individuale, numite pe scurt componente, cât şi alte ansambluri realizate anterior, numite în acest caz subansambluri. Pentru cele mai multe dintre operaţiile care se efectuează în cadrul unui ansamblu, cele două tipuri de elemente sunt tratate identic. Un document SolidWorks de tip ansamblu are extensia .sldasm, iar în cadrul acestuia elementele componente sunt doar referite. Cu alte cuvinte, atunci când se realizează un ansamblu, în cadrul acestuia se definesc doar relaţiile între componente, iar orice modificare ce se operează asupra unui component va fi înregistrată în fişierul acelui element. In acest fel modificările se vor reflecta în toate ansamblurile care apelează elementul modificat. O fereastră “ansamblu” tipică este prezentată în figura următoare:

Arborele de definire a ansamblului conţine următoarele elemente:

- numele ansamblului (primul articol din arbore); - planele implicite(Plane1, Plane2 şi Plane3) şi originea ansamblului (Origin); - repertoarele Lighting şi Annotations;



- elementele componente ale ansamblului (piese individuale şi subansambluri); - relaţiile dintre componentele ansamblului MateGroup; - blocurile grafice de construcţie realizate în ansamblu ( găuri şi elemente de tip

îndepărtare de material) şi elementele obţinute prin copiere multiplă. In cadrul unui ansamblu, un element poate fi inserat de mai multe ori. Fiecare

componentă are un sufix <n>, iar pentru fiecare instanţă, numărul n este incrementat cu o unitate. In arborele de definire a ansamblului, numele elementelor componente pot fi precedate de simboluri ce indică starea elementului respectiv (absenţa prefixului indică faptul că poziţia elementului este complet definită):

- (-) underdefined (poziţia elementului în cadrul ansamblului nu este complet definită, acesta putându-se mişca liber în limita gradelor de libertate neanulate);

- (+) overdefined (poziţia elementului este supradefinită); - (f) fixed (elementul este fixat într-o anumită poziţie. De regulă, în cadrul unui

ansamblu, un singur element ar trebui să posede acest prefix); - (?) not solved (poziţia elementului nu poate fi determinată de către sistem).

Adăugarea elementelor componente în cadrul unui ansamblu Atunci când se inserează un element într-un ansamblu, se stabileşte o legătură între documentul de tip ansamblu şi documentul (fişierul) elementului inserat. Deşi elementul apare în cadrul ansamblului, datele care îl definesc rămân în fisierul original. Orice modificare survenită în acest fişier se va reflecta în ansamblu. ��Pentru inserarea unui element utilizând articolele de meniu;

•= In cadrul unui document de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Component şi opţiunea From File. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Insert Component.

•= Se selectează numele fişierului ce conţine componenta care urmează a fi inserată (piesă sau ansamblu);

•= Se activează opţiunea Preview, dacă se doreşte vizualizarea elementului înainte de a fi inserat;

•= Se apasă butonul Open din caseta de dialog Insert Component;



•= Se inserează elementul în cadrul ansamblului prin efectuarea unui clic în zona grafică.

��Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” (trage şi lasă)

atunci când este deschis fişierul piesei (subansamblului): •= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie şi fişierul sursei (dacă acesta nu este

deja deschis); •= Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Window şi apoi se alege

opţiunea Tile Horizontally (sau Tile Vertically); •= Din arborele de definire a modelului (fişierul sursă), se selectează pictograma

elementului care urmează a fi inserat în ansamblu (primul element din arbore), se deplasează cursorul mouse-ului în zona grafică a documentului ansamblu şi se eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă se inserează o piesă individuală (nu un subansamblu), aceasta poate fi selectată din zona grafică a ferestrei documentului sursă.

��Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” din Windows

Explorer: •= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie; •= Se deschide Windows Explorer-ul; •= Se selectează pictograma fişierului ce

conţine elementul care urmează a fi inserat în ansamblu, se deplasează cursorul mouse-ului în zona grafică a documentului ansamblu şi se eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă piesa are mai multe configuraţii, se deschide caseta de dialog Select a configuration. In acest caz se alege configuraţia dorită şi apoi se apasă butonul OK.

Poziţionarea aproximativă a componentelor în cadrul unui ansamblu După ce elementele componente ale ansamblului au fost inserate, acestea pot fi deplasate, rotite sau fixate într-o anumită poziţie. Poziţionarea aproximativă se foloseşte pentru a uşura munca atunci când se stabilesc relaţiile de asamblare (poziţionarea precisă a componentelor prin împerecherea acestora). Atâta timp cât poziţia unui element în cadrul unui ansamblu nu este complet definită (elementul nu are toate cele şase grade de libertate anulate), acesta poate fi mişcat în limita gradelor de libertate neanulate, în acest fel putându-se simula funcţionarea mecanismelor. ��Pentru a fixa un element într-o anumită poziţie:

•= Se selectează elementul dorit din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Fix.

��Pentru a reda unui element gradele de libertate anulate prin

fixarea sa într-o anumită poziţie:



•= Se selectează elementul vizat din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Float.

Atunci când se mişcă un component în cadrul unui ansamblu, acesta păstrează toate

legăturile care au fost stabilite prin relaţii de asamblare între el şi celelalte elemente ale ansamblului. Mişcarea se poate face numai în limita gradelor de libertate neanulate (nu se pot mişca acele elemente a căror poziţie este complet definită prin relaţii de asamblare, sau elementele fixate). ��Pentru deplasarea uni element în cadrul unui ansamblu:

•= Se apasă butonul Move Component din caseta cu instrumente Assembly, sau Tools, Component, Move;

•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului);

•= Prin tragere cu mouse-ul se deplasează în poziţia dorită.

��Pentru rotirea liberă a unui component:

•= Se apasă butonul Rotate Component Around Centerpoint din caseta cu instrumente Assembly, sau Tools, Component, Rotate;

•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului);

•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită. (Selectarea butonului Rotate View din caseta cu instrumente View, roteşte întregul ansamblu).

��Pentru rotirea unui component în jurul unei axe:

•= Se selectează o axă, o muchie liniară sau un segment de dreaptă dintr-o schiţă; •= Se apasă tasta Ctrl şi se selectează elementul care

urmează a fi rotit; •= Se apasă butonul Rotate Component Around Axis

din caseta cu instrumente Assembly; •= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.

Poziţionarea precisă a elementelor componente din cadrul unui ansamblu Poziţionarea precisă a elementelor în cadrul unui ansamblu se realizează prin intermediul constrângerilor geometrice de tipul: coincidenţă, tangenţă, paralelism, perpendicularitate, etc. Aceste constrângeri se numesc relaţii de asamblare sau relaţii de împerechere a elementelor. Fiecare relaţie de asamblare este specifică pentru o anumită combinaţie de elemente geometrice. Când se crează un nou ansamblu, în arborele de definire a acestuia apare în mod automat un grup de relaţii geometrice, iniţial gol şi cu numele implicit MateGroup1. Fiecare relaţie de asamblare care se stabileşte între elementele ansamblului va fi adăugată acestui grup. Pentru vizualizarea relaţiilor de asamblare stabilite în cadrul ansamblului se



efectuează un clic de mouse pe semnul +, semn ce precede numele grupului de relaţii. Fiecare relaţie din cadrul grupului are ataşate numele elementelor între care s-a stabilt acea relaţie geometrică. Toate relaţiile geometrice din cadrul unui grup de relaţii sunt rezolvate împreună, ordinea în care acestea apar neavând nici o importanţă. ��Pentru stabilirea relaţiilor de asamblare între componentele unui ansamblu:

•= Se apasă butonul Mate (agrafa) din caseta cu instrumente Assembly, sau Insert, Mate. In urma aceste acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Mating.

•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare înainte de închiderea casetei de dialog, se apasă butonul din stânga sus a acesteia;

•= Se selectează feţele, muchiile, vârfurile sau planele dorite. Acestea vor fi listate în caseta Items Selected.

•= Se selectează tipul de relaţie care urmează a fi stabilit între elementele selectate (în zona Mate Types a casetei de dialog). Sunt disponibile pentru selecţie numai relaţiile valide. Dacă s-a selectat opţiunea Distance sau Angle, se va introduce şi valoarea numerică dorită.

•= Se selectează o condiţie de aliniere din zona Alignment Condition a casetei de dialog: ��Aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea acelaşi sens); ��Anti-aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea sensuri opuse); ��Closest (componentele vor fi Aligned sau Anti-aligned, în funcţie de numărul

minim de mişcări pe care trebuie să îl execute piesele atunci când se stabileşte relaţia de asamblare);

•= In zona Workbench a casetei de dialog se apasă butonul Preview pentru a vedea cum arată ansamblul atunci când va fi aplicată relaţia de asamblare;

•= Dacă este necesară schimbarea sensului de măsurare a distanţei sau a unghiului atunci când s-a ales Distance sau Angle, se activează opţiunea Flip Dimension to Other Side.

•= Dacă în urma apăsării butonului Preview se constată că nu s-a ales corespunzător condiţia de aliniere, se apasă butonul Undo, se modifică opţiunea şi se apasă din nou butonul Preview;

•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare şi aplicarea simultană a lor, se activează opţiunea Defer Mate. Sistemul va aplica relaţiile de asamblare fie în momentul în care se închide caseta de dialog Assembly Mating, fie atunci când se dezactivează opţiunea Defer Mate.

•= Se apasă butonul Apply. ��Pentru modificarea relaţiilor de asamblare existente:

•= Se expandează grupul de relaţii (MateGroup) din arborele de definire a ansamblului;

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra relaţiei care urmează a fi modificată;



•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;

•= In caseta de dialog Assembly Mating se face modificarea dorită. Nu se poate schimba tipul relaţiei de asamblare.

•= Se apasă butonul Apply.

In figurile următoare sunt prezentate efectele modificării condiţiilor de aliniere pentru constrângerile de tipul Coincident şi Distance, şi al schimbării sensului de măsurare pentru constrângerea de tipul Distance.

In toate exemplele s-au folosit aceleaşi suprafeţe la stabilirea relaţiilor de asamblare, iar pentru o mai bună vizualizare, piesele s-au reprezentat secţionate.

��Pentru ştergerea unei relaţii de asamblare:

•= Se selectează, din arborele de definire a asamblului, relaţia care urmează a fi ştearsă;

•= Se apasă tasta Delete, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Edit şi apoi Delete;

•= Se apasă butonul Yes pentru a confirma ştergerea relaţiei. Aceasta va fi ştearsă din toate configuraţiile ansamblului.

Suprafeţele selectate



Reprezentări ale ansamblului cu componentele separate (vederi explodate) Deseori, pentru a se putea înţelege mai bine cum a fost construit un ansamblu sau pentru a genera documentaţia 2D necesară la montaj, este utilă reprezentarea ansamblului cu componentele separate (reprezentare în explozie). In SolidWorks este posibilă realizarea unei singure vederi explodate pentru fiecare configuraţie a ansamblului. O vedere explodată poate fi generată automat, cu ajutorul opţiunii AutoExplode (se recomandă utilizarea acestei opţiuni atunci când ansamblul are puţine elemente), sau manual prin definirea individuală a fiecărui pas de explozie (această variantă se utilizează de regulă la ansambluri cu număr mare de componente). ��Pentru generarea unei reprezentări a ansamblului cu componentele separate, utilizând

AutoExplode: •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded

View. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder. •= In caseta de dialog Assembly Exploder se apasă butonul AutoExplode şi apoi

butonul OK. •= Pentru generarea pe cale manuală a unei vederi explodate:

•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded View. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder.

•= Se apasă butonul New din zona Step Editing Tools. In urma apăsării acestui buton, caseta de dialog se extinde şi fiecare zonă a acesteia se activează în ordinea necesară realizării unui pas în cadrul vederii explodate.

•= Se selectează o faţă sau o muchie care este paralelă cu direcţia în care se doreşte deplasarea elementului vizat. In zona grafică a ferestrei ansamblului apare o săgeată care indică direcţia şi sensul de deplasare, iar elementul selectat apare în caseta Direction to explode along.

•= Se selectează, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică, unul sau mai multe elemente care urmează a fi deplasate de-a lungul direcţiei stabilite la pasul anterior. Numele acestor elemente va fi listate în caseta Components to explode.

•= Se apasă butonul Apply din zona Step Editing Tools a casetei de dialog. Componentele selectate vor fi deplasate de-a lungul direcţiei stabilite, în acelaşi timp apărând pe ecran şi un element de control (mâner) sub forma unui triunghi.

•= Cu ajutorul mouse-ului, prin tragere de mâner, se aduc elementele în poziţia dorită;

•= Se apasă butonul Apply, pentru confirmarea acestui pas. •= Dacă se doreşte deplasarea elementelor cu o anumită valoare, se introduce această

valoare în caseta Distance, iar dacă sensul de deplasare nu este cel corespunzător, se activează opţiunea Reverse direction.



•= Se definesc în mod asemănător toţi paşii, iar când rezultatul este cel scontat, se apasă butonul OK al casetei de dialog.

��Pentru modificarea unei vederi explodate:

•= In ConfigurationManager, se expandează configuraţia ansamblului (prin efectuarea unui clic de mouse pe semnul + din stânga numelui configuraţiei), astfel încât să poată fi selectat elementul ExplView;

•= Se expandează elementul ExplView pentru a vedea paşii definiţi la realizarea vederii explodate;

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui pasului care urmează a fi modificat (Explode Step#) sau easupra elementului ExplView, se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Edit Definition;

•= In caseta de dialog Assembly Exploder se utilizează butoanele Next Step şi Previous Step pentru a trece de la un pas la altul;

•= Se fac modificările dorite în cadrul fiecărui pas, după care se apasă butonul Apply; •= Când rezultatul modificărilor este cel corespunzător, se apasă butonul OK al casetei

de dialog. Detectarea zonelor de interferenţă dintre elementele componente ale unui ansamblu In ansamblurile complexe, cu număr mare de componente, poate fi dificil sau uneori chiar imposibil de determinat pe cale vizuală dacă între elemente există zone de interferenţă. Programul SolidWorks pune la dispoziţia utilizatorului instrumente specializate cu ajutorul cărora se pot identifica şi vizualiza zonele de interferenţă dintre piese. ��Pentru determinarea zonelor de interferenţă dintre componentele unui ansamblu:

•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools şi apoi Interference Detection. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Interference Volumes.

•= Se selectează două sau mai multe componente. Acestea vor fi afişate în caseta Selected components. Dacă se selectează numele ansamblului din arborele de definire (top-level assembly), vor fi luate în considerare toate componentele ansamblului.

•= Se activează opţiunea Treat



coincidence as interference dacă se doreşte ca elementele coincidente (feţe ale pieselor, muchii sau vârfuri care se ating sau se suprapun) să fie raportate ca interferenţe.

•= Se apasă butonul Check. Dacă există interferenţe între elementele selectate acestea vor fi listate în caseta Interference results (este raportată câte o interferenţă pentru fiecare pereche de elemente care se suprapun sau vin în contact). Când se selectează un articol din această listă, în zona grafică apare paralelipipedul de dimensiuni minime care înglobează volumul de interferenţă, iar în caseta de dialog sunt listate numele celor două componente care interferează.

•= Cu caseta de dialog deschisă, se pot selecta alte elemente pentru determinarea interferenţei. Se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta, se alege opţiunea Clear Selections, se selectează noile componente pentru care se doreşte verificarea interferenţei şi se apasă butonul Check.

•= Pentru părăsirea casetei de dialog Interference Volumes se apasă butonul Close. Modificarea culorii elementelor unui ansamblu Implicit, elementele care se inserează într-un ansamblu au culoarea specificată în fişierul de definire. Acest atribut poate fi modificat în cadrul ansamblului, şi, de asemenea, se pot modifica proprietăţile de material cum ar fi: transparenţa, reflexia, etc. Aceste modificări operate în documentul de tip ansamblu, nu afectează documentul original de tip piesă. ��Pentru modificarea culorii unui component al ansamblului:

•= Se selectează elementul dorit, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică. Dacă se doreşte selectarea mai multor componente se apasă şi se menţine apăsată în timpul selecţiei tasta Ctrl.

•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard;

•= Se alege culoarea dorită din paleta de culori disponibilă (caseta de dialog Edit Color), sau se defineşte o nouă culoare (pentru a se putea face acest lucru, se apasă butonul Define Custom Colors);

•= Se apasă butonul Apply; •= Dacă se doreşte atribuirea culorii implicite

a ansamblului se apasă butonul Use assemby, iar dacă se doreşte utilizarea culorii stabilite în fişierul în care este definită piesa, se apasă butonul Remove.

•= Pentru închiderea casetei de dialog Edit Color, se apasă butonul OK sau Close.



��Pentru stabilirea culorii implicite a ansamblului: •= In arborele de definire a ansamblului se selectează primul element (top-level

assembly); •= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard; •= Se alege o culoare din paleta de culori sau se defineşte una nouă, după care se apasă

butonul OK. Culoarea selectată este culoarea care va fi atribuită elementelor atunci când se alege opţiunea Use assembly.

��Pentru modificarea culorii şi a proprietăţilor de material a componentelor unui

ansamblu: •= Se selectează elementul sau elementele dorite, din arborele de definire a

ansamblului sau din zona grafică (pentru selecţie multiplă se foloseşte tasta Ctrl);

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Component Properties;

•= In caseta de dialog Component Properties se apasă butonul Color;

•= Din caseta de dialog Assembly Instance Color se alege una din opţiunile Use Assembly, Change Color sau Remove Color;

•= Dacă se doreşte modificarea proprietăţilor de material, se apasă butonul Advanced;

•= Se fac modificările dorite în caseta de dialog Material Properties;

•= Se apasă butonul OK mai întâi în caseta de dialog Material Properties, apoi în caseta Assembly Instance Color şi în final în caseta de dialog Component Properties.

��Pentru modificarea culorii tuturor instanţelor unui component, modificare operată

inclusiv în fişierul de definire a piesei: •= Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a

ansamblului; •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Part din

meniul cursor; •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Tools apoi Options şi Color; •= Din caseta System se alege elementul Shading şi apoi se apasă butonul Edit; •= Se alege culoarea dorită din caseta Color, se apasă butonul OK pentru a închide

această casetă de dialog, apoi se apasă butonul OK din caseta Options. •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea

Edit Assembly: Numele Ansamblului.



Modelarea pieselor în contextul ansamblului Modelarea pieselor în contextul ansamblului se utilizează în cadrul proiectării de sus în jos (atunci când se începe cu proiectarea ansamblului).

Totdeauna când se realizează sau se modifică o componentă (piesă sau subansamblu) în contextul ansamblului, aceasta este afişată cu o culoare specifică (implicit culoarea roz). In acest fel se scoate în evidenţă faptul că se modifică acea componentă şi nu ansamblul. Crearea şi modificarea pieselor în contextul ansamblului

Când se crează o piesă în contextul ansamblului, se poate face referire la oricare

element al acestuia, realizându-se pe această cale o piesă “inteligentă”, ce are înmagazinate în baza de date intenţiile de proiectare. Fiecare piesă realizată în acest fel are propriul fişier de definire, astfel încât ea poate fi modificată independent de ansamblul în care a fost creată iniţial. ��Pentru a crea o piesă în contextul unui ansamblu:

•µ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, Component şi New Part;

•µ In caseta de dialog Save As, se introduce numele noii piese şi apoi se apasă butonul Save. Numele piesei apare în arborele de definire a ansamblului, iar cursorul ia o formă specifică (o săgeată care are ataşat un paralelipiped);

•µ Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Intre planul Plane1 al noii piese şi suprafaţa selectată, se stabileşte automat o relaţie de tipul InPlace, relaţie care defineşte complet poziţia piesei în cadrul ansamblului (îi anulează acesteia toate cele şase grade de libertate). Dacă se doreşte repoziţionarea acestei componente, trebuie mai întâi anulată relaţia de tipul InPlace.

•µ Se realizează piesa cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie, folosind metodele cunoscute de la realizarea pieselor ca entităţi individuale.

•µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică într-o regiune unde nu există nici un element al ansamblului, se apasă butonul din dreapta, şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.

��Pentru a modifica o piesă în contextul ansamblului:

•µ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei (în arborele de definire a ansamblului) sau deasupra acesteia în zona grafică, şi se apasă butonul din dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Part. O altă modalitate de a iniţia procesul de modificare a unei piese în contextul ansamblului este selectarea acesteia şi apăsarea butonului Edit Part din caseta cu instrumente Assembly.

•µ Se fac modificările dorite; •µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu

instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică într-o regiune unde nu există nici un element al ansamblului, se apasă butonul din dreapta, şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.



Copierea multiplă a componentelor Dacă într-un ansamblu este nevoie de mai multe instanţe ale unui element, iar aceste cópii sunt dispuse după o anumită schemă de poziţionare, se poate utiliza funcţia de copiere multiplă. Realizarea cópiilor multiple în cadrul unui ansamblu se poate face în două moduri: prin definirea unei scheme de copiere (copiere circulară sau după o schemă de tipul “linii şi coloane”) sau prin utilizarea unei scheme care a fost deja definită atunci când s-a realizat unul din elementele ansamblului (de exemplu inserarea suruburilor de fixare în găurile, deja existente, ale unui capac). ��Pentru inserarea multiplă a componentelor prin definirea unei scheme de copiere:

•µ Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Insert şi apoi Component Pattern;

•µ Din caseta de dialog Pattern Type, se alege opţiunea Define your own pattern (Local), una dintre opţiunile Linear sau Circular şi apoi se apasă butonul Next;

•µ Se selectează componentele care urmează a fi copiate, fie din zona grafică, fie din arborele de definire a ansamblului. Aceste elemente sunt listate în zona Seed component(s) a casetei de dialog Local Component Pattern.

•µ Se direcţionează intrările către caseta Along Edge/Dim şi apoi se selectează un element (muchie sau dimensiune liniară pentru copiere după schemă liniară, muchie, axă sau dimensiune unghiulară pentru schemă de copiere circulară) pentru definirea direcţiei de copiere;

•µ Se activează opţiunea Reverse Direction, dacă sensul de copiere nu este cel dorit; •µ Se specifică spaţiul dintre instanţe şi numărul acestora, în casetele Spacing şi

Instances; •µ Se apasă butonul Finish.

��Pentru inserarea multiplă a componentelor prin utilizarea unei scheme de copiere

existentă: •µ Se inserează în ansamblu o componentă care are blocuri grafice de construcţie

realizate prin copiere multiplă, şi unul sau mai multe elemente, care la asamblare utilizează aceste blocuri grafice de construcţie;

•µ Se poziţionează elementele cu ajutorul relaţiilor de asamblare;

•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Component Pattern;

•µ Din caseta de dialog Pattern Type se activează opţiunea Use an existing feature pattern (Derived) şi apoi se apasă butonul Next;



•µ Se selectează componentele care urmează a fi copiate (din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică). Acestea vor fi listate în zona Seed component(s) a casetei de dialog Derived Component Pattern.

•µ Se direcţionează intrările către zona Pattern Feature şi apoi se selectează unul dintre blocurile grafice realizate prin operaţia de copiere multiplă;

•µ Se apasă butonul Finish.

��Pentru înlăturarea din ansamblu a unei instanţe obţinută prin copiere multiplă:

•µ Se selectează elementul care urmează a fi înlăturat (prin selectare cu mouse-ul din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului);

•µ Se apasă tasta Delete. ��Pentru restaurarea unei instanţe care a fost ştearsă:

•µ Se selectează, din arborele de definire a ansamblului, blocul care conţine instanţele obţinute prin copiere multiplă, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;

•µ Din caseta Positions to Skip, se selectează instanţa care urmează a fi restaurată şi apoi se apasă tasta Delete (pentru înlăturarea din listă).

Utilizarea schiţelor ca şi elemente auxiliare în ansamblu O tehnică eficientă şi des utilizată în cadrul proiectării “de sus în jos”, este aceea a utilizării schiţelor ca şi elemente auxiliare în cadrul ansamblului. Principalul avantaj al folosirii acestei metode de proiectare, este posibilitatea de a face modificări într-un singur loc, şi anume în schiţă, aceste modificări reflectându-se automat în ansamblu şi în documentele SolidWorks de tip piesă ale elementelor ce compun ansamblul. ��Pentru proiectarea unui ansamblu utilizând schiţe auxiliare:

•µ Se realizează în cadrul ansamblului o schiţă ale cărei elemente reprezintă piesele ansamblului;

•µ Se proiectează piesele ansamblului, stabilind relaţii geometrice între acestea şi elementele schiţei auxiliare.

In continuare este prezentată succint, (folosind ca exemplu o transmisie cu curea a

unui motor de automobil), tehnica proiectării ansamblurilor folosind schiţele auxiliare. •µ In cadrul ansamblului se realizează o schiţă în care roţile de curea, respectiv rolele

întinzătoare sunt reprezentate prin cercuri, iar porţiunile drepte ale curelei sunt reprezentate prin segmente de dreaptă tangente la aceste cercuri;

•µ Se dimensionează şi se poziţionează corespunzător fiecare element al schiţei; •µ Pentru fiecare roată de curea şi rolă întinzătoare se realizează câte o piesă în contextul

ansamblului (la definirea blocurilor grafice de construcţie se vor folosi relaţii geometrice de tipul Concentric, Coradial, etc.);



•µ Se realizează cureaua, tot ca şi piesă creată în contextul ansamblului folosindu-se şi în acest caz constrângeri geometrice în care să fie implicate elementele schiţei auxiliare.

Ansamblul proiectat constă dintr-o curea şi un set de roţi a căror poziţie şi mărime este dictată de schiţa auxiliară. Avantajul acestui mod de proiectare devine evident în momentul în care se pune problema modificării ansamblului. De exemplu, prin acţionare doar asupra elementelor schiţei auxiliare se pot:

��repoziţiona roţile în cadrul ansamblului; ��modifica dimensiunile roţilor de curea şi ale rolelor întinzătoare; ��stabili parametrii dimensionali unghiulari care să controleze pentru fiecare roată

cât de mare să fie zona acoperită de curea, etc. Când se părăseşte schiţa auxiliară, după efectuarea eventualelor modificări, în mod

automat ansamblul şi piesele componente sunt actualizate. Dacă s-ar proiecta acest ansamblu fără a se utiliza schiţa auxiliară, şi ar fi necesare modificări ulterioare, acestea ar trebui făcute la nivelul fiecărui element component, iar după fiecare modificare ar trebui regenerat ansamblul.

Realizarea blocurilor grafice de construcţie într-un document de tip ansamblu Atunci când se lucrează într-un document SolidWorks de tip ansamblu, se pot realiza blocuri grafice de construcţie (de tipul “cut” şi “hole”), care vor exista numai în ansamblu, nefiind modificate în nici un fel fişierele în care sunt definite componentele acestuia. Stabilirea pieselor care vor fi afectate de blocurile grafice de construcţie create în cadrul ansamblului, se realizează prin definirea aşa-numitului domeniu de acţiune.



Blocurile grafice de construcţie realizate în cadrul ansamblului se recomandă a fi utilizate în situaţia în care acestea afectează mai mult de o componentă a ansamblului. De asemenea, se recomandă ca înainte de realizarea blocurilor de construcţie în cardul ansamblului, toate componentele să fie complet definite din punct de vedere al poziţiei acestora, sau să fie blocate în anumite poziţii (folosind comanda Fix). In acest fel se evită rezultatele neaşteptate care pot apărea la o eventuală modificare a poziţiei acestora. Domeniul implicit de acţiune (scope) al blocurilor de construcţie realizate în cadrul ansamblului include toate elementele componente ale acestuia. Dacă se doreşte ca numai anumite elemente ale ansamblului să fie afectate, se va preciza explicit acest lucru, înainte sau după realizarea blocurilor grafice de construcţie. ��Pentru a defini domeniul de acţiune al blocurilor grafice de construcţie realizate în

cadrul ansamblului: •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul

Feature Scope; •µ Se selectează componentele

care să fie afectate de blocul grafic de construcţie. Aceste elemente vor fi afişate în caseta de dialog Edit Assembly Feature Scope. Pentru înlăturarea unui element din listă, se va selecta încă odată acel element, iar pentru înlăturarea tuturor elementelor, se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Clear Selections.

•µ Se apasă butonul OK. ��Pentru realizarea unui element de tip “cut” prin extrudare:

•µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi se schiţează profilul;

•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Cut, Extrude;

•µ In caseta de dialog Extrude Cut Feature se precizează toţi parametrii necesari realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin extrudare a blocurilor grafice de construcţie);

•µ Se apasă butonul OK. ��Pentru realizarea unui element de tip “cut” prin revoluţie:

•µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi se schiţează profilul care urmează a fi rotit şi linia de axă (centerline);

•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Cut, Revolve;

•µ In caseta de dialog Revolve Feature se precizează toţi parametrii necesari realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin revoluţie a blocurilor grafice de construcţie);

•µ Se apasă butonul OK.



��Pentru realizarea unui element de tip “hole” în cadrul unui ansamblu: •µ Se selectează o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Selectarea se va

face în apropierea locului în care se doreşte plasarea găurii. •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly

Feature, Hole Simple; •µ Se precizează elementele de definire a găurii în caseta de dialog Hole Feature; •µ Se apasă butonul OK. •µ Pentru a poziţiona gaura cu precizie, se aduce cursorul mouse-ului deasupra găurii

(în arborele de definire a ansamblului sau în zona grafică) şi se apasă butonul din dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Sketch şi apoi se poziţionează gaura cu ajutorul parametrilor dimensionali sau a constrângerilor geometrice.

��Pentru modificarea unui bloc grafic de construcţie realizat în cadrul ansamblului:

•µ Se selectează elementul vizat şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului; •µ Din meniul cursor se alege una din opţiunile Edit Sketch, Edit Definition sau

Feature Scope; •µ Se realizează modificările dorite.

Realizarea pieselor cu configuraţii complexe prin unirea pieselor cu configuraţii simple Uneori, pentru realizarea pieselor cu configuraţii complexe se poate apela la unirea a două sau mai multe piese cu configuraţii simple. Operaţia de unire elimină suprafeţele care se întrepătrund şi uneşte piesele într-un singur solid. ��Pentru realizarea unei piese complexe prin unirea a două sau mai multe piese simple:

•µ Se modelează piesele cu configuraţie simplă şi apoi se realizează un ansamblu în care se inserează aceste piese;

•µ Se poziţionează piesele în cadrul ansamblului; •µ Se salvează ansamblul (Save); •µ Se realizează o nouă piesă în contextul ansamblului;

��Din meniul barăprincipal se alege articolul de meniu Insert, şi apoi Component, New Part;

��Se introduce numele piesei cu configuraţie complexă şi apoi se apasă butonul Save;

��Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a uneia dintre componentele ansamblului;

•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, şi apoi Features, Join.

•µ Se selectează piesele care urmează a fi unite pentru a realiza piesa cu configuraţie complexă. Acestea vor fi listate în zona Design component a casetei de dialog Join.



•µ Se activează (dacă este necesar) opţiunile Hide input components şi/sau Force surface to surface contact;

•µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join; •µ Pentru părăsirea modului de lucru Editing Part, se poziţionează cursorul mouse-

ului undeva în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.

��Pentru modificarea piesei complexe prin adăugare sau înlăturare de elemente:

•µ Se efectuează un clic de mouse pe semnul + care se găseşte la stânga piesei complexe (obţinute prin unire);

•µ Se selectează elementul Join# şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului; •µ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In urma acestei acţiuni se

deschide caseta de dialog Join. •µ Se efectuează modificările dorite (se adaugă sau se elimină piese din caseta Design

component); •µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join.

Piesa complexă obţinută prin unirea a două sau mai multe piese cu configuraţie

simplă este dependentă atât de piesele originale cât şi de ansamblu. Aceasta înseamnă că orice modificare operată asupra pieselor originale sau asupra poziţiei acestora în cadrul ansamblului se va reflecta automat şi în piesa obţinută prin unire. Modelarea pieselor sudate Piesele sudate (structurile sudate) sunt ansambluri de elemente, unite între ele cu ajutorul cordoanelor de sudură. ��Pentru adăugarea unui cordon de sudură între componentele unui ansamblu:

•µ Se realizează elementele componente ale ansamblului;

•µ Se deschide un document SolidWorks de tip ansamblu şi se inserează elementele care urmează a fi sudate;

•µ Se poziţionează elementele cu ajutorul relaţiilor de asamblare;

•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Weld Bead;

•µ Din caseta de dialog Weld Bead Type se alege tipul sudurii şi apoi se apasă butonul Next;

•µ Din caseta de dialog Weld Bead Surface: ��Se selectează forma suprafeţei libere a

cordonului de sudură (Surface Shape). Aceasta poate fi plană (Flat), convexă (Convex) sau concavă (Concave);

��Se specifică parametrii Top Surface Delta (distanţa dintre cel mai înalt punct



al cordonului de sudură şi suprafeţele de contact – pentru cordoane convexe), Bottom Surface Delta (parametru necesar cordoanelor de sudură concave) şi pentru sudurile de colţ Radius (raza unei bile imaginare ce rulează de-a lungul cordonului de sudură – muchiile cordonului de sudură coincid cu punctele de tangenţă dintre bilă şi suprafeţele sudate);

•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Surface (în urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Weld Bead Mate Surfaces);

•µ Se selectează suprafeţele necesare. ��Pentru toate tipurile de sudură se

precizează Contact Faces (acele suprafeţe care sunt unite de cordonul de sudură).

��In funcţie de tipul de sudură ales poate fi necesară precizarea suprafeţeleor care delimitează lungimea cordonului de sudură (Stop Faces) şi suprafaţa de la care se va măsura valoarea stabilită pentru parametrul Top Surface Delta (Top Faces).

•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Mate Surfaces; •µ In caseta de dialog Weld Bead Part, fie se acceptă

numele implicit pentru fişierul în care va fi salvat cordonul de sudură, fie se precizează un alt nume;

•µ Se apasă butonul Finish al casetei de dialog Weld Bead Part.

��Pentru modificarea cordonului de sudură:

•µ In arborele de definire a ansamblului se expandează crdonul de sudură, se poziţionează mouse-ul deasupra elementuluiWeld Bead, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;

•µ In fiecare dintre casetele de dialog care se deschid se operează modificările dorite. Trecerea de la o casetă la alta se face cu ajutorul butonului Next, iar când se ajunge la ultima casetă de dialog se apasă butonul Finish.



Generarea documentaţiei 2D (vederi, secţiuni, detalii) Realizarea documentaţiei 2D (realizarea desenelor) în SolidWorks se face în două etape. Intr-o primă fază, pe baza modelului piesei sau pornind de la ansamblu, se generează vederile 2D (proiecţii ortogonale, secţiuni şi vederi de detaliu). In faza a doua, se importă parametrii dimensionali care au fost folosiţi la modelarea piesei, se introduc tabelele de componenţă pentru ansambluri, se introduc informaţiile de tip text necesare şi apoi se cosmetizează desenul. Intre documentele SolidWorks de tip piesă (sau ansamblu) şi desen există asociativitate uni sau bidirecţională, ceea ce înseamnă că orice modificare operată asupra piesei sau ansamblului în fişierul de definire, se va reflecta automat şi în documentul de tip desen. Deşi la prima vedere generarea documentaţiei 2D poate părea o treabă simplă, în realitate nu este o operaţie complet automatizată şi deseori consumă mult timp (în special faza de cosmetizare a desenului). Crearea unui document SolidWorks de tip desen Documentele SolidWorks de tip desen au extensia .slddrw şi constau din una sau mai multe vederi generate pe baza unui document de tip piesă sau ansamblu. Pentru a se putea genera vederile, piesele sau ansamblurile asociate cu desenul trebuie să fie mai întâi salvate. ��Pentru a crea un document nou, de tip desen:

•= Din caseta cu instrumente Standard se apasă butonul New, sau din meniul bară principal se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul New;

•= In caseta de dialog New, se selectează Drawing şi apoi se apasă butonul OK. •= Din caseta de dialog Template To Use, se selectează un şablon:

��Standard Template. Sablon standard furnizat odată cu programul SolidWorks (de exemplu A3-Landscape);

��Custom Template. Sablon utilizator definit anterior.

��No Template. Fără şablon. In acest caz se precizează mărimea planşei (foii de hârtie), fie prin alegerea din listă fie prin specificarea dimensiunilor atunci când se alege opţiunea User Defined.

•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Template To Use. Modificarea parametrilor planşei pe care se realizează desenul Parametrii care definesc planşa pe care se va realiza desenul (mărimea hârtiei, factorul de scară, tipul de proiecţie, etc.) pot fi stabiliţi înaintea generării primei vederi sau pot fi modificaţi în orice moment al procesului de realizare a documentaţiei 2D. Un desen



poate conţine mai multe planşe, iar în cadrul unei aceleiaşi planşe pot fi inserate vederile mai multor piese. ��Pentru specificarea parametrilor unei planşe:

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de definire a desenului, sau într-o zonă goală a desenului şi se apasă butonul din dreapta;

•= Din meniul cursor, se alege opţiunea Properties; •= Se operează modificările dorite în cadrul casetei de dialog Sheet Setup:

��Name. Se introduce numele planşei (de exemplu Plansa1);

��Paper size. Se stabileşte mărimea hârtiei pe care se realizează desenul, prin selectare din listă. Dacă se alege opţiunea User Defined, este necesară specificarea înălţimii (Height) şi lăţimii (Width) hârtiei;

��Scale. Se precizează factorul de scară implicit pentru toate vederile care vor fi inserate în desen şi aparţin acestei planşe. Factorul de scară poate fi modificat ulterior, pentru fiecare vedere în parte.

��Template. Se alege şablonul dorit din listă, sau se alege opţiunea Custom sau None. Dacă se alege opţiunea Custom, se va utiliza butonul Browse pentru a selecta şablonul utilizator dorit.

��Type of projection. Se stabileşte tipul de proiecţie (european – First angle sau american – Third angle) care va fi utilizat la generarea vederilor.

��Next view label, Next datum label. Se precizează litera din alfabet care va fi utilizată atunci când se generează secţiuni sau când se marchează bazele de cotare.

•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Sheet Setup. ��Pentru adăugarea unei noi planşe în cadrul unui document SolidWorks de tip desen:

•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi subarticolul Sheet. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului deasupra oricărui nume de planşa (în arborele de definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen) şi apoi se poate apăsa butonul din dreapta şi alege opţiunea Add Sheet din meniul cursor.

•= In caseta de dialog Sheet Setup se operează modificările dorite şi apoi se apasă butonul OK.

��Pentru a şterge o planşă din cadrul unui desen:

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen şi se apasă butonul din dreapta;

•= Din meniul cursor se alege opţiunea Delete;



•= Se apasă butonul Yes din caseta de dialog Confirm Delete pentru a confirma ştergerea (acţiunile care conduc la pierdere de informaţie, de obicei cer confirmare).

Sabloane, planşe şi vederi Entităţile de tip notă, elemente schiţate, etc., create în cadrul unui document de tip desen, aparţin şablonului, planşei sau vederii care a fost activă în momentul realizării entităţii respective. In general, pentru a putea fi modificată o astfel de entitate, trebuie activat în prealabil “proprietarul” ei.

De exemplu, se activează o vedere şi se desenează o linie ce aparţine acestei vederi. Dacă ulterior se mută sau se şterge vederea, segmentul de dreaptă va fi şi el mutat sau şters. Pentru modificarea segmentului de dreaptă este necesar a se activa mai întâi vederea. Dacă segmentul de dreaptă este desenat când este activă planşa, acesta nu este afectat atunci când se mută sau se şterg vederile.

In cazul modificării şabloanelor, atâta timp cât acestea sunt active, de pe ecran dispar toate celelalte elemente care aparţin planşei (vederi şi elemente schiţate sau note).

��Pentru modificarea unui şablon:

•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul Template. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului într-o zonă goală a planşei pe care se realizează desenul sau deasupra numelui planşei în arborele de definire a desenului, poziţionare urmată de apăsarea butonului din dreapta şi alegerea opţiunii Edit Template din meniul cursor. Dacă planşa nu are definit un şablon, se poate crea unul prin selectarea opţiunii Edit Template urmată de apăsarea butonului Rebuild.

•= Se fac modificările dorite; •= Pentru părăsirea modului de lucru Edit Template (modificare şablon), din meniul

bară principal se selectează articolul Edit şi apoi Sheet, sau din meniul cursor se alege opţiunea Edit Sheet.

Vederile care se generează în cadrul unui document SolidWorks de tip desen, sunt

de două tipuri: vederi generate pe baza unei piese sau a unui ansamblu (Standard 3 View, Named, Relative to Model) şi vederi care au la bază alte vederi generate anterior (Projection, Auxiliary, Detail, Section, Aligned Section, Broken). De asemenea pot fi create şi vederi goale (Empty) pentru realizarea schiţelor (situaţie în care calculatorul este folosit ca şi planşetă electronică).

Pentru unele operaţii care se efectuează în cadrul documentelor de tip desen este necesară selectarea unei vederi iar pentru altele este necesară activarea vederilor.

Operaţiile care necesită selectarea unei vederi sunt: generarea unei alte vederi prin proiecţie, inserarea liniilor de ruptură în cadrul vederii, mişcarea vederii pentru repoziţionarea ei pe planşa de desenare şi redimensionarea frontierelor unei vederi. O vedere selectată apare pe ecran cu frontierele supraluminate (culoare verde şi elemente de control la colţuri şi pe mijloacele laturilor), iar selectarea efectivă se realizează prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia.

Activarea unei vederi se realizează prin efectuarea unui dublu clic de mouse în interiorul acesteia, şi permite construirea prin schiţare a elementelor în cadrul vederii. Acestea sunt necesare pentru schiţarea liniilor (traseelor) de secţionare şi pentru definirea zonelor care sunt utilizate la generarea vederilor de detaliu. Pentru modificarea unui element schiţat este necesară activarea în prealabil a vederii de care acesta aparţine. O



vedere activă este prezentată pe ecran sub forma unei ferestre cu marginile (dreapta şi jos) umbrite.

Când cursorul mouse-ului se poziţionează deasupra unei vederi, frontierele acesteia sunt supraluminate. Mărimea ferestrei în care este afişată vederea, atunci când aceasta este inserată în cadrul unui desen, este calculată automat de către sistem, pe baza mărimii, formei şi orientării piesei sau ansamblului. Dimensiunile acesteia pot fi modificate, astfel încât vederea să poată fi selectată sau activată mai uşor. ��Pentru modificarea dimensiunilor ferestrei unei vederi:

•= Se selectează vederea; •= Se poziţionează cursorul mouse-ului pe unul dintre

elementele de control din colţurile chenarului sau de pe mijloacele laturilor;

•= Când cursorul îşi schimbă forma, se trage de elementul de control şi se redimensionează fereastra.

Generarea vederilor care au la bază o piesă sau un ansamblu Vederile care au la bază o piesă sau un ansamblu sunt: Standard 3 View (vederile standard), Named View (vedere desen care are la bază o vedere model predefinită sau definită de utilizator) şi Relative View (vedere în care orientarea piesei se defineşte pe baza selectării a două suprafeţe perpendiculare ale modelului). ��Pentru generarea vederilor standard (Standard 3 View):

•= Se deschide fişierul piesei sau al ansamblului pentru care urmează a fi generată documentaţia 2D;

•= Se deschide un nou document SolidWorks de tip desen; •= Se apasă butonul Standard 3 View din

caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Standard 3 View. Cursorul mouse-ului ia o formă caracteristică (o săgeată care are ataşată o prismă);

•= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului şi se efectuează un clic de mouse într-o regiune liberă a zonei grafice sau se selectează numele piesei sau al ansamblului din arborele de definire.



Generarea vederilor standard se face în conformitate cu sistemul de proiecţie ales (sistemul de proiecţie european – First angle sau sistemul de proiecţie american – Third angle). ��Pentru generarea unei vederi desen care are la bază o vedere model (Named View):

•= Se apasă butonul Named View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Named View.

•= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului şi se efectuează un clic de mouse într-o regiune liberă a zonei grafice.

•= Din caseta de dialog Drawing View – Named View se selectează numele vederii şi apoi se apasă butonul OK.

•= In fereastra desenului se efectuează un clic de mouse în zona în care se doreşte plasarea vederii.

��Pentru generarea unei vederi în care orientarea piesei se defineşte pe baza selectării a

două suprafeţe perpendiculare ale modelului (Relative View): •= Se apasă butonul Relative View din

caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Relative to Model.

•= Se activează fereastra piesei sau a ansam-blului.

•= Se selectează o suprafaţă plană pentru care se doreşte o anumită orientare. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Drawing View Orientation.

•= Se selectează orientarea feţei (Front, Top, Left, etc.) şi apoi se apasă butonul OK. •= Se selectează o altă faţă, perpendiculară pe prima, se stabileşte orientarea acestei

feţe şi apoi se apasă butonul OK.

•= In fereastra desenului se efectuează un clic de mouse în zona în care se doreşte plasarea vederii. Vederile generate în acest fel nu sunt aliniate implicit cu alte vederi şi pot fi poziţionate liber în orice zonă a planşei.



Generarea vederilor care au la bază o altă vedere generată anterior Vederile desen care au la bază o vedere generată anterior sunt: Projected View (vedere obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul direcţiei verticale sau orizontale), Auxiliary View (vedere auxiliară - obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul normalei la suprafaţa selectată), Detail View (vedere de detaliu), Broken View (vedere cu ruptură), Section View (secţiune) şi Aligned Section View (secţiune rotită). ��Pentru generarea unei vederi prin proiecţie (Projected View):

•= Se selectează o vedere existentă prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia;

•= Se apasă butonul Projected View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Projection.

•= Pentru stabilirea direcţiei de proiecţie, se deplasează cursorul mouse-ului pe ecran de o parte sau de alta a vederii selectate. Poziţia vederii proiectate poate fi la dreapta, la stânga, deasupra sau sub vederea selectată.

•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru plasarea ei. Noua vedere este aliniată cu vederea părinte, şi implicit poate fi deplasată numai de-a lungul direcţiei de proiecţie.

•= Pentru afişarea unei săgeţi care să indice direcţia de proiecţie, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra vederii obţinute prin proiecţie, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Properties. In caseta de dialog Drawing View Properties se activează opţiunea Display view arrow şi apoi se introduce eticheta dorită (maxim două caractere).

��Pentru generarea unei vederi auxiliare (Auxiliary View):

•= Se selectează muchia de referinţă (se va evita selectarea unei muchii orizontale sau verticale);

•= Se apasă butonul Auxiliary View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de



meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Auxiliary.

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului în zona în care se doreşte inserarea vederii şi apoi se apasă butonul din stânga. Programul afişează automat o săgeată (sau un set de săgeţi dacă se utilizează standardul ANSI) care indică direcţia şi sensul de vizualizare.

•= Pentru înlăturarea săgeţii, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra vederii auxiliare sau deasupra numelui acesteia în arborele de definire a desenului, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Properties. In caseta de dialog Drawing View Properties se dezactivează opţiunea Display view arrow.

��Pentru generarea unei vederi de detaliu (Detail view):

•= Se activează vederea părinte (nu se poate genera o vedere de detaliu pe baza unei alte vederi de detaliu, pe baza unei vederi explodate – ansamblu, sau pe baza unei vederi de tipul Named View ce are atributul Perspective activat);

•= Utilizând instrumentele de desenare (schiţare) se va desena un profil închis în jurul zonei de interes (profilul poate avea orice formă dar este recomandat totuşi să fie cerc). Dacă se doreşte poziţionarea precisă a profilului în raport cu modelul, acesta poate fi dimensionat.

•= Se selectează un element al profilului; •= Se apasă butonul Detail View din caseta

cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Detail.

•= Când vederea este în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru plasarea vederii. In mod implicit vederile de detaliu nu sunt aliniate cu alte vederi şi în consecinţă, pot fi plasate oriunde pe planşă.



��Pentru generarea unei vederi cu ruptură (Broken View): •= Se selectează vederea în care se doreşte

introducerea rupturii; •= Din meniul bară principal se alege articolul

de meniu Insert şi apoi Vertical Break (sau Horizontal Break). In fereastra vederii apar două linii de ruptură.

•= Cu ajutorul mouse-ului (prin tragere), se poziţionează liniile de ruptură în zona dorită;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Break View.

Dacă se doreşte revenirea la dimensiunile

iniţiale ale vederii, se poziţionează cursorul mouse-ului în interiorul acesteia, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Un-Break View. ��Pentru generarea unei secţiuni (Section View):

•= Se activează vederea părinte (prin dublu clic în interiorul vederii sau prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului şi selectarea opţiunii Activate View – în ipoteza în care este dezactivată opţiunea Dynamic drawing view activation din Tools, Options, Drawings);

•= Se desenează traseul de secţionare folosind comanda Centerline sau Line ; •= Din meniul bară principal, se alege articolul de meniu Insert şi apoi Make Section

Line. Săgeţile indică sensul de vizualizare a secţiunii, iar dacă se doreşte schimbarea acestuia, se efectuează un dublu clic pe un segment al traseului de secţionare.

•= Cu traseul de secţionare selectat, se apasă butonul Section View din caseta cu instrumente Drawing, sau Insert, Drawing View, Section.

•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru poziţionarea acesteia. In mod implicit secţiunea este aliniată cu vederea părinte şi poate fi deplasată doar de-a lungul direcţiei indicată de săgeţi.

Pentru generarea unei secţiuni rotite (Aligned Section View) se procedează în mod

similar. Traseul de secţionare trebuie să conţină două segmente de dreaptă la un unghi



diferit de 90°, iar la generarea vederii se va ţine cont de faptul că segmentul selectat dictează direcţia de proiecţie.

Când se generează secţiuni în ansambluri, există posibilitatea de a exclude anumite componente din mulţimea pieselor care vor fi secţionate (cazul tipic al arborilor şi al nervurilor secţionate longitudinal).

De asemenea, tot când se generează secţiuni în ansambluri, mai există şi posibilitatea haşurării automate, cu parametri diferiţi, a pieselor care vin în contact.

Modificarea poziţiei vederilor în cadrul planşei de desenare Poziţia iniţială a vederilor generate în cadrul unui desen poate fi modificată prin: deplasarea vederii într-o altă poziţie (mutare), alinierea vederilor şi rotirea acestora.



��Pentru deplasarea unei vederi într-o altă poziţie: •= Se selectează vederea; •= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra cadrului ferestrei (nu pe elementele

de control pentru redimensionare); •= Prin tragere cu mouse-ul, se deplasează vederea în poziţia dorită.

��Pentru alinierea a două vederi:

•= Se selectează vederea care urmează a fi aliniată; •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align

Drawing View şi Horizontal to another view (sau Vertical to another view); •= Se selectează vederea cu care urmează a fi făcută alinierea. Centrele celor două

ferestre vor fi aliniate de-a lungul direcţiei de aliniere. ��Pentru rotirea unei vederi din cadrul desenului:

•= Se selectează o muchie a modelului din cadrul vederii; •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align

Drawing View, Horizontal Edge (sau Vertical Edge). Vederea va fi rotită până când muchia selectată devine orizontală sau verticală.

Afişarea muchiilor modelului în cadrul vederilor desen In cadrul unei vederi desen, muchiile vii ale modelului pot fi afişate în trei moduri: reprezentarea tuturor muchiilor – reprezentare de tip “cadru de fire” (Wireframe), muchiile ascunse afişate estompat (Hidden In Gray) şi afişarea modelului fără muchiile ascunse (Hidden Lines Removed). Muchiile aparente (zonele de tangenţă ale suprafeţelor) pot fi afişate în două moduri (cu linie continuă sau cu tip de linie specificat de utilizator) sau pot să nu fie afişate deloc. ��Pentru specificarea modului implicit de afişare a muchiilor în cadrul unei vederi:

•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Options şi Drawings;

•= In zona Default display for new drawing views a casetei de dialog, se selectează Wireframe, Hidden in gray sau Hidden lines removed pentru muchiile vii, şi Tangent edges visible, Tangent edges with font sau Tangent edges removed pentru muchiile aparente.

•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Options.



Fig. A1 Ansamblul Motor_Suflantă



Fig. A2 Ansamblul Motor



Fig. A3 Motor



Fig. A4 Capac_Motor



Fig. A5 Arbore_Motor



Fig. A6 Inel_Elastic



Fig. A7 Ansamblul Suflantă



Fig. A8 Carcasa_Inferioară_Suflantă



Fig. A9 Carcasa_Superioară_Suflantă



Fig. A10 Rotor_Suflantă

Date post:	22-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	vlady-tusan
View:	239 times
Download:	42 times

Suport Curs SolidWorks 99

Documents