Profesor Cristian Dragomir

I. Noiuni introductive MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional reprezint masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frmntri si bateri pentru stimularea circulaiei pe ntreaga regiune.

Masajul zonal este masajul concentrat asupra articulaiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, friciuni, vibraii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI

Masajul spatelui cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera.

Coloana vertebrala:

cervicala C: 7 vertebre C1 C7;

toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 T12 sau D1 D12;

lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 L5;

sacrala: 5 vertebre sudate care formeaz osul sacru notat de obicei S1;

coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.

Masajul regiunii dorsale

Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1.

Se executa mai nti un masaj regional, care depete liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, friciuni si vibraii asupra articulaiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muchilor paravertebrali. Prelucrm de asemenea muchiile omoplatului si inseriile diverilor muchi eventual afectai.Masajul regiunii lombare

Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1.

In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afeciuni ale coloanei lombare, cnd apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale.Masajul regiunii fesiere

Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziionat cu fata in jos (decubit ventral).

Netezirea regiunii: aezm minile mn peste mn cu partea cubitala lateral de articulaia soldului; mbrcm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungnd superior pana la creasta iliaca superioara iar cealalt inferior pn la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniial pn cnd reajungem la poziia de nceput.

Prelucram regiunea prin neteziri, frmntri si batere sub toate formele; geluiri si friciuni vom face printre fibrele muchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaiei si al trohanterului.De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muchilor fesieri sau in afeciuni ale articulaiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECIUNILE COLOANEI VERTEBRALE

Scolioza

= deviaie a coloanei vertebrale in plan frontal;

in C sau in S (simpla sau dubla);

se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala ntinsa, in felul acesta producndu-se o echilibrare a regiunii.

Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala.Cifoza

= cocoaa;- in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa foreze coloana si musculatura sa se echilibreze.

Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala.

Spondilita

Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muchilor paravertebrali si un masaj zonal uor asupra articulaiilor intervertebrale, combinat cu gimnastic respiratorie pentru a prentmpina prinderea articulaiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai trziu la probleme respiratorii destul de grave.

Discopatiile

sunt afeciuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerri);

produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale;

se ntlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical.Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o cretere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se fac apoi, in mod regulat, un masaj de ntreinere.Hernia de disc

cel mai frecvent se ntlnete tot in regiunea lombara;

apare o iritaie cu dureri puternice att locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat sciatic;

in faza acuta, cnd sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi.

Masajul se va ncepe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacro-fesiere, si un masaj sedativ sau excitant dup caz asupra membrelor inferioare.

MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior se descompune in:

regiunea coapsei: de la genunchi la articulaia soldului;

regiunea gambei: de la articulaia gleznei la articulaia genunchiului;

piciorul propriu-zis: de la glezn n jos;Tot aici este cuprinsa si articulaia coxofemurala (oldul).Masajul articulaiei oldului

La nceput pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei, dup care executam un masaj zonal geluiri, friciuni, vibraii la nivelul plicii fesiere si lateral, la nivelul articulaiei si al trohanterului.

Gimnastica: contracii izometrice ale musculaturii fesiere.

Invitam pacientul sa se ntoarc cu fata in sus si ncepem cu un masaj regional al coapsei; poziionm membrul inferior in dubl flexie si facem un masaj zonal asupra articulaiei, la nivelul plicii inghinale, la nivelul trohanterului si lateral de articulaie.

ncheiem cu gimnastica (micri) pentru articulaia oldului: flexia coapsei pe bazin, bicicleta, micri de lateralitate etc.Afeciunile cele mai frecvente ale articulaiei oldului: coxartroza si subluxaia de old se combina obligatoriu cu gimnastica medicala.

Masajul articulaiei genunchiului

Poziia iniiala a pacientului: in decubit ventral;- facem mai nti un masaj regional al gambei si coapsei, dup care plasam o mana sub glezna pacientului, ridicam uor gamba flectnd genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a minii), geluiri, friciuni si vibraii la nivelul plicii genunchiului;

Ca gimnastic avem flexia i extensia genunchiului (a gambei pe coaps).Invitam pacientul sa se ntoarc cu fata in sus:

facem nti un masaj regional al gambei si coapsei;

poziionm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaiei genunchiului; netezirea: plasam degetele 1, 2, 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muchiului cvadriceps, deasupra sau in faa rotulei; alunecm apoi cu policele netezind pe sub rotul pn la spaiul articular, coborm apoi cu policele pe prile laterale ale articulaiei spre plica genunchiului; refacem traseul n sens invers pn la rotul, coborm pe sub rotul, apoi pe lng tendonul rotulian pn pe tibie.

facem apoi geluiri, friciuni, vibraii pe aceleai trasee, prelucrnd spaiul articular.

Cele mai frecvente afeciuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natur traumatic - entorse, afeciuni ale meniscului, gonartroz etc.

ncheiem cu gimnastic pentru articulaia genunchiului i pentru tonifierea muchiului cvadriceps; de altfel i n masajul regional trebuie s insistm pe tonifierea lui (prin frmntri contratimp, bateri etc.).Masajul articulaiei gleznei

Pacientul va sta la nceput cu faa n jos i vom face un masaj regional asupra gambei i un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile i la nivelul calcaneului.

Invitm pacientul s se ntoarc cu faa n sus i facem un masaj regional asupra gambei i piciorului, apoi un masaj zonal asupra articulaiei gleznei i asupra tendonului care trece peste articulaia gleznei.

Netezirea: se realizeaz intre police si index in jurul maleolelor, iar geluirea, friciunea, vibraia n jurul maleolelor, transversal, de-a lungul liniei articulare i printre tendoanele muchilor flexori ai degetelor.Gimnastic:

flexia i extensia piciorului;

flexia i extensia articulaiei piciorului;

micri de lateralitate i de circumducie.

Afeciunile cel mai des ntlnite: recuperarea dup entors, artroza gleznei, redori dup fracturi.

Masajul medical la nivelul piciorului

se face n caz de platfus, fractur sau dup fracturi, artroze la nivelul tarsului etc.

MASAJUL REGIUNII CERVICALE

n caz de spondiloz vom insista cu geluiri, friciuni, vibraii pe tot traseul coloanei cervicale, vom decontracta musculatura contractat i vom face o uoar gimnastic la nivelul coloanei cervicale. n caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri i friciuni n jurul gurilor nervului Arnold i pe linia nucal; n nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros, inclusiv la nivelul braului. n contracturi musculare insistm pe zona de contractur.

Gimnastica gtului:

flexie - extensie;

lateral dreapta lateral stnga;

micri de rotaie;

micri de circumducie.

Patologii: diverse. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista sntoas, ncercnd o reechilibrare a situaiei; daca situaia e mai grava ncercam o metoda de suprasolicitare a muchiului trapez contractat prin micri cu rezistenta, apoi masaj de relaxare al ntregii regiuni.MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior cuprinde:

regiunea braului: de la umr la cot;

regiunea antebraului: de la cot la articulaia pumnului;

regiunea minii: de la articulaia pumnului n jos.

Masajul articulaiei scapulo-humerale

= masajul umrului.

La masajul regional vom face masajul muchiului deltoid (treimea superioar a braului), anterior vom prelucra muchiul pectoral si posterior jumtate din regiunea cervicala (muchiul trapez si muchii care se insera pe omoplat).Netezirile: - poziionm minile mana peste mana la nivelul vrfului deltoid; (muchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior, care converg spre bra si formeaz un unghi ca litera V = vrful deltoidian); mbrcm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaiei umrului, apoi o palma mbrac anterior muchiul pectoral, iar cealalt, posterior, omoplatul. Minile refac apoi acelai traseu in sens invers, pn ajungem la poziia iniial. - a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului, de la vrful acestuia pana la umr;- netezirea pe muchiul trapez, de la umr spre regiunea cervicala;

- cu doua degete, pe sub clavicula, de la acromion la manubriul sternal (de la umr la stern).

Frmntri: frmntm cele doua fascicule ale muchiului deltoid, musculatura de pe omoplat, muchiul trapez si muchiul pectoral.

Bateri: uoare, cu si nuiele pe muchi.

Trecem la masajul zonal: netezim spaiul articular cu partea cubital a minilor, de la acromion in jos, spre linia axilei. Tot pe acest traseu executm geluiri, friciuni, vibraii. Mai rar: o friciune uoara cu policele in axila (in caz de luxaie in special).Masajul articulaiei umrului: cel mai complex; articulaia umrului are toate gradele de mobilitate.

Micri:

flexia anterioara (anteducie 1800);

extensia posterioara a braului (retroducie);

deprtarea braului de corp, lateral in sus la 1800 (abducie);

apropierea braului de corp (adducie);

micri de rotaie interna si externa (cu cotul ndoit in interiorul articulaiei);

micri largi, n cerc, de circumducie;

micri combinate: ducerea minii sus la cap, la spate etc.

Afeciuni mai des ntlnite:

PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica;

dup entorse sau luxaii; rar: artroze, de obicei dup PSH, probleme ligamentare etc;

diverse afeciuni ale muchilor (ntinderi) etc.

Masajul articulaiei cotuluiFacem mai nti un masaj regional care sa cuprind antebraul si braul, apoi un masaj zonal asupra articulaiei cotului, punem mna pacientului in old, indexul de la ambele mini l poziionm la plica cotului, iar policele deasupra articulaiei, pe bra, de o parte i de alta a tendonului tricepsului; alunecm cu policele pn la nivelul articulaiei (pn ntre cei doi epicondili), coborm n lateral spre plica cotului pe linia articulara, refacem traseul in sens invers pn ajungem pe articulaie intre cei doi epicondili, dup care alunecm pe antebra. Pe acelai traseu executm i geluiri, geluiri, vibraii si la nivelul plicii cotului, fr presiune prea mare.Gimnastica:

flexia si extensia cotului (cotul = prghie de gradul II, gen balama).

Afeciuni: entorse, tratament postentors, luxaie, artroza cotului, redori dup fracturi sau de alte origini (tieri etc.).

Masajul articulaiei pumnului

Vom face nti masajul regional al antebraului si al minii, dup care facem masajul zonal al articulaiei pumnului netezind articulaiile astfel:

- indexul de la ambele mini pe fata articulaiei si policele posterior pe linia articulara; mai nti alunecm cu policele spre prile laterale, indexul rmnnd fix, iar apoi cu indexul nspre prile laterale, policele rmnnd fix.

Prelucrm apoi prin geluiri, friciuni, vibraii spaiul articular, iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traverseaz articulaia. ncheiem cu micri gimnastica: flexia si extensia pumnului, micri de lateralitate, micri de pronaie si supinaie, circumducie.Afeciuni:

tratament dup entorsa pumnului;

artroza pumnului;

redori dup fracturi.

Masajul minii

Putem insista in caz de retracie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine); insistam cu masajul zonal: geluiri, friciuni si vibraii pentru elasticizarea tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a minii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze.

Se insista mult cu gimnastica; se fac micri de nchidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducia si adducia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se ntlnete cu pulpa fiecrui deget in parte), incheiat descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai cldue; gimnastica cu minile in tarate nmuiate in apa calda.MASAJUL FEEI I AL FRUNIIIn caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca tonifiere; pe musculatura normala masaj de relaxare).

Insistam in mod deosebit pe gimnastica; nchiderea si deschiderea ochilor; nchiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si ncruntarea sprncenelor; mandibula dus nainte si napoi; lateral dreapta lateral stnga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flasc; se vor face si micri cu opoziie; se umfla muchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda se strmb pentru reechilibrare); cnd pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat.Cu ct tratamentul este nceput mai repede, cu att rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lsata: se produce asimetrie a feei etc.

In caz de recuperare dup fractur de mandibul gimnastica se va face unilateral tot ctre partea afectata.

MASAJUL CAPULUIMasajul capului se face in scopul de a activa circulaia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe.

Se mai face intr-o anumit formul n tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feei i al frunii).

MASAJUL GTULUI (ANTERIOR)Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in ezut pe un scaun

Terapeutul se poate poziiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci cnd este aezat pe scaun.

Avem doua neteziri:

- cu partea cubitala a minii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele pri ale gtului anterior;

- netezim cei doi muchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frmntri uoare asupra muchiului SCM cu atenie in zona carotidei;

In caz de torticolis: frmntarea contratimp se va executa selectiv, unilateral.Geluirea si friciunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital.

Vibraia se poate realiza pe toata suprafaa, in funcie de scopul urmrit.

Baterea: numai sub forma de ciupituri.

Micri de lateralitate, de rotaie; cnd e muchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitrii pe partea muchiului contractat.

Putem mobiliza stnga-dreapta inelele esofagului prinzndu-le intre index si police.

Micri active: torticolis rebel gimnastica cu rezisten pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muchiului contractat.

III. REUMATOLOGIE

Reumatologia se ocupa cu studiul bolilor reumatice.Bolile reumatice pot fi clasificate in funcie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea:

reumatisme articulare;

reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaiile, ci esuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc.

De reinut ca reumatismul este o boal a esutului conjunctiv (esut de susinere); este caracterizata prin apariia unor noduli numii Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inseriilor tendinoase si pe periost.

Grupa reumatismelor articulare

Reumatismele articulare pot fi de dou feluri:

1). reumatisme inflamatorii;

2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatic sau reumatismul Socolski - Buyot)

este de natura infecioas (dat de infecii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 sptmni); se manifesta la persoane cu vrsta intre 3-27 de ani; intre 3 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp cci altfel se poate rmne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critic).- sunt cuprinse de obicei articulaiile mari: genunchi, glezn, cot, pumn, sold, intr-o succesiune relativ rapid; poliartrita ce dureaz in general 2-3 sptmni si nu las semne articulare; in perioada afectrii, articulaiile se tumefiaz, devin calde, roii si dureroase (principiul: rubor calor tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot aprea si palpitaii.- in momentul apariiei acestor manifestri, in snge apar anticorpi specifici (- streptolizina) mpotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333).Examene de laborator: pentru diagnostic precis:

VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h;

Creste proteina C reactiv;

numrul de leucocite creste cu mult peste 15.000 20.000 pe mm3;

Aslow crete peste 333; fibrinogenul creste de asemenea;

la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie); se asociaz cu hematurie microscopica.Cu tratament se poate vindeca in totalitate. Daca nu apar complicaii dureaz 2-4 sptmni; daca apare si cardita - poate dura 2-3 luni.

Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 uniti/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi; aduli: si 1 g/kg corp/zi); tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox. 10 zile; la nevoie se poate repeta; se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1.200.000 uniti/1 - 2 sau 3 sptmni, in funcie de cat de virulent a fost reumatismul).

Tratamentul fizioterapic: creterea factorilor imunitari; regim igieno-dietetic, micare-sport moderat; consum sporit de miere; tinctura de propolis in diverse proporii; cura cu polen-lptior de matc, cura cu oet de mere si miere, cura balneara; la copii trebuie combtut rahitismul (bai de soare; cldura).Poliartrita reumatoid (p.r.) sau poliartrita cronica evolutiva (p.c.e.) sau poliartrita cronica primara (p.c.p) este o boala generala a esutului conjunctiv; apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani;

are caracter inflamator, progresiv si simetric; articulaiile sunt prinse simetric: cot stng-drept; mana stnga-dreapta etc);

cauza apariiei: imunitate sczuta; factori favorizani: frig, oboseala;

pe lng articulaii, creeaz leziuni si in organe si esuturi; primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instaleaz anchiloza fibroasa; muchii ncep sa se atrofieze de timpuriu; in esutul interstiial apar numeroi noduli; pielea devine atrofic, strvezie; tegumentul se subiaz, devine lucios, se usuc si se descuameaz; de asemenea, apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale mduvei spinrii); apere o demielinizare; la ochi : pot aprea irido-ciclite;

boala ncepe insidios; se altereaz starea generala, apatie, oboseala, discreta pierdere in greutate; apar dureri la nivelul articulaiilor mici, cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mini, cu redoare dimineaa; se poate si la mini si la picioare, boala manifestndu-se simetric; durerile pot fi prezente luni-ani, fr tumefierea articulaiilor sau pot aprea/disprea pana se permanentizeaz; pot exista si cazuri explozive;

cnd apar tumefaciile: au caracter permanent, chiar progresiv; uor, ncep sa fie prinse si articulaiile mijlocii; degetele se subiaz si apare degetul in fus. Prinderea articulaiilor: centripeta, de la articulaiile distale spre centuri (de la exterior spre interior).

Boala evolueaz in patru stadii:

1. apar tumefierile articulare, dureri spontane la micare; uneori si degetul in fus; sunt prinse articulaiile mici si mijlocii; stare generala de inapetena si pierdere ponderata;

2. ncep sa se limiteze micrile in articulaii; apare atrofia musculara; apare osteoporoza; pot fi prinse si articulaiile sterno-claviculare si temporo-mandibulare;3. articulaiile ncep sa se deformeze; apar subluxaii; apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare;

4. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitiveaz; fixarea degetelor si genunchilor in poziii vicioasa; - stadiu terminal.

Examenul de laborator:

la nceput nu este concludent;

VSH-ul creste la 80-100 ml/h;

apare o uoara anemie la hemograma;

la electroforeza proteinelor serice; arata un nr. sczut de albumine, iar alfa- si beta-globulinele sunt crescute;

testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv, mai trziu; exista si microteste pentru evidenierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M, G si A); stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaiilor mici; redoarea articulaiilor dimineaa; sensibilitate crescuta/durere la mobilizare; tumefierea prilor moi si a articulaiilor; prinderea articulaiilor simetric; semne de osteoporoza; testul reumatic cu imunoglobulinele A, M, G).Tratament : nu prea exista.

Tratament fizioterapic:

La orice bnuiala fizioterapeutul trebuie sa nceap tratamentul, pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. Pe toate cile vom ntri factorii imunitari; regim de viata, regim alimentar, echilibru munca-odihna; apifitoterapie; consum sporit de miere, propolis, lptior de matca, polen (primvara-toamna); cura cu oet de miere si mere; gimnastica moderata; uor masaj de ntreinere; cura balneara (ape srate); tratament cu nepturi de albine.

Spondilita anchilozanta

- mai este numita si: spondilartrita anchilozanta; boala Behterev;- este o boala a brbatului tnr: 20-30 ani;- are ca substrat o inflamaie evolutiva si progresiva a articulaiilor coloanei vertebrale, cu tendina de a anchiloza;- cauzele apariiei nu sunt cunoscute; implicit; nu exista tratament medicamentos;

- debuteaz cu dureri sacro-iliace; pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica; iradierea este de natura osoasa;

- primele articulaii prinse: articulaiile sacro-iliace: apare o sinovita; uor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri); apare o rigiditate vertebrala; flexia anterioara se limiteaz; lordoza lombara ncepe sa dispar; cu cat evolueaz : devine cifoza;

- ncepe sa apar o paloare tegumentara, o uoara scdere in greutate, o uoara subfebrilitate; treptat se instaleaz o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si ncep sa se modifice curburile coloanei vertebrale;

- fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde ntreaga coloana; la nceput apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muchiul trapez; atrofii; de cele mai multe ori coloana se cifozeaz sau se poate rigidiza si in poziie rectilinie; in 10% din cazuri apare si irido-cicleita; in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica;- intr-un numr variabil de ani coloana se anchilozeaz complet; mersul: devine legnat; sunt prinse si articulaiile coastelor, care dau probleme respiratorii.

Examenul radiologic: sacroileita bilaterala;

procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aa-numita coloan de bambus); examenul de laborator: neconcludent;

semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni;

semne de iritaie la ochi.Tratamentul fizioterapic:

creterea factorilor imunitari ntreinere si ntrire a organismului din punct de vedere imunitar;

apifitoterapie (lptior de matc, miere, tinctura de propolis 20 picturi pe zi, polen o linguria dup sau in timpul mesei; si nepturi albine);

regim de viata echilibrat;

cura balneara; o data pe an (Sovata, Mangalia, Techirghiol; uneori si Felix);

masaj de ntreinere a coloanei si musculaturii; in special regiunea lombara si CDL medical;

micare moderata si constanta;

gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata; raport echilibrat: munca-odihna.

In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala; gimnastica de ntreinere; gimnastica respiratorie. Cnd apar deja anchilozele: putem tine boala in fru, dar nu putem scpa de ea. Masajul se va face iniial sedativ, pe contracturi; cnd apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora, dar nu o putem ndeprta; doar ncurajare si ntreinere.

AFECIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare)

ScoliozaScolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale, vizibile in plan frontal, uneori nsoite de rotaia vertebrelor, cu tendina de compensare superioara si inferioara (- curburile), dar fara o reducere completa a acestora.Scoliozele au rsunet asupra morfologiei trunchiului.

Ele pot fi:

posturale (stm strmb);

de compensare (in cazul unei subluxatii de sold, de exemplu); inflamatorii (TBC, osteomielit, miozit, sifilis);

cauzate de o lombosciatica;

putem avea deviaii chiar de natura isterica.Cea mai frecventa: scolioza idiopatica, cand avem o anomalie de tip muscular, putnd provoca paralizii de diverse grade, cu caracter tranzitoriu sau definitiv; poate cuprinde mai muli sau mai putini muchi;Cel mai grav: cnd apar in perioada de cretere, dup poliomielita sau meningoencefalita; factorii agravani: reumatismul. La prepubertate pot aprea si din cauza unor tulburri de cretere, mai frecvent la fete, probabil din cauza unui exces de foliculina; exista si cauze endocrine; rahiticii sunt predispui; mai rar: cauze congenitale; uneori si dup intoxicaii.Scolioze:

- patogene;

- nepatogene.

Musculatura in concavitate este contractata; pe curbura convexa: musculatura este ntinsa si cu fora redusa. Atunci cnd apare si o rotaie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara, de obicei mai accentuata in zona dorsala.De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se nfunda si toata zona apare ca nfundata.

Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv; la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %.CifozaEste deviaia in flexie a coloanei vertebrale; apare in regiunea cervicala, dorsala sau lombara; cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala; se poate asocia uneori cu scolioza, devenind cifoscolioza. Cifoza patologica se ntlnete tot in regiunea dorsala.Cifoza poate fi congenitala sau dobndita; fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburri neuroendocrine si metabolice, asociate cu o postura vicioasa la cei care fac eforturi profesionale, in rahitism etc.); sau poate fi de natura traumatica (dup spondilita anchilopoietica, poliomielita etc.).Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic.

Discopatia

Este o afeciune a discului intervertebral. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/mbtrnire a discului intervertebral, care da algii locale; cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala.Tratament de ntreinere, masaj si micare uoara discopatia este reversibila; se poate regenera.

Predispui sunt cei care muncesc mai greu (ridica, lucreaz in frig, umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator, birou, lipsa de micare, ofat)..Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc; discul herniaz puin, preseaz rdcina nervului, durerile nu mai sunt locale, merg pe nerv (lombosciatic; manifestare in diverse grade0; trebuie tratata fizioterapic neaprat.In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat; repaus la pat, cu fata-n jos, cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaiului intervertebral sau cu fata-n sus, cu doua perne sub genunchi.

Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata, laser terapeutic pe zona afectata, cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. Pe msura ce durerile cedeaz introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare, apoi: masaj abdominal si exerciii numai din poziie stnd pe spate (pentru a ntri pereii abdominali ca sa poat prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de ntreinere circa 6 luni, cel puin o data pe sptmna. Se recomanda o cura intr-o staiune balneara o data pe an.SpondilozaEste o evoluie degenerativa a discopatiei. Discul se fibrizeaz, chiar se calcifiaz. Organismul ncepe sa depun calciu interapofizar; micarea ncepe sa fie limitata; alte semne: vertij, ceafa ca in gheare, dureri de ceafa.Tratament de durata: masaj; in forma algic: laser; gimnastica uoara.

Se pot produce regenerri dar in timp ndelungat, indefinit.

ArtrozeleArtroza este o afeciune cronica degenerativa articulara, caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase, cu diminuarea att cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare.Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante; frecventa lor creste in raport cu vrsta; nu sunt nsoite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare.

Cele mai frecvente artroze le ntlnim la articulaiile mari sau la articulaiile care suporta sarcini mari (n special genunchi: gonartroza si old: coxartroza).

La artrozele obinuite nu sunt afectate cotul si glezna; insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi, care pot afecta si cotul sau glezna.

Factori predispozani:

mecanici: produc o repartiie anormala a presiunii asupra articulaiilor (obezitatea, de exemplu);

traumatici: fracturi, luxaii care produc alterri ale cartilagiului articular; endocrini/metabolici (menopauza, dislipidemie = creterea peste normal a colesterolului);

inflamatorii-reumatici;

mbtrnireaSimptome:

durerea si oboseala articulara care se calmeaz la repaus; noaptea nu doare de obicei;

apare o limitare funcionala a articulaiei; crepitaii intraarticulare la mobilizarea articulaiei; mai trziu apar cracmente (troznituri); in final articulaia se deformeaz si apar proliferri osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza).

Periartrita scapulo-humeral (PSH)Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umrului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaiei umrului (scapulo-humerala).Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. Este o boala reumatismala care afecteaz acest cartilaj, att cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susin cele doua suprafee articulare in contact cu capsula. Capsula este ntrita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior, mijlociu si inferior). In PSH toate aceste elemente pot fi afectate, insa mai ales capsula. Exista si un PSH posttraumatic, cnd apare un focar de inflamaii in aceeai zona.PSH - cinci forme clinice:

1. umrul dureros simplu;

2. umrul acut hiperalgic;

3. umrul mixt;

4. umrul blocat;

5. umrul pseudo-paralitic.

1. Umrul dureros simplu

Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara), la baza fiind o tendinita, o bursita sau o tenosinovita.

Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umrului, mai ales cu ocazia unor micri uzuale sau cnd poarta unele greuti. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziii.

Putem gsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umrului, pe tendonul muchiului biceps. Sunt afectate in mod deosebit micrile de flexie anterioara, abducie si rotaie externa. Daca forma este mai grava, braul poate fi imobilizat cu o pernua in axila, care il tine la 35-45 grade, intr-o uoara abducie, si susinut de o earfa.Ca tratament se recomanda: repausul umrului; laser terapeutic, masaj, gimnastica. Cnd sunt dureri in articulaie facem gimnastica pe articulaia sntoasa (umrul celalalt) si contracii izometrice; in faza acuta se va face masaj cu gheata.

2. Umrul acut hiperalgic

De obicei tendinita se repeta, apare un proces de calcifiere, uneori si in bursa acromiodeltoidiana.

Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserie.

In umrul dureros acut durerile sunt violente, insuportabile si se exacerbeaz noaptea. Apar si semnele inflamaiei: rubor, tumor, calor, dolor (se nroete, se inflameaza, e fierbinte, doare).

Micarea devine imposibila datorita durerii si contraciei musculare. Se recomanda sa facem micare de tragere a umerilor napoi, pentru meninerea ligamentelor si a muchilor la inserie.

Tratament: masaj cu gheata, repaus, laser terapeutic, masaj uor cu crema antiinflamatoare; se poate ncerca si reflexoterapie.

3. Umrul mixt

In acest caz inflamaia se extinde la nivelul tendoanelor, burselor si sinovialei si produce limitarea micrii prin contractura musculara antalgica (fr durere).Pe lng tratamentul de mai nainte, se recomanda micri izometrice cu exerciii de relaxare care se pot face uor, chiar si de ctre pacieni singuri. Se pot face bai calde cu efect calmant, micrile devenind mai uoare.

4. Umrul blocat

Micrile se limiteaz progresiv, ajungndu-se la o blocare aproape completa a umrului. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale, cu evoluie ctre fibroz.

In acest stadiu gimnastica devine dureroasa, dar trebuie fcut ca sa rupem aderentele. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri.

5. Umrul pseudo-paralitic

Este o tendoperiostita posttraumatica; se produce o ruptura ntinsa a tendoanelor; uneori se perforeaz si capsula.

Pacientul nu mai poate face micrile active; le va executa pasiv; mai intai va fi destul de dureros, dar ulterior durerea va disprea treptat.Se pot face intervenii chirurgicale, apoi se recomanda kinetoterapie, pentru a menine capsula in bunstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a nva micri compensatorii.Reumatismul secundar tuberculos (Poncett)

apare pe fondul unei tuberculoze; cnd afecteaz coloana, apare gibozitatea numita morbul lui Pott.Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului, caracterizata prin diminuarea matricei proteice, cu conservarea componentei fosfo-calcice. Are in mod special cauze endocrine.

Cauzele apariiei:

cel mai frecvent apare la femei, post-menopauza;

poate aprea si sub forma localizata, in urma unor traumatisme;

cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina, de exemplu; sau exces de medicamente etc. cauze metabolice.Osteoporoza reprezint aadar pierderea substanei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. Pentru a echilibra formula calciului din snge, organismul ia din os; ca urmare, in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasri ale osului si astfel, micorarea nlimii. In faza avansata, apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uor.

Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie; aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evideniaz la radiografie sub forma unor pete ntunecate.

Analiza densitii osului se numete osteodensimetrie.

Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3, pentru faza sa medie, tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata, Fosamax. Toate aceste trei medicamente au insa reacii negative puternice. La Fosamax de pilda, riscul cel mai mare l reprezint apariia ulceraiilor esofagiene si a iritaiilor de colon.

Tratamentul fizioterapic:

presupune in primul rnd o alimentaie echilibrata;

baza tratamentului va fi constituita de laptiorul de matc (sublingual, pe nemncate, 0,2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal; tratamentul cu tinctura de propolis echilibreaz metabolismul si poteneaz sistemul imunitar: 20 picturi/zi administrate intr-o singura repriza, amestecat cu apa, miere sau lapte; se mai poate administra si pstura (polen prelucrat) - 1 linguria/zi.

consum sporit de miere;

regim igieno-dietetic;

cura cu oetul de mere si miere;

micare moderata;

bai de soare/lumina.

La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si micare moderata.

Definitii uzualeContuzia: leziune anatomica nchisa, fr leziune tegumentara; poate fi: uoara, grava, superficiala sau profunda.

Escoriaia: leziune superficiala a epidermei.

Entorsa: traumatism al articulaiei, produs printr-o micare brusca si brutala; produce ntinderi ale prilor moi si periarticulare; pot fi uoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muchiului).

Luxaia = se produce atunci cand cele doua suprafee articulare ies din capsula articulara.

Fractura: ntreruperea continuitii unui os; poate fi incompleta sau completa (cnd linia de rupere este transversala); poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplaseaz) sau fr deplasare, deschisa sau nchisa.Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita.

Limfangita acuta: este o inflamaie a reelei limfatice dintr-o anumita regiune.

Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului, cu devierea laterala a halucelui.

Halus varus: deviaia mediana a halucelui.

Hematomul: acumulare de snge in esut prin ruperea unor vase de snge.

Hidrosadenita: inflamaie acuta a glandelor sudoripare.

Lipomul: acumulare de esut conjunctiv adipos bine delimitata, de consistenta relativ moale, care se dezvolta in esutul subcutanat.

Paralizia: este diminuarea sau dispariia funciei motorii musculare.

IV. BIOMECANIC I KINETOLOGIEBiomecanica studiaz funciile motorii; este mai aproape de fiziologie dect de anatomie.Prin cunoaterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuiei exerciiilor fizice pentru a obine rezultatul terapeutic dorit. Putem nltura anumite greeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularitile individuale.

De-a lungul istoriei, biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroi oameni de tiina (in antichitate - Galen; Leonardo da Vinci a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc.); la noi: prof. Iliescu de la IEFS.Prghiile biologice:In cazul prghiilor mecanice, prghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremiti se afla sub aciunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta.

Rolul prghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de fora. Prghiile sunt de trei categorii, clasificate dup numrul de grade, de la I pn la III.

La prghia biologica, bara este reprezentata de os, fora activa de muchi iar fora de rezistenta de greuti sau de fora gravitaionala.

In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaii care reprezint punctul de sprijin. Asupra oaselor privite ca prghii acioneaz fora traciunii musculare. La o extremitate este fora activa care realizeaz micarea, iar la cealalt este fora de rezistenta care se opune. Prghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de fora si deplasare; avem trei elemente: punctul de sprijin, fora activa F si fora de rezistenta R.

Asupra oaselor acioneaz fora traciunii musculare. La o extremitate este foarte activa (contracia musculara) iar la celalalt capt este fora de rezistenta.

Prghia de gradul I

Punctul de sprijin se afla la mijloc, iar F si R se afla la capete, avnd acelai sens; ex: articulaia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o prghie de gradul I. Greutatea capului in fata reprezint momentul forei F. Fora rezistenta R este data de muchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se insereaz pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. La contractarea muchilor paravertebrali, capul este dus pe spate.

Prghia de gradul II

Punctul de sprijin si F sunt la extremiti, fora de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si fora activa iar forele au sens diferit. Meninerea unei greuti in mna cu braul ndoit din articulaia cotului este o prghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix, forta activa F este muchiul biceps iar greutatea este fora rezistenta R.

Prghia de gradul III

Fora activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si fora rezistenta R. Poziia in picioare (omul in poziie ortostatica), in echilibru sau in mers este o prghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaa tlpilor, fora activa F este data de muchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. Fora de rezistenta R este data de muchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. Cnd variem aceste forte: variaz poziia corpului si se declaneaz mersul.Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale

Rolul static al coloanei vertebrale consta in meninerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. Coloana vertebrala este suport al greutii corpului cap-gt-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare.

Funcionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. Mobilitatea articulaiilor intervertebrale este mica, in general redusa dar atunci cnd se nsumeaz mobilitatea (poriunea cervicala + toracal), determina o amplitudine mai mare. Coloana cervicala: cea mai mobila, apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala.Forele care acioneaz asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaia iar pe de alta parte, muchii, ligamentele si discurile intervertebrale.

Articulaii- intrinsece (intervertebrale)

- extrinsece (capul, coastele, bazinul)

Micrile coloanei vertebrale se orienteaz dup cele trei planuri principale: sagital, frontal si transversal.

1) flexia extensia in plan sagital

O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. Coloana toracal (dorsala) este cea mai puin mobila. nsumata, flexia ajunge la 180 de grade. Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. In extensie, se exagereaz curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redreseaz.

2) flexia-extensia laterala (in plan frontal); in cea mai mare msura, se executa din zona lombara si cervicala 55 de grade;

3). rsucirea zona cervicala si cea lombara 120 de grade; combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare, putem ajunge la o rsucire completa de 180 de grade.

Mobilitatea coloanei vertebrale variaz dup vrsta si sex; la copii si femei, mobilitatea este mai mare. Cu vrsta, discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. In plus, exista si diferenieri individuale destul de mari. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mrit prin exerciii speciale de suplee, permanente, nc de la vrste fragede si se menine numai prin practica continua.

Tulburri ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele

Biomecanica articulaiei umrului

La articulaia umrului participa doua oase:

omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida;

humerus-ul prin capul humeral.

Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui, pe grilajul costal, intre coastele 2 si 7, cu baza in sus; are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste; este concava) si posterioara. Pe fata anterioara se insereaz muchiul subscapular. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezint o creasta nalta care se mrete spre umr, denumita spina omoplatului. Lateral-exterior se ngroa si formeaz o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). Pe marginea superioara a spinei se insera muchiul trapez si muchiul deltoid. Deasupra spinei se formeaz fosa supraspinoas unde se insera muchiul supraspinos; sub spina se formeaz fosa subspinoas, unde se insera muchiul subspinos, micul si marele rotund.

Omoplatul are trei margini:

de sus (superioara): cea mai subire; nu se insera muchi pe ea;

interna/vertebrala: se insera muchiul marele dinat si romboidul;

externa (spre umr) se mai numete si faeta subglenoidiana; pe ea se insera lunga poriune a tricepsului.

In unghiul inferior al omoplatului se insera muchiul subscapular, marele rotund si fascicule din marele dinat; in unghiul supero-extern al omoplatului se gsete cavitatea glenoida; are forma ovala, privete in afara si puin in sus. Este nconjurata de un burelet fibrocartilaginos si mpreuna formeaz cavitatea articulara a omoplatului. Cavitatea glenoida se unete cu corpul omoplatului printr-un gt iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixeaz muchiul coracoid); pe vrful acestei apofize se insera scurta poriune a bicepsului si muchiul coraco-brahial.

Pe faa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muchiul micul pectoral.

Humerus: este un os lung si reprezint scheletul braului; extremitatea superioara a humerus-ului prezint un cap cu care se prinde de restul osului, o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. Capul humeral reprezint a doua suprafaa articulara a articulaiei umrului ; este neted, rotunjit, orientat in sus si puin in fata.

Articulaia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaie din corpul omenesc; cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior, iar de jur mprejur se afla un burelet bogat in vase d snge si nervi.Cele doua suprafee articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt meninute in contact de o capsula ntrita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian.

Ligamentul coraco-humeral: se ntinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. Acest ligament este ntrit de tendonul lungii poriuni a bicepsului. Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaiei; el susine capul humeral si de aceea se mai numete si ligamentul suspensor (al capului humeral).

Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt:

- ligamentul supragleno-suprahumeral;

- ligamentul supragleno-prehumeral;

- ligamentul pregleno-subhumeral. Ele se inser pe humerus in puncte diferite. Aceste ligamente sunt foarte laxe in meninerea contactului intre cele doua suprafee articulare, pentru a permite micari ample. Un rol important in meninerea articulaiei revine musculaturii umrului, in special deltoidului. Paralizia deltoidului are drept consecina deprtarea suprafeei articulare si apariia frecventa a subluxaiei de umr.

O a doua articulaie a umrului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. Este o articulaie interscapulotoracica. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaiei scapulohumerale; iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc micarea prin durere (sindromul PSH)..

Muchiul deltoid Este cel mai mare muchi al umrului; este superficial si are forma triunghiulara.

Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei, in treimea exterioara, - fascicul clavicular. A doua inserie este pe marginea exterioara a acromionului fascicolele acromiale. A treia inserie este pe buza inferioara a spinei omoplatului fascicolul spinal. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal, care se insera pe fata externa a humerusului.

Aciunea deltoidului este complexa. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara, el va fi abductor al braului. Contracia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braul nainte, iar fasciculele spinale proiecteaz braul napoi.Ridicarea braului in lateral pn la 90 de grade este realizata de deltoid. Mai sus de aceasta poziie, braul este ridicat de trapez.

Muchiul coraco-brahial

Este un muchi fusiform care se insera proximal pe omoplat, pe apofiza coracoida, mpreuna cu scurta poriune a bicepsului, iar distal se inser pe fata interna a humerusului. Cnd ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braului nainte, iar cnd are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus.

KINETOLOGIE

< kinein (- a merge, a se mica; miscare) + logos (cuvant, discurs, stiinta).

- esthesis: senzatie.

Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii.Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare.

Kinetoterapie = terapia prin miscare; pentru perfectioanare miscarii, stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate.

Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: in China antica: marele chirurg Hua To introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament;

Europa: Hipocrat parintele gimnasticii medicale; etc.

Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer, regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala; este cel dinti care scrie un tratat de gimnastic;

etc. etc.

coala Romneasc: prof. Haeganu la Cluj; prof. Adrian Ionescu la Bucuresti.

Elementele de orientare ale corpului omenescPentru a preciza poziia unei prti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri.Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susinere.

Planurile de orientare:

frontale;

sagitale;

transversale.

Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) - reprezinta axa de simetrie a corpului.

Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii; planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara. Planul frontal anterior este tangent la frunte. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate.Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal; planul sagital principal (cel median, pe mijloc) mparte corpul in doua jumatati simetrice, dreapt si stng.

Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior; planul transversal superior este tangent la cap, iar cel inferior este tangent la tlpi.

Termeni uzuali:

anterior desemneaz tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral); posterior desemneaz tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal); medial: spre interior, spre planul sagital median;

lateral: spre exterior fata de planul median;

la nivelul membrelor: folosim proximal pentru apropiat si distal pentru deprtat (apropiat sau deprtat fata de o articulaie de ex.);

la antebra: radial = lateral-extern; cubital = latero-intern;

la gamba: tibial = median;

flexia: realizeaza apropierea segmentelor;

extensia: realizeaz deprtarea segmentelor;

abducia: este micarea prin care membrul se deprteaz de planul sagital median;

adducia: este micarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducie); pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral; rotaia poate fi: interna; externa; cu mina intinsa, cu cotul indoit la 90 de grade

supinaia: este micarea de rotatie prin care mna ajunge cu palma in fata atunci cnd cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade;

circumducia este insumarea tuturor celorlalte miscari;

genvalg (genunchi in X);

genvar (picioare in O).

Cercetarea mobilitii articulare (bilanul articular)

Articulaia umruluiMobilitatea articulara se cerceteaz in primul rnd prin micri active dirijate si apoi prin micri pasive. Micrile pasive arata ntotdeauna o mobilitate mai mare dect cele active.Micari in articulaia umrului:

- Flexia sau proiecia braului nainte: pacientul sta in picioare (sau eznd pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus), cu membrele superioare ntinse pe langa corp, cu palmele spre corp, cu degetul mare spre nainte; poziia de plecare: 0 grade.

Priza: prindem cu o mana antebraul pacientului si cu cealalt braul deasupra cotului; la copii putem fixa umrul; se ridica minile prin inainte pe rnd sau mpreuna; cnd braul ajunge la 90 grade facem o mica oprire dup care continuam pana la verticala. La sfritul miscarii se poate face o uoara presiune. Mobilitatea normala este de 180 de grade; putem intlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica minile si peste 180 de grade; persoanele rigide vor incerca sa ncurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu rigid, cu + prea lax).- Extensia sau proiecia braului napoi: priza este aceeai ca si la flexie; se duce membrul bine ntins din cot napoi, pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade; pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii); pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul.- Abducia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal; la nevoie micarea se poate face si cu cotul indoit; pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos; la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata, cu greu se ajunge la 140 de grade; din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian, ligamentele si capsula) care in aceasta poziie impiedica continuarea miscarii.- Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare; se poate depasi chiar trunchiul, fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna), fie prin spate, indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna).

- Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade; cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraului. Putem cerceta rotaia din doua poziii:

1). Cu braul in adducie (pe lng corp), cu coatele ndoite la 90 de grade si cu aplmele privind nuntru (- aceasta este poziia 0-zero); cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebra si-l ducem nuntru si in afara si vedem gradele de rotaie; in aceasta poziie trunchiul mpiedica o rotaie interna maxima;

2). Cu bratul in abducie la 90 de grade, cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal); deplasam antebratul in sus si in jos, cotul ramnnd fix; in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna, fiecare atingnd circa 90 de grade. Pe lng miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului; la rotaia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri:

in plan sagital: flexia 180 de grade, extensia sau retropulsia 45-50 de grade; muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral, micul pectoral si marele dinat; muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul, trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal; in plan frontal: abducia si adducia; miscarea de rotatie. In cazul abduciei: primele 10 grade starterul e supraspinosul; pana la 90 de grade intra in aciune si deltoidul; 90-150 de grade: muchiul trapez si marele dintat; 150-180 de grade: toi muschii abductori, dar in special trapezul. In cazul adduciei: cnd coborrea este controlata, participa marele pectoral, dorsalul mare, marele rotund, subscapularul si coraco-brahialul. Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade; interna: 95 de grade.

in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. Antepulsia sau adducia anterioara: 140 de grade; este realizata de muschiul deltoid, prin fascicolul clavicular, marele si micul pectoral, marele dintat, muschiul subscapulr (care se intinde). Retropulsia sau adducia posterioara: 30 de grade; este realizata de deltoid cu fascicolul spinos, de supraspinos, marele si micul rotund, romboid, trapez si marele dorsal.

Micarea de circumducie combina toate miscarile, in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat, cu vrful in articulatia umarului, numit conul de circumducie.

Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular), permind o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare, dnd posibilitatea urmririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului.In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (micrile de zi cu zi: ducerea minii la gura, la centura, la ceafa, pe cap, la spate etc.).Gradele de libertate ale unei articulatii

Putem avea trei grade de libertate.

Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct, i rmn trei grade de mobilitate; el se poate nvrti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal, sagital si transversal. Articulaia umrului este o astfel de articulaie.

Daca este fixat in doua puncte: i menine un singur grad de libertate; acesta este cazul articulaiei cotului (osul radius: doar rotaie) sau intre radius si cubitus (la fel, pot executa doar rotaie).

Daca este fixat in trei puncte necoliniare, va fi imobil; acesta este cazul oaselor carpiene.

Micarea in general se poate realiza intr-un lan cinematic deschis (ca in cazul articulaiei umrului) ori poate fi un alt gen de micare intr-un lan cinematic nchis (ca la articulaia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana).

Amplitudinea miscarii intr-o articulatie

Limitarea micrilor depinde de particularitile structurii articulaiei si a esuturilor moi care nconjoar articulaia, in raport cu suprafaa articulaiei, forma oaselor si a cartilajelor, lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta traciunii muchilor.

In cazul articulaiei scapulohumerale, osul este sferic, cartilagiul periarticular favorizeaz micarea insa din punct de vedere biomecanic, nsemntatea hotrtoare pentru amplitudinea micrii o au esuturile moi: capsula articulara, ligamentele, muchii, care limiteaz micrile.

In articulaiile cu amplitudine mare a micrii, capsula are fibre mai lungi, nu este fixata pe articulaie ci se cuteaz, cum este cazul articulaiilor umrului, cotului si genunchiului.

In articulaiile strnse, cu amplitudine mica a micrii, capsulele au fibre scurte si mai solide, uneori sunt dispuse sub forma de evantai, micornd astfel amplitudinea miscarii, cum este cazul articulaiilor costovertebrale si intercarpiene.

La articulaiile cu amplitudine mare, limitarea micrii este fcuta de ligamente si tuberozitti. Mai multe ligamente menin aceasta articulaie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaiei coxofemurale (ligamentul iliofemural, ischiocapsular si pubocapsular).

In alte cazuri, ca de pilda la articulaia genunchiului, ligamentele sunt foarte puternice dar scurte, oprind astfel micrile de lateralitate si de rotaie ligamentele colaterale (ncruciate) ale genunchiului.

Elementele care frneaz de fapt micarea sunt muchii ce fixeaz articulaiile. Muchii nu au doar efect limitativ asupra micrilor ci, mpreuna cu capsula articulara, ligamente si tendoane ntresc articulaia.

De aceea, la omul viu, micarea activa este de amplitudine mai mica dect cea pasiva.

Asuplizare = mobilitate.

La micarea pasiva, muchii nu sunt contractai si de aceea, va avea o amplitudine mai mare. De pilda, la micarea de flexie a antebraului pe bra, muchii flexori ai antebraului si braului in contracie se ngroa si nu permit antebraului sa se apropie de bra.

Particularitile in micrile articulare - ca direcia si amplitudinea - nu depind doar de forma articulaiei, ci sunt influenate de esuturile moi ce nconjoar articulaia si de forele ce acioneaz asupra prilor articulate. Exista variaii in fora si amplitudinea micrii in raport cu tonusul muscular, ce depind si de gradul de pregtire fizica si de antrenament.

Biomecanica articulaiei cotuluiCotul este o articulaie formata din trei oase lungi: humerus (osul braului);

radius (latero-extern) la antebra;

cubitus sau ulna (latero-extern la antebra). Articulaia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezint o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete, balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). Articulaia este meninuta intr-o capsula articulara puternica ntrita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). Ea funcioneaz pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate, realiznd micri de flexie-extensie. Poziia zero este cu cotul ntins (in extensie totala), braul pe lng corp si palma spre nainte, cu degetul mare in afar. In repaus, la copii si la femei poate aprea o extensie pn la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala, in funcie de persoana).

Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari, in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adic atunci cnd nu mai apare opoziia muchiului contractat).

Muchii flexori: muchiul brahial anterior, lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muchi flexor).

Extensia cotului este realizata de un singur muchi: tricepsul brahial.

Biomecanica articulaiei radio-cubitaleMicri: pronaia si supinaia singurele realizabile.Poziia zero: cotul ndoit la 90 de grade, palm ape verticala, degetul mare in sus. Amplitudinea: supinaie 90 de grade si pronaia 85 de grade.

Pronaia si supinaia: se cerceteaz cu cotul flexat la 90 de grade; daca inem braul ntins se aduga rotaia umrului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. Poziia de pronaie: cu palma in jos, iar policele se rotete nuntru; poate atinge 85 de grade. Poziia de supinaie: cu palma in sus, policele privete in afara; poate atinge maxim 90 de grade

Muchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala).

Muchii pronatori: ptratul pronator (nfurat in jurul extremitii superioare a cubitusului, acionnd prin desfurarea cubitusului in raport cu radiusul muchiul se desfoar si osul se rotete) si rotundul pronator inserat pe vrful radiusului.

Biomecanica articulaiei pumnuluiFlexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. Extensia se realizeaz mai uor si poate depi 85 de grade. Micrile de abducie si adducie se msoar de la axul minii (- al treilea metacarpian sau degetul medius).Abducia micarea minii in afara; poate fi mai mica sau egala cu 15 grade; palma este in sus.

Adducia micarea minii nuntru; poate ajunge pn la 45 de grade; aceste limite pot varia in funcie de poziionarea minii.

Combinnd cele patru micri realizm circumducia.Muchii:

flexori: marele palmar, micul palmar si cubitalul anterior;

abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muchi radiali);

extensori: cubitalul posterior si cei doi muchi radiali;

adductori: doi muchi cubitali care ncadreaz apofiza stiloid a cubitusului..

KINETOLOGIE

Gimnastica in general urmrete ntrirea sntii omului.

Putem avea:

gimnastica sportiva (se urmrete dezvoltarea performanei intr-o anumit ramur sportiv);

gimnastica artistic: in care esteticul este predominant;

gimnastica medical: pe primul plan este sntatea.Prin exerciiu fizic aplicat sistematic se urmrete dezvoltarea forei, a vitezei, a rezistenei, precum si coordonarea.

Pentru fiecare gen de eficien/gimnastic se pot aplica diverse tipuri de exerciii.

Scopul kinetoterapiei

Urmrim s ameliorm capacitile generale de micare si marile funciuni (circulaia, respiraia, metabolismul).

Urmrim s ameliorm funciile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalrii deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase).Foarte important: urmrim s stimulm starea psihic. Prin gimnastic se stimuleaz circulaia, crete frecvena cardiac i se regleaz ritmul prin reglarea contient a respiraiei. Se echilibreaz procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic), crete troficitatea esuturilor, se produce adaptarea funcional a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave.La copii se echilibreaz procesele de cretere.

Mijloace de recuperare

Recuperarea sntii o facem dup sechelele diverselor afeciuni, pentru refacerea capacitii funcionale (dup accidente, traumatisme, intervenii chirurgicale etc.).Exista si o terapie ocupaional care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse micri profesionale (ergoterapie).

In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaia micrilor; gimnastica generala se va face in raport cu vrsta, aptitudinile si afeciunile persoanei respective.Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie.

Revine ntotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia.

Legile compensriiOrice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcionala este capabila sa se compenseze funcional. Pentru ca procesul compensrii sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcioneze normal. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensrii pierderea funcionala trebuie semnalata precoce. Compensarea este un proces continuu, care trebuie antrenat. Etapele procesului de compensare vor fi progresive.

Principiile de baza ale kinetoterapiei

1. Primum non nocere (in primul rnd sa nu faci - mai - ru).2. Precocitatea tratamentului

Tratamentul se va ncepe imediat dup cedarea complicaiilor, in raport cu starea generala a pacientului. Trebuie sa prevenim de la bun nceput fixarea unor compensri greite.

3. Gradarea efortului

Se va ncepe cu micri de nclzire si vom ctiga progresiv calitatea micrii pana la limitele normale. Depirea nivelului funcional de micare este cea mai mare greeala in kinetoterapie (nu trebuie sa foram). Efortul trebuie sa aib o curba permanent ascendenta si sa urmreasc nivelul calitii micrii, att in cadrul unei edine ct si de-a lungul ntregii perioade de tratament. Se urmrete creterea calitativa de viteza, fora, rezistenta si coordonare. In general nu trebuie depit elementul durere; bineneles c exist si excepii.

4. Principiul individualizrii tratamentului - in funcie de natura afeciunii, de localizarea motorii, daca a fost intervenie chirurgicala, de personalitatea, psihicul si activitatea pacientului; trebuie ctigata ncrederea pacientului in tratamentul aplicat. Un pacient neobinuit cu gimnastica trebuie abordat cu rbdare si contientizat de rolul acestui exerciiu fizic. Durata tratamentului este condiionata de: sexul pacientului (femeile recapta mai uor mobilitatea iar brbaii, fora), vrsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide dect la aduli), gradul de deficienta fizica si eventual de natura interveniei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului.

Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient.

5. Principiul continurii tratamentului pn la recuperarea integrala. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. ntreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare ntreruperea proceselor de vindecare iar in situaii mai grave, chiar un regres.

Metode in kinetoterapie

Metodele reprezint un grup restrns de exerciii fizice care au un anumit scop.

1) Bobath se bazeaz pe o reacie de redresare a capului sau corpului, urmrind tonifierea muchilor; se folosete in nevrite, cnd se fac exerciii fie de relaxare fie de tonifiere;

2) Watkins (Oxford) urmrete creterea forei musculare prin exerciii cu rezistenta progresiva;

3) Jacobson se fac preponderent exerciii de relaxare, care sunt eseniale;

4) Kabat se bazeaz pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive.

Receptorii sunt clasificai in trei categorii importante: externi - recepioneaz stimulii din mediul extern (termic, durere, tactil, olfactiv, vizual, auditiv, gustativ); interni (viscerali) culeg stimuli de la organele interne; proprii - culeg stimuli de la nivelul tendoanelor, muchilor, articulaiilor, ligamentelor si periostului. Metoda Kabat - se urmrete stimularea proprioceptorilor, grbind rspunsul mecanismului neuromuscular. Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de micare. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii, respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stnga, combinate cu abducii-adducii, rotaii interne sau externe. De exemplu, se executa rotaia capului spre stnga in hiperextensie lateral stnga si apoi la fel spre dreapta; o data cu rotaia capului, trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stnga) cu tendina de a cobori spre sold.; brbia, dup ce a depit linia mediana, vine de sus in jos, cu privirea ndreptata in jos. Acelai lucru se poate face si cu trunchiul.Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei

Kinetoterapia poate fi att profilactica cit si terapeutica.

La cea terapeutica trebuie determinat deficitul dup caracterul afeciunii la nivelul articulaiei, al muchiului sau al complexului nerv-muchi. Acest deficit poate nsemna o pierdere a stabilitii sau a gradului de mobilitate a corpului.

Categorii de afeciuni tratate prin kinetoterapie:

A) REDORI limitri patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se trateaz prin interventie chirurgicala. Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. Redorile dobndite sunt de mai multe categorii: 1). leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate, infiltraii hematoase sau sangvine (vnti), cicatrici ce limiteaz micarea (scleroza reumatismala cronica);2). leziuni aponevrotice (retracii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare), arsuri de gradul 2 sau 3, leziuni posttraumatice;

3). leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura, hematom, calcifiere, scleroza, inflamaii; micarea se limiteaz datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice;

4). leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaii, calcifieri, ostificari, osteofite (ciocuri), ce in de vrsta, tulburri endocrine sau vasculare, reflexe locale patologice; in astfel de situaii se face kineto pasiva foarte blnda si numai dup aceea micari active;

5). leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi);

6). leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore;

7). procese de retracie si adaptare dup traumatisme cu imobilizare prelungita.

B). ANCHILOZE fibroase sau osoase, fie posttraumatice fie postreumatismale cronice.

C). LAXITATE ARTICULARA mobilitate exagerata a articulaiei poate proveni din copilrie; articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic); ligamentele sunt prea laxe - genvalg (picioarele in X), genvar (cracanat), rupturi ligamentare, elongaii tendinoase (entorse), afeciuni cartilaginoase, reumatism cronic, hipotomie musculara si cartilaginoasa; de multe ori au cauze genetice.

Strile patologice ale muchiuluiAtrofie musculara apare dup imobilizri in aparat gipsat; fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). Are caracter reversibil, putand fi remediata prin kinetoterapieDistrofia musculara topirea musculaturii; are caracter ireversibil; apare datorita unor boli degenerative, adeseori genetice; singurul mijloc de recuperare sunt exerciiile active cu un program ncrcat progresiv, pn la exerciii cu rezistenta. Se poate doar stopa, nu inlatura complet.La atrofie, funcionalitatea muchiului este normala, scznd doar fora sa in timp ce la distrofie att funcionalitatea ct si inervaia sunt anormale iar coordonarea este afectata. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca topirea muchiului.

Hipertrofia nu este o stare patologica a muchiului. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muchiului prin exerciiu fizic sau efort fizic sistematic.

Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muchi neantrenai. Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muchi si se combate prin repaus, masaj, consum de miere, calciu, glucide, magneziu.

Mersul si deficientele de mers

Postura corecta a corpului se realizeaz prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului, axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tlpi.

Factorii care influeneaz postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea; zona geografica; strile patologice: rahitismul duce la cifoscolioze, reumatismul la necroza, tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott).

In cazul unor muchi ai spatelui cu fora redusa pot aprea diverse deviaii ale coloanei vertebrale.

In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea), greutatea si armonia corpului. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. O postura corecta in perioada de cretere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara, de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere, intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii; perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de cretere si definete practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme dect la baieti). In timpul pubertatii, creterea in inaltime este de 1-15 cm/an. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale; dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total.Perturbaii ale mersului

- asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce ndeobte la o inclinare a bazinului;

- coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin; in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaii vertebrale pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziia in picioare; daca exista vreo rotatie de vertebre, in zona respectiva va apare o gibozitate.

Scoliozele trebuie depistate ct mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme, de la 7 ani. In caz contrar, curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o ncetinire a creterii.

In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pna la 90 de grade.

Statura si cauzele deficientelor de inaltime

Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei); mediolina (170, 150), brevilina (150, 140).

STATURABrbaiFemei

Mica157,5-164,4 cm147,5-154,4 cm

Medie164,5-178,4 cm154,5-168,4 cm

nalta178,5-185 cm168,5-174 cm

Bineneles ca exista ntotdeauna si excepii: extremele statura foarte mica si statura foarte nalta.

Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize, principala responsabila pentru inaltimea omului. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii. La aduli, se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas, urechi, etc.) peste limitele normale si se numete acromegalie. Creterea insuficienta in inaltime se numete nanism.

Greutatea

Organismul uman este compus din: 65-70% apa, 205 proteine si 10% minerale. In alimentaie trebuie pstrata o proporie echilibrata intre glucide (zaharuri si finoase) 50-55%, lipide 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala, mono- si polisaturate) si proteine 15-25% (aminoacizi eseniali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). In cazul ideal teoretic, procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 85-90% iar cel de tesut adipos de 10-15%. Mai mult de 15% esut adipos reprezint exces de grsime. In realitate, in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grsimea.

Greutatea corpului depinde de o serie ntreaga de factori (ereditari, geografici, climatici etc). Greutatea ideala a corpului se determina astfel:

la barbati: inaltimea exprimata in cm (minus) 100;

la femei: inaltimea exprimata in cm (minus) 105. Din punct de vedere al obezitii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala - tendine de ingrasare; + 10 kg obezitate de gradul I; + 15 kg obezitate de gradul II etc.ntocmirea unui program de gimnastica

Un program de gimnastica trebuie sa cuprind trei pri: o parte introductiva (nclzire), o parte fundamentala si o parte de ncheiere.

1). partea introductiva: se nclzesc treptat muchii si articulaiile si se adapteaz progresiv organismul la efort; un rol important l vor juca in prima parte exerciiile de respiraie. Terapeutul va evalua pacientul si va urmri amplitudinea micrilor, starea generala si evoluia pacientului.

2). partea fundamentala: se introduc exerciii cu grad de complexitate maxim, necesare pentru recuperarea afeciunii respective, in general doar micri active, mai rar si pasive, prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaiile si toate grupele de muchi.

3). partea finala: exerciiile revin la un ritm mai lent, insistndu-se pe exerciii de respiraie astfel nct organismul sa revin uor la normal.

Programul se va ncheia cnd pulsul si respiraia au revenit la normal.

La prima ntlnire cu pacientul, terapeutul trebuie sa-i afle motivaia si sa ntocmeasc o schema de tratament.

Gimnastica pentru afeciunile coloanei vertebrale

Putem avea scolioze (in C sau in S), cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze; la fete sunt mai frecvente lordozele.Scolioza poate fi complicata prin apariia unei rotaii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara); in acest caz se va pune accentul pe exerciii de elongaie, iar la exerciiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija.Programul de gimnastica va cuprinde exerciii cu aciune asimetrica.

Exemple de exerciii pentru scolioza in C (spre stnga) - (umrul stng este mai cobort; convex: dreapta; concav: stnga): braul stng, mai cobort, l ridicam in sus, cu palma drept in sus, iar braul drept l ridicam lateral cu palma in fata; din aceasta poziie - hiperextensie pe spate; cu picioarele uor deprtate facem tensiuni pe spate;

micri de rotaie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaie;

cu minile la ceafa, cu cotul stng cat mai sus si cotul drept pe spate si cobort: se vor face cate doua tensiuni puternice, dup care relaxam musculatura; capul l inem in uoara extensie; vom face apoi rotaii pe spate cu minile fie in aceeai poziie fie in forma de U; se pot folosi si gantere uoare; gimnastica la inele inegale;

exerciii in patru labe: ex.- ridicam mana cu umrul lsat si piciorul opus; ne deplasam spre dreapta (aducem umrul lsat in fata);

exerciii din poziie ventrala (pe burta): ridicam mana stnga - piciorul drept; + gimnastica abdominala;

cu un baston la ceafa: rsuciri cu umrul drept in fata.

Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus

Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii. In general, fractura de humerus in treimea medie nu doare. Daca insa pacientul acuza dureri, acesta este un semnal ca exista probleme. Daca degetele sunt cianotice, nseamn ca circulaia de ntoarcere este deficitara. De aceea, la fracturi, membrul gipsat se tine mai sus dect restul corpului pentru a favoriza circulaia de ntoarcere. Se executa exerciii generale, fr deplasarea membrului gipsat.

Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace

Programul ncepe cu exerciii de respiraii lente in poziiile cele mai comode pentru pacient.

Inspiraia va fi profunda, cu abdomenul supt puternic iar expiraia va fi urmata de relaxarea abdomenului. Se executa apoi micri de flexie-extensie a genunchiului, concomitent cu micrile de respiraie. Se continua cu micri de crawl cu labele picioarelor, in ritm din ce in ce mai rapid, pentru ameliorarea circulaiei periferice.

Contracia muchilor stimuleaz circulaia sngelui si a limfei. Daca pacientul reacioneaz bine, se poate executa flexia genunchiului pe abdomen, micarea de rotaie rapida a labei piciorului, micri de abducie a membrelor inferioare cu genunchii ndoii (micri lente) contracii pasive ale musculaturii antebraului si minii, ale musculaturii feselor si membrelor inferioare, unde prin stimularea circulaiei in membrele inferioare se stimuleaz circulaia in ntregul organism.

Micarea izometrica micarea sau contracia fr deplasare; creste fora muchiului si o menine la un nivel optim. Micarea izotonica micarea cu deplasare. Un alt set de micri ce pot fi executate sunt micri alternative ale membrelor inferioare cu micri de flexie-extensie ample, cu genunchiul apsnd pe abdomen. Pot urma apoi micri de tip foarfec pe orizontala a membrelor inferioare, la nceput ample si lente apoi mrunte si rapide.

Se ncheie printr-un set de exerciii de respiraie profunda si foarte lenta.

Fiecare set de exerciii se repeta de cca. 10 ori. Pe msura creterii numrului de edine, frecventa exerciiilor va creste progresiv.

Elemente de gimnastica pentru abdomen

- mersul pe jos, progresiv ca distanta si ritm;

- alergri pe loc 1-5 minute sub diverse forme;

- controlul respiraiei: inspiraie in doi timpi si expiraie in patru timpi in raport cu condiia fizica;

- scurt program pentru tot corpul: micri ale capului, braelor, trunchiului (nclinri laterale, extensii si flexii), ridicarea alternativa a membrelor inferioare;

- din poziia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braul opus;

- exerciii din toate cele patru membre;

- se intercaleaz un minut de alergare cu respiraii profunde;

- exerciii de echilibru: cumpna;

- din poziia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de ntinderea lor, lumnarea, bicicleta, crawl, cercuri, foarfeca;

V. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ

Masajul Transversal Profund (Cyriax) - MTP

MTP se adreseaz manifestrilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar.

Afeciunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaiei tibiotarsiene, capsulite retractile reci, sechele postentorsa, entorsa recenta de gr 1, tendinite, tenosinovite, traumatisme musculare (lovituri, etc.).

In general, acest tip de masaj are indicaii in afeciunile in care medicina alopat indica infiltraii cu corticoizi.

Contraindicaii: artrite septice (inflamarea unei articulaii din cauza unei infecii microbiene), artropatie gutoasa, calcifieri periarticulare, bursite.

Tehnica de execuie

Practic, se efectueaz o friciune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forei. Pentru o aplicare corecta, trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa micri in toate sensurile, cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata.

Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra cruia se acioneaz.

Posturarea pacientului este in funcie de afeciunea care trebuie tratata, de sediul acestei afeciuni si implicit de tipul de manevre ce urmeaz a fi aplicate. Astfel, la tratarea unei tenosinovite de pilda, pacientul executa o tensiune a tendonului prin ncordarea muchiului.

Timpul de execuie este variabil. Pentru leziuni recente se ncepe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). Pentru leziuni vechi, se mrete timpul aplicaiei la 5-10 minute. Se urmrete reacia pacientului ntruct de obicei, durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) dup care va disparea progresiv. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica, se oprete imediat masajul pentru a nu provoca o reacie tendinostala.

In timpul tratamentului pot aprea fluctuaii ale sindromului dureros.

Acest tip de tratament nu se face zilnic. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcionala. De obicei, la locul unei dureri stagneaz anumite substane chimice ce ntrein durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj, aceste substane sunt ndeprtate. El este totodat util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. Daca se fac si micri active, aderentele nu se vor mai reconstitui.

Masajul de drenaj limfatic manual (dup Leduc coala franceza)

Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive:

- drenajul ganglionilor limfatici;

- drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici);

- drenajul de resorbie.

1) Drenajul ganglionilor limfatici

Ganglionii pot face acumulri de limfa si pot avea mrimea variind intre cea a unui bob de orez pn la cea a unei msline. Drenajul se face in scopul evacurii limfei lor prin presiuni repetate, lente si de intensitate medie.

Mana este culcata pe nucleele ganglionare, degetele apas perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 micri la fiecare 10 secunde; aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar.

2) Drenajul de apel - se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei, in aval de regiunea tratata. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei aspiraii la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenm.

Rolul vaselor colectoare: - dirijeaz limfa colectat din capilare spre nucleele ganglionare.

Tehnica de execuie:

Micarea minii relaxate urmeaz micarea de circumducie a umrului. Contactul dintre mna maseurului si corpul pacientului ncepe ntotdeauna proximal si se termina distal. Poziia minilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice, in scopul de a le stimula in timpul presiunii. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice, astfel ca presiunea degetelor trebuie resimita la nivelul subcutanatului, adic trebuie sa rmn foarte uoara. Micrile trebuie sa se execute foarte lent, in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec., de 4-5 ori in acelai loc si din aproape in aproape.

Stimularea colectorilor ncepe de la rdcina membrelor (dup ce stimulam mai nti nucleele ganglionare) si minile se deplaseaz odat, progresiv, spre regiunea pe care