Suport Curs Drept Civil

DREPT CIVIL. TEORIA GENERALA A OBLIGATHLOR

Lect. univ. dr. Dan-Constantin TUDURACHE

SUPORT CURS

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA$I FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL. TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

Lect. univ. dr. Dan-Constantin TUDURACHE

- SUPORT CURS -

Anul II Semestrul II

2012-2013

CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERAT E DESPRE OBLIGATO....11. DEFINITIA §I ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGATIE......................12. CLASIFICAREA OBLIGATIILOR..........................................................................2

CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE OBLIGATIILOR............41. Contractul.......................................................................................................41.1......................GeneralitATi Tn ce prive§te contractul ca IZVOR DE OBLIGATII

41.2.......................................................................CLASIFICAREA CONTRACTELOR

51.3..........................................................................INCHEIEREA CONTRACTELOR

51.4...............................Efectele contractului (Puterea obligatorie a contractului)

8A) INTERPRETAREA CONTRACTULUI........................................................................8b) Obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante...............10C) OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTCU PERSOANELE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI CONTRACTANTE. ..11EXCEPTIILE DE LA PRINCIPIUL RELATIVITATII CONTRACTULUI..........................12EXCEPTIE DE LA OPOZABILITATEA FATA DE TERTI A CONTRACTULUI. SIMULATIA

151.5...........................................Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

16

2. ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGATII...................................212.1.............................ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTUL JURIDIC UNILATERAL

212.2.CAZURI DE ACTE JURIDICE UNILATERALE APRECIATE TN LITERATURA JURIDICA DREPT IZVOARE DE OBLIGATII.213. FAPTUL JURIDIC LICIT CA IZVOR DE OBLIGATII.............................................213.1...........................Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri)

223.2..............................................................................................Plata nedatorata

233.3...........................................................................Imbogatirea fara justa cauza

244. Fapta ilicitA cauzatoare de prejudicii (Raspunderea civilA delictualA)..........25

1...................................................................Aspecte generale26

2........................................RSspunderea pentru fapta proprie29

3). Raspunderea pentru fapta altei persoane......................36CAPITOLUL AL III-LEA. EFECTELE OBLIGATIILOR............47

1. EXECUTAREA DIRECTA (in NATURA) a OBLIGATIILOR...................................472. Executarea indirectA a obligaTiilor (Executare prin echivalent)...................563. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului...............................63

CAPITOLUL AL IV-LEA. TRANSMITEREA §I TRANSFORMAREA

OBLIGATIILOR.............................................................681. MODURI DE TRANSMITERE............................................................................682. MODURI DE TRANSFORMARE........................................................................70

CAPITOLUL AL V-LEA. MODURILE DE STINGERE A OBLIGATIILOR.............................................................72

1. MODURI DE STINGERE A OBLIGATIILOR CARE DUC LA REALIZAREA CREANTEI CREDITORULUI.................................................................................................722. MODURI DE STINGERE A OBLIGATIILOR CARE NU DUC LA REALIZAREA CREANTEI CREDITORULUI.................................................................................73

CAPITOLUL AL VI-LEA. OBLIGATII COMPLEXE................751. ObligaTiile afectate de modalitATi................................................................752. ObligaTiile plurale.........................................................................................79

CAPITOLUL AL VII-LEA. GARANTAREA OBLIGATIILOR.....831. Garantiile personale.....................................................................................832. Garantiile reale.............................................................................................85

Obiective:Studentul sa stie sa identifice raportul de obligatie fata de alte categorii deraporturi juridice civile.Studentul sa stie sa descrie elementele raportului juridic de obligatie.Studentul sa identifice criteriile dupa care sunt clasificate obligatiile.Studentul sa descrie regimul juridic al categoriilor de obligatii ce rezulta Tn urmaaplicarii criteriilor de clasificare.

1. Definitia §i elementele raportului juridic de obligatie.

Rolul obligatiilor Tn viata juridica este determinat de faptul ca ele stau la baza oricarui raport de drept, fiind Tntalnite Tn toate materiile dreptului.

In dreptul roman, notiunea de obligatie a fost Tnteleasa initial ca o legatura pur materiala Tntre debitor §i creditor (vinculum corporis), dar dezvoltarea societatii romane a facut ca aceasta notiune sa devina o legatura pur juridica (vinculum juris) care permitea creditorului sa-i pretinda debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, avand posibilitatea de a recurge la executarea silita asupra bunurilor debitorului.

In principal, obligatia este analizata ca un raport juridic stabilit Tntre creditor §i debitor. Creditorul este subiectul activ al raportului obligational, iar debitorul este subiectul pasiv, care se Tndatoreaza fata de creditor la executarea unei prestatii.

Obligatia civila este raportul juridic stabilit Tntre doua sau mai multe persoane, Tn continutul caruia intra dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor - §i caruia Ti revine Tndatorirea corespunzatoare - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva

Elementele obligatiei. Structura raportului juridic de obligatie implica trei elemente: subiectele, continutul §i obiectul.

Subiectele raportului juridic de obligatie. Raportul juridic obligational, ca orice raport juridic, se stabile§te Tntre persoane fizice sau juridice. El presupune, Tn mod necesar, doua subiecte: subiectul activ §i subiectul pasiv.

Subiectul activ este denumit creditor, adica persoana care are Tncredere Tn cel care se obliga, iar subiectul pasiv poarta denumirea de debitor, deoarece datoreaza creditorului o prestatie determinata.

De§i subiectele oricarui raport juridic de obligatii civile au denumirile de creditor §i debitor, termeni proprii obligatiilor civile Tn general, Tn fiecare raport obligational subiectele poarta denumiri specifice naturii lui: vanzator-cumparator; locator-locatar; mandante-mandatar; asigurator-asigurat etc.

De cele mai multe ori, partile dintr-un raport juridic de obligatie au dubla calitate, de subiect activ §i subiect pasiv (contractele bilaterale), dar sunt §i raporturi de obligatii Tn care o parte este numai creditor §i cealalta numai debitor (contractele unilaterale, raporturile juridice create prin sava§irea unui fapt ilicit).

Continutul raportului juridic de obligatie. Continutul raportului juridic de obligatie cuprinde toate drepturile subiective ale creditorului, carora le corespund obligatiile debitorului. Continutul raportului juridic de obligatie se stabile§te prin vointa partilor, ori este determinat prin lege, dupa cum izvor al obligatiei Tl constituie actul civil sau un alt izvor decat actul juridic al partilor.

Obiectul raportului juridic de obligatie. Raportul juridic de obligatie are ca obiect prestatia la care s-a obligat debitorul, prestatie ce poate fi pozitiva (a da, a face) sau negativa (a nu face).

2. Clasificarea obligatiilor.

1) . In functie de obiectul lor:a) - obligatia de a da - este Tndatorirea de a constitui sau a transmite un drept

real;- obligatia de a face - este Tndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu ori

de a preda un lucru;- obligatia de a nu face - are un continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut

- Tnseamna Tndatorirea generala de a nu face nimic de natura a aduce atingere acelui drept - ori unui drept relativ - Tnseamna a nu face ceva ce ar fi putut face daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.

Aceasta clasificare prezinta importanta Tn ceea ce prive§te clasificarea actelor juridice

(ex. contractul de renta viagera - obligatie de "a da"; contractul de vanzare cu clauza de Tntretinere - obligatie de "a face") §i a posibilitatii aducerii la Tndeplinire silita a obligatiilor.

b) - obligatii pozitive - sunt obligatiile de "a da" §i "a face";--obligatii negative - sunt obligatiile de "a nu face".Aceata clasificare prezinta utilitate practica Tn ceea ce prive§te punerea Tn Tntarziere

a debitorului.c) - obligatia de rezultat (determinata) - acea obligatie care consta Tn Tndatorirea

debitorului de a obtine un rezultat determinat (ex. obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut);

-- obligatia de diligenta (de mjloace) - acea obligatie care consta Tn Tndatorirea debitorului de a pune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat, fara a se obliga la Tnsu§i rezultatul preconizat (ex. obligatia asumata de avocat fata de clientul sau este o obligatie de mjloace, iar nu de rezultat).

Clasificarea prezinta interes sub aspect probatoriu.2) . Dupa opozabilitatea lor, se Tmpart Tn:a) obligatie obi§nuita - este acea obligatie civila care incuba debitorului fata de care s-

a nascut. Este o obligatie opozabila "Tntre parti", ca §i dreptul de creanta;b) obligatie opozabila §i tertilor (scriptae in rem) - este acea obligatie care se na§te Tn

legatura cu un lucru §i care T§i produce efectele §i asupra unei terte persoane care dobande§te ulterior un drept real asupra lucrului respectiv chiar daca aceasta persoana nu a

participat Tn vreun fel la na§terea raportului juridic ce are Tn continut acea obligatie. De exemplu, obligatia cumparatorului imobilului Tnchiriat de a respecta locatiunea contractata de catre vanzator;

c) obligatie reala (propter rem) - este Tndatorirea ce revine, potrivit legii, detinatorului unui bun, Tn consideratia importantei deosebite a unui astfel de bun, pentru societate (sunt asemenea obligatii: cea a detine un teren agricol §i de a-l cultiva, cea de a detine un bun patrimonial national §i de a-l conserva, etc.).

3) . In raport de sanctiunea ce asigura respectarea lor:a) obligatia perfecta - este acea obligatie civila a carei exercitare este asigurata Tn caz

de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune Tn justitie §i obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus Tn executare silita;

b) obligatia imperfecta (numita §i naturala) - este acea obligatie - tot juridica - a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, dar odata executata de buna voie de catre debitor, acesta din urma nu are dreptul sa pretinda restituirea prestatiei (ex. potrivit art. 1092 C.civ. "Orice plata presupune o datorie;ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii"). Obligatiile civile imperfecte sunt prevazute de lege, izvorasc dintr-un act sau dintr-un fapt juridic, numai ca fie se nasc fara sanctiunea actiunii civile Tn justitie (cum este cazul obligatiei din joc §i prinsoare), fie pierd aceasta sanctiune datorita trecerii timpului (obligatia naturala aparuta ca urmare a Tndeplinirii termenului de prescriptie extinctiva).

Sanctiunea juridica a obligatiei naturale nu o constituie calea ofensiva a actiunii, ci

calea pasiva a exceptiei (a apararii).c) obligatia morala - este acea obligatie care fara a fi prevazuta de vreo norma

juridica, din anumite considerente de onoare, din motive de ordin etic, este Tnsu§ita de catre o persoana (de exemplu, obligatia de Tnzestrare a copiilor la casatorie, obligatia de a acorda Tntretinere copilului celuilalt sot).

Tntrebari:Care sunt sensurile notiunii de obligatie?Prezentati structura raportului juridic de obligatie.Prezentati importanta clasificarii obligatiilor dupa obiect §i dupa sanctiune.

Obiective:Studentul sa identifice izvoarele obligatiilor si regimul aplicabil fiecarei categorii

de obligatii, raportat la izvorul raportului obligational.Studentul sa stie sa deosebeasca principiului domeniul relativitatii efectelor

contractului de cel al opozabilitatii contractului fata de terti.Sa se determine efectele specifice contractului sinalagmatic.Sa se cunoasca importanta actului juridic unilateral Tn nasterea raporturilor

juridice obligationale.Sa se identifice rolul actului juridic unilateral Tn aparitia raporturilor juridice de

obligatie.Sa se identifice acele corelatii dintre formele de raspundere civila delictuala

1. Contractul

1. Generalitati Tn ce prive§te contractul ca izvor de obligatii. 2. Clasificarea contractelor. 3. Tncheierea contractelor. 4. Efectele contractului (Puterea obligatorie a contractului): a) interpretarea contractului; b) obligativitatea contractului Tn raporturile dintre partile contractante; c) obligativitatea contractului Tn raporturile cu persoanele care nu au calitatea de parti contractante (principiul relativitatii efectelor contractului, exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului, exceptia de la principiul opozabilitatii fata de terti a contractului - simulatia); d) efectele specifice ale contractelor sinalagmatice (exceptia de neexecutare, rezolutiunea §i riscul contractului).

Obligatiile civile au doua mari izvoare: actele juridice §i faptele juridice. Actele juridice, la randul lor, se Tmpart Tn contracte §i acte unilaterale, iar faptele juridice sunt fapte licite (gestiunea intereselor altei persoane, plata lucrului nedatorat §i Tmbogatirea fara justa cauza), §i fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (delicte civile).

1.1. Generalitati Tn ce prive§te contractul ca izvor de obligatii.

Art. 942 Cod civil define§te contractul ca fiind „acordul Tntre doua sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge Tntre dan§ii raporturi juridice".

Ceea ce este hotarator Tn aceasta definitie este acordul de vointa, bi- sau multilateral, care da na§tere, modifica ori stinge drepturi §i obligatii. Din definitie rezulta ca acesta este un act juridic, §i anume un act juridic de formatie bilaterala (plurilateral, multilateral).

In legislatia noastra, termenul de contract este echivalent, sinonim, cu acela de conventie.

In principiu, Tncheierea oricarui contract este libera; Tn acest sens se vorbe§te de principiul libertatii de vointa Tn materia contractelor. Acest principiu trebuie sa fie Tnteles Tn sensul sau exact: nu este vorba de o libertate Tn general - Tn sensul unui desavar§it liber arbitru -, ci de libertatea pe care o conditioneaza §i o determina viata sociala, pe de o parte, §i dispozitiile cuprinse Tn normele legale, pe de alta parte.

Astfel, potrivit art. 5 Cod civil, „nu se poate deroga, prin conventii sau dispozitii particulare, la legile care intereseaza ordinea publica §i bunele moravuri".

Dispozitiile legale care intereseaza ordinea publica sunt, Tn totalitatea lor, norme imperative, de la care nu se poate deroga prin contract, sub sanctiunea nulitatii absolute.

1.2. Clasificarea contractelor.

In literatura juridica au concretizate mai multe criterii de clasificare a contractelor printre care: modul de formare (conditiile de validitate cat prive§te forma); continutul contractelor; scopul urmarit de parti; efectele produse; modul (durata) executarii; nominalizarea Tn legislatia civila; corelatia existenta Tntre contracte §.a.

Clasificarea contractelor dupa modul de formare: contracte consensuale, contracte solemne §i contracte reale.

Clasificarea contractelor dupa continutul lor: contracte sinalagmatice (bilaterale) §i contracte unilaterale.

Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti: contracte cu titlu oneros §i contracte cu titlu gratuit. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros: contracte comutative §i contracte aleatorii. Subclasificarea contractelor cu titlu gratuit: contracte dezinteresate §i liberalitati.

Clasificarea contractelor dupa efectele produse: A. O prima grupa este aceea care cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi reale §i contractele generatoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii); B. O a doua grupa cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi §i contractele declarative de drepturi.

Clasificarea contractelor dupa modul (durata) de executare: contracte cu executare imediata §i contracte cu executare succesiva.

Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu nominalizate Tn legislatia civila: contracte numite §i contracte nenumite.

Clasificarea contractelor dupa unele corelatii existente Tntre ele: contracte principale §i contracte accesorii.

Clasificarea contractelor dupa modul Tn care se exprima vointa partilor contractante: contracte negociate, contracte de adeziune §i contracte obligatorii.

1.3. Tncheierea contractelor.

Prin Tncheierea contractului se Tntelege realizarea acordului de vointa al partilor. Acest acord se realizeaza prin intalnirea, pe deplin concordanta sub toate aspectele, a unei oferte de a contract, cu acceptarea acelei oferte.

Oferta de a contracta §i acceptarea ei reprezinta cele doua laturi ale vointei de a contracta, laturi care, initial, apar separate, dar care, prin Tntalnirea lor, ajung a se reuni Tn ceea ce numim acord de vointa.

Propunerea de a contracta facuta de o catre o persoana poarta denumirea de oferta sau policitatiune.

Oferta poate fi facuta Tn scris, verbal sau chiar in mod tacit. Oferta poate fi adresata unei persoane determinata, dar, la fel de bine, ea poate fi adresata unor persoane nedeterminate - o oferta adresata publicului; de exemplu, expunerea marfurilor Tn vitrine,

standuri, etc. cu indicarea pretului lor de vanzare.Oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen, Tn sensul ca se precizeaza sau nu

termenul Tn care trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. Fiind o latura a consimtamantului, oferta trebuie sa Tntruneasca conditiile generale ale acestuia.

a) Oferta trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, con§tienta, neviciata §i cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. O oferta facuta iocandi causa sau din simpla curtoazie, fara intentia de angajament juridic, nu poate sa duca la formarea unui contract.

b) Oferta trebuie sa fie ferma, exprimand o propunere neTndoielnica pentru un angajament juridic, care, prin acceptare, sa poata realiza Tncheierea contractului. Nu este ferma, de exemplu, oferta de vanzare a unui lucru, prin care ofertantul §i-ar rezerva dreptul de a modifica pretul propus.

c) Oferta trebuie sa fie neechivoca. Simpla expunere a unei marfi Tn vitrina, fara indicarea pretului, nu poate fi considerata, neaparat, ca fiind o oferta de vanzare, de Tndata ce expunerea ar fi putut sa fie facuta ca model sau Tn alte scopuri.

d) Oferta trebuie sa fie precisa §i completa, cuprinzand toate elementele ce pot fi luate Tn considerate pentru Tncheierea contractului; caracterul complet §i precis face posibil ca simpla acceptare sa realizeze perfectarea contractului.

Oferta nu trebuie sa fie confundata cu antecontractul (promisiunea de a contracta). Oferta este un act juridic de formatie unilaterala, pe cand antecontractul este un contract,

adica un act juridic de formatie bilaterala.Raspunderea pentru revocarea ofertei. In Codul comercial (art. 37) este Tnscrisa

regula Tn conformitate cu care, pana Tn momentul Tncheierii contractului oferta §i acceptarea sunt revocabile.

Atata timp cat oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca in mod liber §i fara a avea de suportat vreo consecinta. Este necesar ca revocarea sa ajunga la destinatar cel mai tarziu odata cu oferta.

Daca oferta a ajuns la destinatar, urmeaza a se distinge dupa cum oferta este cu termen - Tn sensul ca s-a stabilit un termen pentru acceptare - ori fara termen.

In primul caz, se considera ca ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea termenului; de Tndata ce termenul a expirat oferta devine caduca. Ofertantul poate primi ca buna §i o acceptare ajunsa peste termen, cu conditia sa Tncuno§tinteze de Tndata pe acceptant despre aceasta (art. 35 alin. 2 Cod comercial).

Daca oferta este fara termen, se admite ca ofertantul este obligat sa o mentina un timp rezonabil, apreciat Tn functie de circumstantele de fapt, pentru a da posibilitate destinatarului sa delibereze §i sa se pronunte asupra ei.

Daca, Tnainte de acceptarea ofertei, ofertantul devine incapabil ori decedeaza, oferta devine caduca §i deci acceptarea ei, chiar Tn termen, devine fara efect.

Retragerea ofertei, Tnainte de expirarea termenului, atrage raspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produce ca urmare a revocarii intempestive. Astfel dispun prevederile

art. 37 Cod comercial, unde, dupa ce Tn partea I se arata ca oferta poate fi revocata pana la Tncheierea contractului, Tn patea a Il-a se precizeaza: „cu toate acestea, de§i revocarea Tmpiedica ca contractul sa devina perfect, daca ea Tnsa ajunge la cuno§tinta celeilalte parti dupa ce acesta Tntreprinse executarea lui, atunci cel ce revoca contractul raspunde de daune interese".

O asemenea situatie este aceea Tn care Tn conditiile unei oferte cu termene foarte scurte de executare a contractului, Tn buna-credinta, destinatarul ofertei se considera Tndreptatit ca odata cu expedierea acceptarii sa treaca la executarea viitorului contract.

Explicatia raspunderii pentru retragerea ofertei o putem Tntemeia fie pe principiile raspunderii delictuale, fie pe ideea raspunderii pentru abuzul de drept.

Acceptarea ofertei este cea de-a doua latura a consimtamantului si constituie un raspuns Tn care se manifesta acordul cu oferta primita.

Pe langa conditiile generale de fond privind consimtamantul, acceptarea trebuie sa Tntruneasca si alte cerinte:

a) sa concorde cu oferta, Tn sensul ca trebuie sa fie conforma acesteia. In caz contrariu, daca acceptarea depa§e§te, conditioneaza ori limiteaza cuprinsul ofertei, se considera ca oferta a fost refuzata, iar acceptarea are valoarea unei contraoferte;

b) sa fie neindoielnica;c) daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai aceasta persoana o

poate accepta; daca este vorba de o oferta adresata publicului, acceptarea poate proveni de

la oricine doreste sa Tncheie contractul;d) acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa fi devenit caduca ori sa fi

fost revocata.Momentul si locul Tncheierii contractului. Momentul Tncheierii contractului este acela

Tn care acceptarea Tntalneste oferta. Exista urmatoarele trei ipoteze:a) Tncheierea contractului Tntre prezenti. Nici o problema deosebita nu se pune

Tn ipoteza Tn care ofertantul si acceptantul, ambii fiind de fata, cad de acord asupra Tncheierii contractului. Momentul Tncheierii este marcat de realizarea acestui acord.

b) Tncheierea contractului prin telefon. Determinarea momentului Tncheierii contractului prin telefon se face asemanator cu Tncheierea contractului Tntre prezenti. Regulile Tncheierii contractului Tntre prezenti se aplica prin analogie, contractul fiind considerat perfectat daca ofertantul si acceptantul au cazut de acord asupra Tncheierii sale.

c) Tncheierea contractului prin corespondenta (Tntre absenti). Distantarea Tn timp a ofertei si a acceptarii - determinata de Tmprejurarea ca ofertantul si acceptantul nu se afla de fata la momentul Tn care primul propune oferta iar cel de-al doilea o accepta - ridica dificultati Tn privinta determinarii momentului Tncheierii contractului.

Mai multe sisteme si teorii au fost propuse: a) sistemul emisiunii (al declaratiunii). Se considera ca acordul de vointa al partilor s-a format de Tndata ce destinatarul ofertei si-a manifestat acordul cu oferta primita, chiar daca nu a comunicat acceptarea sa ofertantului.Critica: nu se poate stabili cu siguranta momentul Tncheierii contractului si nu

ofera nici o certitudine, Tntrucat, Tnainte de a fi expediat acceptarea catre ofertant, acceptantul poate, oricand reveni asupra ei.

b) sistemul expedierii acceptarii. Se considera drept moment al Tncheierii contractului momentul Tn momentul Tn care acceptantul a expediat raspunsul sau afirmativ, prin scrisoare sau telegrama, chiar daca aceasta nu a ajuns la cunostinta ofertantului.

Critici: este posibil ca, pana la ajungerea la destinatie a corespondentei, expeditorul sa o retraga si prezinta dezavantajul ca ofertantul nu ia cunostinta de Tncheierea contractului decat mai tarziu.

c) sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant (sistemul primirii acceptarii). Se considera ca Tncheierea contractului a avut loc Tn momentul Tn care raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu cunostinta de cuprinsul lui.

Critica: se considera ca Tncheierea contractului a avut loc, desi ofertantul nu cunoaste ca a avut loc acceptarea.

d) sistemul informarii. Se considera ca momentul Tncheierii contractului este acela Tn care ofertantul a luat efectiv cuno§tinta de acceptare. Legislatia noastra a adoptat acest sistem se sprjina pe prevederile art. 35 Cod comercial, Tn conformitate cu care contractul se considera Tncheiat „daca acceptarea a ajuns la cuno§tinta propuitorului Tn temenul hotarat de dansul sau Tn temenul necesar schimbului propunerii §i al acceptarii dupa natura contractului".

Critica: exista posibilitatea unui arbitrar din partea ofertantului, care, spre a evita

Tncheierea contractului, refuza sa deschida corespondenta primita de la acceptant, precum §i incertitudinea ce exista cu privire la momentul Tn care ofertantul a luat, efectiv, cuno§tinta de acceptare.

Sistemul este corectat prin instituirea unei prezumtii relativa ca la momentul primirii corespondentei, ofertantul a luat cun§tinta de acceptare.

In conformitate cu prevederea art. 38 Cod comercial, „Tn contractele unilaterale propunerea este obligatorie deTndata ce ajunge la cuno§tinta partii catre este facuta".

Determinarea momentului Tncheierii contractului prezinta interes din mai multe puncte de vedere, §i anume:

a) Tn raport cu acest moment se apreciaza posibilitatea de revocare, precum §i caducitatea ofertei;

b) viciile vointei §i, Tn general, cauzele de nulitate sau anulabilitate trebuie sa existe la momentul Tncheierii contractelor;

c) momentul Tncheierii contractului determina legea aplicabila acelui contract. Problema intereseaza Tndeosebi Tn cazul conflictului de legi Tn timp;

d) efectele contractului se produc, de regula, Tncepand din momentul Tncheierii acestuia.

e) momentul Tncheierii contractului intereseaza §i calculul termenelor de prescriptie (art. 7 alin. 2 §i art. 9 din Decretul nr. 167/1958);

f) Tn cazul ofertei adresate unor persoane nedeterminate, momentul Tncheierii

contractului determinat de prima acceptare primitam face ca acceptable ulterioare sa ramana fara efect;

g) momentul Tncheierii contractului determina §i locul Tncheierii acestuia.Locul Tncheierii contractului. Cand contractul se Tncheie Tntre parti prezente, locul

este acela Tn care se gasesc partile.In cazul contractului Tncheiat la telefon socotim ca locul Tncheierii contractului va fi

acela unde se afla ofertantul.Daca contractul se Tncheie prin corespondenta, locul Tncheierii contractului este

localitatea Tn care se afla ofertantul §i unde i-a fost adresata corespondenta.Locul Tncheierii contractului poate prezenta interes pentru determinarea instantei

competente, din punct de vedere teritorial, sa solutioneze eventualele litigii nascute Tn legatura cu contractul.

1.4. Efectele contractului (Puterea obligatorie a contractului).

Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da na§tere unor drepturi §i obligatii. In acest sens se vorbe§te de putetea obligatorie a contractului.

a) Interpretarea contractului. Interpretarea contractului este operatia prin care se determina Tntelesul exact a clauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor Tn stransa corelatie cu vointa lor interna.

Interpretarea contractului nu se confunda cu proba acestuia. Se trece la interpretare, dupa ce, Tn prealabil, contractul a fost probat prin mjloacele prevazute de lege.

Interpretarea contractului apare, adeseori, Tn stransa legatura cu operatia de calificare juridica a contractului. Desi, teoretic, operatia de interpretare a contractului poate fi separata de operatia de calificare juridica a acestuia, Tn practica, data fiind stransa legatura dintre ele, cele doua operatii ajung adesea sa se confunde. Calificarea juridica a contractului apare ca un prim rezultat al interpretarii.

Operatia nu se opreste Tnsa aici, deoarece Tncadrarea juridica a contractului Tntr-o anumita categorie - calificarea - atrage dupa sine efectele juridice proprii acelei categorii; cuprinsul acestor efecte poate constitui, si el, obiect de interpretare. Asadar, interpretarea continua, Tntemeindu-se, de aceasta data, pe calificarea juridica data contractului.

Aceasta suita de operatii, interpretare - calificare juridica - interpretare, face ca operatiile Tnsesi sa se confunde adesea Tntre ele.

Regulile de interpretare stabilite, cu caracter supletiv, de Codul civil sunt urmatoarele:- actul juridic se interpreteaza dupa vointa interna (reala), iar nu dupa sensul literal al

cuvintelor Tntrebuintate - art. 977 - art. 1266 NCC: „(1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor.(2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, Tntre altele, de scopul contractului,

de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite Tntre acestea §i de comportamentul lor ulterior Tncheierii contractului";

- actul juridic produce, pe langa toate efectele Tn vederea carora a fost Tncheiat, si acele efecte pe care legea, echitatea, sau obiceiul dau obligatiei dupa natura acesteia - art. 970 alin.2 - art. 1272 alin. (1) NCC: „Contractul valabil Tncheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar §i la toate urmarile pe care practicile statornicite Tntre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului, dupa natura lui";

- clauzele obisnuite Tntr-un act juridic se subTnteleg, chiar daca nu sunt mentionate expres Tn cuprinsul acestuia - art. 981 - art. 1272 alin. (2) NCC: „Clauzele obi§nuite Tntr-un contract se subTnteleg, de§i nu sunt stipulate Tn mod expres";

- clauzele unui act juridic trebuie supuse unei interpretari sistematice, deci se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecaruia Tntelesul ce rezulta din Tntregul act - art. 982 - art. 1267 NCC: „Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia Tntelesul ce rezulta din ansamblul contractului";

- daca o clauza este susceptibila de a primi doua Tntelesuri, ea se interpreteaza Tn sensul Tn care poate produce efecte, iar nu Tn sensul Tn care nu ar produce vreun efect - art. 978 - art. 1268 alin. (3) NCC: „Clauzele se interpreteaza Tn sensul Tn care pot produce efecte, iar nu Tn acela Tn care nu ar putea produce niciunul";

- daca o clauza este susceptibila de a primi mai multe Tntelesuri, ea se interpreteaza Tn sensul ce se potriveste cel mai bine naturii si obiectului contractului - art. 1268 alin. (1) NCC: „Clauzele susceptibile de mai multe Tntelesuri se interpreteaza Tn sensul ce se potrive§te cel mai bine naturii §i obiectului contractului.";

- clauzele Tndoielnice se interpreteaza Tn sensul Tn care care rezulta din natura actului juridic - art. 1268 alin. (2) NCC: „Clauzele Tndoielnice se interpreteaza tinand seama, Tntre altele, de natura contractului, de Tmprejurarile Tn care a fost Tncheiat, de interpretarea data anterior de parti, de sensul atribuit Tn general clauzelor §i expresiilor Tn domeniu §i de uzante";

- Tn cazul Tn care raman Tndoieli, dispozitiile respective "se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a Tncheiat contractul" - art. 980;

- clauzele Tndoielnice se interpreteaza Tn favoarea celui care s-a obligat - in dubio pro reo - art. 983 - art. 1269 alin. (1) NCC: „Daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramane neclar, acesta se interpreteaza in favoarea celui care se obliga", iar potrivit alineatului (2) al aceluia§i articol, „Stipulatiile inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza impotriva celui care le-a propus";

- oricat de generali ar termenii Tntrebuintati, efectele actului juridic trebuie sa fie numai acelea care pot fi presupuse ca partile le-au voit - art. 984 - art. 1268 alin. (4) NCC: „Contractul nu cuprinde decat lucrul asupra caruia partile §i-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi";

- cand s-a folosit un exemplu pentru aplicarea Tntelesului unor clauze, Tntinderea efectelor actului juridic nu trebuie redusa la efectele din exemplu dat - art. 985 - art. 1268 alin. (5) NCC: „Clauzele destinate sa exemplifice sau sa Tnlature orice Tndoiala asupra aplicarii contractului la un caz particular nu ii restrang aplicarea in alte cazuri care nu au fost

expres prevazute";

b) Obligativitatea contractului In raporturile dintre partile contractante.Reguli: ► contractul este obligatoriu Tntre parti. Potrivit art. 969 Cod civil: „conventiile

legal facute au putere de lege Tntre partile contractante". Conform art. 1270 alin. (1) NCC: „Contractul valabil Tncheiat are putere de lege Tntre partile contractante".

Concluzii: - obligativitatea contractului legal Tncheiat de la care partile nu se pot sustrage;

- obligativitatea prive§te Tn primul rand partile contractante, ceea ce este cunoscut sub principiul relativitatii contractului.

►trebuie sa existe o simetrie Tntre modul de Tncheiere a contractului §i modul de modificare, desfacere ori desfiintare a acestuia;

Potrivit art. 969 alin. 2 Cod civil: „Conventiile se pot revoca, prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege".

Conform art. 1270 alin. (1) NCC: „Contractul se modifica sau Tnceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege".

Concluzie: numai prin consimtamantul partilor se poate modifica sau desfiinta contractul.

Exceptiile trebuie sa fie prevazute Tn mod expres de lege sau Tn contract.Cauze autorizate de lege:

a) denuntarea unilaterala. Conform art. 1277 NCC, „Contractul Tncheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara sau stipularea unei prestatii Tn schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa".

Cazuri: Tn contractul de Tnchiriere fara termen - art. 1436 alin. 2 Cod civil; Tn contractul de mandat, mandantul poate revoca mandatul - art. 2030 alin. (1) lit. a) NCC, dupa cum mandatarul poate renunta mandatul Tncredintat - art. 2030 alin. (1) lit. b) NCC; Tn contractul de depozit, deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat, chiar Tnauntrul termenului convenit - art. 2115 alin. (1) NCC;

b) forta majora, definita potrivit art. 1351 alin. (2) NCC, drept „...orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil §i inevitabil". Poate determina fie o suspendare a efectelor contractului, fie desfiintarea acestuia atunci cand are efect distructiv.

c) decesul debitorului Tn cazul contractului intuitu personae.d) prelungirea sau prorogarea legala a unui contract (exemplu: Tn cazul contractului

de Tnchiriere a locuintelor, s-au adoptat legi prin care s-a prelungit termenul de Tnchiriere).

c) obligativitatea contractului in raport cu persoanele care nu au calitatea de parti contractante.

1) Principiul relativitatii efectelor contractelor. Potrivit art. 973 Cod civil: „Conventiile n-au efect decat Tntre partile contractante", adica drepturile si obligatiile privesc

numai partile contractante - art. 1280 NCC: „Contractul produce efecte numai Tntre parti, daca prin lege nu se prevede altfel".

2) Opozabilitatea fata de terti a contractului. Tertii sunt obligati sa respecte situatii juridice create de catre contract- art. 1281 NCC: „Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor §i obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege".

Opozabilitatea se poate manifesta Tn urmatoarele forme:- invocarea de catre parte a contractului ca titlu de dobandire ori ca just titlu;- invocarea de catre terti a contractului Tmpotriva partii.Partile contractante sunt partile care au Tncheiat, direct sau prin reprezentare,

contractul.Terti sunt persoane straine de contract, care nu au participat, nici direct si nici prin

reprezentare, la Tncheierea contractului.Categorii intermediare de persoane sunt acele persoane care, desi nu au participat la

Tncheierea contractului, nici personal si nici prin reprezentare, dar date fiind anumite raporturi Tn care se afla cu partile contractante, suporta efectele contractului.

Acestia sunt succesori ai partilor ( nu Tntelegem prin succesori, mostenitorii acestora).Intra Tn acesta categori: - succesorii universali si cu titlu universal;

- succesorii universali cu titlu particular;

- creditorii chirografari.Astfel, succesorii universali primesc Tntreg patrimoniul unei persoane.Succesorii universali cu titlu universal primesc o parte din patrimoniu, ei Tsi Tnsusesc

efectele contractultelor pe care le-au Tncheiat partile, cu exceptia celor intuitu personae si a efectelor declarate de parti, ca fiind intransmisibile catre succesori. In acest sens, sunt de mentionat dispozitiile art. 1282 alin. (1) NCC, Tn conformitate cu care „La moartea unei parti, drepturile §i obligatiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul".

Succesorii cu titlu particular dobandesc un drept, un bun determinat. Acestia nu vor fi tinuti de obligatii si nu le vor profita drepturile pe care cel care le-a transmis un anumit drept, le-a dobandit prin contractele Tncheiate cu alte persoane, fara nici o legatura cu dreptul transmis catre succesor. Succesorului cu titlu particular Ti profita drepturile care sunt Tn stransa conexiune cu dreptul dobandit. Exemplu: drepturile accesorii - garantiile. In acest sens, art. 1282 alin. (2) NCC dispune: „Drepturile, precum §i, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai partilor".

Obligatiile asumate de catre transmitator nu trec asupra succesorului, chiar daca au legatura cu dreptul transmis (exemplu: o persoana Tncheie un antecontract de vanzare-cumparare, dar transfera dreptul de proprietate altei persoane, decat beneficiarul din

antecontract).Observatii la regula obligativitatii contractului Tn raport cu persoanele care nu au

calitatea de parti contractante:1) Tn cazul contractelor Tn care s-au adus modificari drepturile transmise - exemplu:

dreptul de proprietate care este mic§orat;2) drepturile reale constrituite asupra bunului transmis - trebuiesc respectate;3) obligatiile propter rem - care sunt legate de posesia bunului;4) obligatiile scriptae in rem - adica acele obligatii care trebuie respectate §i de

catre dobanditor Tn ciuda faptului ca el nu a participat la Tncheierea contractului (exemplu: opozabilitatea Tnchirierii contractate de catre vanzator fata de cumparatorul imobilului). Conform art. 1811 NCC, "Daca bunul dat Tn locatiune este Tnstrainat, dreptul locatarului este opozabil dobanditorului, dupa cum urmeaza:

a) Tn cazul imobilelor Tnscrise Tn cartea funciara, daca locatiunea a fost notata Tn cartea funciara;

b) Tn cazul imobilelor neTnscrise Tn cartea funciara, daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a Tnstrainarii;

c) Tn cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a Tndeplinit aceste formalitati;

d) Tn cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data Tnstrainarii bunul se afla Tn folosinta locatarului".

Daca formalitatile de opozabilitate nu au fost Tndeplinite cu privire la un contract de locatiune Tn curs de executare la data intrarii Tn vigoare a Codului civil §i bunul dat Tn locatiune este Tnstrainat dupa aceasta data, contractul de locatiune este opozabil dobanditorului numai daca sunt Tndeplinite formalitatile prevazute la art. 1.811 din Codul civil (conform art. 130 din Legea nr. 71/2011).

Conditii: - anterioritatea stabilita prin data certa, adica actul juridic sa fie anterior transmisiunii (art. 1441 Cod civil);

- Tndeplinirea cerintelor de opozabilitate.Creditorii chirografari. In principiu, actele debitorului sunt opozabile creditorilor

chirografari. Dar, Tn anumte conditii, avand Tn vedere situatia acestor creditori, ei pot sa Tnlature aceasta opozabilitate, prin introducerea unei actiuni Tn simulatie sau prin actiunea pauliana (revocatorie).

EXCEPTIILE DE LA PRINCIPIUL RELATIVITATII CONTRACTULUI9 9

Se pune Tntrebarea daca principiul relativitatii efectelor contractului cunoa§te exceptii. Raspunsul este diferit dupa cum este vorba despre dobandirea de drepturi ori despre dobandirea de obligatii din contractul Tncheiat Tntre alte persoane.

Astfel, Tn privinta dobandirii de obligatii de catre un tert fata de contract, raspunsul este categoric negativ. Nimeni nu devine obligat fara a-§i fi manifestat vointa Tn acest sens.

Promisiunea faptei altuia nu este decat o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. In cazul promisiunii faptei altuia, singurul obligat este promitentul, caruia Ti revine o obligatie de rezultat, tertul neavand cum sa devina obligat.

Prevederile Noului Cod civil confirma aceasta opinie exprimata Tn mod constant Tn literatura de specialitate. Astfel, conform art. 1283 alin. (1) NCC, „Cel care se angajeaza la a determina un tert sa Tncheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci cand s-a obligat §i ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa". Prevederile alineatului (3) al aceluiasi articol sunt Tn sensul ca „Intentia promitentului de a se angaja personal nu se prezuma, ci trebuie sa reiasa neTndoielnic din contract sau din Tmprejurarile Tn care acesta a fost Tncheiat". Precizarea este binevenita, pentru ca are rolul de a distinge promisiunea faptei altuia de cazurile Tn care un debitor Tntelege sa-si asume doar o obligatie de diligenta.

1) Contractul in folosul unei terte persoane - sau stipulatia pentru altul - este conventia incheiata intre o parte numita stipulant si o alta parte numita promitent, prin care acesta din urma se angajeaza sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unei terte persoane.

Se considera ca trebuie Tntrunite doua conditii de validitate a contractului :- sa existe vointa certa de a stipula Tn folosul unei terte persoane.- tertul beneficiar sa fie determinat sau cel putin determinabil.Raporturile ce se nasc Tn cazul contractului Tn folosul unei terte persoane:

1 - raporturile dintre stipulant si promitent. Din contractul Tncheiat se pot naste drepturi Tn favoarea stipulantului. Acestea nu intereseaza Tn mod deosebit contractul Tn folosul unei terte persoane.

Ceea ce este important este ca un astfel de contract da nastere de drepturi direct si nemjlocit Tn persoana tertului beneficiar. In caz de neexecutare de catre promitent a obligatiei fata de tertul beneficiar, stipulantul poate actiona, dupa caz: fie pentru Tndeplinirea obligatiei, fie pentru desfiintarea contractului.

2 - raporturile dintre promitent si tertul beneficar . Tertul beneficiar dobandeste direct si nemjlocit dreptul creat Tn folosul sau, indiferent de orice acceptare din partea sa.„Stipulatia poate fi acceptata §i dupa decesul stipulantului sau al promitentului".

Tertul beneficiar care a acceptat stipulatia, poate cere executarea prestatiei, Tnsa, nu va putea cere rezolutiunea contractului, Tntrucat caracterul sinalagmatic se manifesta numai Tntre stipulant §i promitent.

3 - raporturile dintre stipulant §i tertul beneficiar . Intre aceste persoane, contractul Tn folosul unei terte persoane nu creeaza prin el Tnsu§i raporturi specifice.

Prin intermediul stipulatiei pentru altul, Tntre aceste parti se pot rezolva alte raporturi, de exemplu: se pot efectua liberalitati, se pot executa alte obligatii( sa intoarca o datorie, sa acorde un imprumut).

Revocarea stipulatiei. Un element de noutate adus de Noul Cod civil este constituit de reglementarea revocarii stipulatiei. Astfel, conform art. 1287 alin. (1) NCC, „Stipulantul este

singurul indreptatit sa revoce stipulatia, creditorii sau mo§tenitorii sai neputand sa o faca. Stipulantul nu poate Tnsa revoca stipulatia fara acordul promitentului daca acesta din urma are interesul sa o execute".

Conform frazei I din art. 1286 alin. (2) NCC, „Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent".

Revocarea stipulatiei nu Tnseamna liberarea promitentului de obligatie, ci Tn loc sa aiba drept creditor pe beneficiarul initial, va capata un alt creditor, dupa cum arata dispozitiile 1287 alin. (1) NCC: „Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul Tn care ajunge la promitent. Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mo§tenitorilor acestuia, fara a agrava Tnsa sarcina promitentului". Aceasta Tnseamna ca de efectele revocarii stipulatiei vor profita, dupa caz, fie un beneficiar desemnat Tn subsidiar, fie stipulantul ori mo§tenitorii acestuia.

2) Invocarea contractului de catre un tert Tn cadrul unei actiuni directe.Se recunoa§te de catre lege dreptul unei persoane straina de contract de a actiona

direct Tmpotriva unei parti, invocand contractul fata de care terta persoana ramane straina. Prin recunoa§terea actiunii directe bazata pe contractul fata de care tertii raman totu§i straini, se evita concursul celorlalti creditori ai debitorului direct. Exemple:

- art. 1488 Cod civil - din materia antreprizei, unde muncitorii angajati pentru

efectuarea unei lucrari pot reclama plata direct de la beneficiarul lucrarii, pana la concurenta sumei cu care acesta este dator fata de antreprenor. Art. 1856 NCC: „In masura Tn care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care, Tn baza unui contract Tncheiat cu acesta, au desfa§urat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrarii contractate au actiune directa Tmpotriva beneficiarului, pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul introducerii actiunii";

- art. 1542 Cod civil - Tn materia contractului de mandat, potrivit caruia mandantul poate sa intenteze direct actiunea contra submandatarului. Conform dispozitiilor art. 2023 alin. (6) NCC: Jn toate cazurile, mandantul are actiune directa Tmpotriva persoanei pe care mandatarul §i-a substituit-o".

EXCEPTIE DE LA OPOZABILITATEA FATA DE TERTI A CONTRACTULUI. SIMULATIA

Prin simulatie se Tntelege procedeul prin care aceleasi parti Tncheie doua contracte, unul aparent denumit contract simulat si altul secret, denumit contranscris, care corespunde vointei reale a partilor .Pentru existenta simulatiei, actul secret trebuie Tncheiat concomitent sau eventual inainte de Tncheierea contractului aparent.

Formele simulatiei:1 - contractul aparent este fictiv - adica nu exista Tn realitate. De exemplu, un debitor

pentru a scoate de sub urmarire un bun, Tncheie o vanzare aparenta. In realitate, vanzarea nu are loc.

2 - contractul deghizat - adica sunt ascunse anumite elemente ale acestuia. Deghizarea poate fi:

a)totala - atunci cand se ascunde adevarata natura juridica a actului. De exemplu, Tn realitate se Tncheie o donatie pe care o deghizeaza sub forma vanzarii- cumpararii; sau

b) partiala - cand se ascund anumite elemente mai putin semnificative. De exemplu, pretul vanzarii este 100 milioane lei, iar Tn act se trece suma de 30 milioane lei.

c) Interpunerea de persoane- in acest caz contractul aparent se incheie intre anumite persoane, insotit de unul real, secret in care se stipuleaza ca beneficiarul este o alta persoana decit cea care este stipulata in contractul aparent.

Efectele simulatiei: - Tntre partile simulatiei si succesorii universali ai acestora. „Contractul secret produce

efecte numai Tntre parti §i, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, Tntre succesorii lor universali sau cu titlu universal";

- fata de terti, produce efecte contractul public, desi nu corespunde realitatii. Tertii care au cunoscut existenta contractului secret la momentul nasterii interesului lor, legat de acel contract, vor suporta efectele acestuia. Tertii pot invoca Tmpotriva partilor contractul secret.

- in caz de conflict Tntre terti. Au ca§tig de cauza tertii care cu buna-credinta, se sprjina pe actul aparent.

Tertii Tn materia simulatiei sunt, potrivit art. 1175 Cod civil: succesorii cu titlu particular

§i creditorii chirografari. Succesorii universali §i cei cu titlu universal ai partilor, ale caror interese s-au urmarit a fi fraudate prin simulatie, devin terti.

In cazul tertilor fata de simulatie, ei pot face dovada actului secret prin orice mjloc de proba. Conform art. 1292 teza I din Noul Cod civil, „Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mjloc de proba".

Partile din contract, pentru a proba simulatia, trebuie sa respecte regula din art. 1191 Cod civil. Conform tezei a II-a a articolului 1292 al Noului Cod civil, „Partile pot dovedi §i ele simulatia cu orice mjloc de proba, atunci cand pretind ca aceasta are caracter ilicit". Inseamna ca textul va avea aplicare pentru acele cazuri Tn care scopul declararii simulatiei va fi nu de a da eficienta unui act secret, ci pentru a constata ori a declara nulitatea actului secret.

Simulatia poate fi Tnlaturata pe calea actiunii Tn declararea simulatieiEfectul admiterii actiunii Tn simulatie consta Tn Tnlaturarea efectelor contractului

aparent, dandu-se eficienta contractul secret, cu conditia ca acesta sa fie valid.Art. 1289 alin. (2) NCC prevede: „...contractul secret nu produce efecte nici Tntre parti

daca nu Tndepline§te conditiile de fond cerute de lege pentru Tncheierea sa valabila". De aici se poate deduce ca Tn unele cazuri, scopul declararii simulatiei este ca scotand la iveala contractul real, sa i se aplice sanctiunea nulitatii.

1.5. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.

In cazul contractelor sinalagmatice, datorita reciprocitatii §i interdependentei

obligatiilor, se Tntalnesc urmatoarele efecte specifice:a) Exceptia de neexecutare a contractului. De exemplu, potrivit art. 1322 Cod civil este cazul

Tn care vanzatorul refuza darea unui bun pana la plata acestuia; Conditii de invocare a exceptiei sunt urmatoarele: ►obligatiile reciproce trebuie sa aiba temeiul Tn acela§i contract;►din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient

de importanta;►neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui ce invoca exceptia.►una din obligatiile reciproce sa fie afectata de un termen suspensiv.b) Rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii contractului sinalagmatic, constand

Tn desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor Tn situatia avuta anterior Tncheierii contractului.

Conditiile de exercitare a actiunii in rezolutiune:► una din parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin, chiar Tn parte;► neexecutarea sa fie imputabila partii care nu si-a Tndeplinit obligatia;► debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus Tn Tntarziere, Tn conditiile

prevazute de lege.Efectele rezolutiunii .In primul rand, desfiinteaza retroactiv contractul, Tnlaturand efecele ce le-a produs.

In al doilea rand, conduce la repunerea partilor Tn situatia anterioara Tncheierii contractului.

In al 3 se pot acorda despagubiri, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neexecutare;

c) Riscul contractului. Prin problema riscului contractului se Tntelege stabilirea partii care va suporta consecintele neexecutarii contractului sinalagmatic, ca urmare a imposibilitatii fortuite.

Riscul este suportat de catre partea care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia.

Avand Tn vedere prevederile art. 971 Cod civil, potrivit carora Tn contractele ce au ca obiect transferul proprietatii sau al unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se trasmite prin simplul consimtamant al partilor, partea care suporta riscul este dobanditorul.

Precizari:- ea se aplica numai bunurilor certe, individual determinate;- transmitatorul nu trebuie sa fi fost pus Tn Tntarziere. Daca a fost pus Tn Tntarziere,

va suporta el riscul, cu exceptia cazului Tn care face dovada ca lucrul ar fi pierit §i la dobanditor.

Daca transferul proprietatii este efectat de termen, riscul va fi al transmitatorului.In cazul contractelor translative de proprietate sub conditie, riscul este suportat de

catre proprietarul sub conditie rezolutorie din momentul pieirii bunului.Aceasta regula este o exceptie de la efectul retroactiv al conditiei.In cazul pieirii partiale a bunului pendente conditione, la momentul Tndeplinirii conditiei,

proprietarul sub conditie suspensiva este tinut sa preia bunul Tn starea Tn care se afla, ceea

ce Tnseamna ca acesta suporta riscul pieirii partiale a lucrului Tn cazul transferului dreptului de proprietate afectat de conditie.

Suportarea riscului Tn reglementarea Noului Cod civil.

Se pastreaza regula potrivit careia riscul este suportat de catre debitorul obligatiei imposibil de executat. Regula este confirmata de dispozitia art. 1511 alineatul(1) NCC, unde se arata ca Tn urma punerii Tn Tntarziere a creditorului, acesta preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei.

Conform art. 558 NCC, „Proprietarul suporta riscul pieirii bunului, daca acesta n-a fost asumat de o alta persoana sau daca prin lege nu se dispune altfel".

In contractele translative de proprietate, conform art. 1274, Jn lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului ramane Tn sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului. In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie". Statornicind suportarea riscului Tn sarcina debitorului obligatiei de predare, este acoperita inclusiv suportarea riscului Tn cazul transferului dreptului de proprietate printr-un act juridic sub conditie, pastrandu-se solutia existenta sub imperiul Codului civil de la 1864, pentru cazul pieirii totale a bunului. Pentru pieirea partiala, reiese ca solutia este schimbata.

Alineatul (2) al aceluiasi articol dispune: „Cu toate acestea, creditorul pus Tn Tntarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit §i daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp".

2. Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii

2.1.Aspecte generale privind actul juridic unilateral.

Includerea actului juridic de formatie unilaterala Tn randul izvoarelor obligatiilor este controversata. Chiar daca, Tn mod exceptional, se admite actul unilateral ca izvor de obligatii, Tnca este contestata lista exemplarelor care s-ar Tncadra Tn aceasta categorie.

Actul unilateral ca izvor de obligatii consta Tn simpla si unica vointa de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestata de catre o persoana, care da nastere unei obligatii a acesteia, fara a fi necesara o acceptare din partea creditorului

Se considera ca de Tndata ce vointa unilaterala generatoare de obligatii a fost manifestata, ea devine irevocabila, nemaiputand deci sa fie retractata de catre autor.

2.2.Cazuri de acte juridice unilaterale apreciate in literatura juridica drept izvoare de obligatii.

In literatura juridica sunt prezentate urmatoarele operatiuni juridice ca fiind acte unilaterale ce dau nastere la raporturi obligationale: promisiunea publica de recompensa, promisiunea publica de premiere a unei lucrari, Tn caz de reusita la un concurs, oferta de purga a imobilului ipotecat, oferta de a contracta, titlurile de valoare, gestiunea intereselor altuia, contractul Tn folosul altuia.

3. Faptul juridic licit ca izvor de obligatii

Definitie. Faptele juridice licite sunt actiuni omenesti fara intentia de a da nastere la raporturi juridice de obligatii, care totusi produc asemenea efecte Tn puterea legii, fara ca prin asemenea efecte sa se Tncalce normele de drept Tn vigoare.

Reglementare. In Codul civil, Tn art. 986-997 sub denumirea de cvasicontracte sunt reglementate doua asemenea izvoare de obligatii: gestiunea de afaceri (art. 987991) si plata nedatorata (art. 992-997).

Practica §i literatura au adaugat un al treilea fapt juridic licit - Tmbogatirea fara justa

cauza.

3.1. Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri)

Definitie. Gestiunea de afaceri este faptul juridic licit care consta Tn aceea ca o persoana numita gerant, fara a fi primit o Tmputenicire, Tncheie din proprie initiativa, aceste juridice sau savar§e§te actel materiale necesare sau utile, iar Tn favoarea sau interesul altei persoane, numita gerat.

Conditiile gestiunii de afaceri:a) sa existe o gerare a intereselor altuia.Acte juridice: plata unei datorii, actul pentru efectuarea unor reparatii, chemarea unui

medic, inscriptia unei ipoteci, Tncheierea unui contract de asigurare.In principiu, actele nu pot depa§i sfera actelor de conservare §i administrare. Se pot

Tncheia acte de dispozitie asimilate actelor de administrare, de exemplu, Tn cazul marfurilor perisabile.

Fapte materiale: descarcarea unor marfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, asistenta medicala Tn caz de accident , salvarea unui animal.

b) actele §i faptele gerantului sa fie utile geratului. Trebuie sa aiba caracter patrimonial §i sa fie evitat pierderea unei valori patrimoniale ori sa fi sporit valoarea unui bun.

Utilitatea gestiunii se apreciaza la momentul realizarii sale.

c) actele de gestiune sa fie savar§ite din initiativa gerantului, Tn absenta unui mandat §i fara §tirea geratului.

Daca exista opozitia geratului, continuarea interventiei gerantului Tn afacerile patrimoniale ale geratului echivaleaza cu o imixtiune ilegala.

d) actele §i faptele de gestiune sa fie facute cu intentia de a gera intereselealtuia.

Nu este necesar ca actele §i faptele sa fie facute Tn mod exclusiv Tn favoarea geratului.

Trebuie sa existe intentia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor facute.e) gerantul sa aiba capacitatea de a contracta, avand Tn vedere ca este pus Tn

situatia Tncheierii unor acte juridice, pe de-o parte, §i prin faptele materiale savar§ite §i- ar putea agrava starea patrimoniala. Nu intereseaza capacitatea geratului.

Efectele gestiunii de afaceri.A. Raporturile dintre gerant §i gerat -gestiunea intereselor altei persoane,

de§i faptul juridic este consecinta activitatii unei singure persoane (gerantul)genereaza obligatii reciproce.1. Obligatiile gerantului:

a) obligatia de a se Tngrji de afacerile altuia cu diligenta unui bun proprietar - art. 989 Cod civil.

Exceptie: art. 990 Cod civil - raspunde numai pentru dol daca fara interventia sa, afacerea geratului s-ar fi putut compromite;

b) obligatia de a duce la bun sfar§it afacerea Tnceputa sau de a o continua pana cand geratul va fi Tn masura §i va avea mjloacele necesare sa se ocupe personal de interesele sale - art. 987 Cod civil.

Art. 998 Cod civil - Tn cazul decesului geratului - continuarea gestiunii pana cand mostenitorii geratului vor putea lua directiunea afacerii.

c) obligatia de a da socoteala geratului si a-i preda tot ceea ce a primit Tn temeiul gestiunii.

2. Obligatiile geratului: de a da gerantului toate cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut Tn timpul gestiunii - art. 991 Cod civil.

Nu este obligat sa-l remunereze pe gerant pentru serviciile facute, cu exceptia cazului Tn care au fost efectuate Tn virtutea profesiunii.

B. Raporturile dintre gerat si terti. Daca gestiunea a fost ratificata sau este utila, geratul este Tndatorat sa execute toate obligatiile contractate de gerant, Tn numele geratului ori Tn nume propriu, Tn interesul gestiunii, Tn masura an care nu au fost Tnca executate.

C. Raporturile dintre gerant si terti:a) daca le-a adus la cunostinta ca actioneaza numai Tn contul geratului si

gestiunea a fost ratificata sau este utila, nu are nici o obligatie.b) daca s-a angajat personal, nu are nici o obligatie Tn mod direct si nemjlocit de toate

obligatiile asumate.

3.2. Plata nedatorata.Plata consta Tn executarea Tn natura a unei obligatii care are ca obiect o prestatie

pozitiva. Orice plata presupune existenta unei datorii (art. 1092 Cod civil), iar ceea ce s-a platit fara a fi datorat trebuie restituit.

Definitie. Plata nedatorata este faptul juridic licit care consta Tn executarea de catre o persoana, din eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru altul.

Creditorul este cel care a platit din eroare - solvens - art. 993 Cod civil.Debitorul - accipiens - art. 992 Cod civil - primeste plata din eroare sau cu

stiinta.

Conditiile platii nedatorate:a) existenta unei plati - remiterea unei sume de bani sau a unui bun.In literatura se sustine ca nu poate avea ca obiect prestatii de a face. Consideram

gresita aceasta solutie. Restrangerea platii nedatorate numai la cazurile Tn care prestatia are ca obiect sume de bani ori bunuri are ca efect extinderea artificiala a domeniului de aplicare a Tmbogatirii fara justa cauza.

Trebuie sa existe intentia solvensului de a stinge o datorie.

b) datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe. Nu intereseazadaca datoria nu a existat niciodata sau a existat, dar fusese stinsa prin plata sau prin altmod de stingere a obligatiilor.

Inexistenta obligatiei poate fi si relativa, cum este Tn situatia Tn care debitorul plateste din eroare unei alte persoane decat creditorul sau, ori Tn situatia Tn care creditorul primeste plata de la o alta persoana decat debitorul.

c) plata sa fie facuta din eroare.Conditia erorii nu este ceruta Tn urmatoarele cazuri:- plata unei obligatii sub conditie suspensiva, daca acea conditie nu s-a realizat;- plata unei obligatii care ulterior a fost rezolvita;- plata facuta Tn executarea unei obligatii nule;- plata unei datorii facuta a doua oara de catre un debitor care dupa ce a executat

prestatia datorata pierde chitante doveditoare si este amenintat cu urmarirea de catre fostul sau creditor. Dupa gasirea chitantei ce dovede§te prima plata efectuata, cea de-a doua plata figureaza ca o plata nedatorata.

Plata sub imperiul dolului sau sub imperiul violentei produce acelea§i efecte.

Efectele platii nedatorate.Diferentiere Tn functie de obiectul platii §i de buna sau reaua-credinta a accipiensului.A.Bunuri fungibile - restituirea sumei de bani ori a bunurilor de gen primite, Tn aceea§i

cantitate §i de aceea§i calitate.- accipiensul de rea-credinta va plati dobanzi la suma primita din ziua platii ori

daune-interese pentru lipsa de folosinta a lucrurilor fungibile;B.Bunuri certe - exista obligatia de restituire Tn natura.a)accipiensul de buna-credinta:- daca a Tnstrainat bunul cu titlu oneros, va restitui pretul pe care l-a primit (art.

996 alin. 2 Cod civil);- daca bunul a pierit ori a fost deteriorat din cauza de forta majora ori caz fortuit, este

liberat de datorie (art. 995 alin. 2 Cod civil);b)accipiensul de rea-credinta:- daca a Tnstrainat bunul - plate§te valoarea bunului din momentul introducerii

actiunii;- daca bunul a pierit Tn mod fortuit, va plati valoarea din momentul introducerii actiunii,

cu exceptia cazului Tn care va face dovada ca ar fi pierit §i daca se afla la solvens (art. 995 Cod civil);

- va restitui fructele culese §i va plati valoarea celor neculese din ziua platii (art. 994 Cod civil).

Obligatia solvensului - de a plati accipiensului, indiferent daca acesta a fost debuna ori de rea-credinta, valoarea cheltuielilor necesare §i utile facute Tn legatura cubunul.

Cazuri in care nu se restituie plata primita nedatorat:- art. 993 alin. 2 Cod civil - cand creditorul, de buna-credinta, desfiinteaza titlul

creantei sale. Solvensul are actiune Tmpotriva adevaratului debitor;- plata facuta unui incapabil de a primi plata - datorita incapacitatii accipiensului, actul

platii este lovit de nulitate §i, Tn principiu, nu are obligatia de restituire. In conformitate cu principiul ocrotirii incapabilului, actiunea se admite numai Tn masura Tn care plata a profitat incapabilului (atunci cand se dovede§te ca bunurile ori banii primiti au servit pentru dobandirea unor bunuri sau servicii, pentru achitarea unor datorii, precum §i atunci cand se gasesc Tn posesia incapabilului);

- literatura juridica - actul nul pentru cauza imorala grava. Practica judiciara a facut discutii pe marginea actelor de Tnstrainare Tncheiate Tn scopul stabilirii, mentinerii ori reluarii relatiilor de concubinaj, considerand ca de§i un astfel de act este lovit de nulitate absoluta, nu s-ar pune problema restituirii prestatiilor efectuate Tn temeiul actului nul, pentru ca ar avea ca temei propria turpitudine a reclamantului.

3.3. Tmbogatirea fara justa cauza

In Codul civil exista numeroase aplicatii ale acestui principiu: art. 484 Tn materia dobandirii fructelor, art. 493, art. 494 din materia accesiunii imobiliare artificiale, art. 1618 - Tn materia contractului de depozit; 1691 - Tn materie de gaj.

Definitie. Imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic licit prin care are loc marirea

patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic.

Creditor este cel al carui patrimoniu s-a diminuat.Debitor este cel al carui patrimoniu s-a marit; are obligatia de a restitui valoarea cu

care s-a Tmbogatit.

Conditiile Tmbogatirii fara justa cauza.

A. Conditii materiale:a) sa existe o Tmbogatire a paratului: dobandirea unui bun, Tmbunatatirea unui lucru,

folosirea de un bun, prestarea unor numai ori servicii, evitarea unor cheltuieli;b) sa existe o diminuare a patrimoniului reclamantului: iesirea unor valori din

patrimoniu, prestarea unor activitati sau servicii care nu au fost remunerate, efectuarea unor cheltuieli Tn favoarea Tmbogatitului;

c) marirea patrimoniului paratului si diminuarea patrimoniului reclamantului sa aiba o cauza unica.

B. Conditii juridice:a) Tmbogatirea si saracirea corespunzatoare sa fie lipsite de o cauza justa, adica

de un temei juridic care sa le justifice;b) Tmbogatitul sa fie de buna-credinta;

c) reclamantul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune Tn justitie pentru realizarea dreptului sau de creanta Tmpotriva paratului.- Caracterul subsidiar al actiunii - poate fi folosita aceasta actiune numai atunci cand se retine ca exista o marire a patrimoniului paratului ce nu are temei juridic si ca trebuie sa se produca restituirea prestatiei, dar nu este reglementat un al mjloc procesual la dispozitia reclamantului. Actiunea Tn restituirea Tmbogatirii fara justa cauza nu vine sa Tnlocuiasca nici actiuni inadmisibile si nici actiuni al caror exercitiu a fost pierdut de catre reclamant ca urmare a intervenirii prescriptiei ori a decaderii.

Efectele Tmbogatirii fara justa cauza.Obligatia de restituire Tn natura, fie Tn echivalent.a) Tmbogatitul restituie numai valoarea Tmbogatirii sale; nu va restitui fructele sau

dobanzile legale;b) reclamantul are dreptul de a i se restitui doar valoarea cu care s-a diminuat

patrimoniul sau.Momentul la care se determina valoarea Tmbogatirii respectiv a saracirii, este acela al

cererii de chemare Tn judecata.

4. Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii (Raspunderea civiladelictuala)

1. Aspecte generale: a) notiune, terminologie si reglementare juridica; b) functiile raspunderii civile delictuale; c) comparatie Tntre raspunderea civila delictuala si alte feluri de raspundere.

2. Raspunderea pentru fapta proprie: a) conditiile generale ale raspunderii; b) proba elementelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; c) aspecte specifice privind raspunderea civila pentru fapta proprie a persoanei juridice.

3. Raspunderea pentru fapta altei persoane: a) raspunderea parintilor pentru fapta copilor minori; b) raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor §i a me§te§ugarilor pentru faptele ucenicilor; c) raspunderea comitentilor pentru faptele prepu§ilor.

4. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, edificii §i de lucruri: a) raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale; b) raspunderea pentru ruina edificiului; c) raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri Tn general.

1. Aspecte generale.a) notiune, terminologie §i reglementare juridica. In putine articole (art. 9981003), Tn

texte cu grad mare de generalitate, Codul civil de la 1864, a sintetizat un principiu care corespunde atat unor cerinte de etica §i echitate sociala, cat §i unor cerinte ale securitatii juridice: principiul raspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.

Potrivit art. 998 Cod civil, „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga

pe acela din a carui gre§eala s-a ocazionat, a-l repara. In completare, prin art. 999 se precizeaza ca „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar §i acela ce a cauzat prin negljenta sau prin imprudenta sa".

In afara de raspunderea pentru fapta proprie (Art. 998-999), prin articolele 10001002 Cod civil se instituia raspunderea unor categorii de persoane pentru ilicita savar§ita de o alta persoana (art. 1000), raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile ori animalele aflate Tn paza juridica a unor persoane (art. 1000 alin. 1 §i art. 1001), precum §i raspunderea proprietarului pentru prejudiciile produse prin ruina unor constructii care Ti apartin (art. 1002).

Prin art. 1003 Cod civil a fost concretizat caracterul solidar al raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea prejudiciului.

In articolul 1349 alin (1) NCC, se arata: "Orice persoana are Tndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune §i sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", pentru ca Tn alineatul (2) al aceluiasi articol, sa se precizeze: "Cel care, avand discernamant, Tncalca aceasta Tndatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral".

In conformitate cu prevederile alineatului (3) din articolul 1349 alin (1) NCC, "In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum §i de ruina edificiului".

Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii declan§eaza o raspundere civila delictuala al carei continut Tl constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.

Corelatii. Raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o parte componenta a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale. Constituie una din formele raspunderii juridice. Raspunderea juridica cunoa§te mai multe forme: raspunderea civila, raspunderea penala, raspunderea disciplinara, raspunderea administrativa, precum §i diferite alte modalitati Tn care raspunderea juridica se poate manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului.

Raspunderea civila se concretizeaza, de regula, Tntr-o obligatie de despagubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicita. La randul sau, raspunderea civila poate fi delictuala sau contractuala.

Uneori, raspunderea civila poate sa apara singura. Alteori, ea se poate cumula, poate fi dublata cu alte forme de raspundere juridica, de exemplu, cu raspunderea penala ori cu raspunderea administrativa sau disciplinara etc. In contextul acestui cumul de raspunderi, fiecare raspundere pastreaza caracterul de sine statator si va actiona Tn formele sale specifice.

b) Functiile raspunderii civile delictuale. Functia educativ-preventiva. Constiinta ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii nu ramane nesanctionata, ci atrage, dupa sine obligatia de dezdaunare, este de natura a Tndeplini o functie educativa si deci o functie sociala de prevenire a producerii unor asemenea fapte.

Functia reparatorie. Intrucat raspunderea civila delictuala se concretizeaza Tntr-o obligatie de dezdaunare, care se stabileste Tn sarcina autorului prejudiciului, Tndeplineste o

functie reparatorie. Constituie un mjloc de aparare a drepturilor subiective.c) Comparatie Tntre raspunderea civila delictuala si alte feluri de raspundere

juridica.Raspunderea civila delictuala §i raspunderea penala. Atat raspunderea civila delictuala

cat si raspunderea penala intra Tn actiune ca urmare a comiterii unei fapte ilicite, care aduce atingere unor valori sociale ocrotite de lege.

In Tndepartata istorie a institutiei raspunderii juridice, cele doua feluri deraspundere - civila si penala - se confundau. Cu timpul, deosebirea dintre ele a devenitdin ce Tn ce mai neta, ea fiind Tn prezent unanim acceptata Tn toate sistemele de drept.

In ceea ce priveste raspunderea civila delictuala, aceasta actioneaza ori de cate ori, printr-o fapta ilicita a unei persoane, se cauzeaza un prejudiciu unei alte persoane.

Raspunderea penala nu exclude raspunderea civila, dupa cum nici raspunderea civila nu o exclude pe cea penala; cele doua raspunderi pot actiona concomitent, se pot, cu alte cuvinte, cumula.

Deosebiri existente Tntre raspunderea civila si cea penala: temeiul, rolul vinovatiei autorului, capacitatea persoanelor chemate sa raspunda pentru faptele lor ilicite, modul de stabilire a raspunderii, competenta instantelor, modul de sesizare, procedura de judecata, reglementarea prescriptiei.

Raspunderea civila delictuala §i raspunderea civila contractual.Elementele care le conditioneaza sunt aceleasi: existenta unei fapte ilicite, prin care se

Tncalca o anumita obligatie, aducandu-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv; savarsirea cu vinovatie a acestei fapte, ca element subiectiv al raspunderii; existenta unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate Tntre fapta si prejudiciu; capacitatea juridica a celui chemat sa raspunda.

O prima deosebire dintre cele doua raspunderi o constituie faptul ca, pe cand Tn cazul raspunderii delictuale, obligatia Tncalcata este o obligatie legala, cu caracter general, care revine tuturor - obligatia de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite -, Tn cazul raspunderii contractuale, obligatia Tncalcata este o obligatie concreta, stabilita prin contractul preexistent, Tncheiat Tntre cele doua subiecte ale raspunderii - cel pagubit si cel care si-a Tncalcat obligatiile contractuale.

Pentru a se angaja raspunderea contractuala se cere sa preexiste un contract, si anume un contract valabil Tncheiat.

Un grup de deosebiri Tntre raspunderea civila delictuala si cea contractuala se refera la unele conditii ale raspunderii, referitoare la capacitatea celui responsabil, la punerea Tn Tntarziere si la conventiile de neraspundere.

Cat priveste capacitatea ceruta Tn materie contractuala, aceasta este capacitatea deplina de exercitiu. Referitor la capacitate, Tn materia raspunderii delictuale nu se stabileste prin lege o varsta anume; raspunde delictual, are deci capacitate delictuala, oricine a actionat cu discernamant, indiferent de varsta.

In cazul raspunderii delictuale, cel ce a savar§it fapta ilicita cauzatoare de prejudicii

este de drept Tn Tntarziere fara a fi necesara efectuarea vreunei formalitati speciale Tn acest scop.

Pentru a angaja raspunderea contractuala este necesar ca acela ce nu §i-a executat obligatia contractuala sa fi fost pus Tn Tntarziere, Tn formele prevazute de lege; punerea Tn Tntarziere nu opereaza de drept. In cazul raspunderii delictuale, conventiile de neraspundere Tncheiate anterior savar§irii faptei ilicite, Tn principiu, erau considerate nule. In cazul raspunderii civile contractuale, cu anumite limite, clauzele de neraspundere erau admisibile, Tn principiu.

In prezent, Noul Cod civil, fara a face distincDie Tntre raspunderea civila delictuala Di raspunderea civila contractuala, Tn articolul 1355 alin. (1) se arata ca "Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savar§ita cu intentie sau din culpa grava", Tn alineatul (2) se mentioneaza ca "Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau negljenta, bunurilor victimei", pentru ca Tn alineatul (3) sa se dispuna: "Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi Tnlaturata ori diminuata decat Tn conditiile legii".

Dispozitia alineatului (4) din articolul 1355 NCC confirma opinia admisa de literatura juridica potrivit careia Tn cazul raspunderii civile delictuale nu poate fi vorba despre o veritabila conventie de Tnlaturare a raspunderii ca urmare a acceptarii unei persoane de a fi prejudiciata, ci doar de o conventie de acceptare a unui risc de producere a unui prejudiciu.

Astfel, "Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea Tnsa§i, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor".

Intinderea reparatiei este mai mare la raspunderea delictuala decat la raspunderea contractuala, Tntrucat Tn materia raspunderii civile delictuale aceasta este integrala, cel ce a savar§it fapta ilicita fiind tinut pentru toate pagubele cauzate, atat pentru cele previzibile, cat §i pentru cele neprevizibile. O alta deosebire dintre cele doua raspunderi o aflam Tn caracterul solidar al raspunderii delictuale, Tn caz de coautorat la savar§irea faptei ilicite, §i Tn caracterul, Tn principiu divizibil, al obligatiei de plata a daunelor, Tn cazul raspunderii civile contractuale.

In ceea ce prive§te dovada culpei sunt retinute, de asemenea, unele deosebiri Tntre cele doua responsabilitati.

In materia raspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului trebuie sa fie dovedita de catre cel pagubit. Exista Tnsa §i unele cazuri Tn care culpa este prezumata.

In materia raspunderii civile contractuale, creditorul trebuie sa dovedeasca numai existenta contractului §i faptul ca obligatia nu a fost executata. Pe baza acestor dovezi, culpa debitorului este prezumata.

Creditorul pagubit nu are dreptul de a opta Tntre actiunea contractuala §i actiunea delictuala; este tinut de contract.

Prin exceptie, se admitea dreptul de optiune al creditorului, daca neexecutarea

contractului era Tn acela§i timp, §i infractiune. In situatia Tn care neexecutarea contractului constituia infractiune, iar persoana vatamata era o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila exercitandu-se din oficiu, Tn procesul penal se considera ca trebuie rezolvata potrivit regulilor raspunderii civile delictuale. Astfel, nu ar fi existat drept de optiune, creditorul fiind obligat sa se foloseasca numai de actiunea delictuala.

Critica. Felul raspunderii nu se poate schimba dupa calea procedurala aleasa ori impusa. Art. 14 C.pr.pen. face referire la legea civila si nu la raspunderea civila delictula.

Potrivit art. 1350 alin. (3) NCC, Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. In conditiile existentei unei astfel de prevederi, solutiile ce ar urma sa fie pronuntate Tn viitor, ar trebui sa fie Tn mod categoric, Tn sensul inadmisibilitatii dreptului de optiune al creditorului Tntre exercitarea actiunii Tn raspundere contractuala si exercitarea actiunii Tn raspundere delictuala.

2. Raspunderea pentru fapta proprie.Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a fost instituita prin art. 998 si

999 Cod civil.Astfel, potrivit art. 998 - asa-zisul delict -, „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un

prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara"; iar conform art. 999,

„omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si pe acela ce a cauzat prin negljenta sau imprudenta sa".

In noul Cod civil, raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie Tn articolul 1357, unde se arata: "Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa Tl repare"

(2)"Autorulprejudiciului raspunde pentru cea mai u§oara culpa".

Conditiile generale ale raspunderii. Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer Tntrunite cumulativ cateva conditii, si anume:

1) existenta unui prejudiciu;2) existenta unei fapte ilicite. Desi Tn art. 998 si 999 Cod civil se vorbeste de o

fapta („orice fapta"; prejudiciul cauzat „prin fapta sa"), atat practica judiciara, cat si literatura juridica sunt unanime Tn a considera ca numai o fapta ilicita poate sa atraga dupa sine raspunderea civila delictuala;

3) existenta unui raport de cauzalitate Tntre fapta ilicita si prejudiciu. Art. 998 precizeaza ca fapta omului care „cauzeaza altuia prejudiciu", obliga la repararea acestuia;

4) existenta vinovatiei (vinei) celui ce a cauzat prejudiciul, constand Tn intentia, negljenta sau imprudenta cu care a actionat.

1) Prejudiciul (paguba, dauna) reprezinta consecinta negativa patrimoniala si

nepatrimoniala a Tncalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.Clasificarea prejudiciilor:a) patrimoniale si nepatrimoniale;b) cauzate direct persoanei umane si cauzate direct bunurilor sale;c) previzibile si imprevizibile;d) instantanee si succesive.Prejudiciul trebuie sa fie urmarea Tncalcarii unui drept subiectiv sau a unui interes

legitim (rezultat al unei situatii de fapt si nu corespunde unui drept subiectiv).Conditii pentru protejarea unui interes: situatia de fapt sa fi avut caracter de stabilitate;

sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral.Noul Cod civil, Tn privinta prejudiciului provocat prin lezarea unui interes, dispune Tn

articolul 1359: Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat §i cand acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios §i, prin felul Tn care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv.

Acelasi lucru este evocat de dispozitiile art. 1390 alin. (2) NCC, unde se arata: Cu toate acestea, instanta, tinand seama de Tmprejurari, poate acorda despagubire §i celui caruia victima, fara a fi obligata de lege, Ti presta Tntretinere Tn mod curent.

Conditiile prejudiciului patrimonial. Pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare se cer a fi Tntrunite unele conditii, §i anume: sa fie cert §i sa nu fi fost reparat Tnca.

1. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atat Tn privinta

existentei, cat §i Tn privinta posibilitatii de evaluare.Este Tntotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data cand se

pretinde repararea lui.Este, de asemenea, cert prejudiciul viitor, care, de§i nu s-a produs Tnca, este sigur ca

se va produce Tn viitor, el fiind astfel, susceptibil de evaluare. Dispozitiile art. 1385 alin. (2) NCC sunt Tn sensul ca Se vor putea acorda despagubiri §i pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neTndoielnica.

Prejudiciile viitoare §i eventuale obliga la reparare numai dupa ce s-au produs ori este sigur ca se vor produce.

2. Conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat Tnca. Reperarea prejudiciului Tn cadrul raspunderii delictuale are drept scop sa Tnlature integral efectele faptei ilicite, iar nu sa constituie o sursa de dobandire a unor venituri suplimentare, Tn plus fata de paguba suferita.

De regula, cel care trebuie sa acopere prejudiciile cauzate este cel care a savar§it fapta ilicita.

Exista Tnsa situatii Tn care altcineva decat autorul prejudiciului a platit despagubiri ori a facut anumite prestatii, prin care s-a acoperit, Tn total sau Tn parte, prejudiciul.

Raspunderea civila este Tnlaturata daca victima a obtinut deja repararea prejudiciului de la autor sau de la persoana obligata a raspunde pentru acesta.

Situatia platilor facute de terte persoane:

a)plata facuta cu intentia de a repara, total sau partial - victima poate cere reparatia de la autorul faptei ilicite numai pentru eventuala diferenta de prejudiciu care a ramas neacoperit;

b) plata facuta cu intentia de a o gratifica sau de a-i veni Tn ajutor victimei - T§i pastreaza dreptul de a obtine despagubiri de la autorul faptei ilicite;

c) plata facuta de un tert obligat sa plateasca pe un alt temei decat raspunderea civila delictuala:

- autorul prejudiciului estre asigurat de raspundere civila - are dreptul la eventuala diferenta de despagubire;

- victima este beneficiara unei asigurari de persoane - masura de prevedere §i de economisire - are drept la despagubiri de la autor;

- victima este beneficiara unei asigurari de bunuri are dreptul la eventuala diferenta de prejudiciu neacoperita; asiguratorul are drept de regres Tmpotriva autorului pentru sumele platite;

- victima beneficiaza de pensie de invaliditate ori de urma§ - poate pretinde eventuala diferenta dintre pensie §i valoarea integrala a pagubei.

Repararea prejudiciului. In cazul Tn care sunt Tntrunite conditiile pentru a se putea obtine repararea prejudiciului, se pot stabili masurile pentru repararea efectiva a acestuia.

Principiul general este acela al repararii integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. Conform art. 1385 alin. (1) NCC, Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.

Aceasta Tnseamna ca autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emerges), dar si beneficiul nerealizat de victima (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. In acest mod se urmareste a se asigura restabilirea situatiei anterioare a victimei prejudiciului. Conform art. 1385 alin. (3) NCC, Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, ca§tigul pe care in conditii obi§nuite el ar fi putut sa il realizeze §i de care a fost lipsit, precum §i cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Conform alineatului (4) al articolului 1385 NCC, Daca fapta ilicita a determinat §i pierderea §ansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, tinand cont de Tmprejurari §i de situatia concreta a victimei.

In stabilirea Tntinderii despagubirilor nu se ia Tn considerare nici starea materiala a autorului prejudiciului, nici starea materiala a victimei.

Gravitatea vinovatiei nu constituie, Tn principiu, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despagubirilor: autorul prejudiciului raspunde integral, chiar si pentru culpa cea mai usoara. Gravitatea culpei poate fi luata Tn considerare Tn stabilirea despagubirilor, Tn situatia Tn care Tn producerea prejudiciului suferit de victima se retin, atat culpa autorului cat si culpa proprie a victimei Tnsesi. In acest sens, Tn articolul 1371 alin. (1) NCC, se arata: Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat prin fapta

vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima, iar potrivit alineatului (2) al aceluiasi articol, aceeasi regula se aplica si Tn cazul Tn care la cauzarea prejudiciului au contribuit atat fapta savarsita de autor, cu intentie sau din culpa, cat si forta majora, cazul fortuit ori fapta tertului pentru care autorul nu este obligat sa raspunda.

In principiu repararea prejudiciilor trebuie sa se faca Tn natura. In cazul Tn care repararea Tn natura nu este posibila, repararea se face prin echivalent sub forma acordarii de depagubiri (daune) care trebuie stabilite Tn raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel pagubit. In Noul Cod civil, Tn articolul 1386 alin. (1), se arata: Repararea prejudiciului se face in natura, prin restabilirea situatiei anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de reparatia in natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, in lipsa, prin hotarare judecatoreasca.

Conform art. 1386 alin. (2) NCC, La stabilirea despagubirii se va avea Tn vedere, daca prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.

Repararea prin echivalent se poate asigura fie prin acordarea unei sume globale, fie prin stabilirea unor prestatii periodice succesive, cu caracter viager sau temporar. In acest sens, Tn Noul Cod civil se dispune Tn art. 1386 alin. (3): Daca prejudiciul are un caracter de continuitate, despagubirea se acorda sub forma de prestatii periodice.

In cazul Tn care, dupa acordarea despagubirilor prin hotarare judecatoreasca, se face dovada unor noi prejudicii, avand drept cauza aceeasi fapta ilicita, se pot obtine despagubiri suplimentare, fara a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotararii anterior

pronuntate. Potrivit Noului Cod civil, astfel cum se arata Tn art. 1386 alin. (4), In cazul prejudiciului viitor, despagubirea, indiferent de forma Tn care s-a acordat, va putea fi sporita, redusa sau suprimata, daca, dupa stabilirea ei, prejudiciul s-a marit, s-a mic§orat ori a Tncetat.

Stabilirea despagubirilor, Tn cazul repararii prin echivalent a prejudiciilor:a) momentul Tn functie de care se apreciza echivalentul pagubelor materiale, este

data cererii de chemare Tn judecata - cum s-a aratat mai sus, Noul Cod civil, conform art. 1386 alin. (2), nu adopta aceasta solutie, ci fixeaza ca moment de stabilire a despagubirii, data producerii prejudiciului;

b) Tn caz de vatamare a sanatatii:- vatamarea sanatatii nu a avut consecinte de durata: se iau Tn considerare

cheltuielile facute pentru restabilirea sanatatii §i, eventual diferenta dintre retributie §i sumele primite pe durata concediului medical pana la Tnsanato§ire ori retributia de care a fost lipsit pe aceasta perioada;

- pierderea ori reducerea capacitatii de munca: victima este Tndreptatita sa primeasca, de regula sub forma unor prestatii periodice, diferenta dintre pensia sau ajutorul social primit de la asigurarile sociale §i veniturile lunare de care a fost lipsita ca urmare a vatamarii suferite.

c) Tn cazul Tn care prin fapta ilicita s-a cauzat moartea unei persoane:- plata cheltuielilor medicale §i a cheltuielilor de Tnmormantare;

- plata diferentei dintre pensia de urma§ §i valoara Tntretinerii pe care cel decedat o acorda persoanelor pe care le avea Tn Tntretinere.

Problema repararii prejudiciului extrapatrimonial prin acordare de despagubiri bane§ti. In conformitate cu dispozitiile art. 54-55 din Decretul nr. 31/1954 privind repararea prin mjloace nepatrimoniale:

- dreptul victimei de a cere instantei sa dispuna Tncetarea savar§irii Tn continuare a faptei care se aduce atingere drepturilor sale nepatrimoniale;

- obligarea autorului faptei savar§ite fara drept sa aduca la Tndeplinirea orice masuri socotite necesare de catre instanta pentru a se ajunge la restabilirea dreptului Tncalcat;

- obligarea autorului faptei ilicite, daca nu Tndepline§tre, Tn termenul stabilit de instanta, masurile destinate sa restabileasca dreptul Tncalcat, la plata unei amenzi, Tn folosul statului, pe fiecare zi de Tntarziere, socotita de la expirarea termenului.

I. Etapa admiterii repararii bane§ti - de la 1065 pana Tn decembrie 1952 - Decizia de Indrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. VII.

Prejudiciul poate fi: patrimonial sau extrapatrimonial.Daune morale : atingeri aduse onoarei; denuntarea calomnioasa; defaimarea prin

presa; defaimarea prin actele vexatorii; suferinta cauzata de moartea unei persoane; dureri cauzate de atingerile aduse integritatii corporale; ruperea nejustificata a logodnei; seductia dolosiva.

II. Etapa neadmiterii Tn practica judecatoreasca a repararii bane§ti - 1952-1989 -

Decizia de Indrumare a Plenului Tribunalului nr. VII/1952 - literatura a propus completarea sistemului de aparare a drepturilor nepatrimoniale §i prin acordarea de reparatii bane§ti pentru daune morale.

III. Etapa reorientarii practicii judiciare Tn sensul admiterii tezei traditionale a repararii daunelor morale prin despagubiri bane§ti.

Prevederi legale:- art. 11 din Legea nr. 29/1990- Legea contenciosului administrativ;- art. 9 din Legea nr. 11/1991-Legea concurentei;- art. 2 alin. 5 din Legea nr. 48/1992 - Legea audiovizualului;- art. 139 din Legea nr. 8/1996 - Legea drepturilor de autor.Sumele de bani platite nu au rolul unei reparatii propriu-zise, al unor despagubiri, ci al

unor suferinte fizice ori psihice ale victimelor.Problema Tntinderii - nu trebuie sa se transforme Tn amenzi excesive pentru autorii

daunelor si nici Tn venituri nejustificate pentru victime.Conform Noului Cod civil, este admisa acordarea de daune morale pentru repararea

prejudiciului nepatrimonial, dat fiind ca Tn articolul 1391 alin. (1) se arata ca In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, poate fi acordata §i o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala §i sociala. De asemenea, Tn articolul 253 alin. (4) NCC, privitor la mjloacele de aparare a drepturilor personale nepatrimoniale, se arata: De asemenea, persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie

patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. In aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive.

Conform alineatului (2) al aceluiasi articol, Instanta judecatoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despagubiri ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor §i sotului, pentru durerea incercata prin moartea victimei, precum §i oricarei alte persoane care, la randul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.

2) .Fapta ilicita este actiunea sau inactiunea prin care, Tncalcandu-se normele dreptului obiectiv sau regulilor de convietuire sociala, se aduce atingere drepturilor subiective sau inteselor legitime ale unei persoane.

Trasaturi: 1) are caracter obiectiv si consta Tntr-o conduita ori o manifestare umana exteriorizata printr-o actiune sau inactiune;

2) fapta este mjlocul prin care se obiectiveaza un element psihic; este expresia unei atitudini psihice;

3) este contrara ordinii sociale: contrara legii Tn sensul larg al cuvantului; contrara regulilor de convietuire sociala sau bunelor moravuri. "".

Cauzele care Tnlatura caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii:- legitima aparare. Art. 1360 NCC: "Nu datoreaza despagubire cel care, fiind in

legitima aparare, a cauzat agresorului un prejudiciu";

- starea de necesitate. Anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, seconsidera ca savarsirea faptei cauzatoare de prejudiciu Tn stare de necesitate ar Tnlatura raspunderea civila delictuala. Potrivit Noului Cod civil, nu se Tnlatura total obligatia de reparare a prejudiciului, ci este doar limitata potrivit regulilor Tmbogatirii fara justa cauza, conform art. 1361: "Cel care, aflat Tn stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile Tmbogatirii fara justa cauza";

- Tndeplinirea unei Tndatoriri legale sau a ordinului dat de o autoritatecompetenta. Conform art. 1364 NCC, "Tndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu Tl exonereaza de raspundere pe cel care putea sa T§i dea seama de caracterul ilicit al faptei sale savar§ite Tn asemenea Tmprejurari";

- exercitarea normala a unui drept subiectiv - problema abuzului de drept. Art.1353 NCC: "Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilorsale nu este obligat sa il repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv";

- consimtamantul victimei. Nu este propriu-zis un consimtamant al victimei de a se comite Tmpotriva sa o fapta ilicita cu consecinte prejudiciabile, ci este vorba de acceptarea unui risc de producere a unui prejudiciu, pentru cazul Tn care Tn timpul

desfasurarii unor activitati, din negljenta ori din imprudenta, se produc unele prejudicii, cum este cazul unor accidentari produse Tn cadrul jocurilor si competitiilor sportive, datorita Tncalcarii din culpa a unor reguli de joc.

3) Raportul de cauzalitate. Prejudiciul cauzat altuia trebuie sa fie consecinta faptei ilicite.

Teorii elaborate pentru stabilirea raportului de cauzalitate:A. Sistemul echivalentei conditiilor sau conditii sine qua non. Potrivit acestui sistem,

Tn ipoteza Tn care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzala egala tuturor faptelor §i evenimentelor care au precedat acel prejudiciu.

Critica: se includ fapte foarte Tndepartate, cu rol negljabil, oarecare, cu efect numai cu prilejul producerii pagubei.

B. Sistemul cauzei proxime. Din Tntreaga sfera a elementelor §i faptelor care au precedat producerea efectului pagubitor, retine drept cauza, ultima fapta, cea care este imediat anterioara efectului; se considera ca, Tn lipsa acesteia, nici celelalte conditii antecedente nu ar fi devenit eficiente sub aspect cauzal, ca deci ultima cauza - causa proxima - Tnglobeaza Tn sine eficienta tuturor cauzelor anterioare. Critica: se Tnlatura caracterul cauzal al unor fapte anterioare care au rol decisiv.

C. Sistemul cauzei adecvate (al cauzei tipice). In determinarea raportului de cauzalitate ar urma sa fie retinute numai acele antecedente ale efectului care Tntrunesc calitatea de conditie sine qua non, care Ti sunt adecvate, Tn Tntelesul ca sunt tipice, adica Tn

mod obi§nuit sunt susceptibil de a produce efectul respectiv.D. Sistemul indivizibilitatii cauzei §i conditiilor. Conditiile sunt Tmprejurari care,

fara a produce efectul pagubitor, favorizeaza producerea acestuia, Tnlesnind na§terea procesului cauzal, grabind §i favorizand dezvoltarea lui sau garantandu-i ori asigurandu-i rezultatele negative.

4) Vinovatia (culpa, gre§eala). Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savar§irii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savar§irii acesteia, fata de fapta §i urmarile acesteia.

Ca prim factor al atitudinii psihice apare, a§adar factorul intelectiv de con§tiinta, fiind reprezentarea semnificatiei sociale a faptei §i prevederea ori posibilitatea de prevedere a urmarilor acesteia.

In procesul de formare a atitudinii psihice subiective, factorul intectiv este urmat de factorul volitiv, de vointa, concretizat Tn actul psihic de deliberare §i deczie cu privire la comportamentul ce urmeaza a fi adoptat.

Formele vinovatiei. O definire precisa a diferitelor forme ale vinovatiei, cu aplicare §i Tn materia raspunderii civile, gasim Tn art. 19 Cod penal, care prevede ca vinovatia comporta doua forme: intentia §i culpa.

La randul sau, intentia este de doua feluri (art. 19 pct. 1 Cod penal): a) intentia diecta, cand autorul faptei prevede rezultatul faptei §i urmare§te producerea lui prin savar§irea acelei fapte; b) intentia indirecta, cand autorul prevede rezultatul faptei §i, de§i nu-l urmare§te,

accepta posibilitatea producerii lui.Culpa este de doua feluri (art. 19 pct. 2 Cod penal): a) imprudenta (u§urinta), cand

autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce; negljenta, cand autorul nu prevede rezultatul faptei sale, de§i trebuia §i putea sa-l prevada.

Raspunderea delictuala opereaza, Tn principiu, pentru cea mai usoara culpa, iar indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala. Acest lucru este confirmat de dispozitiile art. 1357 alin. (2) NCC, Tn conformitate cu care Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai u§oara culpa.

In cazul vinovatiei comune a autorului si victimei prejudiciului, gradul de vinovatie ale celor doi se ia drept criteriu pentru stabilirea Tntinderii despagubirilor datorate de autor.

In cazul mai multor coautori ai prejudiciului, desi fata de victima acestia raspund Tmpreuna solidar, Tntre ei, suportarea prejudiciului se stabileste proportional cu gravitatea vinovatiei fiecaruia. Astfel, potrivit art. 1383 NCC, Tntre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional in masura in care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intentia sau cu gravitatea culpei fiecaruia, daca aceasta participare nu poate fi stabilita. Tn cazul in care nici astfel nu se poate imparti sarcina reparatiei, fiecare va contribui Tn mod egal la repararea prejudiciului.

Pentru a putea fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta, se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, sa aiba, cum se mai spune, capacitate delictuala.

Conform art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954, minorii care nu au Tmplinit 14 ani raspundeau pentru faptele lor ilicite numai daca se dovedea ca au lucrat cu discernamant;

Persoanele lipsite de discernamant care nu erau puse sub interdictie, dar au Tmplinit varsta de 14 ani, erau prezumate a avea capacitate delictuala.

Conform art. 1366 alin. (1) NCC, Minorul care nu a Tmplinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovede§te discernamantul sau la data savar§irii faptei.

Dispozitia alineatului (2) al aceluiasi articol este Tn sensul ca Minorul care a Tmplinit varsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, Tn afara de cazul Tn care dovede§te ca a fost lipsit de discernamant la data savar§irii faptei.

Articolul 1367 alin. (1) NCC arata: Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca Tn momentul Tn care a savar§it fapta pagubitoare era Tntr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii care l-a pus Tn neputinta de a-§i da seama de urmarile faptei sale.

Evident, cum se arata Tn alineatul (2) al articolului 1367 NCC, Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca starea vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el Tnsu§i, prin betia produsa de alcool, de stupefiante sau de alte substante.

Prin exceptie de la regula potrivit careia cel lipsit de discernamant nu are obligatia de dezdaunare, Tn conformitate cu prevederile art. 1386 alin. (1), continand nota marginala Obligatia subsidiara de indemnizare a victimei, se dispune ca Lipsa discernamantului nu Tl scute§te pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victima ori de cate ori nu

poate fi angajata raspunderea persoanei care avea, potrivit legii, Tndatorirea de a-l supraveghea, iar conform dispozitiilor alineatului (2) al aceluiasi articol, Indemnizatia va fi stabilita Tntr-un cuantum echitabil, tinandu-se seama de starea patrimoniala a partilor.

Tmprejurari care Tnlatura vinovatia: a) fapta victimei Tnsesi ; b) fapta unui tert, pentru care autorul nu este tinut sa raspunda. In acest sens, sunt de mentionat dispozitiile art. 1352 NCC, Tn conformitate cu care Fapta victimei Tnse§i §i fapta tertului Tnlatura raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, Tnsa numai Tn cazurile Tn care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere; c) cazul fortuit, stricto sensu. Conform dispozitiilor art. 1351 alin. (3) nCc, Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut §i nici Tmpiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs; d) cazul de forta majora. Potrivit art. 1351 alin. (2) NCC, Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil §i inevitabil.

Raspunderea civila delictuala a persoanei juridice pentru fapta proprie.In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954: Faptele licite §i

ilicite savar§ite de organele sale obliga Tnsa§i persoana juridica, daca au fost savar§ite cu prilejul Tndeplinirii functiilor lor.

Interpretarea extensiva: abuzul de functie, devierea de la functie sau a constituit prilejul

savar§irii faptei.Daca persoana juridica despagube§te victima, are actiune de regres Tmpotriva

persoanei fizice care a savar§it fapta ilicita.Art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954 - Faptele ilicite atrag §i raspunderea

personala a celui care le-a savar§it, atat fata de persoana juridica, cat §i fata de cel deal treilea.

3) . Raspunderea pentru fapta altei persoane.a) Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori . Reglementare. In art. 1000 alin.

2 Cod civil se prevedea ca „tatal §i mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzta de copiii lor minori ce locuiesc cu dan§ii"; Tn alin. final se prevede, totodata, ca „tatal §i mama...sunt aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut Tmpiedica faptul prejudiciabil".

Persoanele raspunzatoare: Parintii fire§ti, indiferent ca filiatia copilului este din casatorie sau din afara casatoriei; parintii adoptivi, indiferent ca adoptiunea este cu efecte depline sau cu efecte restranse.

Nu raspundeau: institutiile de ocrotire, tutorii, curatorii, rudele minorului ori persoanele carora le-au fost Tncredintati minorii.

Fundamentul raspunderii indirecte a parintilor.

I. Prezumtie legala relativa de culpa instituita Tn sarcina parintilor. S-a considerat ca Tn Codul civil se stabilea un sistem de prezumtii referitoare la raspunderea parintilor, menite sa u§ureze situatia victimei sub aspect probatoriu.

In realitate, dupa ce victima prejudiciului facea dovada, care indiscutabil ca Ti revenea Tn mod direct, privind existenta prejudiciului, a faptei ilicite a minorului §i legatura de cauzalitate dintre aceasta fapta §i prejudiciu, o tripla prezumtie se declan§a, Tn virtutea prevederilor art. 1000 alin. 2 Cod civil Tn privinta parintilor §i anume:

- prezumtia ca Tn exercitarea Tndatoririlor ce le reveneau fata de copilul minor au existat abateri;

- prezumtia de cauzalitate Tntre neTndeplinirea Tndatoririlor ce le reveneau §i comiterea de catre minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;

- prezumtia vinei (culpei) parintilor, de obicei Tn forma negljentei, cu privire la neTndeplinirea ori Tndeplinirea necorepunzatoare a obligatiilor pe care le aveau.

Problems discutabila. Determinarea sferei faptelor pentru care parintii erau prezumati Tn culpa:

a) opinia clasica - neTndeplinirea obligatiei de supraveghere sau supravegherea necorespunzatoare a copilului minor;

b) neTndeplinirea sau Tndeplinirea necorepunzatoare a obligatiei desupraveghere, cat §i lipsa de educatie sau educatia necorespunzatoare data copilului minor;

c) neTndeplinirea ori Tndeplinirea necorepunzatoare a obligatiei de supraveghere,

precum §i a obligatiei de cre§tere a copilului minor.Obligatia de cre§tere, care era prevazuta de art. 101 alin. 2 Codul familiei, era mai

cuprinzatoare decat aceea de educare.II. Ideea de garantie, simpla sau combinata cu culpa prezumata.Conditiile raspunderii parintilor:1) Conditii generale: prejudiciul, fapta ilicita a minorului §i raportul de cauzalitate dintre

fapta minorului §i prejudiciului suferit;2) Conditii speciale: minoritatea §i comunitatea de locuinta a copilului cu parintii.Locuinta minorului coincide de cele mai multe ori cu domiciul sau legal.Domiciliul legal - art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 - la parintii sai, iar daca

parintii nu au o locuinta comuna, la acela dintre parinti la care el locuie§te statornic. In acela§i sens erau §i dispozitiile art. 100 alin. 1 din Codul familiei.

Art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 - domiciliul copilului Tncredintat de instanta judecatoreasca unei a treia persoane ramane la parintii sai.

Interesa locuinta pe care legea o stabilea pentru minor, adica cea pe care trebuia sa o aiba §i nu aceea pe care o avea Tn fapt minorul la momentul comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Situatii Tn care locuinta de fapt a minorului se afla Tn alta parte decat la parintiisai:

A. Copilul avea locuinta legala la parintii sai, dar, temporar, se afla Tn alta parte cu

consimtamantul sau §tirea parintilor, de exemplu Tn vizita la rude, internat Tn spital. Parintii raspundeau datorita carentelor Tn educatia acestora.

B. Copilul nu locuia Tn fapt cu parintii sai, Tmpotriva vointei acestora. De exemplu, Tn cazul Tn care minorul era fugit de la locuinta, parintii raspundeau pentru fapta ilicita a acestuia; Tn cazul Tn care parintii erau arestati, de regula, se considera ca ace§tia nu raspund, apreciindu-se ca fapta pentru care au fost arestati determina Tncetarea comunitatii de locuinta.

C. In cazul Tn care minorul fugit dintr-o §coala ori centru de reeducare, au fost date solutii contradictorii. In ultima perioada s-a concluzionat ca ace§tia trebuie sa raspunda pentru fapta ilicita a minorului Tntrucat se datoreaza carentelor Tn educatie.

D. Minorul care avea o alta locuinta Tn scopul desavar§irii Tnvataturii, pregatirii profesionale ori determinata de faptul Tncadrarii lui Tn munca, s-a considerat ca nu se suspenda nici nu Tncetau drepturile §i Tndatoririle parinte§ti, deci, Tn consecinta raspundeau.

E. Minorul Tncredintat unuia dintre parinti, datorita faptului ca ace§tia sunt divortati sau despartiti Tn fapt, ori acesta este nascut din afara casatoriei, solutia traditionala fiind aceea ca raspundea parintele caruia i-a fost Tncredintat copilul prin hotarare sau prin conventia partilor; mai putea raspunde parintele la care minorul locuia Tn fapt de un timp apreciabil; ulterior, s-a admis ca raspundea §i parintele la care nu locuie§te copilul minor indiferent daca i-a fost Tncredintat sau nu, pe motiv ca ambii parinti trebuie sa contribuie la cre§terea §i educarea copiilor lor minori.

Efectele raspunderii. Daca toate conditiile prevazute de art. 1000 alin. 2 C. Civ. erau Tndeplinite, parintii erau tinuti sa raspunda integral fata de victima prejudiciului cauzat de minor.

In ipoteza Tn care minorul era lipsit de discernamant, numai parintii raspundeau. Daca minorul a avut discernamant la momentul savarsirii faptei ilicite, victima avea latitudinea de a trage la raspundere fie pe minor - singur -, fie pe parinti - singuri -, fie deopotriva pe minor si pe parinti. Temeiurile raspunderii erau diferite: minorul raspundea pentru fapta proprie, potrivit art. 998 sau 999 Cod civil, parintii raspundeau pentru fapta altuia, potrivit art. 1000 alin. 2 Cod civil.

In masura Tn care parintii au platit integral despagubirile datorate pentru fapta savarsita de minorul cu discernamant, ei au posibilitatea ca, pe calea unei actiuni Tn regres Tndreptata Tmpotriva acestuia, sa recupereze de la acesta ceea ce au platit pentru el.

fnlaturarea raspunderiiparintilor: pentru lipsa unei conditii generale a raspunderii; Tnlaturarea prezumtiei de culpa - art. 1000 alin. 5 - daca probau ca nu au putut Tmpiedica faptul prejudiciabil; cauza straina.

b) Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a mestesugarilor pentru faptele ucenicilor. Reglementare. In conformitate cu art. 1000 alin. 4 Cod civil „institutorii si artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, Tn timpul ce se gasesc sub a lor priveghere". Ei se pot apara de raspundere „daca probeaza ca n-au putut Tmpiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000 alin. 5 Cod civil).

Domeniul de aplicare a prevederilor legale.Prin institutor, Tn terminologia Codului civil s-a Tnteles Tnvatatorul de la clasele

primare. Termenul a capatat un Tnteles mai cuprinzator, retinandu-se raspunderea nu numai a Tnvatatorului, dar si a educatorului din Tnvatamantul prescolar si aceea a profesorului din Tnvatamantul gimnazial, liceal ori profesional, la care s-a adaugat, de asemenea, raspunderea pedagogilor din internatele de elevi si a celor care supravegheau pe elevi Tn taberele si coloniile de vacanta.

Prin „artizan"Tn terminologia Codului civil se Tntelegea me§te§ugarul care primea spre pregatire ucenici si care avea obligatia sa-i Tnvete o arta sau o meserie.

Prin „elevi" se Tntelegeau persoanele care Tnvatau Tntr-o unitate prescolara ori o unitate de Tnvatamant primar, gimnazial, liceal sau profesional.

Prin „ucenic" se Tntelegea persoana care Tnvata o meserie sub Tndrumarea si instructia unui meserias.

Fundamentarea raspunderii. Ca si alin. 2 al art. 1000, si alin. 4 stabilea o tripla prezumtie, dedusa din fapta ilicita cauzatoare de prejudicii comisa de catre un elev sau ucenic:

- prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost Tndeplinita Tn mod corespunzator;

- prezumtia de cauzalitate, dintre neTndeplinirea acestei Tndatoriri si savarsirea de catre elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;

- prezumtia vinei (culpei) profesorului ori mestesugarului, Tn neTndeplinirea ori Tn Tndeplinirea necorespunzatoare a Tndatorii ce Ti revenea.

Prezumtia de culpa era relativa, ei putand face dovada ca si-au Tndeplinit corect obligatia de supraveghere.

Conditiile raspunderii. Conditii generale: fapta ilicita a elevului sau uceniciului, prejudiciul cauzat si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

Nu era necesara culpa elevului sau a ucenicului; se raspundea chiar cand nu avea discernamant ori prezenta discernamant diminuat, avand Tn vedere ca se impunea o supraveghere deosebita.

Conditii speciale: a) elevul sau ucenicul sa fi ost minor; b) fapta ilicita sa fi fost savarsita de elev sau ucenic Tn timpul cat se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea cadrului didactic sau a meseria§ului. Daca trebuia sa se afle sub supraveghere, dar de fapt nu era, aceasta trebuia sa se datoreze unor fapte omisive sau comisive ale cadrului didactic ori ale meseria§ului; c) elevul sau ucenicul sa fi cauzat prejudiciul unei terte persoane.

Efectele raspunderii. Daca erau Tntrunite conditiile generale §i cele speciale ale raspunderii, profesorul sau me§te§ugarul era tinut raspunzator fata de victima pentru Tntregul prejudiciu.

Victima putea sa cheme la raspundere numai pe elev ori ucenic sau sa cheme, deopotriva, atat pe elev ori ucenic, cat §i pe profesor ori me§te§ugar. Fata de victima, profesorul sau me§te§ugarul raspundea solidar cu elevul sau ucenicul.

In masura Tn care profesorul ori me§te§ugarul a platit despagubirea, el are o actiune de regres Tmpotriva elevului ori ucenicului pentru a carui fapta personala a raspuns.

Corelatia raspunderii institutorilor sau artizanilor cu raspunderea parintilor.Se punea aceasta problema Tn ipoteza Tn care copilul minor savar§ea o fapta

cauzatoare de prejudiciu Tn timpul Tn care se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea cadrului didactic ori a me§te§ugarului. Se discuta daca se va angaja Tn mod exclusiv raspunderea cadrului didactic ori a me§te§ugarului ori daca se putea angaja §i raspunderea parintilor. De asemenea, se punea Tntrebarea daca institutorul ori artizanul dupa ce despagube§te victima, ar avea un drept de regres Tmpotriva parintilor elevului sau ucenicului Tn raport cu fapta caruia i s-a angajat raspunderea.

A. Opinia potrivit careia cele doua raspunderi se exclud. Solutia a fost formulata Tn perioada Tn care la baza raspunderii parintilor era a§ezata teoria culpei Tn supraveghere; se considera ca aflarea copilului minor Tn supravegherea institutorului sau a artizanului Tnlatura definitiv culpa Tn supraveghere a parintelui. In unele cazuri, la momentul la care a fost formulata teoria potrivit careia parintii sunt prezumati Tn culpa nu numai Tn ce prive§te supravegherea copilului, ci §i Tn ce prive§te educarea lui, s-a considerat ca trebuie recunoscut regresul cadrului didactic Tmpotriva parintelui.

B. Opinia potrivit careia cele doua raspunderi pot fi angajate simultan §i concomitent - fundamentul este al coexistentei culpei Tn supraveghere a cadrului didactic sau a me§te§ugarului cu culpa Tn educatie a parintilor. Fiind temeiuri diferite ale raspunderii, s-ar

putea angaja simultan.C. Opinia potrivit careia raspunderea parintilor este generala §i subsidiara Tn raport

cu raspunderea cadrelor didactice ori a meseria§ilor. Se considera ca supravegherea exercitata de cadrul didactic ori de catre meseria§ absoarbe §i eventualele carente educationale.

In Noul Cod civil, dispozitiile art. 1374 alin(1) sunt categorice Tn sensul de a se atrage o singura forma de raspundere pentru fapta minorului, aratandu-se ca Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt Tndeplinite cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.

Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie, Tn Noul Cod civil. In articolul 1372 alin. (1), se arata: Cel care Tn temeiul legii, al unui contract ori al unei hotararijudecatore§ti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane.

Alineatul al doilea al aceluiani articol precizeaza ca Raspunderea subzista chiar Tn cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie.

Obligatia parintilor pentru supravegherea copilului minor este dedusa din contintul Tn articolului 261 din Noul Cod civil, unde se vorbeste despre faptul ca parintii sunt cei care au, Tn primul rand, Tndatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori, precum si Tn art. 487.

Este prevazuta Tn mod expres Tn articolul 493, Tn conformitate cu care Parintii au dreptul §i Tndatorirea de supraveghere a copilului minor.

Conform art. 134 nCc, conninutul tutelei minorului include obligatia tutorelui sa asigure Tngrjirea minorului, sanatatea si dezvoltarea lui fizica si mentala, educarea, Tnvatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui. Consideram ca aceleasi obligatii revin curatorului special al minorului, ce este numit Tn conformitate cu prevederile art. 150 NCC.

Conform art. 171 NCC, aceleasi reguli sunt aplicabile tutelei celui pus sub interdictie judecatoreasca, iar conform art. 174 NCC, tutorele este dator sa Tngrjeasca de cel pus sub interdictie judecatoreasca, spre a-i grabi vindecarea si a-i Tmbunatati conditiile de viata. Acelasi obligatii revin, conform art. 167 NCC, curatorului special al persoanei ce ar urma sa fie pusa sub interdictie, dat fiind ca acesta este numit pentru Tngrjirea si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru administrarea bunurilor acestuia.

Potrivit dispozitiilor alineatului (3) al articolului 1372 NCC, mentinand solutiile date de literatura si practica judiciara Tn interpretarea si aplicarea dispozitiilor existente Tn Codul civil de la 1864, se arata: Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovede§te ca nu a putut Tmpiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul Tn care §i-au Tndeplinit Tndatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parinte§ti.

c) Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor . Reglementare. Articolul

1000 alin. 3 Cod civil cuprindea dispozitia potrivit careia comitentii raspund „de prejudicul cauzat de ... prepusii lor Tn functiile ce li s-au Tncredintat". Se mai arata prin dispozitiile art. 393 alin. 1 Cod comercial ca: „Patronul raspunde de faptele prepusului...Tn limitele Tnsarcinarii ce i s-a dat".

Spre deosebire de parinti, institutori si mestesugari, comitentii nu erau mentionati Tn cuprinsul alin. 5 al art. 1000 Cod civil Tntre cei care aveau posibilitatea sa se exonereze de raspundere dovedind ca „n-au putut Tmpiedica faptul prejudiciabil".

In literatura si Tn practica se considera ca ceea ce este definitoriu pentru calitatile de comitent si prepus ar fi fost existenta unui raport de subordonare care Tsi avea temeiul Tn Tmprejurarea ca, pe baza acordului dintre ele, o persoana fizica sau juridica a Tncredintat unei persoane fizice o anumita Tnsarcinare. Din aceasta Tncredintare decurgea posibilitatea pentru prima persoana - denumita comitent - de a da instructiuni, de a directiona, Tndruma si controla activitatea celeilalte persoane - denumita prepus - aceasta din urma avand obligatia de a urma Tndrumarile si directivele primite.

Ulterior s-a admis ca raportul de prepusenie poate sa decurga si din existenta unui raport de subordonare ce decurge din lege.

In Noul Cod civil, conform dispozitiilor art. 1373 alin. (1), Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepu§ii sai ori de cate ori fapta savar§ita de ace§tia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor Tncredintate.

Conform alineatului (2) al articolului 1373 NCC, Este comitent cel care, Tn virtutea unui

contract sau Tn temeiul legii, exercita directia, supravegherea §i controlul asupra celui care Tndepline§te anumite functii sau Tnsarcinari Tn interesul sau ori al altuia.

Temeiurile de nastere a raportului de prepusenie pot fi foarte diverse. Cel mai adesea un astfel de temei Tl constituite contractul de munca, din care se nasc raporturi juridice carora le este specifica subordonarea, Tn procesul desfasurarii activitatii, a persoanei Tncadrate Tn munca fata de unitatea la care este Tncadrata.

Desi, Tn principiu, din contractul de mandat nu se naste un raport de prepusenie, Tn mod exceptional, un asemenea raport poate fi grefat pe un astfel de contract, Tn masura Tn care prin contract se stabileste o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant. In mod asemanator, se pune problema Tn cazul contractului de antrepriza.

Un astfel de raport poate exista, Tntre parinte si copil, Tntre soti, Tntre scoala si elevul caruia i s-a dat o anumita Tnsarcinare si Tn alte asemenea cazuri de asa-numiti prepu§i ocazionali.

Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Este necesar ca, Tn persoana prepusului, sa fie Tntrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, prevazute de art. 998 si 999 Cod civil.

Conditii speciale: a) existenta raportului de prepusenie; b) prepusii sa fi savarsit fapta „Tn functiile ce li s-au Tncredintat".

Savarsirea faptei prejudiciabile de catre prepus Tn cadrul functiilor Tncredintate de comitent Tnseamna ca savarseste fapta Tn Tn interesul comitentului, Tn limitele functiilor ce i-

au fost Tncredintate si cu respectarea ordinelor si instructiilor date de comitent.Nu poate fi pusa problema raspunderii comitentului pentru fapta ilicita cauzatoare de

prejudicii savarsita de prepusul sau daca fapta nu are nici o legatura cu exercitiul functiei Tncredintate (Tn timpul concediului de odihna ori Tn timp ce venea la serviciu ori Tn drum spre casa, Tnapoindu-se de la serviciu, ori Tn calitate de locatar, chiar daca prepusul locuia Tntr-un imobil pus la dispozitie de catre comitent).

S-a ajuns la extinderea raspunderii comitentului Tn cazurile Tn care prepusul, profitand ori abuzand de functie, actioneaza Tn propriul sau interes sau Tn cazurile Tn care, cu ocazia exercitarii functiei, dar fara legatura cu aceasta, uneori chiar fara nici o simpla aparenta de legatura cu functia, savarseste o fapta cauzatoare de prejudicii.

Critica: limitare la cazurile cand exista o corelatie necesara Tntre exercitiul functiei si comiterea faptei si aparenta ca lucreaza Tn interesul comitentului, victima fiind de buna-credinta.

In Noul Cod civil, Tn alineatul (3) al articolului 1373 se arata fara nici un echivoc: Comitentul nu raspunde daca dovede§te ca victima cuno§tea sau, dupa Tmprejurari, putea sa cunoasca, la data savar§irii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor Tncredintate.

Fundamentarea raspunderii. In practica judecatoreasca si Tn literatura de specialitate au fost exprimate diferite opinii cu privire la temeiurile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

I. Teorii bazate pe ideea de culpa.A. ideea unei culpe Tn alegerea prepusului - culpa in eligendo - ori pe ideea unei

culpe Tn alegere unite cu o culpa Tn supraveghere - culpa in vigilando.Critici: de cele mai multe ori comitentul nu este Tn culpa fiindca nu are posibilitatea de

a supraveghea pe prepusii sai; contradictie Tntre faptul prezumarii comitentului Tn culpa Tn mod absolut si dreptul de regres Tmpotriva prepusului; nu poate fi vorba de o prezumtie absoluta Tmpotriva careia sa nu se faca dovada contrarie daca nu este prevazuta de art. 1202 Cod civil.

B. O alta fundamentare a fost axata pe ideea considerarii culpei prepusului ca fiind culpa comitentului.

Critici: raspunderea comitentului trebuie sa ramana o raspundere indirecta; nu se explica regresul comitentului.

C. O alta fundamentare a raspunderii a fost axata pe ideea reprezentarii. Prepusul actioneaza Tn cadrul functiei Tncredintate Tn calitate de reprezentant legal al comitentului.

Critici: reprezentarea este o institutie specifica actelor juridice §i nu faptelor juridice; realizeaza un transfer al culpei.

II. Teorii potrivit carora raspunderea comitentului se fundamenteaza pe temeiuri obiective, fara culpa.

A. O alta fundamentare a raspunderii comitentului are drept premisa ideea de risc, Tn sensul ca raspunderea ar decurge din Tmprejurarea ca el este acela care trage foloasele

activitatii desfasurate de prepus §i deci trrebuie sa suporte si consecintele nefavorabile ale aceste activitati - ubi emolumentum ibi onus.

Critica: nu se poate explica cerinta dovedirii culpei prepusului §i dreptul deregres.

B. Fundamentarea pe ideea de garantie. Aceasta fundamentare explica raspunderea comitentului pentru fapta ilicita a prepusului pornind de la premisa ca prin art. 1000 alin. 3 Cod civil se instituie o garantie a comitentului fata de victima prejudiciului, garantie care este menita sa ofere victimei posibilitatea de a fi despagubita.

Efectele raspunderii comitentului. Victima avea posibilitatea de a se adresa, la alegerea sa, pentru Tntreaga despagubire, fie comitentului singur, fie comitentului §i prepusului deodata ori succesiv, fie numai prepusului, pe temeiuri diferite §i cu fundamentari diferite - comitentul, ca raspunzator garant pentru fapta prepusului, pe temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, iar prepusul ca raspunzator pentru fapta proprie, pe temeiul art. 998-999 Cod civil.

In cazul Tn care prejudiciul este provocat de faptele mai multor persoane care au calitatea de prepusi ai unor comitenti deferiti, comitentul raspunde numai pentru partea de prejudiciu de care se face vinovat prepusul sau.

Comitentul exercita regresul Tn temeiul art. 1108 alin. 3 Cod civil.In cuprinsul art. 1374 alin. (2) din Noul Cod civil, dandu-se rezolvare raportului

raspunderii comitentului cu alte forme de raspundere pentru fapta altei persoane, se arata: Nicio alta persoana, in afara comitentului, nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savar§ita de

minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, in cazul in care comitentul este parintele minorului care a savar§it fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.

4) . Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, edificii si de lucruri.a) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri Tn general . Reglementare. Art.

1000 alin. 1 Cod civil prevedea: „suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra".

Art. 1000 alin. 1 Cod civil se referea la lucruri neTnsufletite, atat mobile, cat si imobile, fara distinctie daca acestea, prin natura lor, erau sau nu potential periculoase, fara distinctie daca au sau nu un dinamism propriu, ori daca au produs prejudiciul fiind Tn miscare sau aflandu-se Tn stationare.

Nu intrau sub incidenta art. 1000 alin. 1 acele bunuri pentru care, prin lege, era instituita o raspundere speciala, si anume: animalele (pentru care era prevazuta raspunderea speciala, prin art. 1001 Cod civil), edificiile (numai daca prejudiciul a fost urmarea lipsei de Tntretinere ori a unui viciu de constructie, potrivit art. 1002 Cod civil).

In Noul Cod civil, Tn conformitate cu prevederile art. 1376 alin. (1), Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Potrivit prevederilor alineatului (2) al aceluiasi articol, aceste dispozitii legale aplicabile

si Tn cazul coliziunii unor vehicule sau Tn alte cazuri similare. Cu toate acestea, Tn astfel de cazuri, sarcina repararii tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a carui fapta culpabila Tntruneste, fata de ceilalti, conditiile fortei majore

Prin paza juridica se Tntelegea puterea de de directie, control si supraveghere pe care o persoana o poate exercita Tn mod independent, asupra unui lucru sau animal.

Temeiul pazei juridice. Regula - un drept care conferea autoritatea, adica puterea independenta de directie, control si supraveghere asupra lucrului.

Exceptia - atunci cand prin furt sau printr-o alta forma de uzurpare, bunul era scos din posesia titularului dreptului, iar paza juridica trece la uzurpator.

Prin paza materiala se Tntelegea puterea de directie, control si supraveghere pe care o persoana o exercita asupra unui lucru, fiind sub autoritatea pazitorului juridic. Tragerea la raspundere a celui care are paza materiala, pentru prejudiciul cauzat de lucru, era si ea posibila, pe temeiul raspunderii pentru fapta proprie conform art. 998999 Cod civil.

In Noul Cod civil, Tn continutul articolului 1377, este definita notiunea de paza ce are aplicabilitate Tn raspunderea pentru fapta lucrurilor Tn general, si Tn materia raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, aratandu-se ca "...are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, Tn temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai Tn fapt, exercita Tn mod independent controlul §i supravegherea asupra animalului sau a lucrului §i se serve§te de acesta Tn interes propriu".

Persoane care se considera ca au calitatea de pazitorijuridici ai lucrurilor:

- proprietarul lucrului era prezumat, pana la proba contrarie, ca este paznicul juridic al acestuia. Inlaturarea prezumtiei are loc prin dovada ca a transmis paza juridica unei alte persoane ori ca i-a fost uzurpata.

- titularii unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate - uzufruct, uz, abitatie, superficie, sevitute aparenta.

- posesorul;- detentori precari precum locatarul, comodatarul, utilizatorul Tn contractul de

leasing. Avea loc o scindare a pazei juridice Tn paza structurii lucrului care ramanea laproprietar ori posesor, si paza juridica a utilizarii lucrului care trecea la detentor.

Fundamentarea raspunderii.A. Conceptia subiectiva a raspunderii

Tntemeiaza raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri pe ideea unei prezumtii devina a paznicului juridic.

a) prezumtia relativa de vina a celui ce exercita paza juridica. Se admitea caaceasta prezumtie ar putea fi Tnlaturata facandu-se dovada lipsei de culpa.

b) prezumtia absoluta de culpa, prezumtie pentru Tnlaturarea careia poate fi invocata numai forta majora, fapta victimei ori fapta unei terte persoane, pentru care paznicul juridic nu este tinut a raspunde.

c) teoria „culpei Tn paza juridica". Raspunderea paznicului ar avea drept fundament nu o culpa prezumata, ci o culpa dovedita.

B. Conceptia obiectiva a raspunderii:

98

a) fundamentarea pe ideea de risc, conforma careia, de Tndata ce o persoana creeaza riscul unui prejudiciu prin folosirea unui lucru, Tntrucat ea culege profitul lucrului, trebuie sa suporte si raspunderea pentru toate pagubele cauzate de acesta.

b) „prezumtia de raspundere".c) ideea de garantie privind riscul de activitate.Conditiile raspunderii. Pentru declansarea raspunderii prevazute de art. 1000 alin. 1

Cod civil, victima prejudiciului trebuie sa faca dovada prejudiciului precum si a raportului de cauzalitate dintre „fapta lucrului" si prejudiciu.

Cauzele de exonerare de raspundere. Pentru a se exonera de raspunderea care Ti revine, paznicul juridic al lucrului trebuie sa faca dovada: a) fapta vitimei Tnsasi; b) faptei unei terte persoane, pentru care nu este tinut a raspunde; c) cazului de forta majora - simpla dovada a cazului fortuit nefiind suficienta (art. 1380 din Noul Cod civil).

Efectele raspunderii pentru lucruri. Victima prejudiciului este Tndreptatita sa obtina despagubiri de la cel ce are paza juridica a lucrului.

Poate sa urmareasca si direct pe cel care, avand paza materiala a lucrului, i-a cauzat paguba, temeiul actiunii sale fiind art. 998-999 Cod civil.

In masura Tn care paznicul juridic al lucrului a platit despagubirile, el va putea sa urmareasca, printr-o actiune Tn regres, pe paznicul material, cu conditia de a face dovada vinovatiei acestuia, conform art. 998-999 Cod civil.

b) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale . Reglementare. Art. 1001 Cod civil prevedea ca „proprietarul unui animal, sau acela care se serveste de dansul, Tn cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla Tn paza sa, sau a scapat".

Conform art. 1375 din Noul Cod civil, Proprietarul unui animal sau cel care se serve§te de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.

Domeniul de aplicatie a raspunderii. Cat priveste animalele, textul se referea la animale care sunt apropiate Tntr-o forma oarecare si care pot fi efectiv supravegheate. In aceasta categorie intra, fara Tndoiala, animalele domestice, precum si animalele salbatice captive.

Erau tinute a raspunde persoanele care, la momentul producerii prejudiciului, aveau paza juridica a animalului.

Fundamentarea raspunderii. Elementul esential pentru fundamentarea acestei raspunderi Tl constituia paza juridica. Orientari ale literaturii de specialitate:

Pornindu-se de la acest element, au fost conturate trei orientari principale:a) fundamentarea raspunderii pe ideea de risc - potrivit careia cel ce trage foloasele

unei activitati trebuie sa suporte si consecintele pagubitoare ale activitatii respective;b) fundamentarea pe ideea unei prezumtii de culpa in supraveghere, de

vinovatie in exercitarea pazeijuridice.c) ideea de garantie din partea paznicului juridic al animalului, in sensul de garantie

a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului respectiv. Explica raspunderea pentru Tn acele ipoteze Tn care animalul a scapat de sub supraveghere.

Conditiile raspunderii. Victima prejudiciului trebuia sa faca dovada ca prejudiciul a fost cauzat de catre animal si ca, la data cauzarii prejudiciului, animalul se afla Tn paza juridica a persoanei de la care se pretindea plata despagubirilor.

Cauze de exonerare de raspundere:a) faptei victimei Tnsesi;b) faptei unei terte persoane pentru care cel are paza juridica a animalului nu este

tinut a raspunde;

99

c) cazului de forta majora, nu Tnsa si cazului fortuit (art. 1380 din Noul Cod civil).Efectele raspunderii. Victima prejudiciului era Tndreptatita sa urmareasca pe cel

care are paza juridica a animalului, pe temeiul art. 1001 Cod civil.Nimic nu o Tmpiedica sa urmareasca, Tn mod direct, pe cel ce avea paza materiala

a animalului, Tnsa, de data aceasta, pe temeiul art. 998-999 Cod civil.Daca cel ce are paza juridica a platit despagubirile, el are dreptul sa se regreseze,

facand dovezile cerute de art. 998-999 Cod civil, Tmpotriva celui caruia i-a Tncredintat paza materiala, din vina caruia animalul a fost pus Tn situatia de a cauza prejudiciul.

c) Raspunderea pentru ruina edificiului . Reglementare. Conform art. 1002 Cod civil, „proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este ca urmarea lipsei de Tntretinere, sau a unui viciu de constructie".

Prin edificiu, Tn economia art. 1002 Cod civil, se Tntelegea orice lucrare realizata de om, prin folosirea unor materiale care se Tncorporeaza solului devenind, Tn acest fel, prin a§ezarea sa durabila, un imobil prin natura sa. De exemplu: o casa, un gard incorporat solului, un baraj, un pod, dar si o constructie subterana - cum ar fi un canal, o pivnita.

Prin ruina ediciului, se Tntelegea nu numai daramarea completa, dar si orice dezagregare a materialului din care este construit, care, prin cadere, provoaca un prejudiciu unei alte persoane.

Nu intra Tn aceasta notiune demolarea voluntara, ci numai dezagregarea ori daramarea involuntara; de asemenea, nu intra aici nici daramarea provocata de incendiu, proasta functionare a unui agregat, lipsa unui dispozitiv de protectie etc.

Ruina trebuie sa fie urmarea lipsei de intretinere ori a unui viciu de constructie. Cu lipsa de Tntretinere era asimilata si vechimea edificiului. Daca alta a fost cauza daramarii si nu lipsa de Tntretinere ori viciul de constructie, nu se aplicau prevederile art. 1002 Cod civil.

Art. 1002 Cod civil stabilea raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin ruiuna Tn sarcina proprietarului edificiului. Nu interesa, asadar, cine era locatarul edificiului respectiv, cine avea paza juridica a acestuia, cine era constructorul ori arhitectul, ci interesa cine era proprietarul sau la momentul producerii prejudiciului.

Aceasta raspundere este Tntemeiata pe calitatea de proprietar. In caz de coproprietate, pe cote-parti sau Tn devalmasie, raspunderea proprietarilor este una solidara.

Cu dreptul de proprietate asupra edificiului este asimilat, Tn mod firesc, dreptul de superficie.

Fundamentarea raspunderii. 1) prezumtia de culpa: atunci cand ruina s-a datorat lipsei de Tntretinere a edificiului, culpa consta Tn faptul ca proprietarul nu a supravegheat starea acestuia si nu a luat masurile necesare de Tntretinere; atunci cand ruina s-a datorat viciilor de constructie, neimputabile deci proprietarului, ne-am afla Tn fata unei raspunderi a proprietarului pentru fapta altuia.

2) raspundere obiectiva a proprietarului ori o raspundere Tntemeiata pe ideea unei obligatii legale de garantie, independenta de orice vina din partea proprietarului.

Conditiile raspunderii. Pentru aplicarea raspunderii prevazute de art. 1002 Cod civil era necesar ca victima prejudiciului sa faca dovada existentei prejudiciului a raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului si prejudiciu, precum si a faptului ca ruina a fost cauzata de lipsa de Tntretinere ori de un viciu de constructie.

Proprietarului nu putea sa Tnlature aceasta raspundere prin simpla dovada a faptului ca a luat toate masurile pentru asigurarea Tntretinerii edificiului ori pentru prevenirea oricaror vicii ale constructiei.

Cauze de exonerare de raspundere: a) fapta victimei Tnsesi; b) fapta unui tert pentru care proprietarul nu este tinut a raspunde; c) cazul de forta majora, nu Tnsa si cazul fortuit

100

(art. 1380 din Noul Cod civil).Efectele raspunderii. Daca toate conditiile raspunderii erau Tntrunite, proprietarul

edificiului era obligat sa plateasca despagubirile pentru acoperirea prejudiciului cauzat.Proprietarul, la randul sau, avea drept de regres, pentru recuperarea daunelor

platite, dupa caz:a) Tmpotriva vanzatorului de la care a cumparat constructia, pe temeiul

contractului de vanzare-cumparare, Tn cadrul obligatiei de garantie ce revine vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului vandut;

b) Tmpotriva locatarului constructiei, pe temeiul contractului de locatiune, daca ruina edificiului s-a datorat faptului ca locatarul nu si-a Tndeplinit obligatiile pe care reveneau privind efectuarea reparatiilor locative;

c) Tmpotriva constructorilor ori proiectantului, pe temeiul contractului de antrepriza ori de proiectare, pentru viciile ascunse ale edificiului, care au construit cauza ruinei.

In Noul Cod civil, Tn cuprinsul articolului 1379, cu nota marginala Alte cazuri de raspundere, este reglementata raspunderea persoanelor care ocupa un imobil cu un alt titlu decat cel de proprietar, ori fara nici un titlu. Astfel, se prevede: Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.

In conformitate cu prevederile art. 1379 alin. (2), Daca, in cazul prevazut la alin. (1), sunt indeplinite §i conditiile raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de optiune in vederea repararii prejudiciului.

Intrebari:Care este deosebirea dintre actul unilateral si contractul unilateral? Prezentati felurile si efectele simulatiei.Raportul dintre raspunderea parintilor pentru faptele copiilor lor minori si

raspunderea cadrelor didactice pentru elevi.Prezentati conditiile speciale ale raspunderii comitentului pentru prejudiciile

cauzate prin fapta prepusului.Care sunt deosebirile dintre paza juridica si paza materiala.

ObiectiveSa cunoasca rolul platii Tn stingerea raportului juridic obligational.Sa identifice care sunt conditiile actiunii Tn raspundere civila contractuala.Sa sesizeze diferentele dintre daunele interese compensatorii si daunele interese

moratorii.Sa determine drepturile pe care creditorul le are asupra patrimoniului debitorului si

efectele pe care le au actiunile recunoscute creditorului pentru conservarea patrimoniului debitorului.

1. Executarea directa (Tn natura) a obligatiilor. Executarea Tn natura a obligatiei Tnseamna executarea prestatiei Tnsesi la care l-a s-a obligat debitorul, si nu plata unui echivalent banesc Tn locul acesteia.

a) Plata. Notiune. Executarea obligatiei se face de catre debitor, ca regula generala, de bunavoie, prin plata. Plata reprezinta executarea voluntara a obligatiei de catre debitor, indiferent de obiectul ei.

Reglementare. Codul civil priveste plata ca un mjloc de stingere a obligatiilor, si o reglementeaza Tn art. 1092-1121. Plata are drept efect stingerea obligatiei, stingerea a

101

Tnsusi raportului juridic obligational. Acest raport juridic poate fi stins si prin alte moduri, dar Tn cadrul carora creditorul nu primeste ceea ce i se datoreaza. Dimpotriva, plata duce la stingerea raportului juridic prin executarea obiectului sau, prin realizarea a Tnsusi rezultatului voit de parti.

Conditiile platii. Cine poate face plata. Principiul general care carmuieste aceasta materie este acela ca oricine poate face plata.

Potrivit art. 1093 Cod civil, obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata si chiar de o persoana neinteresata.

Cel tinut a dace plata si care o poate face este debitorul. El poate plati Tn mod valabil personal sau prin reprezentant.

Plata poate fi facuta de o persoana tinuta alaturi de debitor (un codebitor solidar) sau pentru debitor (fidejusorul sau cautiunea reala).

Plata poate fi facuta de o persoana interesata Tn efectuarea ei. De exemplu, dobanditorul unui imobil ipotecat poate face plata, pentru a evita urmarirea silita Tn privinta imobilului dobandit, care ar putea avea drept efect pierderea dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.

Plata poate fi facuta si de orice persoana neinteresata (art. 1093 alin. 2), deci de un tert neinteresat. In acest caz, tertul poate face plata fie Tn numele debitorului, fie Tn nume propriu. Potrivit art. 1093 Cod civil, atunci cand tertul plateste Tn nume propriu nu se subroga Tn drepturile creditorului fara consimtamantului acestuia. O asemenea subrogatie poate fi consimtita de creditor.

Exceptii:a) Tn cazul obligatiilor de a face intuitu personae, plata nu poate fi facuta decat

de debitorul acelei obligatii (art. 1094 Cod civil);b) cand partile au convenit ca plata sa nu fie facuta de altcineva decat debitorul.

Intr-adevar, normele legale ce reglementeaza plata sunt supletive, astfel ca partile pot conveni si altfel, cu respectarea conditiilor generale pe care trebuie sa le Tndeplineasca orice conventie.

Conditii speciale cu privire la cine poate plata in cazul obligatiilor de a da. Plata este un act juridic.

Potrivit art. 1095 Cod civil, daca plata consta Tn executarea unei obligatii de a da- transmiterea sau constituirea unui drept real asupra unui bun -, ea „trebuie facuta de proprietarul capabil de a Tnstraina lucrul dat Tn plata". Aceasta Tnseamna ca cel care efectueaza plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu si, Tn acelasi timp, proprietarul lucrului ce formeaza obiectul platii. Nerespectarea acestor conditii se sanctioneaza cu nulitatea actului juridic al platii.

Cu toate acestea, daca obiectul platii consta Tntr-o suma de bani sau Tn bunuri ce se consuma prin Tntrebuintare, nu se poate cere restituirea lor atunci cand creditorul lea consumat cu buna-credinta, chiar daca plata a fost efectuata de o persoana care nu era proprietarul bunurilor cu care s-a platit si nu avea capacitate deplina de exercitiu.

Cui se poate face plata. Art. 1096 Cod civil dispune ca plata trebuie sa se faca creditorului sau Tmputernicitului sau, sau aceluia ce este autorizat de justitie ori de lege sa primeasca pentru creditor.

Ea poate fi facuta si unui tert, desemnat de justitie pentru a primi plata (creditorul popritor).

Codul civil prevede cateva situatii Tn care plata este valabila, desi a fost facuta altei persoane decat creditorului sau unui Tmputenicit al sau. Acestea sunt:

a) cand creditorul ratifica plata facuta unei persoane fara calitatea de a primi; ratificarea atribuie aceste persoane retroactiv calitatea de mandatar al creditorului (art. 1096

102

alin. 2);b) cand plata a folosit creditorului, adica debitorul plateste unui creditor al

acestuia; o asemenea plata profita creditorului, deoarece duce la stingerea obligatiei pe care el o avea fata de alta persoana - creditorul sau (art. 1096 alin. 2).

c) cand plata a fost facuta unui creditor aparent. Intr-adevar, potrivit art. 1097 Cod civil, plata facuta cu buna-credinta aceluia care are creanta Tn posesia sa este valabila, chiar daca dupa aceasta posesorul ar fi evins.

Cel ce primeste plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu. O plata facuta catre o persoana incapabila este sanctionata cu nulitatea relativa, iar cel care face plata poate fi obligat sa plateasca din nou catre cel Tmputernicit a primi pentru incapabil.

Cu toate acestea, cel care face plata nu va fi tinut sa plateasca a doua oara, Tn ipoteza Tn care va face dovada ca lucrul platit a profitat creditorului incapabil (art. 1098 Cod civil).

Obiectul platii. Plata trebuie sa constea Tn executarea Tntocmai a obligatiei asumate. Cel obligat va trebui sa plateasca exact cat datoreaza. Principiul este Tnscris Tn art. 1100 Cod civil, potrivit cu care creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decat acela care i se datoreste, chiar cand valoarea lucrului oferit ar fi egala sau mai mare.

Creditorul poate accepta o alta prestatie decat cea datorata, dar, Tn acest caz, obligatia nu se mai stinge prin plata, ci printr-un alt mod de stingere care se numeste dare in plata.

Daca obiectul obligatiei Tn a da un bun cert (a transmite dreptul de proprietate asupra unui asemenea bun), debitorul este liberat prin predarea lui Tn starea Tn care se gasea Tn momentul predarii. El nu va raspunde de pierderea bunului sau de stricaciunile pe care acesta le sufera daca acestea nu s-au produs prin fapta sa ori a persoanelor pentru care este tinut sa raspunda. Dar debitorul va raspunde de pierderea bunului sau de deteriorarile survenite dupa punerea sa Tn Tntarziere, indiferent de cauza lor (art. 1102 Cod civil). Chiar atunci cand a fost pus Tn Tntarziere nu va raspunde daca va dovedi ca bunul ar fi pierit si la creditor (art. 1156 alin. 2 Cod civil).

Cand obiectul obligatiei de a da este o cantitate de bunuri de gen, debitorul nu poate fi liberat de predare prin pieirea sau stricaciunilor lor, deoarece genera non pereunt.

Cat priveste calitatea bunurilor ce trebuie sa predate, daca ea nu este stabilita prin conventia partilor, bunurile trebuie sa fie o calitate mjlocie (art. 1103 Cod civil).

Principiul indivizibilitatii platii. Cel care face plata trebuie sa plateasca inTntregime. Exceptii:a) prin conventia partilor se stabileste ca plata sa fie divizibila;b) Tn cazul decesul debitorului care lasa mai multi mostenitori, datoria se va diviza

Tntre ei, fiecare platind pro parte (art. 1060 Cod civil), afara de cazul cand obligatia este indivizibila (art. 1057 si 1058 Cod civil);

c) Tn caz de stingere a obligatiei prin compensatie, cand datorii reciproce se sting pana la concurenta celei mai mici dintre ele; urmeaza a se plati restul ramas din datorie;

d) Tn ipoteza Tn care Tn locul debitorului datoria este platita de fidejusori; ei au beneficiul de diviziune, adica fiecare va plati ce i se cuvine (art. 1674 Cod civil);

e) Tn cazul Tn care instanta acorda debitorului termen de gratie, poate esalona plata (art. 1101 alin. 2 Cod civil).

Data platii. Plata urmeaza a se face atunci cand datoria a ajuns la scadenta, adica a devenit exigibila.

In aceasta privinta, distingem Tntre obligatii cu executare imediata - pure si simple - si obligatii cu termen.

103

La obligatiile cu executie imediata plata trebuie facuta la momentul nasterii raportului juridic obligational; chiar la acel moment obligatia a devenit exigibila.

Daca obligatia este cu termen plata este exigibila la termenul stabilit de parti; creditorul nu poate pretinde plata Tnainte de Tmplinirea acestui termen. Termenul poate Tnsa prevazut Tn interesul uneia dintre parti sau Tn interesul ambelor parti.

Potrivit art. 1024 Cod civil, termenul este presupus Tntodeauna Tn favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulatie expresa sau din circumstante ca a fost prevazut si Tn favoarea creditorului.

Daca termenul a fost prevazut exclusiv Tn favoarea debitorului, cum ar fi contract de Tmprumut fara dobanda, acesta poate efectua si anticipat.

In ipoteza ca termenul a fost prevazut exclusiv Tn favoarea creditorului, plata se poate face anticipat numai cu consimtamantul lui.

Daca termenul a fost prevazut Tn favoarea ambelor parti - un contract de Tmprumut cu dobanda, spre exemplu - plata trebuie facuta la acel termen. Nimic nu se opune Tnsa ca partile sa convina si un alt termen pentru plata, deci ea sa se faca si anticipat.

In caz de plata cu Tntarziere, creditorul are dreptul la despagubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executarii cu Tntarziere a obligatiei. Acordarea lor este conditionata, Tn principiu, Tn raporturile dintre persoanele fizice de punerea Tn Tntarziere a debitorului pe calea unei proceduri prevazute de lege.

Instanta de judecata poate acorda debitorului un termen de gratie, Tn cadrul caruia poate esalona plata.

Locul platii. Potrivit art. 1104 Cod civil, plata trebuie efectuata la locul convenit de parti. Daca partile nu au stabilit locul platii, Codul civil prevede ca ea sa se efectueze la domiciliul debitorului (art. 1104 alin. 2); Tn acest caz plata este cherabila. Daca partile au convenit ca palata sa se faca la domiciliul creditorului, atunci plata este portabila.

Cand obiectul platii este un bun cert si partile nu au stabilit locul la care ea trebuie efectuata, plata se va face la locul unde se gasea bunul Tn momentul Tncheierii contractului (art. 1104 alin. 2 Cod civil).

Determinarea locului platii prezinta interes din cel putin doua puncte de vedere:a) Tn raport de locul platii se determina cheltuielile de transport ocazionate de

transportarea obiectului platii Tn acel loc;b) Tn raporturile de drept international privat legea tarii locului unde urmeaza a se

face plata (lex loci solutionis) este legea care carmuieste raporturile juridice privin executarea obligatiei.

Cheltuielile pentru efectuarea platii. Art. 1105 Cod civil dispune ca cheltuielile pentru efectuarea platii sunt Tn sarcina debitorului. Dar norma Tnscrisa Tn acest articol este supletiva, astfel ca patile pot conveni si altfel.

Imputatia platii. Este posibil ca un debitor sa aiba fata de acela§i creditor mai multe datorii care au drept obiect de bunuri de aceeasi natura. Imputatia platii poate fi facuta mai Tntai prin acordul partilor.

In al doilea rand, ea poate fi facuta numai de una din parti, de fie numai de debitor, fie numai de creditor.

In sfarsit, Tn anumite situatii, legea Tnsasi poate dispune asupra modului cum se va face imputatia.

Asadar, Tn lipsa conventiei partailor, primul care poate decide asupra careia asupra carei obligatii se imputa plata efectuata de debitorul (art. 1110 Cod civil). Debitorul va trebui sa tina seama Tnsa de cateva principii, si anume:

a) plata trebuie sa fie suficienta pentru a stinge intreaga datorie asupra careia debitorul face imputatia, caci Tn caz contrar s-ar face o plata partiala, Tncalcandu-se

104

principiul indivizibilitatii platii;b) daca debitorul are o obligatie exigibila (scadenta) si alta neexigibila (nescadenta)

nu poate face imputatia asupra obligatiei nescadente, deoarece s-ar face o plata anticipata;c) cand creanta este producatoare de dobanzi si creditorulo datoreaza si suma

Tmprumutata si dobanzi, plata se imputa mai Tntai asupra dobanzilor, afara de cazul Tn care creditorul ar fi de acord ca ea sa se impute mai Tntai asupra capitalului (art. 1111 Cod civil).

Daca debitorul nu face imputatia platii cel chemat sa o faca este creditorul. De regula, el va preciza, prin chitanta liberatorie de obligatie pe care o debitorului, ce datorie s-a stins prin prestatia facuta de acesta din urma.

Debitorul este tinut de imputatia facuta de creditor si nu o poate contesta decat atunci cand creditorul l-a surprins sau l-a indus Tn eroare prin manopere pe care le-a facut (art. 1112 Cod civil).

Cand nici una din parti nu a facut imputatia, aceasta se va face dupa principiile Tnscrise Tn Codul civil (art. 1113 ), si anume:

a) daca o datorie este scadenta si una nescadenta, plata se imputa asupra celei scandente, chiar daca debitorul avea mai mare interes s-o stinga pe cealalta;

b) daca toate datoriile au ajuns la scadenta, imputatia se va face asupra aceleia care este mai oneroasa pentru debitor, adica pe care el avea mai mare interes sa o stinga, de exemplu, cea producatoare de dobanzi mari;

c) daca toate datoriile sunt scadente si depopotriva de oneroase, imputatia se va face asupra celei mai vechi dintre ele;

d) daca datoriile sunt scadente, depotriva de oneroase si au aceeasi vechime, plata se va imputa proportional asupra fiecareia dintre ele.

Dovada platii. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligatia asumata. Se poate Tntampla ca un creditor sa conteste executarea obligatiei de catre debitorul sau, astfel ca urmeaza a se pune problema probei platii.

Cu privire la Tntrebarea cine are sarcina probei, urmeaza a se face aplicarea principiului general, potrivit cu care „cel ce face o propunere Tnaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca" (art. 1169 Cod civil).

Din punctul de vedere al repartizarii sarcinii probei Tntre creditor si debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligatii trebuie sa dovedeasca existenta ei. La randul sau, Tn masura Tn care debitorul pretinde stingerea ei prin plata, va trebui sa dovedeasca tocmai faptul efectuarii platii. Cu unele precizari care se impun, uneori faptul platii este prezumata de lege.

Astfel, potrivit art. 1138 Cod civil, remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da proba liberatiunii, iar remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului prezuma, pana la proba contrarie, remiterea de datorie sau plata.

Daca se restituie debitorului titlul original constatator al creantei, Tnscris autentic sau hotarare judecatoreasca Tnvestita cu formula executorie, prezumtia de liberare, prin plata, este relativa.

In celelalte cazuri, creditorul va elibera debitorului o chitanta prin care sa ateste plata efectuata - chitanta liberatorie.

Mjloacele de proba vor fi cele din materia actelor juridice. Se admite ca, Tn cazul imposibilitatii materiale sau morale de a cere creditorului o asemenea chitanta, debitorul poate face dovada platii cu orice mjloc de proba.

Oferta reala urmata de consemnatie. Debitorul are obligatia de a plati. In cazul Tn care creditorul, din diverse motive, refuza plata, legea i-a pus la dispozitie acestuia o producedura prin care se poate libera de obligatia ce-i incumba. Procedura se numeste

105

oferta reala urmata de consemnatiune. Este reglementata de Codul civil (art. 11141121) si Codul de procedura civila (art. 586-590) si cuprinde doua etape: oferta reala si consemnarea.

In ipoteza Tn care creanta nu prevede un termen Tn favoarea creditorului, iar acesta refuza a primi plata, debitorul poate sa-i faca oferta reala, somandu-l prin intermediul executorului judecatoresc sa primeasca plata al carei obiect Tl tine la dispozitia creditorului. Daca creditorul primeste plata astfel oferita, debitorul va fi liberat, situatie ce se va consemna Tntr-un proces verbal Tntocmit de executorul judecatoresc. Daca Tnsa el refuza Tn continuare plata, debitorul poate consemna lucrul la dispozitia creditorului.

Ca efecte, oferta reala urmata de consemnatiune este liberatorie pentru debitor Tntocmai ca o plata facuta creditorului. De aceea, de la data consemnarii, el nu va mai fi tinut sa plateasca daune moratorii pentru executarea cu Tntarziere a obligatiei si nu mai suporta riscul pieirii fortuite a lucrului, care, desi este de gen, prin consemnare se individualizeaza.

b) Executarea silita Tn natura a obligatiilor. De regula, debitorul Tsi Tndeplineste de bunavoie obligatia prin efectuarea platii. Totusi, daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, deci nu efectueaza plata, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial pe care Tl are Tmpotriva debitorului, poate recurge la mjloacele pe care legea i se pune la dispozitie pentru a-l sili la executare; Tn acest creditorul va cere executarea silita.

In principiu, si executarea silita se face tot Tn natura, prin obligarea debitorului sa execute Tn mod efectiv si real Tnsusi obiectul obligatiei, deoarece numai Tn acest fel creditorul primeste exact prestatia care va duce la satisfacerea dreptului sau de creanta.

Numai cand executarea Tn natura a obligatiei nu mai este posibila se trece la executarea ei prin echivalent, adica prin acordarea de despagubiri creditorului pentru prejudiciul pe care Tl Tncearca datorita neexecutarii Tn natura a obligatiei.

Executarea silita Tn natura a obligatiei prezinta aspecte diferite Tn functie de obiectul lor.

Executarea obligatiilor de a da. In primul rand trebuie sa distingem dupa cum ele au ca obiect: suma de bani, bunuri individual determinate sau bunuri de gen.

1) . Daca obligatia de a da are drept obiect o suma de bani, executarea ei Tn natura este Tntotdeauna posibila. Chiar atunci cand debitorul refuza executarea, creditorul pe temeiul dreptului sau de gaj general asupra patrimoniuolui debitorului, drept ce-i garanteaza executarea creantei, va putea trece la executarea silita prin vanzarea unor bunuri ale debitorului, iar din pretul obtinut Tsi va satisface creanta sa.

2) Daca obligatia de a da care ca obiect un bun individual determinat, debitorul are, din punct de vedere juridic, doua obligatii principale: a) obligatia de a transfera sau constitui dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra bunului respectiv; b) obligatia de predare a lucrului.

a) Cat priveste aceasta prima obligatie a debitorului, trebuie sa pornim de la faptul ca, Tn sistemul dreptului civil roman, transferul dreptului de proprietate sau al oricarui drept real asupra unui bun individual determinat se face Tn temeiul acordului de vointa al partilor, la data realizarii acestui acord, daca printr-o dispozitie speciala a legii sau prin acordul partilor nu se prevede altfel. Aceasta Tnseamna ca, Tn principiu, obligatia de a transfera dreptul de proprietate sau oricare alt drept real se poate executa Tntotdeauna Tn natura, chiar Tn temeiul legii.

b) Cat priveste cea de-a doua obligatie, aceea de a preda lucrul, ea implica activitate din partea debitorului §i este o obligatie de a face, ce include si pastrarea bunului pana la predare.

106

Asa fiind, executarea Tn natura pe cale silita va fi cu putinta cata vreme bunul se gaseste la debitor. Daca Tnsa debitorul nesocoteste obligatia de pastrare a bunului pana la predare si-l distruge sau ascunde, executarea Tn natura chiar pe cale silita a obligatiei devine imposibila, urmand a se trece la executarea prin echivalent.

In ipoteza Tn care debitorul Tntraineaza bunul catre un tert, creditorul va putea intenta actiune Tn revendicare Tmpotriva tertului daca bunul care forma obiectul contractului este imobil. Tertul se va putea apara invocand uzucapiunea.

Daca bunul Tnstrainat este mobil, actiunea Tn revendicare va putea fi paralizata de multe ori prin invocarea dobandirii bunurilor mobile corporale prin posesia de buna- credinta (art. 1909 Cod civil). De aceea, creditorul urmeaza a se multumi cu executarea prin echivalent.

3) Cand obiectul obligatiei de a da Tl constituie un bun de gen dreptul de proprietate se va transmite numai la momentul individualizarii bunului, operatie care si ea presupune un fapt personal, o activitate din partea debitorului. In acest caz creditorul poate alege Tntre mai multe posibilitati:

a) sa ceara executarea silita Tn natura atunci cand acest lucru este cu putinta;b) sa achizitioneze cantitatea de bunuri ce formeaza obiectul obligatiei din alta parte,

pe contul debitorului, urmand a recupera pretul prin executarea silita asupra bunurilor debitorului;

c) sa accepte executarea prin echivalent, adica plata de despagubiri. Executarea obligatiei de a face §i de a nu face. Codul civil contine prevederi speciale care pornesc de la premisa ca §i obligatiile de a face §i de a nu face pot fi executate silit Tn natura. Astfel, Tn privinta obligatiilor de a face, art. 1077 Cod civil, prevede ca, Tn caz de nerespectare a lor, creditorul poate fi autorizat de instanta de judecatoreasca sa le aduca el la Tndeplinire, Tn contul debitorului.

Cat priveste obligatia de a nu face, art. 1076 Cod civil, prevede posibilitatea pentru creditor de a cere instantei obligarea debitorului la a distruge ceea ce a facut cu Tncalcarea acestei obligatii sau autorizarea de a distruge el Tnsusi, pe cheltuiala debitorului.

In realitate, regula cuprinsa Tn art. 1075 Cod civil, se aplica numai la obligatiile de a face intuitu personae, care implica o activitate personala deosebita din partea debitorului activitate avuta Tn vedere de creditor la nasterea raportului juridic obligational. Ea nu poate fi considerata ca reprezinta Tndeplinirea Tn natura a obligatiei decat atunci cand este executata, de bunavoie, de catre debitor.

Daunele cominatorii. Existenta unor mjloace juridice puse de lege la Tndemana creditorului pentru a constrange pe debitor sa execute Tn natura obligatiile de a nu face si de a face - cu exceptia celor intuitu personae.

Daunele cominatorii constau Tntr-o suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plateasca pentru fiecare zi de Tntarziere - sau pentru o alta unitate de timp - pana la executarea obligatiei. Cuantumul sumei si unitatea de timp pentru care se acorda se stabilesc prin hotarare judecatoreasca. Daca debitorul persista Tn a nu-si executa obligatia, instanta poate mari cuantumul lor.

Trasatura esentiala a daunelor cominatorii este aceea ca ele apar ca un mjloc de constrangere, prin amenintarea pe care o prezinta pentru debitor, spre a-l determina sa-§i executatre obligatia asumata. De aceea, ele sunt un mjloc indirect de asigurare a executarii Tn natura a obligatiilor, cu posibilitatea de a fi aplicate chiar si Tn cazul obligatiilor intuitu personae.

Daunele cominatorii nu au nici o legatura cu prejudiciul Tncercat de creditor datorita neexecutarii obligatiei de catre debitor. Ele nu au un caracter preparator, ci mai degraba caracterul unei pedepse civile, tocmai prin amenintarea pe care o prezinta pentru debitor.

107

Daunele cominatorii au caracter nedeterminat din punctul de vedere al Tntinderii lor, deoarece nu se cunoaste cat timp debitorul nu va executa obligatia sa.

In situatia Tn care debitorul Tsi executa obligatia, nu mai pot fi acordate daune cominatorii.

Ele nu se aplica obligatiilor avand drept obiect sume de bani, deoarece acestea produc dobanzi Tn caz de Tntarziere la executare. De asemenea, ele nu pot fi acordate nici pentru obligatiile de a da, care, Tn principiu, pot fi exercitate Tn natura.

Daunele cominatorii se aplica numai atunci cand este vorba despre asigurarea executarii obligatiilor de a face §i de a nu face. Dar Tn cazul acestor obligatii ele nu se acorda Tn urmatoarele situatii:

a) cand executarea lor Tn natura nu mai este posibila, deoarece scopul pentru care au fost asumate nu mai poate fi atins;

b) cand este posibila executarea obligatiilor Tn natura pe cale silita, prin intermediul executorilor judecatoresti sau de catre creditor, pe contul debitorului;

In literatura juridica se mai mentioneaza un caz Tn care acordarea daunelor cominatorii nu este posibila pentru a asigura executarea Tn natura a obligatiilor de a face sau a nu face, si anume atunci cand refuzul debitorului de a executa obligatia Tn natura este clar exprimat, astfel ca instanta trebuia sa stabileasca direct despagubirea pentru prejudiciul suferit de catre creditor.

Nu putem fi de acord cu acest punct de vedere, dat fiind ca Tn toate situatiile Tn care se solicita si se acorda daune cominatorii exista "refuzul debitorului clar exprimat", deoarece, altfel, nu s-ar ajunge la promovarea unei actiuni Tn justitie. Or, a nu acorda daune cominatorii daca debitorul declara Tn mod expres ca nu-si va Tndeplini obligatia chiar daca ar fi obligat la plata unor asemenea daune, ar Tnsemna sa se dea o prima de Tncurajare debitorilor de rea-credinta si de a se lasa nesanctionat refuzul culpabil de executare a obligatiei astfel asumate.

Consideram ca atata timp cat obligatia nu a fost executata Tn natura, se poate dispune obligarea la plata daunelor cominatorii, care constituie un mjloc de constrangere prin amenintarea pe care o prezinta pentru debitor, spre a-l determina sa-si execute obligatia asumata, ele reprezentand, asa cum s-a aratat Tn literatura de specialitate, un mjloc indirect de asigurare a executarii obligatiilor. In acest sens, s-a aratat ca suma la care este condamnat debitorul devine "un adevarat mjloc de constrangere Tn contra debitorului, si scopul ei este ca, sub amenintarea sumei mari pe care ar plati-o daca ar persista Tn Tntarzierea sa, debitorul sa se hotarasca si sa prefere sa execute obligatiunea". Tot astfel, se considera ca "ratiunea daunelor cominatorii este tocmai aceea de a Tnfrange rezistenta debitorului, oricat de clar exprimata ar fi ea. De aceea daunele cominatorii au fost denumite pedeapsa civila, mjloc de constangere etc".

In concluzie, daunele cominatorii si-au gasit aplicare Tn cazul obligatiilor de a face sau a nu face intuitu personae; cu alte cuvinte, Tn cazul obligatiilor a caror executare presupune concursul unor aptitudini intelectuale sau morale ale debitorului, ceea ce face ca aceste obligatii sa nu poata fi aduse la Tndeplinire de catre o alta persona decat debitorul. De exemplu: executarea unui tablou, scrierea unui scenariu, interpretarea unei piese muzicale, sustinerea unui spectacol de catre un actor, efectuarea unei interventii chirurgicale, etc.

In privinta efectelor daunelor cominatorii si a posibilitatii obtinerii lor pe calea executarii silite, Tn literatura de specialitate s-au conturat doua sisteme.

Intr-o prima opinie, s-a considerat ca efectul amenintator sau cominatoriu al penalitatilor este Tndoielnic, Tntrucat amenintarea are mai mult un caracter aparent decat real. In continuare se precizeaza ca "instanta nu poate stabili suma daunelor cominatorii

108

decat cu caracter provizoriu si aceasta Tnseamna nu numai ca, Tn cazul Tn care debitorul executa obligatia, daunele cominatorii urmeaza a fi reduse la cuantumul despagubirilor datorate pentru Tntarzierea executarii, ci si chiar Tn cazul Tn care debitorul refuza executarea, cuantumul lor trebuie de asemenea sa fie convertit la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, dat fiind ca Tn sistemul nostru de drept, despagubirea nu poate depasi aceasta valoare fara a constitui o pedeapsa civila Tn favoarea creditorului care, Tn aceasta masura, s-ar Tmbogati fara cauza; nici macar executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dar fiind caracterul incert si nelichid al unei asemenea creante.

Intr-o alta opinie, recunoscandu-se caracterul provizoriu al daunelor cominatorii, s-a sustinut ca "aceasta nu Tnseamna Tnsa, ca hotararea de condamnare la daune cominatorii nu ar fi susceptibila de executare si ca creditorul - odata rezistenta debitorului Tnfranta - va trebui sa sesizeze din nou instanta, pentru a stabili prejudiciul real pe care l-a suferit, ca o consecinta directa si necesara a neexecutarii la timp a obligatiei, deoarece Tntr-o atare interpretare ar fi lipsit acest procedeu de contrangere, ori de eficienta, nu numai practica dar si psihologica.

Intr-adevar, oricat de mari ar fi daunele cominatorii fixate de instanta, pentru fiecare zi de Tntarziere, ele nu vor impresiona catusi de putin pe debitor, atat timp cat acesta va sti ca hotararea de condamnare la plata lor, nu e susceptibila de executare.

Dimpotriva, numai recunoscand daunelor cominatorii un caracter executoriu, ele vor constitui Tntr-adevar un mjloc psihologic eficace de constrangere, de natura a impresiona pe debitor si a-i Tnfrange rezistenta.

Tot astfel, relativ recent, s-a sustinut ca, neavand caracter reparatoriu, daunele cominatorii se acorda independent de existenta sau inexistenta vreunui prejudiciu. Incasarea lor de catre creditor nu este decat provizorie, deoarece, spre a se evita realizarea unei Tmbogatiri fara justa cauza a lui, acesta va trebui sa restituie debitorului sumele Tncasate cu titlu de daune cominatorii, Tn cazul Tn care pana la urma datornicul si-a executat obligatia. Creditorul va putea pastra, Tntr-o atare ipoteza, doar suma corespunzatoare prejudiciului suferit prin Tntarzierea executarii. De asemenea, creditorul va putea retine, Tn caz de neexecutare Tn natura a obligatiei de catre debitor, suma corespunzatoare prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neexecutare. In prima situatie, dreptul creditorului se restrange la daunele moratorii, iar Tn cea de-a doua situatie el priveste daunele compensatorii.

De asemenea, s-a precizat: "cu toate ca debitorul cunoaste ca sumele pe care este obligat sa le plateasca Ti vor fi restituite, sistemul daunelor cominatorii este deosebit de eficace, deoarece patrimoniul lui fiind limitat, nu va putea rezista timp Tndelungat la plata unor sume de bani care cresc zilnic sau la alte intervale de timp, chiar daca aceasta plata este provizorie", iar Tntr-o alta lucrare s-a apreciat ca lichidarea daunelor cominatorii poate avea loc pe calea contestatiei la executare sub conditia ca debitorul sa-si fi executat obligatia.

Consideram ca, Tn examinarea acestei probleme, trebuie facuta distinctia Tntre caracterul provizoriu al daunelor cominatorii, pe de o parte, si caracterul incert si nelichid al unei creante. Daunele cominatorii au un caracter provizoriu, Tn sensul celor expuse mai sus, Tnsa nu se poate spune ca, Tn acelasi timp, ar fi incerte si nelichide. Astfel, daunele cominatorii sunt certe din punct de vedere juridic, de vreme ce sunt stabilite prin hotarare judecatoreasca, iar caracterul lichid se traduce prin aceea ca, desi nu au un cuantum determinat, prezinta suficiente elemente prin care sa fie determinate Tn viitor.

Plecand de la aceste consideratii, apreciem ca atat timp cat este posibila executarea Tn natura a obligatiei, Tnsa debitorul refuza Tn mod culpabil sa o execute, creditorul poate

109

obtine executarea silita a daunelor cominatorii acumulate pana la data cererii de executare. In ipoteza Tn care ulterior debitorul executa obligatia, daunele cominatorii Tncasate de creditor se transforma Tn daune moratorii, iar daca Tntre timp obligatia a devenit imposibil de executat Tn natura din culpa debitorului, daunele cominatorii se transforma Tn daune compensatorii.

In cazul Tn care valoarea daunelor cominatorii Tncasate depaseste cuantumul daunelor de Tntarziere respectiv al daunelor compensatorii, creditorul este tinut sa restiuie prisosul.

A nu recunoaste posibilitatea obtinerii daunelor cominatorii pe calea executarii silite si de a conditiona Tncasarea lor de reducerea lor la Tntinderea daunelor-interese, Tnseamna, Tntr-adevar, a le lipsi de orice eficienta; or, se impune a le recunoaste existenta Tn cadrul sistemului de drept Tntr-o modalitate Tn care sa prezinte eficienta, sa contribuie la realizarea dreptului creditorului.

Consideram ca de la data intrarii Tn vigoare a modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 138/2000 si 59/2001, obligarea debitorului la plata daunelor cominatorii a devenit inadmisibila, legiuitorul adoptand sistemul amenzii civile pentru sanctionarea debitorului pentru neTndeplinirea unei obligatii de a face a carei executare presupune faptul personal al debitorului.

Astfel, Tn conformitate cu prevederile art. 572 C. proc. civ., „in cazul Tn care obligatia debitorului prevazuta Tn titlul executoriu consta Tn predarea unui bun ori a folosintei acestuia, Tn desfiintarea unei constructii, plantatii sau altei lucrari ori Tn Tndeplinirea oricarei alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa Tn termenul prevazut Tn somatie, executorul sau, dupa caz, creditorul, Tn raport cu Tmprejurarile cauzei §i natura obligatiei ce se executa, va proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanta de executare Tn vederea aplicarii unei amenzi civile" iar potrivit dispozitiilor art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., „daca obligatia de a face nu poate fi Tndeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la Tndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin Tncheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, Tn favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de Tntarziere pana la executarea obligatiei prevazute Tn titlul executoriu".

Din analiza textelor citate, reiese ca de la momentul intrarii Tn vigoare a O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum a fost modificata si completata prin O.U.G. 59/2001, legiuitorul a Tnteles sa excluda posibilitatea obligarii unei persoane la plata de daune cominatorii pentru a o determina sa procedeze la Tndeplinirea unei obligatii de a face.

Singura sanctiune a neTndeplinirii obligatiei de a face continuta Tntr-un titlu executoriu, care nu poate fi Tndeplinita prin alta persoana decat debitorul, esteobligarea la plata amenzii civile Tn faza de executare silita.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a consacrat punctul de vedere contrar opiniei noastre. Astfel, prin Decizia XX din 12 decembrie 2005, publicata Tn M. Of. nr. 225 din 13 martie 2006, admitand recursul Tn interesul legii promovat de catre procurorulgeneral al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat cacererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibila si Tn conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de procedura civila, si ca hotararea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, Tn limita daunelor-interese dovedite.

2. Executarea indirecta a obligatiilor (Executare prin echivalent). Potrivit art. 1073 Cod civil, „creditorul are dreptul de a face dobandi Tndeplinirea exacta aobligatiei", iar daca acest lucru nu este cu putinta, el „are dreptul la dezdaunare".

110

Executarea indirecta a obligatiei Tnseamna dreptul creditorului de a pretinde §i a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care le-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu Tntarziere sau necorespunzatoare a obligatiei asumate.

Exista unele situatii Tn care executarea Tn natura a obligatiilor nu mai poate fi obtinuta, astfel ca obligarea debitorului la plata despagubirilor prezinta un interes deosebit pentru creditor. Ele sunt urmatoarele:

a) Tn cazul obligatiilor de a face cand: obligatia asumata este intuitu personae sau obligatia trebuia executata Tntr-un termen considerat esential de catre creditor, pe care debitorul l-a lasat sa treaca fara sa execute;

b) Tn cazul obligatiilor de a nu face, daca debitorul nu-si respecta aceasta obligatie.

a) Categorii de despagubiri (daune-interese). Despagubirile sunt de douafeluri:

1) moratorii - reprezinta echivalentul prejudiciului pe care creditorul Tl sufera ca urmare a executarii cu Tntarziere a obligatiei;

2) compensatorii - reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei.

Despagubirile moratorii se pot cumula cu executarea Tn natura a obligatiei, pe cand, de regula, cele compensatorii nu pot fi cumulate cu aceasta executare, ele avand tocmai menirea de a o Tnlocui.

Natura juridica. Executarea indirecta a obligatiilor Tnseamna obtinerea de catre creditor a repararii prejudiciului suferit ca urmare a neexecutarii obligatiei debitorului sau.

Suntem deci Tn prezenta unei alte obligatii, aceea de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita - neexecutarea, executarea cu Tntarziere sau necorespunzatoare -, deci Tn prezenta unei raspunderi civile.

Raspunderea civila Tsi poate avea temeiul Tn nerespectarea unei obligatii nascute dintr-un contract, caz Tn care se numeste raspundere contractuala.

Ea Tsi poate avea temeiul si Tn savarsirea unui fapt ilicit sau Tndeplinirii necorespunzatoare a unor obligatii decurgand din faptele licite sau din acte unilaterale, Tn masura Tn care acestea din urma sunt izvor de obligatii civile.

Ori de cate ori nu suntem Tn prezenta unei raspunderi derivand din neexecutarea unei obligatii contractuale, se vor aplica regulile raspunderii civile delictuale.

Conditiile raspunderii civile contractuale: a) existenta unei fapte ilicite care consta Tn nerespectare unei obligatii contractuale, aducandu-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului; b) existenta unui prejudiciu patrimonial Tn care se concretizeaza aceasta atingere; c) vinovatia (vina) celui ce savarseste fapta ilicita. Rezulta ca Tn esenta sunt aceleasi conditii care duc si la nasterea raspunderii civile delictuale.

Corelatia dintre raspunderea civila contractuala §i dreptul la despagubiri (daune- interese). Din momentul Tn care sunt Tntrunite conditiile raspunderii civile contractuale, se na§te dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despagubiri de la debitorul. Creanta initiala este Tnlocuita cu alta creanta, care consta Tn suma de bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit. Despagubirile se datoresc Tn virtutea obligatiei initiale, care Tnsa nu a fost executata.

Dar, pentru acordarea despagubirilor, pe langa Tntrunirea conditiilor raspunderii civile contractuale mai este necesar, pe de o parte, ca debitorul sa fie pus in Tntarziere, iar, pe de alta parte, sa nu existe o clauza de neresponsabilitate.

Asadar, dupa cum s-a subliniat Tn literatura de specialitate „conditiile necesare pentru nasterea dreptului la daune-interese includ si conditiile raspunderii contractuale, sfera primei notiuni fiind mai cuprinzatoare decat a celei de-a doua. In alte cuvinte, dreptul

111

la daune-interese presupune Tn mod obligatoriu, existenta conditiilor raspunderii civile contractuale, desi numai prezenta lor, Tn anumite cazuri, nu este suficienta ca acordarea daunelor sa aiba loc.

b) Conditiile acordarii de despagubiri (daune-interese). Prejudiciul. Conditia existentei unui prejudiciu pentru acordarea de despagubiri creditorului este implicit prevazuta Tn art. 1082 Cod civil, potrivit cu care „debitorul este osandit (obligat), de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru Tntarzierea executarii".

Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, care consta tocmai Tn neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate.

De asemenea, Tntre aceasta fapta a debitorului si prejudiciul suferit de creditor trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Sarcina probei existentei prejudiciului incumba creditorului, cu exceptia situatiilor Tn care Tntinderea prejudiciilor este fixata de lege. Este cazul obligatiilor care au drept obiect sume de bani, cand legea fixeaza drept despagubire dobanda legala. Cu alte cuvinte, legea considera ca lipsa de folosinta a sumei de bani datorata de debitor provoaca creditorului un prejudiciu care este egal cu dobanda legala.

Vinovatia (vina) debitorului. Pentru a se putea sa se nasca creditorului de a pretinde despagubiri de la debitor este necesar sa mai fie Tndeplinita o conditie, si anume neexecutarea, executarea cu Tntarziere sau necorespunzatoare a obligatiei sa-i fie imputabila, deci debitorul sa fi avut o vina atunci cand nu si-a executat obligatia asumata.

Suntem Tn prezenta laturii subiective a faptei debitorului, interesand deci atitudinea subiectiva pe care debitorul a avut-o fata de fapta si urmarile acesteia.

Conditia vinei debitorului rezulta Tn mod implicit din dispozitiile art. 1082 Cod civil. Din formularea textului art. 1082 Cod civil se pot desprinde doua concluzii:

1) O prima conluzie este aceea ca debitorul va fi obligat la plata despagubirilor nu numai atunci cand actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor, adica nu executa spre a-i pricinui o paguba - „nu esre rea-credinta din parte-i" -, ci ori de cate ori nu va dovedi existenta „cauzei straine" care sa nu-i fie imputabila. Cu alte cuvinte, ori de cate ori nu-si executa obligatia din vina sa, indiferent daca aceasta a constat Tn intentie sau Tntr-o simpla culpa.

2) o a doua concluzie este aceea ca Tn sarcina sa opereaza o prezumtie de vina, deoarece debitorul va fi obligat la plata despagubirilor cat timp nu justifica existenta unei cauze straine, neimputabile. De aceea, se spune ca Tn materia contractuala vina debitorului este prezumata. Potrivit art. 1083 Cod civil, debitorul nu va fi obligat la plata despagubirilor atunci cand nu a putut executa datorita unui caz fortuit sau unui caz de forta majora. Se admite ca Tn formularea art. 1082 Cod civil, notiunea de „cauza straina care nu-i este imputabila debitorului" trebuie inclusa si vina creditorului. Daca debitorul dovedeste cauza straina, el va fi exonerat de raspundere.

Cu privire la urmarile asupra raporturilor juridice contractuale, „cauza straina" vaputea:

- fie sa faca imposibila executarea si Tn acest caz, la contractele unilaterale obligatia se va stinge fara ca debitorul sa fie obligat la plata de despagubiri, iar la contractele bilaterale se va pune problema riscului contractului care va fi suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat;

- fie sa suspende temporar executarea obligatiei, ceea ce va face ca debitorul sa execute cu Tntarziere, dar fara a plati despagubiri pentru aceasta.

Cu privire la cine va trebui sa dovedeasca neexecutarea, executarea cu Tntarziere sau necorespunzatoare, distingem:

a) Tn cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul

112

savarsit de debitor prin care se incalca, aceasta obligatie;b) Tn cazul obligatiilor de a da si de a face, creditorul trebui sa dovedeasca existenta

creantei. Daca el face aceasta dovada, neexecutarea se prezuma, cat timp debitorul nu dovedeste executarea.

Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca nerespectarea obligatiei se datoreste cauzei straine, deci cazului fortuit sau de forta majora, sau vinei Tnsesi a creditorului.

Prezumtia de vina Tn sarcina debitorului care nu-si executa obligatia este relativa. Ea poate fi rasturnata tocmai prin dovada cazului fortuit, a cazului de forta majora sau a vinei creditorului.

Cat priveste forta majora si cazul fortuit, instanta de judecata stabileste, pe baza de probe, daca evenimentul invocat a constituit sau nu caz de forta majora. In practica judiciara s-a decis ca „Tn sensul art. 1082 si 1083 Cod civil constituie forta majora orice eveniment care nu a fost previzibil Tn mod normal si care a pus pe debitor Tn imposibilitate de a-si executa obligatia luata. In consecinta, partile nu sunt tinute sa defineasca forta majora prin contract".

Punerea debitorului Tn Tntarziere. Pentru a se putea acorda daune interese creditorului trebuie Tndeplinita o alta conditie, si anume debitorul sa fie pus Tn Tntarziere cu privire la executarea obligatiei.

Punerea Tn Tntarziere consta Tntr-o manifestare de vointa din partea credutorului, prin care el pretinde executarea obligatiei de catre de debitor. Ea se poate Tn urmatoarele forme:

1) notificare prin intermediul executorilor judecatoresti (art. 1079 Cod civil); ea consta Tn cererea formala (somatia adresata debitorului sa execute);

2) cererea de chemare Tn judecataa debitorului, prin care se pretinde executarea obligatiei pe calea actiunii Tn justitie.

Exista situatii Tn care nu este necesara Tndeplinirea unor formalitati de punere Tn Tntarziere, debitorul fiind de drept Tn Tntarziere, si anume:

- Tn cazurile anume determinate de lege (art. 1079 pct. 1 Cod civil). Astfel, potrivit art. 1370 Cod civil, la vanzarea de produse si lucruri mobile, „vanzarea se va rezolvi de drept si fara punerea Tn Tntarziere Tn folosul vanzatorului, dupa expirarea termenului pentru ridicarea lor".

- cand partile au convenit expres ca debitorul este Tn Tntarziere la Tmplinirea termenului la care trebuia sa execute, fara Tndeplinirea vreunei formalitati;

- cand obligatia, prin natura sa, nu putea fi Tndeplinita decat Tntr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara a executa (art. 1079 pct. 3 Cod civil);

- Tn cazul obligatilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a apei, energiei electrice sau aceea de a Tntretinere un anumit bun;

- Tn cazul Tncalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1078 Cod civil).Ceea ce trebuie subliniat este ca punerea Tn Tntarziere este necesara numai pentru

neexecutarea unor obligatii contractuale. In materia extracontractuala nu este necesara punere Tn Tntarziere; din momentul savarsirii faptului prejudiciabil se naste dreptul creditorului de a pretinde despagubiri debitorului.

Efectele punerii Tn Tntarziere:1) de la data punerii Tn Tntarziere debitorul datoreaza creditorului daune-interese

moratorii;2) din acelasi moment se stabileste refuzul debitoruolui de a executa, iar creditorul

va fi Tndreptatit sa pretinda daune compensatorii pentru neexecutarea obligatiei;3) cand obligatia consta Tn a da un bun individual determinat, ca efect al punerii Tn

113

Tntarziere, riscul se stramuta asupra debitorului (art. 1074 alin. 2 Cod civil).Efectele punerii Tn Tntarziere Tnceteaza prin faptul debitorului atunci cand acesta

recurge la oferta reala urmata de consemnatiune, Tn ipoteza Tn care creditorul refuza sa primeasca palta.

De la data consemnarii bunului sau sumei de bani la dispozitia creditorului Tnceteaza pentru debitor obligatia de a plati daune moratorii si de a suporta riscul pieririi forturite a bunului (art. 1114 alin. 2 Cod civil).

Efectele punerii Tn Tntarziere pot Tnceta si prin faptul creditorului, Tn situatia Tn care el renunta expres sau tacit la punerea Tn Tntarziere.

Conventii cu privire la raspundere. Conventia partilor cu privire la raspunderea debitorului trebuie sa intervina Tnainte de ocazionarea prejudiciului pentru creditor, prin ea se poate agrava, Tnlatura sau restrange raspunderea debitorului.

Nu intereseaza aici conventiile prin care, posterior producerii prejudiciului, creditorul renunta la repararea lui. Asemenea conventii pot capata o alta semnificatie juridica, spre exemplu o iertare de datorie.

Nu avem Tn vedere nici ipoteze Tn care legea Tnsasi agraveaza raspunderea debitorului, cum ar fi aceea a comodatarului, care, Tn unele cazuri raspunde de pierirea fortuita a bunului (art. 1565-1567 Cod civil).

In sfarsit, trebuie evitata orice confuzie Tntre conventiile asupra raspunderii si cele prin care se determina anticipat Tntinderea obligatiei de despagubire (caluza penala) sau cele care poarta asupra asigurarii de responsabilitate din partea unui tert - asiguratorul.

In literatura de specialitate se distinge Tntre: a) conventii care exonereaza de raspundere (responsabilitate) - ele sunt permise numai pentru ipotezele Tn care vina debitorului Tmbraca forma negljentei sau imprudentei; astfel de convetii sunt nule atunci cand vina debitorului Tmbraca forma intentiei (dolului); b) conventii care limiteaza raspunderea - ele Tsi vor produce efectele numai Tn cazul cand vina debitorului consta Tn negljenta sau imprudenta sa, nu si Tn intentia de a pagubi; c) conventii care agraveaza raspunderea - Tn sensul ca debitorul se angajeaza sa raspunda chiar si Tn ipoteza Tn care neexecutarea sau executarea necorepunzatoare se datoreaza cazului fortuit sau cazului de forta majora, chiar daca legea Tl exonereaza.

O asemenea conventie trebuie sa fie neTndoielnica, nefiind necesara folosirea unor termeni speciali.

Conventiile de Tnlaturare, limitare sau agravare a raspunderii nu au nici un efect asupra obligatiei initiale asumate de debitor. El este tinut sa-si execute aceasta obligatie. Daca nu executa, urmeaza a-si produce efecte, dupa caz, conventiile cu privire la raspunderea sa.

c) Evaluarea despagubirilor (daune-interese). Stabilirea despagubirilor se face Tn urmatoarele moduri:

1) pe cale judecatoreasca (evaluarea judiciara). Art. 1084-1086 Cod civil stabilesc principiile Tn conformitate cu care urmeaza a se face despagubirilor de catre instanta.

a) un prim principiu este acela ca prejudiciul suferit de creditor datorita neexecutarii, executarii cu Tntarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa cuprinda pierderea efectiv suferita (damnum emergens) si castigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans).

b) un al doilea principiu este prevazut Tn art. 1085 Cod civil potrivit caruia, „debitorul nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute, sau care au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neTndeplinirea obligatiei nu provine, din dolul sau". Asadar, Tn principiu, debitorul va fi tinut sa repare numai prejudiciul prevezibil la momentul Tncheierii contractului.

114

De la acest principiu exista o exceptie (art. 1085 partea finala Cod civil): anume, atunci cand vina debitorului Tn neexecutarea obligatiei contractuale Tmbraca forma intentiei (dolului). In acest caz, debitorul va fi tinut sa raspunda si de prejudiciul imprevizibil la momentul Tncheierii contractului.

c) un al treilea principiu dupa care instanta va aprecia Tntinderea despagubirilor este acela potrivit cu care, Tn toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, care se gaseste Tn legatura cauzala cu faptul care a generat neexecutarea contractului. Nu sunt supuse repararii prejudiciile indirecte.

2) prin lege (evaluarea legala). Aceasta Tnseamna ca evaluarea daunelor- interese se face de lege. In dreptul nostru evaluarea legala exista Tn privinta prejudiciului suferit de creditor Tn cazul neexecutarii unei obligatii care are ca obiect o suma de bani.

Neexecutarea obligatiei de a da o suma de bani nu poate avea drept consecinta obligarea debitorului la plata de depagubiri compensatorii, care ar trebui sa constea tot Tntr-o suma de bani, ci numai la plata de despagubiri moratorii (pentru Tntarziere).

Trasaturi speciale ale evaluarii a daunelor-interese:a) creditorul obligatiei avand ca obiect a da o suma de bani nu poate pretinde, drept

echivalent al prejudiciului Tncercat prin Tntarziere la executare, decat dobanda stabilita de lege. Potrivit art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 aprobata cu modificari prin Legea nr. 356/2002, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, diminuat cu 20% .

Partile au libertatea de a stipula dobanzi conventionale, al caror cuantum poate depasi cuantumul dobanzii legale cu cel mult 50% pe an.

b) Tn caz de evaluare legala, creditorul nu este obligat sa faca dovada ca prin intarzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Legea porneste de la ideea ca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand Tn cuantumul dobanzii legale datorate pe perioada Tntarzierii la executare.

In conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 9/2000 aprobata cu modificari prin Legea nr. 356/2002, dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei Tmprumutate. Dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi Tn temeiul unei conventii speciale Tncheiate Tn acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an.

c) Tn sfarsit, daunele-interese constand Tn dobanda legala sunt datorate, deregula, din ziua chemarii Tn judecata, simpla notificare prin intermediul executorilor judecatoresti nefiind suficienta pentru datorarea si acordarea lor. De la aceasta regula exista unele exceptii, prevazute de lege, cand, fie ca dobanda legala estedatorata dela data somarii prin executor judecatoresc - spre exemplu art. 1669 Cod civil, Tnmateria fidejusiunii -, fie ca ea se datoreaza de drept, fara Tndeplinirea une formalitati - de exemplu art. 1550, Tn materia contractului de mandat.

3) prin conventia partilor (evaluarea conventional. Clauza penala). Un alt mod de evaluare a despagubirilor (daunelor-interese) este evaluarea prin conventia partilor.

Cu privire la acest mod de evaluare trebuie sa distingem:a) partilepot conveni asupra cuantumului despagubirilor datorate de debitor,

dupa ce s-a produs Tncalcarea obligatiei contractuale asumate, deci dupa producerea prejudiciului.

b) pot stabili Tn cuprinsul contractului sau printr-o conventie separata, ulterioara Tncheierii acestuia, dar Tnainte de producerea prejudiciului cuantumul daunelor-interese datorate de debitor ca urmare a neexecutarii, executarii cu Tntarziere sau necorespunzatoare a obligatiei sale si care au menirea sa acopere tocmai prejudiciul Tncercat de creditor. Deci partile determina, prin acordul lor de vointa, Tntinderea

115

prejudiciului si cuantumul daunelor care-l vor acoperi, Tnainte ca acesta sa se fi produs. In acest din urma caz partile au prevazut o clauza penala.

Clauza penala este acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu Tntarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.

Clauza penala poate consta Tn obligatia debitorului de a presta creditorului, Tn caz de neexecutare a obligatiei, o suma de bani sau o alta valoare patrimoniala (art. 1066 Cod civil). Ea poate fi prevazuta atat pentru neexecutarea obligatiei, cat si unei clauze penale se poate face nu numai Tn cazul unor obligatii contractuale, ci si Tn privinta unor obligatii care au un alt izvor.

Caracterele juridice ale clauzei penale:a) este o conventie, deci urmeaza a Tndeplini conditiile de validitate ale oricarei

conventii.In acelasi timp, are un caracter accesoriu, astfel ca validitatea obligatiei principale

constituie o conditie esentiala pentru existenta clauzei penale. Daca obligatia principala este nula ori se stinge, si clauza penala va fi nula ori se va stinge. Nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligatiei principale.

b) stipularea clauzei penale prezinta o mare utilitate practica deoarece prin ea se fixeaza anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, executare cu Tntarziere sau necorepunzatoare. In acest fel, partile sunt scutite de a se mai adresa justitiei pentru evaluarea prejudiciului si se Tnlatura dificultatile pe care le ridica proba lui.

c) scopul clauzei penale este determinarea, prin conventia partilor, a Tntinderii prejudiciului Tn caz de neexecutare, si nu crearea unei posibilitati pentru debitor de a se libera printr-o alta prestatie - clauza penala - decat cea principala.

Asa fiind, debitorul obligatiei cu clauza penala nu are un drept de optiune Tntre executarea obligatiei pricipale si plata clauzei penale, el nu poate refuza executarea, oferind clauza penala.

Creditorul Tnsa, Tn caz de neexecutare din partea debitorului poate cere, fie Tndeplinirea obligatiei principale, fie clauza penala.

Aceasta posibilitate de alegere exista pentru creditor numai dupa ce obligatia principala de§i a devenit exigibila, nu a fost executata de debitor.

Daca creditorul, spre a obtine executarea Tn natura, face aplicarea art. 10761077 Cod civil, si aduce obligatia la Tndeplinire pe cheltuiala debitorului, acesta va fi obligat la restituirea cheltuielilor, chiar daca ele Tntrec cuantumul clauzei penale.

Subliniem ca obligatia cu clauza penala are un singur obiect, astfel ca daca acesta piere din caz fortuit sau din caz de forta majora, debitorul va fi liberat.

d) Clauza penala fiind un contract, este obligatorie Tntre parti; ca urmare, Tn principiu, instanta de judecata nu are dreptul sa-i reduca sau sa-i mareasca cuantumul. Deci, instanta nu poate nici sa verifice Tntinderea prejudiciului suferit de creditor, si nici sa ceara creditorului sa dovedeasca Tntinderea prejudiciului efectiv suferit.

In caz de neexecutare partiala, cuantumul clauzei penale poate fi mic§orat de instanta de judecata proportional cu ce s-a executat (art. 1070 Cod civil).

Daca s-a prevazut clauza penala pentru Tntarzierea la executare, creditorul va putea cere atat executarea Tn natura, cat §i clauza penala.

Cand ea a fost prevazuta pentru neexecutare; nu va putea fi cumulata cu executarea Tn natura; creditorul va putea pretinde numai acordarea clauzei penale.

e) Dat fiind faptul ca semnificatia clauzei penale este evaluarea conventional a despagubirilor (daunelor-interese) datorate creditorului pentru neexecutare, executare cu Tntarziere sau necorepunzatoare, ea este datorata atunci cand sunt intrunite toate

116

conditiile acordarii de despagubiri.Se cere ca neexecutarea sa provina din vina debitorului, sa-i fie imputabila, iar daca

el va dovedi cauza straina, va fi exonerat de plata clauzei penale.De asemenea, debitorul trebuie pus Tn Tntarziere, afara de cazurile Tn care el este

de drept Tn Tntarziere.Mentionam ca stipularea clauzei penale este interzisa Tn contractele de Tmprumut.f) creditorul obligatiei cu clauza penala este un creditor chirografar, care vine Tn

concurs cu ceilalti creditori, fara vreun drept de preferinta fata de ceilalti creditori chirografari ai aceluiasi debitor.

3. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului.

a) Categorii de drepturi ale creditorului asupra patrimoniului debitorului.Creanta pe care creditorul o are Tmpotriva debitorului sau Tn cadrul raportului juridic obligational Tl confera anumite drepturi asupra patrimoniului acestuia, drepturi care au Tn vedere asigurarea executarii obligatiei fie Tn natura, fie prin echivalent.

Debitorul raspunde pentru obligatiile asumate cu Tntregul sau patrimoniu. Potrivit art. 1718 Cod civil, „oricine este obligat personal este tinut de a Tndeplini Tndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare". Suntem Tn prezenta dreptului de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului sau, adica al acelor creditori care nu-si vad garantata creanta prin garantii reale care sa poarte asupra unor bunuri determinate din acel patrimoniu.

Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari nu poarta aszpra unor bunuri determinate, ci asupra unei universalitati - patrimoniul debitorului. De aceea, actele pe care debitorul le Tncheie fara frauda si care Ti modifica patrimoniul sunt opozabile creditorilor chirografari, adica acestia sunt tinuti sa respecte efectele pe care ele le produc.

De asemenea, este de mentionat ca dreptul de gaj general nu acorda creditorilor nici un fel de preferinta: ei vin toti Tn concurs la urmarirea bunurilor debitorului lor.

Oricare dintre creditorii chirografari va putea:1) sa ceara executarea asupra bunurilor debitorului, Tn vederea obtinerii

despagubirilor datorate pentru neexecutarea obligatiei de catre debitor. In acest caz, bunurile debitorului vor fi puse Tn vanzare, creditorul urmand a fi satisfacut din pretul obtinut. Executarea silita face obiectul cercetarii dreptului procesual civil;

2) sa ceara luarea unor masuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului;3) sa intenteze actiunea oblica Tn cazurile Tn care debitorul nu intenteaza

actiuni pentru valorificarea unor drepturi ce-i apartin;4) sa intenteze actiunea revocatorie (pauliana), Tn cazurile Tn care debitorul

Tncheie acte juridice Tn frauda creditorilor sai chirografari.b) Masuri pentru conservarea patrimoniului debitorului. Desi dreptul de gaj general

poarta asupra Tntregului patrimoniu al debitorului lor, el poate sa nu prezinte utilitate practica pentru creditor atunci cand debitorul este insolvabil. Insolvabilitatea debitorului poate avea cauze diferite: contractarea de noi datorii, urmarirea exercitata de alti creditori, nedibacia debitorului Tn administrarea patrimoniului sau, etc.

Pentru a evita ca la scadenta debitorul sa apara ca fiind lipsit de elemente active Tn patrimoniul sau, adica sa fie insolvabil, legea acorda creditorilor chirografari anumite mijloace juridice destinate a asigura conservarea patrimoniului debitorului lor. Acestea sunt masurile conservatorii (actele conservatorii).

Categorii de masuri conservatorii. Masurile care au drept scop conservarea patrimoniului debitorului sunt urmatoarele:

a) cererea de a se pune sechestru asigurator pe anumite bunuri ale debitorului,

117

atunci cand exista temerea justificata ca aceste bunuri vor fi ascunde, deteriorate sau Tnstrainate de debitor;

b) cererea de efectuare a inscriptiei sau transcriptiei imobiliare, Tn ipoteza Tn care debitorul dobandeste dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra imobil si negljeaza efectuarea lor;

c) dreptul creditorilor de a interveni Tn procesele debitorului cu privire la bunuri din patrimoniul sau §i Tn procesele de Tmparteala ale debitorului, „ca nu cumva Tmparteala sa se faca cu viclinie Tn vatamarea drepturilor lor" (art. 785 Cod civil);

d) dreptul creditorului de a intenta actiunea Tn declararea simulatiei, prin care se tinde a demonstra caracterul simulat al operatiei care consta Tn Tncheierea concomitenta a unui act aparent care nu exprima vointa reala a partilor si a unuia secret, Tn care se exprima vointa reala.

Pentru intentarea acestei actiuni creditorului nu trebuie sa dovedeasca insolvabilitatea debitorului ci numai un interes serios §i legitim

c) Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie); Actiunea revocatorie (pauliana).Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie). Definitie. Este posibil ca un debitor sa

devina insolvabil sau sa-si micsoreze elementele active ale patrimoniului sau prin faptul cp din negljenta, din nepasare sau din nepricepere, sau cu rea-credinta nu- si exercita anumite dtepturi pe care le are Tmpotriva unor terte persoane. In aceasta situatie, legea confera creditorului chirografar dreptul de a le exercita el, Tn numele debitorului sau.

Potrivit art. 974 Cod Civil, „creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care Ti sunt exclusiv personale".

Actiunea oblica este acea actiune Tn justitie pe care creditorul o exercitata pentru valorificarea unui drept care apartine debitorului sau. Aceasta actiune se mai numeste indirecta sau subrogatorie, pentru ca ea este exercitata de creditor Tn numele debitorului sau, dar va duce la acelasi rezultat ca si cum ar fi fost exercitata de debitor.

Spre exemplu, un debitor are la Tndemana o actiune Tn revendicare Tmpotriva unui tert care este pe care sa-i uzucapeze un bun si negljeaza sa intenteze actiunea; sau i-a fost cauzat un prejudiciu si nu urmareste faptuitorul pentru repararea lui; sau a Tnchiriat un bun, chiriasul nu plateste chiria, iar el negljeaza sa i-o pretinda.

Domeniul de aplicatie. In stabilirea domeniului de aplicatie al actiunii oblice se impun cateva precizari:

1) creditorul va putea exercita numai actiunile cu privire la drepturi al caror titular este debitorul, deci care se afla Tn patrimoniul acestuia. Datorita pasivitatii debitorului ele sunt pe cale de a se pierde; de exemplu pe cale de a fi prescrise.

Se admite ca pe calea actiunii oblice pot fi exercitate si caile de executare silita.2) un creditor chirografar nu se poate substitui debitorului Tn administrarea

patrimoniului sau; debitorul ramane liber sa efectueze orice fel de act juridic, dispunand Tn mod liber de bunurile sale. El poate contracta noi datorii sau dobandi noi drepturi.

Creditorul nu va putea Tnsa sa faca acte de dispozitie sau de administrarea pentru debitor.

3) creditorul nu poate intenta acele actiuni care au un caracter exclusiv personal, fie ca prin ele se apara drepturi personale nepatrimoniale, fie chiar uneloe categorii de drepturi patrimoniale. Ele sunt urmatoarele:

a) actiunile prin care se apara drepturile personale nepatrimoniale: actiunile de stare civila, stabilirea filiatiei, drepturile parintesti;

b) actiunile care privesc drepturi patrimoniale, dar a caror exercitare implica o apreciere subiectiva din partea titulatului lor; Tntemeiata pe ratiuni de ordin etic cum ar fi o actiune prin se cere revocarea unei donatii pentru ingratitudine;

118

c) actiunile privesc drepturi patrimoniale care au Tnsa un obiect neurmaribil, cum ar fi pensia de Tntretinere. Actiunea oblica apare, Tn acest caz, ca inutila.

Toate celelalte actiuni patrimoniale, care privesc drepturi existente Tn patrimoniul debitorului, pot fi exercitate de creditori pe calea actiunii oblice, Tn numele debitorului lor.

Conditiile intentarii actiunii oblice. Pentru a se putea intenta - actiunea este necesara Tndeplinirea unor conditii, astfel:

- debitorul sa fie inactiv, adica sa nu intenteze el Tnsusi actiunea pe care o poate intenta. Dupa ce creditorul a pornit actiunea, debitorul o putea prelua, astfel ca titularul ei devine debitorul; creditorul poate ramane Tn proces, alaturi de debitor, pentru ocrotirea propriilor sale interese;

- creditorul trebuie sa aiba un interes serios §i legitim pentru a intenta actiunea. Un asemenea interes exista atunci cand debitorul este insolvabil. Daca debitorul este solvabil, actiunea urmeaza a fi considerata ca lipsita de interes;

- creanta pe care o are creditorul trebuie sa fie certa, adica ferma, existenta ei sa nu dea nastere la discutii, §i lichida, adica sa aiba cuantumul determinat. De asemenea, Tn conceptia practicii judecatoresti, creanta trebuie sa fie si exigibila.

Nu se cere ca debitorul sa fie introdus Tn proces. Totusi, introducerea lui Tn proces este utila deoarece, pe de o parte, va putea formula unele aparari si exceptii iar, pe de alta parte, hotararea judecatoreasca Ti va fi opozabila.

Efectele actiunii oblice. Creditorul exercita actiunea oblica Tn numele debitorului sau. De aici decurg o serie de consecinte:

- mai Tntai, paratul actionat de creditor Ti va putea opune acestuia toate apararile (exceptiile) pe care le-ar fi putut opune §i debitorului;

- Tn al doilea rand, daca creditorul castiga procesul prin care pornit actiunea oblica, bunul asupra caruia purta dreptul ce era amenintat cu pierderea este readus Tn patrimoniul debitorului. Drept urmare, el va servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari, fara ca acela dintre creditori care a intenta actiunea oblica sa aiba vreun drept de preferinta fata de ceilalti creditori.

De aceea, o actiune directa, ar prezenta mai mult interes pentru creditor. Dar, o asemenea actiune poate fi intentata numai Tn cazurile expres prevazute de lege, si anume:

1) . Tn cazul contractului de antrepriza, cand lucratorii folositi de antreprenorul care a construit o cladire pot actiona direct pe beneficiarul constructiei pentru plata sumelor care li se cuvin (creditori ai acestor sume) Tn masura Tn care n-au fost platite antreprenorului (art. 1488 Cod civil);

2) . Tn cazul contractului de mandat, cand pentru executarea contractului, mandatarul Tsi substituie, pe baza unui contract separat, o alta persoana. Mandantului din primul contract i se recunoaste o actiune directa fata de submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea (art. 1542 alin. final Cod civil).

Actiunea revocatorie (pauliana). Definitie. O alta actiune care se Tntemeiaza pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este actiunea revocatorie (pauliana). Aceasta actiune reprezinta un mjloc juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice Tncheiate de debitor Tn frauda dreptului sau de gaj general.

Putem defini actiunea revocatorie ca fiind acea actiune prin care creditorul poate cere revocarea (desfiintarea) pe cale judecatoreasca a actelor juridice Tncheiate de debitor Tn vederea prejudicierii sale. Prejudicierea creditorului se concretizeaza Tn faptul ca prin Tncheierea actelor atacate debitorul T§i mare§te sau creeaza o stare de insolvabilitate.

Domeniul de aplicatie. In principiu, domeniul de aplicatie al actiunii revocatorii nu difera de acela al actiunii oblice. Deci nu vor putea fi atacate actele care privesc drepturi personale nepatrimoniale, drepturi patrimoniale care implica o apreciere de ordin subiectiv

119

din partea debitorului sau cele care privesc drepturi personale neurmaribile.Se admite totusi posibilitatea intentarii unei actiuni revocatorii chiar si Tn ipoteza

drepturilor neurmaribile, daca, Tn stabilirea lor, sunt fraudati creditorii chirografari. Spre exemplu, Tn cazul unei obligatii de Tntretinere, debitorul plateste o suma de bani care este excesiva, spre a frauda pe creditorii chirografari.

Conditii intentarii actiuni revocatorii. Pentru a se putea intenta actiiunea revocatorie este necesara Tndeplinirea mai multor conditii:

a) Actul atacat sa fie creat creditorului un prejudiciu, adica prin acest act debitorul Tsi micsoreaza activul patrimonial.

Creditorul nu poate ataca un act prin care debitorul plateste un al creditor al sau sau prin care refuza a primi o donatie ori acesta contacteaza noi datorii.

b) Frauda debitorului consta Tn aceea ca debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor. Nu este necesar ca atitudinea subiectiva a debitorului sa Tmbrace forma intentiei (dolului) de a-l pagubi pe creditor.

c) creditorul sa aiba o creanta certa, lichida, exigibila si, Tn principiu, anterioara actului atacat.

In principiu, un act juridic nu poate interesa decat pe creditorii prezenti, nu si pe cei viitori.

Data anterioara a creantei creditorului fata de actul atacat poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Atunci cand debitorul Tncheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar daca este vorba de un act Tncheiat anterior nasterii dreptului sau de creanta.

Pentru exercitarea actiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul sa aiba un titlu executoriu prin care sa-i fie constatata creanta, deoarece actiunea pauliana nu este un act de executare, ci o revocare a unui act.

d) complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a Tncheiat actul atacat. Aceasta conditie trebuie Tndeplinita numai atunci cand se ataca un act cu titlu oneros. Cand actul atacat este cu titlu gratuit este suficienta frauda debitorului. Actul va fi revocat numai cand se dovedeste frauda tertului. Ea consta Tn faptul ca tertul cunoaste ca prin Tncheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.

Efectele actiunii revocatorii. Ca urmare a reusitei Tn actiunea revocatorie, actul atacat, dovedind ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului.

Actiunea revocatorie este proprie creditorului care o intenteaza. Ca atare, produce efecte relative, Tn sensul ca, drept urmarea a reusitei ei, va fi reparat numai prejudiciul suferit de creditorul reclamant.

Fata de ceilalti creditori ai debitorului, actiunea pauliana nu produce nici un efect.Natura juridica a actiunii revocatorii. Actiunea revocatorie se deosebeste de actiunea

oblica prin aceea ca prima apartine creditorului chirografar, pe cand cea de a doua este exercitata de creditor Tn numele debitorului.

Sub aspectul efectelor sale, actiunea revocatorie duce la desfiintarea actului, Tntocmai ca si actiunea in anularea unui act juridic. Dar se deosebeste prin aceea ca actiunea Tn anulare produce efecte fata de orice persoana, pe cand actiunea revocatorie are un caracter relativ, adica Tsi produce efecte numai Tntre creditor si tertul dobanditor.

Actiunea revocatorie are deci o configuratie autonoma; ea este o actiune Tn inopozabilitatea actului Tncheiat de debitor Tn frauda drepturilor creditorului sau.

Tntrebari:Care sunt conditiile platii?

120

Prezentati regulile imputatiei platii.Care este regimul dobanzii legale?Comentati conditiile de promovare a actiunii revocatorii.Efectuati o comparatie Tntre efectele admiterii actiunii indirecte si efectele admiterii

actiunii pauliene.Obiective:

Sa deosebeasca modurile de transmitere a obligatiilor de modurile de transformare a obligatiilor.

Sa identifice efectele novatiei.

1. Moduri de transmitere. a) Cesiunea de creanta. Definitie. Cresiunea de creanta este o conventie prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane. Creditorul care transmite creanta se numeste cedent; persoana catre care se transmite creanta, care o dobandeste prin cesiune se numeste cesionar; debitorul creantei transmise (cedate) se numeste debitor cedat. Asadar, partile conventiei care are ca obiect cesiunea unei creante sunt cedentul §i cesionarul.

Conditiile cesiunii de creanta. Cesiunea de creanta este o conventie, un contract. Ca urmare, ea trebuie sa Tndeplineasca toate conditiile de validitate ale contractului.

In principiu, orice creanta ooate forma obiectul unei cesiuni.Cesiunea de creanta este un contract consensual, deci este valabil din momentul

Tncheierii acordului de vointa.Pentru validitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului

cedat. Dar, pentru ca cesiunea sa fie opozabila tertilor, trebuie Tndeplinite anumite formalitati: a) prin notificarea facuta de cedent sau cesionar debitorului cedat, i se face cunoscut faptul schimbarii creditorului; b) acceptarea din partea debitorului cedat (art. 1393 Cod civil) are semnificatia faptului ca el a luat cunostinta despre cesiune, adica de schimbarea creditorului sau, initial. Acceptarea trebuie facuta Tn forma autentica, spre a fi opozabila tuturor categoriilor de terti.

Efectele cesiunii de creanta. In primul rand, cesiunea de creanta produce efectele actelor juridice care se Tnfaptuiesc prin intermediul ei: vanzare, schimb, donatie, Tmprumut. In al doilea rand, cesiunea de creanta produce efecte specifice.

Astfel, Tntre parti, ca efect al cesiunii de creanta, din momentul realizarii acordului de vointe creanta se transfera la cesionar. Cesionarul devine creditor, Tn locul cedentului, preluandu-i toate drepturile. Totodata, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.

Atunci cand cesiunea de creanta se face cu titlu oneros, Tn raporturile dintre cedent si cesionar, ea produce si un alt efect, anume acela de a naste Tn sarcina cedentului obligatia de garantie, care este de doua feluri: de drept (art. 1392 Cod civil) si conventionala.

Cat priveste garantia de drept (legala), ea cuprinde obligatia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si a accesoriilor sale. Potrivit art. 1397 Cod civil cedentul nu raspunde de drept de solvabilitatea debitorului cedat.

Regulile din materia garantiei de drept sunt supletive, astfel ca partile pot sa le modifice, Tn anumite limite, prin clauze de garantie conventional. Ele pot sa cinvina asupra agravarii obligatiei de garantie a cedentului. Prin stipulatie expresa, cedentul se poate angaja sa garanteze si solvabilitatea viitoare a debitorului cedat. In toate cazurile, cedentul raspunde numai Tn limitele pretului cesiunii.

Fata de terti, cesiunea produce efecte numai din momentul notificarii facute prin

121

intermediul executorilor judecatoresti sau al acceptarii de catre debitorul cedat prin Tnscris autentic.

Terti Tn materia cesiunii de creanta sunt: debitorul cedat; cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleiasi creante; creditorii cedentului.

b) Subrogatia Tn drepturile creditorului prin plata creantei. Definitie. Subrogatia Tn drepturile creditorului prin plata creantei (subrogatia personala) este un mjloc de transmitere legala sau conventional a dreptului de creanta, cu toate garantiile §i accesoriile sale, catre un tert care a platit pe creditorul initial, in locul debitorului.

Subrogatia legala. Cazuri. Potrivit art. 1108 Cod civil subrogatia opereaza de drept Tn urmatoarele cazuri:

1) . „Tn folosul aceluia care, fiind el Tnsusi creditor, plateste altui creditor, ce are preferinta". Este ipoteza Tn care un creditor plateste altui creditor cu rang preferential, subrogandu-se Tn drepturile acestuia.

2) . „Tn folosul aceluia care, dobandind un imobil, plateste creditorilor caror acest imobil era ipotecat". Este ipoteza Tn care dobanditorul unui imobil ipotecat plateste pe creditorii care au un drept de ipoteca asupra acelui imobil. Ea poate avea interes sa-i plateasca, pentru a Tmpiedica urmarirea imobilului, adica scoaterea lui la vanzare de catre creditorii ipotecari. Cumparatorul va avea ipoteca asupra propriului sau imobil, cu rangul creditorilor platiti.

3) . „Tn folosul aceluia, care fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface", adica au interes sa plateasca.

Sunt obligati impreuna cu altul Tn dreptul nostru civil: a) codebitorii solidari; b) codebitorii obligatiilor indivizibile; c) fidejusorii Tntre ei.

Sunt obligati pentru altul: a) fidejusorii; b) cautiunea reala.4) . „Tn folosul erederului beneficiar, care a platit din starea sa datoriile

succesiunii". Acest caz de subrogatie legala priveste mostenitorul care a acceptat o succesiune sub beneficiu de inventar si plateste o datorie a succesiunii astfel acceptate din propriul sau patrimoniu.

5) art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile Tn Romania, potrivit caruia Tn limitele indemnizatiei platite Tn asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat Tn toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.

Subrogatia conventional.a) Subrogatia consimtita de creditor. Aceasta forma a subrogatiei conventionale

este prevazuta de art. 1107 Cod civil, potrivit cu care „cand creditorul, primind plata sa de la o alta persoana, da acestei persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, Tn contra debitorului; aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si facuta tot Tntr-un timp cu plata".

Din text rezulta ca:1) . cel ce face subrogatia este creditorul, deoarece el, prin primirea platii se

subroga pe tertul solvens Tn toate drepturile si actiunile pe care le are Tmpotriva debitorului sau.

2) . subrogatia conventional consimtita de creditor trebuie sa se produca concomitent cu plata.

3) . conventia de subrogare dintre creditor si tertul solvens trebuie sa fie expresa, ceea ce Tnseamna ca vointa creditorului de a subroga pe tert Tn drepturile si actiunile sale trebuie sa rezulte Tn mod neTndoielnic.

4) . pentru ca subrogatia sa fie opozabila tertilor si sa se poata dovedi faptul ca operatia Tnlocuirii crediutorului s-a facut concomitent cu plata, este necesar ca chitanta sa

122

aiba data certa.b) Subrogatia consimtita de debitor. Potrivit art. 1107 alin. 2 Cod civil, aceasta forma

a subrogatiei conventionale se efectueaza atunci „cand debitorul se Tmprumuta cu o suma spre a-si plati datoria si subroga pe Tmprumutator Tn drepturile creditorului".

In acest caz cel care face Tnlocuirea creditorului este debitorul. Spre a se Tmpiedica eventualele fraude, potrivit art. 1107 alin 2 teza finala, se cere ca:

- actul de Tmprumut si chitanta de plata a datoriei sa se faca Tn forma autentica:- Tn actul de Tmprumut sa se precizeze expres suma ce se Tmprumuta spre a se

plati datoria;- Tn chitanta de plata a datoriei sa se arate ca datoria se plateste cu suma

Tmprumutata.Asadar, subrogatia consimtita de debitor este un act juridic solemn. La aceasta

subrogatie nu se cere consimtamantul creditorului. Daca el refuza plata, debitorul poate face oferta reala urmata de consemnatiune.

Efectele subrogatiei. Prin subrogatie, subrogatul dobandeste toate drepturile creditorului platit. El dobandeste creanta platita cu toate drepturile si accesoriile ei, si toate eventualele garantii ale creantei respective: ipoteca, privilegii, gaj.

In cazul unei subrogatii partiale, drepturile creditorului se stramuta la solvens Tn limitele platii pe care el a efectuat-o. Creditorul si subrogatul vor veni Tn concurs, fara ca Tntre ei sa existe un drept de preferinta.

2. Moduri de transformare; a) Novatia. Definitie. Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.

Felurile novatiei. Novatia este de doua feluri: obiectiva - se produce cand creditorul si debitorul initial, dar, Tn raportul juridic obligational se schimba obiectul sau cauza acestuia; subiectiva - presupune schimbarea creditorului sau a debitorului raportului juridic de obligatie. Novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea unui nou creditor celui vechi, iar novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cand un tert se angajeaza fata de crditor sa plateasca datoria, fara ca, pentru aceasta, sa ceara concursul debitorului initial.

Conditii. Novatia, fiind un contract, va fi supusa tuturor conditiilor de valabilitate ale contractelor.

In acelasi timp, novatia trebuie sa Tndeplineasca conditii specifice:- existenta unei obligatii valabile, care urmeaza a se stinge prin novatie;- nasterea unei obligatii noi valabile;- noua obligatie sa contina un element nou fata de vechea obligatie;- intentia partilor de a nova.Efectele novatiei. In primul rand efectul principal este acela a stingerii vechii obligatii

si Tnlocuirea cu o obligatie noua. O data cu cu vechea obligatie se sting toate accesoriile si garantiile care o Tnsoteau.

In al doilea rand, Tntre parti se naste un nou raport obligational. Acest raport este Tntotodeauna de natura contractuala, deoarece este rezultatul vointei partilor de a nova.

b) Delegatia. Definitie. delegatia este o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alaturi de el sau Tn locul lui.

Felurile delagtiei. Delegatia poate fi: perfecta - se caracterizeaza prin aceea ca delegatul descarca prin declaratie expresa pe delegant si Tntelege ca obligatia sa fie executata de delegat; imperfecta - delegatarul nu conseimte la liberarea delegantului, ceea ce face ca el, creditorul initial, sa aiba, pe langa debitorul sau, un nou debitor.

Efectele delegatiei. Delegatia perfecta, Tn principiu, stinge vechea obligatie si o

123

Tnlocuieste cu una noua.Potrivit art. 1133 Cod civil se prevede doua situatii Tn care obligatia delegantului

subzista fata de delegatar: a) cand delegatarul si-a rezervat expres dreptul de a urmari de delegant Tn caz de insolvabilitate a delegatului; b) cand delegatul este insolvabil Tn momentul delegatiei.

Delegatia imperfecta are ca efect faptul ca un nou raport de obligatie este adaugat celui preexistent: debitorul initial (delegant) nu este descarcat de obligatia sa fata de delegatar, dar aceasta are un nou debitor, alaturi de cel initial, delegatul. Creditorul delegatar poate urmari, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.

Tntrebari:Cum deosebim un mod de transformare a obligatiilor fata de un mod de transmitere

a obligatiilor?Care sunt formele de realizare a opozabilitatii cesiunii de creanta?De cate feluri este novatia?Care este soarta garantiilor obligatiei novate?

Obiective:Sa determine importanta realizarii ori nerealizarii obligatiei Tn clasificarea modurilor

de stingere a obligatiilor.Sa identifice rolul vointei partilor Tn stingerea obligatiillor.

Moduri de stingere a obligatiilor sunt Tmprejurari, altele decat plata, care au ca efect Tncetarea raportului juridic obligational.

Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor:1) . dupa rolul vointei partilor Tn Tncetarea raportului juridic obligational: a)

moduri voluntare - remiterea de datorie si compensatia; b) moduri de stingere care opereaza Tn afara manifestarii de vointa a partilor - imposibilitatea fortuita de executarea si confuziunea.

2) . dupa stingerea obligatiei de a dus sau nu la realizarea creantei: a) moduri de stingere care duc la realizarea creantei - compensatia, confuziunea si darea Tn plata; b) moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei - remiterea de datorie si imposibilitatea fortuita de executare.

1. Moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei creditorului.a) compensatia. Definitie. Compensatia este modul de stingere a obligatiilor care

consta Tn stingerea a doua obligatii reciproce, pana la concurenta cei mai mici dintre ele.Cazuri in care nu opereaza compensarea:- cand se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la

proprietar;- cand se pretinde restituirea unui depozit neregulat;- cand o creanta este insesizabila;- nu poate opera Tn dauna drepturilor dobandite de alte persoane prin poprire.Felurile compensatiei:1) . legala, cand opereaza Tn puterea legii, prin Tntrunirea anumitor conditii;2) . conventional, cand opereaza prin conventia partilor;3) . judecatoreasca, cand opereaza prin hotararea instantei de judecata.

1) . Conditiile compensatiei legale:a) reciprocitatea obligatiilor - ambele creante trebuie sa existe Tntre aceleasi

124

persoane, care sa fie creditor si debitor, Tn acelasi timp;b) creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile - altfel s-ar schimba, fara vointa

partilor, obiectul obligatiei;c) creantele reciproce sa fie lichide - sa fie determinate cu exactitate Tn

valoarealor;

d) creantele reciproce sa fie exigibile - sa fi ajuns la scadenta.Daca sunt Tntrunite aceste conditii, compensatia se produce de drept.Compensatia va fi rezolvita (desfiintata), daca partile au savarsit acte

incompatibile cu stingerea, prin compensatie, a datoriilor reciproce. Cazuri:- acceptarea de catre debitor a cesiunii de creanta pe care o face creditorul sau unui

cesionar;- acceptarea de catre unul dintre cei doi creditori reciproci Tntre care a operat

compensatia legala a platii facute de celalat - renaste si creanta celui care a platit;- cand unul dintre cei doi creditori reciproci Tntre care a operat compensatia legala

urmareste pe celalalt si acesta nu-i opune compensatia.Efectele compensatiei. Compensatia duce la stingerea datoriilor reciproce cu

accesoriile si garantiile acestora, ca si plata.In cazul Tn care Tntre parti exista mai multe datorii reciproce, compensarea lor se

vor aplica regulile imputatiei platii.2) . Compensatia conventional va opera prin conventia partilor, Tn

aceleasi conditii ca si compensatia legala. Efectele vor fi aceleasi, cu mentiunea ca se vor produce de la data cand s-a Tncheiat conventia partilor cu privire la compensatie.

3) . Compensatia judecatoreasca intervine Tn momentul Tn care unul dintre creditori se va adresa instantei de judecata, atunci cand datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile, care va aprecia si va dispune stingerea datoriilor pana la concurenta celei mai mici. Efectele vor fi aceleasi, cu mentiunea ca ele se vor produce de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus compensatia.

b) Confuziunea. Definitie. Confuziunea consta Tn Tntrunirea Tn aceea§i persoana atat a calitatii de debitor, cat §i a aceleia de creditor, Tn cadrul aceluia§i raport juridic obligational. De exemplu, creditorul mosteneste pe debitor sau invers.

Efectele confuziunii. Confuziunea stinge raportul juridic obligational cu toate garantiile si accesoriile sale. Aceasta Tnseamna ca prin confuziune va fi liberat si garantul personal - fidejusorul.

In cazul unei obligatii solidare, creanta nu se va stinge decat pentru partea acestuia si nu profita decat Tn aceeasi masura celorlalti codebitori solidari. Acelasi efect se va produce si Tn cazul obligatiilor indivizibile.

Confuziunea poate sa Tnceteze atunci cand Tnceteaza cauza care a provocat-o. Efectele confuziunii se vor desfiinta si vechea obligatie renaste, aceasta deoarece confuziunea nu este o cauza de stingere propriu-zisa a obligatiei, ci mai degraba o piedica Tn executare ei.

c) Darea Tn plata. Definitie. Darea Tn plata este operatia juridica prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decat aceea la care s-a obligat la Tncheierea raportului juridic obligational.

Aceasta schimbare a prestatiei se face numai cu consimtamantul creditorului. Darea Tn plata se aseamna cu novatia prin schimbare de obiect, deosebindu-se de aceasta prin aceea ca darea Tn plata are loc Tn momentul efectuarii platii.

Efecte. Darea Tn plata stinge datoria Tntocmai ca si plata. Dar pentru ca aceasta sa

125

produca efectul extinctiv al darii Tn plata se cere ca, atunci cand noua prestatie consta Tn a da un bun individual determinat, cel care face darea Tn plata sa fie proprietarul lucrului care Tnlocuieste vechea prestatie; Tn caz contrar, operatia urmeaza a fi rezolvita pentru neTndeplinirea obligatiei asumate.

2. Moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului.a) Remiterea de datorie. Definitie. Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu

gratuit a creditorului de a-§i valorifica creanta pe care o are Tmpotriva debitorului sau.Conditiile remiterii de datorie. Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu

gratuit, care implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau.Daca se face prin acte Tntre vii, remiterea de datorie constituie o donatie indirecta si

este supusa tuturor regulilor specifice acesteia cu privire la revocare, reductiune sau raport. Remiterea de datorie nu trebuie sa se Tncheie Tn forma autentica.

Daca se face prin testament, ea trebuie sa Tndeplineasca conditiile de forma ale testamentului, validitatea ei depinzand de aceea a testamentului prin care a fost facuta.

Proba remiterii de datorie. Fiind un contract, urmeaza a se aplica regulile de drept comun aplicabile actelor juridice.

Creditorul poate elibera debitorului o chitanta fictiva de plata; poate Tntocmi un Tnscris constatator al remiterii de datorie; poate Tnmana debitorului Tnsusi titlul original constator al creantei - daca Tnscrisul este sub semnatura privata opereaza o prezumtie absoluta, iar daca Tnscrisul este autentic sau o copie legalizata a unei hotarari judecatoresti Tnvestita cu formula executorie, prezumtia de liberare a debitorului este relativa.

Efectele remiterii de datorie. Prin remiterea de datorie obligatia debitorului se stinge cu accesoriile si garantiile creantei, iar debitorul va fi liberat de executare ei.

In cazul unor codebitori solidari, remiterea de datorie facuta unuia, libereaza si pe ceilalti, cu exceptia rezervarii exprese a drepturilor creditorului Tmpotriva acestora.

Remiterea de datorie facuta unuia dintre fidejusori nu libereaza nici pe debitorul principal si nici pe ceilalti fidejusori.

b) imposibilitatea fortuita de executare. Obligatia se poate stinge si prin faptul ca executarea ei a devenit imposibila datorita unui caz fortuit sau de forta majora.

Aceasta imposibilitate poate privi obligatiile de a da un bun individual determinat, de a face si de a nu face si nu si obligatia de a da bunuri de gen.

Pentru ca debitorul sa fie liberat datorita cazului fortuit sau de forta majora, se cere ca pieirea obiectului obligatiei sa fi avut loc fara culpa acestuia si Tnainte de punerea sa Tn Tntarziere.

Daca posibilitatea fortuita de executare este temporara, obligatia nu se va stinge, ci se suspenda executarea ei.

fntrebari:Care sunt conditiile compensatiei legale?Care sunt efectele Tncetarii cauzei ce a determinat interventia confuziunii?Care dintre modurile de stingere a obligatiilor determina necesitatea rezolvarii

problemei riscului contractului?Obiective

Sa identifice Tmprejurarile ce determina calificarea unei obligatii ca fiind o obligatie complexa.

Sa fie Tn masura sa prezinte categoriile de obligatii afectate de modalitati.

126

1. Obligatiile afectate de modalitati; a) Termenul. Definitie. Termen este un eveniment viitor §i sigur ca se va produce, care afeteaza fie executarea, fie stingerea unei obligatii.

Clasificare:- dupa efectul sau:

a) termen suspensiv: suspenda executarea obligatiei pana la Tndeplinirea unui eveniment viitor si sigur;

b) termen extinctiv: determina data la care obligatia se stinge.- Tn functie de titularul beneficiului termenului:

a) termen Tn favoarea debitorului: art. 1024 C.civ. "Termenul este presupus Tntotdeauna ca s-a stipulat Tn favoarea debitorului..- reprezinta regula;

b) termen Tn favoarea creditorului: art. 1024 C.civ. ". daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este primit si Tn favoarea creditorului" (ex. Tn cazul depozitului, Tn care termenul este Tn favoarea deponentului);

c) termen Tn favoarea atat a debitorului, cat §i a creditorului .- Tn functie de izvorul sau:

a) termen voluntar sau conventional, adica este cel stabilit prin conventia partilor;

b) termen legal, adica acel termen stabilit printr-un act normativ;c) termen juridiciar, prin care se Tntelege acel termen acordat de catre instantele de

judecata.- dupa criteriul cunoasterii sau nu a datei Tmpliniri sale la momentul Tncheierii actului juridic:

a) termen cert: este acel termen a carui Tmplinire este cunoscuta chiar din momentul nasterii raportului juridic obligational;

b) termen incert: este termenul a carui Tmplinire nu este cunoscuta Tn momentul nasterii obligatiei, desi Tmplinirea lui este sigura.- dupa modul Tn care a fost precizat Tn raportul juridic obligational:

a) termen expres, este prevazut Tn mod direct de parti;b) termen tacit, cand este dedus din natura raportului obligational sau din alte

Tmprejurari legate de acesta.

Efecte. Trebuie sa distingem Tntre:Efectele termenului suspensiv : nu afecteaza existenta obligatiei, ci numai

exigibilitatea sa.1) . plata efectuata pedente termine este valabila; faptul executarii Tnainte de

termen este privit ca o renuntare la beneficiul termenului.2) . pedenti termine creditorul poate lua masurii conservatorii cu privire la

patrimoniul debitorului;3) . pana la Tmplinirea termenului nu curge termenul de prescriptie.Efectele termenului extinctiv : marcheaza momentul stingerii obligatiei prin unul din

modurile de stingere ale acesteia.

Efecte specifice termenului de gratie. Termenul de gratie se acorda de instanta de fond numai Tn favoarea debitorului, fara a cere consimtamantul creditorului si chiar fara a tine cont de eventualele stipulatii contractuale. El nu poate fi acordat cand partile au prevazut Tn contract pacte comisorii de gradul III sau IV.

Acest termen poate fi acordat, Tn principiu, pentru orice obligatie, indiferent de

127

izvorul sau obiectul ei.Termenul de gratie amana, pana la Tmplinirea termenului (sau pana la decaderea

debitorului din beneficiul termenului de gratie), executarea silita a obligatiei, Tnsa nu Tmpiedica, daca este cazul, compensatiei.

Exceptii. termenul de gratie nu poate fi acordat Tn cazul: depozitului; cand partile au prevazut un pact comisoriu expres; Tn materie comerciala; daca bunurile debitorului se urmaresc de alti creditori; daca debitorul este Tn stare de faliment sau insolvabilitate cunoscuta; daca prin fapta sa debitorul a micsorat garantiile date prin contract creditorului si daca debitorul nu a dat garantiile promise.

b) Conditia. Definitie. Este un eveniment viitor §i nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) raportului juridic obligational.

Clasificare:- dupa criteriul efectului:

a) conditie suspensiva este acea conditie de a carei Tmplinire depinde nasterea raportului obligational;

b) conditie rezolutorie este acea conditie de a carei Tndeplinire duce la desfiintarea retroactiva a raoortului obligational;- dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii sau nerealizarii evenimentului:

a) conditie cauzala este acea conditie a carei realizare depinde de hazard, de Tntamplare, fiind independenta de vointa partilor (art. 1005 C.civ.);

b) conditie mixta este conditia a carei realizare depinde de vointa uneia din parti si de vointa unei alte persoane, determinata (art. 1007 C.civ.);

c) conditie potestativa este conditia a carei realizare depinde de vointa uneia dintre parti (art. 1006 C.civ.).

Conditia potestativa poate fi pura sau simpla. Conditia pur potestativa este acea conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei parti. Conditia potestativa simpla este acea conditie a carei realizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminate.

Deosebiri: - obligatia asumata sub conditie suspensiva pur potestativa din partea celui care se obliga este nula (art. 1010 C.civ.), deoarece o asemenea conditie echivaleaza practic cu lipsa intentiei debitorului de a se obliga;

- obligatia asumata sub conditie (suspensiva sau rezolutorie) pur potestativa din partea creditorului este valabila;

- obligatia asumata sub conditie potestativa simpla este valabila atat Tn privinta debitorului, cat si a creditorului (exceptie: donatia; "este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror Tndeplinire atarna numai de vointa donatorului").- dupa modul ei de formulare:

a) conditie pozitiva, atunci cand raportul juridic obligational este afectat de un eveniment care urmeaza sa se Tndeplineasca;

b) conditie negativa, atunci cand raportul juridic obligational este afectat de un eveniment care urmeaza sa nu se Tndeplineasca.- alte clasificari: conditieposibila si conditie imposibila; conditie licita §i morala siconditie ilicita §i imorala.

Conditia imposibila (consta Tntr-un eveniment care nu se poate realiza, fie sub aspect material, fie sub aspect juridic) sau ilicita (care contravine legii sau prin care se urmareste obtinerea unui rezultat contar legii) ori imorala (care consta Tntr-un fapt potrivnic regulilor de convietuirea sociala) este lovita de nulitate. O asemenea conditie desfiinteaza obligatia, numai atunci cand este vorba de o conditie suspensiva; Tn schimb daca este o

128

conditie rezolutorie, ea nu desfiinteaza obligatia, ci urmeaza a fi socotita pura si simpla.Efecte. Conditia Tsi produce, Tn principiu, efectele retroactiv (ex tunc). Trebuie sa

distingem Tntre:Efectele conditiei suspensive

Pedente conditionae: se presupune ca obligatia Tnca nu exista. In consecinta:- creditorul nu poate cere executarea obligatiei (plata);- debitorul nu datoreaza nimic, iar daca totusi plateste, el poate cere restituirea platii

ca nedatorata;- obligatia nu se poate stinge prin compensatie, deoarece nu se stinge nici prin

plata;- prescriptia extinctiva nu Tncepe sa curga (dreptul la actiune).

Drepturile creditorului:- riscul pieirii fortuite a bunului individual determinat, care face obiectul obligatiei de

a da, va fi suportat de debitorul acestei obligatii;- creditorul poate totusi sa faca acte de conservare, cum ar fi: Tntreruperea unei

prescriptii, dobanditorul sub conditie suspensiva al unui drept real imobiliar Tl poate Tnscrie Tn CF;

- creditorul poate sa solicite si sa obtina garantie pentru creanta sa (gaj, garantie reala mobiliara, ipoteca, fidejusiune);

- creditorul poate sa cedeze, prin acte inter vivos sau prin acte mortis causa dreptul sau conditional (exceptie: "orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cand eredele sau legatarul a murit Tnaintea Tmplinirii conditiei - art. 925 C.civ.);

- debitorul este tinut sa respecte dreptul creditorului.Eveniente condionae:1) daca conditia s-a realizat, obligatia fiind considerata ca-si produce efectele ex

tunc. In consecinta:- plata efectuata pedente conditionae, desi era nedatorata si se putea cere

restituirea ei, este validata prin Tndeplinirea conditiei si nu mai poate fi restituita;- transmisiunile de drepturi consimtite pedente conditionae de catre titularul

dreptului conditional sunt consolidate;Exceptii: - prescriptia extinctiva Tncepe sa curga numai de la data Tmplinirii

conditiei;- fructele culese de Tnstrainator raman ale sale;- actele de administrare facute de cel care a Tnstrainat Tnainte de

Tmplinirea conditiei raman valabile, desi, ca efect al Tmplinirii conditiei suspensive, se considera ca el nu a mai fost proprietarul bunului din momentul Tncheierii raportului juridic obligational;

- riscurile produse pedente conditionae sunt Tn sarcina celui care aTnstrainat.

2) daca nu s-a Tndeplinit conditia suspensiva, atunci partile se gasesc Tn situatia Tn care ar fi fost daca nu ar fi Tncheiat raportul juridic obligational. Prin urmare:

- toate prestatiile efectuate trebuiesc restituite;- garantiile constituite de desfiinteaza;- toate drepturile constituite de catre debitor se consolideaza.

Efectele conditiei rezolutoriiPedente conditionae: conditia rezolutorie nu Tsi produce efectele, raportul juridic

obligational comportandu-se ca pur si simplu. In consecinta:- debitorul trebuie sa Tsi execute obligatia asumata, iar creditorul poate sa

solicite executarea acesteia;

129

- dobanditorul sub conditie rezolutorie al unui bun individual determinat suporta riscul pieirii fortuite, Tn calitate de proprietar;

- dreptul dobandit sub conditie rezolutorie poate fi transmis prin acte inter vivos sau prin acte mortis causa si va fi dobandit tot sub conditie rezolutorie.

Eveniente condionae:1) daca conditie s-a realizat, raportul juridicobligational se desfiinteaza cu efect

retroactiv. Prin urmare:- partile trebuie sa-si restituie prestatiile efectuate;- daca pedente conditionae dobanditorul a constituit anumite drepturi cu privire la

bun, acesta se desfiinteaza retroactiv;Exceptii:- riscurile produse pedente conditionae sunt suportate de dobanditorul proprietar sub

conditie rezolutorie, asa Tncat el va fi tinut sa plateasca pretul bunului, desi, Tn momentul Tmplinirii conditiei, dreptul sau dispare cu efect retroactiv;

- actele de administrare facute de dobanditorul sub conditie rezolutorie raman valabile;

- fructele culese de dobanditorul sub conditie rezolutorie raman Tn proprietateasa.

Daca conditia rezolutorie nu s-a realizat, raportul juridic obligational se consolideaza, fiind socotit Tnca de la nasterea sa ca pur si simplu.

c) Sarcina. Definitie. Sarcina este obligatia de a da, a face sau a nu face, impusa gratificatului de catre dispunator Tn contractele cu titlu gratuit.

Efecte:- sarcina nu afecteaza valabilitatea raportului juridic obligational Tn caz de

neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia;- neexecutarea sarcinii atrage ca sanctiune, Tn principiu, revocarea (rezolutiunea)

contractului cu titlu gratuit prin care a fost instituita;- datorita caracterului pro parte Tn contractul sinalagmatic, conferit de sarcina,

neexecutarea sarcinii da dreptul dispunatorului de a opta Tntre a cere rezolutiunea (revocarea) contractului sau a pretinde obligarea la executarea Tn natura a sarcinii, iar daca aceasta nu mai este posibila, despagubiri.

In timp ce conditia opereaza de drept (Tn caz de litigiu instanta numai constata efectele produse de realizarea sau nerealizarea conditiei), revocarea (rezolutiunea) pentru neexecutarea sarcinii trebuie ceruta instantei judecatoresti.

2.Obligatiile plurale; a) Obligatiile cu pluralitate de obiecte pot fi alternative si facultative.

Obligatia alternativa este acea obligatie al carei obiect consta Tn doua sau mai multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia din parti, executarea unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei.

Efecte. In principiu, alegerea prestatiei apartine debitorului. Ea apartine creditorului numai daca exista stipulatie expresa Tn acest sens (art. 1027 Cod civil).

Cand alegerea este facuta de debitor se produc urmatoarele efecte:- daca la scadenta debitorul nu opteaza, creditorul poate cere executarea silita

numai a unei prestatii;- daca obligatia are doua obiecte, din care unul este ilicit, imoral sau imposibil,

obligatia urmeaza a fi considerata pura si simpla;- daca unul din obiecte piere sau nu mai poate fi predat din orice alta cauza, chiar

imputabila debitorului, obligatia devine simpla.Cand alegerea este facuta de catre creditor se produc urmatoarele efecte:

130

- daca unul din obiecte piere fara culpa debitorului, creditorul primeste obiectulramas;

- daca unul din obiecte piere din culpa debitorului, creditorul poate alege dintre bunul ramas si pretul bunului pierit;

- daca pier amandoua obiectele din culpa debitorului, creditorul poate cere pretul oricareia dintre ele;

- daca numai unul piere din culpa debitorului, creditorul poate cere numai pretul acestuia.

Obligatia facultativa este acea obligatie Tn care debitorul se obliga la o singura prestatie, cu facultatea pentru el de a se libera, executand o alta prestatie determinata.

Efecte. Creditorul nu poate cere decat executarea prestatiei care singura constituie obiectul obligatiei, iar pieirea acestuia Tn mod fortuit duce la liberarea debitorului.

b)obligatiile cu pluralitate de subiecte pot fi conjuncte, solidare si indivizibile.Obligatia conjuncta sau divizibila este acea obligatie cu pluralitate de subiecte

- mai multi creditori sau mai multi debitori - Tntre care creanta sau datoria se divide de plin drept. Aceasta obligatie apare de cele mai multe ori Tn cazul transmisiunii succesorale.

Efecte: - daca sunt mai multi debitori, fiecare este obligat sa plateasca numai partea sa de datorie si nu poate fi urmarit decat pentru acea parte;

- daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitor numai pentru partea sa din creanta;

- daca unul dintre debitori devine insolvabil, consecintele insolvabilitatii acestuia vor fi suportate de creditor, deoarece el nu poate urmari pe ceilalti debitori pentru partea debitorului insolvabil;

- fiecare creditor, Tn cadrul obligatiei conjuncte, actioneaza pentru a-si apara propriile sale interese.

Obligatia solidara (solidaritatea) este acea obligatie cu subiecte multiple Tn cadrul careia fiecare creditor solidar poate cere debitorului Tntreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate de toti creditorului.

Obligatia solidara poate fi: conventional si legala.Dupa cum Tmpiedica diviziunea creantei Tntre creditori sau Tntre debitori,

solidaritatea poate fi: activa si pasiva.Solidaritatea activa poate sa-si aiba izvorul numai Tn conventia partilor sau Tn

testament. In Codul nostru civil nu exista solidaritate activa legala.Efectele solidaritatii active.I. Raporturile dintre creditorii solidari si debitorul lor comun se produc urmatoarele

efecte:- fiecare creditor poate pretinde si sa primeasca plata integrala;- debitorul poate plati Tntreaga datorie oricarui creditor Tn mod valabil, daca

nu a fost chemat Tn judecata.II.Raporturile dintre creditorii solidari, potrivit art. 1083 Cod civil, se reprezinta unii pe

altii Tn actele care pot avea ca efect conservarea obligatiei, cu urmatoarele consecinte:A) . Tn cazul Tn care fiecare a primit Tmputernicirea de a conserva creanta:- fiecare dintre creditor poate sa Tncaseze Tntreaga creanta;- daca un creditor pune Tn Tntarziere pe un debitor, efectele punerii Tn Tntarziere

profita si celorlalti creditori;- daunele moratorii ceruute de un creditor profita si celorlalti creditori;- Tntreruperea prescriptiei facuta de catre unul dintre creditor profita tuturor

creditorilor.

131

B) . Tn cazul Tn care numai un creditor nu poate face nimic de natura sa Tnrautateasca situatia celorlalti:

- numai unul dintre creditori nu poate face acte de dispozitie cu privite la Tntreaga creanta, fara consimtamantul celorlalti creditori solidari;

- efectele unei hotarari judecatoresti obtinute de unul dintre creditori profita celorlalti numai daca sunt favorabile creditorului urmaritor.

Creditorul solidar care a Tncasat Tntreaga creanta trebuie sa o Tmparta, daca nu probeaza a fost contractata Tn interesul sau (art. 1037 Cod civil).

Solidaritatea pasiva. Potrivit art. 1039 Cod civil solidaritatea pasiva nu se prezuma.Trasaturile juridice ale obligatiei solidare pasive:- toti codebitorii se obliga la acelasi obiect;- existenta unei pluralitati de legaturi obligationale distincte, unind pe fiecare

dinte codebitori cu creditorul sau;- obligatia solidara este divizibila prin transmiterea ei pe cale de succesiune.Efectele solidaritatii pasive. Solidaritatea pasiva produce doua feluri de efecte:

unele care se produc Tntre codebitorii solidari si creditorul lor comun, si altele care se produc numai Tntre codebitorii solidari.

I. Raporturile dintre codebitor cu creditorul. Efectul principal este obligatia fiecarui codebitor de a plati datoria Tn Tntregime. Creditorul are dreptul de a urmari oricare dintre debitori pentru Tntreg (art. 1042 Cod civil), dar poate sa urmareasca concomitent pe mai multi debitori (art. 1043 Cod civil). Insolvabilitatea unui codebitor este suportata de ceilalti codebitori. Plata facuta de un singur codebitor, libereaza pe toti codebitorii.

Efectele secundare deriva din principiul Tnscris Tn art. 1056 Cod civil, potrivit caruia un codebitor solidar reprezinta pe ceilalti codebitori Tn toate actele care au drept sa stinga sau sa micsoreze obligatia, precum si Tn cele ce tind la pastrarea obligatiei solidare. Efectele secundare se produc cu privire la urmatoarele acte:

- Actiunea intentata Tmpotriva unuia dintre codebitori solidari face sa se Tntrerupa prescriptia Tmpotriva tuturor (art. 1045 Cod civil);

- cererea de dobanzi facuta de un creditor Tmpotriva unuia dintre codebitorii solidari face sa curga dobanzile fata de toti coidebitorii (art. 1046 Cod civil);

- punerea Tn Tntarziere a unui codebitor produce efecte fata de toti ceilalti codebitori solidari (art. 1044 alin. 1 Cod civil);

- daca unul dintre codebitorii solidari tranzactioneaza cu creditorul, tranzactia favorabila poate fi opusa celorlalti codebitori solidari (art. 1056 Cod civil).

Exceptiile care pot fi opuse de debitor pot fi comune si personale.A. Exceptii comune: - cauzele de nulitate care afecteaza acordul de vointa al

tuturor;- modalitatile comune tuturor acordurilor de vointa;- cauzele de stingere a obligatiei care a determinat stingerea

datoriei fata de toti codebitorii solidari.B. Exceptii personale pot fi exceptii personale ce folosesc indirect si celorlalti

codebitori si exceptii pur personale.1)Exceptii personale ce folosesc indirect si celorlalti codebitori sunt:- remiterea de datorie consimtita de unuia dintre codebitorii solidari;- confuziunea;- compensatia partii unui codebitor;- renuntarea la solidaritate facuta pentru unul dintre codebitorii solidari.2)Exceptii pur personale sunt:

132

- cauza de nulitate relativa care opereaza numai Tn privinta unuia dintre codebitori;

- modalitati consimtite numai unui codebitor.II.Raporturile dintre codebitori. Efectul principal al solidaritatii pasive cu privire la

raporturile dintre codebitori solidari este acela ca ori de cate ori numai unul dintre codebitori plateste Tntreaga datorie, prestatia executata se Tmparte pe deplin drept Tntre codebitori si trebuie suportata de toti. Dupa efectuarea platii, Tntre codebitorii solidari datoria este conjuncta.

In cazul insolvabilitatii unui debitor, riscul va fi suportat de catre toti ceilalti, proportional cu cotele lor contributive din datorie.

Incetarea solidaritatii pasive. Aceasta poate Tnceta prin:- moartea unuia dintre codebitorii solidari;- renuntarea la solidaritate. Aceasta poate fi: totala (absoluta) Tsi va produce

efectele fata de toti codebitorii, astfel ca datoria va deveni conjuncta; partiala (relativa) Tsi produce efecte numai fata de codebitorul beneficiar.

Renuntarea la solidaritate poate sa fie expresa, cand este stipulata ca atare de parti si tacita, cand rezulta din anumite situatii, prin interpretarea vointei creditorului. Asemenea situatii pot fi: primirea de catre creditor a partii unuia din codebitorii solidari cu specificarea Tn chitanta liberatorie ca plata este primita pentru partea lui; chemarea Tn judecata numai a unuia dintre codebitori pentru partea lui si obtinerea unei hotarari judecatoresti de obligarea a acestuia la plata sau achiesarea din partea codebitorului solidar.

Obligatia indivizibila este acea obligatie care, datorita obiectului ei sau conventiei partilor, nu poate fi Tmpartita Tntre subiectele ei active sau pasive.

In cazul obligatiei de a da, adica de a constitui sau transfera un drept real, nu este indivizibila. Indivizibilitatea naturala se Tntalneste cand este vorba despre obligatia de a face (inclusiv obligatia de predare a lucrului) sau de a nu face.

Manifestarea de vointa prin care se creeaza indivizibilitatea poate fi expresa sau tacita, cand rezulta Tn mod cert din Tmprejurari.

Stipularea indivizibilitatii poate prezenta avantaje pentru creditor. Indivizibilitatea ofera un avantaj Tn plus fata de solidaritate, anume ca Tmpiedica divizarea datoriei Tntre comostenitorii debitorilor obligati indivizibili.

Efectele obligatiilor indivizibile. Trebuie sa distingem dupa cum este vorba despre indivizibilitate Tntre creditori (activa) sau Tntre debitori (pasiva).

A. Indivizibilitatea activa este de regula, naturala. Efecte:- oricare creditor poate cere executarea Tntregii creante:- plata facuta oricarui creditor, libereaza pe debitor.B. Indivizibilitatea pasiva :- fiecare codebitor poate fi obligat sa execute Tn Tntregime prestatia datorata;- debitorul poate introduce Tn proces pe ceilalti codebitori pentru a fi obligati la

executarea obligatiei indivizibile prin aceeasi hotarare.

Tntrebari:

Care sunt deosebirile dintre obligatia solidara si obligatia indivizibila?Prezentati efectele conditiei.Explicati Tn ce consta deosebirea dintre obligatia alternativa si obligatia facultativa.

Obiective:Sa se determine criteriile dupa care intervine clasificarea garantiilor.Sa se identifice toate conditiile cerute pentru constituirea valabila a garantiilor unei

133

obligatii.Sa fie Tn masura sa determine avantajele garantiilor reale Tn raport cu garantiile

personale.

Garantarea obligatiilor. Notiune. Existenta oricarei obligatii este executarea ei. Garantarea obligatiei constituie o masura de asigurare a acestei executari, Tn plus confera creditorului garant anumite prerogative suplimentare, constand, de regula, fie Tntr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie Tn posibilitatea ca, Tn caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca pe o alta persona, care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului.

Clasificarea garantiilor. Garantiile se clasifica Tn: personale si reale.Garantiile personale constau Tn angajamentul pe care o alta persoana decat

debitorul principal si-l asuma fata de creditor, de a executa obligatia. Este cazul fidejusiunii.Garantiile reale constau Tn afectarea speciala a unui bun pentru garantarea

obligatiei Tn instituirea unui drept accesoriu. Este cazul gajului, ipotecii si a privilegiilor reale.

O forma de garantie reala imperfecta este asa-numitul drept de retentie.

1. Garantiile personale. Fidejusiunea (cautiunea). Definitie. Fidejusiunea sau catiunea este contractul prin care o persoana - fidejusor - se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.

Fidejusiunea este de trei feluri: conventional - cand debitorul si creditorul cad de acord pentru aducerea unui garant; legala - cand printr-o dispozitie a legii, debitorul este obligat sa aduca pentru garantarea obligatiilor ce-i revin; judecatoreasca - cand Tntr-o cauza litigioasa, instanta poate dispune aducerea unui fidejusor, care sa garanteze executarea obligatiei unei persoane.

Caractere juridice. Fidejusiunea este un contract accesoriu. Astfel, fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale, cat priveste cauzele de validitate si de stingere. Exceptie Tn cazul minoritatii debitorului. De asemenea, fidejusiunea nu poate Tntrece ca Tntindere datoria debitorului si nici nu poate fi facuta Tn conditii mai oneroase. Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se Tntinde si la toate accesoriile acelei obligatii, precum si la cheltuielile necesitate de urmarirea silita.

Fidejusiunea este un contract consensual, Tn sensul ca simplul acord de vointa al partilor este suficient pentru Tncheierea lui valabila. Incheierea lui Tn forma scrisa este necesara pentru proba contractului.

Fidejusiunea este un contract unilateral, Tntrucat da nastere la o singura obligatie.Fidejusiunea este un contract cu titlu gratuit, fidejusorul neurmarind sa obtina o

compensatie.Conditii cerute Tn persoana fidejusorului. Fidejusorul trebuie sa Tndeplineasca

urmatoarele conditii: sa fie capabil de a contracta; sa fie solvabil - daca devineinsolvabil trebuie adus un alt fidejusor, cu exceptia cazului Tn care fidejusorul devenit insolvabil fusese stabilit de catre creditor; sa aiba domiciliul Tn raza teritoriala a curtii de apel Tn care trebuie sa execute obligatia.

Obligatiile care pot fi garantate. Pot fi garantate orice obligatii, chiar si acele intuitu personae. De asemenea, pot fi garantate obligatiile existente si viitoare, chiar eventuale.

Efectele fidejusiunii. Fidejusiunea produce efecte privite din mai multe puncte de vedere:

1) al raporturilor dintre creditor si fidejusor. In principiu, creditorul poate urmari direct

134

pe fidejusor.Fidejusorul poate invoca unele exceptii si anume:a) beneficiul de discutiune. Invocarea beneficiului de discutiune la cele dintai

lucrari Tntreptate contra sa (sechestru, proces-verbal de situatie). Fidejusorul trebuie sa indice creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmarite si sa avanseze cheltuieli necesare urmaririi acestor bunuri. Bunurile indicate de fidejusor sa se afle pe raza teritoriala a curtii de apel Tn care trebuie sa se faca plata.

Nu se poate invoca beneficiul de discutiune Tn cazul Tn care fidejusorul a renuntat la el ori daca s-a obligat Tn solidar, cat si Tn cazul fidejusiunii judecatoresti.

b) beneficul de diviziune. Este ipoteza Tn care exista mai multi fidejusori pentru una si aceeasi datorie.

In principiu, fiecare raspunde pentru datoria Tntreaga, Tnsa poate fi Tnlaturat prin invocarea beneficiului de diviziune.

Nu poate fi invocat beneficiul de diviziune atunci cand s-a renuntat la el si Tn caz de solidaritate.

c) exceptii de ordin general. Fidejusorul poate invoca exceptii personale ce decurg din Tnsusi contractul de fidejusiune. De asemenea, fidejusorul poate invoca exceptii inerente obligatiei debitorului principal.

2) al raporturilor dintre fidejusor si debitorul principal. Daca fidejusorul a platit, el se poate Tntoarce Tmpotriva debitorului reclamand: suma platita; dobanda la suma platita din ziua cand i-a notificat debitorului ca a facut plata; daune-interese.

Temeiul regresului Tl constituie subrogatia legala, mandatul ori gestiunea de afaceri.Fidejusorul beneficiaza de solidaritate Tn cazul codebitorilor solidari.Fidejusorul poate pierde dreptul de regres Tmpotriva debitorului, daca:- nu a Tnstiintat pe debitor despre efectuarea platii, astfel ca acesta a platit a

doua oara;- a platit datoria fara sa fi fost urmarit si fara sa fi Tnstiintat pe debitor, iar acesta

face dovada ca ar fi avut mjloace de stingere a datoriei.3) al raporturilor dintre fidejusori. Fidejusorul care a platit datoria se poate Tntoarce,

printr-o actiune de regres divizibila Tmpotriva celorlalti fidejusori, Tn cazurile prevazute la art. 1673 Cod civil.

Stingerea fidejusiunii. Fidejusiunea se poate stinge Tn mod indirect, ca urmare a stingerii obligatiei principale (art. 1681 Cod civil), cu exceptia subrogarii unui tert, prin plata, Tn drepturile creditorului.

Fidejusiunea se poate stinge pe cale directa, independent de soarta obligatiei principale. Moduri generale de stingere: remiterea de fidejusiune; confuziunea din creditor si fidejusor; compensatia opusa de fidejusor.

Modul specific de stingere al fidejusiunii este Tn ipoteza Tn care din culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea sa dobandeasca privilegiile si ipotecile de care beneficia creditorul.

2. Garantiile reale; a) Dreptul de retentie. Definitie. Dreptul de retentie este acel drept de garantie imperfect Tn virtutea caruia cel ce detine un bun mobil sau imobil al alcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, Tntretinerea ori Tmbunatatirea acelui bun.

Conditia debitum cum re iunctum, Tnseamna ca detinerea lucrului si creanta corelativa sunt prelejuite de acelasi raport juridic.

Natura juridica. Efecte. Dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect,

135

fiind o garantie pur pasiva, care nu da drept la urmarire.Dreptul de retentie poate fi opus: creditorilor chirografari, celor privilegiati si ipotecari

ai detinatorului, daca privilegiile si ipotecile s-au nascut ulterior intrarii lucrului Tn dententia retentorului. Poate fi opus si subdobanditorilor ulteriori ai lucrului.

Dreptul de retentie este indivizibil.Dreptul de retentie confera o simpa detentie precara, deci nu o posesie.Dreptul de retentie poate fi invocat pe cale de exceptie Tn litigii privind restituirea

lucrului ori pe calea contestatiei la executare, daca dreptul de retentie s-a nascut ulterior hotararii de restituire sau daca Tn procesul dintre parti problema restituirii ori a evacuarii nu a fost Tn mod de sine-statator discutata.

b) Gajul. Definitie. Potrivit Codului civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei (art. 1685 Cod civil).

Gajul prezinta doua forme, si-anume: gajul cu deposedare si fara deposidare. Dupa modul Tn care se stabileste obligatia de a constitui gajul: conventional, legal si judecatoresc.

Caracterele juridice. Gajul este un contract accesoriu fata de raportul principal de obligatie pe care-l garanteaza, este un contract real, deoarece contractul nu ia nastere decat prin remiterea efectiva a bunului gajat si este un contract unilateral, deoarece da nastere unei singure obligatii.

Constituirea gajului. Anumite conditii se cer Tntrunite pentru constituirea gajului, dintre care unele se refera la persoana debitorului, altele la obiectul gajat, iar altele la fomalitatile necesare constituirii.

Astfel, persoana constituitorului trebuie sa fie proprietarul bunurilor gajate si sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Bunurile care urmeaza a fi gajate trebuie sa se afle Tn circuitul civil.

Cu privire la formalitatile necesare constituirii trebuie facute unele precizari, si- anume:

- gajul se constata printr-un Tnscris Tnregistrat continand suma datorata, felul si natura lucrurilor gajate. Inregistrarea consta Tn pastrarea unui exemplar de pe Tnscrisul constator al gajului de catre operatorul de Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare si luarea avizului de garantie, potrivit Legii nr. 99/1999, Titlul VI. Inscrisul si Tnregistrarea nu constituie conditii de validitate a gajului, ci pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti;

- daca bunul gajat este un bun mobil incorporal (creanta), pentru opozabilitatea fata de terti, se cere Tntocmirea unui Tnscris Tntregistrat si notificarea debitorului creantei garantate.

Efectele gajului. Creditorul are urmatoarele drepturi si obligatii:- sa retina lucrul pana la achitarea integrala a datoriei;- dreptul de a revendica bunul, cu exceptia cazului aratat de art. 1909 Cod civil;- are calitatea de detentor precar;- raspunde de pierderea ori deteriorarea bunului din culpa sa;- nu are dreptul de a se folosi de lucru, Tn caz contrarm poate fi pus sub sechestru;- sa restituie bunul daca datoria a fost achitata. Creditorul are un drept de

retentie pentru cheltuielile necesare si utile.In caz de neachitare a obligatiei de catre debitor duce la retinerea lucrului Tn contul

creantei, pe baza unei expertize judiciare sau la vanzarea la licitatie avand un drept de preferinta la distrubuirea pretului obtinut Tn urma vanzarii bunului.

Stingerea gajului. Gajul se stinge ca o consecinta a stingerii ori desfiintarii obligatiei principale.

136

Supravietuirea gajului fata de obligatia principala este Tn cazul contractarii unei altei datorii care a devenit exigibila Tnaintea obligatiei garantate prin gaj.

Stingerea independent de obligatia principala; la randul sau, gajul se poate stinge prin moduri generale de stingere a obligatiilor.

In cazul stingerii ca efect al pieirii bunului ce formeaza obiectul gajului, Tn temeiul dispozitiilor art. 1721 Cod civil, prin subrogatie reala cu titlu particular, dreptului creditorului gajist se stramuta asupra indemnizatiei de asigurare sau asupra despagubirii.

c) Ipoteca. Definitie. Ipoteca este o garantie reala imobiliara afectata la plata unei obligatii.

Ipoteca este de doua feluri: conventioanala - atunci cand ia nastere din conventia partilor, cu formele prevazute de lege (art. 1749 alin. 2 Cod civil); legala - ia nastere Tn virtutea unei dispozitii speciale a legii (art. 1749 alin.1 Cod civil).

Caracterele generale a tuturor felurilor de ipoteca:a)este un drept real accesoriu. Ipoteca acorda titularului sau un drept de urmarire a

bunului si un drept de preferinta fata de ceilalti creditori;b)este o garantie imobiliara, Tntrucat priveste numai bunurile imobile;c) este supusa principiului specializarii sub dublu aspect, sub sanctiunea nulitatii,

trebuie sa fie determinata asuora imobilului afectat de garantie si trebuie sa fie indicata valoarea garantate.

d) ipoteca este indivizibila, adica ea continua sa existe asupra Tntregului imobil, chiar daca a fost platita o parte din datorie. In cazul unui partaj al unui imobil ipotecat, copartasul caruia i-a fost atribuit va trebui sa suporte Tntreaga datorie, garantia aparand ca fiind incorporata Tn imobil - res non persona habet.

Ipoteca conventional.1. Capacitatea ceruta. Constituitorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar

actual al bunului. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci. De asemenea, constituitorul trebui sa aiba capacitatea deplina de exercitiu. Potrivit art. 129 din Codul familiei, ocrotitorul minorului nu poate ipoteca imobilul acestuia.

2. Conditii de forma. Ipoteca este un contract solemn, fiind necesara Tncheierea lui Tn forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Tot sub sanctiunea nulitatii, trebuie mentionat dublul aspect al specializarii, si anume imobilul ipotecat si suma garantata.

Ipoteca legala. Acest fel de ipoteca ia nastere Tn virtutea unei dispozitii legale, fara a fi nevoie de Tncheierea unei conventii; sunt totusi cazuri Tn care este necesara o astfel de conventie.

Exemple de ipoteci legale:- art. 1753 Cod civil - ipoteca statului, a comunelor si a stabilimentelor publice

asupra manuitorilor de bani publici - aceasta ipoteca trebuie Tncadrata Tn prevederile Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, consituirea de garantii si raspunderea Tn legatura cu gestionarea bunurilor, agentilor economici, autoritati sau institutii publice.

- ipoteca prevazuta de art. 166 alin. 2 Cod procedura penala - Tn privinta imobilelor sechestrate avand caracter asigurator.

- ipoteca prevazuta de Codul fiscal.- ipoteca prevazuta de Decretul-Lege nr. 61/1990 privind creditele acordate

deC. E.C. pentru cumpararea de locuinte vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuntei dobandite.

Publicitatea ipotecii. Ipoteca este supusa publicitatii imobiliare Tn scopul realizarii opozabilitatii fata de terti. Tertii Tn aceasta materie sunt creditorii chirografari, ceilalti

137

creditori ipotecari si dobanditorii ulteriori ai imobilului.In conformitate cu prevederile art. 19 C. lit. a) din Legea nr. 7/1996, republicata,

ipoteca se Tnscrie Tn partea a III-a din cartea funciara a imobilului asupra caruia se constituie.

Data cererii de Tnscriere Tn cartea funciara acorda si rangul ipotecii.Inscrierea ipotecii conventionale conserva dreptul de ipoteca timp de 15 ani de la

data cererii de Tnscriere Tn cartea funciara, dupa care se perima. Pentru conservarea efectelor Tnscrierii initiale, este necesar ca Tnainte de expirarea termenului sa se procedeze la reTnnoirea Tnscrierii, cu indicarea numarului si datei primei cereri de Tnscriere. Ipoteca legala nu se perima, oricat timp ar trece de la data Tnscrierii ei. Daca se pune problema unei reTnnoiri a inscriptiei ipotecii legale, legea cere ca aceasta sa se faca Tn termen de cel mult un an de la data cand a Tncetat cauza care a determinat-o.

Daca datoria este achitata Tn Tntregime, ipoteca ramane fara obiect, iar Tnscrierea ei trebuie sa fie radiata. Daca plata este numai partiala, inscriptia urmeaza a fi restransa prin operatiunea numita reducerea inscriptiei ipotecare.

Efectele ipotecii:1. Debitorul pastreaza detentia imobilului pe care Tl poate Tnstraina grevat de

sarcina.2. Creditorul are drept de urmarire si de preferinta.3. Tertii dobanditori ai imobilului au la Tndemana urmatoarele posibilitati:

a) pot invoca exceptii, si anume: nulitatea actului de ipoteca, nulitatea inscriptiei ipotecare si exceptia de garantie contra evictiunii, daca creditorul urmaritor este mostenitorul vanzatorului de la care tertul a cumparat imobilul; exceptie similara este a beneficiului de discutiune daca au ramas alte imobile ipotecate, pentru aceeasi datorie, Tn patrimoniul debitorului principal;

b) procedura purgei, constand Tntr-o oferta pe care dobanditorul o face creditorului de a-i plati datoriile si sarcinile ipotecare;

c) plata creditorului urmaritor - subrogare art. 1108 pct. 2 Cod civil;d) delasarea imobilului Tn mana creditorului daca este capabil si nu este

obligat personal Tn plata datoriei;e) sa permita derularea procedurii de executare silita.

Stingerea ipotecii:- pe cale accesorie: - ca urmare a stingerii raportului de obligatie;- pe cale principala: - prin renuntare;

- purga obtinuta de dobanditorul imobilului ipotecat;- prescriptia achizitiva;- anularea actului constitutiv al ipotecii;- rezolutiunea dreptului de proprietate al creditorului;- pieirea imobilului, caz Tn care ipoteca se stramuta asupra

indemnizatiei de asigurare si a despagubirilor primite (art. 1721 Cod civil);- exproprierea imobilului.

d)Privilegiiile. Definitie. Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge de regula din calitatea creantei sale, de a fi preferat celorlalti creditori, chiar daca ace§tia suntgaji§ti sau ipotecari (art. 1722 Cod civil).

Clasificare. Privilegiile pot fi clasificate Tn trei categorii, Tn conformitate cu prevederile Codului civil. Astfel:

1. Privilegii generale:

138

a) privilegii generale asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile si imobile (art. 1721 Cod civil);

b)privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile (art. 1729 Cod civil).2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. 1730 Cod civil);3. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. 1737 Cod civil).

Natura juridica:- unele sunt adevarate drepturi reale: toate privilegiile imobiliare speciale si unele

privilegii mobiliare speciale (creditorul gajist si locatorul);- celelalte privilegii mobiliare speciale si toate privilegiile generale constituie simple

cauze de preferinta pe care legea le recunoaste unor creditori chirografari data fiind natura creantei.

1.Privilegiile generale. Sunt privilegii generale Tn Codul civil:A. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile:

- privilegiul cheltuielilor de judecata;- privilegiul tezaurului public - este reglementat, Tn prezent, de Codul de procedura

fiscala.B. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile; extinderea asupra imobilelor dupa ce au fost Tndestulati creditorii cu privilegii imobiliare si creditorii ipotecari:

- cheltuieli de judecata facute Tn interesul comun al creditorilor;- cheltuieli de Tnmormantare a debitorului;- cheltuieli pentru Tngrjirea medicala facuta Tn cazul ultimei boli Tn decurs de un an

Tnaintea decesului;- creante din salarii;- pretul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale Tn decurs de sase

luni.Ordinea Tn care se acorda:

- cheltuielile de judecata si executare trec Tnaintea tuturor creantelor Tn interesul carora au fost facute;

- privilegiul cheltuielilor de Tnmormantare trece Tnaintea tuturor celorlalte privilegii;- privilegiile speciale primeaza Tnaintea tuturor celorlalte privilegii generale, altele

decat cheltuielile de judecata si de Tnmormantare.Ordinea de preferinta stabilita de dispozitiile Codului de procedura civila. Potrivit

prevederilor art. 563 din Codul de procedura civila, „In cazul Tn care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor, executorul judecatoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru masuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, precum si orice alte cheltuieli facute Tn interesul comun al creditorilor;

b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru Tntretinerea si Tngrjirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, prevenirea Tmbolnavirilor, refacerea sau Tntarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate Tn cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele rezultand din obligatia de Tntretinere, alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite

139

potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

e) creantele rezultand din Tmprumuturi acordate de stat;f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite

proprietatii publice prin fapte ilicite;g) creantele rezultand din Tmprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari

de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor

locale;i) alte creante.In cazul creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede

altfel, suma realizata se repartizeaza Tntre creditori proportional cu creanta fiecaruia.In conformitate cu prevederile art. 564, daca exista creditori care, asupra bunului

vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate, Tn conditiile prevazute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite Tnaintea creantelor prevazute la art. 563 alin. 1 lit. b). Prevederile art. 565 arata ca dobanzile si penalitatile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei creante.

2. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile.A. Privilegiile Tntemeiate pe ideea de gaj expres sau tacit:

- creditorul gajist;- locatorului de imobile (15 zile de la mutarea mobilei);- hotelierului;- carausului (24 de ore de la preluare).

B. Intemeiate pe ideea sporirii patrimonoului debitorului: vanzatorulneplatit. C. Intemeiate pe ideea conservarii unor bunuri Tn patrimoniuldebitorului: cheltuieli pentru conservarea unui bun mobil.

D. Concursul Tntre privilegiile speciale:- cheltuieli pentru conservarea lucrului premerg celorlalte privilegii speciale

mobiliare;- privilegiile creditorului gajist, hotelierului si carausului premerg celui al

vanzatorului neplatit al bunului mobil, afara de cazul Tn care ei au stiut cand au primit lucrul, ca pretul nu era Tnca platit;

- privilegiul locatorului premerge privilegiului vanzatorului neplatit, afara de cazul Tn care vanzatorul a facut cunoscut locatorului la momentul aducerii mobilierului, ca pretul nu este Tnca platit.

3. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile.- ipoteci privilegiate;- decurg din ideea de Tmbogatire a patrimoniului debitorului cu bunul asupra

caruia se poarta privilegiul:a) privilegiul vanzatorului unui imobil pentru pretul neTncasat al imobilului;b) privilegiul celui ce a Tmprumutat bani cumparatorului pentru plata imobilului catre

vanzator;c) privilegiul copartasului - pentru garantia Tmpartelii si a sumelor pe care acestia si

le datoreaza Tntre ei (se conserva prin efectuarea inscriptiei Tn termen de 60 de zile de la actul de Tmparteala sau de adjudecare);

d) privilegiul arhitectului, constructorului si lucratorului - Tnscrierea procesului- verbal de expertiza pentru determinarea valorii creantei;

e) privilegiul celui ce a Tmprumutat pe beneficiarul lucrarii cu bani pentru plata

140

lucratorilor, constructorilor;f) privilegiul Tn caz de separatii de patrimonii - trebuie conservat prin efectuarea

inscriptiei Tn 6 luni de la deschiderea succesiunii; nici o ipoteca ce este Tnscrisa de catre mostenitori Tn acest interval de timp, nu este opozabila creditorului privilegiat.

fntrebari:Care sunt conditiile de constituire a fidejusiunii?Ce se Tntelege prin specializarea ipotecii?Care este rolul ordinii de preferinta?Care sunt procedeele de realizare a opozabilitatii garantiilor?1. Tudor R. Popescu, Petre Anca, Teoria generala a obligatiilor, Editura

§tiintifica, Bucuresti, 1968.2. R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Universitatea Al.I.Cuza

Iasi, 1980.3. Constantin Statescu, Corneliu Barsan, Drept civil. Teoria generala a

obligatiilor, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1981, precum si editiile revizuite si adaugite aparute Tn Editura ALL, Bucuresti, Tncepand cu anul 1993. ’

4. Eugeniu Safta-Romano, Drept civil. Obligatii. Curs teoretic si practic, Editura Neuron, Focsani, 1994.

5. Ion P. Filipescu, Dreptul civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura Actami, Bucuresti, 1996.

6. Liviu Pop, Drept civil roman. Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.

7. Maria Gaita, Obligatii, Editura Institutul European, Iasi, 1999.9293

Date post:	07-Apr-2016
Category:	Documents
Upload:	inna-jora
View:	258 times
Download:	10 times

Suport Curs Drept Civil

Documents