SUPORT CURS

LEGISLAȚIA SPECIFICĂACTIVITĂȚILOR DE

ASIGURARE ȘIINTERMEDIERE ÎN

ASIGURĂRI

CURS 1 – 1ora

Notiuni introductive privind operatiunile deasigurare -1 ora

Operaţiunile de asigurare sunt deosebit de complexe şi, datorită conse-cinţelor ce rezultă din acestea, la exercitarea lor participă mai multe entităţi,unele dintre ele persoane fizice sau juridice, aparţinând domeniului privat, iaraltele reprezentând autorităţile administrative ale statului, implicate în aceastăactivitate.

Comerţul de asigurare1 este practicat de către asigurători, care potrivitlegislaţiei noastre, se împart în două categorii: asigurători societăţi comercialede asigurare şi asigurători societăţi mutuale de asigurare. Dar, la încheiereaunei asigurări, un rol important joacă intermediarii în asigurări, care mijlocescraportul de asigurare între asiguraţi şi asigurători. Intermediarii în asigurărisunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare. Agenţii de asigurare pot fi,atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, iar brokerii, se pot constitui şifuncţiona exclusiv sub forma societăţilor comerciale.

Activitatea de asigurare interesează în egală măsură şi puterea statală,care, în virtutea principiului organizării economiei de piaţă, trebuie, pe de oparte, să intervină, pentru a asigura un cadru favorabil exercitării activităţii deasigurare de către asigurători, a extinderii acestuia prin intermediari şi, pe dealtă parte, pentru a adopta reguli de prudenţă, care să protejeze asiguraţii saupotenţialii asiguraţi. Intervenţia statului se impune pentru protecţia asiguraţilor,deoarece operaţiunile de asigurare, fiind complexe, iar asigurătoriiprofesionişti în materie, asiguraţii fiind necunoscători, pot fi supuşi unorabuzuri din partea comercianţilor de asigurări. De aceea, statele au înfiinţat

1 Sub imperiul Codului comercial, operaţiunile de asigurare erau veritabile fapte de comerţ, fiindreglementate de art. 3 pct. 17 şi 18, au fost calificate de doctrina de specialitate ca făcând parte dincategoria faptelor de comerţ obiective, a se vedea I.N. Finţescu, Curs de Drept comercial, editat de Al.Th.Doicescu, Bucureşti, 1929, p. 55-56, St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 6-a revăzută şiadăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 51-52, I. Turcu, Teoria şi practica dreptuluicomercial român, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 43, S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, Drept comercial, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 44, R. Motica, V. Popa, Dreptcomercial român şi drept bancar, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 44.

autorităţi administrative, care să controleze, să supravegheze şi să sancţioneze,după caz, practicile abuzive ale asigurătorilor2.

În România, această autoritate este Comisia de Supraveghere aAsigurărilor.

Noţiunea şi reglementarea intermediarilor în asigurări

Nu este suficient ca un asigurător să fie constituit legal, să aibă osituaţie patrimonială foarte bună sau să aibă un personal calificat, ci, pentru caactivitatea acestuia să fie rentabilă, este necesar ca produsele de asigurare pecare le furnizează să ajungă la destinatari, adică la asiguraţi. Este destul dedificil pentru un asigurător să încheie asigurările pe care le practică prin propriiangajaţi, pentru că o astfel de modalitate de distribuire a formelor de asigurarenecesită un număr mare de personal şi costuri ridicate.

De aceea, în toate statele cu pieţe de asigurări evoluate, asigurătoriiapelează la intermediari, care sunt, în esenţă, liantul permanent între asiguraţişi asigurători.

La nivelul Uniunii Europene problema intermediarilor în asigurări şi aactivităţii de intermediere şi-a găsit reglementare prin Directiva 77/92/CEE din13 decembrie 1975, având ca principal obiectiv consacrarea principiuluilibertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor3 de intermediere.

A urmat Directiva nr. 2002/92/CE4 ale cărei dispoziţii au urmărit armo-nizarea legislaţiilor naţionale în vederea creării unei pieţe unice în această

2 De exemplu, în Franţa, controlul şi supravegherea prudenţială este exercitată de Consiliul Naţionalal Asigurărilor care în 2003 a fuzionat cu Consiliul Naţional de Credite; în sistemul italian autoritateaadministrativă poartă denumirea de ISVAP (L’ instituto per la vigilanza sulle assicurazioni private e diinteresse collettivo) şi este reglementată de Codul asigurărilor private, constituirea, organizarea,funcţionarea şi principalele competenţe fiind cuprinse în art. 3-10 din cod, a se vedea R. Pellino, P.Pellino, S. Sorgi, Capire le assicurazioni, Ed. Il Sole 24 ore, Milano 2006, p. 22 şi urm.; S. Lanna, Dirittodelle assicurazioni private, Grupul editorial Esselibri-Simone, 2006, p. 36 şi urm.; în Danemarca entitateaînsărcinată cu supravegherea şi controlul în domeniul asigurărilor este Autoritatea de SupraveghereFinanciară, pentru detalii a se vedea R. Blanpain, p. Lyngs International Encyclopedia of Laws, Ed.Kluwer International, Boston 1992, p. 19-20. În dreptul belgian controlul este exercitat de Comisiabancară, financiară şi de asigurări (C.B.F.A.) creată în 2004 în subordinea Ministerului AfacerilorEconomice. A se vedea M. Fontaine, Droit des assurances, Troisieme edition, Ed. Larcier Bruxelles,2006, p. 41 şi urm.

3 În legătură cu regimul juridic al libertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor la nivelul UniuniiEuropene a se vedea A. Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p.148 şi urm.; C. Gavalda, G. Perleani, Droit des affaires de l’Union europeenne, Ed. Litec, Paris 2006, p.125 şi urm.

4 Publicată în J.O. în 15. 01. 2003

materie. De asemenea, s-a introdus sistemul unicităţii publicităţii intermedia-rilor prin grija autorităţilor administrative din domeniu, s-au lărgit modalităţileşi mijloacele de distribuţie a produselor de asigurare (prin ghişeele băncilor, aunităţilor poştale), s-au instituit reguli cu privire la cerinţele profesionale5 etc.

În sistemul nostru de drept principala reglementare a intermediarilor înasigurări o constituie Legea nr. 32/2000 şi normele emise de Comisia deSupraveghere a Asigurărilor.

Am arătat în cele anterioare că, intermediarii în asigurări sunt agenţii deasigurare, agenţii de asigurare subordonaţi şi brokerii de asigurări.

CURS 2STATUTUL JURIDIC AL INTERMEDIARILOR SI AL

CELORLALTE CATEGORIIDE DISTRIBIUTORI DIN ASIGURARI – 2 ore

Constituirea agenţilor de asigurare

Legislaţia noastră cuprinde norme atât cu privire la constituirea agenţilor deasigurare cât şi a brokerilor de asigurare. Întrucât regulile sunt diferite vomanaliza şi noi distinct problemele specifice înfiinţării color două categorii deintermediari.

În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, opersoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare,dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumităcontract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.

Din reglementarea legală, deducem că agentul de asigurare, indiferent că estepersoană fizică sau juridică, nu este supus autorizării Comisiei deSupraveghere a Asigurărilor. Legea face vorbire de „o autorizaţie valabilăscrisă din partea unui asigurător”, ceea ce înseamnă că trebuie să se afle într-orelaţie contractuală cu un asigurător. Soluţia se desprinde din lege pentru căaceeaşi normă legală precizează că autorizaţia este denumită contract de agent,

5 Pentru mai multe detalii recomandăm A. La Torre, op. cit., p. 241 şi urm.; F. Couilbault, C.Eliashberg, op. cit., p. 125 şi urm.

de unde reiese că raporturile dintre agent şi asigurător vor fi cele asemănătoaremandatului6. Regulile de la mandat sunt compatibile cu cele caracteristiceraporturilor de intermediere dintre asigurător şi agentul de asigurare, deoarecela ca şi în cazul mandatului, agentul încheie acte juridice (contracte deasigurare) în numele şi pe seama asigurătorului.

Agentul de asigurare persoană fizică

Principalele acte normative cu privire la dobândirea calităţii de agent deasigurare sunt Legea nr. 32/2000 şi Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea înaplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/saureasigurări7.Normele legale din materia asigurărilor reglementează distinct condiţiiledobândirii calităţii de agent persoană fizică, de cele ale agentului persoanăjuridică.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 32/2000, şi art. 10 şi 13 din Ordinul nr. 10/2007,pentru ca o persoană fizică să dobândească statutul de agent de asigurare,trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie absolvent de liceu cu diplomă;

Agentul persoană fizică să aibă o pregătirea profesională care să-i asigurecompetenţele, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acesteiactivităţi8, în concordanţă cu cerinţele pe care le reclamă activitatea deintermediere în asigurări şi care să-i permită dobândirea experienţei necesare9.

b) să deţină din partea unui asigurător o autorizaţie valabilă de aacţiona în numele acestuia, denumită contract de agent;

Raporturile dintre agentul de asigurare se creează be baza unui contract, carepoartă denumirea în concepţia Legii nr. 32/2000 de contract de agent.Autorizaţia de care face vorbire norma legală se referă la împuternicirea pe

6 R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 55; F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 128.7 Publicat în M.Of. nr. 553 din 14. 08. 2007.

8 În dreptul francez agentul trebuie să aibă diplomă de studii superioare şi o iniţiere prealabilă deminim 600 de ore şi un stagiu practic, a se vedea F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 130.

9 Nu credem că ar fi potrivit să se aplice condiţiile de la conducătorii executivi ai brokerului, pentrucă sunt prea exigente iar diferenţele între cele două categorii de intermediari sunt substanţiale.

care o conferă asigurătorul agentului de a încheia în numele şi pe seama sapoliţe de asigurare.

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilăprofesională10 a cărui valoare să fie de 1500 euro/eveniment şi 3000euro sumă agregată pe an, fără franşiză;

Asigurarea de răspundere civilă sau garanţia echivalentă are drept scop aco-perirea prejudiciilor pe care agentul de asigurare le produce în exercitareaactivităţii de intermediere. Fiind o asigurare profesională, această formă deasigurare nu acoperă prejudiciile între care nu există legătură de cauzalitate cuoperaţiunile de intermediere ale agentului11.

d) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniuluisau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

Infracţiunile contra patrimoniului sunt prevăzute în art. 208-221 din Codulpenal. Dintre cele mai întâlnite în practică, menţionăm furtul, tâlhăria, înşelă-ciunea, delapidarea, gestiunea frauduloasă, abuzul de încredere, tăinuirea etc.12Cât priveşte categoria infracţiunilor prevăzute de legislaţia financiar fiscală,acesta include faptele incriminate de Legea nr. 241/200513 privind prevenireaşi combaterea evaziunii fiscale, de Legea nr. 82/199114 privind contabilitatea,de Legea nr. 297/200415 privind piaţa de capital etc. Infracţiunile prevăzute delegislaţia financiar-fiscală sunt incluse de către autorii de specialitate îndomeniul dreptului penal al afacerilor16.

10 Prevederea legală se înscrie în grija legiuitorului de a institui obligaţia încheierii unei asigurări derăspundere civilă pentru exercitarea diferitelor profesii. Alte categorii de persoane care trebuie să aibăîncheiată o asigurare de răspundere civilă pentru exercitarea profesiei sunt: avocaţii, notarii publici,experţii, practicienii în insolvenţă, medicii, farmaciştii şi furnizorii de servicii de asistenţă medicală,directorii şi administratorii societăţilor comerciale etc.

11 Pentru detalii privind asigurarea de răspundere civilă profesională a se vedea R. Pellino, P. Pellino,S. Sorgi, op. cit., p. 415 şi urm.; F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 169 şi urm.; N. Jacob, op. cit., p.288.

12 Pentru analiza infracţiunilor contra patrimoniului, a se vedea V. Dobrinoiu, Drept penal. Parteaspecială, vol. I, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 259 şi urm.; T. Toader, Drept penal. Partea specială, Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 134 şi urm.

13 Publicată în M. Of. nr. 672 din 27 iulie 2005.14 Publicată în M. Of. nr. 48 din 14 ianuarie 2005.15 Publicată în M. Of. nr. 571 din 29 iunie 2004.16 Pentru examinarea infracţiunilor din domeniul financiar-fiscal, a se vedea C. Voicu,

Al. Boroi, F. Sandu, I. Molnar, M. Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor,Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Faţă de exprimarea normei („să nu aibă cazier pentru infracţiuni...”), concluziace se impune este aceea că este necesară existenţa unei condamnări penaledefinitive pentru o infracţiune care intră în categoria celor menţionate. Astfel,o persoană care se află în curs de cercetare penală sau chiar trimisă în judecatăpentru infracţiuni dintre cele avute în vedere de text nu intră sub incidenţaacestei interdicţii. Aceasta întrucât, potrivit art. 14 din Legea nr. 290/200417, încertificatul de cazier judiciar se înscriu sancţiunile penale din hotărârilejudecătoreşti rămase definitive. Desigur, o astfel de situaţie în care se află celcare vrea să devină agent de asigurare nu rămâne indiferentă, dar ea poate fiinclusă în ultima condiţie, aceea a bunei reputaţii.

e) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare, privind angajareagestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cugestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sauinstituţiilor;

f) să se bucure de o bună reputaţie.

Ca orientare în evaluarea bunei reputaţii a agentului pot fi luate în considerare,după caz, cazierul fiscal, menţiunile înscrise în Centrala Riscurilor Bancare18,referinţele de la locul de muncă, eventualele sancţiuni disciplinare aplicate caurmare a încălcării raporturilor de muncă, aflarea sub urmărire penală sau înjudecată pentru infracţiunile precizate la lit. c) etc.Agentul de asigurare persoană fizică, exercitând intermedierea în condiţiile demai sus dobândeşte şi calitatea de comerciant. Opinia noastră se întemeiază peîmprejurarea că operaţiunile de asigurare a căror încheiere le mijloceşte suntfapte de comerţ obiective, iar activitatea desfăşurată de agent împrumutăaceeaşi natură comercială.19

17 Publicată în M. Of. nr. 586 din 30 iunie 2004.18 În legătură cu activitatea specifică Centralei Riscurilor Bancare recomandăm, V. Nemeş, Menţiunile

supuse înregistrării în Centrala Riscurilor Bancare, în Buletinul Institutului Naţional Pentru Pregătirea şiPerfecţionarea Avocaţilor, anul 2, nr. 1/2006, p. 104-115.

19 Desigur că pentru atribuirea calităţii de comerciant a agentului persoană fizică va fi avută în vedereşi îndeplinirea cerinţelor instituite de art. 7 din Codul comercial şi consacrate în literatura de specialitateadică exercitarea activităţii de intermediere cu titlu de profesiune şi în nume propriu, a se vedea St.D.Cărpenaru, op. cit., p. 69 şi urm.;I.L. Georgescu, op. cit., p. 404 şi urm.; I.N. Finţescu, op. cit., p. 74 şi urm.; S. Angheni,M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 54 şi urm. I. Turcu, op. cit., p. 204 şi urm.

Se înţelege că, fiind comercianţi persoane fizice, agenţilor le revin şi obligaţiileprofesionale ale comercianţilor20.Din punct de vedere fiscal, agenţii de asigurare persoane fizice au statutul depersoane fizice autorizate.În doctrina franceză agenţii de asigurare nu sunt consideraţi ca fiind comer-cianţi ci sunt asemuiţi celor ce exercită o profesie liberală21.O ultimă menţiune pe care o mai facem este aceea că potrivit legii (art. 34),agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera demuncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiilelegale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.

Agentul de asigurare persoană juridică

Legislaţia din domeniul asigurărilor conţine puţine dispoziţii cu privire laconstituirea agenţilor de asigurare persoane juridice. Aşa fiind, agenţii deasigurare persoane juridice vor urma procedura de constituire reglementată deLegea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale22.

a. Forma juridică

În lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 32/2000, agenţii se pot constitui şifuncţiona în oricare din cele 5 forme juridice de societate23 consacrate înmodexpres de Legea nr. 31/1990, inclusiv în varietatea societăţii curăspundere limitată cu asociat unic. Legea nr. 31/1990 reglementează 5 formejuridice se societate comercială: societatea în nume colectiv, societatea încomandită simplă, societatea în comandită pe a acţiuni, societatea pe acţiuni şi

20 În literatura de specialitate se susţine că principalele obligaţii ale comercianţilor sunt organizareapublicităţii prin registrul comerţului, ţinerea registrelor comerciale şi exercitarea comerţului în limiteleconcurenţei licite, St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 95 şi urm.;I.L. Georgescu, op. cit., p. 469 şi urm.; I.N. Finţescu, op. cit., p. 93 şi urm.; S. Angheni,M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 54 şi urm. I. Turcu, op. cit., p. 209 şi urm.; M. Şcheaua,op. cit., p. 32 şi urm.

21 F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 129.22 I.L. Georgescu, op. cit., p. 35 şi urm.; St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 177 şi urm.;

St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 47 şi urm.; O. Căpăţână, op. cit., p. 68 şiurm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 117 şi urm.; R.P. Vonica, op. cit., p. 95şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 25 şi urm.; C. Bîrsan,V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 32 şi urm., I. Turcu, op. cit.,p. 236 şi urm., R. I. Motica, V. Popa, op. cit., p. 94 şi urm.

23 Şi în dreptul francez agenţii persoane juridice se pot constitui în oricare din formele de societatereglementate de lege , a se vedea F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 128.

societatea cu răspundere limitată. În practică cele mai întâlnite sunt suntsocietatea pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată, deoarece suntsingurele forme de societate în care asocieaţii răspund numai până la limitacapitalului social. Mai exact, pentru datoriile societăţii nu răspund asociaţii cisocietatea cu propriul patrimoniu. Se observă că, dacă în privinţa asigurătorilorlegiuitorul îngăduie înfiinţarea acestora doar ca societăţi pe acţiuni, în cazulagenţilor nu există niciun fel de îngrădire sub aspectul formei juridice.24

b. Actele constitutive ale agentului de asigurare persoană juridică

Actele constitutive ale agenţilor de asigurare persoană juridică vor diferi înfuncţie de forma juridică pe care urmează să o îmbrace. În concret, agentulsocietate în nume colectiv şi societate în comandită simplă se constituie princontract de societate; agentul societate pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi curăspundere limitată, prin contract de societate şi statut, iar când se opteazăpentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se va întocmi numaistatutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma înscrisului unicdenumit act constitutiv (art. 5 din Legea nr. 31/1990).

Forma actului constitutiv este cea a înscrisului sub semnătură privată.În mod excepţional, când agentul de asigurare se constituie sub forma so-cietăţii în nume colectiv, a societăţii în comandită simplă ori se înfiinţează subforma societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică sau când printre bunurileaduse ca aport se află şi bunuri imobile, atunci actul constitutiv va îmbrăcaforma autentică25.

Cuprinsul actului constitutiv va fi cel reglementat de art. 7 şi 8 din Legea nr.31/1990, după forma juridică a societăţii, iar principalele clauze vor fi celeprivind identificarea asociaţilor, identificarea viitoarei societăţi, caracteristicilesocietăţii, conducerea şi gestiunea, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sediilesecundare ale agentului, dizolvarea şi lichidarea societăţii26.

24 Se păstrează astfel principiul libertăţii alegerii formei juridice după interesele asociaţilor, consacratde chiar art. 1 din Legea nr. 31/1990.

25 Pentru mai multe detalii, a se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 61-65.

26 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 72 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 249 şi urm.; S. Angheni,

c. Condiţiile dobândirii calităţi de agent persoană juridică

Pe lângă cerinţele prevăzute de Legea nr. 31/1990 relative la constituireasocietăţilor comerciale, agentul persoană juridică mai este supus unor condiţiispeciale, reglementate de Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şisupravegherea asigurărilor şi a celor detaliate în Ordinul Comisiei deSupraveghere a Asigurărilor nr.10/2007.

Astfel, potrivit art. 34 alin. (3) din Legea nr. 32/2000 şi art. 11 din Ordinulnr.10/2007, agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:

- să aibă ca obiect de activitate numai activitate de agent de asigurare, cuexcepţia prevăzută la art. 33 alin. (2)27; Spre deosebire de societăţiledin dreptul comun unde asociaţii sunt liberi să stabilească operaţiunilece vor constitui obiectul de activitate al societăţii cu precizareadomeniului şi a activităţii principale, agentul de asigurare persoanăjuridică poate avea un singur obiect de activitate, acela al intermedieriiîn asigurări. Cu alte cuvinte, agentul societate comercială are obiectunic de activitate şi nu poate exercita alt fel de comerţ decât acela deagent de asigurare.

- să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, a căruivaloare să fie de 75% din cea prevăzută la art. 35 alin. (5) lit. c);

La fel ca asigurarea agentului persoană fizică şi asigurarea agentului persoanăjuridică este tot de natură profesională, deoarece acoperă prejudiciile pe care

M. Volonciu, C. Stoica, Monica Gabriela Lăstun, op. cit., p. 117 şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 32 şi urm.C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 43 şi urm.

27 Este vorba de situaţia ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoştinţe referitoare la riscul acoperit prin

acesta;b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci când acesta acoperă

următoarele riscuri: întreruperea activităţii, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorareasau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul deasigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viaţă ori de răspundere civilă, dacăacesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie;

e) primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro şi durata contractului de asigurareintermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.

agentul le produce asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, în exercitareaactivităţii pe care o desfăşoară.Asigurarea agentului fie că este persoană fizică sau juridică poate avea deobiect inclusiv acoperirea prejudiciilor pe care aceştia le produc asigurătorilorde la care au primit mandatul de intermediere.Suma asigurată minimă a contractului de asigurare pe care trebuie să-l încheieagentul persoană juridică este în cuantum de 75% din asigurarea brokerilor.

Potrivit Ordinului nr. 15/2010, brokerii trebuie să aibă în vigoare un contractde asigurare de răspundere civilă, valabil pe întreg teritoriul României, cu olimită minimă de acoperire de 1.121.000 euro/eveniment şi o sumă agregată de1.700.000 euro/an, fără franşiză28. Se înţelege că şi limita minimă de acoperirea agentului persoană juridică va fi tot fără franşiză29.

- să nu fi fost declarată anterior în faliment şi să nu facă obiectul uneiproceduri de reorganizare judiciară şi/sau faliment la data solicităriiautorizării, adică la data încheierii contractului de agent;

Această condiţie priveşte bonitatea financiară a agentului persoană juridică şise realizează prin verificarea dacă a făcut obiectul procedurii de insolvenţăreglementată Legea nr. 85/200630.

Este uşor de constatat că cerinţa bonităţii sub aspectul insolvenţei îşi găseşteaplicare numai în cazul societăţilor care s-au înfiinţat şi au desfăşurat alt gende comerţ anterior dobândirii calităţii de agent de asigurare. aceasta pentru căagentul de asigurare se poate constitui în această formă de la început prinînfiinţarea unei societăţi comerciale se poate deveni pe parcurs prinmodificarea unei societăţi comerciale deja existente. Este posibil să existesocietatea comercială şi să funcţioneze dar cu alt pbiect de activitate şi dacăasociaţii hotărăsc să exercite activităţi de intermediere în asigurări schimbăobiectul de activitate în activităţi de intermediere şi adaptează celelalte

28 Franşiza este partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sauprocent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare (art. 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995,a se vedea şi Fr. Deak, op. cit., p. 458; D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 198 şi urm.; L. Stănciulescu,op. cit., p. 247; C. Macovei, op. cit., p. 341.

29 În dreptul francez curtierii şi societăţile de curtaj au obligaţia încheierii unei poliţe de asigurare celpuţin până la suma de 1.525.000 pe an cu franşiză de cel mult 20%, a se vedea F. Couilbault, C.Eliashberg, op. cit., p. 133.

30 În concret, această cerinţă se verifică prin prezentarea unui certificat constatator de la oficiulregistrului comerţului.

elemente ale societăţii la cerinţele legale privoind agenţii de asigurare persoanejuridice.

- să se bucure de o bună reputaţie, iar denumirea agentului să cuprindăobligatoriu sintagma „agent de asigurare”;

Similar agentului persoană fizică şi agentul persoană juridică trebuie să sebucure de o bună reputaţie în câmpul raporturilor comerciale. Până laadoptarea normelor de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin caresă se stabilească criteriile de apreciere a bunei reputaţii, considerăm că pot fiavute în vedere informaţii precum cele specifice cazierului fiscal, alecertificatului de atestare fiscală, eventualele înregistrări la care a fost supus înCentrala Incidentelor de Plăţi31 etc. În procesul de apreciere a reputaţieiagentului persoană juridică vor fi luate în considerare şi calitatea asociaţilorsau acţionarilor32 după caz.

Includerea menţiunii „agent de asigurare” în denumirea agentului persoanăjuridică are scopul de a atenţiona în legătură cu statutul de intermediar înasigurări şi este un efect al principiului transparenţei în exercitarea activităţiicomerciale.

- asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative,după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contrapatrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

În lipsa unor menţiuni exprese în materia intermediarilor, înseamnă cănoţiunea de acţionar semnificativ va avea acelaşi înţeles cu cel dat de legeacţionarilor semnificativi ai asigurătorului societate comercială.33

Tot astfel, sintagma „persoane semnificative” va avea acelaşi conţinut cu celaparţinând asigurătorilor şi are în vedere membrii consiliului de administraţie,ai consiliului director şi cei ai consiliului de supraveghere. Infracţiunile pentru

31 Incidenţa bancară constituie obiect de reglementare al Regulamentului nr. 1 din 2001 privindorganizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României, a Centralei Incidenţelor de Plăţi, a se vedea şiV. Nemeş, Înregistrarea, modificarea şi anularea incidentelor bancare, în Buletinul Institutului NaţionalPentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, anul 1, nr. 3/2005, p. 39-49.32 În cazul societăţilor cu răspundere limitată membbrii acesteia se numesc asociaţi, iar lasocietăţile pe acţiuni, poartă denumirea de acţionari.

33 A se vedea supra, p. 48.

care se cere să nu existe cazier34 sunt cele contra patrimoniului, prevăzute înart. 208-221 din Codul penal. Dintre cele mai întâlnite în practică, menţionămfurtul, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea, gestiunea frauduloasă, abuzul deîncredere, tăinuirea35.

- conducătorul executiv sau, după caz, persoanele care conducsocietatea să se bucure de o bună reputaţie, să nu aibă cazierpentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuniprevăzute în legislaţia financiar-fiscală şi să aibă experienţă decel piuţin un an în asigurări.

d. Înregistrarea agentului de asigurare persoană juridică

După întocmirea actelor constitutive în forma prevăzută de lege, împreună cudocumentele justificative, vor fi depuse la oficiul registrului comerţului învederea înmatriculării (înregistrării) agentului societate comercială.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 32/2000, asigurătorii sunt obligaţi să deschidă şisă menţină un registru, denumit Registrul agenţilor de asigurare, în sistemcomputerizat şi cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor, care face partedin Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurărişi/sau în reasigurări.

Asigurătorii sunt obligaţi să înregistreze în registrul agenţilor de asigurare, atâtagenţii de asigurare, persoane fizice şi juridice, cu care au încheiat contracte deagent, cât şi subagenţii şi agenţii de asigurare subordonaţi; asigurătorii voractualiza periodic toate datele din acest registru, conform prevederilornormelor menţionate mai sus. Prin înregistrarea agenţilor în registrul despecialitate se realizează o adevărată publicitate a acestora. La nivelul UniuniiEuropene s-a decis instituirea unui sistem de publicitate a intermediarilor înasigurări prin Directiva 2002/92/CE36.

34 Precizările făcute în legătură cu agentul de asigurare persoană fizică în legătură cu situaţia de a seafla în cercetări penale sau chiar în faza de judecată fie şi pentru infracţiuni dintre cele avute în vedere detext sunt valabile şi pentru asociaţi, acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative pentru aceleaşiraţiuni pentru că numai după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de condamnare se întocmeştecazierul judiciar.

35 Pentru mai multe detalii, a se vedea explicaţiile de la condiţiile dobândirii calităţii de agentpersoană fizică, supra, p. 96.

36 Pentru detalii a se vedea, R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 59.

După înregistrare, asigurătorii sunt obligaţi să elibereze intermediarilor înasigurări, persoane juridice, un certificat de înregistrare, iar intermediarilor înasigurări, persoane fizice, o legitimaţie.Anual, acest registru va fi trecut pe suport hârtie, şi va fi certificat pentruconformitate de conducerea executivă a asigurătorului sau reasiguratorului.

Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem computerizat atâtComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaţiei sau uniunii profe-sionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibilepublicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităţii desupraveghere şi asociaţiei sau uniunii profesionale sus-menţionate; aceste datese verifica periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Coroborând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cu cele din materia asigurărilor,observăm că agenţii de asigurare, societăţi comerciale, sunt supuşi unei dublepublicităţi; prin registrul comerţului37 ca orice alt comerciant şi prin registrulagenţilor de asigurare gestionat de fiecare asigurător în parte. Detaliile privindînscrierea agenţilor de asigurare în registrul intermediarilor sunt reglementatede Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrulintermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.

Înmatricularea agentului, societate comercială în registrul comerţului are caefect dobândirea personalităţii juridice, dar nu şi a calităţii de agent deasigurare. Societatea devine agent de asigurare numai din momentul autorizăriide către asigurătorul care l-a mandatat prin contractul de agent să intermediezeoperaţiuni de asigurare. În lipsa unei prevederi exprese în legislaţiaasigurărilor, suntem de părere că înregistrarea agenţilor în registrul agenţilor deasigurare are caracter de publicitate, iar nu atributiv de calitate. Astfel spus,agentul nu dobândeşte această calitate de la data înregistrării în registrulagenţilor de asigurare, ci din momentul încheierii contractului de agent cuasigurătorul.

37 Cu privire la efectele înregistrării în registrul comerţului a se vedea, St.D. Cărpenaru, op. cit., p.196; O. Căpăţână, op. cit., p. 110; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David,Gh. Piperea, op. cit., p. 151 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 135 şiurm.; R.P. Vonica, op. cit., p. 98; M. Şcheaua, op. cit., p. 93 şi urm.; C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al.Ţiclea,M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 53.

e. Consecinţele constituirii agentului de asigurare fără respectareacerinţelor legii

După cum s-a văzut în cele de mai sus, agenţii de asigurare persoane juridicesunt supuşi îndeplinirii a două categorii de condiţii; celor din dreptul comunspecifice tuturor societăţilor comerciale şi celor instituite de reglementările dindomeniul asigurărilor.

Prin urmare, încălcarea normelor din Legea nr. 31/1990, vor atrage sancţiunileprevăzute de aceasta, care pot culmina cu nulitatea societăţii şi dizolvarea ei pecale judecătorească. În concret, neregularităţile constate cu prilejulînmatriculării vor putea fi înlăturate de asociaţi prin fixarea unui termen decătre directorul oficiului registrului comerţului sau persoana desemnată. Nere-gularităţile constatate după înregistrarea agentului societate comercială se vorremedia în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, iar dacă nu vor fiînlăturate, pe calea acţiunii în anulare se va dizolva şi lichida societatea încauză38.

Nu încape în îndoială că îndeplinirea condiţiilor de constituire a agenţilorsocietăţi comerciale vor fi verificate de către directorul oficiul registruluicomerţului sau persoana desemnată, cu prilejul controlului pe care-l efectueazăînainte de a dispune înregistrarea societăţii.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor de mai sus, mai cu seamă a celor prevăzutede reglementările din asigurări, se va face şi de către asigurătorul care împu-terniceşte agentul de asigurare cu activitatea de intermediere. Însă, acestecerinţe pot fi verificate şi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,evident prin intermediul asigurătorilor. Aceasta întrucât, art. 33 alin. (2) dinLegea nr. 32/2000 stipulează că asigurătorii nu pot exercita activităţi deasigurare prin intermediari de autorizaţie, iar violarea normelor legale relativela agenţii de asigurare, constituie contravenţie [art. 39 alin. (2) lit. k)]. Dacă seconstată neregularităţi, societatea de asigurare poate înceta raporturile dereprezentare şi retrage intermediarului în cauză calitatea de agent de asigurare.

38 Pentru mai multe detalii St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 203 şi urm.; S. Angheni,M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 138 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 271 şi urm.

Constituirea brokerilor de asigurare

Precizări prealabile

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, opersoană juridică poate desfăşura activitate de intermediere în asigurări şi/saureasigurări, în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă are oautorizaţie din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Aşadar, spre deosebire de agenţii de asigurare, brokerii nu pot mijloci încheie-rea asigurărilor sau reasigurărilor, mai înainte de a fi autorizaţi de cătreComisia de Supraveghere a Asigurărilor.

De asemenea, am făcut precizarea că brokerii de asigurare nu se pot înfiinţadecât sub formă de persoană juridică. Legiuitorul foloseşte sintagma „persoanăjuridică”, dar este fără echivoc că are în vedere societăţile comerciale39.Reţinem însă că sunt legislaţii cum este cea a Italiei care permit exercitareaintermedierii în calitate de broker de asigurare şi persoanelor fizice40.

Întrucât singura modalitate de constituire şi funcţionare a brokerului de asigu-rare este societatea comercială, iar legislaţia asigurărilor cuprinde puţine regulireferitoare la constituire, brokerul la fel ca şi agentul persoană juridică, vaurma aceeaşi procedură de înfiinţare reglementată de Legea nr. 31/1990privind societăţile comerciale.

Normele speciale din domeniul asigurărilor privind constituirea şi autorizareabrokerilor de asigurare sunt cuprinse, în principal, în art. 35-36 din Legea nr.32/2000, precum şi în Ordinul nr. 15/201041 pentru punerea în aplicare aNormelor privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare,precum şi condiţiile de menţinere a acesteia.

39 Concluzia se întemeiază pe reglementările din asigurări care impun brokerului de asigurare să aibăobiect unic de activitate intermedierea în asigurări. Desigur că potrivit sistemului nostru legislativ existăşi alte categorii de persoane juridice ca, de exemplu, asociaţiile şi fundaţiile. Atât asociaţiile, cât şifundaţiile pot exercita fapte de comerţ, dar numai cu caracter accesoriu şi condiţionat de întrebuinţareaprofitului obţinut exclusiv în realizarea scopului pentru care s-a constituit asociaţia sau fundaţia, dupăcaz, cerinţe incompatibile cu normele din asigurări care reglementează regimul juridic al brokerilor deasigurare. A se vedea şi G. Boroi, Drept Civil. Partea generală. Persoanele, op. cit., p. 388.

40 A se vedea S. Lanna, op. cit., p. 133; A. La Torre, op. cit., p. 1241.41 Publicat în M. Of. nr. 14 din 06.01.2010.

Regulile generale de constituire, prevăzute de Legea nr. 31/1990

a. Forma juridică

Brokerii de asigurare se pot constitui în oricare din cele 5 forme de societăţicomerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990, inclusiv în varietatea societăţiicomerciale cu răspundere limitată cu asociat unic.

b. Actele constitutive ale brokerilor de asigurare

Actele constitutive ale brokerilor de asigurare vor diferi în funcţie de formajuridică a societăţii în care se înfiinţează. Ca atare, brokerul societate în numecolectiv şi societate în comandită simplă se constituie prin contract desocietate; brokerul societate pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi curăspundere limitată, prin contract de societate şi statut, iar când se recurge lasocietatea cu răspundere limitată cu asociat unic se va întocmi numai statutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma înscrisului unicdenumit act constitutiv (art. 5 din Legea nr. 31/1990).

Forma actului constitutiv este cea a înscrisului sub semnătură privată.

Ca şi agentul persoană juridică, dacă brokerul de asigurare se constituie subforma societăţii în nume colectiv, a societăţii în comandită simplă ori seînfiinţează sub forma societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică sau cândprintre bunurile aduse ca aport se află şi bunuri imobile, atunci actul constitutivva îmbrăca forma autentică42.

Cuprinsul actului constitutiv va fi cel reglementat de art.7 şi 8 din Legeanr.31/1990, după forma juridică a societăţii, iar principalele clauze se vor referila identificarea asociaţilor, identificarea viitoarei societăţi, caracteristicilesocietăţii, conducerea şi gestiunea, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sediilesecundare, dizolvarea şi lichidarea societăţii43.

42 Pentru mai multe detalii a se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185, St.D. Cărpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 62 şi urm.

43 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185, St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David,Gh. Piperea, op. cit., p. 72 şi urm. C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p.43 şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 32 şi urm.; O. Căpăţînă, op. cit., p. 78 şi urm.;S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 117 şi urm.

Regulile speciale de constituire a brokerilor, prevăzute de legislaţiaasigurărilor

Am precizat în cele anterioare că sediul materiei cu privire la regulile specialede constituire a brokerilor de asigurare, îl constituie Legea nr. 32/2000 şiOrdinul nr. 15/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizareabrokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinerea acesteia.

Potrivit celor două acte normative, brokerii trebuie să îndeplinească urmă-toarele cerinţe:

a) să fie persoană juridică română, în a cărei denumire să fiecuprinsă în mod obligatoriu sintagma „broker de asigurare”,„broker de asigurare – reasigurare”, sau „broker de reasigurare”,după caz, în limba română ori într-o limbă uzuală pentrudomeniul asigurărilor şi să nu inducă în eroare publicul. Amarătat că, deşi legea foloseşte expresia „persoană juridică”, nupoate fi vorba decât de societatea comercială ca modalitate deconstituire a brokerilor de asigurare.

Denumirea brokerului trebuie să cuprindă menţiunea de broker de asigurare şisă fie clară şi precisă, astfel încât să se facă distincţie între aceştia şi ceilalţiintermediari în asigurări, pe de o parte, şi între brokeri şi societăţile deasigurare pe de altă parte.

b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a căruivaloare nu poate fi mai mică de 25.000 lei. Cerinţa esteasemănătoare cu cea a asigurătorilor pentru că şi acolodispoziţiile legale impun ca cel puţin limita minimă acapitalului social să fie subscris şi vărsat sub formă bănească.Pentru aceleaşi considerente suntem de părere că asociaţii potaduce şi alte categorii de aporturi cu condiţia ca acestea sădepăşească limita minimă de 25.000 lei.

Se impune a fi reţinut că limita minimă de capital social pentru constituireabrokerilor priveşte toate formele juridice de societate în care se înfiinţează cuexcepţia societăţii pe acţiuni. Pentru cazul în care brokerul de asigurare seconstituie sub forma societăţii pe acţiuni, art. 33 alin. (8) din Legea nr. 32/2000

stipulează că acesta trebuie să deţină capitalul social minim vărsat înconformitate cu Legea nr.31/1990. Aşadar, brokerul de asigurare societate peacţiuni va avea capitalul social minim în cuantum de 90.000 lei, astfel cumprevede art. 10 din Legea nr.31/1990.

De asemenea, îşi vor găsi aplicare şi regulile vărsării capitalului social dindreptul comun în sensul că, la constituirea brokerului societate pe acţiuni,acţionarii sunt obligaţi să verse minim 30% din capitalul subscris, urmând carestul să fie vărsat în decursul a 12 luni de la data constituirii44.

c) să aibă ca obiect de activitate, numai activitate de broker deasigurare şi/sau de reasigurare.

Principiul specialităţii obiectului de activitate cârmuieşte şi materia interme-diarilor nu doar a asigurătorilor. Într-adevăr, brokerul de asigurare, la fel caagentul persoană juridică, are obiect unic de activitate, acela de intermediere înasigurări specifică brokerului de asigurare sau, după caz, brokerului dereasigurare45.

d) să aibă un sediu social, destinat exclusiv desfăşurării activităţiipentru care a fost autorizat, unde se va transmite sau se va primicorespondenţa de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi de laalte instituţii sau autorităţi, sediu la care să fie prezent în permanenţăun angajat al brokerului şi care să respecte programul de lucrucomunicat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În temeiulLegii nr. 31/1990, asociaţii sunt obligaţi să stabilească şi să prevadăîn actele constitutive sediul societăţii ce se înfiinţează. Pentru a daeficienţă normei, credem că ea trebuie interpretată în sensulcomunicării Comisiei de Supraveghere a sediului real, adică aadresei în care se exercită în concret activitatea brokerului, pentru

44 Pentru mai multe detalii privind subscrierea şi vărsarea capitalului social la societăţile pe acţiuni, ase vedea: St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 322 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea,op. cit., p. 100 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, op. cit., p. 123; E. Cârcei, op. cit., p. 85 şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 37 şi urm.; C.Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 45 şi urm.;I. Turcu, op. cit., p. 454 şi urm.

45 A se vedea şi precizările făcute în legătură cu obiectul de activitate al agenţilor de asigurarepersoane juridice, precum şi cele referitoare la obiectul de activitate al societăţilor de asigurare.

cazul în care la sediul declarat la oficiul registrului comerţului nu sedesfăşoară activitate.

Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 15/2010, sediul social trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:

1. sediul social şi punctele de lucru să aibă o dotare tehnică adecvată, caresă asigure buna desfăşurare a activităţii de intermediere în asigurări;

2. tehnica de calcul trebuie să cuprindă: calculatoare şi software,imprimante, conexiuni internet, telefon, fax, care să permităgestionarea poliţelor;

3. suprafaţa sediului social să nu fie mai mică de 15 m2, să nu fie amplasatla subsolurile clădirilor, cu excepţia clădirilor de birouri tip centru deafaceri, şi să permită amplasarea mobilierului de birou, tehnicii decalcul, depozitarea şi arhivarea documentelor;

4. spaţiul trebuie să fie dotat cu mobilier de birou - birouri de lucru, fişete,mobilier de depozitare;

e) asociaţii ori acţionarii semnificativi, conducătorii executivi şiadministratorii să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contrapatrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscalăşi cazier fiscal; în situaţia în care au desfăşurat activităţi deintermediere în asigurări ca agenţi de asigurare, să nu fi fost radiaţidin Registrul Agenţilor de Asigurare, ca urmare a încălcăriiprevederilor legale, iar dacă a avut calitatea de asistent în brokeraj,să nu le fi fost anulată procura din motive imputabile lor.

Condiţia din prima teză a reglementării este identică cu cea din materia agen-ţilor persoane juridice, motiv pentru care facem trimitere la precizările acolofăcute46, cu diferenţa că ea se aplică şi persoanelor semnificative.

Cea de-a doua condiţie priveşte situaţia în care asociaţii sau acţionariisemnificativi au mai exercitat activitate de intermediere anterior dobândiriiacestei calităţi. Pentru a opera condiţia, este necesar ca încetarea activităţii sănu le fi fost imputabilă lor ca urmare a încălcării reglementărilor din domeniulasigurărilor.

46 A se vedea supra, p . 101 şi urm.

Nu încape în îndoială că asociaţii şi acţionarii brokerilor de asigurare vorîndeplini şi cerinţele prevăzute de reglementările din dreptul comun aplicabileacţionarilor şi fondatorilor societăţii, acelea de a nu avea condamnări pentruinfracţiunile enumerate de art. 6 din Legea nr. 31/199047.

f) conducătorii executivi să aibă studii superioare şi o experienţăde cel puţin doi ani într-o funcţie de conducere operativă îndomeniul asigurărilor, sau de cel puţin patru ani într-o funcţiede conducere operativă în domeniul financiar-bancar; aceastăcondiţie se aplică şi administratorilor, atunci când au atribuţiisimilare conducerii executive. În temeiul normelor de asigurare,prin funcţie de conducere operativă se înţelege inclusiv cea deşef de serviciu sau de compartiment a cărui activitate esterelevantă pentru specificul domeniului asigurărilor sau celfinanciar-bancar, precum şi funcţia de director de agenţie sau desucursală a unei entităţi care operează în aceste domenii.

g) administratorii să nu fie angajaţi ai societăţilor de asigurareşi/sau de reasigurare pe perioada mandatului la brokerul deasigurare şi/sau de reasigurare;

h) conducătorii executivi şi administratorii să aibă o bună reputaţie,onestitate şi probitate morală;

i) conducătorii executivi să nu deţină aceeaşi funcţie la o altăpersoană juridică română sau străină după obţinerea autorizaţieide funcţionare sau după aprobarea de către Comisia deSupraveghere a Asigurărilor, cu excepţia domeniului privindpregătirea profesională a intermediarilor în asigurări;

Se observă că legea statuează incompatibilitatea conducătorilor executivi cualte funcţii şi demnităţi publice sau private pe perioada mandatului primit de lasocietatea de brokeraj.

47 A se vedea St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 67 şi urm.; M. Şcheaua,op. cit., p. 30 şi urm.

j) conducătorii executivi să aibă contract de muncă/managementşi administratorii să aibă contract de administrare/mandat, dupăcaz, cu brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare;

k) să nu fie acţionar sau asociat direct ori indirect al unuiasigurător, reasigurător, al unui agent de asigurare ori dereasigurare, şi că nu are şi nu va avea ca acţionar sau asociatdirect sau indirect ori ca administrator un asigurător,reasigurător, un agent de asigurare ori de reasigurare sauconducătorul unui agent de asigurare persoană juridică;

l) să elaboreze un scurt studiu de fezabilitate48 (maxim 10 pagini)care să cuprindă sintetic următoarele informaţii: scurtă prezentare a activităţii ce urmează să fie desfăşurată,

din care să rezulte că resursele financiare sunt suficiente să îipermită desfăşurarea activităţii;

structura organizatorică, regulamentul de organizare şifuncţionare, cu precizarea răspunderilor şi limitelor decompetenţă pentru persoanele semnificative din cadrulsocietăţii;

bugetul de venituri şi cheltuieli estimat pentru următorii treiani financiari.

m) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilăprofesională valabil pe întregul teritoriu al României, cu olimită minimă de acoperire de 1.121.000 euro/eveniment şi osumă agregată de 1.700.000 euro pe an, fără franşiză; Scopulasigurării îl constituie acoperirea prejudiciilor cauzate de cătrebroker asigurătorului/asigurătorilor pentru care intermediazăcontracte de asigurare într-o eventuală tragere la răspundere abrokerului.

Înregistrarea brokerilor

După ce actele constitutive s-au întocmit în forma cerută de lege, în funcţie detipul de societate ales pentru constituirea brokerului, acestea împreună cudocumentele justificative se depun la oficiul registrului comerţului în vederea

48 Studiul de fezabilitate poate fi înlocuit cu „planul de activitate” la fel ca în domeniul activităţiibancare, într-o viitoare amendare a reglementărilor din materia asigurărilor.

înmatriculării. Documentele vor trebui să probeze îndeplinirea tuturorcerinţelor impuse de reglementările din dreptul comun, dar şi cele instituite delegislaţia asigurărilor mai sus analizate.

Directorul oficiul registrului comerţului, după efectuarea controlului delegalitate, va dispune înmatricularea societăţii. Dacă se constată anumite nere-gularităţi cu prilejul controlului, directorul sau persoana desemnată poateacorda un termen pentru modificarea actelor constitutive. În cazul în careasociaţii nu se conformează, soluţia ce se impune este respingerea cereri deînmatriculare a societăţii.

Înmatricularea societăţii are doar efectul dobândirii personalităţii juridice nu şicel al calităţii de broker de asigurare. Calitatea de broker o va primi dupăautorizarea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi tot de la aceastădată va putea începe şi activitate de intermediere în asigurări.

La fel ca agenţii de asigurare brokerii sunt supuşi unei înregistrări la Comisiade Supraveghere a Asigurărilor, în registrul brokerilor de asigurare49.

Autorizarea funcţionării brokerilor

Deşi titlul ar sugera că este vorba de funcţionare, în realitate aspectele pe carele vom aborda ţin tot de constituirea brokerului. Nu este suficient ca societateade brokeraj să fie înmatriculată în registrul comerţului, ci, pentru a putea ficonsiderată că s-a constituit ca broker de asigurare, este necesară şi obţinereaautorizaţiei de funcţionare. Cu alte cuvinte, ca să fie considerat că s-a constituitca broker de asigurare, nu doar ca societate comercială, mai trebuie săparcurgă şi această procedură în faţa Comisiei de Supraveghere.

În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, brokerii de asigurare trebuie săachite taxa de autorizare de 5.000 lei şi să depună la Comisia de Supravegherea Asigurărilor, următoarele documente:a) cerere standard de obţinere a autorizaţiei de funcţionare, în forma prezentată

în anexa nr. 1 la Ordinul nr.15/2010;b) copii de pe documentele care atestă constituirea brokerului de asigurare

şi/sau de reasigurare: actul constitutiv autentificat sau atestat de avocat orisub semnătură privată, în care obiectul de activitate este definit conform art.

49 www.csa – isc .ro

2 lit. C pct. 57 lit. a) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completărileulterioare, hotărârea judecătorească de înfiinţare, certificatul de înregistrareemis de oficiul registrului comerţului, certificatul constatator cuprinzândtoate datele de identificare ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare,codul unic de înregistrare;

c) copia ordinului de plată şi a extrasului de cont care atestă existenţacapitalului social vărsat integral în numerar la data solicitării autorizaţiei defuncţionare, în condiţiile şi în limitele stabilite la art. 35 alin. (5) lit. b) dinLegea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, actualizatconform prevederilor art. 2 lit. b) din prezentele norme;

d) un scurt studiu de fezabilitate (maxim 10 pagini) care să cuprindă sinteticurmătoarele informaţii:1. scurtă prezentare a activităţii ce urmează să fie desfăşurată, din care să

rezulte că resursele financiare sunt suficiente să îi permită desfăşurareaactivităţii;

2. structura organizatorică, regulamentul de organizare şi funcţionare, cuprecizarea distinctă a răspunderilor şi limitelor de competenţă pentruconducătorii executivi şi administratorii din cadrul brokerului deasigurare şi/sau de reasigurare;

3. bugetul de venituri şi cheltuieli estimat pentru următorii 3 anifinanciari;

e) copie de pe documentele care atestă plata taxei de autorizare în contulComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor art. 36 alin.(1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare,actualizată conform art. 2 lit. m) din prezentele norme;f) copie de pe contractul de asigurare de răspundere civilă profesională, curespectarea prevederilor art. 2 lit. c) din prezentele norme, şi dovada privindplata primei de asigurare (integrală sau a ratelor);g) documente oficiale din care să rezulte acţionarii sau asociaţii direcţi şiindirecţi, inclusiv ultimul acţionar sau asociat semnificativ indirectpersoană fizică, precum şi certificatele de cazier fiscal şi judiciar, înoriginal, ale acestora;h) certificatele de cazier fiscal şi judiciar, în original, ale conducătorilorexecutivi şi ale administratorilor;i) documente oficiale (contract de muncă/de management, decizii/carte demuncă etc.), precum şi curriculum vitae ale conducătorilor executivi, dincare să rezulte respectarea prevederilor art. 2 lit. h) din prezentele norme, acăror conformitate cu originalul va fi certificată de angajatorul cu care

s-a încheiat contractul de muncă/de management, precum şi copia legalizatăa diplomei de studii superioare a persoanelor propuse pentru funcţiilemenţionate la art. 2 lit. h). Înscrisurile prin care se va face dovada experienţei

într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor, financiar-bancar şi/sau al pensiilor private vor fi emise numai de către sediile sociale;j) curriculum vitae pentru acţionarii sau asociaţii semnificativi persoane fizice,conducătorii executivi şi administratori cu semnătură olografă, care săconţină cel puţin următoarele informaţii: numele şi prenumele, data şi loculnaşterii, adresa de domiciliu şi, dacă este cazul, de reşedinţă,cetăţenia/cetăţeniile, pregătirea profesională (studii/cursuri de pregătire şiperfecţionare, şcolile sau facultatea/facultăţile absolvite, diplomele obţinute),apartenenţa la organizaţii profesionale, descrierea întregii cariere profesionale(numele complet al angajatorilor, durata contractului cu fiecare dintre aceştia,departamentele în care au fost încadrate, precum şi descrierearesponsabilităţilor şi activităţii desfăşurate);k) copia contractului de închiriere sau de comodat, sau al actului de

proprietate al sediului social, înregistrat la administraţia financiarăteritorială, după caz, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute laart.2 lit.e);

m) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, din care să rezulte că societatea îndeplineşte şiva îndeplini prevederile art. 2 lit. f) din prezentele norme, conform anexei nr.2;n) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, a conducerii executive că va îndepliniprevederile art. 2 lit. k) din prezentele norme, conform anexei nr. 3;o) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, a administratorului că va îndepliniprevederile art. 2 lit. i) din prezentele norme, conform anexei nr. 4;p) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, a administratorului şi a conducătoruluiexecutiv, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2) din prezentele norme,conform anexei nr. 5;q) copiile actelor de identitate ale conducătorilor executivi, administratorilor şiale asociaţilor semnificativi/acţionarilor semnificativi persoane fizice, a cărorconformitate cu originalul va fi certificată de posesorul actului de identitateprin semnătură olografă.

Termenul de acordare a autorizaţiei este de 60 de zile de la data depuneriidocumentaţiei în vederea obţinerii autorizării.

Deşi normele legale nu prevăd, în mod expres, este fără îndoială că deciziaComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care respinge cererea deautorizare a brokerului, trebuie motivată, la fel ca în cazul asigurătorilor şi estesupusă contestaţiei la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de ladata comunicării.

Mai trebuie precizat că, pentru cazul în care Comisia de Supraveghere aAsigurărilor aprobă cererea de autorizare, decizia trebuie să conţină data de lacare brokerul poate începe intermedierea activităţii de asigurare.

Regimul juridic al constituirii brokerilor cu încălcarea dispoziţiilor legale

Consecinţele încălcării regulilor de constituire a brokerilor vor fi diferite înraport de categoria din care fac parte.

Dacă sunt nesocotite prevederile Legii nr. 31/1990, efectele sunt reglementatede aceasta.

Astfel, am arătat directorul oficiului registrului comerţului de pe lânga tribunalsau persoana desemnată pot acorda un termen asociaţilor pentru înlăturareaneregularităţilor constatate cu prilejul efectuării controlului în momentulsoluţionării cererii de înmatriculare a societăţii.

Neregularităţile descoperite după înmatricularea societăţii de brokeraj se vorînlătura după normele Legii nr. 31/1990 pe calea acţiunii în regularizare, în cazcontrar se va purcede la dizolvarea şi lichidarea societăţii50.

Încălcarea normelor de asigurare relative la constituirea brokerilor va aveadrept consecinţă respingerea cererii de autorizare de către Comisia deSupraveghere a Asigurărilor, adică nedobândirea calităţii de broker deasigurare şi imposibilitatea desfăşurării activităţii de intermediere.

50 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 202 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh.Piperea, op. cit., p. 72 şi urm.; O. Căpăţână, op. cit., p. 136 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, op. cit., p. 138-141; E. Cârcei, op. cit., p. 144 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 271 şi urm.

În cazul în care neregularităţile sunt săvârşite sau descoperite ulterior obţineriiautorizaţiei de brokeraj, acestea vor fi înlăturate, altfel Comisia deSupraveghere va retrage autorizaţia de funcţionare, cu consecinţa pierderiicalităţii de broker51.

Desigur că directorul oficiului registrului comerţului sau persoana desemnatăva controla legalitatea constituirii şi din perspectiva legislaţiei asigurărilor, darneregularităţile constatate vor avea regimul consacrat în dreptul comun, adicăînlăturarea lor de către asociaţi sau refuzul înmatriculării societăţii de brokeraj.

Neregularităţile descoperite după înregistrarea brokerului de asigurare înregistrul comerţului au regimul juridic reglementat de dispoziţiile art. 48 dinLegea nr. 31/1990, în sensul că se vor înlătura de către organele de conducereale brokerilor, în caz contrar oricare dintre persoanele interesate vor puteaintenta acţiunea în regularizarea societăţii. Nulitatea societăţii de brokeraj vaurma procedura prevăzută în art. 56 din Legea nr. 31/1990, putându-se evitaprin înlăturarea cauzei acesteia până la punerea concluziilor pe fond latribunal.

Asemănări şi deosebiri între brokerii de asigurare şi agenţiide asigurare

Deşi, ambele entităţi exercită intermedierea în asigurări, între acestea existăunele asemănări şi deosebiri.

Asemănări

Sub aspectul asemănărilor semnalăm faptul că ambele categorii de intermediaripot mijloci, atât operaţiuni de asigurare, cât şi cele de reasigurare.52

51 Vom vedea în cele de mai jos că retragerea autorizaţiei de funcţionare a brokerului nu echivaleazăcu încetarea existenţei acestuia; el nu mai este broker de asigurare în care scop nu mai poate intermediaîncheierea operaţiunilor de asigurare, dar fiind societate comercială îşi poate schimba obiectul deactivitate şi exercita un alt fel de comerţ nesupus controlului şi supravegherii Comisiei.

52 A fost o perioadă când legea permitea doar brokerilor să intermedieze operaţiunile de reasigurare,reglementare care era neadecvată principiilor ce guvernează activitatea şi competenţele intermediarilor înasigurări şi reasigurări

Tot astfel, brokerii şi agenţii se pot folosi de serviciile diferiţilor prepuşi,cărora legea le reglementează statutul juridic, în vederea protejării, atât a lor,cât şi a asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi.

Deosebiri

În acelaşi timp, între agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare există impor-tante deosebiri.

În primul rând, dacă agent de asigurare poate fi, atât o persoană fizică, cât şi opersoană juridică, brokerul de asigurare se constituie şi funcţionează doar subforma persoanei juridice.

Apoi, potrivit textelor legale, agentul de asigurare are un câmp de activitatemult mai restrâns53, el poate intermedia aceleaşi clase de asigurări în numele şipe seama unui singur asigurător, pe când brokerul poate fi intermediarul maimultora54. Reţinem în acest sens dispoziţiile art. 34 alin. (8) din Legea nr.32/2000, care stipulează că un agent de asigurare, persoană fizică sau juridică,nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singurasigurător.

O ultimă diferenţă pe care o remarcăm este legată de poziţia şi interesul pecare îl au cele două categorii de intermediari pe piaţa asigurărilor.

Agentul de asigurare, fiind autorizat de un asigurător, încheie contracte înnumele şi în contul asigurătorului. În schimb, brokerul negociază pentruclienţii săi încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordăasistenţă înainte şi pe durata încheierii contractelor.

53 Legislaţia franceză permite părţilor să stabilească o zonă de exclusivitate a agentului şi deneconcurenţă de către asigurătorul ce l-a împuternicit, a se vedea F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p.129

54 Este fără îndoială că brokerul de asigurare este cel mai profesionist dintre intermediari, dreptdovadă că asigurările cele mai dificile se încheie prin intermediul acestora, R. Pellino, P. Pellino, S.Sorgi, op. cit., p. 53

Rezultă că, dacă agentul de asigurare este un mandatar supus regulilor stricte,prescrise de asigurător, brokerul de asigurare este un comerciant independent55care este ataşat propriei clientele.

De aici consecinţa potrivit căreia agentul de asigurare promovează, înprincipal, interesele asigurătorului, pe când brokerul de asigurare va apărainteresele clienţilor săi, adică ale asiguraţilor ori potenţialilor asiguraţi, cărora,aşa cum dispune legea, le poate acorda asistenţă pe întreaga perioadă aasigurării. Din această cauză, brokerii de asigurare sunt un fel de consilieri aiasiguraţilor.

De altfel, în doctrina franceză, acest statut de „consilieri în asigurări” le esterecunoscut curtierilor şi societăţilor de curtaj56.

La fel şi în literatura de specialitate italiană, brokerii mai sunt denumiţi şimediatori, datorită rolului pe care îl au de a găsi asigurarea optimă de care opersoană are nevoie57.

Am văzut că o a treia categorie de intermediari sunt agenţii de asiguraresubordonaţi în legătură cu care vor fi făcute câteva menţiuni în continuare.Specificul activităţii agenţilor de asigurare subordonaţi constă din împrejurareacă intermedierea operaţiunilor de asigurare are caracter accesoriu,complementar, în comparaţie cu ceilalţi intermediari care trebuie să aibă obiectunic de activitate, dacă sunt persoane juridice.

Tot astfel, agenţii subordonaţi mijlocesc doar asigurările ce însoţescoperaţiunile din domeniul financiar-bancar, precum creditele de diferite tipuri,imobiliar, ipotecar, de consum, contractele de leasing, garanţiile bancare etc.

Activitatea desfăşurată de agenţii de asigurare subordonaţi, datorităspecificului pe care îl prezintă poartă denumirea de bancassurance. Înconcepţia Legii nr. 32/2000, bancassurance reprezintă activitatea de inter-mediere a produselor de asigurări care sunt complementare la produseleinstituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, desfăşurată prin

55 R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 5256 A se vedea, în acest sens, Y. Lambert-Faivre, op. cit., p. 139 şi urm.; C.-J. Berr, H. Groutel, op. cit.,

p. 32 şi urm.; J.-L. Boissieu, op. cit., p. 94 şi urm.57 S. Lanna, op. cit., p. 163.

reţeaua acestor instituţii în condiţiile prevăzute prin norme emise în aplicarealegii58.Se impune a fi reţinut faptul că, agenţii de asigurare nu se confundă cu agenţiieconomici permanenţi, reglementaţi de art. 2072- 2095 din Noul Cod civil59.Contractul de agenţie este contractul în temeiul căruia, o parte, denumităcomitent, împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, sănegocieze afaceri sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seamacomitentului, în schimbul unei remuneraţii60.

Rezultă că, spre deosebire de agentul de asigurare, agentul comercial este unmandatar statornic al comitentului şi poate fi mandatat cu sau fără puterea dereprezentare, în timp ce agentul de asigurare este în majoritatea covârşitoare asituaţiilor împuternicit cu puterea de reprezentare a asigurătorului, deoareceacesta perfectează asigurările ce constituie obiectul mandatului prin încheiereacontractelor de asigurare cu asiguraţii.

Sunt aproape inexistente situaţiile, în practică, în care agentul de asigurare doarsă negocieze forma de asigurare iar încheierea contractului de asigurare să sefacă direct de către asigurător cu asiguratul.

Prepuşii intermediarilor în asigurări

Noţiuni generale

Am văzut în cele de mai sus că fiecare dintre intermediari poate folosi înactivitatea pe care o desfăşoară diferite persoane pe care le-am denumit în modconvenţional prepuşi. Aceasta pentru că raporturile lor cu agenţii şi, respectiv,cu brokerii sunt atât de strânse încât se înfăţişează ca veritabile raporturi deprepuşenie.

58 C. Gavalda, J. Stoufflet, Droit bancaire, 6 edition, Ed. Litec, Paris, 2005, T. Bonneau, Droitbancaire, 7 Edition, Paris 2007, p. 578; R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 43; J.-L. Boissieu, op.cit., p. 98; F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 32.

59 Prin Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codulcivil a fost abrogată Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi.

60 St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 503.

O caracteristică esenţială a tuturor prepuşilor61 intermediarilor în asigurări esteaceea că raporturile se stabilesc cu intermediarii şi nu cu asigurătorii saureasigurătorii, excepţie făcând agenţii de asigurare subordonaţi.

Asistenţii în brokeraj şi subagenţii acţionează în baza mandatului dat de cătreintermediar şi nu în temeiul vreunui raport cu asigurătorul sau reasigurătorulori cu asiguratul sau potenţialul asigurat.

Principala consecinţă ce decurge de aici este că nu se pot exercita acţiunidirecte între asigurător şi prepuşii brokerilor şi ai agentului de asigurare şi niciîntre aceştia şi asiguraţi sau potenţiali asiguraţi.

Se înţelege că pentru faptele prepuşilor va răspunde, faţă de asigurător şi rea-sigurător sau, după caz, faţă de asigurat sau potenţialul asigurat, intermediarul,păstrând regresul împotriva prepusului în temeiul contractului de muncă sau almandatului transmis.

Funcţionarea intermediarilor în asigurări

Noţiuni generale

Actele normative din materia asigurărilor tratează în mod diferit funcţionareaagenţilor de asigurare de cea a brokerilor de asigurare. Opţiunea legiuitoruluiîşi are explicaţia în raţiuni de ordin practic, care privesc statutul juridic al celordouă categorii de intermediari.

Reamintim că, dacă agent de asigurare poate fi, de principiu, orice persoanăfizică sau juridică, apoi brokerul de asigurare se constituie exclusiv sub formapersoanei juridice. De asemenea, am precizat, când am analizat constituireaintermediarilor, că agentul de asigurare se află într-o relaţie de dependenţătotală faţă de asigurător, deoarece el trebuie să respecte cu stricteţe mandatul62acordat de acesta, în timp ce brokerii de asigurare sunt societăţi independente,

61 Avem în vedere prepuşii comercianţilor reglementaţi de Codul comercial prin intermediul cărora serealizează ,în concret, activitatea comercială, a se vedea I.N. Finţescu, op. cit., p. 141 şi urm.; St.D.Cărpenaru, op. cit., p. 139 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 224-225;R. Motica, V. Popa, op. cit., p. 78 şi urm.

62 A se vedea şi S. Lanna, op. cit., p. 154.

care pot intermedia asigurări sau reasigurări pentru mai multe societăţi deasigurare.

De aici, rezultă şi particularităţile funcţionării fiecărei categorii deintermediari, motiv pentru care le vom aborda şi noi în mod separat.

Organizarea şi funcţionarea agenţilor de asigurare

În cât priveşte agenţii de asigurare persoane fizice, legea nu conţine reguli saucerinţe speciale distincte de condiţiile pe care persoana fizică trebuie să leîndeplinească pentru a dobândi statutul de agent de asigurare63.

În legătură cu agenţii de asigurare persoane juridice, sub aspectul funcţionăriiacestora, Legea nr. 32/2000, în art. 34 alin. (3) lit. f), se rezumă la a stipula căpersonalul executiv, mai exact conducătorul executiv, trebuie să îndeplineascăcondiţiile privind pregătirea şi corespondenţa profesională în domeniu.

În lipsa unei interdicţii exprese în contractul de mandat, agentul de asigurarepersoană fizică sau juridică poate încheia asigurări în numele şi pe seama asig-urătorului care l-a împuternicit în orice regiune, în schimbul comisioanelorconvenite cu asigurătorul64.

Funcţionarea brokerilor de asigurare

Problemele specifice funcţionării brokerilor de asigurare, sunt reglementate deart. 35 şi 36 din Legea nr. 32/2000 şi dezvoltate de Ordinul nr. 15/2010 pentrupunerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare,precum şi condiţiile de menţinere a acesteia.

63 Potrivit reglementărilor italiene, statutul agenţilor de asigurare este foarte asemănător celui alagenţilor comerciali, reglementat de Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. Aceastaîntrucât legea italiană (Codul civil, art. 2557 şi urm.), reglementează exclusivitatea regională a agentului,obligaţia de neconcurenţă a asigurătorului în zona de acţiune a agentului prin alţi intermediari, cesiuneaportofoliului de asiguraţi, transmiterea portofoliului de asiguraţi pentru cauză de moarte în cazul persoa-nelor fizice sau în caz de reorganizare în cazul persoanelor juridice, preavizul în situaţia rezilieriicontractului de mandat etc., a se vedea pentru detalii S. Lanna, op. cit., p. 157 şi urm.

64 În sistemul de drept italian, părţile pot conveni o zonă de exclusivitate în favoarea agentului peanumite tipuri de asigurare, denumită zonă agenţială, iar comisioanele pot fi echivalentul a trei categoriide operaţiuni: a)aducerea de noi clienţi; b) încasarea primelor pentru contractele încheiate, şi c) pentrureînnoirea contractelor scadente, a se vedeaS. Lanna, op. cit., p. 155-156; R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 56.

Potrivit actelor normative mai sus menţionate, conducătorii executivi unuibroker de asigurare trebuie să îndeplinească mai multe condiţii.

În primul rând, aceştia să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contrapatrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscală şi să nuaibă cazier fiscal.

Apoi, în împrejurarea în care au desfăşurat activitatea de intermediere în asigu-rări, ca agenţi de asigurare, să nu fie radiaţi din Registrul agenţilor deasigurare, ca efect al încălcării normelor din domeniul asigurărilor.

În al treilea rând, conducătorii executivi să aibă studii superioare şi oexperienţă de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniulasigurărilor, sau de cel puţin 5 ani în domeniul financiar-bancar.Potrivit reglementărilor cuprinse în Ordinul nr. 15/2010, prin funcţie deconducere operativă, se înţelege inclusiv cea de şef de serviciu saucompartiment, a cărui activitate este relevantă pentru specificul domeniuluiasigurărilor sau cel financiar-bancar, precum şi funcţia de director de agenţiesau de sucursală a unei entităţi care operează în aceste domenii. Rezultă, dincele de mai sus, că, în cadrul asigurătorilor, funcţia de conducere nu esteatribuită doar conducătorilor organelor societăţii reglementate de Legea nr.31/1990, ci şi conducătorii tuturor structurilor organizatorice, chiar dacăacestea nu sunt prevăzute de lege, dar sunt stabilite prin regulamentele interneale societăţii.

Ultima condiţie este aceea potrivit căreia conducătorii executivi să nu deţinăaceastă calitate la o altă persoană juridică română sau străină.

Legislaţia din domeniul asigurărilor, la fel ca şi în cazul agenţilor de asigurare,nu reglementează norme speciale privind adunarea generală a asociaţilor socie-tăţilor de brokeraj. Explicaţia constă în faptul că brokerii de asigurare seconstituie sub forma societăţilor comerciale, din care cauză, la fel ca şi agenţii,sunt supuşi dreptului comun în materie. De aceea, nu vom relua problemelespecifice societăţilor comerciale, cu privire la adunarea generală a acţionarilor,reglementate de Legea nr. 31/1990, ci facem trimitere la lucrările publicate.

Principalele obligaţii ale intermediarilor în asigurări

Precizări prealabile

Intermediarilor în asigurări, fie că sunt agenţi, fie că sunt brokeri, le revin anu-mite obligaţii specifice activităţii pe care o desfăşoară, obligaţii ce sunt asemă-nătoare cu cele ale societăţilor de asigurare.

Dintre obligaţiile specifice intermediarilor în asigurări, am reţinut următoarele:a) informarea asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi;b) plata cotizaţiilor stabilite prin normele legale;c) respectarea măsurilor dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigu-rărilor;d) pregătirea profesională continuă.

Obligaţia de informare

Obligaţia de informare a asiguraţilor şi potenţialilor asiguraţi este reglementatăde Ordinul nr. 23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privindinformaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să lefurnizeze clienţilor, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 11/2010.

Potrivit Ordinului nr. 23/2009, intermediarii în asigurări au obligaţia săfurnizeze clienţilor toate informaţiile care la rândul lor asigurătorii, potrivitlegii, trebuie să le prezinte asiguraţilor.

Informaţiile supuse furnizării privesc perioada precontractuală, precum şi celespecifice momentului perfectării poliţei de asigurare65.

Informaţiile ce trebuie comunicate clienţilor se referă la asigurători şi laintermediarii în asigurăr şi diferă în funcţie de clasa sau forma de asigurare ceurmează a fi încheiată prin contractul de asigurare.

65 A se vedea şi S. Lanna, op. cit., p. 181.

Informaţiile de mai sus trebuie furnizate clienţilor sub formă scrisă, sau pe unalt suport durabil, trebuie să fie clare şi exacte, şi scrise în limba română, sauîntr-o altă limbă asupra căreia părţile cad de acord.

Informaţiile pot fi oferite şi verbal, însă doar atunci când acest lucru este cerutîn mod expres de clienţi, sau când se solicită încheierea urgentă a contractuluide asigurare, cu cerinţa ca ele să fie transmise asiguratului sub formă scrisă,sau pe alt suport, imediat după încheierea contractului de asigurare66.

Întrucât toate aceste informaţii privesc momentul încheierii contractului deasigurare le vom analiza în secţiunea dedicată regulilor specifice ]ncheieriicontractului de asigurare prin intermediari.

Plata cotizaţiilor stabilite prin normele legale

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare şi/sau dereasigurare, au obligaţia să achite o taxă de funcţionare de maximum 0,3% pean. Această taxă se stabileşte de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, şitrebuie plătită pe toată durata existenţei brokerului de asigurare. Taxa defuncţionare este prelevată din veniturile rezultate din activitatea de brokeraj,aferente perioadei pentru care sunt datorate. Faţă de exprimarea generală alegiuitorului, credem că taxa va fi prelevată din toate veniturile rezultate dinactivitatea de brokeraj şi anume:- comisioanele de la asigurători;- comisioanele sau alte sume provenite de la asiguraţi, ca urmare a operaţiu-

nilor ce le exercită în contul acestora etc.

Trebuie reţinut, însă, că obligaţia plăţii contribuţiei, de maximum 0,3% revinedoar brokerilor de asigurare67.

66 Există legislaţii în Uniunea Europeană cum este cea a Italiei care permit încheierea la distanţă, deregulă on line, a contractelor de asigurare prin intermediari. În astfel de situaţii asiguratul are un termende răzgândire în care poate denunţa unilateral asigurarea şi care este de 30 zile pentru asigurările de viaţăşi de 14 zile pentru celelalte forme de asigurare, a se vedea pentru detalii S. Lanna, op. cit., p. 186.

67 În sisteme de drept precum cel italian, intermediarii în asigurări în funcţie de calitatea pe care o au şiforma în care acţionează trebuie să plătească în contul autorităţii administrative, anual o sumă fixă denumităcontribuţie de vigilenţă pentru asigurarea plăţii eventualelor prejudicii create, iar agentul poate fi obligat deasigurătorul care i-a încredinţat mandatul la depunerea unei garanţii în formă bănească, a se vedea pentru detaliiS. Lanna, op. cit., p. 132 şi urm.

Respectarea măsurilor dispuse de către Comisia de Supravegherea Asigurărilor

În legătură cu această obligaţie, art. 35 din Legea nr. 32/2000 statuează căbrokerii de asigurare trebuie să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supra-veghere a Asigurărilor, în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pecare le desfăşoară, să păstreze şi să pună la dispoziţia acesteia, la cerere,registrele şi înregistrările contabile, care să evidenţieze şi să expliceoperaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţiiasupra contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi asupraînţelegerii cu asigurătorii şi/sau reasigurătorii.

Deşi reglementările statuează această obligaţie doar în sarcina brokerilor deasigurare, având în vedere finalitatea acestei obligaţii, socotim că ea revine şiagenţilor de asigurare68.

Pregătirea profesională continuă

Intermediarii în asigurări au obligaţia efectuării unei pregătiri profesionalepermanente a persoanalului angajat, precum şi a persoanelor cu carecolaborează.

Pentru îndeplinirea obligaţiei privind pregătirea profesională a fost adoptatOrdinul nr. 7/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind calificareaprofesională şi pregătirea continuă a persoanelor care lucrează în domeniuldistribuţiei produselor de asigurare69

Potrivit Ordinului nr.7/2010 sunt supuşi obligaţiei privind pregătireaprofesională continuă următoarele persoane:a) agenţii de asigurare persoane fizice;b) conducători ai agenţilor de asigurare persoane juridice;c) subagenţii;

68 În doctrina italiană de specialitate se afirmă că intermediarii în asigurări trebuie să-şi exerciteactivitatea cu diligenţă, corectitudine şi transparenţă, S. Lanna, op. cit., p. 180, iar în Franţa, începând cu1955, au fost adoptate reguli de bună conduită, care în 1995 au fost cuprinse în Codul moral de exercitarea activităţii de intermediere de către curtieri şi societăţile de curtaj, care cărei principii sunt: curtierii seaflă în serviciul clientelei; exercitarea activităţii cu loialitate faţă de societatea de asigurare şi exercitareaactivităţii cu respectarea concurenţei loiale, F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 133-13469 Publicat în M. Of. nr. 417 din 22 iunie 2010

d) conducătorii activităţii de bancassurance şi persoanele fizice care desfăşoarăactivitate de bancassurance;

e) conducătorii executivi ai brokerilor de asigurări şi/sau reasigurări;f) brokerii în asigurări/reasigurări;g) asistenţii în brokeraj persoane fizice şi conducătorii asistenţilor în brokeraj

persoane juridice;h) personal propriu al brokerului de asigurare şi/sau reasigurare, care are ca

principală atribuţie de serviciu intermedierea contractelor de asigurareşi/sau reasigurare;

i) angajaţii societăţilor de asigurare implicaţi în activitatea distribuţieiproduselor de asigurare.

În conformitate cu prevederile art.3 din Ordinul nr.7/2010, persoanele mai susmenţionate trebuie să absolve un program de calificare profesională aprobat deComisia de Supraveghere a Asigurărilor.

La programele de calificare profesională se pot înscrie persoane fizice careposedă diplomă de absolvent de liceu şi au domiciliul sau rezidenţa înRomânia, precum şi cetăţeni cu domiciliul sau rezidenţa în Spaţiul EconomicEuropean care fac dovada că deţin cunoştinţe de limba română în măsură săasigure o foarte bună comunicare cu asiguraţii şi potenţialii asiguraţi.

Durata programului de calificare profesională este de minimum 50 de oreefective.

Programa-cadru pentru programele de calificare profesională cuprinde celpuţin următoarele secţiuni:- cadrul legislativ al activităţii de asigurare;- principiile activităţii de asigurare şi produsele de asigurare;- principiile generale privind tehnicile de vânzare şi negociere a produselor

de asigurare şi cele privind etica în vânzări;- protecţia asiguraţilor, protecţia datelor cu caracter personal, elemente de

prevenire şi combatere a spălării banilor, a finanţării terorismului şi aaplicării sancţiunilor internaţionale(art.4).

Pregătirea profesională se realizază prin intermediul entităţilor furnizoare deprograme educaţionale în domeniul asigurărilor. Activitatea entităţilorfurnizoare de programe educaţionale în domeniul asigurărilor este

reglementată prin Ordinul CSA nr.6/2010, cu modificările și completărileulterioare, pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea entităţilorcare organizează cursuri de pregătire profesională unitară a personalului dinasigurări70

Exercitarea serviciilor de intermediere în UniuneaEuropeană

La fel ca şi în cazul asigurătorilor, legislaţia română în domeniul asigurărilor aconsacrat în materia intermediarilor în asigurări, principiul dreptului destabilire şi al libertăţii de a presta servicii în statele membre ale UniuniiEuropene71, dând astfel curs prescripţiilor art. 6 din Directiva nr. 2002/92privind medierea în asigurări72.

În acest sens, art. 361 din Legea nr. 32/2000 dispune că intermediarii în asigu-rări şi/sau în reasigurări, autorizaţi şi/sau înregistraţi de Comisia de Supra-veghere a Asigurărilor, să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriulRomâniei, pot exercita această activitate pe teritoriul oricărui stat membru.

Singura