sumar - revista.jandarmeriaromana.ro · D 2 3 sumar Tudor Chirilă este actor, muzician, compozitor...

sumarJANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ 4. Smart Defence şi Pooling and Sharing concepte ce vin in sprijinul Jandarmeriei Române drd. Robert-Mihai POENARU10. Strategii de securitate în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord gl. (r.) prof.univ. dr. Anghel ANDREESCU13. Tehno-Jandarmeria Nicolae ROTARU14. Terorism în numele religiei Student Emanuel-Alexandru OPREA - Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”18. Scurt istoric al structurilor de Jandarmerie din România Nicolae Adrian Alexe, muzeograf în cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu24. Intuiţia necuvintelor cpt. Gheorghe ENE28. Distorsiuni cognitive versus cogniţii adaptative cpt. Alina MIHALACHE

JANDARMERIA LA ZI38. RoGendIntEx 2016 - 17 naţiuni vorbesc aceeaşi limbă lt.col. Claudia POPESCU, cpt. Gheorghe ENE44. K9 Team mr. Cosmin NEACŞU, cpt. Gheorghe ENE48. Europa fotbalistică la Bucureşti cpt. Casandra ILIE54. Jandarmii arădeni în misiune la frontieră! mr. Emilia FÎNAŢĂ56. Acţiuni în noapte mr. Răzvan IVAN57. Investiţii pentru viitor col. ing. Bogdan ALBU58. Seminar internaţional la Jandarmeria Română lt.col. Florin DOBRE59. Pe podium REDACŢIA60. Alerg pentru România lt.col. Sorin DESPINA62. Tradiţie de campioni lt.col. Sorin DESPINA

Pagina 7... În sensul contracarării tuturor ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, România trebuie să-şi creioneze o viziune pe termen mediu şi lung...

Pagina 40Scenariul pus în aplicare în acest an şi concluziile care s-au desprins în urma desfăşurării exerciţiului reprezintă un test al capabilităţii Jandarmeriei Române...

D

32

sumar

eedit

oria

led

itor

ial

eedit

oria

leTudor Chirilă este actor, muzician, compozitor şi producător. A fost

solistul formaţiei Vama Veche, în prezent fiind vocalistul formaţiei Vama, trupă înfiinţată de el. Ca actor a jucat în numeroase filme de scurt şi lung metraj,

interpretând roluri de referinţă în spectacolele de teatru ale unora dintre cei mai importanţi regizori români.

În anul 2012 a debutat ca scriitor, publicând prima sa carte intitulată “Exerciţii de echilibru ” volum care reuneşte cele mai bune texte postate pe blogul personal.

Dincolo de cariera artistică Tudor Chirilă a iniţiat şi susţinut diverse campanii sociale şi proiecte culturale. În anul 2005, a fost iniţiatorul campaniei “Live

pentru viaţă”, prin care s-au strâns donaţii pentru sinistraţii din zonele afectate de inundaţii. Mai mult, a susţinut campania de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer “Nu mă ignora”, campanie iniţiată de Asociaţia Salvează Vieţi. De asemenea, alături de Agenţia de Vise, compania sa de management şi booking artistic, a derulat proiecte cu impact social şi cultural, printre care putem aminti

“Chirilă în licee”, ”Cruciada Culturii” sau ”Premiile Ioan Chirilă”.

Pagina 32

General de brigadă Marin ANDREIANA

AGENDA INTERNAŢIONALĂ64. La final de mandat cpt. Casandra ILIE68. Jandarmii de peste hotare…

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ74. Oştirile cereşti şi cele lumeşti Preot militar dr. Daniel ACHIM76. Plăcerea de a citi Redacţia78. Placa de recunoaştere a Jandarmeriei din 1944 lt.col. dr. Ilie NUŢU

JANDARMERIA ROMÂNĂ - OCTOMBRIE 2016 OCTOMBRIE 2016 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

Pagina 67Semnarea Declaraţiei Comune, document ce marchează nu numai bilanţul unei Preşedinţii, dar şi valorile pe care ea le adaugă patrimoniului doctrinar al Asociaţiei.

Pagina 72... Este o oportunitate de promovare a imaginii Jandarmeriei şi a ţării noastre despre care egiptenii, surprinzător, cunosc o grămadă de lucruri.

e peste un sfert de veac vorbim despre tranziţie, reformă şi adaptare. Folosirea până la saturaţie a acestor noţiuni a făcut ca ele să îşi piardă înţelesul, le-a golit de conţinut, iar nereuşitele sau lentoarea acţiunilor ce ar fi trebuit să dea substanţă materială lexicului au determinat diluarea ideii din spatele cuvântului.

După o perioadă de relativă linişte, ultimii ani ne-au reamintit că adaptarea şi transformarea (în sensul progresului) sunt permanenţe a căror ignorare (sau chiar respingere) presupune un cost enorm. De mult „timpul nu mai are răbdare”, cetăţenii nu mai sunt dispuşi să accepte compromisuri, aşteptările sunt enunţate fără echivoc.

În aceste condiţii, conservatorismul (păstrarea cu orice preţ a structurii organizaţionale, a principiilor şi metodelor de lucru, neacceptarea evidentei nevoi de schimbare), este calea cea mai sigură spre eşec. Renunţarea la această atitudine de bună voie este de dorit, dar, din păcate, nu foarte uşor de realizat. Obişnuinţa şi confortul, evitarea provocărilor intelectuale şi profesionale, ignorarea a ceea ce excede înţelegerii facile, amânarea şi inflexibilitatea, clamarea unei experienţe infailibile sunt doar câteva dintre resorturile ce susţin rezistenţa la schimbare.

Cred că reversul conservatorismului poate fi asigurat de schimbul de generaţii. Aştept de la cei care şi-au asumat responsabilitatea paşilor înainte dar, în aceeaşi măsură, şi de la cei care au ales să continue, emoţia pozitivă a provocărilor, entuziasm şi preocupare pentru performanţă, adaptare la noua realitate socială astfel încât Jandarmeria să rămână una dintre cele mai eficiente şi apreciate instituţii ale statului român.

poziti

ed

itoria

l

54

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂJANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

În contextul actualei crize economice, NATO se confruntă cu problema dată de nevoia de a genera capabilităţi. Astfel, a apărut iniţiativa Smart Defence, prin intermediul căreia pot fi dezvoltate o serie

de capabilităţi ce, la nivel naţional, ar fi fost imposibil de realizat. În paralel, Uniunea Europeană a dezvoltat conceptul Pooling and Sharing pentru dezvoltarea unor capabilităţi de nişă necesare apărării

spaţiului european.În noul context de securitate România poate găsi soluţii viabile şi poate deveni un promotor al

stabilităţii regionale. În vederea realizării acestui proces, ţara noastră are nevoie de capabilităţi credibile care să fie în măsură să răspundă noilor ameninţări. Dezvoltarea acestor capabilităţi este mult mai

eficientă şi mai putin costisitoare prin implementarea conceptelor Smart Defence şi Pooling and Sharing.Jandarmeria Română ca parte integrantă a forţelor de securitate şi apărare naţională poate beneficia

de implementarea acestor două concepte. Capabilităţile dezvoltate prin intermediul lor pot fi utilizate de către jandarmii români, atât pe teritoriul naţional, cât şi în misiuni internaţionale.

drd. Robert-Mihai POENARU

Smart DefenceşiPooling and Sharing concepte ce vin în sprijinul Jandarmeriei Române


Cuvinte cheie:

Smart Defence,Pooling and Sharing,

interoperabilitate,abordare cuprinzătoare,Summitul din Varşovia,

Jandarmeria Română,misiuni internaţionale.

Introducere

Actualul context de securitate este unul destul de dificil de analizat pentru orice analist de securitate. Multitudinea de factori perturbatori la adresa securitaţii naţionale, europene şi euro-atlantice fac aproape imposibilă o analiză completă asupra tuturor. Ameninţările precum conflictele îngheţate din estul Europei, apariţia ameninţărilor hibride, terorismul sau creşterea mişcărilor de secesiune înregistrate în ultima perioadă pot aduce atingere securităţii naţionale. Jandarmeria Română, ca instituţie cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor are numeraose atribuţii cu privire la îndepărtarea unor astfel de ameninţări şi contribuie la garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii statului, democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză1. Prin intermediul dezvoltării unor proiecte concludente, în cadrul Smart Defence şi Pooling and Sharing, se pot asigura capabilităţile pentru ca această instituţie să poată interveni prompt şi oportun pentru înlăturarea oricăror amenininţări din aria de responsabilitate, atât la nivel naţional cât şi în cadrul unor misiuni sub mandate ONU, NATO, UE sau OSCE.

Definirea conceptelorSmart Defence şi Pooling and Sharing

Pentru a fi în măsură să răspundă tuturor ameninţărilor, NATO s-a aflat în nenumărate rânduri în postura de a se adapta la schimbările din mediul de securitate şi să genereze noi capabilităţi. Acest lucru este unul destul de dificil în contextul actualei crize economice, iar o soluţie reală la această problemă este iniţiativa Smart Defence. Această iniţiativă are rolul de a genera capabilităţi, de a dezvolta sau a menţine într-o stare de funcţionare pe cele deja existente, în vederea protejării spaţiului euroatlantic.

Diferitele lecţii învăţate de către NATO în teatrele de operaţii, dintre cele mai importante fiind Afganistanul şi Balcanii de Vest, au evidenţiat o serie de deficienţe în ceea ce priveşte capabilităţile, dar şi nevoia pregnantă de abordare a unei crize pe diferite paliere precum politic, militar şi civil.

În cadrul Summitului de la Chicago, în mai 2012, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre au lansat iniţiativa Smart Defence pentru a se putea asigura că Alianţa poate dobândi, dezvolta sau menţine capabilităţile necesare în vederea atingerii obiectivelor propuse pentru Forţa NATO 2020. O definiţie cât mai exactă a Smart Defence poate fi: acţiunea prin care membrii Alianţei pot genera, prin cooperare, capabilităţi de apărare moderne, într-o manieră coerentă şi eficientă, beneficiind de costuri cât mai reduse. În acest sens este necesară specializarea pe proiecte, dar şi o mai bună coordonare a eforturilor privind achiziţiile din domeniul apărării.

76



De asemenea, o altă caracteristică

importantă a acestei iniţiative este faptul

că ea este creată de către naţiuni, pentru acestea şi prin

intermediul lor. Prin urmare, transparenţa, angajarea capabilităţilor

multinaţionale, implicarea statelor, chiar şi cele partenere, în proiecte

multinaţionale, colaborarea strânsă cu UE, precum şi realizarea unor aranjamente cu privire

la găsirea unor soluţii de finanţare, constituie părţi esenţiale ale Smart Defence.

NATO a stabilit clar, încă de la Summitul de la Chicago, din 2012, domeniile în care va fi aplicat Smart Defence. Este vorba de capabilităţile cu importanţă critică pentru Alianţă, şi anume: apărarea antibalistică, intelligence, supraveghere şi recunoaştere, menţinerea stării de pregătire, antrenament şi pregătirea forţelor, angajare activă şi protejarea forţelor2, muniţiile ghidate de înaltă precizie, apărare cibernetică, precum şi servicii comune de informaţii.

Doar dispunând de un set de capabilităţi adecvate, Alianţa poate face faţă ameninţărilor din mediul internaţional de securitate, iar, prin intermediul acestei iniţiative, pot fi generate aceste capabilităţi într-un timp cât mai scurt şi cu un buget cât mai mic.

Reuniunea din septembrie 2010 a miniştrilor europeni de apărare ce a avut loc la Ghent, a oferit un impuls important pentru cooperarea europeană în domeniul apărării. Subiectul principal al discuţiilor a fost conceptul de Pooling & Sharing. EDA a fost mandatată să dezvolte, să arate modul în care conceptul poate evolua şi să prezinte proiectele relevante3.

Pooling and Sharing a fost creat atunci când mai multe state membre au decis să folosescă capabilităţile naţionale sau cele achiziţionate şi dezvoltate în proiecte multinaţionale, în vederea realizării unora obiective comune. Împărţirea acestor capabilităţi, sau mai precis punerea acestora la comun, se realizează atunci când unele state membre sunt dispuse să renunţe la anumite capabilităţi în favoarea altor state cu promisiunea ca aceste state să le pună la dispoziţia tuturor în momentul când un stat are nevoie de ele4.

Pooling and Sharing, în esenţă, poate fi definită ca legătura între cele trei componente: punerea în comun la nivelul achiziţiilor de arme şi servicii sau facilităţi de cercetare comune şi schimbul de informaţii prin integrarea parţială sau totală a structurilor, cum ar fi facilităţile de instruire, sau înfiinţarea de unităţi comune5.

În cadrul ultimului summit NATO din Varşovia, şefii de stat şi de guvern prezenţi au adoptat Declaraţia comună UE-NATO, ce determină creşterea relaţiilor dintre cele două organizaţii. Smart Defence şi Pooling & Sharing sunt concepte demarate în paralel de către NATO şi UE, iar neduplicarea proiectelor este un important element constitutiv al acestora. De asemenea, noua viziune a liderilor europeni privind dezvoltarea unei armate europene, face din Pooling and Sharing principalul pilon în dezvoltarea de capabilităţi.

"...Doar dispunând de un set de capabilităţi

adecvate, Alianţa poate face faţă ameninţărilor din mediul internaţionalde securitate...

Beneficiilece pot fi aduse de

Smart Defence şi Pooling and Sharingîn vederea creşterii capabilităţilor, a capacităţii operaţionale şi a interoperabilităţii structurilor

Jandarmeriei Române

Pentru prima dată din 2009 momentul crizei economice, cheltuielile cu privire la apărare s-au mărit. De la summitul din Ţara Galilor şi până la momentul noului summit din Polonia, majoritatea aliaţilor şi-au mărit bugetele cu această destinaţie. La momentul actual, 5 membrii ai Alianţei îndeplinesc angajamentul asumat în momentul devenirii acestora membri cu drepturi depline, acela de a acorda 2% din PIB pentru bugetul apărarii, iar 10 din cei 28 de membri au îndeplinit baremul de a acorda 20% din cheltuielile bugetului apărării pentru achiziţii.

În aceste noi condiţii, acordarea de resurse suficiente pentru dezvoltare şi achiziţie de capabilităţi, actualele proiecte demarate prin intermediul Smart Defence au şanse reale de reuşită. De asemenea, la nivelul Uniunii Europene, principalii factori de decizie încearcă să dezvolte ideea de apărare europeană fără a mai fi nevoiţi să recurgă la capabilităţile NATO. Acest lucru va însemna mărirea alocaţiilor bugetare pentru achiziţii în domeniul apărării şi implicit acordarea unei importanţe mai mari structurilor naţionale cu rol în securitate şi apărare.

În sensul contracarării tuturor ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, România trebuie să-şi creioneze o viziune pe termen mediu şi lung, o viziune care să fie capabilă să anticipeze eventualele fenomene interne, regionale şi internaţionale. În mediul internaţional de securitate principalul actor este ONU, atât în ceea ce priveşte consultările, cât şi cu privire la factorul decizional atunci când se vorbeşte despre stoparea efectelor unor crize. Stoparea acestor crize se desfăşoară în principiu prin acordarea de mandat ONU unei organizaţii regionale, unei coaliţii sau unei alianţe. În contextul intervenţiei este necesar ca oraganizaţia ce şi-a asumat aceste mandate să genereze forţe şi capabilităţi. Pentru a stopa ca România să mai treacă printr-un episod similar cu cel petrecut în urmă cu 3 ani, atunci când i s-a refuzat accesul în rândul coaliţiei conduse de Franţa în Mali, ţara noastră trebuie să fie capabilă să deţină anumite capabilităţi, pe care aliaţii le consideră necesare şi să le pună la dispoziţia acestora, cerând în schimb capabilităţile necesare ducerii de acţiuni într-o operaţie întrunită multinaţională expediţionară.

98



Vom încerca în cele ce urmeză sa facem o scurtă analiză a operaţiei coaliţiei conduse de Franţa în Mali şi să arătăm cum, prin intermediul Smart Defence şi Pooling and Sharing pot fi generate capabilităţi necesare ducerii de acţiuni la nivel aliat. Demn de menţionat este faptul că vremurile sunt într-o continuă schimbare, iar ţara noastră, dacă va dori să mai rămână la masa decizională în cazul unor asemenea operaţii, va trebui să-şi dezvolte propriile capabilităţi cu care să se angajeze în luptă. Singura operaţie, în care faptul că nu va deţine capabilităţile necesare nu va conta foarte mult, va fi operaţia tip Art. 5 al Tratatului de la Washington.

În anul 2013, Franţa a decis să intervină militar în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se află capitala Bamako. România şi-a manifestat dorinţa de a participa cu efective militare, dar din cauza faptului că nu a deţinut suficiente capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii, dar şi pentru capabilitatea de Alimentare în Aer/ Air to Air Refueling. Dacă România ar fi deţinut măcar una dintre aceste capabilităţi pe care să le pună în discuţie la masa negocierilor în momentul planificării acestei operaţii, în schimbul ei ar fi putut obţine accesul în teatru şi sprijin logistic6. Jandarmeria Română ar putea participa cu efective în cadrul procesului de menţinere a păcii în aceste teritorii dar şi în alte state în care ONU îşi desfăşoară operaţiile. Lipsa de capabilităţi cu care statul român ar putea să negocieze participarea structurilor sale, în principal în cadrul unor FPU/Formed Police Units, face momentan dificilă participarea Jandarmeriei Române la operaţii întrunite multinaţionale.

Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu cele ale forţelor Armatei României sau cu structuri similare din UE şi NATO, se poate face atît prin achiziţii, cât şi prin exerciţii comune. Achiziţiile efectuate trebuie să fie în concordanţă cu standardele Alianţei, dar şi cu cele europene. Identificarea nevoilor reale din teren, pentru a dezvolta ulterior capabilităţi, este un prim, dar esenţial pas. Un exemplu elocvent de achiziţie desfăşurată prin intermediul Smart Defence şi care a ajutat la creşterea interoperabilităţii structurilor de jandarmi cu cele din cadrul MApN, dar şi cu alte structuri similare din cadrul NATO, este Heavy Air Lift Wing în cadrul Strategic Airlift Capability, prin care 10 state membre sau partenere ale Alianţei, printre care şi România, au acces la trei avioane de transport C-17 Globemaster III. Astfel,

forţele speciale din cadrul Jandarmeriei Române au lucrat îndeaproape în cadrul unor exerciţii comune cu structuri similare din cadrul forţelor armatei române, dar şi structuri internaţionale venite să participe la exerciţiul desfăşurat la Câmpia Turzii, al cărui principal scop a fost creşterea interoperabilităţii forţelor.

CONCLUZII

Smart Defence şi Pooling and Sharing sunt două concepte a căror implementare poate produce beneficii majore pentru ţara noastră şi implicit pentru Jandarmeria Română. Dezvoltarea de capabilităţi prin intermediul programelor demarate în cadrul acestor concepte înseamnă un mai bun sistem de management al resurselor, o planificare gândită să servească unui set de ameninţări reale şi nu în ultimul rând un raport mult mai bun eficienţă-cost.

În actualul context de securitate, unde putem observa cu uşurinţă realinierea sferelor de influenţă şi trecerea de la o

concepţie unipolară, cu SUA ca singura putere

globală, la o lume multipolară unde statele emergente tind să acapereze tot mai multă influenţă, susţinem că este o nevoie stringentă de capabilităţi reale. România traversează un moment prielnic pentru a putea susţine şi dezvolta, ca naţiune lider, unele proiecte importante atât în cadrul Smart Defence, cât şi în cadrul Pooling and Sharing, care să survină intereselor naţionale.

Odată implementate aceste concepte şi dezvoltate capabilităţile prin care România să obţină ceea ce îşi propune la masa tratativelor, în cazul declanşării unor operaţii întrunite multinaţionale, structurile de forţe din cadrul Jandarmeriei Române îşi pot găsi din nou locul în majoritatea operaţiilor ce vor fi desfăşurate din acest moment înainte.

1 Cf. Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei

Române, Art.1,2.2 Cf. Cristina Bogzeanu, „Pooling&Sharing“

şi „Smart defence“. Dincolo de concept, articol publicat în „Strategii XXI – Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate”, Bucureşti 2013, vol. 2, p. 299.

3 www.eda.europa.eu/aboutus/whatwedo/pooling-and-sharing.

4 www.eda.europa.eu/docs/default-source/eda-factsheets/final-p-s_30012013_factsheet_cs5_gris.

5 Giovanni Faleg and Alessandro Giovannini The EU between Pooling & Sharing and Smart Defence, Making a virtue of necessity No. 61/May 2012 , p.4.

6 www.ziare.com/international/mali/sua-ar-putea-interveni-militar-alaturi-de-francezi-in-mali-1212797.

BIBLIOGRAFIE

• Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.

• Cristina Bogzeanu, „Pooling&Sharing“ şi „Smart defence“. Dincolo de concept, articol publicat în „Strategii XXI – Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate”, Bucureşti 2013.

• Giovanni Faleg and Alessandro Giovannini The EU between Pooling & Sharing and Smart Defence Making a virtue of necessity No. 61/May 2012.

• Teodor Frunzeti „Smart Defence and Defence Investment“ – armonizarea priorităţilor naţionale cu cele ale NATO, Gândirea Militară Românească, Bucuresti 2012.

• civitaspolitics.org • www.nato.int• www.eda.europa.eu • journal.dresmara.ro• www.mapn.ro • cssas.unap.ro

gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări reale şi nu în ultimul rând un raport mult mai reale şi nu în ultimul rând un raport mult mai

În actualul context de securitate, În actualul context de securitate, unde putem observa cu unde putem observa cu

Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu cele ale forţelor Armatei României sau cu structuri similare din UE şi NATO, cele ale forţelor Armatei României sau cu structuri similare din UE şi NATO,

uşurinţă realinierea sferelor uşurinţă realinierea sferelor de influenţă şi trecerea de la o de influenţă şi trecerea de la o

concepţie unipolară, cu SUA ca concepţie unipolară, cu SUA ca

În anul 2013, Franţa a decis să intervină militar În anul 2013, Franţa a decis să intervină militar în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se află capitala Bamako. România şi-a manifestat află capitala Bamako. România şi-a manifestat dorinţa de a participa cu efective militare, dar dorinţa de a participa cu efective militare, dar din cauza faptului că nu a deţinut suficiente din cauza faptului că nu a deţinut suficiente capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost

au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii, pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii, dar şi pentru capabilitatea de dar şi pentru capabilitatea de

operaţii, în schimbul ei ar fi putut operaţii, în schimbul ei ar fi putut obţine accesul în teatru şi sprijin obţine accesul în teatru şi sprijin

. Jandarmeria Română ar . Jandarmeria Română ar putea participa cu efective în cadrul putea participa cu efective în cadrul procesului de menţinere a păcii în aceste teritorii procesului de menţinere a păcii în aceste teritorii dar şi în alte state în care ONU îşi desfăşoară dar şi în alte state în care ONU îşi desfăşoară operaţiile. Lipsa de capabilităţi cu care statul operaţiile. Lipsa de capabilităţi cu care statul român ar putea să negocieze participarea român ar putea să negocieze participarea structurilor sale, în principal în cadrul unor structurilor sale, în principal în cadrul unor FPU/Formed Police Units, face momentan FPU/Formed Police Units, face momentan dificilă participarea Jandarmeriei Române la dificilă participarea Jandarmeriei Române la

Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu

gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări

În anul 2013, Franţa a decis să intervină militar În anul 2013, Franţa a decis să intervină militar în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, în Mali pentru a stopa avansul forţelor islamiste, controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se controlate de Al Qaida spre sudul ţării, unde se află capitala Bamako. România şi-a manifestat află capitala Bamako. România şi-a manifestat află capitala Bamako. România şi-a manifestat află capitala Bamako. România şi-a manifestat dorinţa de a participa cu efective militare, dar dorinţa de a participa cu efective militare, dar dorinţa de a participa cu efective militare, dar dorinţa de a participa cu efective militare, dar din cauza faptului că nu a deţinut suficiente din cauza faptului că nu a deţinut suficiente din cauza faptului că nu a deţinut suficiente din cauza faptului că nu a deţinut suficiente capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost refuzată. În cadrul acestei operaţii, francezii capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost capabilităţi cu care să se susţină în teatru, a fost

au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane au fost nevoiţi să apeleze la forţele americane pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii, pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii, pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii, pentru transportul aerian al trupelor şi tehnicii,

obţine accesul în teatru şi sprijin obţine accesul în teatru şi sprijin . Jandarmeria Română ar . Jandarmeria Română ar

putea participa cu efective în cadrul putea participa cu efective în cadrul procesului de menţinere a păcii în aceste teritorii procesului de menţinere a păcii în aceste teritorii dar şi în alte state în care ONU îşi desfăşoară dar şi în alte state în care ONU îşi desfăşoară operaţiile. Lipsa de capabilităţi cu care statul operaţiile. Lipsa de capabilităţi cu care statul român ar putea să negocieze participarea român ar putea să negocieze participarea structurilor sale, în principal în cadrul unor structurilor sale, în principal în cadrul unor FPU/Formed Police Units, face momentan FPU/Formed Police Units, face momentan dificilă participarea Jandarmeriei Române la dificilă participarea Jandarmeriei Române la

Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu Creşterea interoperabilităţii structurilor de forţe ale Jandarmeriei Române cu

gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări gândită să servească unui set de ameninţări reale şi nu în ultimul rând un raport mult mai reale şi nu în ultimul rând un raport mult mai bun eficienţă-cost. bun eficienţă-cost.

În actualul context de securitate, În actualul context de securitate, unde putem observa cu unde putem observa cu uşurinţă realinierea sferelor uşurinţă realinierea sferelor de influenţă şi trecerea de la o de influenţă şi trecerea de la o

concepţie unipolară, cu SUA ca concepţie unipolară, cu SUA ca singura putere singura putere

1110



Această zonă a lumii este locul de unde a pornit cea mai importantă şi mai mare migraţie din istoria omenirii, acum 160.000 de ani, din centrul şi estul Africii, spre toate marginile pământului, respectiv spre sudul Africi, centrul Orientului Mijlociu – ajungând acum 60.000 de ani (Turcia, Siria, Irak) şi spre alte direcţii Europa, Asia, Australia, America. Această zonă, care cuprinde Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, apreciată ca fiind leagănul civilizaţiei, unde au apărut primele scrieri din lume, cea hieroglifică din Egipt, scrierea feniciană, aramaică şi ebraică, scrierea cuneiformă-akkadiană, adică civilizaţii; în prezent sunt state eşuate precum: Irak, Siria, Libia, Yemen, Afganistan, celelalte din zonă cu mari probleme după eşecul revoluţiei „Primăvara arabă”, care nu a înlăturat ideologia jihadistă, însă a pus capăt unor regimuri autoritare din Tunisia, Egipt, Libia, Yemen şi au zdruncinat serios unele monarhii din Siria, Maroc, Iordania, Bahrein, Kuweit etc.

Statele eşuate precum: Irakul, Libia, Siria, Afganistan, războaiele neîncetate de pe teritoriul lor, au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea reţelelor teroriste de tot felul de-a lungul anilor, Al Qaeda, Fraţii Musulmani, culminând cu Statul Islamic (ISIS).

Haosul creat, lupta pentru putere cu actori statali periculoşi, lipsa viziunilor puterilor occidentale, a contradicţiilor dintre marile puteri (SUA şi Rusia), fără soluţii viabile de rezolvare, deci condiţii ideale pentru amplificarea fenomenului terorist, a Statului Islamic, cel mai periculos factor de schimbare din zonă şi de influenţare în toată zona de la Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Irak, Siria, Liban etc.

ONU a devenit de mult timp un organism incapabil să gestioneze situaţia conflictuală din această zonă a lumii, dar foarte bogată în resurse petroliere şi gaze naturale, printre cele mai mari dacă includem şi cel mai mare zăcământ descoperit de o firmă din SUA în estul Mării Mediterane şi zona Egiptului, Siriei şi Libanului.

gl. (

r.) p

rof.u

niv.

dr.

Ang

hel A

ND

REES

CU

Strategii de securitateîn Orientul Mijlociuşi Africa de Nord

Marele futurolog, James Canton, aprecia într-o lucrare privind modul de abordare a viitorului de către omenire, după atacurile de la 11 septembrie 2001, că „nimic nu va mai fi la fel, iar viitorul va fi complex, prin turbulenţe, riscuri, ameninţări şi oportunităţi pe care nimeni, nici măcar liderii noştri nu îl înţeleg pe deplin.”1

Din nefericire evenimentele care s-au derulat din septembrie 2001 până în prezent în zonele Orientului Mijlociu şi Africii de Nord au demonstrat predicţiile marelui futurolog american.

fapt înlăturarea dictatorilor de la conducerea acestor state nu a

rezolvat problemele, dimpotrivă au dat naştere la o migraţie fără precedent, un haos total în aceste zone de care profită ISIS.

Religia islamică a reprezentat o redută de necucerit în faţa invaziei

economice mondiale, un refugiu al identităţii bine folosit de ISIS, dar

în defavoarea populaţiei. 22 de state arabe au un PIB de 604 mld. $, adică cât

al Spaniei, cu numai 360 de brevete de inovare depuse în 20 de ani, în timp ce

Israelul a depus 7.652 de brevete şi dublu Coreea de Sud, iar cultura se reduce aproape doar la Coran.

Un renumit cercetător în domeniul terorismului2 aprecia că „pentru a combate terorismul este necesar, în primul rând, să identificăm care sunt rădăcinile răului. O diagnosticare corectă asigură o mai bună vindecare. În cazul unei erori de judecată boala se agravează. Mai trebuie găsit tratamentul adecvat care să asigure o vindecare completă.”

Un alt general din armata SUA, aprecia, după Războiul din Golf că „nu mai este de actualitate folosirea ca mijloc de luptă împotriva terorismului, tancul, avionul, rachetele etc., ci cucerirea inimilor oamenilor musulmani, construirea de căi de comunicaţii, şcoli, canalizare etc. „

Se aprecia că degeaba Bin Laden, Mohamed Atef au fost ucişi, Abou Zubaida a fost capturat, probabil şi Baghdadi a fost ucis sau rănit grav de o dronă, violenţa nu s-a redus, celulele teroriste s-au refăcut mereu, ISIS ar fi introdus în UE peste 4.000 de terorişti, pentru a cuceri Europa din interior, aşa cum considera chiar comandantul NATO din Europa.

...pentru a combate terorismul este necesar, în primul rând, să identificăm care sunt rădăcinile răului. O diagnosticare corectă asigură o mai bună vindecare. În cazul unei erori de judecată boala se agravează. Mai trebuie găsit tratamentul adecvat care să asigure o

vindecare completă.

Apariţia ISIS pe teritoriul Irakului şi Siriei, cu o ascensiune rapidă, ocupând deja o suprafaţă mai mare ca teritoriul Marii Britanii, cea mai bogată organizaţie teroristă din lume după OEP (cea de pe vremuri) – foarte bine dotată cu armament modern, cu experienţă de luptă armată specifică; având şi o propagandă modernă s-a impus relativ uşor în zonă, devenind placa turnantă p e n t r u terorismul global, care atrage numeroşi adepţi.

Aşadar, după state conduse de dictatori, aşa cum a fost Irakul, Libia, încă Siria, ISIS s-a realizat profitând de toate slăbiciunile organismelor internaţionale, ale contradicţiilor dintre marile puteri, devenind un exemplu demn de urmat în faţa slăbiciunilor statelor arabe din zonă şi nu în ultimul rând de o propagandă deosebită, virulentă, creată prin acte odioase precum decapitarea occidentalilor, incendierea pilotului iordanian, uciderea creştinilor copţi pe o plajă, crucificări, oameni îngropaţi de vii, adică repulsie, oroare, teamă.

De fapt aşa s-a lansat Califatul mondial declarat de ISIS, cu audienţă globală prin teroare; aşa s-au câştigat adepţi şi un aparat minuţios, model de stat totalitar, dar cu audienţă în rândul statelor din zonă, aşa se redesemnează harta Orientului Mijlociu şi nu numai.

Poleiala religioasă, tacticile teroriste, maşinăria politică şi militară pusă la punct; celelalte măsuri ce intră în grija statului; administraţie, cantine volante, electricitate, au determinat un consens popular major.

Cea mai bună deviză de luptă împotriva terorismului este „cunoaşte-ţi duşmanul”, adică ISIS, pentru a-l putea combate şi nu neapărat prin bombardamente masive, foarte costisitoare, întrucât experienţa Războiului din Golf, prin cucerirea Irakului, Afganistanului, Libiei, de

"

Da, Jandarmerie rimează cu tehnocraţie. De fapt, cu meserie. Mai bine zis cu adhocraţie. Şi mai corect, cu echidistanţă. Şi, în final, cu profesionalism. Profesionalismul stării de urgenţă şi al iubirii de patrie, de lege, de calmitate şi silenţiozitate a conviviului.

În timp, jandarmii au fost împroprietăriţi, mai ales de societatea civilă, cu etichete mai mult sau mai puţin onorante: jalonieri, scutieri, mascaţi. Au fost etichetaţi şi consideraţi mai mult indezirabili şi brutali decât necesari şi maleabili. Bineînţeles că naşii de acest fel sunt inşii certaţi cu norma de drept şi normalitatea de stat. Inclusiv cea de statut social firesc.

Uneori sunt acuzaţi de abuz şi de violenţă, ca şi când violenţa de cealaltă parte a baricadei şi tulburarea ordinii publice scăpate de sub control se gestionează cu vorba dulce şi mănuşile chirurgicale. S-a dus vremea duhului blândeţii, fiindcă a dispărut dictatura fricii. Acum este concurenţă, agresivitate, raport de forţe peste tot: în supermarket, în parcare, pe stradă, pe stadion, în piaţă, la oraş, la ţară, în buricul târgului, la periferie, în miezul zilei şi-n toiul iernii, în crucea nopţii şi-n dricul verii.

Să fie clar: subunităţile de jandarmi sunt ecouri ale acestor stări de a fi, repercusiuni preventiv-operative ale unor asemenea tactici ale dezordinii organizate. Ei, scutieri sau mascaţi, sunt militari de profesie cu

TEHNO-JANDARMERIA

J DE LA JANDARMI

Nico

lae R

OTA

RU


1312 JANDARMERIA ROMÂNĂ - OCTOMBRIE 2016 OCTOMBRIE 2016 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

Nu s-a reuşit să se închidă sursele de finanţare, de recrutare a noi adepţi, nu există un consens în rândul marilor puteri, nu s-au construit strategii viabile, concrete, cu soluţii politice.

S-a încercat ajutarea punerii la punct a armatelor Irakului, Afganistanului cu instructori militari, armament, însă rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor, iar eşecul noii armate a Irakului este demonstrat prin corupţia generalizată, o slabă pregătire

şi o

dotare departe de ce era armata pe timpul lui Saddam Husein, ca să nu mai amintim de un moral foarte scăzut, fără o motivaţie reală adaptată la noile condiţii.

La toate acestea se adaugă fragmentarea tribală aşa cum este în Libia, sectarismul şi

specificul fiecărei ţări care formează „Orientul Mijlociu Extins”, adică o regiune cu peste 450 de milioane de locuitori şi 25 de state, unde palestinienii şi kurzii încă aspiră la state naţionale, tensiunile dintre şiiţii şi suniţii din Irak şi din zonă, reapariţia Iranului pe scena politico-diplomatică, fapt contestat de Israel şi Arabia Saudită, dorinţa Turciei de a adera la UE, deşi nu îndeplineşte toate condiţiile, mai ales politice, iritarea Arabiei Saudite şi a Emiratelor Arabe Unite faţă de Iran.

Rusia a speculat slăbiciunile şi lipsa deciziilor Occidentului, înlăturând imaginea

determinată de criza Ucrainei şi ocuparea

Crimeii, prin implicarea sa în

războiul împotriva ISIS, sprijinind Siria, unde de fapt are o puternică bază militară.

Apreciem că soluţiile tehnice, fie ele militare, civile

sau combinate, în rezolvarea

turbulenţelor din această zonă nu au

niciun efect până la rezolvarea p r o b l e m e l o r

politice din zonă, a punerii de acord între marile puteri şi asta cât

mai rapid, întrucât zona a determinat

fluxuri de migraţie fără precedent, care riscă să

destabilizeze tot Occidentul, iar autoizolarea Europei nu este

o soluţie în momentul de faţă.

Aşadar, pacea în această zonă atât de zbuciumată este soluţia de bază pe care oamenii vor putea construi o lume normală, respectând drepturile omului, consolidând democraţia de mult apusă în această parte a lumii care se numeşte „leagănul civilizaţiei umane”.

Liderii occidentali au fost prea preocupaţi de revenirea economică post-criză şi de confortul ţărilor lor, iar paharul Orientului Mijlociu s-a umplut – disperarea putând a se revărsa oricând peste liniştea şi bunăstarea UE. Abordările moi şi inerţiale, ezitările, tergiversările şi eschivările nu au dus la nimic bun.3

Pentru prima dată în istorie România nu este în calea

năvălitorilor.

1 - James Canton, Provocăriile viitorului. Principalele tendinţe care vor reconfigura lumea în următorii:

5, 10, 20 de ani, Editura Polirom, Bucureşti, 2010, p. 13

2 - Ali Laïdi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea

apariţia terorismului, Editura House of Guides, Bucureşti, 2007, p. 165

3 - Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociu, Editura

Humanitas, Bucureşti, 2015, p. 513

..pacea în această

zonă atât de zbuciumată este soluţia de bază pe

care oamenii vor putea

construi o lume

normală...

" demersuri eminamente tehnico-tactice şi acţionează

după un cod fără echivoc: actul normativ. Nu interesează cine pe cine acuză, cine pe cine huleşte, cine pe cine susţine,

cine pentru cine/ce blochează pieţe şi artere de circulaţie, căi de acces şi spaţii publice. Interesează doar legalitatea actului. Dacă acest act (fapt, acţiune, comportament) nu

se află în limitele legii, jandarmii, în numele aceleiaşi legi, intervin. Milităreşte, în forţă, tehnic (cu scuturi şi tonfe, cu

petarde şi grenade fumigene, cu cătuşe şi cartuşe, cu tunuri de apă şi jeturi de vopsea, cu dube „confortabile” pentru reţineri şi camere de luat vederi doveditoare) şi, desigur,

tactic (dispersând sau reţinând turbulenţii, întocmind acte legale pentru pedepse normale).

Aşa scrie în legea organică să facă, pentru aceste proceduri sunt plătiţi de noi, contribuabilii, să existe

Jandarmeria şi să ne asigure climatul de sanitate socială firesc, după tradiţia îndelungată a armei şi după modelul

din alte ţări cu exerciţiu democratic, inclusiv şi mai ales din ţările FIEP, organizaţie continentală specializată, din care

facem şi noi parte.

La începutul toamnei ne amintim (cei cu inima jandarmă) şi de tragedia aviatică în care a pierit generalul

Ion Bunoaica, primul comandant reformator al Armei oamenilor de arme de după momentul decembrie 1989, dar şi de extensia rurală a acestei forţe militare produsă într-un întâi de răpciune, sub conducerea generalului Mihail Rasty.

Acum, în miez de anotimp al nostalgiilor şi melancoliei ar trebui să recapitulăm satisfacţiile şi speranţele acestei

arme aflate într-o dinamică a devenirii ce nu poate fi decât oglinda lideriatului politic şi a politicii de prioritate şi

interes a ministerului tutelar. Dar, deocamdată nu putem vorbi de un dezirabil alegretto sau alegro în domeniu,

decât în planul espectanţelor. Însă şi fără aşteptări şi nădejdi, drumul tinde să fie cuprins de lene şi tărăgănări.

Drept care vă doresc espectanţe de bine, dragi camarazi ai stării de alertă!


Ce este terorismul?Este suficient să aprindem televizorul sau să

privim pe paginile unui ziar, chiar în decursul aceleiaşi emisiuni sau pe aceeaşi pagină, şi vom avea surpriza să vedem că acţiuni precum atentatele cu bombă asupra unei clădiri, asasinarea unui şef de stat, masacrarea unor civili de o unitate militară, infestarea cu substanţe toxice a unor produse care se vând în magazine sau contaminarea unor medicamente vândute în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni teroriste. Într-adevăr, actele de extremă violenţă îndreptate împotrivă societăţii, indiferent că sunt implicaţi disidenţi sau chiar membrii ai guvernului, organizaţii de crimă organizată, persoane revoltate ori protestatari, persoane rău intenţionate sau psihopaţi, poartă denumirea de

„terorism”.

Definiţia din dicţionar

arată faptul că terorismul prezentat ca şi

concept exprimă: ”politică menită să semene teroarea în rândurile celor

împotriva cărora este adoptată; folosirea metodelor de intimidare; acţiunea de a teroriza sau situaţia de a fi terorizat.” În sensul cel mai larg, terorismul este un concept fundamental cu un puternic conţinut politic. El ţine inevitabil de putere: dobândirea şi utilizarea puterii pentru a opera o schimbare politică. Astfel, terorismul reprezintă o formă de violenţă îndreptată pentru realizarea unui scop politic. Această definiţie reliefează cert şi celelalte trăsături fundamentale ale terorismului

TerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorismTerorism

TerorismTerorism

în numele

religiei

toxice a unor produse care se vând în magazine toxice a unor produse care se vând în magazine sau contaminarea unor medicamente vândute sau contaminarea unor medicamente vândute în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni teroriste. Într-adevăr, actele de extremă violenţă teroriste. Într-adevăr, actele de extremă violenţă în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni teroriste. Într-adevăr, actele de extremă violenţă în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni în farmacie pot să fie etichetate drept acţiuni

îndreptate împotrivă societăţii, indiferent că îndreptate împotrivă societăţii, indiferent că sunt implicaţi disidenţi sau chiar membrii ai sunt implicaţi disidenţi sau chiar membrii ai guvernului, organizaţii de crimă organizată, guvernului, organizaţii de crimă organizată, persoane revoltate ori protestatari, persoane rău persoane revoltate ori protestatari, persoane rău intenţionate sau psihopaţi, poartă denumirea de intenţionate sau psihopaţi, poartă denumirea de

„terorism”„terorism”..

TerorismTerorism

TerorismTerorismTerorismTerorism

TerorismTerorismTerorism








Terorismreligieireligiei

TerorismTerorism

religiei



religiei

TerorismTerorism


religiei

TerorismTerorism




religiei

TerorismTerorism

TerorismTerorism



TerorismreligieiTerorism

şi anume că este o acţiune planificată, calculată şi sistematică.

Astfel, prima utilizare a conceptului datează din timpul Revoluţiei Franceze. Spre deosebire de zilele noastre, atunci avea o conotaţie pozitivă. Regimul terorii din 1793-1794 a fost adoptat ca o metodă de stabilire a ordinii în perioada de mari tulburări anarhice şi de revolte de după 1789, aşa cum se petrece după majoritatea revoluţiilor. Spre deosebire de accepţiunea actuală, terorismul cuprindea „toate actele criminale îndreptate împotriva unui stat sau făcute ori planificate pentru a crea o stare de teroare în mintea unei persoane sau a unui

grup de persoane sau a unui public larg”.

Ironia face ca terorismul, în

accepţiunea lui iniţ ială,

s ă fie asociat

cu ideea de virtute şi democraţie.

Revoluţionarul Robespierre credea cu tărie că virtutea

decurgea din guvernarea populară în timp de pace, dar că, pe timpul revoluţiei, ea

trebuia împletită cu teroare pentru ca democraţia să triumfe. El făcea apel la „virtute, fără de care teroarea este un rău, şi la teroare, fără de care virtutea este neputincioasa” şi proclama: „Teroarea înseamnă dreptate; ea este foarte promptă, severă şi inflexibilă, prin urmare ea derivă din virtute”.

Metode, surse şi tehniciabordate de terorişti

Există un număr infinit de moduri de clasificare a terorismului. Dintre aceste forme de terorism remarcăm: războiul pe scară largă, starea de beligeranţă, oprimarea din partea organelor de ordine, terorism prin grupări paramilitare, terorism etnic, lupte de gherilă, terorism insurgent, loviturile de stat etc.

Termenul de terorism în spectrul violenţei politice, se referă cel puţin în partea occidentală, la acţiuni de genul atentatului cu bombă asupra zborului 103 al companiei aeriene Pan Am din 1988, la atacurile împotrivă pasagerilor din aeroporturile de la Roma şi Viena din decembrie 1985, atentatele cu bombă din Paris în seara zilei de 13 noiembrie 2015, atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid. Acestea sunt o formă diferită faţă de lupta de gherilă, de războiul convenţional şi de revolte. Acţiunile de acest gen, desfăşurate sistematic, constituie o strategie

distinctă de insurgenţă. Ea trebuie să aibă un nume, fie că i se spune „terorism” sau nu. O întrebare adesea pusă de mulţi este: „Cât de mult succes are terorismul?”. Astfel evaluarea succesului ca strategie, depinde de definiţia succesului. Cea mai mare parte dintre grupările teroriste încearcă să preia puterea răsturnând guverne. Prin acest criteriu, ţinând cont doar de insurgenţii care au folosit terorismul, drept principală strategie, doar unele grupări anticoloniale şi-au atins scopul în întregime.

Putem remarca de asemenea, că marile atentate teroriste produse asupra omenirii au fost realizate de marile organizaţii teroriste şi liderii lor având scopuri diverse economice, politice, sociale şi etnice.

Printre cele mai importanteorganizaţii teroriste sunt:

Al-Qaeda: înfiinţată de Osama Bin Laden la sfârşitul anilor 1980 pentru a-i reuni pe arabii care lupta în Afganistan împotriva invaziei sovietice. Printre principalele activităţi au fost cele din 1998, când a organizat atentate cu bombe împotriva ambasadelor SUA din Nairobi, trupelor americane din Aden (Yemen), atentatele din 11 martie 2004 din Madrid, atentatul din 12 octombrie 2002 din Bali, precum şi cel mai puternic atentat cu o implicaţie semnificativă în istoria SUA, fiind reprezentată de distrugerea la data de 11 septembrie 2001, a Turnurilor Gemene.

Hamas (Mişcarea de rezistentă islamică) înfiinţată în 1987 că o prelungire a Frăţiei Musulmane. Diverse elemente Hamas au folosit mijloace violente în scopul de a instaura un stat islamic palestinian în locul Israelului. Ca activitate, au organizat la începutul anilor 1990 atentate împotriva palestinienilor care erau suspectaţi că ar colabora cu forţele israeliene (atentatul din 2012 din Tel Aviv) revendicând, de asemenea, mai multe atentate la sfârşitul anului 2000.

Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu): grup radical format în Liban, care urmăreşte crearea unei republici islamice după modelul iranian în Liban şi distrugerea tuturor influenţelor nonislamice din zonă. Ca activităţi ale acestei organizaţii teroriste se găsesc atentate sinucigaşe împotrivă ambasadei SUA din 1983, atentatul din Burgos din 2012, atacul împotriva ambasadei Israelului din 1992 din Argentina.

ISIS: Apariţia Statului Islamic pe scena mondială a avut loc la începutul verii lui 2014 în urma unui adevărat război-fulger dus în nordul Irakului. În numai câteva luni, militanţii islamişti aveau să cucerească cel mai important oraş din nordul ţării, Mosul, pentru a-şi continua apoi înaintarea spre Erbil, Kirkuk sau Tikrit. Spre surprinderea lumii întregi, trupele Statului Islamic reuşiseră să ajungă la sfârşitul verii la numai 25 de kilometri de aeroportul din Baghdad. În faţa ripostei coaliţiei internaţionale condusă de Statele Unite, al cărei obiectiv este bombardarea teritoriilor acaparate de Statul Islamic, militanţii au urmat o strategie-şoc: decapitările filmate ale unor cetăţeni americani şi britanici, fie ei jurnalişti sau simpli voluntari în activităţi umanitare, ceea ce nu a provocat oprirea raidurilor aeriene, aşa cum şi-ar fi dorit teroriştii.

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

1716



Pe lângă aceste organizaţii islamice mai remarcăm şi o serie de alte structuri teroriste din întreaga lume, cum ar fi: Organizaţia Abu Nidal, Frontul de eliberare al Palestinei, Jihadul Islamic, Al Fatah, Tigrii Tamili, Organizaţia 15 mai, Organizaţia Mujahedin E-Khalq, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, Armată Roşie Japoneză, Nouă Armată Populară, Gruparea Armată Islamică, Armată pentru eliberare naţională, Brigăziile roşii, IRA. Aşadar, toate aceste organizaţii teroriste au dat şi unele dintre ele dau şi în continuare o perspectivă din ce în ce mai ameninţătoare. Nimeni nu poate cu certitudine să prevadă amploarea eventualelor atentate. Astfel, ţările predispuse de-a lungul timpului la atentate teroriste: SUA, Rusia, Spania, Anglia, Franţa, Israel duc o politică de îmbunătăţire a serviciilor secrete pentru previzionarea eventualelor riscuri şi vulnerabilităţi şi preîntâmpinarea şi limitarea posibilelor dezastre cauzate de organizaţiile teroriste.

Terorismul în numele religiei

Între jumătatea anilor 1960 şi mijlocul anilor 1990 numărul mişcărilor fundamentaliste cu diverse afilieri religioase s-a triplat în întreaga lume. Simultan, după cum a observat Bruce Hoffman (expert în terorism şi contraterorism), a avut o explozie a grupărilor teroriste religioase, de la niciunul, în 1968, la un număr impresionant în zilele noastre, când aproape un sfert din grupările teroriste religioase sunt motivate de considerente religioase. Prin natura lor grupările teroriste religioase sunt motivate de chestiuni religioase, dar şi de cele politice, specifice contextului căruia îi aparţin. Ca atare, aceste grupări au în vedere, atât obiective pe termen scurt, cum ar fi eliberarea membrilor aflaţi în închisori, cât şi obiective pe termen lung precum opunerea rezistenţei faţă de ocupaţia israeliană a pământurilor pe care s-au născut şi „eliberarea”, în consecinţă a tuturor „credincioşilor”.

Concluzii

Confruntaţi cu scenariul terorismului care continuă şi în sec. XXI, ne putem întreba care sunt perspectivele unor îmbunătăţiri radicale ale politicilor şi măsurilor de combatere a terorismului?

Astfel, nu trebuie să ne predăm teroriştilor, ci să fim perfect hotărâţi să înfrângem terorismul în cadrul statului de drept şi al procesului democratic, nu trebuie să negociem şi să facem concesii, chiar în faţa celor mai serioase ameninţări, trebuie să facem efort intens de a aduce teroriştii în faţă justiţiei, iar aceasta să îi condamne, trebuie să luăm măsuri aspre asupra ţărilor care finanţează organizaţiile teroriste, adăpostesc şi sprijină organizaţiile teroriste. Aşadar, trebuie să fim mai hotărâţi ca niciodată şi să nu permitem unei intimidări teroriste să blocheze sau să stopeze eforturile diplomatice internaţionale de a rezolva conflicte majore în zone cu probleme cum ar fi Orientul Mijlociu.

În multe asemenea cazuri, terorismul a devenit o ameninţare serioasă a păcii şi stabilităţii, iar suprimarea sa este, prin urmare în interesul comunităţii internaţionale.

Aşadar, terorismul religios nu este dezorganizat sau întâmplător ci are o logică proprie, comună diverselor grupări care utilizează violenţa politică pentru a-şi atinge obiectivele. De aceea, explozia terorismului religios în perioada recentă este parte a unui proces gradual care a prins credinţele religioase între graniţe şi constrângeri politice şi a fost accelerat de marile schimbări din peisajul politic, economic, militar, social, la care se adaugă un context social, economic, global şi local dificil pentru credincioşi.

Implicaţiile strategiceale terorismului - măsuri de combatere

Experienţa terorismului modern din societăţile democratice a arătat că nu există soluţii simple. Avem multe posibilităţi de contracarare a terorismului şi astfel, am identificat şase căi principale de combatere a acestuia:

1) Teroriştii îşi rezolvă problemele în modul lor propriu, îşi ating scopurile şi abandonează violenţa doar când consideră că nu mai este necesară. Acest lucru este foarte rar.

2) Teroriştii percep eşecul inevitabil al campaniei lor sau cel puţin se tem de el şi abandonează lupta violentă înaintea îndeplinirii scopurilor urmărite. Un exemplu a fost abandonarea luptei de către IRA în 1962 în Irlanda de Nord.

3) Campania teroristă, poate să fie eradicată între graniţele unui stat printr-o acţiune militară hotărâtă şi eficientă. Însă, campania poate fi astfel continuată din străinătate, implicând atacuri împotriva diplomaţilor statului-ţintă, teroriştii sperând că îşi vor putea relua lupta pe tărâmurile natale.

4) Un al patrulea mod de combatere a terorismului este soluţia politică dictată de stat, care oricum face destule concesii anumitor grupări, soluţie care va elimina treptat grupările teroriste.

5) Multe state democratice încearcă să trateze terorismul intern în principal ca pe o problemă de aplicare a legii şi de control juridic, considerând acţiunile teroriste drept crime ce trebuie plasate sub incidenţa Codului Penal. Această metodă prezintă şi dezavantaje deoarece teroriştii se pot sustrage urmăririi, părăsind ţara.

6) În final, mai rămâne o soluţie educativă, în care combinarea efortului educaţional depus de partidele politice, mass-media, sindicate şi alte instituţii ale societăţii reuşesc să îi convingă pe terorişti sau cel puţin pe o parte din susţinătorii lor că terorismul este de nedorit pentru îndeplinirea idealurilor politice.

Pe lângă aceste organizaţii Pe lângă aceste organizaţii islamice mai remarcăm şi o serie de islamice mai remarcăm şi o serie de alte structuri teroriste din întreaga alte structuri teroriste din întreaga lume, cum ar fi: Organizaţia lume, cum ar fi: Organizaţia Abu Nidal, Frontul de eliberare Abu Nidal, Frontul de eliberare al Palestinei, Jihadul Islamic, Al al Palestinei, Jihadul Islamic, Al Fatah, Tigrii Tamili, Organizaţia 15 mai, Fatah, Tigrii Tamili, Organizaţia 15 mai, Organizaţia Mujahedin E-Khalq, Partidul Organizaţia Mujahedin E-Khalq, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, Armată Roşie Muncitorilor din Kurdistan, Armată Roşie

Abu Nidal, Frontul de eliberare Abu Nidal, Frontul de eliberare al Palestinei, Jihadul Islamic, Al al Palestinei, Jihadul Islamic, Al Fatah, Tigrii Tamili, Organizaţia 15 mai, Fatah, Tigrii Tamili, Organizaţia 15 mai, Organizaţia Mujahedin E-Khalq, Partidul Organizaţia Mujahedin E-Khalq, Partidul

Student Emanuel-Alexandru OPREA - Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”

1918


Nicolae Adrian Alexe, muzeograf în cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu


În perioada anterioară regimului comunist din România funcţionau

două instituţii cu rol de „poliţie”: Jandarmeria Rurală la sate (din

1893) şi Poliţia la oraşe. Ele nu aveau atribuţiile structurilor care astăzi le poartă numele –

Jandarmeria avea funcţia poliţiei rurale contemporane, a jandarmilor de azi şi a poliţiei militare din zilele

noastre, iar Poliţia îngloba ceea ce astăzi, în mediul urban, realizează Poliţia, Jandarmeria, Poliţia Locală

şi anumite firme de pază. Jandarmeria şi Poliţia de după 1989 preiau în mare parte atribuţiile Trupelor de

Securitate, respectiv ale Miliţiei din perioada 1949-1989 şi nu ale instituţiilor care le-au purtat numele

înainte de anul 1949.

* * *În perioada 1850-1949 au existat 4 categorii

de jandarmi: teritoriali, pedeştri, călări şi rurali (şi jandarmii teritoriali şi rurali au avut jandarmi călări). Am numit jandarmi teritoriali pe cei din cadrul Regimentului de Jandarmi din Moldova, înfiinţat la data de 3/15 aprilie 1850. Aceştia aveau atribuţiile dorobanţilor din Ţara Românească – trupe

teritoriale, având şi

funcţii de pază şi de poliţie

generală. Pe 1/13 ianuarie 1866 jandarmii din Moldova devin dorobanţi, pentru a se uniformiza sistemul militar din România. Rămân doar cele 3 judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Belgrad) cu câte un escadron de jandarmi teritoriali. Escadroanele, după cedarea acestor judeţe Rusiei, în anul 1878, vor forma Regimentul de Călăraşi Permanenţi. Jandarmii călări din Iaşi şi Bucureşti sunt înfiinţaţi în 1864 - în martie 1908 aceştia vor forma Regimentul de Escortă Regală. Cei mai „longevivi” jandarmi au fost cei pedeştri (de oraş) şi cei rurali. Primii au fost înfiinţaţi în Iaşi şi Bucureşti, în 1864, iar ultimii în data de 1/13 septembrie 1893. Cele două specialităţi au existat până la desfiinţarea Jandarmeriei, în anul 1949. Jandarmii rurali aveau, atât atribuţiile poliţiei rurale din prezent, dar mult sporite; jandarmii cercetau toate genurile de infracţiuni; ţineau evidenţa tuturor rezerviştilor din mediul

rural, contribuiau la mobilizarea acestora; în comunele rurale unde nu erau unităţi militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii

pedeştrii nu cercetau infracţiuni, având doar atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a

ordinii publice, exact ca jandarmii de acum.

De asemenea, numai pe timp de război, se formau plutoane, companii, batalioane şi alte structuri de poliţie militară, ataşate pe lângă marile unităţi ale Armatei; poliţia militară era formată, atât din militari în termen, subofiţeri, ofiţeri activi (şi rurali şi pedeştri), cât şi din rezervişti (trupă care efectuase stagiul militar la Arma jandarmi).

* * *Un dicţionar editat în 1939 enumera aceste 4

categorii de jandarmi, dar îi numea pe cei rurali adevăraţii jandarmi. Menţionăm că aceste categorii nu au fost mereu subordonate aceleiaşi structuri. La data de 1/13 septembrie 1893, când se înfiinţa Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale, acesta era subordonat Ministerului de Interne, în schimb jandarmii călări şi pedeştri din Iaşi şi

Bucureşti erau subordonaţi Corpului 4 Armată (escadronul şi compania din Iaşi), respectiv Corpului 2 de Armată (divizionul şi compania din Bucureşti), aşadar Ministerului de Război.

* * *Din data de 1 iunie 1918, Inspectoratul General

al Jandarmeriei este subordonat Ministerului de Război (Armatei), fiind redenumit Corpul de Jandarmi şi luând în subordine şi jandarmii pedeştrii. Este prima dată când toţi jandarmii sunt înglobaţi într-o singură structură. Până în 1949 au mai urmat câteva reorganizări, pe care nu le mai enumerăm, cea mai importantă fiind cea din 1929, prin care Corpul de Jandarmi recapătă denumirea tradiţională de Inspectorat General, şi trece din nou în subordinea Ministerului de Interne (numai jandarmii rurali). Menţionăm că, indiferent dacă erau subordonaţi nemijlocit Ministerului de Interne sau Armatei, jandarmii rurali şi pedeştri depindeau de amândouă structurile, în sensul că erau considerate Arme militare, disciplina şi instrucţia erau controlate de Armată, iar atribuţiile de poliţie de către Ministerul de Interne.

Scurt istoric al structurilor de Jandarmerie din România


1893) şi Poliţia la oraşe. Ele nu aveau atribuţiile structurilor care astăzi le poartă numele –

funcţii de funcţii de pază şi de poliţie pază şi de poliţie

atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a ordinii publice, exact ca jandarmii de acum.ordinii publice, exact ca jandarmii de acum.


rural, contribuiau la mobilizarea acestora; rural, contribuiau la mobilizarea acestora; în comunele rurale unde nu erau unităţi în comunele rurale unde nu erau unităţi militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, militare, şeful de post era şi şef de garnizoană,

pedeştrii nu cercetau infracţiuni, având doar pedeştrii nu cercetau infracţiuni, având doar atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a


În perioada anterioară regimului comunist din România funcţionau

două instituţii cu rol de „poliţie”: Jandarmeria Rurală la sate (din

1893) şi Poliţia la oraşe. Ele nu aveau

teritoriale, teritoriale, având şi având şi

funcţii de funcţii de

rural, contribuiau la mobilizarea acestora; rural, contribuiau la mobilizarea acestora; în comunele rurale unde nu erau unităţi în comunele rurale unde nu erau unităţi militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, datorită acestor atribuţii. În schimb jandarmii militare, şeful de post era şi şef de garnizoană, militare, şeful de post era şi şef de garnizoană,

pedeştrii nu cercetau infracţiuni, având doar pedeştrii nu cercetau infracţiuni, având doar atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a atribuţii de pază, menţinere şi restabilire a

2120



Ca efective, jandarmii rurali au fost mereu mai numeroşi decât cei pedeştri. Puţine oraşe din România au avut jandarmi pedeştri; desigur, oraşele erau şi reşedinţe de plasă sau judeţ, aşadar comanda structurilor de jandarmi rurali corespunzătoare acestor eşaloane teritorial-administrative se afla în mare parte tot în mediul urban, dar oraşul respectiv nu intra în aria de responsabilitate a structurii de jandarmi rurali.

Jandarmeria rurală -Arma cea mai grea în timp de pace

Fără a exagera, putem afirma că jandarmii rurali aveau cele mai grele şi variate atribuţii şi responsabilităţi în timp de pace. Aşa cum am arătat, exista o gamă largă de funcţii ale Jandarmeriei Rurale; majoritatea Armelor aveau ca principală activitate, pe timp de pace, instruirea militarilor în termen şi pregătirea pentru război; jandarmii rurali în schimb, pe lângă pregătirea militară generală pe care o urmau, aveau ca principală sarcină poliţia rurală (între 1893-1949 circa 80% din populaţia României trăia la sate). Toate regulamentele serviciului interior ale Jandarmeriei prevedeau că jandarmul rural aflat în misiune (patrulare, cercetarea infracţiunilor, urmărirea infractorilor sau escortarea arestaţilor) avea statut de santinelă – o responsabilitate grea ce apăsa pe umerii jandarmilor şi nu un privilegiu! Un militar stătea de obicei, câte 3 ore în gardă, după care urma perioada de repaus în corpul de gardă; jandarmii în schimb funcţionau aproape permanent în această poziţie.

Alte greutăţi erau întâmpinate de faptul că, spre deosebire de majoritatea Armelor, subunităţile Jandarmeriei Rurale erau dislocate în zeci de locaţii din judeţ. Un comandant de companie din orice Armă putea oricând să adune întregul efectiv al subunităţii sale pentru a o inspecta sau instrui. Companiile (din 1929 legiunile) judeţene de jandarmi rurali erau împărţite în secţii sau plutoane (una pentru fiecare plasă de regulă), iar respectivul eşalon era divizat în posturi. Astfel, ofiţerul comandant de companie de judeţ îşi împărţea timpul între rezolvarea problemelor administrative ale companiei, controlarea subordonaţilor şi cercetarea infracţiunilor deosebite. La fel, reangajaţii (subofiţerii) aveau responsabilităţi sporite faţă de colegii lor din Armată: de regulă subofiţerii din Armată îndeplineau funcţii de ajutori ai ofiţerilor - încheietor de pluton (adică locţiitori ai comandantului), administratori de companie; îndeplineau şi funcţia de comandant de pluton, când funcţia era vacantă şi erau ofiţeri inferiori suficienţi; în schimb majoritatea subofiţerilor de jandarmi rurali aveau funcţie de comandă, care presupunea responsabilitatea asupra militarilor în termen de la post (şeful lor trebuia să le asigure hrana, să realizeze contabilitatea primară, în afară de sarcinile de poliţie rurală şi de evidenţă a rezerviştilor).

[...] jandarmii rurali aveau

cele mai grele şi variate atribuţii şi responsabilităţi în

timp de pace.

Uniformele Jandarmeriei Rurale

În cadrul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA (Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului), parte a Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu, este reprezentată Jandarmeria Rurală, începând cu anul 2014, printr-o animaţie culturală. Prin aceasta s-a realizat o copie fidelă, realizată pe baza cercetării de arhivă, a regulamentelor militare, a fotografiilor de epocă, a cărţilor poştale şi a altor surse documentare, a primei uniforme a Jandarmeriei Rurale din România - model 1893/1895/1905 (confecţionată până în anul 1913). O asemenea uniformă nu se mai găseşte în original în nici un muzeu militar sau de altă categorie din ţară.

Anul viitor dorim identificarea unui fost post de jandarmi din România, în vederea transferării şi reconstruirii acestuia în Muzeul în aer liber. În interiorul acestuia va fi ilustrată istoria Jandarmeriei Rurale din România şi se vor realiza replici ale tuturor uniformelor purtate de jandarmi.

Uniformele Jandarmeriei Rurale nu au fost mult diferite faţă de cele ale Armatei – doar cromatica unor articole şi prezenţa altora în plus. În mentalul colectiv al oamenilor se asociază ideea de culoare albastră pentru uniforma forţelor de ordine, ceea ce nu este adevărat. Jandarmeria a avut numai uniforme de culoare albastră doar în prima perioadă, 1893-1913, când aproape fiecare Armă deţinea tunică sau capelă specifică numai Armei respective, culorile variind (de exemplu infanterie avea tunică bleumarin cu un rând de nasturi, vânătorii şi artileria tunică maro cu 2 rânduri de nasturi, administraţia şi intendenţa tunici negre etc.).

* * *

Jandarmul rural reprezentat în Muzeul în aer liberdin Dumbrava Sibiului

2322



Vom realiza o mică sinteză a anilor şi culorilor specifice Jandarmeriei Rurale (menţionăm că este vorba de anii de confecţionare, nu şi de purtare, modelele vechi fiind purtate până la epuizare): între anii 1893-1913 jandarmii au avut tunici, capele, chipie (ofiţerii) de culoare bleu-jandarm; pantalonii erau gri-închis; între 1913-1916, în paralel, ţinuta bleu-jandarm (la ceremonii), cu cea cenuşie-verzui (la restul ţinutelor); între 1916-1923, doar ţinuta cenuşie-verde sau cenuşie-bleu (în funcţie de model), cu pantaloni de aceeaşi culoare la campanie şi negri la restul ţinutelor; 1923-1929 şi 1941-1949 jandarmii au avut numai ţinute kaki (în primul interval pantalonii erau negrii); între 1929-1930 s-au confecţionat numai uniforme bleu-jandarm (albastre) cu pantaloni negri; iar între 1930-1941 în paralel, atât uniformele bleu-jandarm, pentru ocazii festive – pe stradă în afara serviciului, ceremonii şi alte ocazii prevăzute de regulamente, cât şi uniforma kaki, pentru majoritatea timpului.

Replică după prima uniformă a Jandarmeriei Rurale din

România, ţinuta zilnică, realizată de Muzeul ASTRA din Sibiu, model

1893/1895 cu modificările din 1905, sergent reangajat. Fotografie realizată

la parada din 1 decembrie 2015 din Sibiu. Tunica şi capela au culoarea

bleu-jandarm.

Menţionăm că la uniformele bleu-jandarm culoarea de Armă a fost mereu la Jandarmeria Rurală cea roşie, iar la restul uniformelor (cenuşii sau kaki) culoarea de Armă a fost bleu-jandarm cu vipuşcă roşie, iar din 1941 numai bleu-jandarm. Aşadar, din 56 de ani de existenţă, Jandarmeria a avut numai uniforme albastre timp de 21 ani, iar albastre în combinaţie cu alte uniforme, timp de 14 ani. Restul de 21 ani au reprezentat „supremaţia” unei singure culori (6 ani cenuşiul, în diferite nuanţe şi 19 ani kakiul). Mantalele au avut de obicei culoarea capelei/şepcii/chipiului şi vestonului. Au existat şi perioade când bluza de vară a fost diferită faţă de veston: cenuşie, ulterior albă, pentru toate gradele (1893-1913); din nou bluza albă, dar numai pentru subofiţeri şi ofiţeri, nu şi trupa în termen (1930-1941).

* * *

Evidenţiem şi caracteristicile identitare ale uniformelor de jandarmi. În primul rând eghileţii – faţă de perioada comunistă şi cea de după 1989, când eghileţii erau purtaţi de majoritatea Armelor şi numai la ţinutele de ceremonie, în perioada regală eghileţii aveau altă simbolistică: erau o garnitură purtată la toate ţinutele (eventual nu şi la campanie), dar numai de anumite Arme sau unităţi: de către ofiţerii de stat-major, de către ofiţerii de administraţie şi intendenţă; iar de către toate gradele, inclusiv de către trupa în termen, eghileţii erau purtaţi de către unităţi de gardă, jandarmi şi grăniceri. Pentru culoarea eghileţilor acestor structuri sunt oferite detalii în textele explicative ale unor imagini. Jandarmii rurali au purtat fără întrerupere eghileţi albi, pe pieptul drept, între 1893 şi 1948. Doar în ultimul an de existenţă aceştia au fost abandonaţi, ca urmare a proclamării R.P.R., şi a debutului sovietizării uniformelor. Eghileţii erau o garnitură care simboliza o Armă specială şi un prestigiu faţă de restul militarilor, dar încurcau în general militarii la manevrarea puştilor şi carabinelor, iar pe purtătorii de eghileţi albi, în cazul nostru şi a jandarmilor, culoarea albă aducea şi problema întreţinerii lor.

Coiful a fost al doilea element identitar al jandarmilor. Iniţial coiful cu ţui a fost folosit de către jandarmii pedeştrii, în 1868. Jandarmeria Rurală l-a folosit între 1893-1941. Iniţial a fost confecţionat din oţel, iar din anii ’20 din piele de toval neagră. Armata austro-ungară nu a deţinut acest tip de coif, ci doar cea germană. Dar el nu a fost introdus în România numai datorită influenţei germane. Coiful cu ţui a fost specific în general poliţiilor din Europa – de exemplu jandarmii din Rusia începutului de secol XX aveau asemenea articol în dotare. Menţionăm că acest coif nu era folosit la ţinuta zilnică, ci la cele de serviciu şi ceremonie, dar şi la cea de campanie (între 1916 şi 1918), aşadar nu era purtat în majoritatea timpului.

* * *

Sergent-major, sergent şi caporal din Jandarmeria Rurală, în ţinuta

zilnică, secţia Bivolari, judeţul Iaşi,1908-1913.

Uniforme din colecţia Muzeului Naţional al Jandarmeriei

Române: stânga – uniformă de soldat din Jandarmeria Rurală, model

1929/1930; dreapta – uniformă de soldat de jandarmi pedeştri, model 1934. Amândouă uniformele au fost

confecţionate în perioada 1920-1941, dar erau în afara serviciului şi la ceremonii,

ţinuta zilnică fiind cea kaki.

Alt element identitar al uniformei Jandarmeriei Rurale a fost culoarea bleu-jandarm – fie că era culoarea den fond a uniformei sau numai culoare de Armă, ea a fost mereu prezentă la uniforma jandarmului rural. Alături de culorile verde-vânător de munte şi verde-grănicer, bleu-jandarmul este o culoare numită după numele Armei, culorile respective având o nuanţă specifică. Bleu-jandarmul a fost o nuanţă deschisă de albastru, aproape ca şi bleu-cielul aviaţiei – doar între anii 1930-1941 postavul folosit la uniformele trupei în termen a fost albastru-închis. Bleu-jandarmul (scris iniţial bleu-gendarme) este preluat ca şi culoare de Armă de către trupele de securitate, dar se închide nuanţa la sfârşitul anilor ‘50. Din păcate, după 1990 uniformele actualei jandarmerii nu au preluat nuanţa specifică de bleu-jandarm, ci un albastru mult mai închis, pentru vestoanele cu rever. O altă diferenţă faţă de actuala Jandarmerie este că tresele şi galoanele Jandarmeriei Rurale erau aurii sau galbene şi nu albe, ca în perioada 1990-prezent. Doar jandarmii pedeştrii au avut trese albe, până în anul 1912.

Emblemă pentru şapca kaki a

ofiţerilor de jandarmi, model 1930, colecţie

particulară.

2524




Relaţiile dintre oameni sunt complexe, niciuna nu se compară cu cealaltă şi derivă unele din altele în mii,

chiar milioane de ramificaţii care la prima vedere nu sunt sesizabile. Am scris un articol pe care l-am numit

“Dincolo de cuvinte”, care a abordat tema codificării şi decodificării mesajului transmis şi, de ce nu, puterea cuvântului şi a ecoului acestuia. Dar, mai importante

decât cuvintele sunt “necuvintele”, aşa cum spunea marele poet Nichita Stănescu. Ceea ce transmitem

prin cuvinte este ceea ce facem în mod conştient şi, de fapt, este un aport foarte mic adus modalităţii de

transmitere a mesajului către interlocutor.

Toate gesturile şi mişcările fizice pe care le facem, poziţia corpului şi atitudinea non-verbală, toate acestea

sunt interpretate, în mod reflex, de subconştientul celorlalte persoane cu care intrăm în contact. Aşa

apare acel “ceva care nu ne place” sau acea “intuiţie” în anumite situaţii şi conjuncturi, care ne spune să avem sau să nu avem încredere în cuvintele cuiva.

Pe drumul evoluţiei noastre, limbajul articulat a apărut destul de târziu, astfel că

până la acel moment a trebuit să interacţionăm cu alţi neanderthalieni bazându-ne pe gesturi, gesturi despre care pot spune că au contribuit oarecum la supravieţuirea unora dintre noi, în această selecţie naturală. Unele gesturi pe care le facem zi de zi, proiectează şi transmit mesaje pozitive, în timp ce altele, poate nu fac nimic deosebit, însă stabilesc un ton negativ şi pot să afecteze rezultatul comunicării cu ceilalţi.

Şi asta pentru că majoritatea oamenilor nu conştientizează ceea ce transmit şi comunică altora prin limbajul trupului. Disciplina de a observa şi controla propriile mesaje non-verbale poate fi foarte provocatoare, din punctul ăsta de vedere. Majoritatea gesturilor pe care le facem sunt făcute din obişnuinţă, fiind în concordanţă directă cu ceea ce gândeşte mintea noastră la un anumit moment. Dar există remediu! Ne putem educa pentru a nu repeta cele mai proaste obiceiuri ale limbajului non-verbal propriu.

Omul este empatic, copiază fără să îşi dea seama, comportamentele celorlalţi. Dacă intri într-o sală plină de oameni şi le zâmbeşti, vei observa că şi ei îţi vor zâmbi. Dacă stai de vorbă cu un om şi adopţi o anumită poziţie stând pe scaun, vei observa că şi acesta, fără să îşi dea seama, în scurt timp, va adopta aceeaşi poziţie. Te va copia. Asta, dacă este un om normal (aici, cu normalitatea este discutabil pentru că este o noţiune relativă, abstractă) şi nu un sociopat cu sânge rece.

Este important să avem în vedere că factorul cel mai important în comunicare îl

reprezintă limbajul non-verbal, limbajul trupului. Deci, ca un paradox, ceea ce contează când spunem ceva este tocmai ceea ce nu spunem. Gesturile, mimica feţei, poziţia corpului şi a mâinilor, poziţia umerilor, felul în care îţi mişti picioarele, expresia sprâncenelor, evitarea privirii celuilalt, transpirarea palmelor, creşterea pulsului, dilatarea pupilelor, sunt elemente care “spun” adevărul şi de multe ori pot fi în contradicţie cu ceea ce vorbim. Iar dialogul este influenţat de poziţia pe care o adoptăm şi gesturile pe care le facem. Observăm că de

câte ori stăm de vorbă cu o persoană, inevitabil aceasta va gesticula ceva sau se va manifesta cumva fizic. Deci, orice am face, gesturile ne pot indica uşor starea de spirit a unei persoane.

Spre exemplu, la un joc de poker, jucătorii nu îşi dau seama că ei transmit în mod involuntar nişte semnale în încercarea de a-şi ascunde cărţile, iar ceilalţi jucători să nu îşi dea seama dacă merg la cacealma sau dacă au o “mână bună”. Păstrarea unei figuri implacabile, acel „poker face” reprezintă primul pas către câştigarea jocului. Pe de altă parte, ceilalţi jucători vor face tot ce vor putea pentru a induce în eroare şi a nu se da de gol. Şi viceversa.

CUV INTELORcpt. Gheorghe ENE

INTU

IŢIA

2726



Însă, după mai multe jocuri între aceeaşi jucători, este posibil să poţi face nişte legături învăţând modul cum se manifestă jucătorii în funcţie de ce cărţi au în mână: modul cum adversarul priveşte, oftează sau fredonează vreo melodie, felul cum ţine cărţile, mişcările mâinilor, bătaia cu mâna în masă şi alte gesturi care

devin repetitive, la un moment dat. Exact ca un algoritm. Ei trebuie să se gândească la multe lucruri în acelaşi timp şi tocmai aceasta este o cauză pentru care se dau de gol fără să îşi dea seama, pentru că decid cum procedează în continuare, dar încearcă să şi înţeleagă strategia celorlalţi.

Şi cam aşa se întâmplă în majoritatea cazurilor, în acţiunile noastre de zi cu zi. Încercăm constant să afişăm o anumită imagine, iar cei cu care interacţionăm fac acelaşi lucru. Ei încearcă să descopere ce gândim, iar noi încercăm să descoperim ce gândesc ei. Vom reuşi? Depinde de atenţia pe care o acordăm reacţiilor celuilalt şi de cât de bine înţelegem comportamentul lor. Suntem la fel ca nişte jucători de poker. Putem vedea...., însă nu mereu şi să observăm.

Când cineva minte, de multe ori simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi reacţionează la acest impuls atingându-şi buzele sau aşezând un deget în aşa fel încât să

sau fredonează vreo melodie, sau fredonează vreo melodie, felul cum ţine cărţile, felul cum ţine cărţile, mişcările mâinilor, mişcările mâinilor, bătaia cu mâna bătaia cu mâna în masă în masă şi alte şi alte gesturi gesturi

devin devin

care care gesturi gesturi care care

repetitive, la un repetitive, la un moment dat. moment dat. Exact ca un algoritm. Ei trebuie să se Exact ca un algoritm. Ei trebuie să se gândească la multe lucruri în acelaşi timp gândească la multe lucruri în acelaşi timp

păzească gura. Sunt gesturi inconştiente de autocenzurare, ce ar putea fi remarcate dacă nu

s-ar deghiza luând forma altor acţiuni. Prin urmare, când vedem că oamenii îşi ating buzele ne gândim

automat că le curăţă de ceva, iar când vedem că pun un deget în faţa lor presupunem pur şi simplu că meditează sau că sunt atenţi.

Când cineva îşi mângâie barba în timp ce se uită la o altă persoană poate da impresia că judecă acea persoană. Acesta este mesajul transmis. Pentru că majoritatea oamenilor folosesc acest gest atunci când mintea lor este într-un proces de luare a unei decizii.

Dacă urmărim persoanele care se îmbrăţişează, vom vedea că se bat pe spate. Pentru cei care

observă scena, acesta pare un semn de afecţiune. Dar nu este! De fapt, este un semnal care indică dorinţa de a ieşi din îmbrăţişare! Deşi nu realizează, întotdeauna în momentul când sunt bătuţi pe spate oamenii reacţionează punând capăt îmbrăţişării. Persoana care este bătută pe spate primeşte semnalul de a pune capăt îmbrăţişării şi nu există nici un sentiment de respingere. Pentru că semnalul operează pe ascuns trecând drept un gest de afecţiune, care camuflează, de fapt, comanda.

Acestea sunt lucruri cărora mulţi oameni nu le acordă importanţa cuvenită, dar, prin exerciţiu de atenţie, te pot face un adevărat Sherlock Holmes, căpătând în timp capacitatea de a interpreta corect acest limbaj al trupului. Bineînţeles că nu există o regulă, nu toţi oamenii se manifestă la fel, unii sunt sinceri, mişcările trupului fiind un gest reflex, făcute fără să îşi dea seama, dar sunt şi persoane care se pot controla foarte bine şi chiar voit ne pot induce în eroare în încercarea noastră de a decodifica ceea ce corpul lor ne transmite edificator.

CU

V C

UV

CU

V IN C

UVIN

CU

VINTELO

RTELO

R TELO

R TELO

RTELO

RIN

TELOR

INININTELO

RININ

INTUIŢIAINTUIŢIA

Despre aceste lucruri au fost scrise multe cărţi, au fost făcute multe studii, dar

probabil că niciodată nu vom şti în totalitate ce se ascunde în mintea umană. Dacă atunci când vine vorba de calculatoare şi componente hardware, spre exemplu hard-diskul, vorbim de limită şi de faptul că nu putem copia pe un hard mai mult decât capacitatea sa... mintea umană este nelimitată în măsura în care omul înţelege acest lucru şi îşi antrenează în permanenţă neuronii şi capacitatea de memorare şi mai mult, meditează la lucruri profunde, gândeşte lucrurile, încearcă să stabilească legături, să îşi pună întrebări, să caute răspunsuri, să înţeleagă acţiunea şi reacţiunea care stau la baza unui eveniment, să vadă prin ceaţă legăturile de cauzalitate dintre evenimente aparent haotice, să înţeleagă sensul vieţii...

Dar, revenind la capacitatea unui hard de a găzdui fişiere, informaţii... De fapt, un hard poate susţine o capacitate de până la 5-6 ori mai mare decât capacitatea proprie. Chiar dacă este ştearsă informaţia de pe el şi se copiază alte fişiere, datele pot fi recuperate parţial sau în totalitate... la fel ca amintirile.

E posibil ca însăşi natura să ofere răspunsuri, pentru cine ştie să vadă cu alţi ochi decât cei ai călătorului grăbit. Pentru că totul este o călătorie... dar câţi ne întrebăm care este scopul acestei călătorii, care sunt cauzele, care sunt urmările, care e linia de sosire, de unde am pornit şi unde mergem? Şi câţi luăm totul ca atare şi câţi mergem din inerţie? Iar această inerţie... este inerţia existenţei noastre sau voinţa altor persoane?

Omul este atât cât înţelege...

2928



cpt. Alina MIHALACHE Perspectiva cognitiv-comportamentală asupra psihologiei porneşte, printre altele,

de la premisa că gândurile pe care le producem despre o anumită situaţie sunt

cele care pot declanşa situaţii problematice. Restructurarea cognitivă sau înlocuirea

gândurilor automate dezadaptative cu unele adaptative este astfel o soluţie care

duce la rezolvarea problemelor. De cele mai multe ori, cunoaşterea tiparelor de gândire

disfuncţională poate duce la rezolvarea multora dintre situaţiile problematice

cotidiene. În continuare sunt prezentate tipuri de gânduri disfuncţionale, care odată conştientizate pot fi combătute,

îmbunătăţind semnificativ calitatea vieţii.

DISTORSIUNICOGNITIVE

versusCOGNIŢII

ADAPTATIVE

Gândirea dihotomică: tendinţa de a aprecia lucrurile în extreme, alb-negru, de a plasa experienţele de viaţă şi persoanele în două categorii distincte, diametral opuse (bun – rău, frumos – urât etc.). Dacă un anumit lucru nu a fost realizat perfect, acesta va fi considerat un eşec total. Astfel, o tânără care ţine cură de slăbire şi mănâncă o linguriţă de îngheţată îşi spune: „dieta mea este total compromisă”. Gândul negativ o supără atât de mult încât până la urmă mănâncă toată cutia de îngheţată (consecinţa comportamentală disfuncţională) şi chiar ajunge să renunţe la cură pe motiv că oricum aceasta este compromisă... pentru o linguriţă...

În viaţă există nuanţe. Trebuie să învăţăm să le folosim. Nuanţele întotdeauna ne ajută să avem mult mai multe opţiuni. Dacă ne-am propus să ţinem o dietă şi am gustat o linguriţă-două de îngheţată, asta nu înseamnă că dieta este compromisă şi trebuie să renunţăm la ea. O nuanţă ar fi: „am avut un moment de slăbiciune, oricine are, îmi era poftă de îngheţată, am luat numai două linguriţe şi am să continui cu dieta, încercând să o respect cât pot de mult de acum înainte”.

Suprageneralizarea: extragerea unei reguli generale sau concluzii, pe baza unui incident izolat şi utilizarea arbitrară a acestei reguli în alte situaţii care se potrivesc sau nu cu regula respectivă - tendinţa de a considera că un eveniment negativ singular reprezintă un model care se va repeta la nesfârşit, utilizând termeni ca “totdeauna”, “niciodată”. Un militar care se ceartă cu un coleg poate spune „niciodată nu o să mă înţeleg bine cu colegii de serviciu”.

Dacă te cerţi cu un coleg, asta nu înseamnă că toată viaţa te vei certa cu toţi colegii de serviciu pe care îi vei avea. Sunt situaţii şi situaţii, oameni şi oameni şi chiar dacă există situaţii similare, ele nu sunt niciodată la fel.

Filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului sau abstragere selectivă: centrarea pe un detaliu scos din context şi conceptualizarea întregii experienţe în funcţie de acesta – tendinţa de a alege un singur eveniment negativ şi a se concentra atât de puternic asupra acestuia încât întreaga realitate devine deformată şi întunecată. Astfel, daca un militar a auzit mai multe comentarii elogioase referitoare la lucrarea sa şi doar unul negativ, el va fi obsedat zile în şir doar de respectivul comentariu critic.

Avem tendinţa să ne centrăm pe negativ pentru că de aici apar consecinţele nedorite, dar centrarea pe pozitiv este cea care ne dă forţă şi încredere.

Desconsiderarea pozitivului: tendinţa de a respinge toate experienţele pozitive, afirmând că acestea nu contează. Astfel, dacă o persoană are o realizare, îşi va spune fie că nu este suficient de bună sau o va ignora considerând că este ceva obişnuit, fie va spune că oricine altcineva ar fi procedat la fel. Aşa cum un copil mic are nevoie de încurajare să pornească în viaţă, aşa şi psihicul nostru are nevoie să îi evidenţiem aspectele pozitive, ca să funcţioneze la parametri optimi.

Se întâmplă deseori să ignorăm lucrurile pozitive din viaţa noastră din cauză că eforturile noastre sunt concentrate pe evitarea negativului. Nu trebuie să uităm că aspectele pozitive ne oferă echilibru, încredere în forţele proprii.

Desprinderea unor concluzii pripite sau inferenţa arbitrară: extragerea unei concluzii specifice în lipsa dovezilor care să o susţină sau în prezenţa dovezilor care o infirmă. De cele mai multe ori se regăseşte sub forma interpretării negative a unor situaţii atunci când nu există suficiente date care să stea la baza concluziilor formulate.

În această categorie sunt incluse: citirea gândurilor: a conchide în mod arbitrar că cineva îţi este ostil, sau gândeşte ceva în legătură cu tine, fără să verifici acest lucru sau să ai vreo dovadă în acest sens; ghicirea viitorului: a prezice faptul

3130



că lucrurile vor lua o întorsătură nefericită. Astfel, înainte de a da un examen pentru avansare în carieră, un militar îşi spune: “voi pica cu siguranţă acest examen”.

Ar fi bine să încercăm să ne centrăm pe dovezi clare, fără dubiu, iar în absenţa lor, mai bine ignorăm să facem orice fel de presupunere.

Catastrofizarea: tendinţa de a exagera consecinţele negative ale unui eveniment din realitate, până la extrem, uneori. Astfel, un eveniment neplăcut, care s-a petrecut sau se va petrece în viitor este considerat nu doar neplăcut ci teribil, îngrozitor, de nesuportat („va fi îngrozitor dacă voi pica acest examen”).

În viaţă nu ni se petrec numai lucruri pozitive. Cele negative fac şi ele parte în aceeaşi măsură din existenţa noastră. Este suficient că trecem prin evenimentul negativ X cu consecinţele lui, ca să mai punem şi noi paie pe foc şi să amplificăm totul. La ce ne ajută? Ne îngreunează adaptarea şi capacitatea de rezolvare a problemei.

Judecata afectivă: tendinţa de a presupune că stările afective negative reflectă realitatea, inversându-se raportul cauză-efect. “Mi-e frică să zbor cu avionul, asta înseamnă că este foarte periculos să călătoreşti cu avionul” sau “Mă simt inferior şi asta înseamnă că nu este nimic de capul meu” etc.

Un sentiment propriu nouă nu este o realitate obiectivă, general valabilă. Aversiunea faţă de diverse aspecte nu le face pe acestea negative neapărat. Trebuie să învăţăm să ne detaşăm de ceea ce simţim, pentru a vedea lucrurile în mod obiectiv şi clar.

Imperativele categorice: tendinţa de a gândi că lucrurile trebuie neapărat să corespundă dorinţelor sau expectaţiilor personale. Astfel, un student eminent îşi spune, după ce a dat un examen greu: “nu ar fi trebuit să fac atâtea greşeli”, iar o tânără, la rândul ei, gândeşte astfel: “el trebuie neapărat să se comporte aşa cum doresc eu”.

Afirmaţiile de tipul “trebuie neapărat”, referitoare la propria persoană, generează culpabilitate şi frustrare, în timp ce acelaşi tip de afirmaţii cu privire la ceilalţi sau la lumea înconjurătoare conduc la supărare şi frustrare. (“El nu ar fi trebuit să fie atât de încăpăţânat şi certăreţ”).

Acest imperativ este bine să dispară din afirmaţiile noastre. Ne atârnăm singuri o greutate inutilă de gât. Dacă totul ar „trebui”, atunci nimic nu ar mai fi nefiresc, greşit, negativ... este adevărat că „trebuie” ne poate impulsiona, dar în acelaşi fel ne poate şi decepţiona. Lucrurile în viaţă nu depind exclusiv de noi, nu se întâmplă mereu cum „trebuie”. Viaţa este imprevizibilă şi ar fi bine să ne adaptăm la ea aşa cum este. Un şef nu trebuie neapărat să fie mereu cum ne dorim noi, la fel un coleg. Fiecare om are particularităţile proprii şi noi avem datoria să ne adaptăm la situaţia dată, schimbându-ne pe noi – singura schimbare veritabilă pe care avem într-adevăr puterea să o facem – nu ce este în jur, care nu depinde de noi.

Etichetarea: reprezintă o formă a tipului de gândire “totul sau nimic”. Astfel, în loc să-şi spună: “am făcut o greşeală”, persoana îşi adaugă o etichetă: “sunt un ratat”. Etichetarea reprezintă o modalitate iraţională de a gândi, pentru că oamenii nu pot fi evaluaţi global, identificaţi cu toate calităţile şi defectele lor. Oamenii reprezintă fiinţe reale, în timp ce “rataţii”, “frustraţii” sau “nebunii” nu sunt altceva decât abstracţiuni care generează mânie, anxietate, frustrare şi imagine de sine scăzută. Etichetele negative pot fi aplicate şi altor persoane. Astfel, dacă cineva ne-a făcut o nedreptate, avem tendinţa de a-l cataloga drept un om rău.

De evitat extinderea unor trăsături sau comportamente pentru a caracteriza întreaga personalitate a unui om. O reacţie de moment, o trăsătură observată la un moment dat nu caracterizează un om.

Personalizarea şi blamarea – tendinţa de a te simţi responsabil pentru o situaţie pe care nu o controlezi pe deplin. Astfel, o soţie maltratată de soţ îşi poate spune: “dacă aş face mâncare mai bună, el nu m-ar mai bate”. Exista însă şi persoane care procedează invers, blamându-i pe alţii sau împrejurările pentru necazurile lor şi ignorând modul în care ei au contribuit la apariţia problemelor respective. “Căsnicia mea merge atât de prost deoarece soţul meu este total iresponsabil.”

Blamarea altora nu dă rezultate bune, pentru că persoana blamată se va simţi transformată în “ţap ispăşitor” şi va avea tendinţa de a arunca înapoi

vina „blamatorului” şi se va produce un meci de „tenis” interminabil.

O analiză atentă a situaţiilor de viaţă este întotdeauna necesară. Vina nu este aproape niciodată exclusiv a unui element al ecuaţiei. Extremele - vina mea exclusivă/vina celuilalt exclusivă nu fac decât să încarce situaţia problematică şi nicidecum să o rezolve.

Realizarea unor comparaţii inechitabile: tendinţa de a interpreta evenimentele conform unor standarde nerealiste, de a se compara în permanenţă numai cu persoane care au performanţe superioare.

Comparaţiile sunt deseori neproductive. Pentru a a ne putea compara cu cineva, trebuie să cunoaştem acea persoană în detaliu şi să fi fost la un moment dat foarte asemănătoare cu ea... ceea ce este cam imposibil. Fiecare om este unic şi irepetabil. Comparaţia nu face decât, de cele mai multe ori, să creeze frustrări.

Orientarea plină de regrete către trecut: persoana îşi concentrează atenţia asupra acelor lucruri pe care ar fi trebuit să le facă mai bine în trecut, scăpând din vedere prezentul şi viitorul – „nu ar fi trebuit să fi spus acel lucru”.

La ce bun să ne îngrijorăm de trecut? Cum putem să îl schimbăm, să îl influenţăm? Nu putem. Cel mult de la trecut putem lua experienţa şi să o folosim în situaţiile prezente sau viitoare.

Orientarea “ce ar fi dacă”: tendinţa de a-şi adresa sau de a adresa celorlalţi tot felul de întrebări în legătură cu evenimente negative care s-ar fi putut întâmpla sau se vor putea întâmpla şi de a nu fi mulţumit niciodată de răspunsuri - „ce va fi dacă voi leşina sau îmi voi pierde autocontrolul?”

„Ce-ar fi dacă” este contraproductiv. Ce rost are să ne consumăm energia, să ne încărcăm emoţional pentru ceva ce există numai în imaginaţie? Este bine să ne preocupăm de o problemă numai atunci când aceasta este reală, pentru că numai atunci o putem vedea clar şi putem analza cum să acţionăm.

Respingerea contraargumentelor: tendinţa de a respinge toate argumentele care contrazic gândurile şi convingerile negative – un tânăr care consideră că nu merită să fie iubit va tinde să respingă orice dovadă legată de faptul că cineva ţine la el sau îl apreciază.

Sunt momente în care suntem atât de centraţi pe convingerile noastre poate pentru că ne afectează atât de tare, încât nu reuşim să vedem realitatea obiectivă. Ne încăpăţânăm să ne susţinem părerea chiar dacă aceasta este uneori eronată.

Intoleranţa la frustrare: evaluarea unei situaţii ca fiind intolerabilă, imposibil de suportat, acceptat sau trăit cu ea. Eroarea constă în faptul că extindem sentimentul de neplăcere sau disconfort determinat de situaţie, la statut de nesuportabil sau intolerabil, de a nu mai putea face faţă efectiv, deşi, adeseori continuăm să supravieţuim în astfel de situaţii. Faptul că nu mai suntem dispuşi să o tolerăm şi că facem tot ceea ce ţine de noi să o schimbăm nu înseamnă că este imposibil de tolerat şi că nu putem să ne bucurăm de alte situaţii şi chiar să experimentăm emoţii pozitive.

Problemele întotdeauna au soluţii. Unele nu ne sunt întotdeauna pe plac, dar sunt şi ele soluţii. Dacă în loc să ne orientăm spre soluţii, ne autosabotăm de la început punând greutatea „intolerabilului” peste problemă, atunci aceasta din urmă va fi cu atât mai greu de rezolvat pentru că vedem „intolerabilul” mare şi greu şi nu doar problema.

La prima vedere toate distorsiunile cognitive descrise mai sus par atât de familiare încât nu realizăm că sunt disfuncţionale. Nu trebuie niciodată să uităm că suntem propriul nostru stăpân şi că ne putem modela psihicul aşa cum ne dorim, oricând. Prin autoanaliză, conştientizare şi cu voinţă şi motivaţia adecvată putem realiza adevărate miracole!

BIBLIOGRAFIE:

R. Leahy, S. Holland – Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, Editura A.S.C.R., Cluj-Napoca, 2012

Asociaţia de Hipnoză şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală – Materiale informative adaptate de autor

TudorChirilăTudorChirilă

Solidaritatea

e o chestie care

ar trebui predată de la

grădiniţă.

La fel, respectul

pentru comunitate,

de mult pierdut."

3332

GÂNDURI ÎNSEMNATE GÂNDURI ÎNSEMNATE

foto

: ww

w.tu

dorc

hiril

a.co

m

interviuinterviuJANDARMERIA ROMÂNĂ - OCTOMBRIE 2016 OCTOMBRIE 2016 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

inte

rviu

inte

rviu

Înainte de 1989, arta era consumată pe ascuns. Oamenii îşi împrumutau cărţi, casete

aduse cu mari riscuri din Occident. Arta era o evadare sufletească care-ţi mai permitea să speri, să uiţi pentru câteva ore de regimul politic potrivnic. Astăzi, când avem atâta libertate, cum este consumată arta?

Arta este adesea consumată conform nevoilor sociale. Poate că întrebarea corectă este care sunt nevoile noastre sociale şi atunci răspunsul va veni de la sine. Oricum, nu cred că aş şti să răspund la această întrebare pentru că nu putem vorbi în România de instrumente care se ocupă cu măsurarea consumului de artă. În ceea ce mă priveşte sunt un consumator haotic, conjunctural şi neregulat.

Ce public credeţi că avem? Unul pretenţios şi avizat sau mai degrabă un public superficial, înclinat să critice?

Cred că există mult mai multe categorii de public decât cele conţinute de întrebarea dumneavoastră. Public pentru ce? Pentru teatru, film, dans contemporan, artă digitală, instalaţii, teatru itinerant? Publicul pretenţios este publicul care are exerciţiul de spectator. Arta se consumă (din păcate) după rezolvarea altor nevoi stringente. Aşa că trebuie să ne întrebăm, din nou, dacă contextul social-politic din România oferă liniştea consumului constant de artă.

Pentru că am vorbit despre critică, o formă extremă a acesteia este dezacordul faţă de convingerea celuilalt prin

lupa mândriei de a avea dreptate. Credeţi că putem reveni la decenţa de a accepta părerile contrare?

Am impresia că trăim o perioadă în care critica definită ca “părere despre orice” sau “hatereală” e mai degrabă o formă de afirmare personală decât încercarea de a afla nişte răspunsuri. Nu părem preocupaţi să ascultăm ci ne mulţumim să intuim în mod “inteligent”. Prejudecăţile domină dezbaterile. Prejudecăţile denotă suficienţă şi sunt consecinţe ale lipsei de educaţie.

3534

01

interviu realizat de Sorin DESPINA

GÂNDURI ÎNSEMNATEGÂNDURI ÎNSEMNATE


Spuneaţi într-un interviu că ”România este ţara în care nu poţi afirma tâmp: sunt

fericit!”, deşi la 18 ani, când eşti nebun, iubeşti şi nu ai bani, strigi această stare cu entuziasm. Ce a determinat schimbarea de atitudine?

Nu e nicio schimbare de atitudine. 18 ani este o piesă scoasă din contextul unui album care vorbeşte despre exterminarea psihologică a unui tânăr care satisface stagiul militar. Reducerea lui la zero. Armata are nevoie de executanţi. Soldatul nu trebuie să gândească ci să execute. La 18 ani există ceva indestructibil în sufletul nostru. Ceva ce nu poate fi negociat. Ceva pentru care suntem gata să murim. Apoi, viaţa încearcă să ne înveţe să ne obişnuim cu compromisul. Compromisul însă aduce nefericire şi, prea des, în România suntem forţaţi să acceptăm compromisul. Şi dacă acceptăm şi dacă nu acceptăm, suntem nefericiţi. Totuşi, un lucru e bun: s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu.

Ideea că trăim în secolul vitezei

şi lumea nu mai are timp este acceptată fără rezerve. Este o percepţie deformată sau suntem doar alţi Moromete, în alte circumstanţe şi retrăim senzaţia lui, că timpul nu mai are răbdare?

Viteza este o realitate incontestabilă. Provocarea este cum să încetinim. E o chestiune care ţine de fiecare dintre noi. Frica este că dacă încetineşti, “sistemul” te distruge, te calcă în picioare din spate. E un subiect despre care am scris în cântecul Fericire de pe discul “Fericire în rate”.

De mai mult de 70 de ani, României îi lipsesc elitele ..... În anii 50 au fost eliminate, fizic, cele interbelice şi înlocuite de reprezentanţi ai poporului cu ”origini sănătoase”. Apoi, în 89, am dărâmat din nou tot ce exista, pentru a nu pune nimic în loc. Cât credeţi că ne va trebui pentru a recunoaşte şi a aprecia elitele ce pot concentra energiile acestui popor?

Problema cea mare nu este refacerea elitelor, ci scoaterea din întuneric a mediocrităţii. Discrepanţa la noi între nivelul elitelor reformatoare şi a maselor (manevrabile) a fost în toate timpurile un factor de blocare a progresului real. Partidele politice sunt mulţumite cu ignoranţa colectivă pentru că asta le asigură accesul facil la putere. Ţara te vrea prost - versul celor de la Sarmalele Reci e mai activ ca niciodată. Investiţiile majore în reformarea mentalităţilor care vizează sistemul de

educaţie, întârzie să apară. Elevii români încă învaţă comentarii literare pe de rost, doar pentru că aşa se vrea. Profesorii aleg să predea într-un anumit fel, ca să poată intra pe piaţa meditaţiilor. Într-un final elevul mediu nu se alege cu nimic. Copiii noştri nu învaţă să gândească. Pentru că asta e convenabil.

Am impresia că trăim o perioadă în care critica definită ca “părere despre orice” sau “hatereală” e mai degrabă o formă de afirmare personală decât încercarea de a afla nişte răspunsuri.

" 02

03

...viaţa încearcă să ne înveţe să ne obişnuim cu compromisul.

Compromisul însă aduce nefericire şi, prea des, în România suntem

forţaţi să acceptăm compromisul. Şi dacă acceptăm şi dacă nu acceptăm,

suntem nefericiţi.

"

04

05

06

3736

GÂNDURI ÎNSEMNATEGÂNDURI ÎNSEMNATE

interviuJANDARMERIA ROMÂNĂ - OCTOMBRIE 2016 OCTOMBRIE 2016 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

Personal, consider că toate energiile româneşti sunt

direcţionate către supravieţuirea individuală. Care ar fi proiectele care ar putea trezi interesul românilor de a acţiona împreună? Poate fi subscripţia publică pentru ”Cuminţenia pământului” un test pentru asemenea proiecte?

Cred că proiectul “Cuminţenia Pământului” vizează o nişă prea mică pentru a putea fi considerat reprezentativ la nivel macro. Solidaritatea e o chestie care ar trebui predată de la grădiniţă. La fel, respectul pentru comunitate, de mult pierdut.

Credeţi că societatea poate funcţiona pe baza libertăţii absolute, sau mai este nevoie de ”contractul social” enunţat de Russeau, în care ambele părţi să-şi îndeplinească corect obligaţiile?

Mă forţaţi să aleg între anarhie şi establishment? Trist e că ambele eşuează.

Democraţia oferă posibilitatea de a demonstra, de a

manifesta public pentru sau împotriva regulilor adoptate sau impuse comunităţii. Credeţi că am învăţat să folosim acest drept în mod corect, sau încă mai experimentăm?

Ce înseamnă să manifeşti public în mod corect? Să nu te cerţi cu jandarmii? Întotdeauna va exista frustrarea că nişte oameni plătiţi din banii tăi se îndreaptă către tine cu scuturi şi bulane mai ales când există suspiciunea că sunt manevraţi politic. Pe de altă parte există

reguli pe care dacă nu le respectăm, deschidem o cutie a Pandorei. E delicat.

Aţi încercat vreodată să vă imaginaţi jandarm, faţă în faţă

cu o mulţime ce încearcă să schimbe un status quo, după ce etapa negocierii a eşuat, împărţit între obligaţia de a impune legea şi convingerea că solicitarea mulţimii îi este benefică?

Accept că este o dilemă serioasă.

Ce aşteptări are cetăţeanul Tudor Chirilă de la instituţia Jandarmeriei?

Habar n-am, nu m-am gândit că ar trebui să am vreo aşteptare. În general mi se pare că şi-au făcut treaba deşi au existat cazuri în care s-a făcut uz de forţă nejustificat. Dar asta mereu e o graniţă fină. Bănuiesc că tensiunile sunt mari şi în curtea jandarmilor. Mulţimile pot fi un “animal” periculos.

Un jandarm ar trebui să……

Un jandarm ar trebui să gândească cu mintea lui, să folosească şi alt filtru decât aplicarea nechestionabilă şi ad literam a unor texte de lege. Situaţiile conflictuale reclamă adesea judecăţi de moment şi intuiţia este extrem de importantă pentru a face diferenţa. Sigur că e mai simplu să te duci tot timpul la textul de lege, dar de multe ori situaţiile sunt absurde şi reclamă inteligenţă de moment, nu abc legislativ.

[...] e mai simplu să te duci tot timpul la textulde lege, dar de multe ori situaţiile sunt absurde şi reclamă inteligenţă de moment, nu abc legislativ.

" 07

08

09

10

11

12

3938

JANDARMERIA LA ZIJANDARMERIA LA ZI

Mă îndreptam spre capitala acestei provincii, pentru primul meu reportaj de front şi încercam să pun cap la cap motivele pentru care s-a ajuns la acest nou conflict: o structură etnică divizată (70% din populaţie de etnie madereză, 20% populaţie de etnie sagoteză, 8% populaţie de etnie gomeză şi 2% alte minorităţi), un regim totalitar şi dorinţa de libertate. A urmat o declaraţie de independenţă, nerecunoscută de toate statele, la care s-a răspuns cu sancţiuni economice, urmate de acţiuni militare de tip hibrid.

Astfel, grupuri paramilitare madereze au ocupat în mod ilegal mai multe sedii ale unor instituţii publice din zona de est a Sagotei, urmărind prin acţiunile lor să creeze aceleaşi premise pentru desprinderea întregii provincii de Sagota şi alipirea ei la statul Madera.

În acţiune...

Ajuns acolo, am fost întâmpinat de lupte de stradă, mişcări de protest şi acţiuni de destabilizare-dezinformare a populaţiei din zonă. Responsabilă este o grupare extremistă de rebeli care recrutează cetăţeni de diferite naţionalităţi cu scopul de a-i radicaliza, determinându-i să comită atacuri teroriste. Majoritatea acestor cetăţeni sunt uşor de manipulat din cauza faptului că sunt izolaţi de societate pe timpul procesului de radicalizare.

Chiar când am ajuns la sediul misiunii pe care comunitatea internaţională a mandatat-o să reinstaureze pacea, un atac terorist împotriva întregii suburbii a oraşului a fost revendicat de

membrii unei grupări teroriste. Aproximativ 500 de persoane sunt rănite. Au fost utilizate arme chimice împotriva populaţiei civile şi a forţelor de ordine.

La trei străzi distanţă, forţele de ordine urmăresc câţiva bărbaţi înarmaţi despre care se presupune că ar avea legătură cu incidentul din suburbie. Are loc un schimb de focuri. Traficul radio devine aglomerat. „Suspect is down”, se aude pe staţii. „There are still five suspects.” Cei cinci bărbaţi refuză să se predea şi continuă să fugă. Reuşesc să se retragă pe o stradă unde fac o baricadă pe care o incendiază. Se îndreaptă către Prefectură, intră în instituţie şi iau ostatici, pe care îi îmbracă cu veste cu dispozitive explozive improvizate. Negociatorii încearcă să ia legătura cu teroriştii care au ocupat clădirea, iar lunetiştii se fixează pe poziţii. Pe staţii se ordonă intervenţia de urgenţă.

Teoria haosului în plină desfăşurare...

În culise...

Dar, din fericire, acest haos este doar simulat.La sediul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii

Cadrelor Jandarmi Ochiuri, 340 de ofiţeri şi subofiţeri (dintre care 20 străini, reprezentând S.U.A., Franţa, Germania, Spania, Italia, Turcia, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Palestina, Iordania, Maroc, Qatar, Kuweit, Djibouti şi Senegal) se antrenează pentru a gestiona situaţii de criză, în perspectiva desfăşurării misiunilor internaţionale, în cadrul exerciţiului RoGendIntEx 2016.

lt.col. Claudia POPESCUcpt. Gheorghe ENE


RoGendIntEx 2016- 17 naţiuni vorbescaceeaşi limbă

...şi aceasta nu departe de România, ci în ERGESYA, provincia recent recunoscută de comunitatea internaţională, desprinsă din Madera vecin.

4140

JANDARMERIA LA ZI JANDARMERIA LA ZI


Şeful misiunii este locotenent-colonelul Gabriel Oanţă, reprezentând EUROGENDFOR. Locotenent-colonelul Richard BRET din cadrul Jandarmeriei Naţionale Franceze este şeful Statului Major în cadrul exerciţiului, iar superintendent Martina WINKEL, din cadrul Poliţiei Federale Germane este Head of Operations.

Poze şi scheme, harta regiunii cu steguleţe şi răspândiri, transmisii live din teren, diagrame, PPIO-ul cu televizorul pe care tot vin injecţii video... sarcini destul de solicitante, dar, chiar dacă jucătorii se schimbă, Statul Major rămâne neschimbat, eficient.

Scenariul pus în aplicare în acest an şi concluziile care s-au desprins în urma desfăşurării exerciţiului reprezintă un test al capabilităţii Jandarmeriei Române de a organiza un stagiu de antrenament de tip EUPST (European Union Police Services Training) şi al nivelului ridicat de expertiză al jandarmilor români, în ceea ce priveşte lucrul într-un mediu internaţional şi gestionarea situaţiilor de criză.

Este un exerciţiu foarte amplu, care implică mai multe instituţii: Ministerul de Interne, mai multe inspectorate generale, Ministerul Afacerilor Externe, actori internaţionali, EUROGENDFOR. Fiecare echipă acţionează după propriile tactici,

dar acestea sunt în acord cu regulile internaţionale, ceea ce a făcut posibilă formarea unui grup interoperabil care să lucreze cu uşurinţă împreună. A fost o provocare extrem de dificilă, dar este un succes pentru Jandarmeria Română.

Cu ocazia ceremoniei de încheiere a fost prezentat un raport preliminar cu concluziile evaluatorilor şi observatorilor, care a evidenţiat în primul rând, calitatea ridicată a documentelor de planificare întocmite de jandarmii români, conformă cu standardele Uniunii Europene.

De asemenea, raportul a făcut referire la implicarea tuturor participanţilor atât la nivelul de comandă, dar şi cel de execuţie, coordonarea tactică fără sincope dintre Statul Major şi forţele din teren, precum şi logistica pusă la dispoziţie.

Michael SWANN, reprezentantul Direcţiei de planificare şi management al situaţiilor de criză a Uniunii Europene, aprecia că “a fost un exerciţiu foarte impresionant. Cu siguranţă că fotografiile făcute din elicopter şi filmările vorbesc de la sine, dar nu mi-aş concentra atenţia asupra acestor lucruri. Cred că cel mai important lucru este modalitatea în care am lucrat împreună şi obiectivele care pot fi atinse atunci când statele membre şi România lucrează cu alte state în contextul operaţiunilor de menţinere a păcii.

Cooperarea pe care atât eu, cât şi colegii mei de la Naţiunile Unite am avut-o cu Jandarmeria Română a fost excelentă, la un nivel foarte înalt de profesionalism.

Cred că pentru toţi colegii prezenţi aici, din Franţa, din Italia, din alte state care au participat la acest exerciţiu, este evident că există un spirit de cooperare excelent între naţionalităţi, între diferitele servicii şi structuri ale României şi aici mă refer în special la Jandarmerie, Imigrări şi Poliţie. Nu am nicio îndoială.”

Dirk DUBOIS, reprezentantul Colegiului de Apărare şi Securitate Europeană:

„Pentru mine, personal, este o ocazie rară să asist la un asemenea exerciţiu. Colegiul de Apărare şi Securitate Europeană se concentrează pe lecţii susţinute în sălile de clasă şi foarte rar, se organizează şi un exerciţiu. Acest tip de exerciţiu are menirea de a pregăti oamenii pentru situaţiile când sunt dislocaţi într-o anumită zonă, pe teren. Din ce în ce mai des, suntem martori la provocările pe care forţele de jandarmerie le înfruntă atât pe plan intern cât şi internaţional, lucrând împreună.[…]

Este foarte important să ai încredere în cel alături de care lucrezi, iar încrederea nu se capătă decât lucrând împreună.”

“Este pentru prima dată când sunt în România. Este o experienţă unică. Este o ţară frumoasă, cu oameni frumoşi. Este o adevărată plăcere să fiu aici şi să lucrez cu aceşti oameni care dau dovadă de profesionalism. În interacţiunile mele cu ofiţerii Jandarmeriei Române am avut ocazia să îi cunosc, să îi văd. Sunt încântat să lucrăm împreună.”

Amod GURUNG, reprezentantul Departamentului pentru operaţiunile de

menţinere a păcii al Naţiunilor Unite

4342



RoGendIntEx 2016 este cel mai amplu exerciţiu internaţional organizat de Jandarmeria Română, care implică folosirea de forţe în teren şi s-a desfăşurat pe teritoriul a patru judeţe (Dâmboviţa, Covasna, Braşov şi Harghita) şi municipiul Bucureşti, cu comandamentul la sediul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri. Exerciţiul a avut ca temă activitatea misiunii de Poliţie Civilă a Uniunii Europene pentru implementarea unui mandat în vederea stabilizării unei situaţii conflictuale într-o provincie caracterizată de insecuritate.

În acest an s-au reunit 17 state, precum şi 4 organizaţii şi structuri internaţionale. Evaluarea a fost făcută de către experţi şi observatori internaţionali din cadrul Centrului de Excelenţă NATO pentru Operaţii de Stabilitate (Vicenza), a Departamentului pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii (DPKO) al ONU, Colegiului European pentru Securitate şi Apărare (ESDC), precum şi de către experţi în domeniul misiunilor internaţionale şi gestionării crizelor ai Uniunii Europene (CMPD).

La final, experţii Uniunii Europene, care au avut calitatea de evaluatori internaţionali au apreciat că exerciţiul a fost un proiect ambiţios al Jandarmeriei Române, care s-a încheiat cu succes.

4544



Întrebuinţarea câinilor în activitatea poliţienească este notorie, ei devenind în scurt timp de la introducerea în serviciu un simbol şi un reper al eficienţei. Folosiţi la început pentru depistarea infractorilor pe baza urmelor lăsate la locul faptei, câinii au fost din ce în ce mai specializaţi, pe măsură ce noile realităţi (contrabanda, traficul de substanţe interzise, de oameni etc.) ridicau unele probleme de nedepăşit cu ajutorul tehnicii disponibile sau abilităţii umane.

Una dintre cele mai provocatoare ameninţări actuale pentru forţele de ordine este cea teroristă, în forma ei concretă: folosirea explozibililor în locuri aglomerate. Unul dintre răspunsuri la aceste atacuri este folosirea câinilor specializaţi în detectarea substanţelor explozive, iar Jandarmeria Română, care gestionează ordinea şi asigură securitatea participanţilor la manifestările cu public numeros, a făcut paşi concreţi în această direcţie.

În Roma antică, câinii purtau armuri şi participau

alături de războinici în lupte. În cel de-al doilea

război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigaşi”

care alergau printre tancurile germane cu mine

care explodau pe spatele lor.

Auzul câinelui este foarte ascuţit. Ei pot înregistra

35.000 de vibraţii pe secundă comparativ cu

oamenii care înregistrează 20.000. În mod natural,

câinii au un simţ olfactiv foarte dezvoltat. Dacă

oamenii au 5.000.000 de senzori care miros, câinii

ajung până la 220.000.000.

Timp de o lună, doi ofiţeri şi patru subofiţeri jandarmi au participat la un program de instruire în domeniul pregătirii câinilor de serviciu la Canine Validation Center în Winchester – Virginia/S.U.A. Scopul acestuia a fost dublu: dobândirea unor cunoştinţe avansate despre identificarea explozibililor, coordonarea câinilor, operaţiunile în teren cu câini de serviciu, asistenţa veterinară de urgenţă, inspectarea vehiculelor, clădirilor şi a stadioanelor, dar şi realizarea acomodării instructorilor cu viitorii lor parteneri canini pentru că, poate cel mai important, patru câini specializaţi în detectarea explozibililor au fost donaţi Jandarmeriei, pentru a înfiinţa o unitate care să sporească semnificativ capacităţile operative în acest domeniu.

Aceştia şi-au dovedit abilităţile încă de la primul contact cu jandarmii. Pot detecta între 10 şi 14 clase principale de explozibili (n.r. explozibilii diferă în funcţie de concentraţia substanţelor. Din două substanţe principale, în funcţie de cum sunt amestecate, se pot obţine mai multe categorii de explozibil.) În ceea ce priveşte transferul de autoritate? A fost puţin mai dificil în primele zile pentru că atunci când apărea vechiul instructor câinele era atent la acesta şi de aceea, uneori, la antrenamente, nu era receptiv la comenzile conductorilor români.

Dar instructorii au continuat antrenamentele, în special metodele de menţinere a simţului olfactiv. Au fost amenajate zone cu linia de cutii, cercul de cutii şi roata de disimulare. Pentru a diversifica mediul de lucru, câinii au fost folosiţi pentru găsirea diferitelor obiecte în birouri, camere de odihnă, depozite, săli de aşteptare, săli de clasă, biblioteci, amfiteatre şi holuri. Au fost folosite şi substanţe pe care câinii nu le cunoşteau, ei fiind pregătiţi în permanenţă pentru descoperirea de substanţe noi. La rândul lor, conductorii români au învăţat să creeze planuri de căutare, scanare şi detaliere, precum şi să citească semnalele câinelui de serviciu în funcţie de speţa creată. Pe lângă acestea, ei au învăţat câteva lucruri noi despre cum trebuie să facă o căutare în interiorul unei clădiri.

K9 TEAMmr. Cosmin NEACŞU

cpt. Gheorghe ENE

4746



S-au familiarizat cu diferitele categorii de explozivi, au învăţat cum să îi manipuleze, li s-a prezentat cum sunt combinaţi diferiţii compuşi chimici pentru a realiza explozibili, dar li s-a prezentat şi efectul acestora în urma detonării şi modurile de disimulare a acestora. De asemenea, colegii noştri au învăţat şi cum să îngrijească animalele şi să le acorde acestora primul ajutor, în funcţie de posibilele situaţii ivite: alergii, răni etc.

Pe lângă toate temele parcurse, care nu au fost deloc uşoare, delegaţia română a solicitat şi câteva ore de pregătire pentru căutare asupra persoanelor. Folosirea câinilor la controlul corporal al componenţilor galeriilor de fotbal a devenit o necesitate, iar situaţiile de acest gen vor fi tot mai des întâlnite pentru a preveni introducerea în incinta arenelor sportive a substanţelor pirotehnice. La finalul stagiului de pregătire, cadrele participante au revenit în România, fiind însoţite de domnul Mark Potter, instructor în cadrul centrului şi de cei patru câini de serviciu repartizaţi fiecărui conductor: Thomas, Velvet, Houston şi Highins.

"....când stai la birou, câinele este lângă tine, are locul lui, despărţit de un gărduleţ. Este camaradul tău, nu îl laşi să stea cine ştie pe unde. Iar atunci când termină programul, câinele merge cu conductorul acasă.

"....noi nu aplicăm agresivitate şi metode

mecanice. Câinele trebuie „păcălit” cu recompensa.

Împreună au desfăşurat un program de integrare a cuplurilor chino-tehnice pe durata a zece zile calendaristice. A fost şi o perioadă de acomodare pentru camarazii canini, care au fost ţinuţi 30 de zile în carantină, în spaţii special amenajate. La început, căţeii erau apatici, nu aveau chef de căutare. “Tot timpul încercau să sară pe noi, să ne domine, să ne facă să vedem că ei sunt acolo, să nu îi mai lăsăm singuri.” spune plutonierul adjutant Moraru Ion. “În S.U.A., câinii erau cazaţi la condiţii de patru stele, având chiar şi aer condiţionat. A fost, oarecum, o ruptură… clima diferită, stând afară în boxă, s-au simţit abandonaţi pentru că la ora 16.00 noi am plecat acasă, iar ei au rămas în cuşcă. Dar au trecut peste pragul acesta, iar acum sunt bine.”

Povestindu-mi întâmplări de la acest curs, maiorul Neacşu Cosmin s-a dovedit a fi foarte impresionat de condiţiile în care s-a desfăşurat totul, aici referindu-ne atât la activitatea propriu-zisă, cât şi la respectul acordat câinelui în general. El relatează că “inclusiv atunci când am fost cazaţi la hotel, câinii au stat fiecare cu noul conductor în cameră. Iar asta este ceva uzual. Atunci când stai la birou, câinele este lângă tine, are locul lui, despărţit de un gărduleţ. Este camaradul tău, nu îl laşi să stea cine ştie pe unde. Iar atunci când termină programul, câinele merge cu conductorul acasă. Ei au ajuns la nişte rezultate foarte bune. Noi nu lucrăm aşa. Pe de altă parte, până acum, noi abordam câinele prin jocuri, cu o minge, spre exemplu. Ei recompensează câinele prin hrană. Toată hrana din decursul unei zile i se dă câinelui în această modalitate. Mai întâi lucrează, apoi mănâncă.”

Colegul nostru este de părere că ar fi foarte bine dacă pe viitor vor putea să lucreze şi ei de maniera în care lucrau instructorii americani şi chiar să poată lua şi câinele acasă. Pentru că numai astfel se poate clădi şi menţine relaţia dintre om şi câine, relaţie care trebuie să fie omogenă.

Plutonierul adjutant şef Dordea Daniel este un mare iubitor de animale şi este convins că vor face treabă bună împreună. Partenera lui canină are doi ani şi o cheamă Velvet. Aşa cum mi-a spus, se aştepta ca aceasta să se ataşeze mai greu de el, pentru că la această vârstă este deja matură. Dar lucrurile merg din ce în ce mai bine... cu toţi cei patru câini. Şi asta datorită comportamentului pe care ei îl au: “noi nu aplicăm agresivitate şi metode mecanice. Câinele trebuie „păcălit” cu recompensa. El vede totul ca pe o joacă. Dar este o ”joacă serioasă”. Important este să nu fi violent cu el, să nu îl loveşti şi să nu ţipi la el!”

Încă de la primele misiuni s-au înregistrat rezultate foarte bune prin folosirea acestor câini de serviciu. Thomas, Velvet, Houston şi Highins sunt un sprijin de nădejde. Povestind despre camaradul canin, plutonierul adjutant Moraru Ion relatează că a fost la campionatul european de baschet feminin, la Oradea, timp de două săptămâni. Spaţiile de căutare au fost destul de mari: Sala Polivalentă din Oradea şi Sala Sporturilor. “Am fost şi pe aeroportul din Cluj, de unde am preluat echipele şi la hotelul din Oradea, unde acestea s-au cazat. De asemenea, am asigurat şi traseul coloanei oficiale de la aeroport la hotel. Au fost controlate toate spaţiile, de-a lungul traseului care urma să fie parcurs. S-a descurcat foarte bine.”

Este o misiune foarte dificilă care implică multă responsabilitate din partea cuplului chino-tehnic. Pentru că dacă scapă un transport de droguri, nu ar fi chiar o mare problemă deoarece undeva, pe traseu, cineva îl va găsi şi îl va opri. Dacă scapă o persoană urmărită general şi nu e prinsă pe moment, undeva, cineva o va identifica şi o va imobiliza. Dar dacă, din păcate, ar scăpa un dispozitiv exploziv, acel dispozitiv se va declanşa undeva, cu siguranţă. Aşadar, lucrurile sunt foarte serioase, deşi câinele priveşte totul ca pe o joacă....



Amploarea violenţelor înregistrate pe timpul Campionatului European de Fotbal reprezintă un motiv de îngrijorare pentru experţii în domeniul asigurării ordinii publice la evenimentele sportive. Subiectul a fost pus în discuţie în urmă cu o lună de zile la Bucureşti pe timpul reuniunii EU Think Tank. Cei prezenţi au afirmat că în urma analizelor efectuate după terminarea campionatului, au fost descoperite o serie de inconveniente care cumulate au dus la producerea unor evenimente nedorite. Astfel, s-a vorbit despre lipsa încheierii unor documente de cooperare între autorităţile poliţieneşti franceze şi delegaţiile străine, precum şi despre stabilirea unui număr fix de reprezentanţi pentru fiecare delegaţie, fiind astfel ignorat numărul de suporteri aferent fiecărei ţări participante.

Organizarea în anul 2018 de către Rusia a Campionatului Mondial de Fotbal a fost un alt punct pe ordinea de zi a respectivei reuniuni. Având în vedere că este prima competiţie de acest fel organizată în Europa de Est, cei trei reprezentanţi ai Rusiei au precizat că turneul va avea 32 de echipe, iar meciurile se vor juca în 12 oraşe. Siguranţa participanţilor a fost de asemenea pusă în discuţie; două centre de cooperare internaţională vor funcţiona pe toată perioada competiţiei. S-a discutat şi despre modalitatea de intrare şi şedere pe teritoriul Rusiei a suporterilor străini. Experţii ruşi au afirmat că pentru facilitarea accesului în ţară se vor elibera fan id-uri şi astfel nu va mai fi necesară întocmirea formalităţilor pentru acordarea vizei de intrare.

În anul 2020 se vor împlini 60 de ani de la înfiinţarea Campionatului European de Fotbal, competiţia din acel an reprezentând ediţia cu numărul 16. Organizatorii au decis astfel ca meciurile să se desfăşoară în 13 oraşe ale Europei, Bucureştiul fiind una dintre alegeri. Securitatea evenimentului sportiv a fost amintită

de către reprezentantul EUROPOL care le-a vorbit participanţilor despre implicarea instituţiei pe care o reprezenta, în acest domeniu. Mai mult, a invocat posibilitatea găzduirii de către EUROPOL a unei reuniuni a EU Think Tank.

Campionatul Mondial de Fotbal – 2022. Cei trei

reprezentanţi ai statului Qatar au afirmat că pentru a se asigura securitatea evenimentului întreaga activitate ce urmează a se desfăşura în acest sens va fi coordonată de către Supreme Committee for Delivery and Legacy. Mai mult, fiind o competiţie sportivă de mare anvergură (cu participanţi proveniţi din ţări cu obiceiuri şi culturi diferite), viitoarele gazde ale Campionatului Mondial de Fotbal şi-au exprimat dorinţa ca legislaţia naţională să fie în concordanţă cu bunele practici existente deja la nivel european. Pentru acest lucru au fost demarate activităţile necesare înfiinţării unei structuri de tip PNIF cu sprijinul EU Think Tank.

EUROPA FOTBALIS TICĂ LA BUCU REŞTI

La finalul reuniunii, Preşedintele EU Think Tank,domnul David Bohannan a concluzionat:

„Tot ceea ce se adoptă la nivelul UE în domeniul siguranţei cu ocazia competiţiilor sportive se discută înainte în cadrul acestui grup, iar zilele acestea, la Bucureşti, au fost abordate câteva subiecte importante. În primul rând, am convenit asupra bunelor practici şi a cooperării poliţieneşti dintre punctele naţionale de informare manifestări sportive, concretizate într-un manual destinat şefilor de poliţie şi comandanţilor care conduc misiunile de ordine publică, prin care aceştia au acces la toată experienţa europeană şi oferă o multitudine de opţiuni în gestionarea fenomenului huliganismului.

O altă concluzie importantă a fost continuarea dislocării echipelor naţionale de poliţie cu ocazia competiţiilor sportive. Este un cost mic faţă de beneficiul uriaş pentru comandanţii misiunilor, care astfel au acces la expertiza unor ofiţeri din ţara fanilor vizitatori. Aceste echipe de ofiţeri nu numai că lucrează împreună şi oferă informaţii, dar pot şi interacţiona mai uşor cu fanii.”

Nu a dorit să încheie fără a spune câteva cuvinte de spre colegii noştri din cadrul PNIF : „Schimbul de informaţii şi asistenţa acordată de specialişti, cu ocazia evenimentelor sportive reprezintă un model de operativitate şi eficienţă pentru cooperarea poliţienească internaţională, iar Jandarmeria Română se află în prima linie, dispune de o super echipă, cu experţi care contribuie la reţeaua europeană a PNIF mai mult decât orice altă structură europeană. A fost o plăcere să fim găzduiţi aici, reuniunea a fost extrem de bine organizată şi foarte productivă, ceea ce oferă Jandarmeriei un important credit de încredere. De fapt, în Europa, noi recunoaştem rolul de prim rang al Jandarmeriei Române şi în particular a echipei din cadrul PNIF, precum şi calitatea muncii pe care aceştia o desfăşoară.”

29 de experţi străini s-au întâlnit în perioada 30-31 august la Bucureşti pentru a participa la Reuniunea Grupului de lucru pan-european al experţilor în domeniul asigurării ordinii publice la evenimentele sportive – EU Think Tank, activitate ce s-a desfăşurat la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

" Jandarmeria Română se află în prima linie, dispune de o super echipă,

cu experţi care contribuie la reţeaua

europeană a PNIF mai mult

decât orice altă structură

europeană.

cpt. Casandra ILIE

5150



”Liability and Risks”, a fost tema Conferinţei anuale

în domeniul securităţii pe timpul desfăşurării partidelor

internaţionale de fotbal din Champions League şi Europa

League - ediţia 2016/2017. Conferinţa a fost organizată de către UEFA şi EU Think Tank.

Jandarmeria Română a fost co-organizator, iar locul ales pentru susţinerea lucrărilor

conferinţei a fost Bucureştiul.

O PREMIERĂPENTRU

JANDARMERIA ROMÂNĂ!

În deschiderea evenimentului, lt.col. Anton Cernat (şeful P.N.I.M.S. din I.G.J.R), a vorbit despre importanţa asigurării securităţii milioanelor de fani care asistă sau călătoresc pentru a urmări partidele disputate de echipele favorite în cadrul competiţiilor europene. “Ameninţările şi riscurile aferente evenimentelor sportive sunt din ce în ce mai diversificate şi constituie provocări semnificative pentru autorităţile guvernamentale şi forurile sportive şi este foarte clar că nu pot fi gestionate în mod adecvat, decât printr-o abordare integrată şi echilibrată. În prezent, într-un spaţiu european frământat de potenţiale noi atacuri teroriste, nu putem închide ochii sperând că incidente sau evenimente de impact petrecute în alte state nu se vor întâmpla şi la noi. Trebuie să fim în permanenţă pregătiţi pentru răspunsuri adecvate în ceea ce priveşte siguranţa şi securitatea evenimentelor sportive. Aici, dumneavoastră aveţi un rol crucial, schimbul de informaţii şi cooperarea poliţienească operativă trebuie intensificate şi consolidate pentru a contracara în mod eficient provocările tot mai diverse ale mediului de securitate”.

Activitatea a continuat cu alocuţiunea lui Răzvan Burleanu (preşedintele F.R.F.). care afirma că:

“Tema conferinţei din acest an <<Răspundere şi Riscuri>> cuprinde eforturile noastre comune pe care le-aş rezuma în trei paşi majori. Să învăţăm din experienţele trecutului, să confruntăm realităţile actuale şi să fundamentăm o abordare integrată prin care să asigurăm spectatorilor bucuria deplină a spectacolului fotbalistic, promovând în aceeaşi măsură valorile fundamentale ale acestui sport”.

La conferinţă au participat peste 300 de experţi europeni din cadrul agenţiilor de aplicare a legii din UE şi responsabili de ordine şi siguranţă din cadrul cluburilor de fotbal (care vor evolua în faza grupelor Champions League şi Europa League).

Despre importanţa acestei conferinţe a vorbit Frantisek Laurinec (membru al Comitetului Executiv UEFA), care a subliniat că "mai mult de 50% din partidele de fotbal organizate de UEFA sunt marcate de incidente". De asemenea, Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene s-a adresat participanţilor printr-un mesaj video în cadrul căruia îşi exprima îngrijorarea faţă de fenomenul terorist care, mai nou, vizează lumea fotbalului. Cu această ocazie i-a îndemnat pe participanţi să intensifice cooperarea poliţienească internaţională şi să identifice cele mai bune modalităţi pentru implementarea acesteia.

SEZONUL 2015 - 2016, INCIDENTELE

Principalele incidente produse în sezonul 2015 – 2016 în domeniul siguranţei la meciurile de fotbal au fost prezentate de către Kenny Scott (UEFA Safety & Security advisor). În cadrul prezentărilor au fost expuse următoarele:

• fenomenul terorist manifestat la partidele de fotbal disputate pe Stade de France, în Hannover şi la Iskandriaya;

• amploarea folosirii materialelor pirotehnice, cele mai relevante exemple fiind meciurile dintre echipele Charleroi - Beitar Jerusalem şi Lazio – Galatasaray;

• tulburările grave ale ordinii publice prilejuite de desfăşurarea Campionatului European de Fotbal Euro 2016, precum şi cele înregistrate la partidele dintre Olympiacos – FC Bayern Munich şi Dynamo Kiev - Legia Warsaw;

• manifestările rasiste şi comportamentele discriminatorii înregistrate cu ocazia partidei Club Atletico Madrid - PSV Eindhoven.

" ... mai mult de 50%

din partidele de fotbal organizate de UEFA sunt marcate de incidente.

5352



AUTORITĂŢILE PUBLICE vsORGANISMELE PRIVATE

Subiectul "Compatibilităţi şi riscuri" în relaţia dintre autorităţile publice şi organismele private a fost prezentat de Michael Siebold (avocat partener UEFA). Acesta a adus în atenţia participanţilor noţiunea de răspundere juridică în relaţia dintre cluburi, autorităţi poliţieneşti şi participanţii la competiţiile sportive. Cu această ocazie s-a insistat pe necesitatea respectării legislaţiei, dar şi a protocoalelor deja existente, pentru a se preîntâmpina situaţiile în care răspunderea pentru producerea unor evenimente neplăcute să fie a organizatorilor.

Expunerea a fost continuată de dr. Steve Frosdick (consultant UEFA). Acesta a prezentat cauzele, dar şi consecinţele dezastrului de la meciul FC Liverpool – Nottingham Forest FC din 1989. Atunci măsurile deficitare de siguranţă adoptate de forţele de ordine, coroborate cu infrastructura defectuoasă a stadionului au condus la decesul a 96 de suporteri şi rănirea altor 766 de participanţi. În urma tragediei, forţele de ordine implicate şi factorii cu responsabilităţi în certificarea de conformitate a stadionului au fost obligate la plata unor despăgubiri în cuantum de 19,8 milioane de lire sterline.

MATERIALELEPIROTEHNICE,

UN PERICOL PENTRU SUPORTERII PAŞNICI

Folosirea materialelor pirotehnice la meciurile internaţionale a fost o altă temă supusă discuţiei. David Bohannan (preşedintele EU Think Tank) a prezentat efectele negative ale folosirii acestora de către suporteri iar pentru conştientizarea importanţei combaterii acestui fenomen au fost prezentate materiale video care conţineau experimente ştiinţifice. La discuţii a participat şi Samuel Bashan (expert în explozivi - Israel) care alături de Moshe Agayev (responsabil de ordine şi siguranţă Federaţia de Fotbal Israeliană) a efectuat o detaliere a măsurilor adoptate de forţele israeliene de securitate pentru prevenirea introducerii şi folosirii obiectelor pirotehnice în interiorul s t a d i o a n e l o r . Concluzia a fost că folosirea acestora este extrem de periculoasă şi pune în pericol integritatea fizică a spectatorilor veniţi la stadion pentru a urmări un spectacol fotbalistic şi nu pentru a se deda la acte care ar pune în pericol viaţa lor şi a altora.

Punctul referitor la programele UEFA de

sprijin pentru federaţiile naţionale a fost moderat de Marc Timmer (UEFA Head

of Stadium and Security) care a prezentat beneficiile

activităţilor desfăşurate în Slovenia şi România în

cursul acestui an. La discuţii a participat şi cpt. Adrian

Dincă (ofiţer specialist PNIMS), care a susţinut o prezentare a seminarului ,,Comandanţi de acţiune şi responsabili de ordine

şi siguranţă”, organizat la Bucureşti, în perioada 29-31 martie. Participanţii au ajuns la concluzia că astfel

de programe adaptate pe particularităţile fiecărui

stat sunt benefice şi au fost de acord cu importanţa continuării lor.

Un alt punct deosebit de important pe agenda conferinţei l-a constituit organizarea unor ateliere de lucru corespunzătoare grupelor Champions League şi Europa League. Prin aceste activităţi s-a urmărit efectuarea schimbului de informaţii între factorii cu responsabilităţi în domeniul securităţii partidelor de fotbal în ceea ce priveşte participarea suporterilor la partidele viitoare şi identificarea în comun a modalităţilor de acordare

a sprijinului operaţional poliţienesc.

Pentru echipa Steaua Bucureşti discuţiile au fost purtate de către lt.col. Cristian Pavel (ofiţer PNIMS) şi Adrian Cătălin Ianuli (responsabil ordine şi siguranţă FC Steaua), iar dialogul privind prezenţa echipei FC Astra în UEFA League a fost purtat de mr. Adrian Tănase (ofiţer PNIMS), cpt. Marian Nicolescu (ofiţer cercetare-documentare G.J.M. Ploieşti) şi Ion Mihai (responsabil ordine şi siguranţă FC Astra).

fizică a spectatorilor fizică a spectatorilor veniţi la stadion pentru veniţi la stadion pentru

periculoasă şi pune periculoasă şi pune în pericol integritatea în pericol integritatea fizică a spectatorilor fizică a spectatorilor fizică a spectatorilor fizică a spectatorilor

CONTRA-TERORISMUL,SUBIECT DE ACTUALITATE

O noutate pe agenda UEFA a fost prezentarea fenomenului contra-terorismului aferent meciurilor cu o anvergură internaţională. S-a vorbit despre necesitatea unei bune pregătiri a personalului implicat în asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă la evenimentele sportive prin testarea pe diverse scenarii prin care sunt simulate atacuri teroriste. Un alt factor important îl constituie interacţiunea forţelor de ordine cu suporterii şi nevoia de dialog permanent între aceste categorii. Totodată au fost aduse în atenţie şi noile tendinţe în ceea ce priveşte atacurile teroriste: folosirea unor dispozitive distructive confecţionate din materiale neferoase (bile de marmură) ori atacuri individuale care vizează folosirea de obiecte/arme neletale.

JANDARMII ARĂDENIîn misiune la frontieră

Sorin DESPINA

Astăzi, pentru noi, această barieră aproape că nu mai există, democraţia şi statul de drept oferind cetăţenilor români libertatea de a călători şi de a se stabili oriunde în Europa prosperă.

Dar ea continuă să reprezinte o tentaţie uriaşă, mai ales pentru locuitorii zonelor sărace, măcinate de conflicte civile sau militare, de instabilitate socială sau de regimuri totalitare. Este ultimul obstacol înaintea spaţiului de liberă circulaţie numit „Schengen”.

5554



Frontiera de vest. Privită cu jind în perioada comunistă, era o "fata morgana" în spatele căreia se întrevedeau vise, speranţe împlinite şi bunăstarea pe care, poate unii o mai aşteaptă.

Ca membru al UE şi aspirant la integrarea în „Schengen”, România şi-a asumat standardele europene în privinţa securizării frontierelor, iar fenomenul migraţionist din anul 2015 a impus o reevaluare a strategiei în zona frontierei de vest.

Astfel, jandarmii au fost integraţi în efortul comun de combatere a

imigraţiei ilegale, stabilind măsuri concrete pentru ca România să nu repete experienţa statelor vecine. În zona frontierei de vest a României, cu Ungaria şi Serbia, jandarmii desfăşoară acţiuni în comun cu poliţiştii de frontieră, pentru a combate infracţionalitatea transfrontalieră şi migraţia ilegală a persoanelor ce vor să ajungă în state din vestul Europei şi al căror număr a crescut în ultima perioadă.

Un caz recent este cel al unui grup de 20 de imigranţi care a încercat să traverseze ilegal graniţa cu Ungaria, în zona localităţii Peregu Mic din judeţul Arad. Plutonierul major Victor Aunofriesei îmi povesteşte acţiunea la care a participat:

„Eram de serviciu şi am primit informaţia că mai mulţi imigranţi vor încerca să traverseze frontiere verde. Colegii din cadrul BCCO ne-au indicat zona probabilă şi faptul că se vor deplasa cu două microbuze înmatriculate într-un stat UE.

În jurul orei 23.00, poliţiştii de frontieră maghiari ne-au informat că pe sistemul de termoviziune sunt vizibili mai mulţi oameni care se îndreaptă spre frontieră, prin culturile agricole. Acum aveam locul exact, aşa că ne-am dus la ţintă.”

În aceste cazuri cooperarea este cheia succesului. Două echipe mixte poliţist de frontieră-jandarm au ajuns imediat la locul unde aparatele indicau prezenţă umană şi au oprit drumul ilegal spre vest al imigranţilor.

„Se ascunseseră într-un lan de porumb şi i-am somat să iasă, pentru că putea fi periculos să intrăm după ei. A durat ceva până au înţeles toţi că nu au sorţi de izbândă, ultimii doi renunţând la ascunzătoare după mai mult de 25 de minute. Erau speriaţi, pentru că, în lungul drum pe care l-au parcurs până la Arad, nu o dată au fost bruscaţi.”

Vocea inflexibilă şi fermă a colegului meu parcă s-a mai înmuiat un pic. Îmi povesteşte că erau 13 adulţi şi 7 minori, racolaţi de călăuze prin cine ştie ce mijloace din zona orientului mijlociu: 16 din Siria, doi din Irak şi unul din Iran.

„Pe drumul spre sediul Poliţiei de frontieră ne-am oprit să le cumpărăm ceva de mâncare copiilor şi câte un suc. Nu aveau nimic asupra lor, bunuri, bagaje... Am aflat apoi că plătiseră câte 6000 de dolari pentru a ajunge în Germania.”

- Cui?- "Aici e marele of, nu am reuşit să îi prindem. Echipele de pe

şosea s-au intersectat cu un microbuz cu numere străine, au întors, dar nu au reuşit să reţină şoferul. Microbuzul fusese abandonat, pe pană, în Pecica, iar numerele erau false".

Drumul acestor imigranţi s-a oprit în România. Pentru că

majoritate încălcaseră condiţiile de rezidenţă în ţara noastră (fuseseră înregistraţi şi cazaţi într-un Centru de primire din sudul ţării), au fost transferaţi către Centrul din Timişoara, unde probabil, vor avea un regim închis.

Iar efortul pentru securizarea frontierei continuă. Împinşi de război şi de speranţa unui viitor pentru copii, mii de emigranţi vor încerca să treacă graniţa fără a respecta legile europene, iar succesul acţiunilor desfăşurate se împleteşte cu abilitatea de a gestiona situaţii de cele mai multe ori cu caracter umanitar.

5756



mr.

Răzv

an IV

AN

ÎN N

OA

PTE

AC

ŢIU

NI Jandarmii constănţeni au surprins trei bărbaţi care

au sustras dintr-o conductă, prin intermediul unor instalaţii artizanale, 12 tone de ţiţei.

Întunericul poate feri infractorii de ochii indiscreţi pe timpul activităţi ilicite. Dar nu şi de cei ai jandarmilor care trebuiau să stopeze furturile de produse petroliere semnalate în zona Poarta Albă - Medgidia - Cernavodă.

1 octombrie. Ora 03.00 dimineaţa. Pe câmpul de lângă DJ 224 Medgidia – Tortoman, un autovehicul se deplasează cu viteză redusă şi faruri stinse. Maşina opreşte în dreptul Bornei 66 Conpet. Jandarmii observă. În scurt timp în zonă îşi fac apariţia şi trei bărbaţi. Sunt lăsaţi să îşi facă treaba... Colegii noştri se aproprie şi aşteaptă momentul potrivit pentru a interveni.

“Am executat somaţia legală cerându-le să înceteze activitatea desfăşurată. Unul dintre ei a înţeles, însă ceilalţi doi au încercat să fugă. Au fost trase 10 focuri de avertisment în plan vertical, moment în care s-au oprit, au fost imobilizaţi şi încătuşaţi”, a spus unul dintre jandarmii participanţi la acţiune.

După adrenalina intervenţiei, a urmat strângerea probelor: “în imediata apropiere a autovehiculului am descoperit o groapă cu diametru şi adâncime de aproximativ 40 cm. În aceasta era montată o instalaţie artizanală, la care era ataşat un furtun din PVC cu racorduri, în lungime de aproximativ 12 metri. Capătul liber al furtunului era introdus într-un bazin şi el artizanal, care se afla în remorca autovehiculului, în care era încărcat ţiţeiul sustras. În momentul respectiv în interiorul acestuia se aflau 12 tone ţiţei”, a continuat colegul nostru.

Instalaţia artizanală a fost dezafectată, iar poliţişti din cadrul Secţiei 4 Rurale Medgidia urmează să stabilească întreaga activitate infracţională a celor trei ilfoveni, „seduşi” de frumuseţea plaiurilor dobrogene.

La această acţiune au fost implicate efectivele din cadrul Detaşamentului 9 Jandarmi Constanţa, Compartimentului Prevenire şi Combaterea Faptelor Antisociale, Biroului Cercetare-Documentare, Detaşamentului 1 Jandarmi Mobil şi Detaşamentului 7 Jandarmi Medgidia.

col. ing. Bogdan ALBU

Astfel, la Baza de Pregătire şi Agrement a Jandarmeriei din Snagov, investiţia în valoare de 187,51 mii lei, a constat în racordarea la reţeaua de gaze naturale a imobilului, înlocuirea centralei termice alimentată cu combustibil lichid tip M, cu o centrală termică murală cu tiraj forţat, pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde menajere, precum şi dotarea bucătăriei cu o maşină de gătit cu 6 ochiuri, o plită profesională pe gaze naturale cu cuptor, grill, hotă profesională cu ventilator şi o maşină de gătit cu 4 ochiuri.

Prin realizarea investiţiei au fost îmbunătăţite condiţiile de cazare şi de pregătire a hranei pentru personal, au fost reduse considerabil emisiile de noxe şi a costurilor cu energia electrică.

La I.J.J. Constanţa, branşament şi instalaţie de gaze naturale la imobilul 45-72 Neptun.

Pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde menajere, unitatea folosea o centrală termică alimentată cu GPL, a cărui depozitare se făcea în două butelii amplasate în incinta imobilului. Lucrările în valoare de 49,44 mii lei, au constat în realizarea unei instalaţii interioare pe o distanţă de peste 200 de metri şi racordul la reţeaua de gaze naturale a oraşului. Utilizarea gazelor naturale

a dus la eliminarea costurilor cu transportul şi depozitarea GPL – ului şi implicit la reducerea emisiilor de noxe.

I.J.J. Dâmboviţa are din acest an un garaj şi atelier auto, pentru autovehiculele din dotarea unităţii. Investiţia în valoare de 467,52 mii lei a presupus realizarea unei construcţii noi, atelierul auto fiind dotat cu necesarul de echipamente şi scule pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare a autovehiculelor din dotare. Prin realizarea lucrărilor respective sunt asigurate astfel condiţii de muncă mai bune pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea în acest sector.

Obiectivul de investiţie se încadrează în priorităţile strategice şi planurile de acţiuni ale Ministerului Afacerilor Interne pe anul 2016, obiectivul strategic sectorial A – K 27 – modernizare spaţii pentru deservirea cetăţenilor şi asigurarea condiţiilor corespunzătoare de lucru pentru personalul M.A.I.

Investiţii pentru confortDe ani buni, austeritatea, mai mult sau mai puţin

evidentă, ne-a obligat la găsirea unor soluţii limită pentru asigurarea funcţionării instituţiei Jandarmeriei, pe principiul transferului efortului către oameni - doar ei sunt cea mai importantă resursă (sic!) şi amânarea, sine die, a dezvoltării logisticii. Astfel, eficienţa pe care implementarea progresului tehnologic o poate asigura, a fost suplinită de folosirea, până la maximul posibil, al capacităţii fizice şi inventivităţii umane.

Dar am ajuns la un punct din care viziunea trebuie să se schimbe. Investiţiile în tehnică modernă, în infrastructura imobiliară (clădiri şi sedii în care jandarmii îşi desfăşoară activitatea), reprezintă o necesitate ce nu mai poate fi ignorată. Primii paşi, încă mici, au fost făcuţi anul acesta, graţie fondurilor generoase (faţă de nimicul anilor de criză), dar totuşi departe de nevoi. Şi am început cu nevoile vitale...

5958



Adrenalină. Suspans. Competiţie. Acestea au fost cuvintele care au caracterizat şi în acest an Campionatul de Tenis de Câmp al MAI. Competiţia desfăşurată în municipiul Oradea a reunit peste 100 de practicanţi ai sportului alb din toate structurile Ministerului Afacerilor Interne. Dorinţa de a urca pe podium a făcut competiţia şi mai acerbă, fi ecare competitor jucându-şi şansa cât mai bine.

După desfăşurarea tuturor meciurilor, rezultatele colegilor noştri au fost următoarele:

Categoria - 35 aniBărbaţiLocul I: plt.maj. Jean Iliescu - I.J.J.

Ialomiţa;Dublu masculin Locul I: lt.col. Valentin Munteanu –

I.J.J. Neamţ şi plt.maj. Jean Iliescu - I.J.J. Ialomiţa;

Dublu mixtLocul I: plt.maj. Jean Iliescu - I.J.J.

Ialomiţa şi plt.adj. Roxana Cojocariu Tomescu – I.J.J. Ilfov;

FemeiLocul II: plt.adj. Roxana Cojocariu

Tomescu – I.J.J. Ilfov;

Categoria 35-45 aniBărbaţiLocul III: plt.maj. Gheorghe Nănescu –

I.J.J. Gorj;Dublu mixtLocul III: plt.maj. Florin Niculae –

U.Sp. 30 J. Bucureşti şi plt.maj. Emilia Andreea Bogleş - U.Sp. 30 J. Bucureşti.

Pepodium

Redacţ

ia

Seminar internaţional la Jandarmeria Română

lt.col. Florin DOBRE Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a fost gazda unui seminar cu participare internaţională în domeniul celor mai bune practici în materie

de doctrine de întrebuinţare a forţelor la manifestaţiile publice şi evenimentele sportive. Activitatea s-a desfăşurat în perioada 21-22 septembrie, în cadrul

proiectului „Consolidarea capacităţilor Jandarmeriei Române”.

Deschiderea seminarului a avut loc în prezenţa domnului Roland Python, şeful Biroului Contribuţiei Elveţiene pentru România, a domnului Paul Zai, consilier secretar de stat în MAI şi a fost prezidată de col.dr.ing. Ion Peligrad, adjunct al inspectorului general şi lider al acestui proiect.

Participanţi la activitate au fost prim-adjuncţii inspectorilor şefi şi adjuncţii comandanţilor din grupările de jandarmi mobile. Aceştia au urmărit prezentări şi dezbateri susţinute de experţi elveţieni - cpt. Christophe Bobillier de la Poliţia Geneva, mr. Simon Spoerri de la Poliţia Basel, prof. Olivier Fillieule şi dr. Pascal Viot de la Universitatea Lausanne, precum şi cms. Rodrigo Cavaleiro de la Poliţia Portugheză.

"Luarea deciziilor, reguli de angajare a forţelor de asigurare a ordinii publice pe timpul marilor adunări publice, organizarea structurii de comandă şi conducerea operaţiunilor pe timpul adunărilor publice de amploare, abordarea Siguranţă, Securitate şi Servicii în evenimentele sportive majore" au fost câteva din temele care au suscitat interesul celor prezenţi. Abordarea din ambele perspective, atât universitară, cât şi poliţienească/jandarmerie după reguli de angajare (doctrine) precise, au reliefat soluţii comune la probleme similare în ţări precum Elveţia şi Portugalia, cu particularităţi notabile, dar în care deschiderea spre comunicare şi dialog joacă rolul dominant.

La orice club sportiv obişnuit cu performanţa, presiunea istoriei este constantă, iar aşteptările sunt

întotdeauna mari. Iar când este vorba de cea mai galonată echipă, atunci locul I este singurul obiectiv,

orice alt loc fiind doar o palidă consolare.După o perioadă cu succese sporadice, echipa de

oină a Clubului Straja a revenit acolo unde istoria o cerea – pe locul Campioanei.

6160



Sezonul 2016 al Campionatului Naţional începea cu ambiţii mari dar cu un entuziasm moderat. Ultimul titlu fusese cucerit în urmă cu 12 ani, iar succesele în Cupa României, a Federaţiei sau în Supercupă nu aveau acelaşi parfum.

Turneul regulat a adus primele confirmări: cele patru echipe consacrate - Frontiera Tomis Constanţa, Straja Bucureşti, Biruinţa Gherăieşti şi Brigada Gherăieşti se vor lupta pentru titlu. Pentru noi, ceea ce devenise o obsesie – să pierdem meciul direct cu Frontiera, continua.

Am pierdut clar prima întâlnire, dar am primit şi un „baston de ajutor” de la Energia Râmnicelu, care a învins la un punct marea rivală şi în turneele play-off intram cu acelaşi număr de puncte.

Prima înfruntare din turneul play-off a adus un succes de moral. Meciul a început bine pentru ei, Frontiera a bătut 12 puncte la baston şi noi nu lovisem decât un om. Era 12-2 şi lucrurile nu păreau îmbucurătoare. Dar am lovit ultimii cinci oameni şi la pauză era egalitate. A urmat o repriză intensă, în care am reuşit 12 puncte la baston şi ne-am apărat exemplar, iar succesul a fost de partea echipei mai ambiţioase. Meciurile cu echipele din Gherăieşti nu au adus surprize, aşa că totul se va decide în ultimul turneu. Cu Straja din postura de favorită. Acesta a fost organizat la Curcani, jud. Teleorman, un tradiţional fief al jocului cu mingea mică. Tragerea la sorţi a programat ca meciul direct să fie al doilea.

Primii la baston - noi. Am bătut destul de prost, doar 6 puncte şi am mai şi fost loviţi de 6 ori. La pauză scorul era 12-6 pentru Frontiera, şi mulţi deja credeau că şansele la titlu erau compromise şi anul acesta.

Dar a urmat o cursă de urmărire fantastică. Presiunea a avut efect şi în tabăra adversă, care a reuşit în primele 9 bătăi doar 2 puncte. Şi noi munceam fiecare intrare. 14-6, apoi 14-8, 14-10 şi chiar 14-16. Ultimele două bătăi au adus 4 puncte pentru constănţeni, care mai aveau trei oameni pe întoarcere. Calculele erau febrile. Aveam nevoie de cel puţin 2 puncte, la egalitate eram campioni. Dar trăisem atât de multe în aceşti ultimi ani, chiar şi anul acesta Cupa României ne-a scăpat printre degete, când nimeni nu se mai aştepta.

Căpitanul Georgescu intră primul. Pasele merg bine, ritmul este bun şi din tribună nu se poate pronostica nimic. Dar George Tatomir îşi aduce aminte că îmbracă tricoul celei mai titrate echipe şi speculează, ca un campion, singura breşă de apărare. Egalitate şi titlul era al nostru. Dar parcă un egal nu era de ajuns, aşa că am profitat de căderea psihică a ultimul constănţean şi tot George Tatomir a adus punctele victoriei.

Campionii, campionii, dansul bucuriei i-a cuprins pe toţi.

Ultimul meci nu mai conta!

Succesul li s-a datorat lor: plt.adj. Jerlăianu Radu, plt.adj. şef Iancu Adrian,

plt.maj. Tatomir George, plt.maj. Basamac Petrică, plt.maj. Petcu Ion, plt. Roşu Cătălin, plt.maj. Ghinescu Gheorghe, plt.maj. Iosifovici Cristian, plt.maj. Dinu Marius, plt. Tatomir Nicuşor, plt. Curiman Mădălin, plt. Gherasim Cătălin, Telebuş Cătălin, Panait Vasile, Iosif Morariu, Ghiţă Marian, Istrate Flavian, Coşconea Tiberiu, Sîrbu Lucian şi Oprea Ionuţ.

De asemenea, trebuie să mulţumim tuturor jandarmilor care au susţinut, prin contribuţiile lor financiare, obţinerea acestor rezultate, dar şi sponsorului nostru Aqua Queen.

Tradiţiede campioni

lt.col. Sorin DESPINA

6362



Este jandarm din 1991, în cadrul I.J.J. Prahova. Acum asigură protecţia unui obiectiv de importanţă deosebită, după ce a executat cam toată gama de misiuni. Dar am ales să îl prezentăm în paginile revistei nu pentru cariera militară, ci pentru performanţele sportive. Da, la 49 de ani, este un atlet. De obicei aleargă probe de viteză, 100 şi 200 de metri, dar în ultima perioadă a încercat şi alte probe – săritura în lungime, semimaratonul, maratonul sau crosul. Nu prea se potrivesc, dar totul depinde de voinţă, iar colegul nostru, plutonier adjutant Boboc, caută să îşi descopere întregul potenţial.

- Când aţi descoperit pasiunea pentru alergat?

- Efectiv din 2010, când am început să particip la competiţiile organizate la unitate. Apoi, pe baza rezultatelor bune, am fost selecţionat în lotul Jandarmeriei, unde am reprezentat culorile bleu-jandarm. Aceasta m-a determinat să continui şi am fost legitimat la Clubul Petrolul Ploieşti şi rezultatele au început să se îmbunătăţească.

- Cum v-au descoperit cei de la club?

- Acum doi ani, pe baza recomandărilor unui coleg şi a timpilor obţinuţi la concursuri - care sunt buni pentru vârsta mea, am totuşi 49 de ani.

Antrenorul a avut încredere în mine, am început programul de antrenament, şi rezultatele s-au îmbunătăţit - am coborât de la 13.74 suta de metri, la13.01., am slăbit 7 kg. Au venit şi medaliile, locul 2 şi 3 la competiţiile organizate de Federaţie, în compania unor atleţi cu experienţă, care se pregătesc de mult mai mult timp.

- Care a fost ultima competiţie la care aţi participat?

- Rezultatele bune au făcut să fi u selecţionat în lotul naţional al României de veterani, care a participat la Campionatul Balcanic organizat în Serbia, la Novi Sad.

- Prima competiţie internaţională?

- Da, alături de mulţi foşti sportivi de performanţă, m-am simţit onorat.

- Emoţii?- Multe emoţii, am plecat ca

out-sider, dar s-au risipit în timpul curselor.

- Vă cunoşteaţi adversarii?- Da oarecum, îi văzusem

la Balcaniada organizată la Bucureşti. Atunci am fost doar spectator şi aspirant la statutul de concurent.

-

Care au fost rezultatele la Novi Sad?

- Am participat la 5 probe, ceea ce nu este chiar bine, efortul este prea mare. La 100 şi 200 de metri nu am prins o formă bună, am alergat sub posibilităţi, dar am ocupat un onorant loc 5, cu 13,6. La săritura în lungime mi-am depăşit recordul personal, era 4,73 şi am sărit 4,95, dar medalia de bronz a fost cu 4,96. Am fost aproape!

Medaliile au venit la probele de ştafetă. La 4x100 m, am obţinut medalia de argint, iar la ştafeta balcanică, unde am alergat schimbul 3 (se aleargă primul schimb 800 m, al doilea 400m, al treilea 200 m şi al patrulea 100m, n.r.) medalia de bronz.

A fost impresionant, mulţi concurenţi, spectatori în picioare, extraordinar.

- Atleţii au un regim alimentar special, folosesc susţinătoare de efort ...

- (zâmbeşte!) NUU, doar ceea ce ţine de cunoştinţele comune - carne albă, fără prăjeli. La vârsta mea, organismul este în regres, doar să îl ajutăm să rămână mai mult timp tânăr. Mi-am propus să mai slăbesc 5-6 kg, pentru că urmează competiţii importante şi vreau performanţe. Doresc să reprezint Jandarmeria cu cinste, cred că am fost singurul jandarm din competiţie şi am purtat cu mândrie tricoul Jandarmeriei. Nu ascund că sunt jandarm, chiar îmi place, sunt respectat în cadrul lotului naţional şi am fost considerat surpriza plăcută a Balcaniadei, pentru că în general, la prima competiţie, acumulezi experienţă. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi datorită bunei pregătiri am obţinut medalii.

- Unde faceţi pregătirea?- La Sala Sporturilor, pe

stadionul Petrolul, la o sală de fi tness, dar cel mai mult, alergare pe şosea. Totul conform programului de antrenament.

- Şi cine vă verifi că?- Conştiinţa. La vârsta

aceasta nu există loc de chiul şi eu nu vreau să mă fac de râs. Antrenorul vede imediat unde greşesc, îmi spune ce să corectez, unde să trag mai tare. Mă întreabă ce am mâncat, cât am dormit, aici e mai problematic, lucrez la tură, dar...

- Care este următorul obiectiv?- Să îmi îmbunătăţesc

recordurile personale, am prins gustul argintului, dar vreau şi un aur.

Acest ultim răspuns, hotărât şi cu pasiune, mă convinge că într-un viitor nu foarte îndepărtat, voi fi nevoit să revin la Ploieşti. Pentru o medalie de aur!

lt.co

l. So

rin D

ESPI

NA

6564

AGENDA INTERNAŢIONALĂ

Jandarmeria Română a predat preşedinţia Asociaţiei Forţelor de Jandarmerie şi Poliţie cu Statut Militar Europene şi Mediteraneene (FIEP) Jandarmeriei Iordaniene. Ceremonia a avut loc la Bucureşti (Palatul Parlamentului), în cadrul Consiliului Superior al Comandanţilor şi Directorilor Generali ai instituţiilor ce fac parte din Asociaţia FIEP.


În dimineaţa zilei de 12 octombrie, delegaţia FIEP condusă de către domnul general de brigadă Marin Andreiana, inspectorul general al Jandarmeriei Române, a fost primită la Palatul Cotroceni de către preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis. În cadrul întrevederii, preşedintele României a evidenţiat importanţa Asociaţiei în actualul context de securitate marcat de riscuri şi provocări transfrontaliere, precum şi necesitatea consolidării cooperării între statele membre, pentru prevenirea şi combaterea acestora.

L u c r ă r i l e Summit-ului au avut loc în a doua parte a zilei de 12 o c t o m b r i e , activitatea debutând cu alocuţiunea secretarul de stat Raed Arafat, care a prezentat mesajul ministrului Afacerilor Interne, domnul Dragoş Tudorache. Domnia sa a subliniat importanţa demersurilor comune efectuate de către statele membre ale FIEP, precum şi faptul că atacurile teroriste şi creşterea violenţei şi a extremismului, fac victime nu numai în rândul cetăţenilor unui singur stat. “Cei mai mulţi dintre participanţii la această reuniune au pierdut compatrioţi în atacurile teroriste recente. Putem spune că ele nu sunt atacuri împotriva unei singure ţări ci împotriva tuturor, a dorinţei noastre de pace şi de coexistenţă culturală şi religioasă paşnică. De aceea guvernele noastre trebuie să activeze mai coerent şi mai solidar ca niciodată pentru prevenirea şi eliminarea elementelor fundametale ale extremismului, ale violenţei şi terorismului”.

La final de mandat

[...] nu sunt atacuri împotriva unei singure ţări ci împotriva tuturor...

AGENDA INTERNAŢIONALĂ

Reuniunea Pregătitoare a Summitului FIEP,Bucureşti - România

6766

AGENDA INTERNAŢIONALĂAGENDA INTERNAŢIONALĂ


RETROSPECTIVĂ FIEP 2016

Comisia pentru Resurse Umane,Casablanca - Maroc

Seminarul „Folosirea noilor tehnologii în securitatea evenimentelor de mare amploare”,

Doha - QatarComisia pentru Afaceri Europene,

Vicenza – Italia

2015 201624-27 noiembrie 15-18 februarie

26-29 ianuarie 28 martie – 1 aprilie

12-15 aprilie 20-24 iunie

23-25 mai 7-8 septembrie

Misiunea de evaluarea Poliţiei Militare din Brazilia

Inspectorul general al Jandarmeriei Române a ţinut să mulţumească tuturor celor prezenţi la ceremonie şi a acontinuat afi rmând că:

“Numărul fără precedent al instituţiilor similare care şi-au arătat interesul de a face parte din această familie selectă a forţelor de tip jandarmerie arată valoarea pe care a căpătat-o Asociaţia. Existenţa a 5 candidaturi în acelaşi timp, de pe 4 continente, este dovada faptului că Asociaţia FIEP reprezintă un pol de valoare recunoscut la nivel mondial(…) Într-un mediu complex şi o lume diversifi cată, constatăm că majoritatea ameninţărilor sunt globale. Tema generală abordată în cadrul discuţiilor de specialitate pe timpul Preşedinţiei Române - Prevenirea radicalizării şi exploatarea informaţiilor în lupta împotriva terorismului şi a extremismului violent, s-a dovedit a fi una de mare interes.

Evenimentele din ultimul timp, precum şi prognozele pe această temă ne conduc la ideea că aceste situaţii necesită o abordare conjugată din partea instituţiilor de profi l din întreaga lume. Prevenirea oricărui tip de confl ict înseamnă în primul rând salvarea de vieţi omeneşti. Cooperarea şi comunicarea între structurile de aplicare a legii este esenţială în aceste vremuri”.

Schimbarea preşedinţiei a fost marcată de predarea simbolului acesteia - ciocanul, către Jandarmeria Iordaniană, reprezentată la acest eveniment de către domnul general maior Hussein Al Hawatmeh, directorul general al instituţiei.

Domnia sa a precizat că:“Apreciem rezultatele remarcabile obţinute de

Preşedinţia Română şi intenţionăm să continuăm pe aceeaşi linie, luând în considerare trei probleme prioritare: pregătirea, evoluţia şi vizibilitatea Asociaţiei FIEP.

(…) Găsesc o bună oportunitate să vorbesc despre cea mai mare ameninţare pentru pacea şi securitatea internaţională: terorismul. Fără îndoială Iordania a fost una dintre primele ţări care a solicitat acţiuni vitale împotriva teroriştilor atunci când comunitatea internaţională încă dezbătea modul de acţiune.

(…) În cele din urmă victoria împotriva terorismului depinde de unitatea noastră, rolul Comunităţii Internaţionale fi ind vital. Doar prin cooperare, regiunile noastre pot doborî sursele care alimentează terorismul şi înfrânge scopurile lor."

Totodată, acesta a anunţat tema generală a preşedinţiei Iordaniene: Criza migranţilor – echilibru între protecţia migranţilor şi securitatea naţională, problemă la care încă se aşteaptă soluţii şi rezolvări.

Un moment important al reuniunii a fost cel în care Garda Naţională Tunisiană a devenit membru cu drepturi depline, iar două noi forţe de aplicare a legii au primit

statutul de membru observator în cadrul FIEP: Garda Naţională din Ucraina şi Consiliul Naţional de Poliţie Militară din Brazilia.

Semnarea Declaraţiei Comune, document ce marchează nu numai bilanţul unei Preşedinţii, dar şi valorile pe care ea le

adaugă patrimoniului doctrinar al Asociaţiei.

Comisia pentru Noi Tehnologii şi Logistică,Madrid - Spania

Misiunea de evaluarea Gărzii Naţionale din Ucraina (GNU)

Comisia pentru Organizarea Serviciului,Toulon - Franţa

6968



Jandarmii de peste hotare…Sunt ei, colegii noştri. Plecaţi în afara graniţelor ţării în misiuni internaţionale.

Fiecare desfăşoară activităţi diferite, dar toate aduc puncte importante atunci când vorbim despre credibilitate, dar şi despre imaginea profesionalismului de care dau dovadă jandarmii români. Următoarele pagini sunt dedicat lor, colegilor plecaţi în Congo, Afganistan, Georgia, Ucraina, Haiti, Mali sau Polonia.

Maior Gabriel Fotescu, misiunea EUCAP Sahel Mali

“EUCAP Sahel Mali este o misiune a Uniunii Europene, care oferă experţi în formare şi consiliere strategică pentru Poliţia Naţională, Jandarmeria Naţională, Garda Naţională şi ministerele de resort, pentru sprijinirea reformei în sectorul de securitate.

Începând cu luna mai a anului 2015, m-am alăturat experţilor formatori, iar până în prezent, alături de un ofi ţer din cadrul Jandarmeriei Naţionale Franceze şi un ofi ţer din cadrul Trupelor de Carabinieri din Italia am participat la instruirea a peste 700 de ofi ţeri şi subofi ţeri malieni.

Pregătirea se desfăşoară pe patru niveluri, în funcţie de posturile deţinute de personalul participant şi obiectivele modulare prestabilite:

- în cadrul Nivelului Proximitate, obiectivul pregătirii îl constituie implementarea cunoştinţelor în domeniul asigurării şi restabilirii ordinii publice şi în domeniul intervenţiei profesionale de către subofi ţerii cu funcţii de execuţie din unităţi teritoriale sau mobile;

- în cadrul Nivelului Intermediar, publicul ţintă este constituit din comandanţii detaşamentelor mobile, companiilor de ordine publică, brigăzilor şi secţiilor teritoriale, în acest caz, urmărindu-se, pe lângă perfecţionarea deprinderilor practice de bază, iniţierea acestora în activităţile de Stat Major şi implementarea tehnicilor specifi ce managementului;

- Nivelul Înalt presupune perfecţionarea comandanţilor Grupărilor Teritoriale şi Mobile, perfecţionarea comandanţilor unităţilor şi Marilor Unităţi Teritoriale şi Mobile cu atribuţii în domeniul ordinii publice,

precum şi a personalului structurilor subordonate nemijlocit Aparatului Central, accentul punându-se, în acest caz, pe activităţi complexe de Stat Major şi perfecţionarea calităţilor manageriale la nivel major;

- Nivelul Expert urmăreşte pregătirea viitorilor instructori în domeniul ordinii publice şi intervenţiei profesionale prin formarea de calităţi pedagogice şi metodice în cele două domenii”.

Trebuie să spunem că pentru activitatea desfăşurată în cadrul misiunii, colegul nostru a fost decorat de către Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Federica Mogherini, cu medalia Uniunii Europene – The Common Security and Defence Policy Service Medal”.

Căpitan Silviu Octavian Farcaş, West Department FPU Coordinator (MINUSTAH - Haiti)

“Începând cu data de 26 iunie 2016 am fost mutat pe poziţia de Departmental FPU Coordinator în West Department. Departamentul West este cel mai important dintre cele 10 departamente ale ţării, datorită faptului că aici se găseşte capitala Republicii Haiti – oraşul Port au Prince. Departamentul West are o populaţie 4.028.705 locuitori (aproape jumătate din populaţia Republicii Haiti) cu o densitate de 810 loc./km² şi o rată a criminalităţii de 80% la nivel naţional. De pe această poziţie, coordonez activitatea celor 4 Unităţilor Constituite de Poliţie - 600 ofi ţeri de poliţie/jandarmerie, pe trei linii principale de muncă: coordonarea operaţiunilor desfăşurate în zona de competenţă de către FPU; coordonarea activităţilor de pregătire desfăşurate de FPU şi desfăşurarea de inspecţii/controale.

Operaţiuni: în această perioadă (relativ calmă din punct de vedere al securităţii) caracterizată prin pregătirea alegerilor la nivel naţional (primul tur – 9 octombrie, al doilea tur – 8 ianuarie 2017) şi prin pregătirea fazei de tranziţie/închidere a misiunii (în funcţie de situaţia de securitate post alegeri), operaţiunile au loc în sistem mixt, cu participarea activă a PNH (Poliţia Naţională a Republicii Haiti) şi constă în patrule desfăşurate în locurile şi zonele cu potenţial criminogen ridicat, escorte pentru convoaiele care transportă materiale electorale şi pentru delegaţiile VIP, asigurarea ordinii publice cu ocazia manifestărilor electorale, asigurarea securităţii facilităţilor şi personalului UN.

Activităţi de pregătire. Pentru că unităţile de poliţie constituite vin din diferite ţări şi au o formare iniţială diferită, odată ajunse în zona de misiune sunt din nou evaluate, cu scopul de a identifi ca carenţele în pregătirea colectivă şi de a stabili un program de pregătire care să conducă la o practică unitară în zona de misiune.

Inspecţii/controale. Au ca scop verifi carea echipamentul naţional sau furnizat de ONU, dacă este bine întreţinut şi operaţional, precum şi respectarea de către FPU a standardelor UN în diferite domenii: protecţia mediului, consumul de combustibil, consumul de apă, securitatea bazelor/depozitelor de armament şi muniţie, PSI, activităţi de recreere, facilităţi pentru igienă etc.”

7170



Colonel Mihai Aurelian Iosif, misiune sub egida NATOîn Afganistan - RSM

“Funcţia pe care o îndeplinesc în cadrul RSM Afganistan este cea de consilier al Şefului de Stat Major din Ministerul de Interne Afgan (MoI CoS), activitatea desfăşurată fi ind de Train, Advice and Assist (TAA). În perioada martie 2016-februarie 2017 fac parte din Grupul de Consilieri Militari MoI (DA MoI) în cadrul Misiunii “Suport Hotarat” din Afganistan. Ca şi principale responsabilităţi în calitate de consilier aş putea enumera:

- Consiliere zilnică (TAA) cu dl. Rahimullah Burhani - şeful de Stat Major din Ministerul de Interne Afgan în domeniile pe care acesta le are în subordine: planifi care şi coordonare a activităţilor necesare conducerii MoI; drepturile femeilor şi ale copiilor; relaţii internaţionale; Poliţie Comunitară; apel de urgenţă 119; planifi carea şi desfăşurarea şedinţelor de planifi care strategică a MoI Strategic Leader Board (SLB) şi Ministerial Leader Board (MDB);

- Monitorizarea îndeplinirii sarcinilor din Planul Strategic al MoI;

- Participarea la şedinţele operative ale MoI;- Participarea la şedinţele de evaluare ale RSM;- Colaborarea cu personalul din cadrul RSM;- Colaborarea / coordonarea cu partenerii

internaţionali din cadrul ambasadelor şi entităţilor non-guvernamentale.

În calitate de ofi ţer coordonator al EUROGENDFOR în Afganistan mă ocup de: colaborarea cu Seniorii Naţionali ai ţărilor prezente cu efective EGF în Afganistan: Italia, Franţa, Olanda, Polonia, Turcia; reprezentarea EGF în Afganistan; raportarea lunară a activităţilor desfăşurate de ofi ţerii EGF în Afganistan. ”

Pentru profesionalismul demonstrat în îndeplinirea misiunilor încredinţate în luna august colegul nostru a fost decorat cu medalia Armatei Americane “Combat Action Badge„ (US Army CAB).

Colonel Florinel Flueraş, misiune sub egida NATO în Afganistan - RSM

“În prezent îndeplinesc funcţia de şef Secţiune Sprijin – Echipamente Finanţate din fonduri NATO (NFE). Responsabilităţile mele în misiunea pe care o desfăşor în Afganistan sunt diverse, dar pentru a vă crea o imagine despre ceea ce fac aici pot afi rma că:

- monitorizez, conduc şi coordonez activităţile desfăşurate de către responsabilii NFE din TO Afganistan – Property Accountability Offi cers (PAO) în cele patru locaţii unde sunt distribuite echipamente fi nanţate de către NATO;

- coordonez activităţile de redistribuire a bunurilor gestionate, în scopul reducerii stocurilor de echipamente cu mişcare lentă în ultimii trei ani;

- cooperez cu ofi ţerii tehnici din cadrul Agenţiei NATO pentru Suport şi Achiziţii (NSPA) şi JFC Brunsuum în vederea asigurării suportului logistic pentru misiunile curente ale comandamentelor zonale de consiliere;

- cooperez cu Centrul de Asistenţă NSPA din Capellen, Luxemburg în vederea actualizării programului de evidenţă contabilă NDSS-PAM, în conformitate cu noile directive NATO;

- execut controale de audit în patru locaţii cu scopul de a evalua modul cum sunt implementate directivele, politicile şi procedurile NATO pentru managementul echipamentelor fi nanţate din fonduri NATO;

- particip în cadrul grupurilor de lucru cu JFC Brunsuum J4 pentru revizuirea şi pregătirea contractelor din domeniul logistic pentru anul 2017."

Căpitan Sandu Stanciu, misiunesub egida UE în Georgia - EUMM

“Aşa cum ştiţi misiunea din Georgia a început în urma acordului de pace semnat în septembrie 2008. Suntem o misiune neînarmată şi patrulăm permanent pentru a urmări dacă acordul este respectat. Priorităţile noastre sunt:

- să ne asigurăm că nu există posibilitatea reizbucnirii războiului;

- facilităm accesul la o viaţă normală pentru comunităţile care locuiesc în zona Administrative Boundary Lines (ABL) (noi nu îi spunem graniţă) cu Abkhazia şi South Ossetia;

- încercăm să facilităm cooperarea între părţile implicate în război;

Am fost selecţionat să fac parte dintr-unul dintre birourile care au în responsabilitate zona ABL cu South Ossetia şi anume Filed Offi ce Gori care este şi cel mai important. De la sosirea mea în misiune am fost repartizat în una din cele două echipe care se ocupă cu monitorizarea, analizarea şi raportarea situaţiilor ce au legătură cu procesul de normalizare şi stabilizare a zonei. Astăzi, 25 septembrie, am fost în zona de responsabilitate însoţit de doi colegi (din Finlanda şi Bulgaria) un asistent de limbă şi un doctor.

Patrula a început la orele 17.00 cu un scurt instructaj despre zona de patrulare, care sunt obiectivele de îndeplinit, verifi carea celor două maşini blindate repartizate echipei şi verifi carea materialelor (aparat foto, binoclu, GPS, busolă, hartă, trusă medicală, targă).

După instructaj şi verifi carea radio am plecat în zona de responsabilitate cu speranţa că va fi una din zilele în care nu vom rămâne blocaţi în noroi şi nu va trebui să folosim troliul sau alte frânghii speciale pentru a ieşi din noroiul ce face parte din peisajul ultimelor zile, ca urmare a ploilor abundente. În zonă totul a fost liniştit şi nu am descoperit noi elemente ale procesului de creare a unei graniţe între provincia separatistă şi restul teritoriului. Cam atât din Georgia. Cu respect…”

Căpitan Ionuţ Huluban,Agenţia Frontex – Polonia

“Poate cel mai important eveniment în Agenţia Frontex este aprobarea noului regulament de funcţionare al agenţiei, care a intrat în vigoare pe data de 6 octombrie. Întrucât noul regulament aduce schimbări organizaţionale, întregul personal este implicat şi afectat în aceste schimbări. În particular, am participat la defi nirea profi lurilor pentru viitorii poliţişti de frontieră care vor fi recrutaţi în misiunile comune ale Frontex în statele membre. Contribuţia mea importantă a fost stabilirea competenţelor care sunt necesare poliţiştilor pentru a participa în misiuni Frontex. Şi mai mult, aceste profi le au fost aliniate cu standardele educaţionale şi Cadrul sectorial de competenţe în activitatea de poliţie de frontieră.

Despre activităţile viitoare trebuie să vă spun că voi susţine o demonstraţie a simulatorului Schengen Borders Code eLearning Tool (SBCLT) la Academia de Poliţie din Bucureşti pe data de 19 octombrie, care este de fapt un inovator mediu de pregătire online a poliţiştilor de frontieră”.

7372



Căpitan Neculai Oprea,misiune sub egida UE în Ucraina - EUAM

“EUAM Ukraine este o misiune a UE ce vizează sprijinirea procesului de reformare a sistemului civil de securitate din Ucraina. Printre direcţiile de acţiune stabilite la nivelul statelor membre ale UE pentru Ucraina, componenta Public Order este una din priorităţile misiunii mai ales pentru faptul că evenimentele din februarie 2014, cunoscute sub numele de Maidan Revolution, au fost cele care au generat necesitatea schimbării în societatea ucraineană.

Pe această linie, echipa Public Order a EUAM lucrează la implementarea unei noi concepţii în domeniul Crowd Management,

bazată pe principii precum respectarea drepturilor omului, dialog, necesitate,

proporţionalitate şi gradualitate în ceea ce priveşte misiunile de asigurare şi restabilire

a ordinii. În prezent sunt implicat în două proiecte ale misiunii:

- implementarea conceptului de Dialog Policing este unul dintre acestea. Încă din

luna iunie în parteneriat cu Poliţia din Republica Cehă a fost demarat un program

de pregătire pentru personalul din structurile de ordine publică pentru a introduce dialogul între structurile

destinate asigurării şi restabilirii ordinii publice şi reprezentanţii persoanelor implicate într-o adunare publică ca primă etapă din totalul activităţilor cuprinse în domeniul Crowd Management;

- derularea activităţilor de Crowd Management în lumina respectării Drepturilor Omului. În cooperare cu experţi din cadrul

OSCE-ODHIR şi cu colegii din compartimentul Human Rights and Gender din EUAM s-a derulat un curs de pregătire pentru

partenerii ucraineni, urmând ca în lunile octombrie şi noiembrie să se mai desfăşoare alte trei traininguri în Kiev, L’viv şi Kharkiv.

Feedback-ul primit a fost unul foarte bun, însă succesul acestor demersuri trebuie să rezulte din schimbarea modului practic în care structurile din domeniul ordinii publice vor desfăşura activităţile din domeniul Crowd Management în societatea ucraineană afl ată într-o continuă schimbare”

Maior Sebastian Tatu, misiuni sub egida ONU în Congo – MONUSCO

“Am avut foarte multe activităţi în ultima perioadă. Situaţia în ceea ce priveşte securitatea aici s-a deteriorat, din cauza tensiunilor politice manifestate prin violenţe stradale în majoritatea oraşelor mari din Congo. Dacă acum o lună am avut masacre, în care zeci de localnici au fost măcelăriţi cu macete, torturaţi, violaţi, de data aceasta avem manifestaţii publice ale reprezentanţilor opoziţiei, care este nemulţumită de faptul că actuala putere, în speţă preşedintele Kabila şi Guvernul său, nu doreşte să cedeze poziţiile politice în ciuda prevederilor constituţionale.

Totodată, alegerile care trebuiau să se desfăşoare în luna noiembrie vor fi amânate, un motiv în plus de nemulţumire.

În aceste condiţii, activitatea mea a cuprins: - însoţirea şefului Poliţiei MONUSCO în

diferite misiuni/vizite diplomatice; - participarea la ceremonia de Medal Parade

a contingentului Indian FPU, ca reprezentant al FPU HQ MONUSCO;

- desfăşurarea de antrenamente comune în domeniul ordinii publice la care au participat subunităţi FPU (Formed Police Units din cadrul Police Component) şi subunităţi militare din cadrul Force Component.

În momentul de faţă sunt în Cairo, Egipt, unde, în calitate de AOC Instructor (evaluarea capacităţii operaţionale) în cadrul FPAT (Formed Police Assessment Team) evaluez capacitatea operaţională a

unei unităţi egiptene ce urmează a înlocui o alta din cadrul misiunii. Am fost propus de către şeful Poliţiei MONUSCO şi selectat de către New York.

Este o oportunitate de promovare a imaginii Jandarmeriei şi a ţării noastre despre care egiptenii, surprinzător, cunosc o grămadă de lucruri. Mulţumesc mult pentru că vă gândiţi la noi. Doamne ajută!”

7574

Preo

t mili

tar d

r. D

anie

l ACH

IM O oprire din fuga nebună în care ne aruncă grijile vieţii de zi cu zi ne îndeamnă să

medităm câteva momente la această lume nevăzută a îngerilor, cărora, Andrei Pleşu,

unul din cei mai autentici intelectuali români contemporani, le-a dedicat o carte

intitulată „Despre îngeri”, o extraordinară incursiune în lumea fabuloasă a fiinţelor

create înaintea omului.

Arhanghelii Mihail şi Gavriil sunt reprezentări mitice aparţinând calendarului popular, dar şi calendarului ortodox, celebraţi la 8 noiembrie.

Arhanghelii sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, ca simbol al biruinţei şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre Rai.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile Raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. Arhanghelii, în viziunea populară, asistau şi la judecata de apoi, fiind patroni ai casei, arzând păcatele şi patimile omeneşti fireşti şi purificând, prin post, conştiinţele.

Observându-se, aşadar, rolul lor aproape indispensabil pentru om, adesea Arhanghelii erau invocaţi ca şi protector ai oştirilor, alături de Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, astfel încât în anii post-decembrişti, ei au redevenit Patronii spirituali ai jandarmilor, aşa cum au fost atribuiţi încă din anul 1940.

Pornind de la deviza Jandarmeriei Române „Lex et ordo”, care înnobilează însemnul heraldic al ei, găsim evidente similitudini ale trăsăturilor Arhanghelilor. Mihail este „legea”, apărând-o cu sabia focului, simbol al mâniei divine, iar Gavriil este „ordinea”, firescul, bunătatea, pacea, rezumată la simbolul crinului. Astfel, întreaga activitate a jandarmului se desfăşoară pe aceste coordonate, în cele din urmă precepte creştine, asprimea, când este nevoie de a pedepsi pe cei ce încalcă legea şi libertatea semenului şi bunătate, atunci când îndrumă şi apără cetăţeanul şi bunurile lor împotriva dezastrelor.

Să nu uităm că fiecare dintre noi avem îngerul nostru protector căruia putem, de ziua îngerilor, să le facem măcar un dar, iar darul acesta poate fi o simplă clipă de linişte în care să realizăm că nu suntem singuri, ci îi avem mereu alături de noi.

Oştirile cereşti şi cele lumeşti

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂEDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ


Jandarmii, „Arhangheli în uniformă albastră”

Ca structură militară de ordine şi siguranţă publică, Jandarmeria face parte din Armata ţării, care este numită de Biserică în slujbele sale „Iubitoarea de Hristos oaste.” La fiecare slujbă în cererea către Dumnezeu numită Ectenia mare, aceasta se roagă pentru sănătate, ajutor şi mântuirea cârmuitorilor, a mai marii oraşelor şi ai satelor precum şi ai celor care prin munca lor asigură pacea şi climatul de siguranţă a tuturor cetăţenilor poporului nostru. Într-un context mai la subiect, Biserica colaborează cu structurile armate ale Jandarmeriei Naţionale, într-un mod permanent, direct şi nemijlocit, deoarece există interesul obiectiv comun, atât al Bisericii, cât şi al Jandarmeriei de a asigura pacea socială a acelor în a căror slujire se află.

Într-un alt context, dar nu străin de sensul prezentării noastre, jandarmul este şi el fiul duhovnicesc al Bisericii, în cazul în care îmbrăţişează credinţa creştină, astfel oastea este creştină. În această calitate are nevoie de hrană spirituală, astfel că în structurile Jandarmeriei, Biserica a rânduit slujitori ai altarelor, preoţi care să fie la rându-le în slujba şi folosul duhovnicesc al jandarmilor ca fii ai Bisericii.

În diversele situaţii cu care se confruntă credincioşii, „bolile” că nu sunt numai de natură spirituală, pentru că omul este şi suflet şi trup, de aceea neajunsurile sunt şi de natură socială.

Astfel, ori de câte ori apar probleme diverse care afectează siguranţa, pacea şi bunul mers al vieţii cetăţenilor, se apelează la sprijinul, competenţa şi promptitudinea jandarmilor. Ori de câte ori s-au abătut necazuri sau inundaţii, jandarmii au fost lângă cetăţeni încercând să-i ajute să iasă din impas. Ori de câte ori s-au făcut colecte cu bunuri pentru cei sinistraţi jandarmii au participat la desfăşurarea acestor acţiuni confirmând o notă de organizare şi profesionalism.

De asemenea, la diversele manifestări religioase importante de peste an, credincioşii se adună în număr foarte mare mai ales acolo unde este prezent Ierarhul şi ştim că nu toţi avem capacitatea de a fi organizaţi şi disciplinaţi, de aceea în astfel de cazuri este necesar sprijinul jandarmilor, pentru a asigura o manifestare paşnică şi organizată.

Dat fiind faptul că şi jandarmii sunt fii duhovniceşti ai Bisericii, aceasta se roagă

către Dumnezeu pentru aceşti „Arhangheli în uniformă albastră”.

7776

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂEDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

Plăcerea de a citi

Redacţia

“Capătul veşniciei”, de Ken Follett, locul întâi pe lista bestseller-urilor în Statele Unite, Anglia, Franţa şi multe alte ţări europene, a ajuns şi în România. Istoria prinde viaţă încă o dată în ultimul volum din trilogia secolului. Intrigă politică, episoade amoroase, suspans şi dramă, o carte ce te va consuma săptămâni întregi. Trilogia secolului urmăreşte istoria a cinci familii care-şi croiesc destinele către veacul XX. În “Capătul veşniciei” ele se regăsesc într-o epocă a marilor frământări sociale, politice şi economice, în vâltoarea asasinatelor şi a mişcărilor politice, trecând de la Vietnam la Zidul Berlinului, de la criza rachetelor din Cuba la revoluţie şi rock. Cu iscusinţă de maestru, autorul ne aduce înaintea ochilor o lume pe care credeam că o cunoaştem, dar care acum nu va mai fi niciodată aceeaşi.

Ken FollettCapătul veşniciei

Roman distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2015

De când s-a deschis, în Piaţa

Teatrului, atelierul lui Franz Mayer – fotograf al Curţii Regale – chipurile bucureştenilor se reflectă, rând pe rând, în oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tânărul artist imortalizează, pe bucăţi de carton, nu doar marea istorie, ci şi sute de istorii personale, în spatele cărora timpul curge implacabil. Poveştile din privirile personajelor încremenite prin miracolul fotografiei rescriu istoria primului deceniu al României independente, de la trecerea victorioasă pe sub Arcul de Triumf în frunte cu regele Carol I şi până la Expoziţia Universală de la Paris din 1889. Fotograful Curţii Regale împlineşte visul lui Franz Mayer. Fotografiile sale au devenit nemuritoare.

Simona AntonescuFotograful Curţii Regale

Bestseller New York Times, Wall Street Journal şi USA Today, aleasă de Amazon „Cea mai bună carte business“ a anului 2015, lucrarea X-Cyber este scrisă de unul dintre liderii de marcă în domeniul securităţii globale, Marc Goodman. Cum atacă hackerii? Cum folosesc unele ţări tehnologiile avansate împotriva noastră, făcându-ne astfel vulnerabili mai mult decât am putea crede? X-Cyber: viitorul începe azi introduce cititorii în lumea digitală subterană, pentru a le dezvălui modurile în care acţionează hackerii asupra publicului, dar şi asupra corporaţiilor.

Marc Goodman X-Cyber: viitorul începe azi

Trei crime macabre îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton aflat la Sighişoara pentru o conferinţă de istorie. Cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Ţepeş, a finanţat un proiect ambiţios care avea să schimbe faţa întregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiţi iniţiaţi. În 1455 codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată: Biblia B42 cunoscută şi ca Biblia lui Gutenberg. O adevărată odisee culturală care îmbină desăvârşit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse şi coduri secrete minuţios construite, cartea eveniment a anului captivează de la prima propoziţie şi oferă o experienţă literară de neegalat.

Igor BerglerBiblia pierdută

„Dezvăluiri din interior despre cum guverne, corporaţii şi grupuri de crimă organizată au folosit lumea secretă a jurisdicţiilor offshore pentru a se implica în fraude şi furturi sistematice. Povestea aproape perfectă pentru secolul XXI – eşecul democraţiei, triumful puterii comerciale şi lăcomie, lăcomie, lăcomie.“ The Guardian

Frederik Obermaier şi Bastian Obermayer sunt jurnalişti de investigaţie premiaţi, care lucrează pentru Süddeutsche Zeitung, cel mai mare cotidian din Germania. Primii care au avut acces la documentele Panama, au făcut parte anterior dintr-o echipă de jurnalişti care au dezvăluit Offshore Leaks, Luxembourg Leaks şi Swiss Leaks.

Bastian Obermayer,Frederik ObermaierPanama Papers. Cum îşi ascund banii cei bogaţi şi puternici

Pe măsură ce dispar şi ultimii foşti combatanţi, Marele Război revine în actualitate într-o altă lumină, ca origine a tuturor dezastrelor din secolul al XX-lea. Romane, filme, culegeri de scrisori şi documente, colecţiile de obiecte sunt tot atâtea dovezi că generaţia tânără este interesată de ceea ce pare a fi enigma unei sinucideri colective a Europei.

Stéphane Audoin-Rouzeau şi Annette Becker fac parte din echipa internaţională de cercetători de la Muzeul Primului Război Mondial din Péronne, Franţa. Scopul lor nu a fost acela de a afla cine poartă responsabilitatea războiului sau cum s-au desfăşurat operaţiile militare. Ei şi-au propus să exploreze o cultură a violenţei, să analizeze un naţionalism de cruciadă, să măsoare profunzimea unui doliu care poate încă nu s-a încheiat. La un secol de la izbucnirea Marelui Război, autorii ne oferă o altă abordare istoriografică a perioadei 1914–1918, care a marcat lumea contemporană.

Stephane Audoin - Rouzeau, Annette Becker(traducere Constantin Popescu, Elena-Tudora Duţă)Războiul redescoperit1914–1918

Robert-Vincent Joule, Jean-Leon Beauvois(traducere de Nicolae-Florentin Petrişor)Mic tratat de manipularepentru uzul oamenilor cinstiţi - Bestseller

Cum poţi determina pe cineva să facă ceea ce doreşti tu să facă? Raspunsul psihologilor sociali e simplu: nu trebuie nici să ai putere de seducţie, nici să fii un geniu al persuasiunii sau să deţii o poziţie de forţă, ci doar să cunoşti şi să aplici anumite tehnici de manipulare. Vom înţelege aceste tehnici citind povestea plină de umor a doamnei O. Viaţa ei este o adevărată dramă, deoarece nu e în stare să recunoască şi să contracareze încercările de manipulare ale celor cu care intră în contact zi de zi, de la vânzători până la cerşetori. Situaţiile în care doamna O. cade victima manipulatorilor din jurul ei le permit autorilor să prezinte strategiile cu ajutorul cărora putem obţine de la alte persoane lucruri cu care altminteri ele nu ar fi niciodată de acord. Revizuită şi completată la această ediţie cu un capitol despre manipularea de masă folosită în marketing, cartea a fost reeditată de mai multe ori în Franţa şi tradusă în peste zece limbi.


Gulwali Passarlay, Nadene Ghouri(traducere de Adina-Maria Simion)

Cer întunecat. Fuga unui copil din Afganistanîn Marea Britanie

În 2006, după ce tatăl şi bunicul lui au fost ucişi de armata americană, Gulwali Passarlay a fost trimis de mama sa departe de Afganistan. Avea 12 ani. A pornit într-o călătorie lungă şi anevoioasă, în cursul căreia a fost închis, a suferit de foame şi a fost victima cruzimii şi a violenţei. A fost cât pe ce să-şi piardă viaţa în adâncurile Mării Mediterane, a îndurat brutalitatea celor care ar fi trebuit să aibă grijă de copii şi a stat o lună într-un lagăr din Calais. A reuşit în cele din urmă să ajungă în Marea Britanie, unde a fost înscris la şcoală, fiind admis apoi la una dintre universităţile de elită. Asemenea lui, mii de oameni îşi riscă viaţa încercând să fugă din zonele de conflict. Mulţi mor în cursul călătoriei; unii sunt trimişi înapoi, urmând să fie închişi sau omorâţi; puţini sunt cei ce supravieţuiesc şi ajung în ţări care le oferă o nouă şansă. Gulwali povesteşte despre hotărârea şi curajul care triumfă împotriva tuturor adversităţilor.

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

7978


PLACA DE RECUNOAŞTEREA JANDARMERIEI DIN 1944

Potrivit Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei nr. 11 din 24 iunie 1944, se face cunoscut că s-a introdus în uniforma jandarmilor o PLĂCĂ DE RECUNOAŞTERE deosebită, pe care jandarmii nu au

mai utilizat-o de aproape un secol.


lt.col. dr. Ilie NUŢU

Încă de la început, trebuie să precizăm că acest element de echipament are o tradiţie veche, el fiind întrebuinţat de mai toate armatele europene la mijlocul secolului al XIX-lea, inclusiv la noi.

În armata noastră, acest semn de serviciu a purtat denumirea de znac şi era alcătuit dintr-o semilună metalică în mijlocul acesteia găsindu-se stema principatului. Se aplica pe piept imediat sub gulerul tunicii şi se fixa după gât cu un lănţişor.

Deosebirea ierarhică a celor care-l purtau consta doar în metalul diferit folosit la confecţionarea lor, aşa după cum reiese din Înaltul Ordin de Zi nr. 34 din 9 februarie 1861.

Normele după care urma să se poarte această Placă de recunoaştere în timpul serviciului din 1944, erau stipulate cu claritate în ordinul respectiv: „se poartă atârnată de gât, aşezându-se exact pe mijlocul pieptului, de către jandarmii subofiţeri, sau grade inferioare, numai pe timpul cât sunt în serviciu. Plăcile se vor distribui numai posturilor aşezate pe arterele principale de circulaţie şi vor fi folosite în serviciu numai de către posturile de circulaţie, şi de posturile de control general al circulaţiei, înfiinţate prin ordinul circular general nr.

8 din 3 iunie. Plăcile de recunoaştere vor fi păstrate în perfectă stare de curăţenie, fără a lăsa ca jandarmii să le frece cu obiecte ce ar produce rosături şi nici cu lichide sau paste pentru luciu, deoarece aceste paste se îmbâcsesc pe suprafaţa neregulată a plăcii, fără putinţă a le îndepărta.

Plăcile de recunoaştere se vor curăţa numai prin frecare cu cârpa.

Inspectoratul General al Jandarmeriei ţine să atragă atenţiunea că purtarea plăcilor de recunoaştere pretinde o ţinută corespunzătoare din punct de vedere al curăţeniei, echipamentului şi prestaţiei jandarmului. Plăcile de recunoaştere se vor distribui prin Direcţiunea Administrativă a Inspectoratului General al Jandarmeriei.”

După cum se remarcă cu uşurinţă, nu se aminteşte nimic în ordin despre sistemul de prindere „la gât a acesteia”; se poate totuşi opina că acesta era realizat tot din metal sub formă de lanţ, fiind în mare parte acoperit de guler, probabil asemănător cu modelul german sau maghiar.

Din fotografia modelului oferit de Comandamentul Inspectoratului General al Jandarmeriei conform ordinului în vigoare, această placă în formă de semilună avea probabil lungimea de 20cm, lăţimea maximă de 15cm, la extremităţi într-un cerc de 4cm Stema României, în exergă denumirea instituţiei scrisă pe o eşarfă de argint cu majuscule JANDARMERIA, iar în centru plăcii într-un scut de tip elveţian, deviza LEX (LEGE). Scutul este aşezat pe două săbii încrucişate cu vârfurile şi garda orientată în sus, utilizat timp de sute de ani în timpul epocii cavalerilor.

Mai precis, acest tip de scut este cel utilizat în principal de Ordinul Templierilor, fiind unul dintre cele mai cunoscute ordine militare creştine. Templierii, soldaţii lui Cristos şi ai Templului lui Solomon, după cum ştim, erau o forţa de avangardă, de şoc în bătălii, erau cei care atacau duşmanii frontal în încercarea de a străpunge decisiv liniile compacte ale acestuia. Din această perspectivă, Jandarmeria apare ca principala forţă a statului în combaterea infracţionalităţii, este instituţia care asigură şi menţine ordinea socială, este corpul care, precum cavalerii templieri, au un cod al onoarei pe care îl respectă şi prin intermediul căruia îşi exercită atribuţiile.

Nu putem să nu amintim că acest tip de scut apare într-o reprezentare şi a Munteniei din 1842, publicată pe coperta Anuarului Prinţipatului Ţării Româneşti, autor fiind Z. Carcalechi.

În prezent, acest element heraldic este utilizat în stema Facultăţii de Pompieri din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti.

1845

1944

Scutul are în mijloc un umbo alungit în formă de romb de culoarea argintului cu laturile puţin curbate spre interior. Este inspirat din stema heraldică a Jandarmeriei promovată de publicaţia corpului „Revista Jandarmeriei”, la începutul anului 1938.

Fontul scutului realizat printr-o succesiune de linii paralele orizontale dispuse la distanţe egale, redă într-o eventuală variantă color, albastru celest, dar şi materialul utilizat la confecţionarea acestuia - lemnul. Culoarea albastru celest, simbolizează aerul - care după foc este cel mai nobil dintre toate celelalte elemente, este simbolul blândeţii, loialităţii, frumuseţii, fidelităţii şi a bunei – credinţe. Este culoarea reprezentativă pentru Jandarmerie, alături de negru, galben, alb şi roşu. Unele dintre aceste culori nu se mai regăsesc din păcate în uniforma militarilor jandarmi de astăzi.

Totodată, scutul are la exterior o garnitură din argint la fel ca şi mijlocul acestuia, cu scopul de a-i spori rezistenţa la loviturile celor dedaţi la dezordine. Simbolizează unitatea corpului de jandarmi şi hotărârea acestuia în lupta cu infractorii.

Umboul – mijlocul scutului este sub formă romboidală şi face astfel trimitere la tradiţiile vechi ale instituţiei. Este preluat de la reprezentările heraldice anterioare ale Jandarmeriei, respectiv de pe scutul oval geto – dacic al acesteia. Simbolizează faptul că jandarmii sunt urmaşii vitejilor daci care s-au luptat cu romanii invadatori.

Are inscripţionat cu litere majuscule simple în latină una dintre devizele consacrate ale Jandarmeriei de dinainte de război – LEX (LEGE). Simbolizează faptul că Jandarmeria funcţionează în baza legii, deci, în deplină legalitate. Totodată Jandarmeria urmăreşte în toată activitatea ei aplicarea LEGII, face ordine în societate cu ajutorul acesteia şi în folosul cetăţeanului. Prin intermediul LEGII înscrisă pe umbo-ul scutului, jandarmii îi lovesc pe toţi cei care nu se conformează normelor legale din societate. Să nu uităm că singura care-i apără pe jandarmi în exercitarea atribuţiilor sau împotriva abuzurilor de tot felul este LEGEA.

Acest cuvânt LEX (LEGE) poate fi şi un strigăt de luptă, un îndemn la curaj şi vitejie, care utilizat în mod simbolic de către jandarmi îi înspăimântă pe infractori, obligându-i la respectarea ei. Este sufletul stemei; toate sentimentele generoase ale luptătorilor cavaleri jandarmi, toate înaltele aspiraţii ale


80 JANDARMERIA ROMÂNĂ - OCTOMBRIE 2016

1942

instituţiei, însăşi nobleţea armei se găsesc în această simplă şi totodată complexă deviză – LEX (LEGE).Tot deviza LEX (LEGE), mai înseamnă că jandarmii trebuie să-şi îndeplinească serviciul imparţial,

corect, să stabilească dreptatea numai cu ajutorul legilor.

Niturile din fier, mari, negre, în număr de două, simbolizează legătura dintre instituţie şi personalul său, dar au şi un rol estetic. Fără nituri scutul nu ar rezista la loviturile adversarilor şi poate simboliza credinţa că Jandarmeria este singura care poate asigura ordinea atunci când a fost tulburată.

Acest tip de stemă heraldică nu a fost promovat de instituţie în documentele oficiale, nu au fost emise ordine în acest sens sau poate nu am reuşit noi să le descoperim. Din acest motiv credem că a fost o iniţiativă foarte bună, dar care nu a avut un succes adevărat.

Săbiile încrucişate cu garda orientată în sus peste care este aşezat scutul sunt probabil un model bavarez de la mijlocul secolului al XIX –lea utilizate de către infanterie şi sugerează în ansamblu capacitatea de a face justiţie, dreptate, de a apăra hotarele ţării, de a consolida principiile după care funcţionează democraţia. Sunt preluate de la stema heraldică a Jandarmeriei utilizată de către jandarmi după 1931, pe emblema de şapcă sau pe nasturii diferitelor uniforme.

Întreaga compoziţie heraldică este în armonie, deoarece scutul, armă de apărare, este aşezat peste săbii, arme de atac, toate fiind utilizate în mod firesc de orice militar pe câmpul de luptă.

Pentru a înţelege mai bine ordinul Inspectoratului General al Jandarmeriei din 24 iunie 1944, trebuie să ne reamintim că în acele momente Jandarmeria depunea mari eforturi pentru a asigura ordinea pe timpul retragerii generalizate a armatei, dar şi a unei părţi însemnate de populaţie din faţa înaintării trupelor sovietice pe Frontul de Est. Măsură vine în sprijinul acestui efort, în aşa fel încât jandarmii de la posturile fixe sau mobile de circulaţie să fie uşor identificaţi, să fie vizibili de la distanţă, iar mai mult decât atât, acesta să fie de fapt un fel de element de siguranţă care să ateste faptul că nu este vorba de un diversionist sovietic echipat ca şi un autentic jandarm.

Ideea unui asemenea element de uniformă care să atragă atenţia imediat şi să ateste calitatea militarului care-l poartă, este de inspiraţie germană sau maghiară.

Militarii din punctele de control germane, maghiare sau mixte (foto dreapta), patrulele de control moto sau cei care păzeau frontiera, avea o placă de recunoaştere asemănătoare.

Nu se cunosc prea multe aspecte despre reuşita unei astfel de decizii, dar se pare că posturile de jandarmi care reglementau circulaţia celor care se îndepărtau sau plecau spre front au avut în dotare acest element de uniformă militară până după câteva luni de la terminarea celui de-al doilea război mondial.

Deja în toamna anului 1945, jandarmii care încadrau serviciul de circulaţie nu mai utilizau placa de recunoaştere pe timpul misiunilor specifice.

Date post:	19-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

sumar - revista.jandarmeriaromana.ro · D 2 3 sumar Tudor Chirilă este actor, muzician, compozitor...

Documents