SUMAR / CONTENTS 1/2008 1_2008.pdf · România are unele rezultate pozitive, situându-se înaintea...

Romanian Statistical Review nr. 1 / 2007

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ŞI PROGRAMELE DE PROTECŢIE ÎN ROMÂNIA

THE ENVIRONMENT AND THE RELATIVE PROTECTION PROGRAMS IN ROMANIA

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE Academia de Studii Economice, Bucureşti 3

SUMAR / CONTENTS 1/2008

REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂwww.revistadestatistica.ro

REFORMA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA FISCAL REFORM IN ROMANIA Lector univ. drd. Dănuţ CHILAREZ Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti Asist. univ. drd. Flavia STOIAN Academia de Studii Economice, Bucureşti 27

TEORII, CONCEPTE ŞI SCENARII DEMOGRAFICE DEMOGRAPHIC THEORIES, CONCEPTIONS AND SCENARIOS Conf. univ. dr. Gheorghe SĂVOIU Universitatea Constantin Brâncoveanu Piteşti 38

DISPARITĂŢI REGIONALE ÎN ROMÂNIA REGIONAL DISPARITIES IN ROMANIA Prof. univ. dr. Zizi GOSCHIN Academia de Studii Economice, Bucureşti 64

RISCURI ŞI INCERTITUDINI ÎN FISCALITATEA DIN ROMÂNIA RISKS AND UNCERTAINTIES OF THE ROMANIAN TAXATION

POLICY Lector univ. drd. Dănuţ CHILAREZ Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti Asist. univ. drd. Flavia STOIAN Academia de Studii Economice, Bucureşti 79


Revista Română de Statistică, editată de Institutul Naţional de Statistică, este unica publicaţie de specialitate din ţara noastră în domeniul teoriei şi practicii statistice. Articolele publicate se adresează oamenilor de ştiinţă, cercetătorilor, precum şi utilizatorilor de date şi informaţii statistice interesaţi în lărgirea şi aprofundarea orizontului cunoaşterii prin asimilarea noţiunilor de specialitate, abordarea de noi lucrări şi studii de referinţă pe care să le aplice ulterior în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Prin prezentarea unor lucrări ştiinţifi ce şi de promovare a culturii statistice, necesară în economia de piaţă funcţională, revista se doreşte a fi un spaţiu propice schimbului de idei şi, totodată, o provocare. Orice studiu sau opinie care poate contribui la dezvoltarea gradului de înţelegere a statisticii ca ştiinţă este binevenit.

The “Romanian Statistical Review”, published by the National Institute of Statistics is the only specialized statistical publication in Romania.The articles published apply to the scientists, researchers, and users of data and statistical information, interested in enlarging the knowledge horizon with specialty notions, new work papers and reference studies, to apply in their own fi eld. Through the presentation of some scientifi c paper works and statistical culture promotion, necessary for a functional market economy, the review wants to be a favorable space for debates and a challenge at the same time. Any study or opinion that can contribute to the development of the understanding degree of the statistics as a science is welcome.

La „Revue Statistique Roumaine”, editée par l’Institute National des Statistiques, est l’unique publication de spécialité de notre pays dans le domaine de la théorie et de la pratique statistique. Les articles publiés s’adressent aux scientifi ques, aux chercheurs, ainsi qu’aux utilisateurs de données et d’informations statistiques, interesés de développer leur horizon de conaissances avec des notions de spécialité, avec de nouveaux travaux et études de référence qu’on les applique ultériorement dans le domaine dans lequel ils déroulent leur activite. Par la présentation des certaines ouvrages scientifi ques et de promotion de la culture statistique, nécessaire dans l’économie de marché fonctionelle, la Revue se désire etre un espace propice pour l’échange des idées et en meme temps, une provocation. Chacune étude et opinion qui peut contribuer a la développement du degré de compréhension de la statistique comme science est bienvenue.

Revista Română de Statistică nr. 1 / 2008 3

Mediul înconjurător şi programele de protecţie în România Prof.univ.dr. Constantin ANGHELACHE Academia de Studii Economice, Bucureşti

Abstract În articol se prezintă, într-o structură adecvată, o analiză a mediului înconjurător al României. S-au avut în vedere condiţiile naturale, infl uenţate de poziţionarea geografi că a României pe glob, evidenţiind principalele aspecte caracteristice (relief, bazin hidrografi c, climă, fl oră, faună etc.). În continuare, se face referire la preocupările şi unele rezultate dobândite de ţara noastră în domeniul protecţiei mediului înconjurător. Se subliniază preocuparea pentru dezvoltarea durabilă, reliefându-se rolul pe care trebuie să îl aibă protecţia mediului în acest context. Urmează prezentarea esenţei politicilor privind protecţia mediului înconjurător şi măsurile tranzitorii impuse în acest domeniu de aderarea României la Uniunea Europeană. Cuvinte cheie: mediul înconjurător, calitate, protecţie, strategie, politică a mediului, ameliorare, deşeuri, poluare.

Aspecte generale

Mediul natural este puternic infl uenţat de poziţionarea ţării noastre pe glob şi pe continent, care determină: apartenenţa la climatul temperat

continental de tranziţie, de tip central european ; complementaritatea ca trăsătură ce decurge din diversitatea formelor de relief şi implicit a resurselor naturale pe care oamenii le-au exploatat şi pus în circulaţie; gradul de locuire, de umanizare este maxim, aşezările permanente desfăşurându-se din Delta Dunării până la altitudini de 1000 - 1200 m în munţi, iar cele sezoniere chiar până la 1800 m. Dispunerea reliefului României este aproape concentrică. În centru se afl ă o unitate de podiş cu înălţimea medie de 500 m (Depresiunea Colinară a Transil vaniei), în jurul căreia se înalţă şiruri de munţi mijlocii ce, numai local, depăşesc 2000 m. Spre exterior, dar parţial şi spre Podişul Transilvaniei, se afl ă dealurile

Statistica mediului


Subcarpatice, şi spre vest Dealurile Vestice, urmate de marile podişuri (Podişul Moldovei, Podişul Getic şi Podişul Dobrogei). Treapta cea mai joasă este alcătuită din Câmpia Română şi Câmpia de Vest a ţării, cărora li se adaugă luncile Dunării şi Siretului şi Delta Dunării. Relieful României, are o înfăţişare variată, dar simetrică: munţi, dealuri, podişuri, câmpii şi lunci, toate orânduite de la mijloc către margini, în trepte aproape concentrice, din ce în ce mai joase. Toate comunică lesnicios între ele prin intermediul unei reţele hidrografi ce radiare, cu izvoarele în Carpaţi şi vărsarea în Dunăre sau în Tisa. Preocupările din România pentru protecţia mediului înconjurător, pentru protejarea frumuseţilor naturale, cât şi pentru împiedicarea exploatării abuzive a naturii, nu sunt de dată recentă. Primele decenii ale secolului al XX-lea au marcat atragerea în această sferă de acţiuni a unor oameni de ştiinţă, îndeosebi biologi şi geografi , iar cu ocazia primului Congres al naturaliştilor din România (Cluj, anul 1928) s-a făcut recomandarea de a se adopta o lege specială pentru ocrotirea comorilor naturale ale României. La 7 iulie 1930, a fost promulgată „Legea pentru protecţia monumentelor naturii”, iar un an mai târziu a luat fi inţă „Comisiunea pentru ocrotirea monumentelor naturii”, care a funcţionat, din anul 1954, pe lângă Academia Română. Ulterior, au fost adoptate şi alte legi, îndeosebi în anumite domenii (apă, sol, păduri etc.), la care s-a adăugat o reglementare de ansamblu prin „Legea privind protecţia mediului înconjurător”, adoptată în anul 1973. Legea, deşi atotcuprinzătoare, stipulând în esenţă măsurile ce se impuneau pentru protecţia şi conservarea mediului, nu a fost practic aplicată decât sporadic şi nesemnifi cativ, organismul abilitat cu aplicarea ei având un rol formal. În anii premergători Revoluţiei din anul 1989, unele legi adoptate pe diferite domenii (Legea apelor, Legea drumurilor, Legea fondului funciar, Legea privind ocrotirea patrimoniului cultural-naţional, ş.a.) cuprindeau şi reglementări privind protecţia mediului înconjurător. În cadrul general al reformei, din perioada de tranziţie, reglementările pe această temă s-au regăsit în noua Lege a protecţiei mediului, din anul 1995 şi în Strategia naţională în domeniu, din anul 1996. Aceste acte normative au fost actualizate şi îmbunătăţite în ultimii ani, când au fost adoptate şi alte legi privind apele, deşeurile şi protecţia biodiversităţii, în prezent fi ind în fază fi nală elaborarea unei Strategii a dezvoltării durabile în România, având ca orizont anul 2020. Problemele privind protecţia mediului sunt în atenţia unor instituţii internaţionale care monitorizează activitatea desfăşurată de diferite ţări în acest domeniu. De remarcat că, prin acţiunile întreprinse, în special în ultimii 8-10 ani, România are unele rezultate pozitive, situându-se înaintea unor ţări din Europa şi alte continente. Pentru România, în calitate de ţară membră a Uniunii Europene, este important faptul că a transpus în legislaţia naţională cea mai mare parte a acquis-ului comunitar de mediu, şi acţionează în a-l implementa.

Statistica mediului


Calitatea globală a mediului

În România, calitatea este afectată de impactul negativ al unor activităţi economice, în principal al proceselor industriale, producerii energiei electrice şi termice, exploatării necorespunzătoare a unor resurse naturale, al circulaţiei vehiculelor, al unei infrastructuri tehnico-edilitare necorelate cu dezvoltarea unor aşezări umane, precum şi de poluarea transfrontalieră. Un impact negativ asupra mediul îl au unele activităţi industriale, îndeosebi asupra poluării aerului: industria termo-energetică, din cauza emiterii de poluanţi în aer, ca dioxid de sulf, pulberi şi dioxid de carbon, oxid de azot; industria siderurgică, prin numărul mare de gaze eliminate şi cantităţile mari de praf ce conţin substanţe periculoase; industria materialelor de construcţie, unde poluanţii-cheie sunt oxizii de azot, dioxidul de sulf şi praful (întreprinderile de ciment, care generează 500 tone de praf de ciment pe an); industria minieră, activitate care afectează mediul prin operaţiunile de extracţii, prin prelucrarea minereurilor şi mineralelor, prin depozitarea deşeurilor şi prin infrastructura de transport; industria chimică şi petrochimică, prin emisiile în atmosferă care au, de asemenea, un impact negativ asupra mediului etc. Concentraţia de substanţe poluante în aer a depăşit frecvent concentraţia maximă admisă în localităţi ca: Zlatna, centru minier şi al metalurgiei neferoase (atât la pulberi în suspensie şi sedimentabile, cât şi la dioxid de sulf), Rovinari şi Motru, centre ale extracţiei de lignit din carieră şi din mine (îndeosebi la pulberi sedimentabile), Turceni, Rogojelu, Doiceşti, localităţi în care funcţionează termocentrale pe bază de cărbune (tot la pulberi sedimentabile), Baia Mare, principalul centru al metalurgiei neferoase din ţară (în principal la cadmiu şi la plumb), Copşa Mică (la cadmiu, plumb şi compuşi), Galaţi, cel mai mare centru al industriei siderurgice (în principal la pulberi sedimentabile), Bicaz, Taşca-Bicaz şi Comarnic, localităţi cu fabrici de ciment (la pulberi în suspensie şi pulberi sedimentabile) ş.a. Un alt factor poluant major în toate oraşele ţării, precum şi pe drumurile publice, îl reprezintă circulaţia auto (prin emisiile de gaze), care s-a intensifi cat începând cu anul 1990, ca urmare a creşterii spectaculoase a numărului de autoturisme şi, mai ales, datorită faptului că multe dintre cele introduse în circulaţie sunt vechi şi poluante, conducând, totodată, şi la poluarea fonică. Reţeaua hidrografi că şi calitatea apei pe teritoriul României este dispusă radial faţă de coroana muntoasă. Lungimea totală a râurilor (exceptând cursurile cu scurgere temporară) este de circa 66.000 km, densitatea medie a reţelei hidrografi ce fi ind de circa 0,25 km/km2. Densitatea reţelei hidrografi ce prezintă zonalitate verticală, variind de la 0 km/km2 în zona de şes, până la 1,4 km/km2 în zona de munte.

Statistica mediului


Pe suprafaţa de 238.391 km2 a teritoriului României se individualizează mai mult de 4000 de râuri care au suprafaţa bazinului de recepţie mai mare de 10 km2. Dispoziţia concentrică a principalelor forme de relief faţă de Munţii Carpaţi face din aceştia cumpăna principală a apelor, compartimentată, datorită tectonicii, prin trei culoare importante : Someş, Mureş şi Olt, care drenează cuveta internă a bazinului Transilvaniei spre zonele exterioare ale munţilor. Dunărea colectează aproape întreaga reţea de ape curgătoare din ţara noastră. Marea Neagră este o mare atipică, mai ales datorita salinităţii mai reduse (17‰) faţă de cea a oceanului (peste 34 ‰) şi cantităţii mari de hidrogen sulfurat care se găseşte sub nivelul de 180-200 m. Principalul agent poluant al mediului marin, în zona platoului continental de vest al Mării Negre îl reprezintă debitul lichid şi solid al Dunării care aduce în bazinul marin o cantitate anormal de mare de microelemente şi nutrienţi în urma drenării unor întinse suprafeţe continentale, intens poluate. Cât priveşte calitatea apei de suprafaţă, este de menţionat că din lungimea totală a cursurilor de râuri supravegheate în anul 2006, se încadrau în condiţiile de calitate stipulate prin standardele legiferate 92,5%, restul fi ind considerate ca ape degradate. Evoluţiile din perioada 1990-2006 au pus în evidenţă scăderea cursurilor de râuri cu sectoare ce conţin apă degradată, în paralel cu creşterea ponderii râurilor cu apă din categoria I-a. Această dinamică refl ectă diminuarea emisiilor punctiforme, în principal de la industrie şi agricultură, ca rezultat direct al restrângerii activităţii economice dar şi al aplicării unor măsuri mai ample de protecţie a calităţii apelor, comparativ cu perioada anterioară anului 1989. În anul 2006, apele de categoria I-a, potabilizabile, au deţinut o pondere de 64,1%, cele de categoria a II-a, necesare pentru amenajări piscicole şi în scopuri urbanistice, reprezentau 21,8% iar cele de categoria a III-a, apte pentru irigaţii şi scopuri industriale 7,5%. Există, totuşi, anumite sectoare ale unor cursuri de apă, între care Tisa, Someş, Crişuri, Mureş, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Prut, îndeosebi în aval de unele centre industriale, care sunt poluate din cauza, în principal, a apelor reziduale, netratate, deversate de unele întreprinderi. În ceea ce priveşte apele freatice, în unele zone din spaţiul rural persistă concentraţii relativ ridicate de azot şi de pesticide (DTT şi HCH). Calitatea solului este afectată de diferite procese şi fenomene dăunătoare, naturale şi antropice, care îşi exercită infl uenţa pe circa 11 milioane ha teren agricol (din care, aproximativ 7 milioane ha teren arabil) şi 4 milioane ha terenuri forestiere. Cea mai mare parte a solurilor agricole a fost afectată, la nivelul anului 2007, de unul sau mai multe fenomene dăunătoare, cum sunt: seceta excesivă

Statistica mediului


(care a afectat aproape întreaga suprafaţă agricolă); eroziunea solului prin apă (6.300 mii ha sunt supuse acestui proces), conţinutul redus şi foarte redus de fosfor şi azot (6.400 mii ha), aciditate puternică şi moderată (3.500 mii ha), compactarea solului din cauza lucrărilor necorespunzătoare (6.300 mii ha), poluarea chimică a solului cu pesticide, petrol şi alte deşeuri industriale (900 mii ha) etc. Asupra calităţii pădurilor, „plămânul verde al ţării” (care, cu o pondere de 26,3% din suprafaţa totală, se încadrează în categoria ţărilor cu resurse mijlocii), pe lângă unele cauze de natură biologică (una dintre acestea fi ind şi gradul de defoliere, respectiv gradul de uscare a pădurilor, care în anul 1991 se situa sub 10%)1, un impact negativ au avut şi unele politici necorespunzătoare din perioadele anterioare. Este vorba, în primul rând, de exploatarea prădalnică a fondului forestier în ultima jumătate de secol al XX-lea (politică practicată şi în prezent), prin recoltarea unor cantităţi de masă lemnoasă mai mari decât capacitatea de exploatare a pădurilor, stabilită prin amenajările silvice, cu efecte negative, de degradare a ecosistemelor (eroziuni sau alunecări de terenuri care tind să se generalizeze, micşorarea debitelor de apă şi a pânzelor freatice, modifi cări climatice grave, cu secetă îndelungată ani la rând). Combaterea defrişărilor nepermise, iniţierea unui program naţional de reîmpădurire, reprezintă condiţii de bază pentru protejarea singurului ecosistem care asigură echilibrul natural al întregii ţări. Gestiunea deşeurilor. Una dintre problemele cele mai acute de protecţie a mediului este reprezentată de gestiunea deşeurilor. Urmare a creşterii consumului dar şi a tehnologiilor şi instalaţiilor învechite din industrie, în România se produc anual milioane de tone de deşeuri. În anul 2006 cantitatea totală a deşeurilor solide generate a fost de 380,2 milioane tone din care, deşeurile industriale şi agricole au reprezentat 27,8 milioane tone, deşeurile urbane 7,9 milioane tone iar sterilul minier 344,5 milioane tone, provenit în cea mai mare parte din activităţile de extracţie a lignitului. De remarcat tendinţa de scădere, în ultimii ani, a deşeurilor periculoase, acestea reprezentând, în anul 2006, 2,5 milioane tone (1% din totalul deşeurilor generale), cele mai mari cantităţi fi ind generate de industria extractivă (1.905 mii tone), de industria chimică (135 mii tone), de industria metalurgică (126 mii tone), sau care provin din uleiuri uzate (117 mii tone), de la rafi narea petrolului (78 mii tone) etc. Cât priveşte gradul de valorifi care a deşeurilor, dacă la cele metalice, sticlă, lemn, hârtie, textile, materiale plastice, depăşeşte 80%, în schimb, un grad scăzut de valorifi care cunosc deşeurile petroliere, cele provenite de la extracţii miniere şi nămolurile reziduale. Depozitarea deşeurilor industriale creează probleme deosebite mediului înconjurător, în special în cazul depozitelor de steril, atât prin riscul pe

Statistica mediului


care îl reprezintă stabilitatea, cât şi prin impactul negativ direct asupra solului (ocuparea terenurilor şi degradarea acestora), poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, cât şi a solului. Sunt frecvente cazurile când deşeurile menajere au fost depozitate necontrolat în vecinătatea aşezărilor umane şi a apelor de suprafaţă, fără a fi luate măsuri corespunzătoare de protecţie a mediului.

Protecţia mediului

În cadrul politicii de asigurare a unei dezvoltări umane durabile, după anul 1989, în România s-a avut în vedere selectarea priorităţilor de acţiune şi s-au iniţiat actele legislative necesare pentru protecţia şi conservarea mediului. S-au urmărit: realizarea îmbunătăţirii condiţiilor de sănătate a oamenilor, evitarea poluării prin măsuri preventive, conservarea biodiversităţii, apărarea împotriva calamităţilor naturale şi a accidentelor, precum şi racordarea la prevederile Convenţiilor şi Programelor Internaţionale. Strategia de protecţie a mediului elaborată în România se bazează pe examinarea relaţiilor care există între dezvoltarea economică şi calitatea mediului, fi ind adoptate o serie de legi, măsuri şi programe care vizează aspecte cum sunt: amenajarea bazinelor hidrografi ce în vederea preîntâmpinării evenimentelor negative legate de inundaţii, alunecări, şiroiri etc., folosirea adecvată a terenurilor şi chiar redarea vocaţiei naturale a unora care au dobândit folosinţe improprii; exploatarea raţională a resurselor de sol şi subsol, în concordanţă cu menţinerea unui echilibru între procesele naturale şi nevoile vieţii omeneşti; prevenirea şi combaterea tuturor fenomenelor de poluare prin înlăturarea sau micşorarea cauzelor generatoare, introducerea de tehnologii nepoluante, utilizarea de echipamente şi instalaţii de eliminare sau reducere a noxelor etc. România este una dintre primele ţări care au adoptat o Strategie

Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă, în anul 1999, aceasta fi ind în concordanţă cu reglementările în domeniu pe plan european şi mondial şi care vizează absolut toate domeniile vieţii social-economice. În scopul realizării acestor obiective, anual sunt efectuate o serie de cheltuieli de protecţie a mediului, sub formă de investiţii şi cheltuieli curente, care se realizează atât de către producători nespecializaţi, cât şi de către producători specializaţi sau de administraţia publică locală. Cheltuielile totale la nivel naţional pentru activităţi de protecţie a mediului au fost, în medie, în perioada 2002-2006, de 2,85 miliarde de lei, reprezentând circa 1,8% din PIB, din care investiţiile au reprezentat 956 milioane de lei (33,1%) iar cheltuielile curente interne 1,894 miliarde de lei (66,7%). Pe categorii de producători, cheltuielile totale reveneau în proporţie de 59% celor nespecializaţi, 32% celor specializaţi iar 9% administraţiei publice locale.

Statistica mediului


Pe ansamblu, cheltuielile totale pentru protecţia mediului, repartizate pe activităţi de protecţie, evidenţiază orientarea acestora preponderent spre activităţi de gospodărire a deşeurilor (43,4%), activităţi privind protecţia apei (17,3%), activităţi de protecţie a solului şi a apelor subterane (17,2%), activităţi de protecţie a aerului (13,4%). Rezultatul acestor cheltuieli este concretizat, în principal, în dotarea unor întreprinderi cu echipamente, utilaje şi instalaţii pentru protecţia mediului: instalaţii pentru captarea prafului (industria cimentului), instalaţii pentru captarea, neutralizarea şi valorifi carea gazelor (industria termoenergetică, industria petrochimică ş.a.), instalaţii pentru protecţia şi tratarea apei, instalaţii de colectare şi tratare a deşeurilor etc. Executând unele lucrări ca activităţi auxiliare sau secundare, pe lângă activitatea principală pe care o realizează, unii producători nespecializaţi îşi asigură ridicarea parametrilor de calitate la propria activitate dar contribuie, în acelaşi timp, şi la îmbunătăţirea factorilor de mediu. Printre acestea se înscriu, spre exemplu, lucrările de prevenire a inundaţiilor şi îndepărtarea efectelor viiturilor, protecţia terenurilor, combaterea eroziunilor şi a alunecărilor de maluri, lucrările de îndepărtare a plutitorilor de pe suprafaţa lacurilor şi a deşeurilor depozitate de populaţie în zonele adiacente amenajărilor hidroenergetice (cu efecte benefi ce asupra protecţiei solului şi a apei). Depozitarea deşeurilor pe teren descoperit reprezintă calea cea mai importantă pentru eliminarea deşeurilor industriale, în România fi ind depozitate anual aproximativ 70% din deşeurile generate. În anul 2006, au fost înregistrate 935 depozite de deşeuri, din care 252 depozite municipale (care ocupau o suprafaţă de 796 ha) şi 683 depozite industriale (cu o suprafaţă de 11.142 ha), cele mai multe dintre acestea reprezentând halde de steril minier (203 depozite), bataluri (121), depozite industriale simple (107) halde de zgură/cenuşă (77), iazuri de decantare (64). Sunt de remarcat eforturile întreprinse pentru procesarea şi ecologizarea reziduurilor generate de extracţia ţiţeiului cu ajutorul instalaţiilor aduse din import, reziduuri depozitate 70-80 de ani în depozite de şlem, din care se scoate ţiţeiul care se refoloseşte. În perspectiva anilor următori, eforturile de îmbunătăţire a activităţilor de protecţie a mediului vor constitui o preocupare primordială pentru toţi factorii antrenaţi în acest domeniu. Din estimările făcute de Departamentul pentru Protecţia Mediului, împreună cu specialiştii europeni, rezultă că în următorii 20 de ani România va trebui să investească peste 20 de miliarde de euro pentru a menţine echilibrele ecologice cât mai aproape de standardele de mediu, considerate ca acceptabile în Uniunea Europeană.

Statistica mediului


Politici privind protecţia mediului înconjurător

Cunoscând că un mediu sănătos este esenţial pentru asigurarea prosperităţii şi calităţii vieţii şi ţinând cont de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare şi schimbări climatice sunt considerabile, România promovează conceptul de decuplare a impactului degradării mediului de creşterea economică prin promovarea ecoefi cienţei şi prin interpretarea standardelor ridicate de protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi oportunităţi de afaceri.Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative ca element de bază pentru construia unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea în acest domeniu se va concentra pe următoarele priorităţi: • Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale; • Evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi funda mentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în dome niul mediului, al resurselor regenerabile şi neregene rabile; • Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediu lui; • Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale; • Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării; • Întărirea parteneriatului transfrontalier şi interna ţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monito rizării stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale; • Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic; • Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguverna mentale înprocesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu.

Măsuri tranzitorii impuse în domeniul mediului de aderarea României la Uniunea Europeană

În domeniul mediului înconjurător, directivele Uniunii Europene sunt complexe şi obligă ţările membre la eforturi susţinute în vederea alinierii la standardele europene. Accentul este pus pe problema mediului înconjurător din punct de vedere al calităţii aerului, al politicii în domeniul deşeurilor, al calităţii apei, al poluării industriale şi al managementului riscului.

Statistica mediului


Aspectele privind calitatea aerului sunt reglementate prin Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor, modifi cată prin Regulamentul nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.09.2003. • Calitatea apei, în general, şi a celei potabile, în special, este tratată cu multă atenţie de Uniunea Europeană. Când este studiată starea mediului înconjurător, calitatea aerului şi a apei sunt situate pe un loc determinant. Din studiul directivelor ce reglementează, la nivel european, calitatea apei (Directiva 83/13 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu, modifi cată prin Directiva 91/692/1991, precum şi Directiva 84/156/1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de hexaclorciclohexan, modifi cată prin Directiva 91/692/1991), rezultă că România trebuie să facă paşi uriaşi pentru a se alinia – integra acestor cerinţe. Uniunea Europeană a aprobat pentru România o serie de derogări, respectiv: valorile limită pentru evacuările de cadmiu şi mercur în ape nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 la un număr de 23 de instalaţii industriale. Prin derogare de la Directiva 84/491/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de lindan în apele prevăzute prin Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976, privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 la trei instalaţii industriale. De asemenea, prin derogare, prevederile Directivei 86/280/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările anumitor substanţe periculoase, modifi cată prin Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991, nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009, la 21 de instalaţii industriale. O altă derogare de la dispoziţiile Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, modifi cată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.09.2003, cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor urbane reziduale nu se aplică în întregime pe teritoriul României până la 31 decembrie 2018, prevăzându-se două etape: la 31 decembrie 2013, conformarea cu dispoziţiile articolului 3 din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000; la 31 decembrie 2015, conformarea cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (2) din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000. România este obligată să asigure extinderea treptată a sistemelor de colectare în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de

Statistica mediului


echivalent locuitori: 61% la 31 decembrie 2010; 69% la 31 decembrie 2013; 80% la 31 decembrie 2015. România trebuie să realizeze extinderea treptată a tratării apelor reziduale în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent locuitori: 51% la 31 decembrie 2010; 61% la 31 decembrie 2013; 77% la 31 decembrie 2015. Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinată consumului uman, modifi cată prin Regulamentul (CE) Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003, prevede măsuri concrete pentru care s-au făcut derogări ţinând seama de difi cultăţile României de a se alinia rapid la cerinţele directivelor. • România va trebui să acorde o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alinierea la prevederile cuprinse în Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, înspre şi dinspre Comunitatea Europeană, modifi cat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001. În acest sens, până la 31 decembrie 2015, toate transporturile către România de deşeuri destinate recuperării, enumerate în Regulamentul (CEE) nr. 259/93, trebuie notifi cate autorităţilor competente iar documentele corespunzătoare trebuie procesate în conformitate cu standardele europene. Se lasă României o perioadă de încă zece ani pentru a se conforma normelor europene, ceea ce însemnă un răgaz sufi cient de lung dar măsurile ce se impun a fi adoptate sunt de o mare complexitate. Prin derogare de la regulament, până la 31 decembrie 2011, autorităţile române competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către România, cuprinzând unele deşeuri destinate recuperării. Până la 31 decembrie 2011, România poate formula obiecţii cu privire la transporturile către România de deşeuri destinate recuperării, enumerate în Anexa IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării, care nu sunt prevăzute de anexele la regulament. Termenul poate fi prorogat până cel târziu 31 decembrie 2015, în conformitate cu procedura prevăzută de Directiva 91/156/CEE a Consiliului. România este obligată să atingă obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie până la 31 decembrie 2011. • Măsurile ce trebuie întreprinse în domeniul gestionării deşeurilor lichide, cu grad ridicat de afectare a mediului sunt cele prevăzute de Directivele 1999/31/CE şi 75/442/CEE. Prin derogare de la dispoziţiile Directivei 1999/31/CE şi fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile şi Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991

Statistica mediului


privind deşeurile periculoase, condiţiile privind controlul apei şi gestionarea infi ltraţiilor, protecţia solului şi apei, controlul şi asigurarea stabilităţii gazelor nu sunt aplicabile în România unui număr de 101 depozite municipale de deşeuri, ce vor exista până la 16 iulie 2017. Începând cu 30 iunie 2007, România furnizează Comisiei, la data de 30 iunie a fi ecărui an, un raport privind punerea treptată în aplicare a directivei şi conformarea sa cu aceste obiective intermediare. România va transpune în practică prevederile Directivei 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003, privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, modifi cată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 08.12.2003, admiţându-se o singură derogare, şi anume, prelungirea până la 31 decembrie 2008 a termenului până la care nivelul mediu de colectare separată este de cel puţin patru kilograme pe locuitor pe an, de deşeuri provenind din gospodăriile populaţiei. • Prin Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, modifi cată prin Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003, sunt reglementate măsurile pe care statele membre ale Uniunii Europene trebuie să le pună în practică pentru a limita, controla şi elimina poluarea industrială. România este considerată o ţară cu „un risc ridicat în domeniul poluării industriale deoarece a fost marcată, şi încă mai păstrează efectele negative ale unei industrializări intense (forţate), neînsoţită de măsuri pentru reducerea poluării şi controlul acesteia”. În acest sens, pentru a oferi posibilitatea alinierii la standardele europene, România benefi ciază de o serie de derogări de la prevederile directivei Uniunii Europene. Aceste măsuri derogatorii sunt prevăzute în cadrul unui grafi c, ţinând seama de gradul de poluare pe care îl prezintă societăţile industriale din România, precum şi de costurile pe care le reclamă reducerea poluării şi implementarea managementului riscului. În această direcţie, ţara noastră a negociat şi acceptat, un calendar, în condiţiile în care, prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, condiţiile de autorizare a instalaţiilor existente nu se aplică pe teritoriul României unui număr de instalaţii, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile limită de emisii, parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice disponibile, în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatele (3) şi (4) din acest document. Autorizaţiile pe deplin coordonate trebuiau eliberate pentru aceste instalaţii înainte de 30 octombrie 2007 urmând să cuprindă calendare individuale obligatorii în scopul realizării conformării depline cu principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorilor, prevăzute în directivă.

Statistica mediului


• Uniunea Europeană acordă o mare atenţie condiţiilor în care sunt incinerate deşeurile şi modul în care sunt controlate emisiile de agenţi poluanţi în atmosferă. Se apreciază că România are difi cultăţi în ceea ce priveşte respectarea programului cuprins în Directivele 2000/76/CE şi 2001/80/CE ale Parlamentului European şi Consiliului. În aceste condiţii s-au acceptat o serie de măsuri derogatorii care să permită României alinierea, într-un termen rezonabil, la cerinţele Uniunii Europene în domeniul respectiv. România este obligată, începând cu 30 martie 2007, să raporteze Comisiei, până la încheierea fi ecărui trimestru din anul calendaristic, cu privire la situaţia închiderii instalaţiilor neconforme pentru tratarea termică a deşeurilor periculoase şi a cantităţilor de deşeuri medicale tratate în cursul anului anterior. În cazul în care Comisia, ţinând seama îndeosebi de efectele asupra mediului şi de necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă, cauzată de măsurile tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt sufi ciente pentru atingerea obiectivelor, informează România în acest sens. În următoarele trei luni de la data informării, România comunică măsurile luate pentru a atinge aceste obiective. Ulterior, în cazul în care şi de această dată Comisia, consultându-se cu statele membre, consideră că aceste măsuri nu sunt sufi ciente pentru atingerea obiectivelor, declanşează procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru, în conformitate cu articolul III-360 din Constituţia Europeană.

Concluzii

Protecţia mediului în ţara noastră se înscrie în contextul dezvoltării umane durabile. Măsurile impuse în cadrul politicii privind protecţia mediului înconjurător, după aderarea României la Uniunea Europeană, sunt deosebit de importante, existând o strânsă corelaţie între dezvoltarea economică şi calitatea mediului. În fapt, strategia dezvoltării vizează toate domeniile de activitate social-economică, în prezent şi în perspectivă.

Note 1. Potrivit unor studii efectuate în 1991 în cadrul ţărilor europene, procesul de defoliere a pădurilor în România reprezenta sub 19% grad de uscare situându-se, mai bine comparativ cu alte ţări ca Belgia, Finlanda, Norvegia, Suedia, Ungaria, Grecia, Olanda (10-25% grad de uscare) sau Regatul Unit, Polonia, Cehoslovacia, Portugalia, Rusia, Germania, Lituania (peste 25%) – Vezi Mircea Bulgaru: „Mileniul III, Disperare şi Speranţă 2003, o nouă paradigmă a dezvoltării”.

Statistica mediului


Bibliografi e

- Cunoaşte România, Editura Economică, 2004 - Constantin Anghelache – România 2007. Zestrea social-economică la aderare, Editura Economică, 2007 - Directivele Uniunii Europene privind mediul înconjurător -Mileniul III, Disperare şi Speranţă, o nouă paradigmă a dezvoltării, Editura „Revista Română de Statistică”, 2003 -Constantin Mîndricelu – Contabilitatea fl uxurilor de materiale – un instrument efi cient pentru analiza interrelaţiilor „Economice-Mediu”, Revista Română de Statistică, nr. 5/2006 - Regulamentul (C.E.) al Parlamentului European şi al Consiliului, nr. 1882/2003 - Cheltuielile pentru protecţia mediului – Seria statistica mediului, INS 2006 - Anuarul Statistic al României, INS, 2005, 2006, 2007

THE ENVIRONMENT AND THE RELATIVE PROTECTION PROGRAMS IN ROMANIA

PhD. Univ. Professor Constantin ANGHELACHE Academy of Economy Studies, Bucharest

Abstract The material is presenting, under an adequate structure, an analysis of the environment of Romania. The starting point of the study is given by the natural conditions, infl uenced by the geographic location of Romania on the globe, evidencing the main characteristics (relief, hydrographic basin, climate, fl ora and fauna etc.). Afterwards, the material is pointing out the concerns as well as certain outcomes achieved in our country in the fi eld of the environment protection. Particularly, there is the concern regarding the durable development which is emphasized, along with the part that the environment protection should play under the circumstances. Then, the material is evidencing the essence of the policies concerning the environment protection as well as the transitory steps implied in this fi eld by the adhesion of Romania to the European Union. Key words: environment, quality, protection, strategy, environment policy, improvement, wastes, pollution.

General aspects

The natural environment of Romania is strongly infl uenced by the location of Romania on the globe and the continent as well, which generates: the belonging to the transitory continental temperate climate, of the central European kind; the complementary character as a feature arising from the diversity of the relief forms

Statistica mediului


and, implicitly, of the natural resources which people exploited and put in circulation; the inhabitation, humanization degree is maximum, the permanent dwellings being spread from the Danube Delta up to altitudes of 1000-1200 m in the mountains, while the seasonal ones developed even up to 1800 m altitude. The display of the Romania relief is almost concentric. In the very center there is a plateau unit of an average height of 500m (the Hillock Depression of Transylvania), around which there are chains of medium mountains exceeding 2000 m only locally. Towards the outer side but, partially, also towards the Transylvania Plateau, there are the Sub Carpathian Hills while towards the western side there are the Western Hills followed by the great plateaus (Plateau of Moldavia, Getic Plateau and Plateau of Dobrogea). The lowest step is formed by the Romanian Plain and the Wwestern Plain of the country to which, the river meadows of the Danube and Siret, as well as the Danube Delta are to be added. The relief of Romania has varied appearance but, meantime, symmetrical: mountains, hills, plateaus, plains and everglades, all of them displayed from the center towards the borders, as almost concentric steps, ever lower. All of them are easily communicating with one another through a radial hydrographic network, with springs located in the Carpathian Mountains and river mouths in the Danube or Tisa. In Romania, the concerns as to the environment protection, the protection of the natural beauties as well as to preventing the abusive exploitation of the nature, are not of recent date. Thus, the fi rst decades of the 20th century have marked the attraction into this sphere of activities of a number of scientists, mainly biologists and geographers so that, by the opportunity given by the fi rst Congress of the naturalists of Romania (held at Cluj in 1928), is has been recommended that a special law is adopted meant to secure the preservation of the natural treasures of Romania. As a consequence, by July 7th, 1930, the “The Law for the protection of the monuments of the nature“, has been promulgated followed, one year later by the setting up of “the Commission for safeguarding the monuments of the nature” which, as from the year 1954, functioned near the Romanian Academy. Afterwards, there are other laws which have been adopted, mainly for specifi c fi elds (waters, soil, forests etc.), an overall regulation being added in the form of the “Law concerning the environment protection” adopted in 1973. Although quite exhaustive, stipulating basically the steps implied by the protection and preservation of the environment, in fact this law was enforced sporadically and to an insignifi cant extent only, the organism in charge with its enforcement playing a merely formal part. During the years preceding the revolution of 1989, a number of laws being adopted for various fi elds (The waters law, The roads law, The landed fund law, The law concerning the protection of the national-cultural patrimony, etc.) included also provisions concerning the environment protection. Within the general frame of the reform during the transition period, regulations concerning this subject are found again in the new law of the environment protection, adopted in 1995, as well as in the national strategy conceived for this fi eld in 1996. These normative acts have been updated and improved during the last

Enviroment Statistics


past years when a number of other laws concerning the waters, the wastes and the bio-diversity protection have been adopted, so that presently, a strategy of a durable development in Romania, aiming as horizon the year 2020, is about to be fi nalized. The issues concerning the environment protection are focused by certain international institutions, which are watching the activity carried out in this fi eld by the countries. It is to be noted the fact that, as a result of the steps which have been taken, mainly these 8-10 years, Romania is recording certain positive outcomes which are placing it in front of other countries both from Europe and other continents. In its position of country member of the European Union, for Romania it is of utmost importance the fact that the national legislation has transposed the most part of the community acquis which it kept on implementing.

The global quality of the environment in Romania

In Romania the quality is affected by the negative impact of certain economic activities, mainly industrial processes, production of thermo and electric energy, un-proper exploitation of certain natural resources, vehicles traffi c, a technical and urbanistic infrastructure nor correlated with the development of human habitats, as well as the trans-frontier pollution. A negative impact on the environment is given by certain industrial branches, mainly as far as the air pollution is concerned: the thermo-energetic industry, because the emission of effl uents into the atmosphere, such as the sulphur dioxide, powders and carbon dioxide, nitrogen oxide; the siderurgical industry by the large number of eliminated gases and the big quantities of dust containing noxious substances; the building materials industry, where the key-polluting agents are the nitrogen oxides, sulphur dioxide and dust (the cement factories, generating 500 tons of cement dust per year); the mining industry, a branch which is affecting the environment through its extracting operations, the ores and minerals manufacture, the storage of the wastes as well as through the transportation infrastructure; the chemical and petrochemical industry, through the emissions into the atmosphere which have also a negative impact on the environment etc. The concentration of polluting substances in the air exceeded frequently the maximum allowed concentration in locations such as: Zlatna, mining center and non-ferrous metallurgy center (both as for powders in suspension and subject of sedimentation as well as for sulphur dioxide), Rovinari and Motru, centers of the quarry and mine extraction of lignite (mainly as for powders subject of sedimentation), Turceni, Rogojelu, Doiceşti, places where there are thermo-centrals coal based functioning (powders subject of sedimentation also), Baia Mare, the major center of the non-ferrous metallurgy of the country (mainly as for cadmium and lead), Copşa Mică (as for cadmium, lead and their compounds, Galaţi, the largest center of the siderurgical industry (mainly as for powders subject of sedimentation), Bicaz, Taşca-Bicaz şi Comarnic, places locating cement factories (as for powders in suspension and powders subject of sedimentation) etc. Another major polluting factor for all the cities of the country as well as for the public roads consists of the vehicles circulation (thorough emissions of gases),



which gets intensifi ed as from 1990 on, as a result of the spectacular increase of the cars number and, mainly, due to the fact that many of the vehicles being brought into the circulation are, in fact, old and polluting vehicles leading meantime to a phonic pollution as well. The hydrographic network and the water quality on the Romanian territory is radially disposed as against the mountains crown. The total length of the rivers (excepting the fl ows of temporary leakage) counts for about 66.000 kms, the average density of the hydrographic network counting for about 0,25 kms/km2. The density of the hydrographic network shows a vertical division into zones, varying from 0 km/km2 at the plains zone, up to 1,4 kms/km2 at the mountains zone. On the area of 238.391 kms of the territory of Romania, there are more than 4000 individualized rivers which have the receiving drainage basin of a surface bigger that 10 kms2. The concentric disposal of the main forms of relief as against the Carpathian Mountains, let them be the main watershed, divided, due to the tectonics, in three important corridors: Someş, Mureş şi Olt, which are draining the internal van of the Transylvania basin towards the outer zones of the mountains. The Danube is collecting almost the entire fl owing waters network from our country. The Black Sea is an non-typical sea, mainly due to a lower salinity (17‰) as comparatively with the ocean one (over 34 ‰) as well as due the the big quantity of sulphurated hydrogen which is found bellow the level of 180-200 m. The main polluting agent of the marine environment, within the zone of the western continental plateau of the Black Sea is given by the liquid and solid debit of the Danube which brings into the marine basin an abnormal quantity of microelements and nutrients as a result of draining large continental surfaces, intensely polluted. As far as the surface water quality is concerned, it must be underlined that out of the total length of the river fl ows being under surveillance in 2006, about 92,5% observed the quality conditions as stipulated by the legislated standards, the balance being considered as polluted waters. The developments during the period 1990-2006 underlined the decrease of the river fl ows having sectors of polluted water, in parallel with the increase of the weight of the rivers of 1st category water. This dynamics is refl ecting the diminishing of the punctiform emissions, mainly in industry and agriculture, as a direct result of cutting down the economic activity but also as a result of applying more extensive steps of protection as far as the water quality is concerned, as comparatively with the previous period, before 1989. In 2006, the 1st category waters, fi t to drink, counted with a weight of 64,1%, those of 2nd category, needed by piscicultural arrangements and urbanistic purposes counted for 21,8% while those of 3rd category, fi t for irrigations and industrial purposes counted 7,5%. Nevertheless, there are certain sectors of water fl ows, among which Tisa, Someş, Crişuri, Mureş, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Prut, mainly downstream industrial centers, which are polluted, basically because the residual non-treated waters, overfl owed by the respective enterprises. As far as the phreatic waters are concerned, there are certain areas within



the rural space, where relatively high concentrations of nitrogen and pesticides (DTT and HCH), still persist. The soil quality is affected by different injurious processes and phenomena, both natural and atropic, which exercise their infl uence on about 11 million ha agricultural land (out of which, approximately 7 million ha arable land) and about 4 million ha forestry land. The biggest part of the agricultural soils has been affected, at the level of the year 2007, by one or several injurious phenomena, such as: excessive draught (which affected almost the entire agricultural surface); soil erosion through water (6.300 thousand ha are subject of this process); low and very low content of phosphorous and nitrogen (about 6.400 mii ha), strong and moderate acidity (3.500 mii ha), compact soils due to un-proper (6.300 mii ha), chemical pollution of the soil with pesticides, crude and other industrial wastes (about 900 mii ha) etc. On the forests quality, „the green lung of the country” (which, with a weight of about 26,3% of the total surface, is classifi ed in the category of countries with medium resources), besides certain causes of biological nature (one of them consisting of the difoliage degree, namely the degree of forests drying, indicator which, in 1991, counted below)1, a negative impact has been involved by certain inadequate policies carried out within the pervious periods. We are talking here, fi rstly, about the rapacious exploitation of the forestry fund during the last half century (policy which keeps on being run presently as well), by cropping quantities of wooden mass bigger than the exploitation capacity of the forests, as set up by forest arrangements, implying negative effects of ecosystems degradation (erosions or land sliding which tend to get generalized, decrease of the water debits and phreatic water sheet, dramatic climatic alterations, with extended draught over several successive years). Fighting the forbidden grubbing, initiating a national program of retimbering, these are representing the basic conditions for the protection of the only one ecosystem which secures the natural balance of the entire country. Wastes management. One of most critical issues of the environment protection is given by the wastes management. As a result of the consumption increase but also as a result of the old technologies and machinery of the industry, in Romania there are millions of tons of wastes being produced each year. Thus, in 2006, the total quantity of solid wastes being generated counted for 380,2 million tons of which, industrial and agricultural wastes represented 27,8 million tons, urban wastes 7,9 million tons and the mining sterile 344,5 million tons, arising mostly from the activities of lignite extraction. However, there is a tendency of decreasing the amount of dangerous wastes to be noted for the last years, these representing in 2006, 2,5 million tons (1% of the total general wastes), the biggest quantities being generated by the extractive industry (1.905 thousand tons), chemical industry (135 thousand tons), metallurgical industry (126 thousand tons), or originating in shabby oils (117 thousand tons), in the crude refi ning (78 thousand tons), etc. As to the degree of revaluating the wastes, while it is exceeding 80% for the metallic, glass, wood, paper, textiles, plastics wastes, a low degree of revaluating is to be considered for petroleum wastes, the mining extractions wastes and residual mud.



The storage of the industrial wastes is generating particular problems to the environment, mainly in the case of the sterile storages, both by the risk as to the stability and the negative direct impact on the soil (occupying the lands and their degradation), the pollution of the surface and underground waters, the soil pollution. Meantime, there are frequent situations when the garbage is stored uncontrollable, in the neighborhood of human habitats and surface waters, without taking the adequate steps for the environment protection.

Environment protection In the frame of the policy meant to secure a durable human development, after the year 1989, in Romania the selection of the priorities for action has been taken into consideration and the required legislative acts have been initiated aiming the environment protection and conservation. The targets aimed the achievement of the preservation of conditions for the people health, avoiding the pollution through preventing steps, the preservation of the biodiversity, the protection against the natural disasters and against the accidents, as well as the connection to the provisions of the international Conventions and Programs. The strategy for the environment protection, drawn up in Romania is based on the examination of the relationship between the economic development and the environment quality, a series of laws, steps and programs being adopted in this respect, aiming major aspects such as: the arrangement of the hydrographic basins in order to prevent the negative events associated to fl oods, land sliding , streaming etc., an adequate use of the lands even by giving back the natural vocation to those which got inadequate uses; the rational exploitation of the soil and underground resources, in accordance with the maintenance of the balance between the natural processes and the human life requirements; preventing and fi ghting all the polluting phenomena by eliminating or reducing the generating causes, by introducing non/polluting technologies, by using equipments and installations for eliminating or reducing the noxious substances etc. In fact, Romania is one of the fi rst countries which adopted a National Strategy for a Durable Development, in 1999, this one being in accordance with the regulations in the fi led in force at the European and world-wise level, which aims absolutely all the fi elds of the social and economic life. In order to achieve the forecasted targets, annually there is a series of expenses for the environment protection, which are made in the form of investments and current spending, carried out by both un-specialized producers and specialized producers or the local public administration. The total expenses at the national level, for activities of environment protection, amounted, as an average over the period 2002-2006, 2,85 billion of lei, representing about 1,8% of the GDP, out of which the investments amounted almost 956 million of lei (33,1%) while the internal current spending amounted 1,894 billion of lei (66,7%). By categories of producers, the total expenses went in a proportion of 59% to the un-specialized ones, 32% to the specialized ones and 9% to the local public administration.



On an overall basis, the total expenses for the environment protection, spread over protection activities, underline the fact that they were preponderantly directed towards activities of the wastes management (43,4%), activities concerning the water protection (17,3%), activities concerning the soil and the underground waters protection (17,2%), activities concerning the air protection (13,4%). The outcome of these expenses is mainly materialized in supplying certain enterprises with equipments, machinery and installation for the environment protection: installations for capturing the dust (the cement industry), installations for capturing, neutralizing and revaluating the gases (thermo-energetic industry, petrochemical industry etc.); installations for water protection and treatment, installations for collecting and treating the wastes etc. When executing certain works, as auxiliary or secondary activities to their main activity which they are carrying out, some of the un-specialized producers manage to secure the increase of the quality parameters for their own activity and, meantime, contribute to the improvement of the environment factors. For instance, among these activities, there are the works meant to prevent the fl oods and remove the effects of high fl oods, the land protection, the fi ght against the erosions and banks sliding, the works meant to eliminate the fl oating material from the lakes surface as well as the wastes stored by the population within areas contiguous to the hydro-energetic arrangements (with benefi c effects on the soil and water protection). The storage of wastes on open ground is representing the most important way to eliminate the industrial wastes, about 70% of the generated wastes being stored annually in Romania likewise. Thus, in the year 2006, the records are showing that there were 935 warehouses of wastes, out of which municipal warehouses (covering a surface of 796 ha) and 683 industrial warehouses (covering a surface of de 11.142 ha), most of them consisting of waste dumps of mining sterile (203 warehouse), pits (121), ordinary industrial warehouses (107) waste dumps of slag/ashes (77), decantation dams (64). Meantime, we have to underline are the efforts undertaken in order to process the residuum generated by the crude extraction in order to let them become consistent with the ecological requirements, by means of imported equipments, which residuum are stored over a 70-80 years period, as slem warehouses, of which there is a crude being extracted and reused. In the perspective of the forthcoming years, the efforts meant to improve the activities of the environment protection will constitute a top priority concern for all the factors being involved in this fi eld. According to the estimates drawn up by the Department for the Environment Protection, along with European specialists, over the next 20 years Romania should invest more than 20 billion euro in order to maintain the ecological equilibriums as close as possible to the environment standards, which are considered as acceptable in the frame of the European Union.

Policies concerning the environment protection Taking into account the fact that a healthy environment is essential for securing the prosperity and the life quality and considering also the real fact which shows that the damages and the costs generated by the pollution and by the climatic



changes are considerably huge, Romania is promoting the concept of decoupling the impact of the environment degradation from the economical growth, by promoting the effi ciency and by interpreting the high standards of the environment protection as a challenge to innovation, to new markets creation and to new business opportunities. Targeting, as main objective, the consolidation of the administrative structures as basic element for building up a solid system of environment management and the contribution to the durable development, the activity carried out in this fi eld will focus on the following priorities: • Integrating the environment policy in the process of drawing up and enforcing the sectorial and regional policies; • Evaluating the actual situation of the environment factors and substantiating a long term strategy of development in the fi eld of environment, regenerating and non-regenerating resources; • Consolidating the institutional capacity in the environment fi eld; • Improving the quality of the environment factors within the urban and rural zones; • Extending the national network of protected areas and natural reservations, the rehabilitation of the coastline infrastructure of the Romanian littoral, the ecological and economic resizing of the Danube; • Consolidating the trans-frontier and international partnership with similar institutions from other countries in order to watch the stage of implementing the international agreements; • Drawing up the strategies for the protection of the citizens against the natural disasters, the ecological accidents and exposures within areas of ecological risk; • Consolidating the partnership with non-governmental organizations in the process of drawing up and enforcing the public policies in the fi eld.

Transitory steps implied by the adhesion of Romania to the European Union as to the environment fi eld

As far as the environment is concerned, the European Union directives are very complex and oblige the countries members to sustained efforts in order to line up with the European standards. The accent goes to the environment issue from the point of view of the air quality, the policy carried out in the fi eld of wastes, the water quality, the industrial pollution and the risk management. The aspects concerning the air quality are settled by the Directive 94/63/CE issued by the European Parliament and by the Council on December 20th, 1994, concerning the control on the emissions of volatile organic compounds arising from the storage and distribution of fuels and their distribution from terminals to the fuel distribution stations, amended by the Regulations no 1882/2003 of the European Parliament and by the Council of 29.03.2003. • Water quality, generally speaking, and the one of the potable water, particularly, is treated with utmost attention by the European Union. When studying the environment situation, the air and water quality hold a determinant place.



Out of the examination of the directives which are regulating, at the European level, the water quality (Directive 83/13, regarding the limit values and quality targets for the cadmium evacuations, amended by Directive 91/692/1991, as well as Directive 84/156/1984, regarding the limit values and quality targets for the hexachlorcyclohexan evacuations, amended by Directive 91/692/1991), it is resulting that Romania must do huge steps in order to line-up and comply with these requirements. That is why the European Union approved for Romania a number of derogations, namely: the limit values for cadmium and mercury evacuations into waters are not applying on the territory of Romania until December 31st, 2009 for a number of 23 industrial installations. By derogation from Directive 84/491/CEE of the Council of October 9th, 1984 concerning the limit values and quality targets for the linden evacuations into waters, as stipulated by Directive 76/464/CEE and Council of May 4th, 1976, regarding the pollution caused by certain dangerous substances being evacuated into the aquatic environment of the Community, these requirements are not applied on the territory of Romania until December 31st, 2009 for a number of three industrial installations. Also by derogation, the provisions of Directive 86/280/CEE of the Council of June 12th, 1986 concerning the limit values and quality targets for the evacuations of certain dangerous substances, amended by Directive 91/692/CEE of the Council of 23.12, are not applied on the territory of Romania until December 31st, 2009 for a number of 21 industrial installations. Another derogation from the provisions of Directive 91/271/CEE of the Council of May 21st, 1991, concerning the treatment of the urban residual waters amended by the Regulations (CE) no. 1882/2003 of the European Parliament and Council of 29.09.2003, the requirements regarding the systems of collecting and treating the urban residual waters are not applying entirely on the territory of Romania until December 31st, 2018, two distinct stages being stipulated in this respect: according to the provisions of the article 3 of the directive, the conformity must be achieved by the urban agglomerations having an inhabitant-equivalent lower than 10,000, by December 31st, 2013; the conformity with the provisions of article 5 (al. 2) of the directive must be achieved by December 31st, 2015 by the urban agglomerations having an inhabitant-equivalent higher than 10,000. Romania is bound to achieve a gradual extension of the systems of collecting r the residual waters in conformity with the following minimum general levels of inhabitants-equivalent: 61% by December 31st, 2010; 69% by December 31st, 2013; 80% by December 31st, 2015. Romania is bound to achieve a gradual extension of the treatment for the residual waters in conformity with the following minimum general levels of inhabitants-equivalent: 51% by December 31st, 2010; 61% by December 31st, 2013; 77% by December 31st, 2015. The Directive 98/83/CE of the Council from November 3rd, 1998, concerning the quality of water meant to the human consumption, amended by the Regulations (CE) of the European Parliament and Council no. 1882/2003, stipulates concrete steps



to which a number of derogations applied taking into consideration the diffi culties faced by Romania in the process of lining up rapidly to the directive requirements. • Romania will have to pay a particular attention as regards the lining up to the provisions of the Regulations (CEE) no. 259/93 of the Council of February 1st, 1993 concerning the supervision and control of the transports of wastes within, to and from the European Community, subsequently modifi ed by the Regulations (CE) no. 2557/2001 of the Commission of 28.12.2001. In this respect, it is stated that until December 31st, 2015, all the transports to Romania, containing wastes meant to recovery, as enumerated by the Regulations (CEE) no. 259/93, must be notifi ed the competent authorities while the relative documents must by processed in accordance with the European standards. There is period of another ten years which is granted to Romania for conforming to the European standards, which means respite large enough, but the steps to be taken and adopted are of a great complexity. By derogation for the regulations, until December 31st, 2011 the Romanian authorities in charge may draw up objections regarding the transports towards Romania containing certain wastes meant to recovery. Till December 31st, 2001 Romania may draw up objections regarding the transports towards Romania containing certain wastes meant to recovery, as enumerated by the Annex IV to the Regulations as well as in respect of those transports mean to recovery, which are not stipulated by the annexes to the regulations. This dead line may be prorogated up to latest December 31st, 20015, in accordance with the procedure established by the 91/156/CEE of the Council. Romania is bound to hit the global target of recovery or incineration in installations of wastes incineration with energy recovery, by December 31st, 2011. • The steps which have to be undertaken in the fi eld of the liquid wastes management of high level of environment pollution are those stipulated by Directives 75/442/CEE, 1999/31/CE and 75/442/CEE. By derogation from the provisions of Directive 1999/31/CE and without causing prejudice to the Directive 75/442/CEE of the Council of July 15th, 1975 concerning the wastes as well as to the Directive 91/689/CEE of the Council of December 12th, 1991 concerning the dangerous wastes, the requirements regarding the water control and the infi ltrations management, the soil and water protection, the control and security of the gases stability are not to apply in Romania for a number of 101 municipal warehouses for wastes which will exist until July 16th, 2017. Starting with June 30th, 2007 Romania provides the Commission, by June 30th, of each year, a report concerning the gradual enforcement of the directive, as well as its compliance with these intermediary targets. Romania will put in practice the provisions of the Directive 2002/96/CE of the European Parliament and Council of January 27th, 2003, concerning the wastes of electric and electronic equipments, amended by the 2003/108/CE of the European Parliament and Council of 08.12.2003, with one accepted derogation only, namely, the extension until December 31st, 2008 of the dead line set up for an average level of separate collecting of minimum four kilograms per capita for wastes generated by the population households.



• The Directive 96/61/CE of the Council of September 24th, 1996 concerning the prevention and the integrated control of the pollution, amended by the Regulations (CE) of the European Parliament and Council no. 1882/2003, is regulating the steps which the member states of the European Union should enforce in order to limit, control and eliminate the industrial pollution. Romania is considered as being a country of “high level of risk in the fi eld of the industrial pollution as it has been marked, still keeping the negative effects of an intense industrialization (forced), un-accompanied by necessary steps meant to reduce the pollution and to control it”. In this respect, in order to give it the possibility to line up to the European standards, Romania takes the advantage of a series of derogations from the provisions of the European Union directive. These derogative steps are stipulated by timetable, taking into account the level of pollution which the industrial companies from Romania are showing, as well as the costs implied by the reduction of the pollution and the implementation of the risk management. To this purpose, our country has negotiated and accepted a calendar, under the circumstances of the derogation from the provisions of the article 5, alin. (1) of the Directive 96/61/CE, according to which the conditions to comply with for authorizing the existing installations are not to apply on the Romanian territory to a number of installations, provided that these installations are operated in conformity with the limit values of emissions, the equivalent parameters or the available technical actions, in accordance with the provisions of the article 9, alin. (3) and (4) of this document. The fully coordinated authorizations should be released for these installations before October 30th, 2007 and should comprise individual compulsory calendars, in order to achieve the full compliance with the general principles which govern the basic obligations of the operators, as stipulated by the Directive. • The European Union is paying a great attention to the conditions of incinerating the wastes as well as to the way the emissions into the atmosphere of the polluting agents are controlled. It is evaluated that Romania faces diffi culties as to the observance of the program included by the Directives 2000/76/CE and 2001/80/CE of The European Parliament and Council. Under the circumstances, a series of derogative steps have been accepted, in order to allow Romania to line up, within a reasonable period, to the European Union requirements in this respect. Starting with March 31st, 2007, Romania is bound to report to the Commission, until the end of each quarter of every calendar year, about the situation of shutting down the non-complying installations for the thermic treatment of the dangerous wastes and the quantities of medical wastes being treated during the previous year. In case that the Commission, taking into consideration mainly the effects on the environment and the need to reduce the misrepresentation of the competition on the domestic market, involved by the transitory steps, considers that these plans are not enough for reaching the forecasted targets, it notify Romania accordingly. Within the following three months after getting such a notifi cation, Romania must communicate the steps which were taken in order to hit the respective targets.



Subsequently, in case that this time also, by consultations with the member states the Commission considers that these steps are not enough for reaching the targets, it releases the procedure of sanctioning the non-observance of the obligations resulting from the quality of member state, in accordance with the article III-360 of the European Constitution.

Note 1 .According to a number of surveys performed in 1991 within the European countries, the difoliage process of the forest in Romania represented below 19% drying degree, which place Romania on a better position as comparatively other countries such as Belgium, Finland, Norway, Sweden, Hungary, Greece, Holland (10-25% drying degree ) or United Kingdom, Poland, Czech Republic, Portugal, Russia, Germany, Lithuania (over 25%) – See Mircea Bulgaru: „Mileniul III, Disperare şi Speranţă, o nouă paradigmă a dezvoltării”.

Bibliografi e

- Cunoaşte România, Editura Economică, 2004 - Constantin Anghelache – România 2007. Zestrea social-economică la aderare, Editura Economică, 2007 - Directivele Uniunii Europene privind mediul înconjurător -Mileniul III, Disperare şi Speranţă, o nouă paradigmă a dezvoltării, Editura „Revista Română de Statistică”, 2003. -Constantin Mîndricelu – Contabilitatea fl uxurilor de materiale – un instrument efi cient pentru analiza interrelaîiilor „Economie-Mediu”, Revista Română de Statistică, nr. 5/2006 - Regulamentul (C.E.) al Parlamentului European şi al Consiliului, nr. 1882/2003 - Cheltuielile pentru protecţia mediului – Seria statistica mediului, INS 2006 - Anuarul Statistic al României, INS, 2005, 2006, 2007



Reforma fi scală în România Lector univ. drd. Dănuţ CHILAREZ Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti Asist. univ. drd. Flavia STOIAN Academia de Studii Economice, Bucureşti

Abstract Articolul prezintă conceptele de bază pe care se întemeiază politica fi scală în România, conformă cu directivele fi scale ale Uniunii Europene.

Prezentăm principiile fi scale, politicile fi scale, soluţiile pe care trebuie să le

adopte ţara noastră pentru a realiza conformitatea reglementărilor naţionale

cu cele europene.

***

Obiectivele fundamentale ale fi scalităţii sunt realizate prin promovarea politicii fi nanciare, economice şi sociale. Prin politica fi nanciară statul trebuie să-şi procure resursele fi nanciare necesare realizării funcţiilor statului.Acest obiectiv principal este realizat prin promovarea şi respectarea principiilor fi scale. Volumul impozitelor poate spori printr-un număr mai mare de plătitori, introducerea de noi impozite sau extinderea bazei de impozitare. Impozitul are un randament ridicat dacă prezintă un caracter universal cu cote mici de impozitare astfel încât să nu reprezinte o povară pentru contribuabil. Universalitatea impozitului pentru contribuabili dar cu cote procentuale rezonabile poate constitui pentru buget o sursă mult mai sigură de venituri decât utilizarea unui număr mare de impozite cu cote ridicate. Politica fi scală în domeniul economic urmăreşte dezvoltarea unor activităţi din economie prin pârghii de infl uenţare a creşterii producţiei, dezvoltării serviciilor şi a agriculturii. Dezvoltarea exportului şi reducerea importului astfel încât să se realizeze echilibrul balanţei comerciale, reprezintă un obiectiv prioritar cu consecinţe favorabile pe ansamblul economiei naţionale.Limitarea importului se poate realiza prin taxe vamale mari, accize pentru anumite produse. Acest obiectiv trebuie realizat în corelaţie cu dezvoltarea sectorului productiv pentru bunurile economice care sunt defi citare şi se pot fabrica în ţară. Se pot crea noi locuri de munca cu consecinţe favorabile asupra creşterii veniturilor impozabile asupra forţei de muncă şi implicit limitarea

Politică fi scală


fondurilor fi nanciare pentru protecţia şomerilor. Încurajarea agenţilor economici pentru a dezvolta anumite activitaţi se realizează prin scutiri de la plata impozitului pe profi t sau reducerea în anumite sectoare pentru unele bunuri autohtone cu costuri ridicate, facilitaţi prin utilizarea unor amortizări accelerate în primul an de dobândire a capitalului fi x ca active imobilizate. Prin politica fi scală pe care statul o promovează, se urmăresc obiective de ordin social şi politic. Mecanismul fi scal urmăreşte acordarea de facilităţi contribuabililor cu venituri relativ mici, fi ind scutiţi de impozite până la un anumit cuantum. Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse dăunatoare sănătăţii: alcool, tutun şi produse din tutun. Realizarea efi cientă a activitaţii fi scale corelată cu un control fi nanciar intern şi extern contribuie la îndeplinirea celui mai important obiectiv al politicii fi scale : un buget de venituri sufi cient de mare care să elimine defi citul bugetar. În acest context, politica fi scală trebuie să realizeze folosirea conştientă a întregului ansamblu de instrumente şi procedee cu caracter fi scal pentru stabilirea nivelului şi structurii prelevărilor obligatorii, operaţiile impozabile, regimul exonerărilor şi al creditelor fi scale astfel încât procesul repartiţiei produsului social să asigure rezervele necesare acoperirii cheltuielilor publice şi a celor pentru protecţie socială.Intreg sistemul fi scal trebuie să se caracterizeze prin aşezarea sarcinilor fi scale potrivit principiului justeţei sociale, fără nici un fel de discriminare între contribuabili. Volumul diferit al impozitului perceput, ţinând seama de mărimea venitului sau a averii, răspunde unor criterii de echitate şi satisface funcţia socială, ca trăsătură a sistemului fi scal, prin care sunt favorizate categoriile de contribuabili cu greutaţi materiale mari, ca şi agenţii economici care utilizează forţă de muncă cu capacitate redusă sau tineri absolvenţi ai învăţământului superior. Rezultă că obiectivele fundamentale ale fi scalităţii sunt: - promovarea politicii fi nanciare prin încasarea veniturilor fi scale, prin plăţi obligatorii şi fără contraprestaţii de către contribuabili; taxe, contribuţii şi fonduri speciale. Scopul încasării acestor venituri este acoperirea cheltuielilor publice necesare oricărei societăţi pentru a funcţiona în limite normale; - promovarea politicii economice prin dezvoltarea activităţilor productive care asigură perenitatea fi rmei, reduceri de impozite pentru activităţile de export, dezvoltarea unor sectoare de activitate şi inhibarea altora; taxe vamale mari,accize pentru acele bunuri din import care se produc şi în ţara noastră cu scopul de a proteja producţia indigenă etc - promovarea politicii sociale pentru persoanele dezavantajate, datorate veniturilor mici sau cu capacitate redusă de muncă, veterani de război, handicapaţi etc.Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătăţii şi la plata unor

Politică fi scală


fonduri speciale a tuturor agenţilor economici care fac reclamă şi publicitate la astfel de produse. Politica fi scală este orientată spre realizarea următoarelor funcţii ale sistemului fi scal: - funcţia fi nanciară este instrumentul prin care statul procură resursele necesare fi nanţării activităţilor de interes naţional; - funcţia economică stimulativă, prin facilităţi prevăzute în sursele legislative de reglementare: reduceri de impozit pe profi t, reinvestirea profi tului net, scutiri de impozite pentru zonele declarate defavorizate etc; - funcţia socială, manifestată prin aceea că sistemul fi scal trebuie să favorizeze anumite categorii sociale; - funcţia de control dă posibilitatea statului prin intermediul sursei informaţionale a contabilităţii, să valideze volumul corect al vânzărilor, costul de producţie, cotabilitatea cheltuielilor şi veniturilor, a modului corect al bazelor de calcul pentru impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adăugată, accize etc. precum şi plata acestora la termenele prevăzute de lege; - funcţia de echitate.Toţi agenţii economici. persoane juridice şi persoane fi zice care desfăşoară activităţi economice în scopul obţinerii de profi turi trebuie să fi e impozitate.Chiar dacă aceştia obţin facilităţi fi scale pe o perioadă limitată de timp, după aceasta, trebuie să contribuie cu o cotă (sumă) la dezvoltarea societăţii. Nu se poate vorbi de un sistem fi scal perfect, dar el poate fi modifi cat în concordanţă cu dezvoltarea sectorului privat. Statul trebuie să deţină în proprietatea sa activităţile strategice ale economiei şi domeniile de interes naţional: învăţământul şi educaţia, sănătatea, securitatea ţării şi a individului, arta şi cultura. Aceasta va putea fi realizată atunci când statul va cesiona întreprinderile sale sectorului privat, când monopolul asupra unei activităţi va fi înlocuit de concurenţă, când legile vor fi relativ stabile, clare şi echitatea în materie de impozite va fi efectiv aplicată.

Principii fi scale

Din punct de vedere fi scal, se cunosc următoarele implicaţii ale sistemului fi scal asupra oricărei economii: Justifi carea generală a impozitului Impozitul în sine este justifi cat, deoarece funcţionarea oricărei societăţi implică costuri care trebuie să fi e acoperite prin resurse sufi ciente. Resursele pe care statul le poate deţine, provenind de exemplu din proprietăţile sale nu sunt sufi ciente ceea ce este cazul general. Din acest motiv impozitele trebuie prelevate în mod obligatoriu şi fără contraprestaţie din partea statului.Dreptul de a introduce impozite îl are statul, prin organele puterii centrale de stat (Parlament), prin administraţiile de stat locale.

Politică fi scală


Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de stat de importanţă naţională,iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale. Toţi agenţii economici, conform dispoziţiilor legale, trebuie să suporte o parte din cheltuielile statului. Intreaga activitate de impunere ,urmărire şi percepere a impozitelor şi taxelor constă în aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legale şi orice abatere în acest sens înseamnă încălcarea legii cu consecinţe ce atrag răspunderea celor în cauză. Literatura de specialitate a emis o serie de principii fi scale: echitate, elasticitate, randamentul impozitului etc. Multe dintre aceste principii nu s-au regăsit în practica fi nanciară a statului. Astăzi dorim altceva; principii sănătoase, exercitate de stat şi aplicate de fi ecare întreprindere. Ce impact trebuie să aiba impozitul asupra unui individ sau a unei întreprinderi? Ce principii ar trebui aplicate pentru ca sistemul fi scal din România să devină o pârghie pentru dezvoltarea societăţii ? Economiştii au analizat activitatea economică şi fi nanciară a ţărilor europene care diferă unele de altele, căutând cea mai bună impunere care să satisfacă doleanţele ţărilor membre. Principii dezbătute şi analizate de laureatul Premiului Nobel pentru economie în anul 1993, Allais Maurice, au avut într-adevăr cele mai îndrăzneţe reguli în materie de impozitare:

Justifi carea impozitului Este o problemă de cultură a fi ecărui individ, să înţeleagă că nici un stat din lume nu poate funcţiona dacă nu are şi resurse fi nanciare. Sănătatea, securitatea, arta şi cultura, învăţământul sunt domenii de importanţă naţională. Funcţionarea lor efi cientă necesită sufi ciente resurse fi nanciare. Statul nu are posibilitatea să le acopere din resurse proprii. Toate aceste domenii de activitate sunt de ordin naţional, care au o fi nalitate asupra fi ecărui cetăţean. În măsura în care resursele fi nanciare provenite de la întreprinderi şi persoane juridice sunt sufi ciente, o parte se vor reîntoarce în benefi ciul contribuabililor. Deci, impozitul este justifi cat. Principiul neutralităţii şi efi cacităţii impozitului1 Neutralitatea impozitului presupune de a nu fi investit cu altă funcţie decât cea fi scală, adică fi nanţarea cheltuielilor publice fără să infl uenţeze condiţiile de funcţionare a economiei, repartiţia avuţiilor sau structurilor sociale. Impozitul urmează să aibă ca fi nalitate realizarea unei economii efi ciente.Neutralitatea impozitului poate fi privită sub două aspecte: l din punct de vedere al cercetării unei efi cacităţi maxime a întreprinderii2 pentru resurse şi tehnici date, un impozit general sau o taxă uniformă pe consumaţii provenită de la terţi nu afectează rezultatul întreprinderii (exemple:impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoare

Politică fi scală


adăugată dacă nu implică aplicarea proratei, contribuţiile la asigurări sociale suportate de salariaţi etc) l din punct de vedere al dinamicii progresului tehnic şi economic. Impozitul nu trebuie “să intimideze” benefi ciile atunci când acestea provin dintr-o punere în practică a tehnicilor moderne ,efi ciente, a reducerii costurilor şi o mai bună orientare a producţiei.Benefi ciile constituie premiza dezvoltării întreprinderii şi implicit a economiei naţionale.Dacă agenţii economici simt benefi ciile lor suportând impozite acceptabile, incitaţia lor la o mai bună gestionare a resurselor economice şi fi nanciare nu poate să fi e diminuată în aceiaşi măsură.Acestea sunt în general întreprinderile care înregistrează pierderi şi care în mod normal trebuie penalizate şi nu cele care realizează profi turi.In permanenţă Ministerul Economiei şi Finanţelor ca reprezentant al statului a căutat soluţii de impunere care să răspundă cel mai bine autonomiei tehnice cu toate regulile de avizare, lichidare şi încasare a creanţelor fi scale. Puterea legislativă prin Parlament trebuie să reprezinte interesele statului, dar să nu omită pe cât posibil aplicarea practică a teoriei principiilor fi scale.

Pricipiul transparenţei impozitului Impozitul trebuie să fi e prelevat, urmând principii simple ,clare să nu dea loc interpretărilor şi deci aplicarea lor să fi e cât mai puţin costisitoare. De cele mai multe ori aplicarea unui impozit a fost prezentat pe zeci de pagini în Monitorul Ofi cial, conducătorul economic al fi rmei ocupă o mare parte a timpului studiindu-le pentru aplicarea lor corectă în practică.Apariţia unei legi sau ordonanţe este urmată de regulă de norme de aplicare care apar cu mare întârziere, instrucţiuni care nasc confuzii şi lasă loc interpretărilor aparatului fi scal care trebuie să apere interesul statului faţă de agentul economic preocupat în permanenţă de a găsi calea legală pentru impunerea cea mai mică.

Principiul impozitului impersonal Principiul respectiv semnifi că faptul că prelevarea impozitului nu trbuie să implice cercetarea de tip inchizitorial la viaţa persoanelor fi zice sau juridice. Personalul din aparatul fi scal selecţionat pe principiile competenţei profesionale şi morale, cu siguranţă conduce automat la efi cienţa activităţii fi scale dar şi a diminuării riscului fi scal al contribuabililor atâta timp cât personalul care se afl ă în slujba statului, reprezintă organ de îndrumare şi control. Principiul impozitului individual Obiectivul fi nal şi preocuparea esenţială a statului, în orice societate democratică, este asigurarea şi dezvoltarea deplină a personalităţii fi ecărui cetăţean după propriile sale aspiraţii remarca Allais Maurice în lucrarea “Pour la reforme fi scale”, 1983 care a obţinut premiul Nobel pentru economie. În măsura posibilului, cetăţeanul trebuie să fi e liber de alegerile şi nevoile sale,

Politică fi scală


de veniturile şi proprietăţile sale în funcţie de aceste criterii legea precizează impozitul ca atare, mărimea sa prin metodele şi tehnicile de impunere. Walter Lippman remarca în una din lucrările sale …“Concepţia liberală de egalitate nu comportă în cele din urmă promisiunea de a recunoaşte toţi oamenii egali bogaţi ,egali infl uenţi, egali onoraţi şi egali instruiţi” . Din contră ceea ce promite este aceea că dacă inegalitatea convenţională datorată privilegiilor şi prerogativelor este anulată “superiorităţile intrinseci se vor degrada.”

Principiul nediscriminatoriu Impozitul nu trebuie să fi e discriminator. Impozitul trebuie să fi e stabilit urmând reguli care sunt aceleaşi pentru toţi. Orice măsură fi scală directă sau indirectă discriminatorie faţă de un grup social oarecare este incompatibilă cu principiile generale a unei societăţi democratice.

Concluzie

Realizând o retrospectivă a principiilor fi scale prezentate, rezultă că statul prin sistemul fi scal infl uienţează şi intervine în dezvoltarea activităţilor economice .Intr-o economie de piaţă, contribuabilul îşi pune întrebarea cât de mult poate interveni statul în dezvoltarea întreprinderilor, mai ales cele aparţinând sectorului privat?

Note 1. Allais Maurice, Pour la reforme fi scale, Paris,1983. 2. Ana Morariu (coordonator), Contabilitaatea şi fi scalitatea în dezvoltarea

întreprinderii, Ed.ExPonto, 2006

Bibliografi e selectiva: - Allais Maurice, Pour la reforme fi scale, Paris,1983 - Ana Morariu, Contabilitate şi Gestiune fi scală, Editura ASE, 2004 - Delesalle Eric, 100 Difi cultes comptables Fiscales et juridiques collection, Experts, 2003. - IFRS, traducere autorizată, Ed.CECCAR,2

Politică fi scală


FISCAL REFORM IN ROMANIA

Lecturer PhD candidate Dănuţ CHILAREZ Constantin Brâncoveanu University, Piteşti Assistant lecturer PhD candidate Flavia STOIAN Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract The paper presents the basic principles on which Romanian fi scal policy

is substantiated, in accordance with the European Directives in fi scal fi eld to which

Romania has to comply. We hereby point out the fi scal principles, the fi scal policies

and the amendments that are to be made in our country in view to reach national

legislation compliance with the European one.

***

The fundamental objectives of fi scality are achieved through the promotion of fi nancial, economic and social policies. Through its fi nancial policy, the state has to procure the fi nancial resources necessary for state functions carrying out. This core objective is achieved by promoting and observing the fi scal principles. The taxes volume could raise by increasing the taxpayers number, by introducing new taxes or by extending the tax basis. The tax has a high yield if having a universal nature, with low tax shares, so that it would not represent a burden for the taxpayer. Taxes universality with reasonable shares could represent a surest source of revenues for the budget than the use of numerous taxes with higher shares. The fi scal policy in the economic fi eld envisages the development of certain economic activities, through key factors infl uencing production increases, services and agriculture development. Exports development and imports reduction in view to reach trade balance equilibrium represent a priority objective with favourable consequences for the national economy as a whole. Imports limitation could be achieved by high custom duties and excises for certain products. However, this objective should be reached in correlation with the development of production sector for the economic goods characterised by scarcity and that could be produced in our country. New jobs could be created, with favourable consequences upon the increase in taxable income of labour force and, implicitly, the limitation of fi nancial funds for unemployment protection. The incentives granted to economic agents in view to develop certain activities materialise in exempts from profi t taxes or in the reduction of sectors producing domestic goods with high costs, facilities by using accelerated sinking in the fi rst year of acquiring fi xed capital as tangible assets. Social and political objectives could be reached through the fi scal policy promoted by the state. The fi scal mechanism envisages the granting of certain facilities to the taxpayers with relatively low income, being exempted from the payment of taxes up to a certain quantum. Fiscality operates with very high taxation shares in order to limit the consumption of products with health risk: alcohol, tobacco and

Fiscal Politics


tobacco products. The effi ciency of fi scal activity, correlated with internal and external audits contribute to the achievement of the major objective of fi scal policy: a revenues budget high enough for the removal of budgetary defi cit. In this context, fi scal policy should consciously use the whole tools and procedures of fi scal nature in view to establish the level and structure of compulsory deductions, the taxable operations, the regime of exonerations and fi scal loans, so that social product allotment ensure the necessary reserves for covering public expenses and social protection services. The whole fi scal system should be characterised by fi scal burden setting up in accordance with social fairness, with no discrimination between taxpayers. The different amount of taxes, taking into account the income or wealth level, meet equity criteria and the social function, as a feature of fi scal system, favouring the categories of taxpayers with high expenses, as well as the economic agents using low capability labour force or young graduates of tertiary education. Consequently, the fundamental objectives of fi scality are: - the promotion of fi nancial policy, by cashing the fi scal revenues, by compulsory deductions of taxpayers; taxes, contributions and special funds. The purpose of cashing all these revenues is to cover public expenses, necessary for the appropriate functioning of any society; - the promotion of economic policy, by developing productive activities that ensure the company stableness, taxes reduction for export activities, the development of certain sectors of activity and the inhibition of some others; high custom duties and excises for those imported goods that are also produced in our country, in view to protect the domestic production; - the promotion of social policy on deprived persons due to low income or low work capability, war veterans, disabled persons, etc. Fiscality operates with high taxation shares aiming at the limitation of the consumption of health risk products and contributions to special funds, applied to all economic agents advertising such products. The fi scal policy is oriented towards the achievement of the following functions of fi scal system: - fi nancial function is the tools used by the state in view to ensure the necessary resources for fi nancing national interest activities; - incentive economic function, through facilities provided by legal framework: reduction of taxes on profi t, reinvestment of net profi t, tax exempts for deprived areas, etc.; - social function, meaning that the fi scal system should favour certain social categories; - control function enabling the state, through accountancy information sources, to validate the real volume of sales, the production costs, the income and expenditure bookkeeping, the accuracy of computation basis for salary taxes, value added tax, excises, etc., as well as their payment in due time; - equity function, meaning that all the economic agents, legal and natural persons carrying out economic activities in view to achieve profi ts should be subject to taxation. Though acquiring fi scal facilities for limited periods, they should afterwards contribute with the appropriate amounts to the society development. A fi scal system cannot be perfect, but it could be changed in accordance with

Fiscal Politics


the development of private sector. The state should own the strategy activities of the economy and the national interest fi elds: education, health, country and individuals security, arts and culture. All these will be reached at the moment when the state will assign its enterprises to the private sector, when the monopoly over an activity will be replaced due to competitiveness reasons, when the legal framework will be fairly stable and clear and when equitable taxation will be effectively applied.

Fiscal principle for the third millennium

From the fi scal standpoint, the following implications of the fi scal system over any economy are known:

General justifi cation of taxes The tax is, by itself, justifi ed since the functioning of any society involve certain costs that are to be covered through appropriate resources. The resources that could be owned by the state, coming for instance from its properties, are not enough – and this is the state of play in general. For this reason, taxes are to be compulsorily collected, without a state counterpart. The state enjoys the right to introduce taxes, through central state entrusted bodies (the Parliament) and local governments. The Parliaments endorses the introduction of state taxes on national interest, while local governments are entrusted to introduce certain taxes in favour of administrative – territorial units. In accordance with legal provisions, all the economic agents should support a part of state expenses. The whole activity related to taxation and taxes collection reside on accurately applying and observing the legal provisions and any nonconformity in this sense means law infringement, with consequences upon legal responsibility. The specialised literature mentions a series of fi scal principles: equity, fl exibility, taxation yield, etc. Many of these principles were not transposed in state fi nancial practise. Nowadays, we require something else: sound principles, exercised by the state and put in place by each enterprise. Which would be the taxes impact upon an individual or an enterprise? What principles should be put in place so that Romanian fi scal system would become an instrument for the society development? The economists have analysed the economic and fi nancial activity of European countries, which are different from one case to another, seeking for the best taxation that meets the requirements of Member States. The principles subject to debates were also analysed by Allais Maurice, the laureate of Nobel award for economics in 1993, who considered they really included the most daring rules in taxation fi eld:

Taxation justifi cation It is a matter of individual culture to understand that no state in the world could function without fi nancial resources. Health, security, arts and culture, education are fi elds of national interest. Their effective functioning require appropriate fi nancial resources. The state has no possibility to cover them from own resources. All the four

Fiscal Politics


activity fi elds are of national interest, with effects upon everyone. To the extent to which the fi nancial resources coming from enterprises and legal persons are not suffi cient, part of them will return to taxpayers benefi t. Therefore, taxation is justifi ed.

Taxation neutrality and effectiveness principle1

Taxation neutrality supposes the existence of a single function, the fi scal one, namely the fi nancing of public expenses without infl uencing the conditions of the economy functioning, wealth or social structures distribution. The tax is supposed to have as fi nal effect an effi cient economy. Taxation neutrality should be seen from two points of view: l from the standpoint of analysing the maximum effectiveness of an enterprise2 for given resources and techniques, a general tax or a lamp sum taxation on consumables coming from third parties do not infl uence the enterprise’s results (e.g.: tax on salary income, value added tax if it does not involve prorates, employees’ contributions to social insurances, etc.); l from the standpoint of technical and economic progress dynamics, taxation should not “threaten” the benefi ts when they are coming from putting in place upgraded, effi cient techniques, from reducing costs and from a better orientation of production. Should the economic agents perceive benefi ts as being acceptably taxed, their incitement for a better management of economic and fi nancial resources cannot be diminished to the same extent. These are generally enterprises recording losses and that should be normally punished, not the ones recording profi ts. The Ministry of Finances, as state representative, was permanently concerned with seeking for taxation solutions that would best meet technical autonomy, despite all notifi cation, liquidation and collection of fi scal claims. The Parliament, as legislative body, should represent the state interests, avoiding as much as possible the fail in applying fi scal principles.

Taxation transparency principle The taxes should be collected based on simple and clear principles, avoiding misinterpretations and therefore, minimum cost for putting them into practice. In most cases, the application of a tax was presented in tenths of pages in the Offi cial Journal, so that the economic manager of a company spends a lot of time studying them for an accurate application. The issuing of a law or ordinance is usually followed by norms issued with big delays, guidelines that generate confusions and leave room for interpretations of the fi scal system, which is supposed to defend state interests against the economic agent, permanently concerned with fi nding a legal way for the minimum taxation.

Impersonal taxation principle The respective principle means that taxes collection should not involve inquisitorial inquiries on legal or natural persons’ life. The staff of fi scal system, selected based on professional and ethic principles, certainly leads to the effectiveness of fi scal activity, but also to a diminished risk for taxpayers, as long as the civil servants represent a guiding and control body.

Fiscal Politics


Individual taxation principle The fi nal objective and the core concern of the state, in any democratic society, is to ensure the development of any citizen’s personality according to his/her own ideals, stated Allais Maurice in his paper “Pour la reforme fi scale”, 1983, which acquired the Nobel award for economics. As far as possible, the citizen should freely enjoy his/her options, income and properties, while appropriate taxes are stipulated by law, based on taxation methods and techniques. Walter Lippman stated in one of his papers “… The liberal equality concept is not entailing the promise of recognising all people as equally rich, infl uent, honoured and trained”. On the contrary, the promise is that in case of removing the conventional inequality due to privileges and prerogatives “intrinsic superiorities would run down”.

Non-discriminating principle Taxation should not be discriminatory. It should be established based on rules common for everyone. Any discriminatory direct or indirect fi scal measure against any social group is incompatible with the general principles of a democratic society.

Conclusion

Retrospectively analysing the above-mentioned fi scal principles, it results that the state, through the fi scal system, infl uences and steps in the development of economic activities. Within an economy of private type, the taxpayer question is: what is the extent to which state could step in enterprises’ development?

Notes 1. Allais Maurice, Pour la reforme fi scale, Paris, 1983 2. Ana Morariu (coordinator), Accountancy and Fiscality in the Development of the Enterprise, ExPonto Publishing house, 2006

Bibliography - Allais Maurice - Pour la reforme fi scale, Paris, 1983 - Ana Morariu - Accountancy and Fiscal Management, the Academy of Economic Studies Publishing House, 2004 - Delesalle Eric - 100 Difi cultes comptables fi scales et juridiques collection, Experts, 2003 - IFRS certifi ed translation, CECCAR Publishing House, 2

Fiscal Politics


Teorii, concepte şi scenarii demografi ce Conf. univ. dr. Gheorghe SĂVOIU Universitatea Constantin Brâncoveanu Piteşti

„Destinul Europei, în mersul ei spre

noile orizonturi ale secolului XXI, se va decide,

înainte de toate, pe plan demografi c”. Anatole Romaniuc, profesor canadian,

născut în Bucovina

Abstract

O incursiune atentă şi detaliată în istoria concepţiilor demografi ce este în măsură să ofere multe elemente interesante, explicative şi chiar instructive. În lucrarea, sugestiv intitulată „Eseu asupra principiului populaţiei” (aşa cum

afectează el viitoarea ameliorare a societăţii), Thomas Robert Malthus (1766 - 1834, preot englez, economist) a formulat în mod sistematic prima teorie demografi că a suprapopulaţiei1, într-o modalitate ferventă, lipsită de complezenţă, substituind spirala ascendentă şi progresul populaţiei umane cu „o perspectivă dezolantă şi mohorâtă, dătătoare de fi ori reci” devenită, pe bună dreptate, pe alocuri exagerată. Meritele teoriei sale, denumită între timp malthusianism, sunt deosebite fi ind, unanim recunoscută ca o primă abordare interdisciplinară a demografi ei, prin lărgirea bazei de analiză statistice a acestei discipline, prin confruntarea populaţiei cu resursele limitate şi cu economia în ansamblul ei. În sinteză, malthusianismul susţine că populaţia creşte în progresie geometrică, iar masa concretă a mijloacelor de subzistenţă în progresie aritmetică, iar acest dezechilibru o dată creat face necesară intervenţia prin obstacole cu caracter şi fi nalitate evident regresive pentru reglementarea raportului dintre „populaţie şi mijloacele de subzistenţă”.

*** Malthus constată că numărul populaţiei umane se dublează la fi ecare sfert de veac. Numărul populaţiei este istoric şi obiectiv limitat de potenţialul concret al subzistenţei; Numărul populaţiei se majorează inevitabil acolo unde potenţialul concret al subzistenţei creşte, cu excepţia situaţiei în care creşterea demografi că

Demografi e


este restricţionată prin obstacole puternice şi manifeste în mod real (represive sau preventive); Reţinerea morală defi neşte unicul obstacol preventiv, iar viciul şi suferinţa, cauzată de foamete, epidemii, calamităţi, războaie alcătuiesc principalele obstacole represive. Reţinerea morală este considerată panaceul malthusianismului şi este descrisă în forme diverse, de la amânarea căsătoriei, până la alegerea abstinenţei ca soluţie opusă practic căsătoriei. Eseul lui Malthus, despre legitatea creşterii populaţiei, care l-a determinat chiar şi pe un intelectual reticent precum Carlyle să declare economia şi, implicit, demografi a „ştiinţe înfricoşătoare”, rămâne pe deplin edifi cator în ceea ce priveşte caracterul profund apologetic al controversatei sale teorii, dar benefi ciază cel puţin de calitatea intrinsecă a întrebării care luminează pentru prima oară problema suprapopulaţiei umane fără a ilumina cu insistenţă, se va constata în timp, respondentul prin răspunsul oferit2: „Putem afi rma ferm, deci, că natalitatea, - dacă nimic nu o stăvileşte -, se dublează în perioade de 25 de ani, adică creşte într-o progresie geometrică. Nu este însă simplu de determinat presupusa rată de creştere a roadelor pământului. Se poate declara în schimb, cu siguranţă, că rata lor de creştere pe un teritoriu limitat este de natură absolut diferită faţă de creşterea ratei de natalitate. Prin puterea de creştere a natalităţii o mie de milioane se pot dubla tot atât de uşor cu o periodicitate de douăzeci şi cinci de ani, ca şi o mie. Însă hrana necesară pentru întreţinerea populaţiei de număr atât de mare nu se poate deloc procura tot atât de uşor…Şi populaţia, dacă ar avea hrană sufi cientă, ar progresa în continuare neobosit, iar progresul unei epoci este baza dezvoltării şi mai mari a epocii următoare şi aşa mai departe, fără sfârşit. Dacă în loc de insulă, considerăm tot pământul, exodul va fi bineînţeles exclus, şi dacă presupunem că locuitorii globului terestru acum sunt în număr de vreo mie de milioane, specia umană se va înmulţi într-o rată de 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, iar alimentele într-o rată de 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9, în două secole, vom avea o populaţie al cărei raport la cantitatea de alimente va fi ca şi raportul lui 256 la 9, iar în trei secole ca şi raportul lui 4097 la 13. În două milenii diferenţa nici că se mai poate calcula. La aceste presupuneri nu am ţinut cont de nici un fel de restricţii la roadele pământului. Rodul poate creşte oricât şi poate fi mai mult decât orice cantitate comensurabilă, totuşi, puterea de creştere a populaţiei va fi mult mai mare în oricare epocă, iar creşterea natalităţii nu va putea fi ţinută la nivelul creşterii cantităţii alimentelor, decât prin aplicarea permanentă a unor legi draconice, care apar ca o stavilă în faţa puterii mai mari…„ (T.R.Malthus, 1798). Observaţiile asupra „speculaţiilor lui Godwin, Condorcet şi a altor scriitori”, emise într-o manieră mai curând logică, decât cinică, i-au atras lui Malthus oprobriul întregii societăţi. Relaţia dintre populaţie şi economie dezvăluia o legătură, mult mai gravă, între populaţie şi sărăcie.

Demografi e


În raport cu concepţia anglo-saxonă, demografi a relevată de către Malthus, natural defi nită ca ştiinţă a studiilor despre populaţie sau „population

studies”, devine o ştiinţă căreia în confruntarea cu economia, i s-a conferit de la bun început un statut difi cil şi relativ independent, nerâvnit şi necontestat de către celelalte ştiinţe. Concepţia demografi că a lui Malthus a fost şi cea mai ponegrită dintre toate, fi ind declarată, în epocă, o „doctrină a disperării”, pentru că a convertit numeroşi prieteni ai progresului în reacţionari, iar gândirea de tip malthusian a fost situată, de către o bună parte din contemporanii săi, dincolo de limitele bunei-cuviinţe. Opiniile condescendent tolerante ale acestor contemporani, n-au încetat să-i însoţească şi să-i denigreze teoria nici astăzi, după mai bine de două secole. Cea mai interesantă opinie este formulată de Proud’hon, pe care o redăm în varianta sa originală pentru a nu-i ştirbi cu nimic maliţiozitatea specifi că: „Il n’y a qu’un homme de trop sur terre, et c’est Malthus”. Marele merit al lui Malthus, după cum avea să afi rme istoricul şi demograful francez, J. Dupâquier, rămâne acela de a fi redactat cu mult mai mult decât un simplu eseu sau un studiu facil despre populaţia umană, altfel spus o veritabilă „sociologie a populaţiei”, referindu-se la fenomenul de „autoreglare a populaţiei”, dacă nu cel dintâi, sigur printre primii, dând un contur realist primei teorii generale a populaţiei. Prin calităţile sale evidente de economist, dar şi de demograf, Malthus a încercat să încheie o alianţă teoretică între cele două ştiinţe, dar cum amândouă se afl au în stadiul lor de debut şi de tinereţe sau chiar de imaturitate, legătura a fost furtunoasă şi aparent aridă. Puterea autorului de a anticipa unele evenimente demo-economice a fost însă una de excepţie.

Concepţiile demografi ce şi teoreticienii lor

Într-o optică simplifi catoare3 toate concepţiile demografi ce sau teoriile despre populaţie după celebrul eseu malthusian, pot fi grupate în malthusiene (antinataliste sau antipopulaţioniste) şi antimalthusiene (nataliste sau populaţioniste). O abordare critică a malthusianismului aparţinând lui Karl Marx (1818-1883), recunoaşte drept ca argument viabil exclusiv doar noţiunea de suprapopulaţie relativă, manifestată prin variantele de suprapopulaţie relativă fl otantă, ca rezultat al restrângerii anumitor categorii de activităţi, în special a celor industriale, latentă, ca urmare a pierderii proprietăţii şi ocupaţiei agricole sau stagnantă, cu referire strict la activităţile desfăşurate la domiciliu. În acelaşi timp, K. Kautski obiectivează în mod inedit malthusianismul şi extrapolează importanţa fertilităţii umane, accentuând impactul ei social în special asupra femeii, afi rmaţia lui conform căreia „istoria fertilităţii umane este istoria muncii femeilor”, fi ind acceptată în demografi ile moderne şi confi rmată de noul mileniu.

Demografi e


Sociologia, prin apariţia şi evoluţia sa, a condus şi la modifi carea substanţială a teoriilor demografi ce. Nume rezonante de demografi se întâlnesc astfel cu alte nume remarcabile ale sociologilor: Pitirim A. Sorokin, Ph. M.Hauser, Kingsley Davis, Ronald Freedman, John Caldwell, Judith Blake, J.Bongaarts, P.Glick, Thomas Burch, Louis Roussel, R.Grebenik, J.Hajnal, G.Becker etc. Conexiunile interdisciplinare statornicite între cele două ştiinţe, analogiile, translaţiile, imitaţiile, apropierile şi împrumuturile, adaptările reciproce şi avantajele comune, au condus pe unii dintre demografi la încercări de asimilare a demografi ei în corpul sociologiei populaţiei. La o primă vedere, societatea, în calitate de obiect de studiu extins al sociologiei, include şi populaţia umană ca subdomeniu. Ca o consecinţă logică aparentă, demografi a ar trebui înglobată în sociologie printr-un proces de „sociologizare”. Aceasta a fost de fapt tendinţa ce a caracterizat sociologia americană, ca rezultat al demersului ei holistic sau integrativ exhaustiv. Această tendinţă s-a materializat în încorporarea demografi ei în cadrul larg al sociologiei, încercând astfel să iniţieze un proces de dispariţie treptată a demografi ei ca ştiinţă de sine stătătoare, în SUA. Familia, gospodăria, fertilitatea, nupţialitatea, divorţialitatea, natalitatea şi mortalitatea nu pot însă aparţine domeniului unei singure concepţii generale fi e ea şi sociologică, ci, în mod natural, multiplelor teorii particulare cu rezonanţe demografi ce esenţiale. Antropologia culturală, etnologia, istoriografi a şi sociologia au putut contribui numai împreună la diversifi carea teoriilor despre populaţie (Pitirim Sorokin, Joseph Schumpeter 1964). O detaliere a teoriilor din prima jumătate a secolului al XX-lea a fost realizată sociologic de către Pitirim Sorokin, prin lucrarea Contemporary

Sociological Theories şi economic de către Joseph Schumpeter în History

of Economic Analysis. Noile concepţii detaliază şi accentuează importanţa creşterii populaţiei, a formării gospodăriei şi familiei, a dinamicii nupţialităţii, a ciclului de viaţă familială, a relaţiei între migraţie şi urbanizare, a mobilităţii profesionale etc. Teoriile moderne demografi ce au oscilat în a semnala preponderenţe naturaliste, biologice, sociale, culturale, economice, resuscitând neomalthusianismul, dar şi antineomalthusianismul. Cu toate aceste infl uenţe semnifi cative se pot identifi ca următoarele concepte dominante despre populaţie, specifi ce ultimelor cinci decenii, respectiv revirimentul presiunii demografi ce, implicit a exploziei demografi ce,

noul concept al tranziţiei demografi ce, reprezentând o detaliere mai profundă şi o actualizare a vechii „revoluţii demografi ce”, concept administrat practic de mai multe ştiinţe, în paralel cu revigorarea noţiunii de populaţie staţionară, prin analogie cu teoria „creşterii economice în ritmuri egale cu zero”, şi de populaţie optimă şi, mai recent, cu apariţia conceptului de implozie

demografi că.

La începutul deceniului al şaselea, după cum remarca Vladimir

Demografi e


Trebici, a apărut o primă concepţie multistadială legică, desprinsă din analiza curbei logistice, concepţie aparţinând lui C. P. Blacker, care detaliază în evoluţia sau „ciclul demografi c complet” al unei populaţii umane, nu trei, ca în cazul descrierii curbei logistice, ci un număr de cinci stadii, particularizate de următoarele dinamici distinctive ale ratelor natalităţii şi mortalităţii: Stadiul staţionar superior, în care ratele natalităţii şi mortalităţii sunt ridicate; Stadiul de debut expansionist, în care deşi ratele natalităţii şi mortalităţii se menţin ridicate, rata mortalităţii prezintă un uşor trend de diminuare; Stadiul de fi nalizare a expansiunii, în care şi rata natalităţii se înscrie în aceeaşi tendinţă de diminuare ca şi rata mortalităţii; Stadiul staţionar inferior, în care ratele natalităţii şi mortalităţii sunt tot mai scăzute,dar relativ egale; Stadiul declinului sau al diminuării naturale a populaţiei, în care „sporul natural devine negativ”, ca urmare a diminuării natalităţii sub nivelul mortalităţii, tendinţa de diminuare mai profundă a ratei natalităţii comparativ cu rata mortalităţii fi ind complet instalată. Teoria lui Blacker era derivată din concepţia despre populaţie a economistului şi demografului francez Adolphe Laundry, autorul teoriei de „revoluţie demografi că”, În teoria lui Laundry se regăseau trei regimuri demografi ce distincte, primul denumit primitiv ca urmare a limitării creşterii populaţiei prin mijloacele sale reduse de subzistenţă, urmat de un regim intermediar, în care numărul populaţiei este dependent de nivelul individual al veniturilor, precum şi de producţia diferitelor sectoare ale economiilor, iar ultimul regim este cel al revoluţiei demografi ce marcată de o diminuare generală a fertilităţii, factorii economici pierzând practic calităţile anterioare de variabile explicative din punct de vedere demografi c. Relaţia populaţie–economie este descrisă mult mai efi cient de relaţia populaţie–mijloace de subzistenţă şi, prin generalizare, de relaţia populaţie–potenţial de subzistenţă sau populaţie–resurse. Inconsistenţa sau consistenţa ultimei relaţii constituie un barometru demografi c, capabil să semnaleze existenţa unei presiuni demografi ce reale, defi nite prin intermediul unei suprapopulaţii incipiente sau cronice, ori dimpotrivă inexistenţa aceleiaşi presiuni demografi ce, marcată de apariţia unei subpopulaţii minore sau mai grav, degenerative. Cea mai interesantă evoluţie conceptuală a demografi ei rămâne paradigma tranziţiei demografi ce, fundamentată iniţial de către doi prestigioşi sociologi-demografi , W. Tompson şi F. W. Notestein. Tranziţia demografi că originală se defi neşte ca fază sau perioadă în evoluţia unei populaţii, în care scăderea mortalităţii începe să fi e urmată de scăderea natalităţii, iar în decalajul temporal creat şi delimitat de momentele de apariţie ale celor două diminuări de rate demografi ce are loc o creştere substanţială de populaţie.

Demografi e


Figura nr. 1Reprezentarea grafi că ipotetică a unei perioade de tranziţie

demografi că4

0

2

4

6

8

10

12

14

16

I II III IV V VI VII VIII IX X

Rata natalitãþii Rata mortalitãþii

Tranziţia demografi că este un proces caracterizat printr-o scădere mai importantă a mortalităţii decât a natalităţii. Concepţiile axate pe paradigma tranziţiei demografi ce au detaliat ulterior câteva tranziţii particulare semnifi cative, care deşi nu abandonează abordarea populaţiei ca un „condominium” (Vladimir Trebici), totuşi se concentrează asupra unui aspect dominant în evoluţia demografi că, conform opiniilor acestor autori. Se pot enumera5 astfel câţiva teoreticieni importanţi ai acestor tranziţii demografi ce particulare: - J.Burgeois-Pichat, în calitate de autor al conceptualizării tranziţiei structurii pe vârste, având ca principal rezultat îmbătrânirea populaţiei; - K. Hajnal, considerat teoreticianul tranziţiei nupţialităţii; - J Durand, recunoscut drept primul autor al tranziţiei ratelor de activitate, cu accent pe ratele de activitate feminină; - W. Zellinski, în postura de autor al teoriei tranziţiei mobilităţii teritoriale; - C.P.Blacker, iniţiatorul concepţiei multistadiale, continuată prin tranziţia, conceptualizată în principal pe baza migraţiei; - Vladimir Trebici, demograf şi academician român, autorul teoriei tranziţiei urbanizării; - Dennis Wrong, autorul celei mai detaliate tipologii generale a tranziţiilor demografi ce. Tipologia tranziţiilor cuprinde următoarele categorii de tranziţii demografi ce, conform nivelului practic al ratei de natalitate (Rn) şi de mortalitate (Rm), unde obligatoriu Rn>Rm: - atât Rn cât şi Rm prezintă un nivel foarte ridicat; - Rn prezintă un nivel ridicat iar Rm o dinamică descendentă; - Rn prezintă un nivel ridicat iar Rm un nivel redus;

Demografi e

Rata mortalităţiiRata natalităţii


- atât Rn cât şi Rm prezintă o dinamică descendentă; - Rn prezintă un nivel scăzut sau fl uctuant şi Rm un nivel constant redus. Teoriile creşterii economice nu puteau lipsi de la „banchetul” demografi ei. Dimpotrivă, teoria creşterii economice avea să-şi găsească analogii cât se poate de fi reşti în demografi e, creşterea economică în ritmuri „egale cu zero”, generând conceptul de populaţie staţionară. Şi era fi resc să fi e aşa, deoarece determinismul economic şi-a pus amprenta şi în demografi e. Populaţia optimă este un concept al şcolii demografi ce franceze şi coincide cu un nivel al populaţiei umane situat evident între populaţia minimă şi populaţia maximă, nivel defi nit în raport cu unul din numeroasele sale obiective declarate: bunăstarea, ocuparea, longevitatea, sănătatea, cultura, cunoştinţele, numărul locuitorilor etc. Iniţiatorul concepţiei optimaliste rămâne Afred Sauvy, care defi neşte optimul economic ca un criteriu sau obiectiv esenţial, transferând problema în domeniul populaţiei active, „saturaţia şi productivitatea” dominând teoria sa. Diferenţa teoretică dintre populaţia optimă şi cea efectivă determină prin semnul algebric al rezultatului fi nal, fi e suprapopulaţia, fi e subpopulaţia.. Pesimismul teoreticienilor demografi contemporani, consideraţi neomalthusieni, capătă uneori accente patetice. În evoluţia fenomenelor demografi ce se recunosc trei elemente generatoare ale unor viziuni şi abordări profund întunecate ale viitorului, respectiv explozia demografi că (iniţial generalizată în ţările în curs de dezvoltare, conform concepţiei lui Robert Cook, apoi specifi că arealului „lumilor sărace ale mapamondului”, scăderea

de lungă durată a fertilităţii, cu impact generalizat şi accelerarea îmbătrânirii

demografi ce, în ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Unele voci devin alarmante şi consideră fi e creşterea explozivă a populaţiei lumii a treia, ca un pericol moral pentru omenire (A.J.Toynbee) ori ca o veritabilă bombă demografi că (P.Ehrlich) fi e o identifi că simbolic ca un nou potop, dar unul demografi c, ori cu o infl aţie, evident tot demografi că (G. Bouthoul), fi e viitorul populaţiei umane este proiectat ca un declin implacabil (P.Chaunu) sau este defi nit ca iminenţă a terminării primei zile

a existenţei omului (J.Suffert), ori viitorul lumii este proiectat vizionar, ca şi viitorul unei familii al cărei cărucior va rămâne gol (Ph. Longman). Alte voci, teritorializând şi localizând tendinţele demografi ce în vechiul şi bătrânul continent Europa, echivalează cronicizarea scăderii fertilităţii de aici, cu sinuciderea sau catrastofa demografi că (J. Bourgeois-Pichat), sau constată cu gravitate că „îmbătrânirea societăţilor europene” a devenit un „simptom al

declinului” (G. Fragniere). Paul Ehrlich a rămas ca un veritabil reper între cei mai înverşunaţi adepţi ai malthusianismului, de la fi nele mileniului trecut, excelând atât în convingeri de tip radical, cât şi în măsuri complet discriminatorii, precum şi în soluţii incredibil de inumane, plastic denumite de către ceilalţi demografi

Demografi e


„horrible solutions”. Dintre aceste incredibile soluţii, se pot uşor extrage două eşantioane specifi ce inferenţelor de tip Ehrlich, situate dincolo de limitele oricărui sentiment uman, prin care autorul compară explozia demografi că cu cancerul6 şi desacralizează chiar şi dreptul fundamental al fi inţei umane de a mai avea urmaşi7. Cu toate că demograful contemporan, impresionat şi alarmat de evoluţia recentă a familiei, căsătoriei, fertilităţii şi natalităţii, face previziuni pesimiste, ca şi în Teoria numerelor mari, există evident şi numeroase opinii optimiste, pe cale chiar să se înmulţească în ultimii ani şi, mai ales, în viitorul apropiat, ca urmare a unor temporizări semnalate în procesul „creşterii demografi ce”. Se înscriu în această categorie multe şi diferite conceptualizări şi teorii, de la opinia fi lozofului, matematicianului şi omului politic francez J.M.A.Caritat, marchiz de Condorcet şi până la aceea a lui Amartya Sen, economist indian, laureat al premiului Nobel în 1998, pentru teoria sa în domeniul relaţiei dintre dezvoltarea şi libertate umană, teorie accentuând rolul libertăţilor umane fundamentale în evoluţia populaţiei sau până la concepţia academicianul rus, vorbitor de limbă română, S.P.Kapiţa, teorie ce instituie spiritualitatea însoţită de informaţie, ca principalele suporturi demografi ce pe parcursul a două secole de aşteptare a staţionării, urmate de diminuarea ratelor deosebit de mari de fertilitate şi natalitate, primele raze ale „progresului raţiunii” s-au făcut totuşi simţite, în fi nal. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, Condorcet a intuit existenţa unei corelaţii intense, pozitive şi directe între o mai mare siguranţă a populaţiei (manifestată prin creşterea bunăstării, în paralel cu limitarea creşterii demografi ce) şi un grad mai ridicat de educaţie, instruire şi cultură. Sociologul american cu preocupări importante şi în demografi e, Kingsley Davis a demitizat, încă din deceniul al şaptelea al secolului al XX-lea, punctul de vedere biologic al teoriilor demografi ce manifestat prin izolările simple asociative de tipul populaţie-subzistenţă, fertilitate-densitate, fertilitate-degenerescenţă, subliniind importanţa factorilor culturali în aşa numita lege a populaţiei umane. De altfel, va separa statele lumii în trei categorii, conform nivelului de dezvoltare economic, social şi mai ales cultural: ţări dezvoltate cu declin incipient, ţări în curs de dezvoltare cu creştere de tranziţie şi ţări slab dezvoltate cu o creştere demografi că ridicată. În ultimul deceniu, Kapiţa, împreună cu câţiva demografi şi matematicieni din SUA şi Danemarca, a încercat să aplice modelarea matematică pentru a afl a cât mai mult despre prezentul şi viitorul demografi c al ansamblului comunităţilor umane. Factorii decisivi în dezvoltarea comunităţii umane au fost, conform analizelor matematice atent realizate, atât în epocile preistorice, cât şi în timpurile istorice, nu economia, nu munca, ci un rezultat al acestora, respectiv

spiritualitatea şi informaţia, cultura în sensul larg al cuvântului.

Contrazicând şi anulând practic concluzia lui Malthus, după care s-au orientat o lungă perioadă demografi i şi politicienii promalthusianişti, în conformitate cu care problema alimentară este forţa motrice a omenirii,

Demografi e


Kapiţa consideră că explozia demografi că, aşa cum arată şi modelul matematic aferent acesteia, a fost un fenomen temporar, fi ind infl uenţată, în mod esenţial şi paradoxal, tocmai de nivelul de cultură şi de capacitatea de receptare a informaţiei. Cât timp cultura s-a limitat la îmbunătăţirea aspectelor privind civilizaţia umană, s-a redus progresiv şi mortalitatea, crescând numărul populaţiei. Punctul de vârf al exploziei demografi ce l-au constituit anii 1950-2000. Din 2001, se poate identifi ca începutul stagnării, iar numărul populaţiei Terei va fi într-un regres continuu din cauza reducerii considerabile a natalităţii. Şi pe cât ar părea de necrezut, factorul principal care determină această tendinţă este, în plină revoluţie informaţională declarată, tocmai criza informaţională. Fiinţa umană a ajuns la limita posibilităţilor sale de receptare a informaţiei. Formarea profesională durează deja până la vârsta de treizeci de ani. În prezent, se utilizează tot mai frecvent conceptul de formare continuă sau pe parcursul întregii vieţi, respectiv „long life learning”, într-o societate modernă instruirea individuală va trebui reluată continuu, altfel nu se va putea face faţă concurenţei. Şi atunci cum să-i mai rămână timp fi inţei umane ca să mai şi lucreze, să se reproducă, să transmită cunoştinţele acumulate către noua şi mereu mai tânăra generaţie ? Limitele receptării au condus la un fenomen nou în ţările dezvoltate, postindustriale, în aproape 30% din populaţia acestor state se manifestă analfabetismul funcţional8.

Optimismul conceptual demografi c a utilizat o mare varietate de argumente, care mai de care mai interesante, de la aforisme de tipul „Dumnezeu trimite o pereche de braţe, cu fi ecare gură nouă de hrănit”, până la teorii ale avantajelor creşterii demografi ce, considerată ca fi ind „singura capabilă de a constrânge omul să-şi schimbe modul de viaţă” (Colin Clark) şi chiar valorifi când calcule statistice comparative ale ritmului de creştere economic superior celui demografi c (S.Kuznets). Cazuistica optimistă a lui Everett Hagen generalizează trei tipuri de evoluţii demografi ce, pornind de la trei cauze distincte: - atât generalizarea medicinii preventive, cât şi a igienei publice moderne produc o reducere semnifi cativă a mortalităţii exogene, căreia îi corespunde o reducere a natalităţii, dar cu un decalaj important în timp, iar în intervalul apărut ritmul sporului natural creşte; - ameliorarea globală a veniturilor aduce cu sine o îmbunătăţire a venitului individual şi, în fi nal, în ciuda premiselor malthusiene, conduce totuşi la o creştere a populaţiei; - creşterea ratei natalităţii peste „nivelul ei minim” secular şi continuarea redresării ei prin recuperarea continuă a naşterilor în raport cu pragul limită depăşit. Optimismul sociologului american W. E. Moore, autor al unei concepţii demografi ce complexe bazată pe noi dimensiuni sociale şi sociologice, pe conexiunea dinamică dintre populaţie şi fundamentul ei social, dar, mai ales,

Demografi e


pe raportul reciproc dintre populaţie şi organizare, contestă profund pesimismul malthusian insistând asupra rolului activ al tehnologiei în raportul populaţie –economie. Concluzia, majoritar defi nită ca europeană este una de natură optimistă, aşa cum o sintetizează afi rmaţia demografului francez G. Fragniere, la fi nele deceniului al nouălea al secolului al XX-lea, respectiv prin afi rmaţia „ceea ce poate constitui atu-ul Europei în lumea noastră, chiar în acest moment când situaţia sa demografi că provoacă nelinişte şi când puterea sa nu mai este ceea ce a fost altă dată, este voinţa sa de a se reînnoi, de a se adapta, de a-şi „descleroza” instituţiile sale şi viaţa politică, de a se re-crea”. O soluţie salvatoare, poate mult prea originală şi exagerat de optimistă, pentru realismul teoriei noii tranziţii demografi ce, ia în calcul un trend, parţial motivat de biologi şi gerontologi, trend de creştere al speranţei de viaţă conform căreia oamenii vor ajunge să trăiască 150 de ani, iar contingentul de fertilitatea feminină se va dilata la aproape 85 de ani, de la vârsta de 15, până la 100 de ani (Roy L.Walford). Se poate constata cu uşurinţă că separaţia între neomalthusianişti şi antineomalthusianişti este rezultatul tratării populaţiei ca variabilă dependentă sau independentă în raport cu economia. Dacă în teoria clasică populaţie –economie, prosperitatea economică genera creştere demografi că, în teoria modernă multitudinea factorilor explicativi ai evoluţiei demografi ce transformă populaţia într-o variabilă independentă, în raport cu economia. Dintre factorii explicativi importanţi ai teoriilor demografi ce s-au putut evidenţia pe parcurs, selecta şi prezenta sintetic şi relativ cronologic, următorii: - resursele alimentare (Malthus), - fl uctuaţiile catastrofi ce ale factorilor climatici, în special temperatură şi umiditate (Bodenheimer şi Uvarov), - epidemiile, paraziţii, bolile cu impact global (Fiske şi Howard), - mediul, abordat exclusiv spaţial (Nicholson), - aglomerările urbane sau „megalopolisurile”, - relativa independenţă faţă de factorii de mediu într-un teritoriu delimitat (Wynne), - feed-backul genetic între populaţii şi mediul lor (Pimentel) - limita maximă / minimă generate simultan de spaţiu şi resurse alimentare (Milne), - modul de viaţă şi consumul de energie, necesar întreţinerii populaţiei (Freedman şi Berelson), - supradensitatea ca factor de stres sau agresiune, cu efect de sensibilizare a fi inţei umane şi chiar de creştere a mortalităţii fi ziologice (Cristians şi Dawis), - condiţiile trofi ce sau echilibrul relativ al lanţului trofi c din mediul extern (Wilbert),

Demografi e


- condiţia economică, socială şi culturală a femeii (Durand), - extinderea zonelor cultivate şi a suprafeţelor irigate (Grigg David), - proliferarea tehnologiilor productive şi punerea riscurilor acestora sub control (Comisia ONU), - poluarea şi criza ecologică mondială (Stevenson), - tehnologia de înlăturare sau reciclare a resurselor postconsum (Al Gore), - resursele sistemului global de apă (Comisia ONU), - resursele de oxigen şi calitatea aerului (Comisia ONU), - spiritualitatea şi informaţia, cultura în sensul ei larg (Kapiţa) - longevitatea feminină, ca subfactor operativ major legat de sănătate (Lawrence), - serviciile de asistenţă socială şi de asistenţă medicală (Comisia ONU), - scăderea venitului sub nivelul minim de subzistenţă, aducând cu sine majorarea mortalităţii (Comisia ONU) - politica demografi că, cu accent pe descurajarea imigrărilor clandestine şi facilitarea emigrărilor, pe taxele ce cresc odată cu numărul de copii, pe ajutorul pentru bătrânii fără copii, pe controlul naşterilor9, prin programe educaţionale de planifi care familială, utilizarea pe scară largă a contraceptivelor, legalizarea avorturilor, înlesnirile privind adopţiile, precum şi pe controlul fertilităţii, ambele tipuri de control având ca fi nalitate tot mai puţine căsătorii şi familii, tot mai mulţi celibatari, creşterea vârstei la prima căsătorie, tot mai puţine naşteri pe parcursul căsătoriei (Eldrigde), - factorii endogeni, cu determinaţia maximă dată de valoarea raportului fertilitate - mortalitate umană (Comisia ONU), - condiţiile de viaţă şi dieta alimentară (FAO) etc.

Concluzii

Pentru cel de-al treilea mileniu sunt descrise patru scenarii, privind populaţia lumii şi standardul material al vieţii pe Terra. Orice scenariu demografi c standard se bazează pe limitele maximă sau pesimistă şi minimă sau optimistă ale creşterii populaţiei şi se fundamentează prin circuite feed-back negative şi pozitive existente între populaţie, hrană, poluare şi capital industrial. Cele patru scenarii oferă două limite de proiecţie demografi că pentru anul 2050, prin valorile de 7,7 şi 14, 5 miliarde de locuitori. Întregul proces a fost considerat ca fi ind strict dependent de ipoteza favorabilă a înţelegerii publice a legăturii dintre dimensiunea familiei actuale şi calitatea existenţei umane de mâine. Pesimismul neomalthusian al „exploziei demografi ce” domină evident marea majoritate a proiecţiilor, a previziunilor sau a scenariilor demografi ce. Referindu-se la un nou proces de evoluţie demografi că şi defi nind declinul

Demografi e


populaţiei prin conceptul de implozie demografi că, Philip Longman remarca, plin de uimire, într-un articol, relativ recent, din februarie 2004, că „bătălia pentru a hrăni umanitatea s-a încheiat, încă din anii „şaptezeci”, când sute de milioane de oameni ar fi trebuit să moară de inaniţie, în ciuda tuturor programelor umanitare lansate până atunci”. „Din fericire – adaugă Longman - predicţia lui Ehrlich din 1968 (The Population Bomb) s-a dovedit a fi una eronată. Ameninţată atunci de spectrul suprapopulaţiei, omenirea de astăzi este expusă unei noi provocări generate de problemele îmbătrânirii şi declinului populaţiei. Chiar dacă aceste probleme pot fi considerate o binecuvântare în raport cu problema „exploziei demografi ce”, tot o provocare rămâne…” La toate acestea trebuie amintite recentele concluzii ale academicianului rus S.P.Kapiţa, formulate ca răspuns la o întrebare privind spectrul ameninţător al evoluţiei populaţiei umane:„Dacă nu se va întâmpla nici o catastrofă cosmică, nu va dispare nici societatea. Ea va traversa, desigur, o perioadă de reabilitare, de reanimare, după toate cele prin câte a trecut. Şi apoi îşi va reveni. Dacă, desigur, se va întoarce la natură, la spiritualitate, la cultură, lăsând aspectele tehnologice pe un plan secund, unde le este locul”. Pentru a ne convinge S.P.Kapiţa face apel la fi lozoful german Heidegger şi la profesorul de politici economice internaţionale Francis Fukuyama. Într-una din recentele sale lucrări, intitulată Viitorul

nostru post-uman: Consecinţele revoluţiei biotehnologice, Francis Fukuyama constata că multiplicarea demografi că explozivă, poate fi cauzată de o ultimă descoperire de natură biotehnologică, respectiv de către clonare, care ar putea avea, un impact fi nal distrugător asupra umanităţii şi asupra istoriei evoluţiei acesteia. Totuşi, din luna noiembrie 2001, umanitatea a impus prin legi soluţia anticlonare, astfel că un număr de peste 30 de ţări au interzis deja clonarea, în timp ce naţiunile europene fac lobby pe lângă O.N.U. pentru scoaterea clonării în afara legii pe plan mondial. Francis Fukuyama se opune „îndepărtării moralităţii de natură”, şi consecinţa poziţiei sale este părerea că umanitatea are capacitatea de a-şi îmbunătăţi înţelegerea sinelui, inclusiv a necesităţii calmării creşterii sale demografi ce, pe măsură ce progresează, şi că întrebările privind binele şi răul, chiar şi cel proiectat prin alternativele demografi ce, pot fi soluţionate pornind de la simpla intuiţie. Individul uman, dominat de intuiţia umană sau de natura umană, prin defi niţie, se va întoarce prin extrapolare de la propria natură la Natura, înscrisă aici cu majuscule. Francis Fukuyama îl citează, în fi nal, pe Horaţiu, cu a sa celebră constatare:„Chiar dacă alungi Natura, ea se va întoarce pentru a te urmări”. Ultima dintre variantele contemporane ale disputei demografi ce, cu sensul evident de cea mai recentă dintre ele, are ca principali leaderi de grup, pe Lester Brown autorul provocatoarei cărţi „Full House”, considerată ca edifi catoare pentru noile teorii ale suprapopulării, de către noul val de pesimişti malthusieni, şi pe economistul, statisticianul şi demograful Julian Simon, mentorul noii şcoli a

Demografi e


optimiştilor antimalthusieni, care apără evoluţia demografi că, socială, economică, liberă pornind de la constatarea că revoluţia tehnologică, alături de dezvoltarea economică şi culturală conduc la un control la nivel individual al populaţiei, dar nicicând la un control demografi c de tip guvernamental.

Note 1. Robert Heilbroner –Filozofi i lucrurilor pământeşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, (ultima ediţie 1986) 2. Malthus T. R. –Essay on the Principle of Population, (prima ediţie 1798). 3. Vladimir Trebici -Teorii moderne despre populaţie, Revista de Statistică, nr. 8, editată de DCS 1970 4. Dicţionarul demografi c multilingv,Bucureşti, 1981. 5.Niţă Dobrotă - Prospectiva demografi că în prima jumătate a secolului XXI , Revista Raporturi de muncă, nr. 4, Bucureşti, 2005. 6. “A cancer is an uncontrolled multiplication of cells; the population explosion is

an uncontrolled multiplication of people” (Ehrlich, Paul R. - The population bomb, Ballantine Books, New York, 1971). 7. “However, those who claim that the government could never intrude into such

a private matter as the number of children a couple produces may be due for an unpleasant

surprise. There is no sacred legal”right” to have children” (Ehrlich, Paul R., Harriman, Richard L.–How to be a survivor, Ballantine Books, New York, 1971). 8. O persoană analfabetă, defi nită în mod clasic este aceea persoană care „nu poate, cu discernământ, să scrie şi să citească o propoziţie scurtă, simplă despre viaţa sa”. Analfabetismul clasic a fost urmat de multe alte tipuri de analfabetism, cu consecinţe grave la nivel individual, de la analfabetismul grafi c, la analfabetismul economic sau politic şi până la analfabetismul contemporan funcţional. Războiul din Iraq, de exemplu, a arătat că o mare parte din ostaşii americani nu posedau pe deplin armele intelectualizate. 9. Controlul naşterilor este împiedicat în mod natural de preferinţele şi modelele culturale tradiţionale (modelele de familii cu mai mult de doi copii), de religiile organizate (biserica şi sectele religioase), de rivalităţile internaţionale şi de sentimentele naţionaliste (fi ecare nou-născut este un viitor soldat), de competiţia pentru infl uenţă între grupurile etnice (albi, negrii, sudamericani în SUA) etc. Multe dintre opiniile formulate în această problemă, consideră politica demografi că actuală un veritabil „genocid”, determinat tocmai de acest control al naşterilor.

Bibliografi e selectivă - Ehrlich, Paul R. - The population bomb, Ballantine Books, New York, 1971 - Ehrlich, Paul R., Harriman, Richard L. – How to be a survivor, Ballantine Books, New York, 1971 - Robert Heilbroner – The Philosophers of the earthy things, Ed. Humanitas, Bucharest, 2005 - Trebici V.- Mică enciclopedie de demografi e, Ed. ştiinţifi că şi enciclopedică, Bucureşti, 1975 - Trebici V.- Demografi e. Excerpta et selecta, Ed. enciclopedică, Bucureşti, 1996 - ***-The multilingual demographic dictionary, Bucharest, 1981

Demografi e


DEMOGRAPHIC THEORIES, CONCEPTIONS AND SCENARIOS

Ph.D. Reader Univ. Gheorghe SĂVOIU, University Constantin Brâncoveanu, Piteşti

“Europe’s destiny, in its direction towards

the new horizons of the 21st century,

will be decided, above all, on demographic level” Anatole Romaniuc, Canadian Professor, born in Bucovina

Abstract The demographic conceptions or the theories about population constitute

themselves in a coherent explanatory system of the human population’s evolution

by means of dependencies, interdependencies, associations and correlations of the

demography with economy, biology, sociological history and other various social

sciences, the role of the resources, of the scientifi c progress and of other cultural factors

being very well mentioned in comparison with demographic dynamic. From Thomas

Robert Malthus (1766-1834, English priest and economist) to his contemporary alter-

ego, famous authors of the theory of “the demographic explosion,” Robert Cook and

Paul Ehrlich, from the trend of human ecology of the Chicago School, with its famous

representatives Robert E. Park, Roderick McKenzie and Ernest W. Burgess to Philip

Longman or S. P. Kapiţa, the long road of the demographic theory, mainly of the

theories about the human population, remains an extremely exciting and attractive,

aggressive and even speculative sometimes, but interrogatively existential, and, often,

of an inadequate economic opportunism one.

Key words: population and the means of subsistence; Malthusian thinking;

demographic, explosion; demographic transition; demographic revolution; stationary

population; optimal population; demographic implosion.

Introduction A careful and more detailed incursion in the history of the demographic conceptions is entitled to offer many interesting, explanatory and even instructive elements. In his famous work, suggestively entitled “Essay on the population’s

principle” (as it infl uences the future amelioration of the society), Thomas Robert Malthus systematically formulated the fi rst demographic theory of the overpopulation1, in a fervent way, lacking complaisance, substituting the central ascending spiral and the human population’s progress for “a distressing and gloomy perspective, giving cold shivers”(Robert Heilbroner,1986) rightfully being at times exaggerated. The merits of his theory, called meanwhile Malthusianism, are special by being unanimously acknowledged as a fi rst interdisciplinary approach of the demography, by enlarging the statistical analysis basis of this discipline, by confronting the population with the limited resources and with the economy as a whole. In short, Malthusianism states that the population grows in geometrical progression,

Demography


and the real amount of means of subsistence in arithmetic progression, and this imbalance once created calls for the intervention through obstacles with obvious regressive character and fi nality to adjust the relation between “population and the means of subsistence.”

***

Malthus notices that the human population’s number doubles each quarter of a century. - the population’s number is historically and objectively limited by the actual potential of the subsistence; - the population’s number inevitably grows where the actual potential of the subsistence grows too, except the situation when the demographic growth is restricted by powerful obstacles and really manifested (repressive or preventive); - the moral restraint defi nes the single preventive obstacle, and the vice and the suffering, caused by hunger, epidemics, calamities, wars make up the main repressive obstacles. The moral restraint is considered the panacea of the Malthusianism and it is described in various forms, from postponing the wedding to choosing abstinence as practically opposed solution to marriage. Malthus’s essay about the regularity of the population’s growth, which determined even a reticent intellectual such as Carlyle to declare that economy, and implicitly, demography are “scary sciences,” remains fully explanatory concerning the profoundly apologetic character of his controversial theory, but at least it benefi ts from the intrinsic quality of the question which gives light for the fi rst time on the problem of the human overpopulation without insistently illuminating, as it will be seen in time, the respondent by the answer offered2: “We can thus state that the birth rate, - if nothing stops it, - doubles itself in periods of 25 years, that is it grows in a geometrical progression. In exchange one can certainly declare that their rate of growth on a limited territory is absolutely different from the growth of the birth rate. By the power of growth of the birth rate a thousand million can double just as easily with a periodicity of twenty fi ve years as well as a thousand. But the necessary food to feed the population of such a large number cannot be very easily ensured at all… And the population, if it had enough food, it would continuously and tirelessly progress and the progress of an epoch is the basis of a bigger development of the next epoch and so forth, endlessly. If instead of an island we considered the whole earth, the exodus will be, of course, excluded, and if we suppose that the inhabitants of the terrestrial globe are now in a number of approximately a thousand million, the human species will multiply at a rate of 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, and the food products at a rate of 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 and 9, in two centuries, we will have a population whose comparison to the quantity of food products will be as the comparison of 256 to 9, and in three centuries as the comparison of 4097 to 13. In two millenniums the difference will not even be able to be calculated. In these suppositions we have not taken into account any kind of restrictions to the crops of the earth. The crop can grow endlessly and it can be more than any commeasurable quantity, nevertheless, the population’s power of growth will be bigger in any epoch, and the growth of the birth rate will not be able to be maintained at the level of the growth of the food products’ quantity, except by the continuous applying of some draconic laws, which seem to be a hindrance in front of the bigger power …”(T.R.Malthus, 1798).

Demography


The observations on “Godwin’s, Condorcet’s and other writers’ speculations,” stated in a rather logical manner than a cynical one, draw on Malthus the opprobrium of the entire society. The relation between population and economy revealed a more serious connection between population and poverty. In comparison with the Anglo-Saxon opinion, the demography revealed by Malthus, naturally defi ned as science of studies on the population or “population studies,” becomes a science to which, in the confrontation with the economy, a diffi cult and relatively independent status has been conferred from the start, a status unwanted and uncontested by the other sciences. Malthus’s demographic concept was the most denigrated of all, being declared, at its time, a “doctrine of despair,” because it turned many friends of the progress into reactionaries, and the Malthusian thinking was situated, by a great number of its contemporaries, beyond the limits of the decency. The condescendingly tolerant opinions of these contemporaries have never ceased to accompany and to denigrate his theory up to present, after more than two centuries. Here is the most interesting one, formulated by Proud’hon, which we give in its original version in order not to diminish its specifi c maliciousness: “Il n’y a qu’un homme de trop sur

terre, et c’est Malthus.” Malthus’s important merit, as the French historian and demographer, J. Dupâquier, was to state, remains that of having drawn up more than a simple essay or facile study on the human population, in other words a true “sociology of the population,” referring to the phenomenon of “self-adjustment of the population,” if not the fi rst, certainly among the fi rst, offering a realistic outline to the fi rst general theory of the population. Due to his obvious qualities of both economist and demographer, Malthus tried to reach a theoretical alliance between the two sciences, as if both of them were in their debut and youth or even immature stages, the connection was stormy and apparently arid. The author’s power to anticipate some demo-economic events was yet an exceptional one.

Demographic conceptions and their theoreticians

From a simplifying3 all the demographic conceptions and theories on population as presented in the famous Malthusian essay can be grouped in Malthusian (anti-analyst or anti-popularizing) and anti-Malthusian (naturist or popularizing). A critical approach of the Malthusianism belonging to Karl Marx (1818-1883) admits as a viable argument exclusively the notion of relative overpopulation, manifested through the variants of fl uctuating relative overpopulation, as a result of the reduction of certain categories of activities, especially the industrial ones, latent, as a consequence of the loss of property and of the agricultural occupation or stagnant, strictly referring to the activities performed at home. At the same time, K. Kautski objects in an unprecedented way to the Malthusianism and extrapolates the importance of the human fertility, emphasizing its social impact especially on the farm, his statement according to which ”the history of the human fertility is the history of women’s work,” being accepted in modern demographies and confi rmed by the new millennium. Sociology, through its appearance and evolution, also led to the important change of the demographic theories. Famous names of demographers meet thus other

Demography


remarkable names of sociologists: Pitirim A. Sorokin, Ph. M. Hauser, Kingsley Davis, Ronald Freedman, John Caldwell, Judith Blake, J. Bongaarts, P. Glick, Thomas Burch, Louis Roussel, R. Grebenik, J. Hajnal, G. Becker, etc. The settled interdisciplinary connections between the two sciences, the analogies, the translations, the imitations, the drawings near and the borrowings, the mutual adaptations and the common advantages have led some of the demographers to attempts of assimilating demography within the population’s sociology. At a fi rst sight, the society, as extended object of study of sociology, includes the human population as subfi eld. As an apparent logical consequence, demography should be integrated into sociology through a process of “sociologizing.” This was in fact the tendency which characterized the American sociology, as a result of its holistic or exhaustively integrating approach. This tendency materialized in integrating demography within the wide frame of sociology, trying thus to initiate a process of gradual disappearance of demography as an independent science, in the USA.The family, the household, the fertility, the marriage rate, the divorce rate, the birth rate and the death rate cannot be included in the fi eld of a single general conception, even though it is a sociological one, but, naturally, in the multiple particular theories with essential demographic echoes. Cultural anthropology, ethnology, historiography and sociology were able to bring a contribution, only together, to the diversifi cation of the theories on population (Pitirim Sorokin, 1964, Joseph Schumpeter 1964). A detailing of the theories of the fi rst half of the past century was sociologically accomplished by Pitirim Sorokin, through his work Contemporary Sociological Theories and economically by Joseph Schumpeter in History of Economic Analysis. The new conceptions detail and emphasize the population’s growth, the forming of the household and of the family, the dynamic of the marriage rate, the cycle of family life, the relation between migration and urbanization, the professional mobility, etc. The modern demographic theories oscillated in signaling the naturist, biological, social, cultural, economic preponderances, reviving the neo-Malthusianism, but also the anti-neo-Malthusianism. Taking into consideration all these signifi cant infl uences we can identify the following dominant concepts of the conceptions on population, specifi c to the last fi ve decades, respectively the sudden change of the demographic pressure, implicitly of the demographic explosion, the new concept of the demographic transition, representing a more profound detailing and an up-date of the old “demographic

revolution,” a concept practically administered by more sciences, simultaneously with the invigorating of the notion of stationary population, by analogy with the theory of the “economic growth in rhythms equal with zero,” and of “optimal population,” and, more recently, with the appearance of the concept of demographic implosion.

At the beginning of the sixth decade, as Vladimir Trebici remarked in Modern

theories on population (Vladimir Trebici), a fi rst multistage law conception appeared, resulted from the analysis of the logistic curve, a conception belonging to C. P. Blacker, which detail in the evolution or in “the complete demographic cycle” of a human population, not three, as in the case of the logistic curve, but a number of fi ve stages, characterized by the following distinctive dynamics of the birth and death rates: - the superior stationary stage, in which the birth and death rates are high; - the expansionist debut stage, in which although the birth and death rates are high, the death rate presents a slight trend of diminution;

Demography


- the fi nal stage of expansion,in which the birth rate is included in the same diminution tendency as the death rate; - the inferior stationary stage in which the birth and death rates are lower and lower, but relatively equal; - the stage of decline or natural diminution of the population, in which “the natural growth becomes negative,” as a consequence of the diminution of the birth rate below the level of the death rate, the tendency of the more profound diminution of the birth rate as compared to the death rate being completely installed. Blaker’s theory resulted from the conception on population of the French economist and demographer Adolphe Laundry, the author of the concept of “demographic revolution.” In Laundry’s theory three distinct demographic systems were included, the fi rst one cold primitive as s consequence of limiting the population’s growth by its reduced means of subsistence, followed by an intermediary system in which the population’s number is dependent on the individual level of incomes, as well as on the production of the different sectors of the economies, and the last system is the one of the demographic revolution marked by a general diminution of the fertility, the economic factors practically losing the previous qualities of explanatory variables from a demographic point of view. The relation population-economy is described more effi ciently by the relation population-means of subsistence and, by generalization, by the relation population-potential of subsistence or population resources. The inconsistency or consistency of the last relation constitutes a demographic barometer, capable to signal the existence of a real demographic pressure, defi ned by means of a incipient or chronic overpopulation, or on the contrary the inexistence of the same demographic pressure, marked by the appearance of a minor, or more seriously, degenerative subpopulation.The most interesting conceptual evolution of the demography remains the paradigm of the demographic transition, initially grounded by tow famous sociologists-demographers, W. Tompson and F. W. Notestein. The original demographic transition is defi ned as the stage or period in a population’s evolution, in which the reduction of the death rate starts to be followed by the reduction of the birth rate, and in the temporal delay created and delimited by the moments of appearance of the two demographic rates’ reductions there is an important growth of the population. The hypothetical graphic representation of a period of demographic transition 4

Figure no. 1

0

2

4

6

8

10

12

14

16

I II III IV V VI VII VIII IX X

Birth rate Death rate

Demography


The demographic transition is a process characterized by a more important reduction of the death rate than the birth rate. The conceptions centered on the paradigm of the demographic transition subsequently detailed a few signifi cant particular transitions, which although do not abandon the population’s approach as the “condominium” (Vladimir Trebici, 1970), they nevertheless focus on a dominant aspect in the demographic evolution, according to these authors’ opinions. We can enumerate5 several important theoreticians of these particular demographic transitions: - J. Burgeois-Pichat, as author of the conceptualization of the structure’s transition on ages, having as main result the population’s aging; - K. Hajnal, considered the theoretician of the marriage rate’s transition; - J. Durand, famous as the fi rst author of the activity rates’ transition, emphasizing the rates of feminine activity; - W. Zellinsky, in the position of author of the theory of the territorial mobility transition; - C. P. Blacker, the initiator of the multistage conception, continued by the transition, mainly conceptualized on the basis of the migration; - Vladimir Trebici, the Romanian demographer and academician, the author of the theory of the urbanization transition; - Dennis Wrong, the author of the most detailed general typology of the demographic transitions. The typology of the transitions contains the following categories of demographic transitions, according to the practical level of the birth rate (Br) and of the death rate (Dr), where compulsory Br > Dr: - both Br and Dr preset a very high level; - Br presents a high level and Dr a descending dynamic; - Br presents a high level and Dr a reduced level; - both Br and Dr present a descending dynamic; - Br presents a low or fl uctuating level and Dr a constant reduced level. The theories of the economic growth could not be absent from the demography’s “banquet.” On the contrary, the theories of the economic growth was to fi nd analogies as natural as possible in demography, the economic growth in rhythms “equal with zero,” generating the concept of stationery population. And it was natural to be that way because the economic determinism infl uenced demography. The optimal population is a concept of the French demographic school and coincides with a level of the human population obviously situated between the minimum population and the maximum population, a level defi ned in relationship with one of its numerous declared objectives: wellbeing, occupation, longevity, health, culture, knowledge, the number of inhabitance, etc. The initiator of the optimal conception remains Afred Sauvy who defi nes the economic optimal as an essential criterion or objective, transferring the problem in the fi eld of the active population,” the saturation and the productivity” dominating his theory. The theoretical difference between the optimal population and the effective one determines by the algebraic sign of the fi nal result, either the overpopulation or the subpopulation. The pessimism of the contemporary demographers-theoreticians, considered neo-Malthusians, acquires sometimes pathetical accents. In the evolution of the

Demography


demographic phenomena there are three elements generators of some profoundly dark visions and approaches of the future, respectively the demographic explosion (initially generalized in the developing countries according to Robert Cook’s conception, then specifi c to the habitat of “the poor worlds of the earth,” the long term reduction of the

fertility, with a generalized impact and the acceleration of the demographic aging, in the economically developed-countries. Some voices become alarmed and consider either the explosive growth of the third world population as a moral danger for humankind (A. J. Toynbee), or as a real demographic bomb (P. Ehrlich), or they symbolically identify it as a new fl ood, but a demographic one, or with an infl ation, obviously still a demographic one (G. Bouthoul), or the future of the human population is projected as an implacable decline

(P. Chaunu), or it is defi ned as an imminence of the ending of the fi rst day of the human

being’s existence (J. Suffert), or the future of the world is projected in a visionary way, just as the future of a family whose cart remains empty (Ph. Longman).Other voices, territorializing and locating the demographic tendencies in the old continent of Europe, equate the chronicity of the fertility reduction with the suicide or of the demographic catastrophe (J.Bourgeis-Pichat, or seriously notice that the “European societies’ aging” has become “a symptom of the decline” (G. Fragniere). Paul Ehrlich remained a true landmark among the most fi erce adapts of the Malthusianism, since the end of the last millennium, excelling both in radical convictions and in completely discriminatory measures, as well as in incredible inhumane solutions, graphically called by the other demographers “horrible solutions.” Among these incredible solutions we can easily choose two samples specifi c to Ehrlich’s inferences, situated beyond the limits of any human feeling, by which the author compares the demographic explosion to the cancer6 and desacralizes even the fundamental right of the human being to have offspring7. Although the contemporary demographer, impressed and alarmed by the recent evolution of the family, marriage, fertility and birth rate, makes pessimistic previsions, as in the theory of big numbers, there are also obviously numerous optimistic opinions, on the verge of multiplying over the last years, and, especially in the near future, as a consequence of some delays signaled in the process of the “demographic growth.” Many and different conceptualizations and theories can be included in this category, from the opinion of the French philosopher, mathematician and politics man, J. M. A. Caritat, marquis of Condorcet, to that of Amartya Sen, Indian economist, winner of the Nobel Prize in 1998, for his theory in the fi eld of the relation between development and the human freedom, a theory emphasizing the role of the human fundamental freedoms in the population’s evolution, or up to the conception of the Russian academician, speaker of Romanian, S. P. Kapiţa, a theory which initiates the spirituality accompanied by information as main demographic supporters over two centuries of waiting for the stationary, followed by the diminution of the very high fertility and birth rates, the fi rst rays of the “progress of the reason” have been fi nally been noticed. Ever since the beginning of the 21 century, Condorcet guessed the existence of an intense, positive and direct correlation between a bigger safety of the population (shown by the increase of the wellbeing simultaneously with the limitation of the

Demography


demographic growth) and a higher degree of education, training and culture. The American sociologist, having important preoccupations in demography too, Kingsley Davis demythicized, ever since the seventh decade of the last century, the biological point of view of the demographic theories manifested by the simple associative isolations of the population-subsistence, fertility-density, fertility-degenerescence type, underlying the importance of the cultural factors in the so-called law of the human population. It will also divide the states of the world into three categories, according to the level of economic, social, and especially, cultural development in developed countries with incipient decline, in developing countries with increase of transition, and in underdeveloped countries with a high demographic growth. Over the last decade, Kapiţa, together with some demographers and mathematicians from the USA and Denmark, tried to apply the mathematical model to fi nd out as much as possible about the demographic present and future of the ensemble of the human communities. The decisive factors in the human community’s development were, according to the carefully performed mathematical analyses, both during the prehistorical epochs and the historical times, not the economy, not the work, but a result of them, respectively the spirituality and information, culture in the

broad sense of the word.

Contradicting and practically annulling Malthus’s conclusion, which has long been used by the pro-Malthusianist demographers and politicians, according to which the food problem is the driving force of the humankind, Kapiţa considers that the demographic explosion, as it is also shown by the mathematical model afferent to it, was a temporary phenomenon, being essentially and paradoxically infl uenced by the very level of culture and capacity of picking up the information. As long as culture limited itself to improving the aspects concerning the human civilization, the death rate gradually reduced, increasing the population’s number. The peak of the demographic explosion was represented by the years 1950 – 2000. Starting with 2001, we can identify the beginning of the standstill, the number of the earth’s population is hoped to be in a continuous regression because of the considerable reduction of the birth rate. And as unbelievable as it may seem, the main factor which determines this tendency is, in the midst of the declared informational revolution, the very informational crisis. The human being has reached the limit of his / her possibilities of picking up information. The professional training already lasts up to the age of thirty. Nowadays we use more and more often the concept of continuous or long life learning, in a modern society the individual training will have to be continuously resumed, otherwise people will not be able to face the competition. And then how would it be possible for the human being to have time to work too, to multiply, and to transmit the learned knowledge to the new and always younger generation? The limits of the picking up led to a new phenomenon in the developed, postindustrial countries, namely that the functional illiteracy8 is manifested by almost 30% of these countries’ population. The demographic conceptual optimism employed a wide range of arguments, one more interesting than the other, from aphorisms such as “God sends a pair of arms for each new mouth to feed,” up to theories of the demographic growth’s advantages, considered as being the “only one able to force the human being to change his / her way

Demography


of life” (Colin Clark) and even turning into good account the comparative statistical calculations of the economic rhythm of growth superior to the demographic one (S. Kuznets). Everett Hagen’s optimistic casuistic generalizes three types of demographic evolutions, starting from three types of distinct causes: - both the generalization of the preventive medicine and of the public modern hygiene produce a signifi cant reduction of the exogenous death rate, to which a reduction of the birth rate corresponds, but with an important time delay, and in the created interval the rhythm of the natural growth increases; - the world amelioration of the incomes brings an improvement of the individual income, and, fi nally, despite the Malthusian premises, it nevertheless leads to a growth of the population; - the growth of the birth rate over secular “its minimum level” and the continuation of its reestablishing by means of continuous recuperation of the births in relation as against the exceeded limit obstacle. The optimism of the American sociologist W. E. Moore, the author of a complex demographic conception based on new social and sociological dimensions, on the dynamic connection between population and its social basis, and especially on the mutual relation between population and organizing, profoundly disputes the Malthusian pessimism insisting on the active role of the technology in the relation population-economy. The conclusion, mainly defi ned as European is an optimistic one, as the statement of the French demographer G. Fragniere synthesizes it, at the end of the ninth decade of the past century, respectively by the statement “what could constitute Europe’s trump in our world, even at this moment when its demographic situation causes worry and when its power is no longer what it used to be, is its will to renew itself, to adapt, “cure” its institutions and the political life, to re-create itself.” A saving solution, maybe too original and exaggeratedly optimistic, for the realism of the theory of the new demographic transition, takes into consideration a trend, partially motivated by biologists and gerontologists, a trend of growth of the life expectancy according to which people will live 150 years, and the feminine fertility contingent will dilate up to almost 85 years, from the age of 15 up to 100 years (Roy L. Walford).We can easily notice that the distinction between neo-Malthusians and anti-neo-Malthusians is the result of the treating of the population as a dependent or independent variable in comparison with the economy. If in the classical population-economy theory, the economic prosperity used to generate the demographic growth, in the modern theory the multitude of explanatory factors of the demographic evolution changes the population into an independent variable, in comparison with the economy. Among the important explanatory factors of the demographic theory the following have been emphasized, synthetically and relatively chronologically selected and presented: - the food resources (Malthus), - the catastrophic fl uctuations of the weather factors, especially temperature and humidity (Bodenheimer and Uvarov), - the epidemics, the parasites, the illnesses with international impact (Fiske and Howard),

Demography


- the environment, exclusively spatially approached (Nicholson), - the urban agglomerations or “the megalopolis,” the relative independence towards the environment factors in a delimited territory (Wynne), - the genetic feed-back between populations and their environment (Pimentel), - the maximum / minimum limit generated simultaneously by space and food resources (Milne), - the way of life and the energy consumption necessary for the maintenance of the population (Freedman and Berelson), - the over density as factor of stress and aggression, with an effect of sensitization of the human being and even of growth of the physiological death (Cristians and Dawis), - the trophic conditions or the relative balance of the trophic chain from the external environment (Wilbert), - the economic, social, and cultural condition of the woman (Durand), - the extension of the cultivated and irrigated areas (Grigg David), - the proliferation of the productive technologies and putting their risks under control (the Commission of the Organization of the United Nations), - the pollution and the world ecologic crisis (Stevenson), - the technology of removing or recycling the post-consumption resources (Al Gore), - the resources of the world water system (the Commission of the Organization of the United Nations), - the oxygen resources and the quality of the air (the Commission of the Organization of the United Nations), - spirituality and information, culture in its broad sense (Kapiţa), - the feminine longevity, as major operative factor connected with health (Lawrence), - the services of social and medical assistance (the Commission of the Organization of the United Nations), - the decrease of the income below the minimum subsistence level, causing the increase of the death rate (the Commission of the Organization of the United Nations), - the demographic policy, with emphasis on the discouragement of clandestine immigrations and the facilitation of the emigrations, on the taxes which increase with the number of children, on the help of the old people who do not have children, on the control of births[9] by means of educational programs of family planning, the use on a worldwide scale of the birth control pills, the legalization of the abortions, the facilitations regarding adoptions, as well as on the control of the fertility, both types of controls having as fi nality fewer and fewer marriages and families, more and more bachelors, the raise of the age for the fi rst marriage, fewer and fewer births during the marriage (Eldrigde), - the endogenous factors with the maximum determination given by the value of the relation fertility-human death (Commission of the Organization of the United Nations), - the life conditions and the food diet (FAO) etc.

Demography


Conclusions

For the third millennium four scenarios are described concerning the world’s population and the material standard of the life on earth. Any standard demographic scenario is based on the maximum or pessimistic limit and on the minimum or optimistic limit of the population’s growth and it is grounded by means of negative and positive feed-back circuits which exist between population, food, pollution and industrial capital. The four scenarios offer two limits of demographic projection for the year 2050, by means of the values of 7, 7 and 14, 5 billion inhabitants. The whole process was considered as being strictly dependent on the favorable hypothesis of the public understanding of the present family’s dimension and the quality of the future human existence. The neo-Malthusian pessimism of the “demographic explosion” obviously dominates the majority of the demographic projections, previsions or scenarios. Referring to a new process of demographic evolution and defi ning the population’s decline using the concept of demographic implosion, Philip Longman remarked, in astonishment, in a relatively recent article from February 2004, that “the battle to feed the humankind was over, ever since the seventies, when hundreds of millions of people should have died of inanition, despite all the humane programs launched up to that moment.” “Fortunately – Longman added – Ehrlich’s predilection from 1968 (“The Population Bomb”) proved to be a wrong one. Threatened then by the overpopulation’s spectrum, the humankind today is exposed to a new challenge generated by the problems of aging and of the population’s decline. Even though these problems can be considered a blessing in comparison with the problem of the “demographic explosion,” it still remains a challenge…”To all these we should remind about the recent conclusions of the Russian academician, speaker of the Romanian language, S. P. Kapiţa, formulated as a response to a question regarding the threatening spectrum of the human population’s evolution: “If no cosmic catastrophe occurs, the society will not disappear. It will, of course, pass through rehabilitation, reanimation period, after all that happened. And afterwards it will recover. If, of course, it returns to nature, to spirituality, to culture, leaving the technological aspects on a second plan, where they belong.” In order to convince us S. P. Kapiţa resorts to the German philosopher Heidegger and to the professor of international economic policies Francis Fukuyama. In one of his recent works, called Our post-human future:

The consequences of the biotechnological revolution, Francis Fukuyama noted that the explosive demographic multiplication can be caused by the latest biotechnological discovery, respectively by cloning, which could have a destroying fi nal impact on the humankind and on the history of its evolution. Yet, since November 2001, humankind imposed by laws the anti-cloning solution, thus a number of over 30 countries have already forbidden cloning, while the European nations make lobby to the Organization of the United Nations to put cloning outside the law on international level. Francis Fukuyama opposes to “the removal of the natural morality,” and a consequence of his position is the opinion that humankind has the ability to improve the self understanding, including the necessity of calming its demographic growth, as

it progresses, and that the questions regarding good and evil, even the one projected

Demography


by demographic alternatives, can be solved starting with the simple intuition. Human beings, dominated by the human nature, by defi nition, will come back by extrapolation from their nature to Nature, written here with capital letters. Francis Fukuyama fi nally quotes Horatio with his famous statement: “Even if you chase nature away, it will come back to follow you.” The last of the contemporary variants of the demographic disputes, with the obvious meaning of the most recent one of them, has as main group leaders Lester Brown, the author of the provocative book “Full House,” considered as convincing for the new theories of the overpopulation, by the new wave of pessimistic Malthusians, and the economist, statistician and demographer Julian Simon, the mentor of the new school of the optimistic Malthusians, who defend the demographic, social, economic, free evolution, starting from the statement that the technological revolution, next to the economic and cultural development lead to a control of the individual level of the population, but never to a governmental demographic control.

Notes 1. Robert Heilbroner–The Philosophers of the earthy things,Ed.Humanitas, Bucharest, 2005,p.87 (last edition 1986) 2. Malthus T. R. – Essay on the Principle of Population, (fi rst edition 1798). 3. Vladimir Trebici – Modern theories on population, Statistics Revue, No. 8, DCS, 1970 4. The multilingual demographic dictionary, Bucharest, 1981 5. Niţă Dobrotă – The demographic prospective in the fi rst half of the 21century, the Review Raporturi de muncă, no.4, Bucharest 2005 6.“A cancer is an uncontrolled multiplication of cells; the population explosion is

an uncontrolled multiplication of people” (Ehrlich, Paul R. - The population bomb, Ballantine Books, New York, 1971). 7. “However, those who claim that the government could never intrude into such

a private matter as the number of children a couple produces may be due for an unpleasant

surprise. There is no sacred legal”right” to have children” (Ehrlich, Paul R., Harriman, Richard L.–How to be a survivor, Ballantine Books, New York, 1971). 8. An illiterate person, classically defi ned, is that person who “cannot, with power of discernment, write and read a short simple sentence about his / her life.” The classical illiteracy was followed by many other types of illiteracy, with serious consequences on an individual level, ranging from the graphic illiteracy to the economic or political illiteracy and up to the functional contemporary illiteracy. The war in Iraq, for example, showed that a big number of the American soldiers did not fully possess the intellectualized weapons. 9. The birth control is naturally hindered by the traditionally cultural models and preferences (models of families with more than two children), by the organized religions (the church and the religious sects), by the international rivalries and the national sentiments (each new-born is a future soldier), by the competition for infl uence among the ethnical groups (white people, black people, South-Americans in the USA), etc. many of the opinions formulated in this problem consider the present demographic policy a true “genocide,” caused by the very birth control.

Demography


Bibliography - Ehrlich, Paul R. - The population bomb, Ballantine Books, New York, 1971 - Ehrlich, Paul R., Harriman, Richard L. – How to be a survivor, Ballantine Books, New York, 1971 - Robert Heilbroner – The Philosophers of the earthy things, Ed. Humanitas, Bucharest, 2005 - Trebici V.- Mică enciclopedie de demografi e, Ed. ştiinţifi că şi enciclopedică, Bucureşti, 1975 - Trebici V.- Demogafi e. Excerpta et selecta, Ed. enciclopedică, Bucureşti, 1996 - ***-The multilingual demographic dictionary, Bucharest, 1981

Demography


Disparităţi regionale în România Prof. univ. dr. Zizi GOSCHIN Academia de Studii Economice, Bucureşti

Abstract Articolul abordează problematica evoluţiei disparităţilor economice în regiunile de dezvoltare şi judeţele României după anul 1994, utilizând indicatori statistici de variaţie şi inegalitate. Analiza vine în continuarea studiilor care au identifi cat, dar nu au cuantifi cat rolul diferenţierilor de productivitate a muncii în explicarea disparităţilor regionale de creştere economică. Folosind o metodă de descompunere pe factori a inegalităţii, s-a demonstrat că variaţia teritorială a productivităţii muncii este factorul determinant al disparităţilor de creştere economică în România. Cuvinte cheie: disparităţi, descompunerea inegalităţii, productivitatea muncii, creştere economică.

* * * Creşterea şi productivitatea s-au afl at constant pe agenda politicii economice din România. Productivitatea mai ridicată conduce la creşterea venitului real, la standarde de viaţă îmbunătăţite şi este în general considerată ca generatoare de creştere economică semnifi cativă. Există numeroase dovezi care indică decalajele de productivitate ca factor esenţial pentru explicarea disparităţilor persistente de creştere economică regională. Analiza disparităţilor teritoriale trebuie să fi e plasată în contextul general al tranziţiei României la economia de piaţă. Tranziţia a început în România în anii ’90 cu un declin rapid al PIB şi a continuat cu o perioadă de creştere economică (1993-1996), care a fost urmată de o reluare temporară a declinului economic (1997-1999) datorată restructurării masive şi privatizării. Începând cu anul 2000 a avut loc relansarea economică şi creşterea economică a continuat neîntrerupt. În anii ’80 inegalităţile regionale erau relativ reduse în România, comparativ cu vestul Europei, dar au crescut puternic în anii tranziţiei la economia de piaţă, pe măsură ce controlul politic asupra economiei a fost înlocuit treptat cu infl uenţa pieţei. Restructurarea economică a avut un impact negativ semnifi cativ asupra zonelor monoindustriale, adâncind decalajele regionale. Tendinţa s-a inversat în timpul perioadei de creştere economică ce a început în anul 2000, aducând noi oportunităţi de afaceri şi reducând decalajele

Statistică teritorială


regionale de creştere. Având în vedere politica de coeziune economică şi socială şi obiectivul de reducere a decalajelor de creştere economică, am apreciat că sunt necesare instrumente operative de analiză economică regională. Pornind de la aceste consideraţii generale, am adăugat la cercetările existente, noi date şi informaţii privind evoluţiile recente în domeniul inegalităţilor regionale din România, abordând două direcţii principale de analiză: distribuţia disparităţilor privitoare la productivitatea muncii între şi în interiorul regiunilor de dezvoltare din România şi relaţia lor cu PIB pe locuitor, precum şi estimarea contribuţiei decalajelor teritoriale de productivitate la inegalităţile PIB pe locuitor în România.

Inegalităţi teritoriale privind PIB pe locuitor şi productivitatea muncii

Cele opt regiuni de dezvoltare corespunzătoare nivelului 2 al Nomenclatorului Unităţilor Teritoriale pentru Statistică (NUTS 2) al EUROSTAT prezintă o distribuţie neuniformă atât pentru productivitatea muncii, cât şi pentru creşterea economică. Studii recente care au urmărit măsurarea inegalităţilor teritoriale în România (Green Paper, 1997; Pascariu, 2002) au dezvăluit existenţa unei eterogeneităţi şi mai ridicate în interiorul regiunilor, după cum o demonstrează datele disponibile la nivelul NUTS 3 (pe judeţe). Am investigat mai întâi variaţia teritorială şi inegalităţile privind PIB pe locuitor şi productivitatea muncii folosind indicele de inegalitate Gini1 şi coefi cientul de variaţie2 la nivelul NUTS 2 (opt regiuni de dezvoltare) şi NUTS 3 (41 de judeţe şi municipiul Bucureşti). Am avut în vedere şi discordanţele dintre variaţia teritorială a PIB pe locuitor şi cea a productivităţii muncii din perspectiva poziţiei valorilor lor regionale faţă de media naţională. Pornind de la coefi cientul mutaţiilor structurale (Kazineţ, 1955; Tövissi, 1979) care măsoară modifi carea medie a structurii în perioada 0-t utilizând formula:

n

x

x

x

x

C S

n

in

i

i

i

n

i

t

i

t

i

2

1

1

0

0

1

∑∑∑=

==

−

= , (1)

s-a urmărit elaborarea unui indicator care să permită comparaţii între două variabile diferite. În cazul variabilelor calitative, cum sunt cele pe care le analizăm (PIB pe locuitor şi productivitatea muncii), ponderea fi ecărei unităţi i este înlocuită prin raportul faţă de medie, rezultând relaţia:



n

W

W

PIBL

PIBL

C D

n

i m

i

m

i

2

1∑=

−

= , (2)

unde:

m

i

PIBLc

PIBL este raportul dintre PIB pe locuitor în regiunea “i” (PIBLi) şi

PIB mediu pe locuitor (PIBLm), m

i

W

W reprezintă raportul dintre productivitatea

muncii în regiunea “i” şi productivitatea medie la nivel naţional, iar n este numărul de regiuni. Coefi cientul de discordanţă CD măsoară neconcordanţele totale dintre distribuţia teritorială a PIB pe locuitor şi cea a productivităţii muncii. Dacă inegalităţile teritoriale ale productivităţii muncii le oglindesc exact pe cele ale PIB pe locuitor, adică pentru fi ecare regiune i poziţiile relative faţă de media naţională sunt identice pentru cei doi indicatori:

m

i

m

i

W

W

PIBLc

PIBL= ,

coefi cientul de discordanţă atinge valoarea minimă: CD=0. Nivelul maxim de discordanţă se înregistrează atunci când fi ecare unitate teritorială i deţine în ierarhia regională a productivităţii muncii o poziţie diametral opusă comparativ cu PIB pe locuitor (de exemplu, regiunea cu cel mai mare PIB pe locuitor are cea mai mică productivitate a muncii) şi CD n2= , unde n este numărul de regiuni. Întrucât în România sunt opt regiuni de dezvoltare, rezultă că CD poate varia între 0 şi 4.

Indicatori ai inegalităţilor inter-regionale în anii 1994, 2000-2004Tabelul 1

AnulIndicele de inegalitate Gini Coefi cientul de variaţie (%) Coefi cientul

de discordanţă (%)

PIB pe locuitor

Productivitatea muncii

PIB pe locuitor


0 1 2 3 4 5

1994 0,0853 0,0844 20,13 18,95 4,672000 0,1719 0,1749 43,09 47,12 5,482001 0,1765 0,1738 44,86 46,72 4,502002 0,1760 0,1464 43,95 37,96 7,772003 0,1631 0,1211 38,70 30,05 9,502004 0,1621 0,1112 37,90 26,58 11,89

Notă: calcule pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS, 1995-2006.



Indicatorii statistici de variaţie şi inegalitate calculaţi la nivelul regiunilor de dezvoltare arată o creştere previzibilă a decalajelor teritoriale de productivitate a muncii şi PIB pe locuitor în anii de tranziţie, valorile lor dublându-se în anul 2000, comparativ cu 1994. Această tendinţă a fost inversată ulterior printr-o creştere economică susţinută. Atât indicele de inegalitate Gini, cât şi coefi cientul de variaţie arată clar tendinţa de descreştere a inegalităţilor începând cu anul 2000 pentru productivitatea muncii şi din anul 2001 în cazul PIB pe locuitor. Luând în considerare faptul că anul 2000 reprezintă pentru România începutul unei perioade de creştere economică continuă, acest trend confi rmă concluziile altor studii care au evidenţiat legătura dintre disparităţi şi creşterea economică: disparităţile teritoriale cresc în perioadele de declin economic şi se reduc în perioadele de creştere economică. Diferenţele teritoriale semnifi cative în ratele de ocupare explică existenţa unor inegalităţi regionale mai mari la PIB pe locuitor, comparativ cu productivitatea muncii. Unele regiuni sărace au o populaţie numeroasă, dar şi un nivel ridicat al şomajului, astfel încât deşi PIB pe locuitor este mult sub media naţională, decalajul de productivitate a muncii este mai redus. Disparităţile privind productivitatea muncii s-au redus aproape la jumătate între 2000 şi 2004, dar au scăzut mai puţin în cazul PIB pe locuitor. Diferenţa de amplitudine în reducerea inegalităţilor explică creşterea continuă a coefi cientului de discordanţă între PIB pe locuitor şi productivitatea muncii.

Indicatori ai inegalităţilor intra-regionale, în anul 2004Tabelul 2

Regiunea

Indicele de inegalitate Gini Coefi cientul de variaţie (%)Cifra de

afaceri pe locuitor


Cifra de afaceri pe locuitor


0 1 2 3 4Nord-Est 0,2514 0,1518 48,81 29,53Sud-Est 0,2494 0,1588 47,04 28,99Sud Muntenia 0,2577 0,1334 46,08 32,54Sud-Vest Oltenia 0,1019 0,0422 21,16 8,66Vest 0,1941 0,1149 38,24 23,07Nord-Vest 0,1436 0,0464 27,60 9,41Centru 0,1494 0,0777 30,06 14,68Bucureşti-Ilfov 0,0241 0,0863 6,58 28,48România 0,3108 0,1588 57,19 29,21

Notă: calcule pe baza datelor din Statistica Teritorială, INS, 2007.

Întrucât disparităţile diferă între regiuni, s-a efectuat şi o analiză la nivel judeţean,care a relevat inegalităţi mai ridicate atât în cazul productivităţii muncii, cât şi în cel al PIB pe locuitor, deoarece la niveluri de agregare mai scăzute indicatorii de inegalitate au de regulă valori mai mari. La judeţe, coefi cientul de variaţie era de 57,19% pentru cifra de afaceri pe locuitor şi



29,21% pentru productivitatea muncii, în timp ce la nivelul regiunilor valorile erau 37,90% şi respectiv 26,58%. Unele regiuni aveau totuşi un nivel redus al coefi cientului de variaţie pentru cifra de afaceri pe locuitor (6,58% în Bucureşti-Ilfov) sau pentru productivitatea muncii (8,66% în Sud-Vest Oltenia şi 9,41% în Nord-Vest). Concluzii similare se desprind din analiza valorilor indicelui de inegalitate Gini, îndeosebi în cazul cifrei de afaceri pe locuitor: valoarea 0,1621 la nivelul regiunilor şi 0,3108 pentru judeţe. În cazul productivităţii muncii, diferenţa dintre valorile celor două niveluri teritoriale a fost mai scăzută. Coefi cientul de discordanţă între output-ul pe locuitor şi productivitatea muncii a fost în anul 2004 de 36,96% la nivelul judeţelor, valoare de peste trei ori mai mare comparativ cu regiunile.

Descompunerea pe factori a inegalităţii regionale a PIB pe locuitor

Conform metodei de descompunere a inegalităţii Shorrocks (1982, 1983) dacă venitul poate fi exprimat ca o sumă de factori: ∑= kyy , partea din inegalitate atribuită fi ecărei variabile explicative k este:

( )( )yVar

yyCOVs

kk ,= . (3)

Pornind de la egalitatea P

O

O

PIB

P

PIB⋅≡ , rezultă că logaritm din

PIB pe locuitor este egal cu:

P

O

O

PIB

P

PIBn ln ln l +≡ , (4)

unde P şi O reprezintă populaţia totală şi respectiv populaţia ocupată. În logaritmi, PIB pe locuitor este egal cu suma dintre productivitatea medie a muncii (PIB/O) şi ponderea populaţiei ocupate în populaţia totală (O/P). Considerând Ws ca partea din inegalitatea în PIB pe locuitor (PIBL) datorată disparităţii în productivitatea muncii (W) şi Os ca partea din inegalitatea în PIB pe locuitor (PIBL) datorată disparităţii privind ponderea populaţiei ocupate, conform relaţiei (3) rezultă că:

( ) ( )( )( )( )

100n l

n l, n l⋅=

PIBLVar

PIBLWCOVsW (5)

( ) ( )( )( )( )

100n l

n l, n l⋅=

PIBLVar

PIBLOCOVsO (6)

unde 100=+ OW ss .



Contribuţia factorilor la inegalitatea regională a PIB pe locuitor în anii 2000-2004

Grafi cul 1

procente

89.97

87.23

74.53

68.12

62.45

10.03

12.77

25.47

31.88

37.55

0 20 40 60 80 100 120

2000

2001

2002

2003

2004

Productivitatea muncii Ponderea populatiei ocupate

Procentul disparităţii PIB pe locuitor datorat disparităţii de productivitate a muncii a scăzut de la 89,97% în 2000 la 62,45% în 2004. Valoarea indicatorului este în continuare foarte ridicată, dovedind că variaţia teritorială a productivităţii muncii este în România factorul determinant al disparităţilor privind creşterea economică. Analize similare întreprinse pentru ţările OECD au arătat că, în medie, inegalităţile de productivitate explică 54% din disparităţile privind PIB pe locuitor, dar există variaţii mari de la o ţară la alta (OECD, 2003). Contribuţia productivităţii muncii este mai pronunţată în SUA (86%), Republica Cehă (82%) şi Germania (79%) şi este foarte mică în Ungaria (25%) şi Danemarca (23%).

Concluzii

PIB pe locuitor şi productivitatea muncii sunt mult mai reduse în România comparativ cu media Uniunii Europene, dar şi inegalităţile regionale sunt mult mai mici. În pofi da tendinţei de adâncire a inegalităţilor în anii de tranziţie la economia de piaţă, trendul s-a inversat în ultimii anii datorită unei creşteri economice susţinute. Disparităţile teritoriale privind PIB pe locuitor nu corespund întrutotul disparităţilor în productivitatea muncii datorită unei creşteri mai puternice a productivităţii muncii, mai ales în ultimii ani. Coefi cientul teritorial de discordanţă între PIB pe locuitor şi productivitatea muncii se măreşte pe măsură ce productivitatea muncii creşte mai rapid decât PIB pe locuitor,



adâncind astfel neconcordanţele dintre distribuţiile teritoriale ale celor două variabile. Analiza efectuată la nivelul judeţelor relevă inegalităţi mai ridicate comparativ cu regiunile, pentru toţi indicatorii statistici utilizaţi. Coefi cientul de discordanţă este, de asemenea, mai mare la acest nivel teritorial. Impactul disparităţilor regionale de productivitate asupra creşterii economice este considerabil. Variaţiile teritoriale ale productivităţii muncii reprezintă factorul determinant al disparităţilor privind creşterea economică în România, explicând peste 60% din inegalităţile regionale ale PIB pe locuitor, deşi infl uenţa acesteia a scăzut semnifi cativ în ultimii cinci ani.

Note

[1] Indicele de inegalitate Gini (GI), utilizat iniţial pentru analiza inegalităţii veniturilor, este potrivit şi pentru studiul disparităţilor teritoriale.

∑

∑

=

=

⋅−−=

n

i

i

n

i

i

xn

xni

G I

1

1

)12(,

unde xi reprezintă valorile teritoriale ale unei variabile, în ordine crescătoare, iar n este numărul de regiuni.

[2] Coefi cientul de variaţie este o măsură a împrăştierii valorilor determinată ca

raport între abaterea standard şi medie.

Bibliografi e

- Atkinson, A.B. (1970), “On the Measurement of Inequality”, Journal of Economic

Theory 2. - Bartelsman and Doms (2000), “Understanding Productivity: Lessons from Longitudinal Microdata”, Journal of Economic Literature, 38(3). Boschma R.A. (2004), “Competitiveness of regions from an evolutionary perspective”, Regional Studies 38. - Goschin, Z. (2003), “Legătura productivitate-salariu în România”, Tribuna

Economică 5. - Kazineţ, L. S. (1955), Ucionîe zapiski po statistike, vol. I, Moscow. - Maasoumi, E. (1986), “The Measurement and Decomposition of Multi-Dimensional Inequality”, Econometrica 54. - Pascariu, G., Stănculescu, M., Jula, D., Lutas, M. (2002), “EU cohesion Policy

and Romania’s Regional and Social Development”, Pre-Accesion Impact Studies, European Institute, Bucharest. - Shorrocks, A. F. (1980): “The Class of Additively Decomposable Inequality Measures”, Econometrica 48. - Shorrocks, A. F. (1982), “Inequality Decomposition by Factor Components”,Econometrica 50.



- Shorrocks, A. F. (1983). “The Impact of Income Components on theDistribution of Family Incomes”, Quarterly Journal of Economics 98. - Tövissi, L., E.Scarlat, Al. Taşnadi, (1979) Metode şi modele ale analizei economice

structurale, Editura ştiinţifi că şi enciclopedică, Bucuresti. - *** Anuarul statistic al României, INS, Bucureşti, 1995-2006.

- *** Statistica teritorială, INS, Bucureşti, 2007.

- *** Green Paper. Regional Development Policy in Romania, Romanian Government and Phare Programme, 1997. - *** Geographic Concentration and Territorial Disparity in OECD Countries, OECD, 2003.

- http://www.inforegio.cec.eu.int - http://www.europa.eu.int/comm/regional.policy

REGIONAL DISPARITIES IN ROMANIA

PhD. Professor Univ. Zizi GOSCHIN Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract The article deals with the issues of economic disparities in Romania, by region and county, after the year 2004, employing statistical indicators of variation and inequality. The analysis extends those studies that have identifi ed but not quantifi ed the role of labour productivity differentials in explaining the regional economic growth disparities. Using an inequality decomposition method, we found out that territorial variation of labour productivity is the main determinant of economic growth disparities in Romania. Key words: disparities, inequality decomposition, labour productivity, economic growth.

* * * Growth and productivity have constantly been on the economic policy agenda in Romania. Higher productivity is leading to an increase in real income, improved living standards and is generally believed to generate signifi cant economic growth. There is a body of evidence which shows that productivity differentials are an essential factor for explaining persistent disparities of regional economic growth. The analysis of territorial disparities has to be placed within the general context of Romania’s transition to the market economy. The transition begun in Romania in the early ’90 with a rapid decline in GDP, then a period of macro stabilisation and economic growth developed (1993-1996), but was followed by temporary resumption of economic decline (1997-1999) due to massive restructuring and privatisation. Starting from 2000, recovery took place and economic growth persisted ever since. Regional inequalities were relatively low in Romania in the eighties, compared to Western Europe, but strongly increased in the years of transition to the market



economy, as the political control of the economy was gradually replaced by market forces. Economic restructuring has had a signifi cant negative impact upon mono-industrial areas, thus deepening regional disparities. The trend was reversed during the economic growth period that started in 2000 bringing new business opportunities and reducing the regional development gap. Taking into account the economic and social cohesion policy, the goal of reducing economic growth discrepancies, there is a need for operative instruments of regional economic analysis. Starting from these overall considerations we attempted to contribute to the existing research by providing new data and information about recent evolutions in Romanian regional inequalities issues, following two main research directions: the patterns of labour productivity disparities between and within the Romanian regions and their relation with the GDP per capita and the assesment of the contribution of spatial labour productivity disparities to GDP per capita territorial inequalities in Romania.

Territorial inequalities of GDP per capita and labour productivity

The eight Romanian development regions corresponding to the NUTS 2 level of the EUROSTAT show an uneven distribution of both labour productivity and economic growth. Only recently territorial inequalities have been measured in Romania (Green Paper, 1997, Pascariu, 2002). The studies revealed an even bigger intra-regional heterogeneity recorded by the analysis made at the NUTS 3 level (Romanian counties). We investigate fi rstly the territorial variation and inequalities of GDP per capita and labour productivity using the Gini Inequality Index (1) and the Coeffi cient of Variation (2) at territorial level 2 (eight development regions) and 3 (41 counties and the Bucharest municipality). We have also considered the dissimilarities between GDP per capita and labour productivity territorial variations from the standpoint of their regional values as compared with the national average. Starting from the coeffi cient of structural changes (Kazineţ, 1955, Tövissi, 1979) that measures the average variation in the structure of a population over a period of time 0-t employing the formula:

n

x

x

x

x

C S

n

in

i

i

i

n

i

t

i

t

i

2

1

1

0

0

1

∑∑∑=

==

−

= , (1)

we tried to develop an indicator that enables comparisons between two different variables. For qualitative variables, such as the ones we are analysing (GDP per capita and labour productivity), instead of the share of each unit i we employ the value relative to the mean, as in the formula below:

Territorial Statistics


n

W

W

PIBL

PIBL

C D

n

i m

i

m

i

2

1∑=

−

= , (2)

where:

m

i

GDPc

GDPc is the ratio between the GDP per capita in region “i” and the national

average GDP per capita (GDPcm);

m

i

W

W is the ratio between region “i” labour productivity and the national average;

n – number of regions. The coeffi cient of disparities CD measures the overall dissimilarities between the territorial distributions of GDP per capita and labour productivity. When territorial inequalities of labour productivity perfectly mirror the ones of GDP per capita, that is for each region i the position it holds against productivity national average is exactly the same as for GDP per capita:

m

i

m

i

W

W

PIBLc

PIBL= ,

the coeffi cient of disparities reaches its minimum: CD=0. At the upper limit of CD, every territorial unit i holds in the labour productivity regional hierarchy the opposite position as for GDP per capita (e.g., the region with the highest GDP per capita has the smaller labour productivity) and CD n2= , where n stands for the number of regions. Taking into account that Romania has eight development regions, CD may vary between 0 and 4.

Inter-regional indicators of ineguality, years 1994, 2000-2004Table 1

Year

Gini Inequality Index for: Coeffi cient of Variation(%) for: Coeffi cient of disparity between regional

GDP/capita and labour productivity (%)

GDP/capitaLabour

productivityGDP/capita

Labour productivity

0 1 2 3 4 51994 0.0853 0.0844 20.13 18.95 4.672000 0.1719 0.1749 43.09 47.12 5.482001 0.1765 0.1738 44.86 46.72 4.502002 0.1760 0.1464 43.95 37.96 7.772003 0.1631 0.1211 38.70 30.05 9.502004 0.1621 0.1112 37.90 26.58 11.89

Note: author’s calculation using data from Romanian Statistical Yearbook, NIS, 1995-2006.

The statistical indicators of variation and inequalities calculated at territorial level 2 (Romanian regions) express the increase of territorial differences in labour productivity and GDP per capita during the years of transition by more than doubling



their values in 2000 against 1994. This trend was reversed afterwards owing to a sustained economic growth. Both Gini Inequality Index (GI) and the Coeffi cient of Variation (CV) clearly show the descendent trend of inequalities starting from the year 2000 for labour productivity and from the year 2001 for GDP per capita. Taking into account that 2000 represents for Romania the beginning of a period of continuous economic growth, this trend confi rms the conclusions from other studies that revealed the connection between disparities and economic growth: the territorial disparities increase in economic decline periods and decrease in periods of growth. Signifi cant territorial differences in regional employment rates contribute to bigger spatial inequalities in GDP per capita compared to labour productivity. There are some poor regions, having a big number of population, but also big unemployment, so their GDP per capita is far below the national average, but the labour productivity gap is smaller. Regional labour productivity differentials were almost halved in Romania during the 2000-2004 period, while GDP per capita disparities only slightly decreased. This difference in inequalities reduction pace explains the continuous increase in the coeffi cient of disparities between GDP per capita and labour productivity.

Intra-regional indicators of ineguality, year 2004Table 2

Region Gini Inequality Index Coeffi cient of Variation (%)Output/capita Labour productivity Output/capita Labour productivity

0 1 2 3 4North-East 0.2514 0.1518 48.81 29.53South-East 0.2494 0.1588 47.04 28.99South Muntenia 0.2577 0.1334 46.08 32.54South-West Oltenia 0.1019 0.0422 21.16 8.66West 0.1941 0.1149 38.24 23.07North-West 0.1436 0.0464 27.60 9.41Center 0.1494 0.0777 30.06 14.68Bucharest-Ilfov 0.0241 0.0863 6.58 28.48Romania 0.3108 0.1588 57.19 29.21

Source: author’s calculation using data from Territorial Statistics, NIS, 2007.

As discrepancies vary within different regions, a multi-level analysis is required. The analysis at territorial level 3 (counties) reveals expected bigger inequalities in both output per capita and labour productivity (Table 2) as the increase in the level of aggregation for statistical indicators of inequality usually reduces their values. At territorial level 3 the Coeffi cient of Variation was 57.19% for output per capita and 29.21% for labour productivity, while at territorial level 2 the values were 37.90% and 26.58% respectively. Never the less, some regions have a very low variation of output per capita (6.58% in Bucharest-Ilfov) and of labour productivity (8.66% in South-West Oltenia and 9.41% in North-West). Same conclusions are displayed by the average Gini Index of Inequalities, especially in the case of output per capita, which was in the same year 0.1621 at territorial level 2 and 0.3108 at territorial level 3. For labour productivity, the difference was smaller (Tables 1 and 2). The coeffi cient of disparity between output/capita and labour productivity at



territorial level 3 was 36.96% in the year 2004, which is more than three times bigger compared to CD at territorial level 2.

GDP per capita territorial inequality decomposition

According to Shorrocks (1982, 1983) inequality decomposition method, if

income ∑= kyy , the share of inequality attributed to each explanatory variable k is:

( )( )yVar

yyCOVs

kk ,= . (3)

Starting from P

E

E

GDP

P

GDP⋅≡ , it results that the logarithm of GDP

per capita is equal to

P

O

O

PIB

P

PIBn ln ln l +≡ , (4)

Where P and E stand, respectively, for total population and the number of employed. Thus, in logarithms, GDP per capita equals the sum of average labour productivity (GDP/E) and employment share in the population (E/P).

Considering Ws as the percentage of disparity in GDP per capita (GDPc) due to disparity in the average labour productivity (W) and sES

as the percentage of disparity in GDP per capita due to disparity in the average employment share in population, according to relation (3) we have:

( ) ( )( )( )( )

100n l

n l, n l⋅=

PIBLVar

PIBLWCOVsW (5)

( ) ( )( )( )( )

100n l

n l, n l⋅=

PIBLVar

PIBLOCOVsO , (6)

where 100=+ ESW ss .



Percentage of regional inequality in GDP/capita by factors of infl uence (2000-2004)Graphic 1

percent

89.97

87.23

74.53

68.12

62.45

10.03

12.77

25.47

31.88

37.55

0 20 40 60 80 100 120

2000

2001

2002

2003

2004

Labour productivity Employment share in population

The percentage of disparity in GDP per capita due to disparity in the labour productivity sharply decreased in Romania from 89.97% in 2000 to 62.45% in 2004 (Figure 1). The value of this indicator is still very high, proving that territorial variation of labour productivity is the main determinant of economic growth disparities in Romania. This is, to the best of our knowledge, the very fi rst time such a kind of analysis is carried out in Romania. Similar analysis performed for OECD countries revealed that on average disparities in labour productivity explain about 54% of the disparity in GDP per capita and also recorded a broad variation of this indicator between countries (OECD, 2003). The contribution of labour productivity is more pronounced in the US (86%), the Check Republic (82%) and Germany (79%) and is very small in Hungary (25%) and Denmark (23%).

Concluding remarks

GDP per capita and labour productivity are considerably smaller in Romania as compared with the EU average, but regional inequalities are also relatively lower. Despite the tendency of deepening the regional economic inequalities in the years of transition to the market economy, the trend reversed in the last years owing to sustained economic growth. Territorial disparities in GDP per capita do not mirror territorial disparities in labour productivity because of a stronger growth in labour productivity, especially in the last years. The territorial coeffi cient of disparities between GDP per capita and labour productivity is increasing as both regional GDP per capita and labour productivity grow, but GDP per capita has a much slower pace, thus deepening the discrepancies in the spatial distribution of the two variables. The analysis at territorial level 3 (counties) revealed higher inequalities compared to the regions, for all statistical indicators employed. The coeffi cient of



disparity between GDP/capita and labour productivity was also bigger at this territorial level. The impact of regional productivity differentials on economic growth seems to be considerable. Territorial variation of labour productivity is the main determinant of economic growth disparities in Romania, explaining more than 60% of regional inequalities in GDP per capita, although its infl uence signifi cantly decreased in the last fi ve years.

Notes

[1] Gini Inequality Index (GI), fi rst used for the analysis of income inequality between individuals is also suitable for the study of spatial disparity.

∑

∑

=

=

⋅−−=

n

i

i

n

i

i

xn

xni

G I

1

1

)12(,

where xi represents the territorial values of the variable, in a non-decreasing order, and n is the number of regions.

[2] The Coeffi cient of Variation is a measure of the spread of the values of a population determined as the ratio between the standard variation and the mean.



References

- Atkinson, A.B. (1970), “On the Measurement of Inequality”, Journal of Economic

Theory 2. - Bartelsman and Doms (2000), “Understanding Productivity: Lessons from Longitudinal Microdata”, Journal of Economic Literature, 38(3). - Boschma R.A. (2004), “Competitiveness of regions from an evolutionary perspective”, Regional Studies 38. - Goschin, Z. (2003), “Legătura productivitate-salariu în România”, Tribuna

Economică 5. - Kazineţ, L. S. (1955), Ucionîe zapiski po statistike, vol. I, Moscow. - Maasoumi, E. (1986), “The Measurement and Decomposition of Multi-Dimensional Inequality”, Econometrica 54. - Pascariu, G., Stănculescu, M., Jula, D., Lutas, M. (2002), “EU cohesion Policy

and Romania’s Regional and Social Development”, Pre-Accesion Impact Studies, European Institute, Bucharest. -Shorrocks, A. F. (1980): “The Class of Additively Decomposable Inequality Measures”, Econometrica 48. - Shorrocks, A. F. (1982), “Inequality Decomposition by Factor Components”,Econometrica 50. - Shorrocks, A. F. (1983). “The Impact of Income Components on theDistribution of Family Incomes”, Quarterly Journal of Economics 98. - Tövissi, L., E.Scarlat, Al. Taşnadi, (1979) Metode şi modele ale analizei economice

structurale, Editura ştiinţifi că şi enciclopedică, Bucuresti. - *** Anuarul statistic al României, INS, Bucureşti. - *** Statistica teritoriala, INS, Bucureşti, 2007.

- *** Green Paper. Regional Development Policy in Romania, Romanian Government and Phare Programme, 1997. - *** Geographic Concentration and Territorial Disparity in OECD Countries, OECD, 2003.

- http://www.inforegio.cec.eu.int - http://www.europa.eu.int/comm/regional.policy



Riscuri şi incertitudini în fi scalitatea din România Lector univ.drd. Dănuţ CHILAREZ Universitatea Constanti Brâncoveanu, Piteşti Asist. univ. drd. Flavia STOIAN Academia de Studii Economice, Bucureşti

Abstract Întreprinderile româneşti sunt în permanenţă în aşteptarea unor Reguli fi scale precise, consecvente, stabile în timp. În articol relevăm riscul fi scal în condiţiile aplicării Directivei a IV-a şi VII-a, a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (I.F.R.S.), în condiţiile în care România a intrat din 2007 în marea familie europeană. Riscul fi scal nu poate fi minimizat în condiţiile în care prezentarea marii majorităţi a impozitelor directe şi indirecte s-au înscris într-un “Cod fi scal”.Ambiguităţile de astăzi privind taxa pe valoare adăugată (conform Directivei a VI-a a CEE), creează mari difi cultăţi în aplicarea practică a acestui impozit indirect. Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1752/2005 privind Noile Reglementări contabile conform Directivelor Europene creează nedumeriri în aplicarea consecventă a principiilor contabile, ca element component al defi niţiei politicilor contabile.

***

Fiscalitatea rămane în atenţia întreprinderii indiferent de sistemul contabil pe care ţara noastră îl aplică. Fiscalitatea a fost dezvoltată mult de textele legislative, de norme, instrucţiuni şi reguli, adesea greu de aplicat în practica economică prin nenumăratele modifi cări, noi apariţii de impozite, taxe, noi baze de calcul al căror fundament trebuie să răspundă politicii fi nanciare a statului. Întotdeauna s-a căutat un sistem de impunere care să diminueze defi citul bugetar prin atragerea unui număr mare de plătitori, impozite diverse, iar în plan secundar s-a urmărit o relaxare sensibilă prin avantajele prevăzute de normele fi scale. Astăzi, orice întreprindere ştie că există pincipii şi reguli de bază pentru orice impozit la care aceasta este supusă, Contabilitatea fi ind cea care înregistrează rezultatul obligaţiei de plată şi a viramentelor, fi ind principala sursă de informaţie pentru stat în ceea ce priveşte calculul, înregistrarea şi decontarea obligaţiilor fi scale şi nefi scale.

Politică Fiscală


Fiscalitatea are regulile ei proprii, este aşezată pe principii adesea convergente cu cele din ţările Uniunii Europene, deci putem face referire de un drept fi scal autonom. Pe de alta parte, contabilitatea după 1990 s-a dezvoltat rapid fi ind împrumutate reguli, norme, principii şi convenţii agreate într-o primă etapă: Modelul continental de contabilitate bazat pe macroeconomie unde infl uenţa statului este semnifi cativă în materie de normalizare contabilă, urmat de Directivele Europene şi IAS/IFRS.. Contabilităţii i s-a imputat după decembrie 1989 lipsa de transparenţă, coerenţă, şi informare reală a structurilor situaţiilor fi nanciare descrise de bilanţ, de contul de profi t şi pierdere şi anexe. Este adevărat că statul era cel mai mare utilizator al informaţiei fi nanciar contabile, dar şi-a păstrat şi poziţia de lider în materie de normă contabilă. Lipsa unei contabilităţi de infl aţie, impunerea marilor contribuabili de a realiza un bilanţ fi scal, când aceştia aveau ca rezultat cele mai mari pierderi, nu a făcut altceva decât să provoace erodarea capitalurilor proprii, multe întreprinderi sfârşind prin faliment. Idealul nostru de a fi integraţi în spaţiul economic european, privirea Uniunii Europene către România ca teritoriu strategic şi economic au ca speranţă un sufl u nou atât din punct de vedere fi scal, cât şi contabil. România avea nevoie de un Cod unic de impozite, mult mai clar, transparent şi uşor de aplicat. El a fost realizat prin Codul Fiscal care grupează, sistematizează mult mai bine impozitele directe şi indirecte, impunerea persoanelor fi zice şi juridice. S-a realizat o delimitare clară a impozitelor pe profi t şi pe venituri pentru întreprinderile mici şi mijlocii, micro întreprinderi şi persoane fi zice care desfăşoară activităţi independente. Informaţiile principale le oferă contabilitatea, sursă şi pentru fi scalitate. România se aliniază Standardelor Internaţionale de Contabilitate, (IAS) o reformă în plină dezvoltare pe mai mulţi ani cu aderare la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Ce aduc nou standardele? Care este avantajul aplicării lor? Întreprinderile şi-au însuşit Contabilitatea Financiară – iar eforturile fi nanciare de implementare a IAS–lor nu este deloc neglijabilă. Care este poziţia fi scalităţii în noua perspectivă de construire a situaţiilor fi nanciare? Întrebările pot continua. Şi dumneavoastră sigur vă puneţi întrebări fi reşti, de ce atâtea modifi cări de structură, de volum a informării fi nanciare. Încercăm să răspundem sintetizat la întrebările respective. În primul rând IASC înlocuit cu IASB îşi îndreaptă obiectivul situaţiilor fi nanciare pentru furnizarea informaţiilor despre poziţia fi nanciară (data de bilanţ), performanţele şi modifi cările poziţiei fi nanciare ce sunt necesare utilizatorilor în luarea deciziilor economice. De data aceasta statul care era principalul favorit al informării fi nanciare este înlocuit cu “utilizatori” pentru ca aceştia să ia decizii economice. În ordinea importanţei lor după “Cadrul general pentru întocmirea

Politică Fiscală


şi prezentarea situaţiilor fi nanciare” al IASB, utilizatorii situaţiilor fi nanciare includ: investitorii preocupaţi de riscul inerent al tranzacţiilor şi de benefi ciul adus de investiţiile lor; salariaţii interesaţi de informaţii privind stabilitatea şi profi tabilitatea lor, de pensii, alte avantaje şi oportunităţi profesionale; creditorii interesaţi de informaţii care le permit să evalueze dacă împrumuturile pe care le-au acordat şi dobânzile ataşate vor fi rambursate; furnizorii şi alţi creditori, interesaţi de informaţii ce le permit să evalueze dacă sumele ce le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă; clienţii sunt interesaţi de informaţii asupra continuităţii activităţii unei entităţi, mai ales atunci cand au o colaborare pe termen lung sau sunt dependenţi de ea; statul fi ind interesat de încasarea veniturilor sale, de

alocarea resurselor şi implicit de activitatea întreprinderilor. Pe baza acestor

informaţii statul prin instituţiile sale îşi determină politica fi scală, îşi determină

produsul intern brut şi alţi indicatori statistici; publicul poate fi interesat de informaţii privind evoluţiile întreprinderilor, sfera de activitate, numărul de salariaţi etc. Desprindem concluzia clară că scopul situaţiilor fi nanciare este acela de a oferi informaţii despre activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile şi câştigurile; cheltuielile şi pierderile precum şi fl uxurile de numerar. Aceste informaţii sunt completate cu politicile contabile şi notele explicative care ajută utilizatorii enumeraţi de Cadrul IASB pentru a estima fl uxurile de numerar ale întreprinderii şi mai ales momentul şi gradul lor de certitudine pentru a se realiza. Întreprinderile trebuie să asigure în primul rând menţinerea gradului de sănătate fi nanciară, de a fi rentabile şi păstra echilibrul fi nanciar al activităţii de bază, de a analiza durata medie în zile a creditului/ client acordată şi durata medie în zile a creditului/furnizor primită. În aceste condiţii şi fi scalitatea îşi va îndeplini rolul său: venituri sufi ciente din impozite, doar dacă întreprinderile vor fi rentabile, se vor dezvolta şi se va realiza un mediu sănătos economiei de piaţă concurenţială. Rolul şi importanţa situaţiilor fi nanciare în contabilitate sunt hotărâtoare pentru managementul unei întreprinderi, totul aproape se îndreaptă în jurul banului, pentru că sursa de fi nanţare reprezintă cheia de succes în achiziţia activelor producătoare de benefi cii şi atragere la rândul lor de datorii. Statul rămâne să-şi îndeplinească politica sa fi nanciară dacă întreprinderile îşi dezvoltă cifra de afaceri, atrage capital şi-şi dezvoltă investiţiile productive, dacă au capacitatea de a produce profi t şi nu în ultimul rând de a creşte puterea de cumpărare a cetăţeanului, pentru că el suportă o serie întreagă de impozite indirecte: taxa pe valoare adăugată, taxele vamale incluse în costul de achiziţie a mărfurilor vândute de către întreprinderi, alte impozite şi taxe pe potenţialul imobiliar şi tehnic. Utilitatea informaţiilor din situaţiile fi nanciare sunt date de caracteristicile sale calitative: să fi e inteligibile, relevante, credibile şi

comparabile.

Politică Fiscală


Deciziile economice luate de utilizatori necesită evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera fl uxuri de numerar sau investiţii fi nanciare pe termen scurt. Nu este sufi cientă această evaluare, dacă nu se analizează şi perioada de generare a numerarului, precum şi siguranţa generării lor. Întreprinderile care aplică IAS/ IFRS sunt obligate să-şi schimbe total poziţia de a întocmi situaţii fi nanciare doar pentru a informa fi scul; ele sunt chemate de a schimba fundamental poziţia privind informarea fi nanciară, asupra aplicării consecvente de a respecta obiectivul întocmirii şi prezentării situaţiilor fi nanciare, conform Cadrului general al IASB. O întreprindere care aplică IAS este obligată prin OMFP nr.94 privind “Reglementările contabile armonizate Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate1“ să aplice Cadrul general de prezentare şi raportare a situaţiilor fi nanciare. Este o schimbare profundă, privind rolul şi importanţa situaţiilor fi nanciare. Conceptele de bază fundamentale pentru ca situaţia fi nanciară să-şi atingă obiectivul sunt: Contabilitatea de angajamente şi Continuitatea

activităţii de exploatare.

Este bine cunoscut conceptul Contabilităţii de angajamente cu avantaje nete în faţa contabilităţii de casă. Acesta presupune recunoaşterea unui venit sau a unei cheltuieli pe măsură ce se produce şi se realizează un angajament fără ca venitul să fi e încasat sau acea cheltuială recunoscută să fi e plătită. Întreprinderea este obligată atunci când vinde un produs sau serviciu şi emite factura să înregistreze venit, chiar dacă nu l-a încasat. (exemplu: clienţi, analitic distinct = venituri). Atunci când angajează o obligaţie privind achiziţia de bunuri şi servicii, întreprinderea poate recunoaşte o cheltuială conform facturii primite, indiferent dacă a achitat sau nu contravaloarea serviciilor sau a bunurilor primite. (exemplu: cheltuieli cu servicii executate de terţi = furnizori, analitic distinct). România l-a aplicat imediat prin Legea Contabilităţii 82/1991. Au fost aduse critici iresponsabile de către unii patroni acestui concept. De ce? Pentru că nu şi-au corelat politica comercială de achiziţie cu politica vânzărilor, nu şi-au analizat niciodată politica de încasare prin contracte ferme privind condiţiile de plată către furnizori şi politica de încasare prin vânzări. Este o adevarată artă să ştii cum fi nalizezi un contract, ce riscuri te aşteaptă şi cum să se diminueze impactul asupra viitorului fl ux de numerar ce va intra din vânzări şi va ieşi prin plăţile către terţi. Contabilitatea de angajamente ne dă informaţii nu numai despre tranzacţiile trecute care au generat încasări şi plăţi dar şi despre datoriile curente în viitor (exemplu soldul creditor al contului furnizori), despre viitoare încasări (exemplu soldul debitor al Contului clienţi). Aceste informaţii extrem de utile sunt necesare pentru a analiza corelaţia între datorii curente şi active curente. Mai exact ne informează dacă plăţile către furnizori au fost realizate înaintea încasărilor. Atunci se produce un dezechilibru fi nanciar şi va trebui

Politică Fiscală


să luăm decizia imediată de a analiza contractele existente pentru achiziţii şi vânzări, de a urmări creanţele neîncasate la termen pentru a diminua riscul de faliment. Este posibil ca o întreprindere să afi şeze în bilanţ un profi t de un miliard şi să fi e insolvabilă? Sigur că da! Suntem convinşi, că dumneavoastră cunoaşteţi cauza şi veţi şti ce decizii luaţi pentru a preîntâmpina falimentul. Continuitatea activităţii ne dă baza de evaluare în elaborarea situaţiilor fi nanciare: cost istoric, cost curent, valoare actualizată, valoare realizabilă (de decontare). Continuitatea este conceptul prin care situaţiile fi nanciare se elaborează pornind de la ipoteza că întreprinderea îşi defăşoară activitatea şi în viitor. Se presupune că fi rma nu are nici o intenţie sau nevoie de a lichida sau a reduce semnifi cativ activitatea. Dacă există o astfel de intenţie baza de evaluare va fi dată de valoarea de lichidare. Standardul Internaţional de Raportare Financiară (IFRS) nr.5 privind “Activele pe termen lung deţinute pentru vânzare şi activităţile întrerupte) solicită prezentarea scadenţei atât pentru activele fi nanciare, cât şi pentru datoriile fi nanciare. Activele fi nanciare cuprind creanţele comerciale şi asimilate, iar datoriile fi nanciare includ datoriile comerciale şi asimilate. Informaţii semnifi cative asupra vânzărilor de active pe termen lung deţinute pentru vânzare şi activităţile întrerupte conform IFRS nr. 5 ajută la estimările viitoare a fl uxurilor de numerar precum şi infl uenţele asupra contului de profi t şi pierderi privind rezultele activităţilor în curs de întrerupere. Bilanţul conform IAS nr.1 se modifi că şi va trebui să cuprindă valoarea totală a activelor clasifi cate ca fi ind deţinute pentru vânzare şi activele incluse în grupurile de cedare clasifi cate ca fi ind pentru vânzare în conformitate cu IFRS nr.5 Trebuie prezentate şi datoriile incluse în grupurile de cedare ca fi ind deţinute pentru vânzare în conformitate cu IFRS nr.5. Contul de profi t şi pierdere la 31.12.N, cuprinde informaţii referitoare la: -cheltuiala cu impozitul pe profi t; -impozitul pe profi t ulterior sau pierderea rezultată din activităţi întrerupte plus sau minus impozitul pe câştigul ulterior sau pierderea recunoscută cu ocazia evaluării activelor pentru vânzare sau la data cedării activelor ce fac parte din activităţi întrerupte; - profi tul sau pierderea. Până la aplicarea IAS-lor, elaborarea documentelor de sinteză nu a adoptat nici un concept. Unul din obiectivele majore ale inventarierii este acela de a evalua din punct de vedere calitativ activele recunoscute în bilanţ după norma naţională. Principiul prudenţei a fost enunţat, s-au creat conturi de previzionare pentru deprecieri şi riscuri. Din nefericire interpretarea regulilor fi scale în exces, acolo unde nu era cazul au condus întreprinderile pe o pistă greşită: supraevaluarea rezultatului net şi implicit transformarea acestuia în datorii curente prin plăţi de dividente fi ctive. Rezultatul aplicării unui principiu în mod eronat, conduce la decapitalizarea surselor de fi nanţare

Politică Fiscală


proprii. Neînregistrarea în contabilitate a deprecierii de active, a cheltuielilor viitoare exigibile, previzionarea riscurilor de neîncasare a creanţelor clienţi sau a riscului valutar, evaluarea capitalului social în devize într-o economie hiperinfl aţionistă şi trecerea lor asupra veniturilor a avut ca efect transferarea unor importante fl uxuri de numerar asupra profi tului ireal. Neconstituirea deprecierilor de active a riscurilor în mod eronat a fost interpretată de întreprinderi doar prin regula fi scală: dacă nu sunt deductibile nu mai are nici un sens să le evidenţiem. O astfel de judecată produce clar distorsiunea documentelor de sinteză fără ca managementul fi rmei să sesizeze implicaţiile unei astfel de abordări. De data aceasta Cadrul general IASB impune ca în elaborarea situaţiilor fi nanciare, întreprinderile să adopte un Concept fi nanciar de capital: puterea de cumpărare a capitalului investit, sinonim cu activele nete sau capitalurile proprii. Cel de-al doilea concept: Capitalul fi zic sau capacitatea fi zică de exploatare, reprezintă capacitatea de producţie a întreprinderii sau unităţile de producţie pe zi. Profi tul este recunoscut în bilanţ dacă şi numai dacă se adoptă unul din conceptele de menţinere a capitalului, fi e fi nanciar, fi e cel fi zic. În situaţia în care utilizatorii sunt interesaţi de menţinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului investit, trebuie aplicat Conceptul fi nanciar al capitalului, care poate fi evaluat atât în unităţi monetare nominale, cât şi în unităţi de putere constantă de cumpărare. Ce înseamnă acest concept? Cum îl aplicăm în practică? Profi tul trebuie recunoscut doar dacă, valoarea fi nanciară (monetară) a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea fi nanciară (monetară) a activelor la începutul perioadei. Din această inecuaţie se exclud infl uenţele pozitive sau negative a oricăror contribuţii din partea acţionarilor. Transpusă matematic inecuaţia prezentată devine:

Dacă, Capitalul propriu 31.12.N > Capitalul propriu 01.01.N ═ Profit

Corelaţia între conceptele de capital şi profi t reprezintă referinţa pentru ca profi tul să poată fi cuantifi cat. Se poate face distincţia între rentabilitatea întreprinderii şi rambursarea capitalului sau, mai exact numai intrările de active suplimentare celor necesare pentru menţinerea capitalului pot fi considerate profi t şi în consecinţă câştig rezultat de capitalul investit. Profi tul reprezintă creşterea capitalului monetar de-a lungul perioadei. Creşterile de preţuri ale activelor pe parcursul unui exerciţiu fi nanciar sub forma câştigurilor din active reprezintă profi t. Această cuantifi care a profi tului are loc dacă capitalul este defi nit în termenii unităţilor monetare nominale. În situaţia în care capitalul fi nanciar este defi nit în termenii unităţilor

Politică Fiscală


de putere constantă de cumpărare, profi tul reprezintă creşterea puterii de cumpărare. Astfel profi tul este recunoscut doar pentru partea creşterii preţurilor activelor care depăşeşte creşterea nivelului general al preţurilor. Diferenţa nu reprezintă altceva decât ajustarea pentru menţinerea capitalului fi ind o componentă a capitalului propriu. Fiscalitatea şi-a urmat doar regulile sale fără să ţină cont de menţinerea capitalului, infl aţia de-a lungul anilor după 1989 nu a fost altceva decât o refl ectare ireală a profi turilor. Menţinerea capitalului fi zic. Capacitatea fi zică productivă sau resursele necesare atingerii acestei capacităţi la sfârşitul exerciţiului depăşeşte capacitatea productivă de la începutul perioadei fără să fi e infl uenţată de distribuiri sau contribuţii din partea acţionarilor, atunci se obţine profi t. Dacă, Capacitatea fi zică productivă 31.12.N > Capacitatea fi zică productivă 01.01.N = profi t

Utilizarea conceptului de capital fi zic presupune utilizarea Costului curent ca bază de evaluare. Deoarece capitalul este defi nit în termenii capacităţii fi zice de producţie, profi tul reprezintă creşterea acestui capital în cursul perioadei. Exemplu, toate modifi cările de preţuri care afectează activele şi datoriile întreprinderii sunt privite ca modifi cări în măsurarea capacităţii productive fi zice a acesteia. Aceste creşteri sunt tratate ca ajustări de menţinere a capitalului şi nu profi t. Până la aplicarea IAS-lor întreprinderile nu au ţinut cont de menţinerea capitalului, fi scalitatea încurajând această practică supraevaluând profi tul. Cadrul general IASB vine în interesul întreprinderilor acordând o atenţie deosebită defi nirii şi recunoaşterii structurilor situaţiilor fi nanciare. El se situează pe poziţia neutralităţii dând reguli foarte precise de defi nire şi de recunoaştere a profi tului. Veniturile reprezintă creşteri ale benefi ciilor economice pe parcursul unei perioade sub formă de intrări sau creşteri ale activelor (exemplu vânzări de produse fi nite: 411 clienţi = 701 venituri din vânzarea produselor fi nite); descreşteri ale datoriilor (exemplu: 401 furnizori = 70 venituri). Acestea se concretizează în creşteri de capital propriu prin decontarea veniturilor asupra contului de profi t şi pierdere (701 =121; 70 =121) În categoria veniturilor se includ şi câştigurile din orice sursă rezultate din activitatea curentă. Cheltuielile sunt defi nite ca diminuări ale benefi ciilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului fi nanciar, sub formă de ieşiri sau scăderi ale activelor (exemplu: 607 cheltuieli privind mărfurile = 371 mărfuri) sau creşteri ale datoriilor, ce au ca rezultat diminuarea de capitaluri proprii (628 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi” = 401 “Furnizori”). Aceste

Politică Fiscală


cheltuieli infl uenţează contul de profi t şi pierdere în sensul diminuării prin repartizarea cheltuielilor asupra acestui cont şi implicit diminuarea surselor proprii de fi nanţare. 121 “Profi t şi pierdere” = 628” Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”

607 “ Cheltuieli privind mărfurile”

Cheltuielie includ şi pierderile din activităţi curente, dar şi extraordinare rezultate din dezastre: inundaţii, incendii sau cele din cedarea activelor incluse în activităţi curente, pierderi nerealizate din creşterea cursului de schimb valutar aferente împrumuturilor pe care întreprinderea le-a contractat în devize. Prezentarea pierderilor se efectuează distinct, datorită importanţei cunoaşterii existenţei şi valorii acestora în procesul decizional. În Legea privind Codul Fiscal2 se precizează că sunt recunoscute ca deductibile numai cheltuielile care participă la realizarea de venituri. Cu alte cuvinte întreprinderea este supusă în permanenţă riscului fi scal, de interpretare sau aplicare defectuoasă a prevederilor legale. Este cert că aplicarea IAS/ IFRS, dă posibilitatea întreprinderilor în baza respectării Cadrului General al IASB să-şi aplice raţionamentul profesional în materie de norme, principii, reguli de evaluare aferente fi ecărei structuri ale situaţiilor fi nanciare. Contabilitatea îşi are propriile ei reguli, aplicarea IAS–lor / IFRS-lor are numeroase linii de refl exie în toate structurile situaţiilor fi nanciare. Principiile contabile nu converg cu cele fi scale de cele mai multe ori. Din acest punct de vedere indiferent că o întreprindere aplică IAS/IFRS sau reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV –a CEE şi normele naţionale pentru întreprinderile mici şi mijlocii ce aplică OMFP nr. 1752/2005, are obligaţia să-şi includă prioritar şi problematica fi scală. Trebuie corelate toate regulile de defi nire, recunoaştere, baze de calcul astfel încât întreprinderea să nu fi e supusă riscurilor de evaziune şi fraudă fi scală. Putem astăzi să ne referim de separarea celor două discipline chiar autonome cu reguli şi mecanisme proprii, fără ca întreprinderea să facă abstracţie de aplicarea normelor fi scale. Chiar dacă statul nu mai este principalul utilizator al informării fi nanciare, întreprinderea trebuie să ţină cont de respectarea normelor şi principiilor impuse de fi sc. Standardele Internaţionale de Contabilitate/ Standardeldele Internaţionale de Raportare Financiară, prin conceptele care le promovează, regulile de defi nire şi recunoaştere a structurilor situaţiilor fi nanciare şi-au câştigat un bine meritat loc de lider în aplicarea lor de către foarte multe entităţi de pe glob. Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) furnizează periodic recomandări privind raportarea fi nanciară care nu sunt tratate în IFRS, consultând organisme din

Politică Fiscală


întreaga lume. Aspectele de o largă importanţă pentru marea majoritate a întreprinderilor vor fi dezbătute de IFRIC atât pe domenii în care practica este nesatisfăcătoare asupra ariei de aplicabilitate a IAS-lor, cât şi aspectelor de dezvoltare care se impun asupra unui Standard Internaţional de Contabilitate deja existent3. Referinţa contabilă prin IAS furnizează noi concepte de abordare atât a politicilor contabile dar şi fi scale. Codul fi scal care tratează într-un singur act legislativ atât impozitele directe, cât şi cele indirecte pentru persoane fi zice şi juridice, realizează un salt calitativ în anii de reformă fi scală, fi ind un pas important în tratarea şi aplicarea fi scalităţii în întreprinderi. Abordarea sistemului contabil în corelaţie cu fi scalitatea deschide noi repere în dezvoltarea întreprinderii. Întreprinderile vor respecta prescripţiile de formă şi fond ale normelor naţionale de contabilitate armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate/ IFRS cu întregul sistem de concepte, principii şi reguli de evaluare. Distinct fără a se polua conturile, întreprinderea va aplica regulile fi scale impuse de sistemul fi scal. Rezultatele calculelor vor fi evidenţiate asupra rezultatului întreprinderii.

Concluzii

România prin eforturile realizate în procesul de armonizare a reglementărilor contabile reuşeşte să contureze un drept contabil autonom, fără ca fi scalitatea să împieteze normele impuse de referinţa contabilă, fi e că o întreprindere aplică IFRS, OMFP “1752/2005 privind Noile Reglementări contabile”. Fiscalitatea îşi are propriile reguli, ea devine un factor de stimulare pentru întreprinderi, zone geografi ce defavorizate, pentru anumite întreprinderi sau produse, alteori ea intervine ca factor de inhibare a unui produs de a fi comercializat şi consumat prin suprataxare sau restrângerea unor activităţi în scopul avantajelor mai mari fi e direct sau indirect. Dacă contabilitatea şi-a creat în decursul anilor stabilitate, coerenţă, nu putem afi rma acelaşi lucru privind greutăţile pe care le întâmpină managerii întreprinderilor în materie de taxă pe valoare adăugată. Exemplifi căm greutăţile cu care se confruntă sediile permanente care efectuează investiţii în construcţii-montaj, cazurile şi practicile specifi ce ce trebuie aplicate atunci când investiţiile fi nanţate din surse nerambursabile cuprind echipamente achiziţionate din spaţiul intracomunitar, montate după luni de zile, cuprind lucrări efectuate atât în România, cât şi ţări din spaţiul european. Cert este că specialiştii din Ministerul Finanţelor Publice sunt solicitaţi să facă faţă valului de lămuriri, explicaţii şi modalităţile concrete de aplicare a TVA privind taxarea simplifi cată. Ne întrebăm: când reforma fi scală va lua sfârşit?, toţi cei care

Politică Fiscală


suntem interesaţi ca regula fi scală să fi e clară, transparentă, să nu împieteze desfăşurarea normală şi continuă a activităţii.

Note

1. OMFP nr 1752/2005; Monitor Ofi cial nr.1080-bis/30.11.2005 2. Legea nr571/ 2003 privind Codul fi scal şi Legea 343/2007 privind unele modifi cări aduse Codului Fiscal. 3. Standarde Internationale de Raportare Financiară 2007-traducere în limba română

publicate de Ed.CECCAR,2007

Bibliografi e selectivă:

- Allais Maurice, Pour la reforme fi scale, Paris,1993 - Ana Morariu, Contabilitate şi Gestiune fi scală, Ed. ASE, 2004 - Delesalle Eric, 100 Difi cultes comptables Fiscales et juridiques collection, Experts, 2003. - Standardele Internaţionale de Contabilitate IFRS, traducere autorizată, Editura CECCAR, 2

RISKS AND UNCERTAINTIES OF THE ROMANIAN TAXATION POLICY

Lecturer PhD candidate Dănuţ CHILAREZ Constantin Brâncoveanu University, Piteşti Assistant lecturer PhD candidate Flavia STOIAN Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract

The paper shows the fi scal risk due to the bringing into effect of the Directive no. IV and VII of the International Financial Report Standards (IFRS) as a result of Romania’s joining the large European family in 2007. Since then, the Romanian enterprises have been in constant expectation for accurate, coherent and constant fi scal rules. The fi scal risk cannot be minimized since the great majority of direct and indirect taxes have been registered in a “Fiscal Code”. The present ambiguities regarding the value added (according to Directive no. VI of the EEC) create great diffi culties to the implementation of this indirect tax. The Order of the Public Finance Ministry no. 1752/2005 regarding the New Accounting Regulations according to the European Directives gives rise to queries as to the coherent implementation of the accounting principles, as element of the defi nition of the accounting policies.

*** The enterprises continue to pay attention to taxation no matter the accounting system our country applies. Taxation has been extensively developed by the legislative texts, standards, instructions and rules, often hard to apply in the economic practice,

Politică Fiscală


with numberless changes, new taxes and charges and new bases of calculation whose foundation has to meet the state fi nancial policy. One has always looked for a taxation system that decreases the budgetary defi cit by attracting a great number of payers and various taxes and, secondly, for an important relaxation due to the advantages provided by the fi scal rules. At present, the management of any enterprise is aware that there are fundamental principles and rules for any tax paid, the accounting being in charge with the registering of the result of the obligation of payment and of transfers, thus being the main source of information for the state regarding the calculation, registering and clearing of fi scal and non-fi scal obligations. The taxation has its own rules and is based on principles often concurrent with those of the European Union countries; consequently, we can refer to a self-contained fi scal right. On the other hand, since 1990, the accounting has rapidly developed by taking rules, standards, principles and conventions agreed upon, such as, at fi rst, the Continental Model of Accounting based on macro economy, where the infl uence of the state is signifi cant regarding the accounting normalization, and, then, the European Directives and IAS/IFRS. After 1989, one reproached the accounting its lack of transparency, coherence and accurate information regarding the structure of the fi nancial situation described by the balance sheet, the profi t and loss account and annexes. It is true that, after 1989, the state was the most important user of the accounting and fi nancial information, but has also kept its leading position regarding the accounting standard. The lack of an infl ation accounting and the obligation of the heavy payers to draw up a fi scal balance, when they were registering the greatest losses, only led to the erosion of private capitals, many enterprises going bankrupt. Our goal of integration in the European economic space and the European Union opinion of Romania as an economic and strategic territory give hope for a new spirit, both fi scal and bookkeeping. Romania needed an exclusive tax Code, much more clear, transparent and easy to apply. Hence, the Fiscal Code which assorts and systematize much better the direct and indirect taxes and the imposition of natural and legal persons. There is a clear delimitation between the profi t taxes and income taxes on small and medium enterprises, on one-hand and micro units and natural persons, who carry independent activities, on the other hand. The accounting provides the main data, being a source of information for the taxation system, too. Romania has aligned with the International Accounting Standards (IAS), a reform in full development, over several years, that adheres to the International Financial Reform Standards (IFRS). What is new about these standards? What is the advantage of their implementation? The enterprises adopted the Financial Accounting and the fi nancial efforts for the implementation of the IAS are rather signifi cant. What is the place of taxation in the new perspective of the construction of fi nancial reports? There are many other questions to ask…You yourself, surely and righteously, might inquire: why so many changes of structure and volume of the fi nancial data?

Fiscal Politics


We shall briefl y try to answer the respective questions. First of all, the IASB, replaced by IASC, makes the fi nancial reports focus on the delivery of information regarding the fi nancial position (given by the balance sheet), the performances and changes of the fi nancial position that are not imperative to users on making economic decisions. This time, “users” replace the state that was the main client for the fi nancial data, so that the latter could make economic decisions. After their importance, according to “The general frame for the drawing up and submitting of the fi nancial reports” of the IASB, the users of the fi nancial reports are as follows: The investors who are concerned with the inevitable risk of the transactions and with the benefi t of their investments, the employees who are interested in data on their stability and profi tability, on pensions and of other professional advantages and opportunities, the creditors who are interested in data which show them if the loans they granted and the respective interests would be reimbursed, the producers and other creditors who are interested in data which show if the sums owed to them would be paid on time limit, the clients who are interested in data on the continuity of the activity of an entity, especially when they have a long term relationship or they depend on it and the state that is interested in collecting its revenues, in allotting the resources and, implicitly,

in the activity of the enterprises. Based on this information, the state, through its

institutions, determines its taxation policy, its gross domestic product and other

statistical indicators. The public may be interested in data regarding the evolution of enterprises, the activity domain, the number of employees, etc. Consequently, it becomes very clear that the aim of the fi nancial reports is to provide data about the assets, debts, own capitals, income and earnings, expenses and losses, as well as the cash fl ows. This information is completed with the accounting policies and the explicative notes that help the users, listed by the IASB Frame, to appraise the cash fl ows of the enterprise and especially their moment in time and degree of certainty in order to be achieved. In the fi rst place, the enterprises have to keep the degree of fi nancial health, to be profi table, to maintain the fi nancial balance of the basic activity, to analyse the granted medium course, in days, of the credit/client and the received medium course, in days, of the credit/producer. On these terms, the taxation shall perform its functions: adequate revenues from taxes only if the enterprises will be profi table and will develop and there will be a healthy environment for the competitive market economy. The role and the importance of the fi nancial reports within the accounting are decisive for the management of an enterprise; almost everything is about money because the source of fi nancing represents the key of success in getting the assets that generate benefi ts and attract, in turn, debts. The state continues to carry out its fi nancial policy if the enterprises increase their turnover, draw capital and develop their effi cient investments, if they have the ability to have profi t and last, but not least, if they increase the purchasing power of the citizen. The latter pays a multitude of indirect taxes: the value added tax, the customs taxes included in the purchasing cost of the goods sold by enterprises and other taxes and fees for the technical and real estate potential. The information in the fi nancial reports is useful if it is comprehensible,

relevant, credible and comparable.

Fiscal Politics


The economic decisions taken by the users need the evaluation of the capacity of an enterprise to generate cash fl ows or short term fi nancial investments. Such evaluation is not enough if there is no evaluation of the generation period of time of the cash, as well as of the certainty of its generation. The enterprises that apply IAS/IFRS are forced to change the way of completing their fi nancial reports that is for solely informing the revenue authority; they are invited to fundamentally change the position regarding the fi nancial report, that is to observe the objective of the completing and giving of the fi nancial reports according to the general Frame of IASB. According to the Order of the Ministry of Public Finance no.94 regarding “The accounting regulations harmonized with Directive IV of the European Economic Community and with the International Accounting Standards1”, an enterprise that applies IAS has to implement the general Frame of showing and giving the fi nancial reports. This is a most important change that regards the part and the importance of the fi nancial reports. The fundamental basic concepts needed by the fi nancial reports in order to achieve their purpose are: The contracts accounting and the continuation of the

exploitation activity. It is well known that the concept of the contracts accounting has some net advantages compared to the cash box accounting. It implies the acknowledgement of revenue or expense as it is done and a contract is achieved without the revenue being cashed in or the admitted expense being paid. When the enterprise sells a product or service and issues the invoice, it has to register the revenue, even if it did not cash it in (for example: clients, analytically distinct = revenue). When the enterprise engages a contract regarding the purchasing of goods and services, it can recognise an expense according to the invoice received no matter if it paid for the respective goods or services (example: expenses with services done by third parties = manufacturers, analytically distinct). Romania has immediately applied this concept through the Accounting Law no.82/1991. There were some owners who irresponsibly criticized it. Why did they do such a thing? Because they did not correlate their commercial policy of purchasing with their sale policy and never analysed their returns policy by providing fi rm contracts as to the conditions of payment to the producers and the returns policy through sales. It is art to know how to fi nalise a contract, what risks await you and how diminishes the impact on the future cash fl ow that will enter from sales and exit through payments to third parties. The accounting of contracts gives us information not only about the former transactions, which generated returns and payments but also about the current debts in future (for example the debit balance of the client account). This extremely useful information is necessary for analysing the correlation between the current debts and the current assets. More precisely, it lets us know if the payments to the manufacturers were done before the returns were. If there is a fi nancial unbalance, we must immediately analyse the existing contracts for purchase and sales and to watch the claims that are not cashed on time in order to diminish the risk of bankruptcy. Is it possible that an enterprise show in its balance sheet a one billion profi t and at the same time be bankrupt?

Fiscal Politics


The continuation of the activity gives us a base of evaluation for the elaboration of the fi nancial reports: historical cost, current cost, updated value, attainable value (clearing value). The continuity is the concept that helps to the elaboration of the fi nancial reports starting from the assumption that the enterprise continues its activity in the future, too. The enterprise is supposed to have no intention or need to close up or to signifi cantly reduce its activity. If there is such an intention, the base of evaluation shall be the close up value. The International Financial Report Standard (IFRS) no.5 regarding “The long term assets held for sale and discontinuous activities” requests the time limit for both the fi nancial assets and the fi nancial debts. The fi nancial assets consist of the commercial and assimilated claims, while the fi nancial debts consist of the commercial and assimilated debts. Signifi cant information on the sale of long term assets held for sale and discontinuous activities, according to IFRS no.5, help future estimations of the cash fl ows and of the infl uences over the profi t account and the losses regarding the results of the activities to be discontinued. The balance sheet, according to IAS no.1, changes and shall contain the total value of the classifi ed assets as being held for sale and the assets included in the concession groups classifi ed as being for sale according to IFRS no.5. The debts included in the concession groups as being held for sale, according to IFRS no.5, shall also be presented. The profi t and loss account of 31.12.N contains information regarding: - the expenditure with the profi t tax - the tax on future profi t or the loss aroused from discontinuous activities plus or minus the tax on future revenues or the loss assumed on the occasion of the evaluation of the assets for sale or on cessation of the assets that belong to discontinuous activities - the profi t or the loss Before the implementation of the IASs, there was no concept as to the elaboration of synthetic documents. One of the major objectives of stock-taking is to evaluate the quality of the assets assumed in the balance sheet according to the national rule. The principle of caution has been stated and commissions for depreciations and risks have been created. Unfortunately, the interpretation of the taxation rules in excess, where it was not necessary, led the enterprises on a wrong path: the overvaluation of the net result and, implicitly, its changing into current debts through payments of artifi cial dividends. The result of a wrong implementation of a principle leads to the decapitalization of the own fi nancing sources. The fact of not registering in the accounting the assets depreciation and the future exigible expenses, the anticipation of the risks of not collecting the client claims or of the currency risk, the evaluation of the social capital in estimates in a hyperinfl ationary economy and their passing on revenues led to the translation of some important cash fl ows on the unreal profi t. The wrong lack of formation of the assets depreciation of risks has been interpreted by enterprises only through taxation rule: if they are not deductible there is no point in highlighting them. Such reasoning clearly leads to the distortion of the synthetic documents, the management of the enterprise missing the point of the implication of such an approach. This time, the IASB general Frame compels that in the elaboration of the

Fiscal Politics


fi nancial reports the enterprises adopt a Financial concept of capital: the purchasing power of the invested capital to be synonymous to the net assets or own capitals. The second principle: The material capital or the material capacity of exploitation represents the production capacity of the enterprise or the daily production units. The profi t is assumed in the balance sheet only if one of the concepts of preserving the capital, either fi nancial or material, is adopted. In case the users are interested in preserving the invested nominal capital or the purchasing power of the invested capital, The fi nancial concept of the capital must be applied. It can be evaluated both in nominal monetary units and units of constant purchasing power. What does this concept mean? How do we implement it? The profi t should be assumed only if the fi nancial value (monetary) of the net assets at the end of the period is higher than the fi nancial value (monetary) of the assets in the beginning of the period. From this inequation the positive or negative infl uences of any contribution of the share holders are excluded. Transcribing it mathematically, the present inequation becomes: If Own capital 31.12.N>Own capital 01.01.N=profi t

The correlation between the profi t and capital concepts represents the reference so that the profi t can be quantifi ed. There is the possibility of differentiating between the profi tableness of the enterprise and the reimbursement of its capital. More precisely, only the input of assets additional to the necessary ones for preserving the capital can be considered profi t and consequently revenue from the invested capital. The profi t represents the increase of the monetary capital over the period. The increase of prices of assets during the budgetary year under the form of revenues from assets stands for profi t. This quantifi cation of profi t takes place if the capital is defi ned in terms of the nominal monetary units. In case the fi nancial capital is defi ned in terms of the units of constant purchasing power, the profi t represents the increase of the purchasing power. Thus, the profi t is assumed only for the part of the prices increase of assets that exceeds the general level of prices. The difference represents nothing else but the adjustment for the capital preservation, being a component of own capital. The taxation has only followed its rules ignoring the capital preservation, infl ation after 1989 being nothing but an unreal refl ection of profi ts. The preservation of the material capital. Profi t is achieved when the productive material capacity or the necessary resources for attaining this capacity at the end of the budgetary year exceeds the productive capacity from the beginning of the period, without being infl uenced by distributions or contributions from share holders.

If The productive material capacity 31.12.N>The productive material capacity 01.01.N=profi t

The use of the material capacity concept implies the use of the current cost as base of evaluation. Because the capital is defi ned in the material capacity terms of production, the profi t represents the increase of this capital during the period. For

Fiscal Politics


instance, all price changes that affect the assets and the debts of the enterprise are viewed as changes for the measurement of its material productive capacity. These increases are regarded as adjustments for the capital preservation and not as profi t. Before the implementation of the IASs, the enterprises ignored the capital preservation, the taxation system encouraging this practice and over evaluating the profi t. The IASB general Frame represents the best interest of the enterprises, giving special attention to the defi nition and acknowledgment of the structures of the fi nancial reports. It has a neutral position, giving very precise rules for the defi nition and acknowledgment of the profi t. The revenues represent increases of the economic benefi ts during a period under the form of inputs or increases of assets (for example, sale of end products: 411 clients=701 revenues from the sale of the end products); decreases of debts (for example: 401 producers= 70 revenues). They materialize in increases of own capital by clearing the revenues on the profi t and losses account (701=121; 70=121). The revenues include gains from any source as a result of the current activity. Expenditure is defi ned as decreases of the economic benefi ts registered during the budgetary year, under the form of outputs or decreases of assets (for example: 607 expenditure regarding the goods = 371 goods) or increases of debts that have as result the decrease of own capitals (628 “Expenditure with other services done by third parties” = 401 “Manufacturers”). The respective expenditure infl uences the profi t and losses account in the sense of a decrease due to the distribution of expenditure on this account and implicitly a decrease of own sources of fi nancing. 121 “profi t and losses” = 628 “Expenditure with other services performed by third parties”.

607 “Goods expenditure” The expenditure includes losses from current activities, too but also extraordinary results from disasters: fl oods, fi re or those from cessation of assets included in the current activities and unaccomplished losses from the increase of the exchange rate due to loans drawn by the enterprise in estimates. The presentation of losses is distinctly done due to the importance of the knowledge of their existence and value in the decision making process. The law regarding the Fiscal Code2 states that only the expenditure that takes part in the attainment of revenues are deductible. In other words, the enterprise is constantly subject to the fi scal risk, regarding the wrong interpretation or application of the legal provisions. It is obvious that the implementation of IAS/IFRS gives the possibility to enterprises, based on the observance of the IASB General Frame, to apply its professional reasoning regarding the evaluation rules, standards and principles proper to each structure of the fi nancial reports. The accounting has its own rules; the implementation of IASs / IFRSs has countless speculations in all the structures of the fi nancial reports. Mostly, the accounting principles do not converge with the fi scal ones. From this point of view, no matter if an enterprise applies IAS/IFRS or the accounting regulations harmonized

Fiscal Politics


with Directive IV of the CEE and the national standards for small and medium units that apply OMFP no.1752/2005; it has to prevalently include the fi scal problem, too. All defi nition and acknowledgment rules and calculation basis should be correlated so that the enterprise is not subject to tax evasion and fraud risks. Today, we can talk about the separation of the two independent disciplines, with their own rules and mechanisms, without the enterprise ignoring the fi scal rules. Even though the state is no longer the main user of the fi nancial data, the enterprise must take into consideration the conformation to the rules and principles compelled by the revenue authority. The International Accounting Standards/The International Financial Report Standards, due to the concepts they promote and to the defi nition and acknowledgment rules of the structures of the fi nancial reports, have gained a well deserved leadership in their implementation by very many world entities. The International Financial Report Interpretation Committee (IFRIC) periodically provides recommendations regarding the fi nancial reports that are not to be found in the IFRS, by advising with bodies all over the world. The aspects of great importance for most of the enterprises shall be discussed by IFRIC both on domains in which the practice is unsatisfactory as to the applicability area of IASs and on the development aspects that are required by an International Accounting Standard already in use3. The accounting reference through the IAS provides new concepts of approach of both accounting and fi scal policies. The Fiscal Code, which deals in one legislative document only both the direct and indirect taxes for natural and legal persons, achieves a qualitative leap in the years of fi scal reform, being an important step in dealing and implementing taxation in enterprises. The approaching of the accounting system in correlation with taxation gives new guiding marks for the development of the enterprise. The enterprises shall observe the form and basic provisions of the national rules of the accounting harmonized with Directive IV of the European Economic Community and the International Accounting Standards / IFRS with the whole system of concepts, principles and evaluation rules. Distinctly, without polluting the accounts, the enterprise shall apply the fi scal rules imposed by the taxation system. The results of the calculations shall be highlighted on the result of the enterprise.

Conclusions Romania, based on the efforts made for the harmonization of the accounting regulations, succeeds to shape an independent accounting law, without the taxation affecting the rules imposed by the accounting reference, even if an enterprise applies IFRS, OMFP “1752/2005 regarding the New Accounting Regulations”. The taxation has its own rules, it becomes a stimulus for the enterprises, under-privileged geographical areas, for certain enterprises or products and some other times it interferes as an inhibition factor for a product to be commercialized and consumed by over taxation or by reducing some activities in order to obtain greater advantages, be them direct or indirect. If along the years the accounting has created stability and coherence, we cannot state the same thing about taxation, to mention only the

Fiscal Politics


diffi culties encountered by enterprise managers related to the value added tax. Let us mention the diffi culties encountered by the permanent headquarters that make investments in constructions-assembling; the specifi c cases and practices to be applied when the investments fi nanced from non reimbursable sources consist of equipments purchased from the intra-community space, are installed after months of delay and consist of works done both in Romania and countries of the European Union. Obviously, the experts of the Ministry of Public Finances are required to get through the wave of explanations and practical modalities to apply VAT as to the simplifi ed taxation. All of us who are interested that the fi scal rule be clear, transparent and do not interfere with the normal and continuous development of the activity ask ourselves: When will the fi scal reform come to an end?

Notes 1. OMFP no.1752/2005; The Offi cial Journal no.1080-bis/30.11.2005 2. Law no.571/2003 regarding the Fiscal Code and Law 343/2007 regarding certain amendments to the Fiscal Code 3. International Standards of Financial Report 2007, The Romanian version issued by CECCAR Publishing House, 2007.

Selective Bibliography: - Allais Maurice, Pour la reforme fi scale, Paris, 1993 - Ana Morariu, Contabilitate şi gestiune fi scală, Ed.ASE, 2004 - Delesalle Eric, 100 Difi cultes comptables Fiscales et juridiques collection, Experts, 2003 - The International Accounting Standards (IFRS), authorised translation, Ed.CECCAR,2

Fiscal Politics


Responsabil de număr: Vladimir ALEXANDRESCUConsilier artistic: Mihai ŞURUBARU

Echipa logistică: Nicolae IONESCU, Iancu UCEANU, Gheorghe VAIDA-MUNTEAN, Constantin Gabriel BUJOREANU, Iuliana MARIN,

Oana BURDUŞEL, Tiberiu PREDA, Remus HORNOIU, Alin SPÂNU, Luiza NEDELCU

Condiţii pentru prezentarea materialelor spre publicare

Lucrările ştiinţifi ce sau tehnice, originale, se pot prezenta redacţiei spre publicare fi e sub formă de articole, fi e sub formă de scurte comunicări în limba română şi în limba engleză (traducere integrală). Precizările privind condiţiile tehnice pentru predarea materialelor se afl ă pe site-ul www.revistadestatistica.ro, secţiunea „Procesul de recenzare”.

Conditions for the articles designated for the Romanian Statistical Review

The original scientifi c or technical works can be sent to be published either under article form or short communications in Romanian and English (complete translation). The technical conditions for the articles to be presented can be found at www.revistadestatistica.ro in the “Peer review” section.

Cititorii din ţară şi străinătate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A cu sediul în

Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România

tel/fax 0040-21-318.70.00sau e-mail: [email protected] şi [email protected]

ISSN 1018-046X

Reproducerea articolelor fără acordul Institutului Naţional de Statistică - Editura Revista Română de Statistică este interzisă, iar utilizarea conţinutului acestei publicaţii, cu titlul explicativ sau justifi cativ, în diferite lucrări este autorizată numai cu precizarea clară a sursei.

Redacţia Editurii “Revista Română de Statistică” precizează că punctele de vedere, datele şi informaţiile cuprinse în articolele publicate aparţin autorilor şi nu angajează răspunderea Institutului Naţional de Statistică

Date post:	27-Dec-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

SUMAR / CONTENTS 1/2008 1_2008.pdf · România are unele rezultate pozitive, situându-se înaintea...

Documents