VIRUSOLOGIE1. Descriei caracterele generale ale virusurilor.
Dimensiuni foarte mici, de ordinul nanometrilor (10-300
nanometri)de 10 - 100 ori mai mici decat bacteriile;b) Structur
caracteristic: acid nucleic ADN/ARN, capsid format dintrun numr
specific de capsomere dispuse dup un anumit tip de simetrie.c)
Parazitism absolut intracelular ca urmare a absenei echipamentului
enzimatic productor de energie, a ribozomilor funcionali sau a
altor organite celulare (mitocondrii).d) Replicarea viral se
realizeaz prin devierea metabolismului celulei gazd in direcia
sintezei de nou virus (progeni). Se sintetizeaz copii multiple pe o
matri unic, acidul nucleic viral.e) Se izoleaz numai pe gazde vii
(culturi celulare, embrion de gin, animale de laborator);f)
Infeciile determinate pot evolua ca infecie inaparent sau boal
manifest (acut cu sau fr posibiliti de cronicizare);g) Datorit
absenei acidului muramic in inveliul extern virusurile sunt
rezistente la aciunea antibioticelor, proprietate ce favorizeaz
izolarea lor din produsele patologice contaminate cu flor
bacterian;h) Induc sinteza de interferoni, factori de protecie
impotriva altor infecii virale, omologe sau heterologe, cu aciune
anticelular, antitumoral i imunomodulatoare;i) Rspunsul virusurilor
la aciunea agenilor fizici (cldura, radiaii X) i chimici
(antiseptice i dezinfectante: formaldehida, hipocloritul de sodiu,
detergeni) este diferit in funcie de dimensiuni i
structuraparticulei virale sau concentraia de virusuri, precum i de
compoziia mediului.
2. Descriei morfologia unui virus i tipurile de simetrie
viral.Morfologie: a. Dimensiune- se masoara in nm, sunt vizibile la
microscopul electronic.b. Forma cilindrica (variante de virus
gripal),sferica (unele virusuri gripale, paramyxovirusuri),
cristaliforma sau poliedrica (poliovirusuri) prisma sau caramida
(poxvirusuri)c. Structura nucleocapsida alcatuita dintr-un miez
(core) de acid nucleic, genomul viral, protejat de un invelis
proteic numit capsida.Virusurile formate numai din nucleocapsida
virusuri neanvelopate/necapsulate/nudeVirusurile formate din
nucleocapsida si invelis extern lipoproteic- virusuri
anvelopate/capsulate.Genomul viral acidul nucleic este genomul
virusului continand genele, capabile sa codifice sintezele de tip
viral in celula parazitata. Molecula de acid nucleic:-simplu
spiralata (ss)-dublu spiralata (ds)-liniara sau circulara-continua
sau segmentataAcidul nucleic al tuturor v. ADN (exceptie
parvovirus) sunt ds.Acidul nucleic al tuturor virusurilor ARN
(exceptie reovirusuri) sunt ss.Capsida cutie protectoare proteica
ce da forma virusului. La virusurile neinvelite, fixeaza virionul
de receptorii specifici de pe celula gazda Contine proteine virale
grupate in capsomere(unit.structurale identice) Analiza chimica a
capsidei: proteine simple, omogene si complexe.Invelisul
peplos/anvelopa Prezinta o membrana asemanatoare celulei gazda
Complex gluco-proteino-lipidic cu 3 straturi: intern (proteine
virale), intermediar( proteine din celula gazda), stratul extern
(blocuri de glico-proteine cu rol in adsorbtie si penetrare in
celula gazda). Pe suprafata invelisului se afla informatia
specifica virala, codificata de virus: factori de fuziune(sub forma
inactiva)si proteina M(matrix- captuseste fata interna a
anvelopei).Tipuri de simetrie virala: - in cazul structurii unui
virus, asezarea spatiala a capsomerelor capsidei ca si pozitia
acestora fata de unitatile de baza ale acidului nucleic viral
prezinta caracteristici, ceea ce a dus la incadrarea virusilor in
categoria formelor anizotrope de organizare a materiei, asigurand
un maxim de energie legata.Simetria capsomerelor:
helicoidala-helicata si icosaedrica-cubicaa. Helicoidala-helicata
asezare etajata a capsomerelor Aspectul extern de sfera, glont sau
cartus, filamentos Complexul nucleocapsidei este dispus sub forma
unei spirale constituita din nucleoid sau intreaga nucleocapsida.
Elicea(helixul) are un singur ax rotational care coincide cu axul
cilindrului nucleocapsidului sau nucleoidului.b. Icosaedrica-cubica
capsomerele sunt asezate dupa axe riguroase de simetrie, particula
virala luand forma de cristal. Exista la virusuri de dimensiuni
mici (enterovirusuri) si mijlocii.-acidul nucleic de regula
monocatenar, este dispus central ca un ghem lax.-capsidele cu
simetrie binara (icosaedrica helicoidala)-prezente la bacteriofagi
(virusuri bacteriene) cu cada contractila la care capul cuprinde
nucleocapsida cu simetrie icosaedrica coada avand simetrie
helicala.3. Clasificarea virusurilor dup calea de transmitere;
exemple.O alt clasificare utilizat de clinicieni are drept criteriu
calea detransmitere a virusului:- cu transmitere fecal-oral:
Virusuri enterice (Poliovirusuri, ECHO,Coxsackie virus);- cu
transmitere prin picturile lui Pflugge Virusuri respiratorii
(Orthomyxvirus, Paramyxovirus);- cu transmitere prin contact sexual
neprotejat virusuri cu transmitere sexual (HIV, v. hepatitice, v.
herpetice-HSV2);- cu transmitere prin inepturi cauzate de insecte
Virusuri transmise de artropode (Arbovirus);- cu transmitere
transplacentar (postpartum, materno-fetal) Virusuri cu transmitere
vertical (Betaherpesvirus, Citomegalovirus,Hepadnavirus VHB)
4. Clasificarea virusurilor dup tropism; exemple.Virusuri
implicate in infecii ale tractului respirator: Ortho i
Paramyxovirus, Coronavirusuri, Reovirus, Adenovirus;- Virusuri care
determin infecii ale tractului intestinal:
Enterovirus,Calicivirus;- Virusuri cu tropism cutanat i mucos:
Herpesvirus, Poxvirus,Morbilivirus;- Virusuri care afecteaz ficatul
(hepatite acute sau cronice): Hepadnavirus(agentul hepatitei A),
Hepacivirus (agentul hepatitei C);- Virusuri a cror prezen se poate
corela cu cancerul (virusuri oncogene):Oncornavirusuri
(Retrovirus);- Virusurile pot afecta sistemul nervos:
Enterovirusuri (poliovirus tip 1,Coxsackie, ECHO), Hantavirus,
Rabivirus.
5. Descriei relaia virus-celula gazd de tip litic (citocid)In
acest tip de relatie, infectia cu virus a unei celule animale are
ca rezultat moartea celulei si cu eliberare de particule de virus
neoformat (progeni) in mediul extracelular.Etapele: adsorbtia,
penetrarea, decapsularea, sinteza particulelor virale neoformate,
eliberarea particulelor virale neoformate.a. Adsorbtia coliziunea
si atasareaa1. Coliziunea- alipirea particulei virale de suprafata
celulei sensibile.a2. Atasarea unirea stransa intre virion si
receptorii de pe celula sensila.b. Penetrarea are loc trecerea
virusului din mediul extracelular in mediul intracelular.Inglobarea
virusului in citoplasma (viropexie) a fost confirmata numai in
unele cazuri de relatii de tip litic(poliovirusuri si myxovirusuri)
prin prezenta in citoplasma celulelor virus infectate, a unor
vacuole de fagocitare care conti particule virale intacte.c.
Decapsilarea la virusurile animale, se impune pierderea unei parti
a capsidei virale prin enzimele lizozomale ale celulei. Lizozomii
se aliniaza de-a lungul peretilor vacuolei de fagocitare eliberand
enzime litice care desfac atat peretele vacuolei cat si o parte a
capsidei virionilor continuti in vacuola.d. Sinteza particulelor
virale neoformate- cea mai importanta etapa si consta in esenta din
codificarea unui nou program folosind aparatul ribozomal al celulei
parazitate. Aceasta etapa cuprinde doua categorii de
fenomene:precoce si tardive.e. Eliberarea particulelor virale
neoformate virionii nou formati sunt eliberati in mediul
extracelular, de regula acest fenomen se insoteste de moartea
celulei gazda.
6. Descriei relaia virus-celula gazd de tip simbiotic.In urma
acestui tip de relatie, celula nu moare, ci castiga noi
proprietati. Etapele infectiei virale sunt asemanatoare cu cele din
infectia de tip litic in ceea ce priveste adsorbtia, penetrarea si
decapsularea. Deosebirile apar in etapele urmatoare: programarea
sintezelor de tip viral si aparitia unor proprietati de tip nou.a.
Programarea sintezelor virale inducerea unui nou program de catre
acidul nucleic viral in celula animala virus infectata nu opreste
activitatea ADN celular, ribozomii sintetizand concomitent proteine
celulare si virale.b. Aparitia unor proprietati noi- consecinta
stabilirii unei relatii de tip simbiotic consta in aparitia unor
proprietati noi ale celulei infectate fata de celula normala.
Printre proprietatile modificate mentionam: transformarea celulei,
exprimarea de ant noi pe suprafata celulei parazitate, instalarea
unor modele metabolice particulare.
7. Mutaii virale: definiie, clasificare,exemple.Mutaiile sunt
definite drept greeli in autoreplicarea acidului nucleic. Frecvena
mutaiilor este mai mare la virusurile ARN (10-4) decat la cei ADN
(10-6) fapt explicat prin absena unor sisteme de corectare a
erorilor i de transmitere (proofreading mechanisms) in polimerazele
ARN.Exist dou tipuri de mutaii in funcie de mecanismul de
producere:- mutaii spontane- mutaii induse prin intervenia unor
ageni mutageni (5-brom uracil, acid nitros, etilen etan sulfanat,
colorani).Din punct de vedere structural exist dou categorii de
mutante virale:- punctiforme aprute prin afectarea unei singure
gene (schimbarea unei baze din cadran)- prin deleii aprute prin
deprinderea unui fragment din matria pe care se sintetizeaz noul
genom (progen).Din punct de vedere funcional sunt descrise un numr
mare de mutaii.Avand in vedere importana practic a acestora
exemplificm prin:Mutante legate de patogenitatea virusuluiMutante
legate de modificri antigenice la nivelul capsidei sau a
peplosului.Mutante condiionat letale produc virioni maturi numai in
anumite condiii permisive.
8. Recombinri virale: definiie, categorii, exemple.Interaciuni
geneticePrezena simultan intr-o celul a dou sau mai multe particule
virale cu genom similar, dar nu identic duce la apariia de
recombinani hibrizi stabili ce posed o combinaie mixt de caractere
derivate de la ambii prini.Din aceste interaciuni pot rezulta mai
multe evenimente genetice ca de exemplu reactivarea genetic.Se
cunosc dou tipuri de reactivare genetic :- Reactivarea ncruciat
(salvarea markerului) observat in cazul a dou tipuri de genomuri
virale: unul activ i cellalt inactivat prin U.V. Recombinantul
rezultat viabil stabil posed unul sau mai muli markei identificai
la virusul inactivat. Acest fenomen a fost observat in cazul
virusului herpes.- Reactivarea prin multiplicare (multiplicity
reactivation) const in combinarea a dou sau mai multe genomuri ce
aparineau unor virioni cu leziuni in diverse zone. Recombinantul
rezultat se caracterizeaz printr-o infectivitate sporit, fenomen
observat in urma interveniei unor agenifizici ca iradierea cu
U.V.
9. Importana medical a fenomenelor genetice virale. apariia de
populaii virale cu modificri de patogenitate (Echo, Coxsackie) prin
modificri ale echilibrului ecologic dintr-o biocenoz. apariia de
noi populaii modificate antigenic, protejate impotriva mijloacelor
de aprare specifice. Este cazul unei populaii virale prezente in
cadrul unei populaii umane imunizate natural prin boal cu vechiul
serotip (virus gripal, paragripal). infeciile persistente latente
cu virusuri de tip C sau virus rujeolos sunt rezultatul mutantelor
defective i a factorilor autoimuni de intreinere (modificarea
antigenelor celulare sau a unui factor demascator); incidena
bolilor limfoproliferative la cei cu transplant de organ sau de
mduv hematogen este legat de asocierea unei infecii latente (virus
Epstein -Barr).
10. Aspecte de patogenitate viral: factori favorizani, tipuri de
infecii virale.Patogenitatea viral are dou aspecte:a) unul care se
refer la virus (parazit), cellalt referitor lab) gazdFACTORI
DEPENDENI DE GAZDPoarta de intrareCa i la bacterii, virusurile pot
ptrunde in organismul gazd prin:- inoculare (prin piele i mucoase)-
inhalare (prin tractul respirator)- ingestie (prin tractul
gastro-intestinal)La acest nivel virusurile vin in contact cu
mijloacele de aprare nespecifice: barierele cutaneo-mucoase,
factorii umorali (lizozimul, sistemul complement-properdin,
hormonii glucocorticoizi, fagocitoza viral) i cu rspunsul imun
local (IgA). Toi aceti factori acioneaz in mod preponderent in
funcia de poarta de intrare a virusului. Varsta individului este un
element important. Unele virusuri (Polio,Epstein-Barr, virusurile
hepatitice) produc de obicei infecii mai puin severe la copii, in
timp ce altele (virusul respirator sinciial i rotavirusurile) induc
infecii mai grave la copii. Factori genetici: pot influena
predispoziia (susceptibilitatea) la infecii cu virusurile Herpes,
virusuri Pox si Myxovirusuri. Statusul hormonal: unele infecii
virale (Polio i HVA, HVB) sunt deseori mai severe in timpul
sarcinii. Statusul nutriional: absena unor factori nutriionali
(proteinele, vitaminele) pot exacerba unele infecii (virusul
rujeolos). Viciile: (fumatul de igarete, alcoolismul) influeneaz
evoluia unor infecii virale (gripa), fapt explicat prin disfuncii
muco-ciliare la nivelul tractului respirator. Factorii imuni:
deficiene ale imunitii favorizeaz evoluia infeciilor virale (v.
rujeolos).Ali factori: de mediu (clim), demografici, educaia i
religia.FACTORI DEPENDENI DE VIRUS Doza i tropismul (afinitatea)
virusului infectant pentru anumite esuturi i sisteme (virusuri
cutaneo-mucoase, virusuri hepatice, neurovirusuri). Variaii
genetice: (mutaii genetice) i selecia recombinri de noi variante
genetice. Aceste variante sunt rezistente la mijloacele de aprare
specifice (anticorpi, imunitate mediat celular). Existena unor
mecanisme difereniate de ptrundere a virusurilor in celula
susceptibil, fixarea pe receptori specifici prin alipire
(hemaglutina H, la enterovirusuri), elaborarea unor enzime
(neuraminidoza la mixovirusuri, paramixovirusuri) care lizeaz
elemente de suprafa ale membranei celulare (situsuri de
mucoprotein).TIPURI DE INFECII VIRALE: dup modul de interaciune cu
celula gazd:1. Infecii permisive in care sinteza componentelor
virale este urmat de ansamblarea i eliberarea acestora.2. Infecii
nonpermisive in care infecia celular duce la transformarea celulei
adesea cu integrarea ADN-ului viral in genomul gazd.1. Infeciile
permisiveSe manifest prin: Efect citocid: cu moartea celulei i
infecia acut. Efect citopatic: in timpul fazelor iniiale ale
infeciei inainte de moartea celular se pot produce alterri
caracteristice ale membrane celulei infectate: hemadsorbia i
formarea de celule zigot:paramyxovirusuri i orthovirusuri (Herpes,
HIV).In cadrul infeciilor permisive se situeaz infeciile virale
disseminate (generalizate) cu evoluie in mai multe faze:
multiplicarea viral primar la poarta de intrare (respiratorie,
digestiv, cutanat, conjuctiv). Existinfecii virale, la care faza
multiplicrii la poarta de intrare lipsete, deoarece introducerea
virusului se face direct in torentul circulator, fie prin muctur de
animal (virus rabic), fie prin vectori (arbovirusuri), fie prin
injecii, transfuzii (virusul hepatitei B, HTLV, HIV).Viremia
primar: virusul trece de poarta de intrare, ptrunde in torentul
circulator (sanguin sau limfatic). Aceast etap, dei obligatorie, nu
se insoete de semne clinice caractersitice. In aceast faz poate
avea loc o multiplicare viral in anumite organe (splin, ficat).
Viremia secundar: rspandirea virusurilor pe cale circulatorie fie
de a lungul nervilor (virus rabic) coincide cu apariia semnelor
clinice caracterstice. In aceast faz este posibil s izolm virusul
din sange.Virusurile pot circula in asociere cu elemete figurate
(eritrocite, trombocite, limfocite) sau liber in plasm. Exist
posibilitatea ca aceste elemente figurate s nu fie un simplu vector
ci un substrat celular permisiv multiplicrii virale (v.
rujeolos).2. Infecii non-permisiveReplicarea viral nu este urmat
obligatoriu de moartea celulei gazd (v.hepatic B, papilomatos,
herpetic, retrovirusuri) i presupune intervenia unor mecanisme
imune.Exist 4 categorii de infecii de acest tip:a) latente: HIV,
Herpes, Varicelo- Zosterb) cronice: virusurile persist mult timp in
organism cu sau fr manifestri de boal. Purttorii sunt indivizi
infectai cronici asimptomatici, surs de infecie permanent.c)
oncogenice (v. Epstein-Barr)d) lente (boli prionice, PESS).
11. Multiplicarea i rspndirea virusurilor n organismul gazd.
Dupa o prima replicare locala in situsuri limitrofe portii de
intrare, are loc raspandirea spre tesuturile spre tesuturile din
jur, directia diseminarii fiind determinata de locul eliberarii
virionilor progeni din celula.Caile de raspandire:-calea
hematogena-calea nervoasa (direct la nivelul nervilor periferici,
pe calea vaselor sanguine, pe calea olfactiva).
12. Descriei stadiile evolutive n patogeneza viral.Infectia
virala poate imbraca aspect de: infectie acuta ; infectie
inaparenta (asimptomatica), infectie persistenta.Infectia
acutaPrezinta urmatoarele etape de evolutie:Perioada de incubatie
reprezinta intervalul scurs intre expunerea la virus si primele
simptome de imbolnavire.Virusurile care se multiplica la nivelul
portii de intrare au o perioada de incubatie
scurta(v.respiratorii,v.enterice)de 2-5 zile ,pe cand cele cu
diseminare hematogena sau nervoasa au perioade mai lungi(2-3
sapt).Perioada de debut ,asociata de obicei viremie primare
.Perioda de stare , in care are loc multiplicarea in organele tinta
.Aceasta perioada se manifesta zgomotos ,cu simptomatologie
caracateristica.Durata este diferita in functie de virus si poate
fi de la o saptamana (gripa) la 2-3 sapt (rujeola,rubeola)Perioada
de convalescenta,care conduce de obicei la vindecare.Infectia
inaparenta(asimptomatica)O mare parte din infectiile virale sunt
inaparente.Infectia inaparenta se caracterizeaza prin lipsa
fenomenelor clinice perceptibile , infectia evidentiindu-se prin
prezenta raspunsului imun specific.Infectiile persistente-sunt
infectii in care genomul viral sau virusul se mentin perioade
indelungate in organism,ca urmare a unei infectii acute sau
inaparente.Sunt de 3 feluri:infectii cronice,latente si lente.13.
Evoluia clinic a infeciilor virale acute.a. Perioada de incubatieb.
Perioada de debutc. Perioada de stared. Perioada de
convalescentaImbolnavirile pot fi:-autolimitante boala
vindecandu-se datorita raspunsului imun celular al gazdei.-cu
evolutie letala datorat virulentei extreme a virusului si a
deficitului imunitar al gazdei.
14. Descriei barierele naturale cutaneo-mucoase cu aciune
antiviral.La nivelul tegumentului i al mucoaselor, intervin factori
de limitare a penetrrii virusurilor constituii de:a. Secreii
normale (sebum, secreia sudoripar, la nivelul pielii; mucus, la
nivelul mucoaselor respiratorii i digestive) cu rol virulicid, fie
direct, fie prin crearea unor condiii de pH, lasuprafaa
epiteliului, nefavorabil supravieuirii particulelor virale.b.
Eliberarea de lizozim (piele, mucoase) factor cu aciune deopotriv
bactericid i virulicid puternic.c. Unele enzime (in cazul sucului
gastric) pot avea efect de limitare a ptrunderii virusului prin
epiteliul mucoasei.d. Factori HIV-inhibitori prezeni in saliv:
mucine cu greutate molecular mare, proteine bogate in prolin i
proteaza inhibitoare a leucocitelor salivare (SLPI).e. Epiteliul
tegumentar sau al mucoasei reprezint o barier mecanic puternic
impotriv virusurilor. Pe de alt parte, multiplicarea unor virusuri
in epiteliul unor mucoase (enterovirusurile in epiteliul cilor
respiratorii superioare) impiedic ptrunderea altor virusuri atat
prin competitive direct (o celul ocupat de un virus nu permite
intrarea i multiplicarea altui agent viral), cat i prin elaborarea
la suprafaa mucoasei de interferon.
15. Rspunsul imun umoral (sistemic i local) n infeciile
virale.(RIU)Interventie prioritara: in cazul infectiilor virale cu
evolutie acuta sau subacuta Rolul impactului antigen viral/veriga
efectorie: la distanta variabila de la locul patrunderii al
acestuia in organism.Veriga efectorie: anticorpi sau
imunoglobulineModalitati de testare a raspunsului imun: reactii
atg-atc.Imunoglobulinele:IgG- 75% din totalul imunoglobulinelor
principalii anticorpi cu rol in neutralizarea virusurilor.IgM-
indicator de infectie viralaIgA la nivelul mucoaselorIgE
declanseaza socul anafilacticIgD in diferentierea limfocitelor
B.Mecanisme efectoare ale RIUa. Neutralizarea virala are 2 faze:
reversibila leg atg-atc se desface ireversibila- leg atg-atc este
stabilaNeutralizarea se face prin: alterari ale capsidei virale la
virusurile neanvelopate impiedica decapsularea modificari
conformationale ale proteinelor din invelisul virusurilor
anvelopate sub actiunea IgM si complementului.b. Neutralizarea in
prezenta complementului Neutralizarea virusului se face independent
de complement dar e potentiata de prezenta complementului.
Complementul devine activ in liza celulelor infectate cu virus care
expun la suprafata complexe atg-atc.
16. Rspunsul imun celular antiviral.Este raspunsul imun de
interes major in viroze,avand rolul de a elimia celulele infectate
cu virus si apromova vindecarea.Caracteristicile RIC:interventia
prioritara in infectii virale lente,subacute si acute,2 locul
impactului-laproape de poarta de intrare a antigenului,veriga
efectorie:cellule specific limficite tc si natural
killer.Presupune;recunoasterea antigenului de catre limfocitele
t;inducerea raspunsului prin activare specifica a celulelor
immune(celulele implicate-limfocite t cu rol in reglarea
raspunsului imun;limfocite t efectoare cu actiunea distructiva
asupra celulei tinta )distrugerea celuleor tinta se realizaza sub
influienta limf t si nk
17. Imunoprofilaxia activa infectiilor virale: clasificarea
vaccinurilor virale, avantaje, dezavantajeActualmente singura metod
eficace in prevenirea infeciilor virale este vaccinarea.
Vaccinurile sunt preparate ce conin particule virale sau componente
virale responsabile de inducerea imunitii active la indivizii
susceptibili. In funcie de componena acestora se pot diferenia
urmtoarele tipuri de vaccinuri:8.1.1 Vaccinuri vii inactivateSunt
vaccinuri preparate prin tratarea tulpinilor de virus cu ageni
fizici sau chimici( radiatii U.V. sau X, formaldehida, fenol sau
betapropiolactona). In urma aciunii acestor ageni, virusul pierde
capacitatea de infectivitate/virulen, pstrand intact
imunogenitatea. Astfel s-au obinut vaccinurile:
antirabic,antigripal, antipolio Solk, antihepatit D. Utilizarea
acestor vaccinari are anumite avantaje, dar se insoesc i de o serie
de dezavantaje.Avantaje:- stabilitatea antigenic i la temperatura
mediului;- lipsa de selecie de mutante patogene;- se pot administra
la indivizi cu deficiene imunologice, pentru c virusul nu se
multiplic;- indivizii vaccinai nu transmit virusul la
contaci.Dezavantaje:- stimuleaz imunitatea umoral sistemic
influenand in limite minime imunitatea local sau celular;-
imunitatea de scurt durat impune numeroase rapeluri i asociere cu
adjuvanti;- substanele chimice utilizate in procesul preparrii
(formaldehida) pot iniia reacii de hipersensibilitate locale sau
generale;- exist posibilitatea introducerii de ageni contaminani
(Mycoplasmele) precum i tulburarea echilibrului ecologic.
8.1.2 Vaccinuri vii atenuateVaccinuri complete, ce conin tulpini
virale vii atenuate sau nepatogene pentru om. Vaccinurile vii
atenuate - s-au obinut prin pasaje seriate a unei populaii virale
pe anumite substraturi de multiplicare ce au permis apariia de
mutani aviruleni pentru om. Astfel s-au obinut: vaccinul
antipolio,antirabic, antirujeolos, antiurlian, antirubeolic,
antigripal sau adenoviral. Vaccinuri vii cu virusuri nepatogene
pentru om: vaccinul antivariolic ce conine o tulpin de virus
Vaccinia nepatogen pentru om, dar asigur acestuia o protecie
solid.Avantajele vaccinurilor vii atenuate constau:- in capacitatea
tulpinii virale de a se multiplica in organismul uman,existand
astfel posibilitatea de a induce efectiv raspunsul imun umoral i
celular;- multiplicarea virusului atenuat induce la poarta de
intrare reacii imune (secreie de interferon i IgAs);- vaccinurile
vii atenuate se administreaz pe ci mai puin traumatizante pentru om
(per os, intranazal).
8.1.3 Vaccinuri subunitareConin subunitile virale, capabile de
inducerea rspunsului imun protector. In acest grup se incadreaz
vaccinurile: antigripale,antihepatitic B .Dezavantaje:- aceste
vaccinuri necesit asocierea cu adjuvani;- rapeluri multiple i
tehnologie complex;- imunitatea este directionat spre antigenele
coninute in vaccin.8.1.4 Vaccinuri obinute cu ADN/ARN
recombinatAvantaje: prin tehnica ADN recombinat, genele care
codific antigenele pot fi selecionate s evite reaciile
postvirale.Din acest grup fac parte vaccinurile antihepatit B,
vaccinuri antiherpetice,gripale sau rabice.8.1.5 Vaccinuri
sinteticeConin fraciuni de gene ( peptide) cuplate cu proteine
purttoare.Avantaje: sunt preparate chimic definite cu stabilitate
in timp ce pot fi preparate pe scar industrial.Dezavantaj: rspunsul
imun este monospecific, de intensitate minor.8.1.6 Vaccinuri din
acizi nucleici ADN sau ARNAcest tip de vaccin conine in structur
fie plasmide purificate de AND (vaccin gripal sau anti HIV) sau
gene nereplicative sau ARN incorporat in lipozomi.8.1.7 Vaccinuri
antiidiotipice (ATG)In acest caz antigenul este inlocuit cu
anticorpi antiidiotip care pot declana rspunsuri imune
specifice.
18. Virusul gripal: morfologie, patogenieMorfologie:Virusurile
gripale (v. influenza) au dimensiuni 80 - 120 nm, cu un polimorfism
deosebit (particule sferice, pana la particule filamentoase).Sunt
virusuri ARN, capsida prezint simetrie helicoidal, la exterior se
gsete inveliul de natur proteic cu proiecii externe la nivelul
carorase gsesc antigenele H (hemaglutina) i N (neuraminidaza).
ARN-ul viral este alctuit din 8-9 fragmente(gene) care difereniaza
virusurile intre ele;acestea codific proteinele capsidale cu rol in
transcriptase (replicaze), nucleocapsida viral (NP), proteina de
membran (M), proteinanonstructural (NS) care apare in celula
infectat in timpul multiplicrii virale.Patogenie: Simptomele la 1-2
zile de la contactul infectant. Simptomele majore:febr, mialgii,
gat uscat, cefalee, tuse i congestie nazal. Complicaia frecvent cu
evoluie sever este pneumonia produs prin infecia secundar bacterian
a tractului respirator cu deficiene in mecanismele deaprare- cu
precdere la nou- nscui, varstnici i cardiacii cronici. Complicaii
mai rare dar deosebit de grave: miocardite, polinevrite,sindrom
Reye (encefalomielit sever asociat cu leziuni hepatice).
19. Virusul gripal: structura antigenica, variabilitate
geneticaStructura antigenica:Virusul gripal prezint 3 tipuri de
antigene:- antigenul nucleocapsidei (S), care d specificitate de
tip (A; B; C)- hemaglutinina (H), prezent la nivelul varfurilor
proieciilor inveliului particulei virale. Acesta, impreun cu cu
antigenul N, este implicat in variabilitatea antigenic (mai ales la
tipul A) la intervale mici de timp (2-4 ani pentru tipul A, 4-6 ani
pentru tipul B).- neuraminidaza (N), puternic imunogen, prezint
variaie antigenic in cadrul tipului A la intervale mai mari de timp
(10-30 ani).Diferenele de antigenitate pot fi :- majore - rezultate
prin comutarea antigenic (antigen shift),fenomen care duce la
apariia de noi subtipuri (realizat prin mutaii sau recombinri
genetice) i la apariia pandemiilor gripale; survin la 10-30 ani.-
minore- rezultate prin fenomene de alunecare(antigen drift), duc la
apariia de noi tulpini- proces realizat mult mai frecvent (2-4 ani
pentru virusul A i 4-6 ani pentru virusul B). Mecanismul const in
mutaii spontane la nivelul genelor care codific HA i NA. Apar noi
variante antigenice responsabile de valurile epidemice neputand fi
neutralizate de fondul imunitar al populaiei.
20. Aspecte clinice in infecia gripalSimptomele la 1-2 zile de
la contactul infectant. Simptomele majore:febr, mialgii, gat uscat,
cefalee, tuse i congestie nazal. Complicaia frecvent cu evoluie
sever este pneumonia produs prin infecia secundar bacterian a
tractului respirator cu deficiene in mecanismele de aprare- cu
precdere la nou- nscui, varstnici i cardiacii cronici. Complicaii
mai rare dar deosebit de grave: miocardite, polinevrite,sindrom
Reye (encefalomielit sever asociat cu leziuni hepatice).
21. Profilaxia nespecific i specific a infeciei gripale. Tipuri
de vaccinuri antigripale, avantaje, dezavantaje.Profilaxie. In urma
cunoaterii in detaliu a structurii virusurilor s-au putut prepara
substane antivirale active. Dintre acestea includem in primul rand
Amantadina, care blocheaz decapsidarea virusurilor gripale A,
protejand un procent de aproximativ 70% din pacieni. Avand in
vedere modificrile antigenice aprute in timp, programele de
supraveghere antigripal au urmrit:- depistarea precoce a puseelor
epidemice, a agentului etiologic- izolarea i identificarea
tulpinilor din focarele epidemice pentru a crete eficiena
vaccinurilor gripale. Vaccinul antigripal conine de obicei, dou din
tulpinile circulante curent din tipul A i o tulpin din tipul
B;combinaia se revizuiete anual pentru evitarea fenomenelor antigen
drift iantigen shift.- definirea grupelor de populaie cu risc de
apariie a complicaiilor.Menionm aici i virusul gripei aviare
(virusul H5N1) care, prin dobandirea de caracteristici ce au
crescut virulena la om i prinpotenialul mare de rspandire prin
intermediul psrilor migratoare infectate, a reinnoit ingrijorrile
privind o eventual pandemie. Factorii care produc simtome severe nu
sunt inca bine cunoscui, probabil c efectele citopatice ale
virusului i citokinele secretate in cursul infecei contribuie la
efectele locale i sistemice cu potenial letal. Msurile de
profilaxie se refer la o igien personal corect: splarea mainilor,
precauii respiratorii i evitarea aglomeraiei; vaccinul antigripal
uzual nueste eficient; in cazul medicilor dentiti, sunt necesare
precauii suplimentare in timpul unei pandemii.
22. Virusul poliomielitic: morfologie, tructura
antigenica.Virusul polio:morfologie si structura antigenicaDiametru
22-23nm,virion alcatuit din ARN monocatenar inconjurat de o capsida
cu 32 capsomere,simetrie icosaederica,fara invelisAntigenele
virale:2 fractiuni antigenice:D(dense) care apartine virionului
complet (arn+capsida) si antigenul c (coreless) care apartine
particuleleor virale fara ARN.
23. Patogenie, aspecte clinice n infecia cu virusuri
polio.Virusul patrunde pe cale digestive sau respiratory ,incubatie
7-14 zile.virusul se inmulteste in mucoasa intestinului subtire si
in formatiunile limfoide din vecinatatea faringeluiInfectie cu
virus fara potential neuropatogen-virusul se inmulteste in mucoasa
si formatiunile limfoide-viremia este de scurta durata;cu potential
neuropatogen:faza de inmultire limfatica,faza de viremie
primara,faza de remultiplicare limfatica,faza de vieremie
secundara,faza de fixare in resutul nervosAspecte clinice:1
infectia asimtomatica 90% din cazuri.2infectia minora
8%febra,mialgii,cefalee.3infectia meningeala
neparalitica:cefalee,fotofobie,varsaturi.4infectia paralitica
2%-parezee si plegii de neuron motor periferic de tip spinal bulbar
,-leziuni de neuron motor central
24. Virusuri Coxackie, ECHO: aspecte clinice, importanta
medicala in conditiile actualei vaccinari
antipoliomieliticeVirusurile Coxsackie pot patrunde pe cale
digestiv, prin ingerarea alimentelor sau a apei i pe cale
respiratorie, prin inhalare (picturile lui Pflugge).Virusurile se
localizeaz, pentru un timp indelungat, in tractul intestinal
i,pentru perioade scurte, in nazofaringe. In cazurile de viremie,
virusurile se fixeaz in esuturile pentru care prezint tropism,
producand o intreag varietate de afeciuni.Virusurile Coxsackie de
grup A1,7,9,10,16 i B5 pot determina boli care insoesc leziuni
orale :a) Angina herpetic (herpangina) debuteaz printr-un stadiu
eritematos, urmat de apariia unor vezicule cu diametru 1-3 mm
foarte bine delimitate, cu coninut limpede la inceput, apoi
tulbure, inconjurate cu un halou rou inflamator. Ele sunt situate,
mai ales, pe pilierii anteriori ai palatului i luetei, mai rar, pe
limb i mucoasa gingival sau pe amigdale. Se insoete de febr,
cefalee, disfazie i tulburri digestive. Herpangina este determinat
de obicei de virusul Coxsackie A10.b) Boala
maini-picioare-gur.Apariia de vezicule pe mucoasa bucal i deseori
pe limba i in aproximativ o treime din cazuri apar leziuni
asemntoare pe palet, uvula sau pilierii amigdalieni. Erupia se
extinde pe dosul mainilor (palme), picioare sau fese. Agentul
etiologic este v.Coxsackie A16.c) In cadrul virusurilor Coxsackie
pot exista populaii ce pot afecta cordul, determinand pericardite
(grup A5, B 2,3,4,5,).Fixarea unor tulpini de virus Coxsackie de
grup B in pancreas poate afecta funciile pancreasului exocrin
(pancreatita acut i subacut) i funcia glicoreglatoare a insulelor
Langerhans (diabet juvenil).In urma vaccinrii antipolio s-a produs
o cretere a frecvenei de afeciuni neurologice (meningite,
meningoencefalite, paralizii de neuron motor periferic, paralizii
ascendente tip Landry) de etiologie coxsackieviralVirusurile ECHO
ptrund pe cale digestiv sau respiratorie, se multiplic la nivelul
mucoasei digestive i, respectiv, la nivelul mucoasei cilor
respiratorii. In cazul viremiei, se fixeaz in organe i esuturi,
produc enterite acute, catar al cilor respiratorii, angin i erupie
maculopapuloas sau vezicular (tipurile 6, 9, 16, 19). Ca urmare a
vaccinrii antipolio pot produce meningite, encefalite, paralizii de
neuron motor periferic (tulburri neuropatogene). Apar de asemenea
enonteme i leziuni asemntoare cu cele intalnite in rujeol (pete
Koplik).
25. Virusul rujeolos: morfologie, patogenieMorfologie: Este un
virus ARN cu diametru 150-200 nm, prezint capsid cu simetrie
helicoidal i inveli lipoproteic cu dou tipuri de proiecii :
hemaglutinin (H) i factorul de fuziune (F). Inveliul extern este de
natur lipoproteic i deriv din lipidele membranei de suprafa a
celulei gazd.Virusul ptrunde in organism la nivelul mucoasei
nazo-faringiene i prin conjunctiv. La nivelul mucoasei
nazo-faringiene virusul se multiplic in esutul epitelial al cilor
respiratorii (apar celule gigante multinucleate) i in formaiunile
limfoide (cercul limfatic Waldeyer).Dup 10 zile de incubaie are loc
viremia primar. Aceasta se insoete de primele manifestri ale bolii.
In etapa urmtoare virusul se localizeaz in esutul
reticuloendotelial de la nivelul splinei, ficatului i in mduv.
Inaceast etap s-au observat numeroase modificri cromozomiale in
leucocitele din sangele periferic. Aceast etap este marcat i de o
multiplicare a virusului. Virusul difuzeaz in organism avand loc
viremia secundar. In acest stadiu sunt afectate toate esuturile i
organele ce reprezint receptori fa de virus (epiteliul cilor
respiratorii superioare i inferioare i esutul interstiial pulmonar,
esut adenoidian din nazo -faringe, esuturile limfoide din amigdale,
splin, ganglioni limfatici,mucoasa digestiv, tegumentele i esutul
nervos).
26. Rujeola: aspecte clinice.Aspectele clinice caracteristice
sunt reprezentate de :Catar oculo-respirator : asociat cu strnut,
tuse, fotofobie (facies de copil plans).Enantemul (leziuni pe
mucoasele respiratorii i digestiv): characteristic pentru
diagnostic este enantemul mucoasei vestibulare : semnul Koplik,
reprezentat de mici macule cu centrul albstrui pe un fond
eritematos al mucoasei obrazului (jugale) la nivelul ultimilor
molari i a anului jugomaxilar(deschiderea canalului lui
Stenon).Exantemul (erupia) : se caracerizeaz printr-un aspect
eritematos sub form de macule (pete) cu localizare retro-auricular
in partea superioar a gatului (ceaf), frunte i obraji i in spatele
urechilor. Exantemul are un aspect de hart geografic. Dup 24 de ore
de la apariia primelor semneeruptive leziunile devin
maculo-papuloase se generalizeaz la nivelul toracelui, membrelor
inferioare i superioare, bolnavul cptand un aspect de stropit cu
vopsea roz-roietic (caracter centrifug). Erupia se asociaz cu
tulburri digestive, simptome nervoase, i limfo adenopatie
cervical.Durata bolii necomplicate este in jur de aproximativ 10-12
zile. Complicaiile cele mai frecvente sunt la nivelul aparatului
respirator (pneumonii, bronho-pneumonii bacteriene sau virale) , la
nivelul sistemului nervos (encefalite, nevrite, mielite); alte
complicaii pot fi : otite, candidoze digestive i amoebiaza. La
nivelul cavitii bucale s-au semnalat stomatitei angine, abcese
amigdaliene datorate suprainfectrii cu bacterii.O variant neurotrop
a virusului rujeolos poate modifica antigene ale esutului nervos,
ceea ce declaneaz un rspuns autoimun avand drept urmare apariia de
leziuni degenerative, demielinizante de-a lungul SNC (panencefalita
sclerozant subcutanat demielinizant).
27. Panencefalita sclerozant subacut demielinizant: patogenie,
aspecte clinice.Este o infectie lent progresiva a SNC datorita
persistentei virusului rujeolos. Azi se considera ca boala este
data de o varianta neurotropa a virusului rujeolos. Mai ales
baietii de varsta scolara care au in antecedente rujeola cu debut
timpuriu. Fac tardiv aceasta afectiune, caracterizata prin
mioclonii, deteriorare intelectuala progresiva deficit motor si
senzitiv.Infectia SNC ar avea la baza o rujeola initiala in
raspunsul imun umoral a dus la diminuarea nivelului de virus fara
a-l elimina complet din organism.Ulterior apar fenomene de
autoimunitate pe linie celulara fata de celulele nervoase cu virus
persistent, rezultatul fiind o degenerare mielinica cu evolutie
subacuta, de regula mortala. In patogenie intervin atat
particularitati ale virusului cati si defecte ale imunitatii
pacientului.
28. Virusul herpes simplex: morfologie, compoziie
fizico-chimic.Sunt virusuri de form sferic cu dimensiuni 150-200
nm.Genomul viral este un ADN linear care se circularizeaz spontan
dup decapsidare in nucleii celulelor infectate. Capsida este format
din 162 capsomere prismatice (hexagonale sau pentagonale) cu
simetrie icosaedric. Inveliul extern este lipoproteic, prezentand
din loc in loc proiecii (spini), cuimplicare in replicarea viral,
infeciozitate i imunogenez.Variabilitatea genomic intre tipurile de
virusuri herpetice este determinate de prezena unor seciuni
repetitive, unice sau multiple la capetele sau in interiorul
genomului.Raportul guanin/citozin difereniaz virusul herpes simplex
de celelalte virusuri din grupul herpes.Prezint termolabilitate,
mai ales in soluii izotone, sensibile la eter, alcool,dezinfectani
i radiaii UV (efect fotodinamic).
29. Relaia herpes simplex-celula gazd de tip litic i
simbiotic.In cadrul relaiei de tip litic se poate meniona un aspect
important i anume latena i reactivarea.Latena reprezint capacitatea
virusurilor de a rmne cantonate n genomul celulei gazd,
neexprimndu-se o perioad nedefinit.Reactivarea ciclului viral are
Ioc prin intervenia anumitor factori interni celulari sau
externi.In cadrul relaiilor de tip simbiotic trebuie specificat
posibilitatea virusurilor de a se integra in genomul celular
determinand modificri morfologice, biochimice, de sensibilitate la
factori proteici din ser (effect transformant).S-au semnalat dou
aspecte importante ce decurg din aceast relaie:- neurotropismul
(replicarea n SNC)- efectul oncogen.
30. Aspecte clinice n infecia cu virus herpes simplex; leziuni
cutaneo-mucoase. Factori declanatori.Herpesul labial. Este cea mai
uzual manifestare a bolii. Apare un buchet de vezicule la jonciunea
cutaneomucoas. Veziculele se ulcereaz i se vindec fr cicatrici.
Suprainfecia produce dureri puternice, hipersalivaii, miros fetid i
se asociaz cu adenopatie.Herpes recurent. Reactivarea virusului are
loc prin intervenia unor factori declanatori: intoleran digestiv,
stri emoionale, modificri hormonale, expunere prelungit la soare
sau frig, iritaii, traumatisme (herpes gladiatorum), tratamente
imunosupresoare. Un loc important il ocup factorii bacterieni
declanatori: bacterioze sau toxiinfecii alimentare.
31. Corelaia ntre infecia genital cu virus herpes simplex tip 2
i cancer.Problem de mare actualitate, incriminarea virusurilor in
etiologia tumorilor, in special a celor maligne, este dovedit
experimental pentru oncogeneza la animale i exist date sugerand
corelaia cancerului uman cu infecia viral, astfel: prin inactivarea
virusului herpes simplex parial, cu ultraviolete, i inocularea lui
in culturi celulare normale s-a obinut transformarea celular in
vitro; au fost detectate antigene virale herpes simplex in celulele
tumorale, in cazuri de cancer al colului uterin, gsindu-se i un
raport direct, statistic semnificativ, intre frecvena herpesului
genital la femeie i incidena acestei forme de cancer;
32. Virusul varicelo-zosterian: aspecte clinice.Varicela
afeciunea primar este eruptiv cu tendin de generalizare, frecvent
la varstele mici. Virusul se localizeaz in celulele epidermice i
determin lezarea stratului bazal. Rmane cantonat in ganglionii
senzitivi in stare dormand" putand fi reactivat dup o perioad
indelungat (multedecade) datorit unor afeciuni bacteriene sau
virale. Clinic, varicela se manifest sub forma unei erupii cutanate
ce apare in valuri cu generalizare centripet (predomin pe trunchi i
mai puin pe extremiti). Evolueaz in trei stadii: vezicul, pustul,
crust. La acelai bolnav se pot intalni diverse stadii de evoluie.
La cazuri izolate pot aparevezicule in cavitatea bucal, faa dorsal
a limbii, bolta i vlul palatin, rar pe mucoasa laringian crup
varicelic". Complicaiile bolii sunt rare, fiind reprezentate de
pneumonii, encefalite sau nevrite ale nervilor cranieni.Zona Zoster
afeciune ce apare la adult ca o boal cu caracter recurent, la
persoanele cu imunitate sczut. Clinic, debuteaz cu dureri acute
insoite de apariia unor erupii intr-un teritoriu curat inervat de
un anumit ganglion senzitiv.Leziunile seamn cu cele din varicel. Se
intalnesc urmtoarele localizri:- intercostal : virusul fixat in
corpul unui neuron senzitiv din ganglionul spinal al regiunii
dorsale- zona oftalmic: virusul fixat in ganglionul trigemen
afecteaz funcia pleoapei superioare i corneea (keratita
opacifiant).- zona lingual: virusul fixat in ganglionul nervului
gloso-faringian Pe teritoriul nervului maxilar simptomatologia are
dubl localizare: cutanat i mucoas-bucal (palat, amigdale,
retromolar).Pe traiectul nervului mandibular leziunile sunt
predominante pe faa intern a buzei inferioare, an gingival, pilieri
amigdalieni, vl palatin. Aceste localizri se insoesc de tulburri de
deglutiie, tulburri de secreie gustativ.
33. Virusul citomegalic: aspecte clinice (infecia adultului,
infecia nou-nscutului, infecia post-natal).Este un virus latent
neinsoit de o simptomatologie bine definit ca in cazul altor
virusuri din grupul herpes. Citomegalia apare dup transplant de
organe, sindrom post-transfuzional (hepatit).La adult leziunile
sunt discrete sau absente.La nou nscut infecia cu CMV declaneaz
boala incluziilor citomegalice.Aceast infecie genereaz
mortalitatea, in urma unui sindrom hepatosplenomegalic, cu icter i
anemie hemolitic. Ftul poate prezenta microcefalie cu retardare
psihic, calcifieri cerebrale, corioretinit,anomalii osoase i de
cretere. Multe din infeciile congenitale cu CMV sunt inaparente
clinic la natere. lntre 5 25 % din aceti copii dezvolt deficiene
psihomotorii, auditive, oculare sau dentare in urmtorii ani.La
copilul mic infecia cu CMV (dobandit, de regul pe cale
respiratorie)poate determina pneumonii, hepatit, tulburri
gastrointestinale sau poateevolua asimptomatic.
34. Virusul Epstein Barr: infecii aferente.Se transmite prin
contact direct cu secreiile orale ( "boala srutului" a adulilor
tineri). Virusul afecteaz epiteliul orofaringelui i glandele
salivare. Se manifest clinic prin: febr, angin, limfadenopatie i
leucocitoz cu limfocitoz.La om, virusul Epstein-Barr st la baza
multor entiti clinice:- mononucleoza infecioas (angina cu
monocite)- limfomul Burkitt (tumoare malign a esutului limfoid)-
carcinomul nazofaringian- leucoplakia proas a limbii - hiperplazie
macular in form de vili sau peri pe prile laterale sau posterioare
ale limbii, de culoare alb, rugoase.
35. Descriei infecii prionice umane.Prionii sunt agenti
infectiosi de natura proteica , cu proprietate unica,aceea de a se
multiplica,desi sunt lipsiti de acid nucleic,responsabili de
inducerea unor afectiuni ale sistemului nervos central , la om si
la animale,denumite encefalopatii spongiforme
transmisibile.Encefalopatii spongiforme transmisibile la om sunt :
boala Cteuzfeld-Jacob ,boala Gerstman-Straussler-Scheincker ,
insomnia fatala familiala, boala Kuru.
36. Mecanismul de producere a infeciilor prionice.-pe cale
limfatica :dupa o prima replicare in ganglionii regionali,invadeaza
caile limfatice, apoi calea sanguina si prin intermediul
treombocitelor infectate ,se localizeaza in tesutul
reticulo-endotelial.-pe cale nervoasa , centripet,pe trasee
nervoase prin maduva la SNCDin punct de vedere anatomo-patologic
,toate encefalitele spongiforme se caracterizeaza prin degenerarea
celulelor neuronale cu vacuolizare progresiva a corpilor neuronali,
dendritelor si axonilor ,cu proliferare reactiva gliala astrocitara
excesiva in zona corticala si subcorticala ,cu depunera unor fibre
formate dintr-o isoforma patologica a proteinei prionice
celulare.
37. Virusul hepatitei B: morfologie, patogenie,.La microscopul
electronic s-au descris 3 categorii morfologice de VHB: particule
mici de 22 nm sferice, particule tubulare de 22 nm i particule
complete, sferice, cu dublu contur, de 42 nm (particule
Dane)."Particula Dane" sau virusul complet, singura infectant, se
compune dintrun inveli gros la nivelul cruia se gsete AgHBs
(prezent liber i in sange) i un miez (core) ce conine ADN dublu
catenar i enzima ADNpolimeraz.In interiorul miezului se gsete AgHBc
(nu se gsete insange, putand fi evideniat in nucleii hepatocitelor
infectate). Intre inveli i "miez" se afl AgHBe. Acesta se gsete in
sange impreun cu AgHBs. Virusul hepatitei B ptrunde pe cale
parenteral, mai rar pe cale sexual sau transplacentar.Evoluia
hepatitei virale B este mai sever decat a hepatitei A. Virusul, dup
ptrunderea in sange, se ataeaz de membrana hepatocitelor (datorit
prezenei unui receptor de albumin din inveliul viral), ptrunde in
hepatocit, se multiplic intracelular i dup 10-12 zile, este
eliberat, urmeaz perioada de viremie. Leziunile hepatice, cu
infiltrat limfo-monociar in spaiile Kiernan, dei iniial mai
discrete, evolueaz spre "sechele": hepatit cronic persistent ( 3%
din cazuri ). Se pot produce hepatite cronice agresive, cu evoluie
spre ciroz.Exist o relaie semnificativ intre infecia persistent cu
VHB i carcinomul hepato-celular.
38. Virusul hepatitei B: aspecte clinice i imunologice.Evoluia
hepatitei virale B este mai sever decat a hepatitei A. Virusul, dup
ptrunderea in sange, se ataeaz de membrana hepatocitelor (datorit
prezenei unui receptor de albumin din inveliul viral), ptrunde in
hepatocit, se multiplic intracelular i dup 10-12 zile, este
eliberat, urmeaz perioada de viremie. Leziunile hepatice, cu
infiltrat limfo-monociar in spaiile Kiernan, dei iniial mai
discrete, evolueaz spre "sechele": hepatit cronic persistent ( 3%
din cazuri ). Se pot produce hepatite cronice agresive, cu evoluie
spre ciroz.Exist o relaie semnificativ intre infecia persistent cu
VHB i carcinomul hepato-celular.Imunitatea celular are un rol
important in producerea leziunilor de la nivelul hepatocitelor prin
limfocite T i macrofage. Leziunile produse de virus fac ca
organismul s recunoasc unele proteine celulare drept "nonself" cu
declanarea rspunsului imun i autoimunun.Imunitatea umoral se
manifest prin anticorpi corespunztori celor trei tipuri de antigen.
Virusul hepatitei B prezint 3 tipuri de antigen: antigenul de
suprafa (AgHBs), antigenul central al virusului (AgHBc) i antigenul
prezent intre inveli i miez (AgHBe - ADN - polimeraz).
39. Interpretarea markerilor serologici n infecia cu virus
hepatitic de tip B; importan n stabilirea stadiului evolutiv i
monitorizarea terapeutic.-40. Virusul hepatitei C: morfologie,
patogenie, HCV este un virus cu inveli de 50-60 nm, genom ARN
monocatenar simplu. Virusul se transmite pe cale parenteral,
frecvent prin transfuzii (90%). Ptruns in sange se localizeaz la
nivelul hepatocitului, determin leziuni asemntoare cu cele produse
de VHB. Particular, pentru infecia cuHVC, este evoluia mai bland,
dar cronicizarea infectiei se intalnete cu o frecven de 50-60%.
Progresia indelungat implic evoluia spre ciroz i cancer hepatic
primitiv (hepatocarcinom).
41. Virusul hepatitei C:aspecte clinice.Virusul se transmite pe
cale parenteral, frecvent prin transfuzii (90%). Ptruns in sange se
localizeaz la nivelul hepatocitului, determin leziuni asemntoare cu
cele produse de VHB. Particular, pentru infecia cu HVC, este
evoluia mai bland, dar cronicizarea infectiei se intalnete cu o
frecven de 50-60%. Progresia indelungat implic evoluia spre ciroz i
cancer hepatic primitiv (hepatocarcinom).
42. Virusul hepatitei de tip A: morfologie, patogenie, aspecte
clinice.Morfologie:Virusul hepatitei A este un virus ARN cu
diametru 27-30 nm, de form sferic, cu simetrie icosaedric i fr
inveli. Au fost descrise, la microscopul electronic, dou feluri de
particule de virus: pline i, respectiv, lacunare. Virusul ptruns in
organism pe cale oral se localizeaz iniial in epiteliul mucoasei
gastrointestinale. In perioada de viremie se localizeaz in ficat.
In urma multiplicrii virale, in ficat se produc leziuni de
degenerescen a cordoanelor Remack i hiperplazia celulelor Kuppffer.
Se observ pstrarea stromei reticulare de baz, fapt ce permite
regenerarea ulterioar a celulelor. Hepatitele A prezint un procent
redus de cronicizare. Clinic, se caracterizeaz prin modificarea
strii generale: febr, cefalee, grea, dureri abdominale,
hepatomegalie, urini hipercrome, scaune decolorate. Pot evolua cu
icter sau fr acesta. Insntoirea are loc in 2-3 luni, incondiiile
respectrii regimului igieno-dietetic.
43. Virusul hepatitei de tip D: morfologie, patogenie,Este un
virus ARN de 35-37 nm, cu inveli ce const din AgHBs obinut din HBV.
Este un virus incomplet ce necesit prezena virusului HBV,avand un
genom ARN monocatenar. Patogenie. Exist simultan cu VHB, ca infecie
sau suprainfecie, la purttorii de AgHBs. Produce frecvent o sechel
hepatic cronic, 70% din bolnavi devin cirotici.
44. Virusul hepatitei de tip D: aspecte clinice.Exist simultan
cu VHB, ca infecie sau suprainfecie, la purttorii de AgHBs. Produce
frecvent o sechel hepatic cronic, 70% din bolnavi devin
cirotici.
45. Epidemiologia i profilaxia hepatitelor transmise pe cale
parenteralaVHB poate fi vehiculat de la un pacient la altul prin
intermediul instrumentarului "murdrit" cu sange i saliv i incorect
curat i sterilizat. Mai rar, exist riscul transmiterii HB de la
medicul stomatolog,care a contactat o infecie manifest clinic sau
inaparent, dac acesta nu a luat msurile de precauie adecvate. Din
cele expuse reiese faptul c profilaxia HB in domeniul stomatologic
trebuie s urmreasc 2 obiective: protecia pacientului i protecia
medicului stomatolog.
46. Descriei structura virusului imunodeficienei umane (HIV).HIV
prezint numeroase antigene corespondente genelor. Astfel:Gena gag
p24Gena env gp 120, gp 41Gena pol p66, p51, p31Aceste gene induc
sinteza anticorpilor specifici, pe baza crora se face diagnosticul
serologic i se apreciaz evoluia bolii. Astfel, prezena anticorpilor
anti gp este un semn de infecie cu virus HIV (indicatorprincipal),
iar prezena antigenului p24 "liber" in ser reprezint o evoluie
nefavorabil.Virusul HIV- 1 are o dimensiune medie 80-120 nm. Este
de form sferic,cu prelungiri ale inveliului cu rol in fixarea
virusului: glicoproteine.Miezul contine ARN monocatenar +
reverstranscriptaza. Capsida este format din poliproteine cu
simetrie icosaedric. Inveliul lipoproteic este derivat din membrana
celulei gazd.Genomul viral conine dou feluri de gene: gene
structurale i gene funcionale. Genele structurale codific sinteza
diferitelor proteine i glicoproteine (gag, pol, env) iar genele
functionale (modulatoare) au rol in multiplicarea intracelular a
virusului.Virusul HIV-2 seamn structural cu HIV-1, diferena find
greutatea molecular a glicoproteinei de la nivelul prelungirilor
(gp41).
47. Patogenia infeciei cu HIV.HIV produce o adevrat prbuire a
imunitii (umorale i celulare) organismul devenind un "sac
areactiv". Barierele de rezisten compromise favorizeaz invadarea
organismului cu germeni "oportuniti" (bacterii, virusuri, fungi),
dezvoltarea de tumori cu tendin la metastazare rapid.
48. Aspecte clinice n boala SIDA la adulti.Infectia acut: se
manifest clinic cu febr prelungit, mialgii, cefalee, limfadenopatie
persistent, erupii cutanate sau eczeme, semne nervoase (meningit,
meningoencefalit).Semnele paraclinice constau in: leucopenie,
limfopenie, trombocitopenie,anemie hipocrom, creterea beta beta 2
globuline serice, creterea lactatdehidrogenazei serice, fosfatazei
alcaline triada principal.Pe parcursul evolutiei se adaug infecii
secundare:- infecii "oportuniste" cu flor bacterian condiionat
patogen (E. coli, Proteus, Piocianic, germeni anaerobi,
mycobacterii), protozoare (Toxoplasma gondii, Pneumocystis carinii)
i virusuri (v. Herpes, v.Varicella-Zoster, v. citomegalic, v.
Epstein-Barr). Leziunile de la nivelul mucoaselor, tegumente i
organe evolueaz spre septicemie fatal;- tumori cu evoluie rapid:
sarcomul Kaposi (tumor conjunctiv),limfoame sau limfosarcoame;-
procese neuro-psihice cu: semne neurologice (pareze, paralizii,
meningit,meningo-encefalit) i psihice (confuzii mintale sau
demen,degenerescen definitiv a funciilor cerebrale);- asocierea
infeciei SIDA cu tuberculoz i lues.In SIDA leziunile de la nivelul
cavitii orale sunt polimorfe din punct vedere clinic i intr-o
manier relativ frecvent. Acestea sunt importante prin implicaiile
pe care le au in practica stomatologic, pe de o parte sub aspectul
contribuiei stomatologilor in depistarea din timp a infeciei cu HIV
i pe de alt parte sub aspectul riscului profesional de
contaminare.Anumite leziuni asociate infeciei cu HIV pot fi precoce
(activarea florei normale abundente de la nivelul cavitii orale i
dezvoltarea infeciilor cu germeni oportuniti) sau tardive, in
special cu caracter tumoral (sarcom Kaposi, limfom). Leziunile
cavitii bucale sunt provocate de: fungi (candidoza putand fi un
semn al debutului bolii SIDA), bacterii (gingivite,periodontite,
ulceraii, necroza papilelor interdentare) i virusuri
(leziuniherpetice, leucoplakia viloas, veruci vulgare, condiloma
acuminate hiperplazie focal epitelial).
49. Aspecte clinice n boala SIDA la copii.- infecii
"oportuniste" cu caracter septicemic;- manifestri neurologice
(encefalopatie i retardare psihic) precoce;- complexul ARC const in
scderea ponderal, limfoadenopatie generalizat,
hepato-splenomegalie, tulburri digestive i infecii
respiratorii.Boala se poate asocia cu tuberculoz i meningit
bacilar. Diagnosticul de certitudine se bazeaz pe triada
caracteristic.
50. Epidemiologia i profilaxia infeciei cu HIVSursa de infecie
este omul cu infecie inaparent. Virusul este prezent in sange,
saliv, lacrimi, lapte matern i sperm.Cile de transmitere sunt:-
calea sexual, in cazul raporturilor sexuale neprotejate. La baza
acestei transmiteri st lipsa de educaie i neaplicarea de metode
profilactice;- calea transplacentar poate fi intra sau postportum;-
calea parenteral prin instrumentar nesterilizat, transfuzii, plgi
deschise sau alte soluii de continuitate venite in contact cu sange
infectat Grupele de risc sunt la adult: homosexuali, prostituate,
toxicomani, hemofilici i politransfuzai; la copii: nscui din mame
seropozitive, toxicomane, prematurii i imaturii ce necesit
tratamente parenterale multiple pentru infecii intercurente. Sunt
predispui copii din colectiviti inchise (leagne, cree, cmine),
deficieni motori sau psihici.- calea oral: exist o posibilitate
minim de transmitere prin saliv. La 5% din pacieni s-a detectat
virusul in saliva mixt i la 1 din 15 cazuri in secreia glandelor
parotide. In saliv sunt prezente particule infectante de virus in
concentraii extrem de mici.Profilaxia bolii SIDA const dintr-un
complex de msuri nespecifice i specifice.Msuri nespecifice:-
educaie pertinent i ridicarea standardului de via;- protejarea
raporturilor sexuale (prezervative i spermicide);- sterilizarea
instrumentarului medical (din stomatologie sau micachirurgie);-
controlul probelor de sange, plasm sau gamaglobuline.-
supravegherea grupelor de risc.- perfecionarea sistemelor
informaionale.Msuri specifice: vaccinurile anti SIDA propuse astzi
sunt metode imunoprofilactice in sensul c favorizeaz apariia unui
rspuns imun. Unele dintre ele conin antigene virale, fraciuni
antigenice iar altele conin virus intreg inactivat sau
atenuat.PARAZITOLOGIE1. Entamoeba histolytica: morfologie, ciclul
evolutiv.2. Entamoeba histolytica: patogenie, manifestri clinice.3.
Giardia intestinalis: morfologie, ciclul evolutiv, 4. Giardia
intestinalis: patogenie, aspecte clinice.5. Toxoplasma gondii:
morfologie, ciclul biologic.6. Toxoplasma gondii: patogenie 7.
Toxoplasma gondiia: specte clinice n infecia uman.8. Trichomomas
tennax: morfologie, patogenie9. Trichomomas tennax: diagnostic,
epidemiologie, tratament10. Taenia solium: morfologie, ciclul
evolutiv11. Taenia solium: aspecte clinice, epidemiologie,
profilaxie.12. Taenia saginata: morfologie, ciclul evolutiv13.
Taenia saginata: aspecte clinice, epidemiologie, profilaxie.14.
Diphylobotrium latum: morfologie, ciclul evolutiv15. Diphylobotrium
latum: aspecte clinice, epidemiologie, profilaxie.16. Ascaris
lumbricoides: morfologie, ciclul evolutiv17. Ascaris lumbricoides:
patogenie, aspecte clinice.18. Enterobius vermicularis: morfologie,
ciclul evolutiv, 19. Enterobius vermicularis: aspecte clinice,
epidemiologie, profilaxie.20. Trichinella spiralis: morfologie,
patogenie, 21. Trichinella spiralis: aspecte clinice.
epidemiologie, profilaxie.22. Candida albicans: aspecte clinice ,
diagnostic.20
