Home > Documents > Subiecte Oral Rezolvare Lb. Romana - 2006

Subiecte Oral Rezolvare Lb. Romana - 2006

Date post: 24-Oct-2015
Category:
Author: chelarau-georgiana
View: 69 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
fdfgffddf
Embed Size (px)
of 83 /83
SUBIECTE DE TIPUL AL II-LEA PENTRU BACALAUREAT 1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata. Trasaturile prozei romantice sunt : - inspiratia din istoria nationala - personaje exceptionale in situatii exceptionale - destinul de exceptie al personajului principal - personajul principal este alcatuit din contraste puternice - seria de antiteze - culoarea epocii - spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu dintre 1564-1569. Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de cuvantul dat. Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran si crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa. Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea obiceiurilor ( in special 1
Transcript

SUBIECTE DE TIPUL AL II-LEA PENTRU BACALAUREAT

SUBIECTE DE TIPUL AL II-LEA PENTRU BACALAUREAT

1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.

Trasaturile prozei romantice sunt:

inspiratia din istoria nationala

personaje exceptionale in situatii exceptionale

destinul de exceptie al personajului principal

personajul principal este alcatuit din contraste puternice

seria de antiteze

culoarea epocii

spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor

Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu dintre 1564-1569.

Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de cuvantul dat.

Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran si crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa.

Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea obiceiurilor ( in special in scena din biserica), care ne introduc in atmosfera timpului.

Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: :Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, Ai sa dai sama, doamna, Capul lui Motoc vrem, De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu. Scene memorabile ar fi: intalnirea dintre boieri si Alexandru Lapusneanul de la inceputul nuvelei, cand boierii incearca sa-l convinga sa se intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat; scena din biserica, unde Lapusneanul reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-i pacaleasca pe boieri, scena ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de boieri sa fie macelariti, iar din capetele acestora face o piramida. Un gest spectaculos este acela in care Lapusneanul isi invita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc, precum si acela in care il arunca pe Motoc in mainile multimii pentru a fi sfasiat.

2. Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata.

Trasaturile prozei realiste sunt:

inspiratia din realitate

prezentarea veridica si obiectiva a lumii

naratorul este omniscient (stie tot ce gandesc si simt personajele sale)

se prezinta personaje cu o trasatura dominanta de caracter

obiectivitatea naratiunii

se respecta tiparele scrisului conventional

Romanul Mara, de Ioan Slavici apartine prozei realiste, deoarece se inspira din viata targurilor de provincie , a breslelor din ardeal, de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Tema romanului este prezentarea eforturilor unei femei vaduve dintr-un targ transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala privilegiata intre micii negustori ai locului, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura un trai mai bun copiilor sai, Persida si Trica.

Naratiunea este realizata la persoana a III-a, din perspectiva unui narator obiectiv, omniscient.

Personajul principal, Mara, este tipul vaduvei intreprinzatoare si aprige, sau tipul femeii capitalist.Ea este energica, optimista, abordand orice noua situatie cu increderea in sfarsitul bun. Fiica ei, Persida, este acelasi tip ca si mama ei, o Mara juvenila, cum observa Nicolae Manolescu.

Romanul are doua planuri: planul Marei si planul iubirii dintre Persida si Nal. Viata de familie a Persidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia lui Bocioaca, starostele cojocarilor.

3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.

Proza fantastica are urmatoarele trasaturi:

aparitia brusca a unui element misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a realitatii

nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se intampla si sa gaseasca o justificare a evenimentelor

nici o explicatie nu se dovedeste pana la urma pe deplin satisfacatoare

alternanta celor doua planuri: real si ireal pe tot parcursul naratiunii

disparitia limitelor de timp si spatiu

intretinerea tensiunii epice

finalul ambiguu

ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a evenimentelor

Nuvela La tiganci, de Mircea Eliade apartine prozei fantastice, deoarece tema acestei opere este iesirea din timp. Personajul principal penduleaza intre real(spatiul bucurestean) si ireal ( gradina tigancilor, bordeiul si casa cea mare).

a. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe saptamana, de profesorul de pian, Gavrilescu.

b. Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand Gavrilescu intra in bordeiul tigancilor). Aici dispar limitele de timp si spatiu. Gavrilescu trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei: o tiganca, o grecoaica, o evreica. Esueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire, aducandu-si aminte de logodnica sa din tinerete, Hildegard, pe care o parasise, insurandu-se cu Elsa.

c. Gavrilescu revine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera 12 ani. Nu gaseste nici o explicatie pentru nefirescul evenimentelor

d. Personajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu Hildegard si, impreuna calatoresc spre moarte

Finalul nuvelei este ambiguu, o alta trasatura a fantasticului.

4. Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ studiat.

Basmul cult

este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul.

Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui

Personajele indeplinesc o serie de functii( antaganistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj.

Reperele temporale si spatiale sunt vagi

In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea

Existenta unui tipar narativ care consta in: a. o situatie initiala de echilibru b. un eveniment care deregleaza echilibrul initial c. aparitia donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecerea probelor)

e. refacerea echilibrului si rasplata eroului

Basmul Povestea lui Harap Alb, de Ion Creanga este un basm cult deoarece indeplineste toate criteriile de mai sus. Respecta un tipar narativ, care cuprinde:

a. Situatia initiala de echilibru: existenta a doi imparati frati, unul avand trei feciori, celalalt trei fete

b. Aparitia factorului perturbator: cartea primita de la Imparatul Verde, care, neavand fete, are nevoie de un mostenitor la tron.

c. Aparitia primelor ajutoare: calul nazdravan si sfanta Duminica.

d. Actiunea reparatorie: calatoria lui Harap-Alb si parcurgerea probelor: aducerea salatelor din gradina ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea fetei imparatului Rosu. Acum apar si celelalte ajutoare: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Si imparatul Rosu il supune pe Harap Alb la cateva probe: casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul fetei. Acum intervin si furnicile si albinele, alte ajutoare.

e. Refacerea echilibrului si rasplata eroului Harap Alb este decapitat de Spn si inviat de fata Imparatului rosu cu apa vie si apa moarta. Spnul este ucis de cal, iar eroul rasplatit primind tronul si pe fata Imparatului Rosu, cu care se casatoreste in final.

Povestea lui Harap Alb este un basm cult prin reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului

5. Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.

Povestirea este o specie a genului epic in proza, in care naratiunea este relatata din perspectiva unui narator martor sau participant la fapte.

Trasaturi:

se bazeaza pe oralitate si pe relatia explicita dintre povestitor si ascultator prin adresarea directa catre ascultator

presupune un anumit ceremonial sau cod al zicerii prin atmosfera spectaculoasa, spatiul si timpul actiunii legate de un trecut indepartat

interesul se manifesta mai mult fata de actiunea narata

implicarea intensa a naratorului

relatarea la persoana I

impresia de autenticitate

Fantana dintre plopi, face parte din ciclul de povestiri Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu si este o povestire in rama. Povestirile sale se situeaza intr-un plan al trecutului, principala lor caracteristica fiind evocarea unei lumi apuse, a celeilalte Ancute. Timpul naratiunii este magic pentru ca reconstituie o lume ce sta sub semnul varstei de aur: o departata vreme, demult. Spatiul povestirii are valoare mitica, fiind o imagine a paradisului pierdut. Hanul este loc de popas si de petrecere.

Fantana dintre plopi are ca tema iubirea tragica, iar ca personaj narator pe capitanul Neculai Isac. Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete. Atmosfera povestirii tine de modul in care naratorul stie sa creeze suspansul, sa mentina tensiunea, captand atentia ascultatorilor. El povesteste cum se indragosteste de o tigancusa, Marga. Ei se intalnesc la fantana dintre plopi si fata ii spune ca tiganii planuiesc sa-l omoare si sa-i ia banii, rolul ei fiind sa-l seduca. Tanarul reuseste sa scape, dar Marga este ucisa.

Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei, unul dintre ascultatori, care adevereste intamplarea stiuta de la mama ei. Relatia dintre narator si ascultator este stransa. Naratorul se adreseaza interlocutorilor intr-un mod ceremonios.

6. Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera literara studiata.

Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:

tema psihologica

un conflict interior

prezentarea unor tensiuni sufletesti

transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje in evolutia lor

evolutia raporturilor dintre personaje

mijloace de investigatie psihologica

Moara cu noroc, de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului interior.

Tema o reprezinta efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire. Nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Nuvela prezinta conflictul interior trait de ghita care este sfasiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.

Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din acel moment incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, devenind lacom de bani si impulsiv. Se implica in afacerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in bratele lui Lica. In sufletul sau se da un conflict puternic intre dorinta de inavutire si fondul sau cinstit, dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schimbe. El, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa care este impuscat de oamenii lui Lica.

7. Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara studiata.

Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi:

este inspirata din trecutul istoric

se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea autorului

are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii fiind precizate

subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie

personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istorice

Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este o nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nuvelei este Letopisetul Tarii Moldovei, de Miron Costin, dar si din Letopisetul lui Grigore Ureche. Autorul preia urmatoarele evenimente consemnate in cronici: imprejurarile venirii lui Lapusneanul la a doua domnie, solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei, boala, calugarirea si moartea prin otravire a domnitorului.

Negruzzi modifica unele fapte istorice, transfigurandu-le artistic. Astfel, elemente de fictiune sunt: pastrarea lui Motoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in realitate, el pleaca impreuna cu Tomsa in Polonia); personajul Stroici ( care nu a existat in epoca); moartea lui Alexandru Lapusneanul in bratele calailor sai, Spancioc si Stroici ( in realitate, Spancioc fusese executat la Liov, impreuna cu Motoc si Tomsa).

Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritatii domensti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

8. Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata. (vezi subiectul nr. 3)

9. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata.

Ion este un roman modern scris de Liviu Rebreanu i aprut n anul 1920.Liviu Rebreanu este creatorul romanului romnesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura romn . Ion este modern si sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecarui personaj devine astfel o problema de psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, ci si de impulsuri ale fiintei ce rabufnesc n mprejurari, uneori patimase.

Obiectiv, n desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prin motivarea psihologica a faptului uman

Romanul Ion este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de averea pe care-o posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va cstori cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre. Personajul central al crii, Ion al Glanetaului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti careia ii apartine.

Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte, viata satului ardelenesc. Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.

Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului si Glasul iubirii, capitolele au titluri sinteza ( Inceputul, Hora, Nunta, Nasterea).

Romanul Ion este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator impersonal, naratiunea la persoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor.

10. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat.

Autor narator persoanaje cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare.

Autorul

Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.

se afla in afara textului

are o viziune de ansamblu asupra continutului

concepe mesajul

alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative

creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri

se adreseaza cititorilor

autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje)

Naratorul

Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele

Naratorul omniscient

povesteste la persoana a III-a

cracteristic prozei obiective

independent de autor si de personaj

autorul ii confera independenta narativa totala

este tipul clasic, cel ce dirijeaza din spate toate actiunile personajului carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora

este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului

perspectiva sa este unica

Personajul

Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si recepteaza mesaje

Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentatLiviu Rebreanu Ion

Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie.(N. Manolescu)

Ion este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva relatiei narator personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea dindarat) naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient.

Si in Ion, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate)

11. Prezinta perspectiva narativa intr-o opera literara studiata, prin referire la unul dintre urmatoarele concepte operationale: narator omniscient, personaj-narator, narator martor.

In opera literara Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu, faptele sunt prezentate din perspectiva povestitorului naratiunii-cadru, care asista ca martor la seara de la han, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. El este un narator martor, pentru ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. Perspectiva naratiunii la persoana I este subiectiva, naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii, carora li se adreseaza direct. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii, naratorul utilizand expresii si figuri de stil. Perspectiva subiectiv pe care o are asupra relatrii vine ca o consecin a faptului ca este un narator-personaj. Experiena de viaa a lui Neculai Isac, de exemplu, din povestirea Fantana dintre plopi mediul social, sexul i vrsta i pun amprenta asupra povestirii: Eram un om buiac i ticalos. Om nevrednic nu pot s spun c am fost [] dar mi erau dragi ochii negri i pentru ei clcam multe hotare.

12. Ilustreaza conceptul operational de narator (personaj-narator sau narator-martor), folosind ca suport un text narativ studiat.

Fantana dintre plopi, de Mihail Sadoveanu ilustreaza foarte bine cele doua concepte operationale de narator martor si narator personaj. Exista n Fntna dintre plopi dou tipuri de naratori: 1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat n deschiderea povestirii, aducnd la cunotinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lutarii, Ancua, comisul Ioni de la Drgneti i gospodarii i cruii din ara-de-Sus. Relatarea se face n principal la persoana a III-a, i doar prin poziionarea pronumelui la pers I noi n faa acestei categorii de personaje (noi, gospodarii i cruii din ara-de-Sus), naratorul i revendic apartenena la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista i la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dup ce particip la un adevarat ritual (Ancua i toarna vin n ulcic, lutarii vin mai aproape, comisul Ionita il invit s povesteasca ntmplarea n care i-a pierdut o lumin) isi incepe povestirea. 2. narator-personaj: Neculai Isac povestete auditoriului (asculttorii prezeni la han), aducnd la cunotin i cititorului ntmplrile de pe vremea celeilalte Ancue, prin tehnica evocrii, fiind deci un narator. Prin participarea direct la succesiunea evenimeniala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fraii acestuia), cele dou atribuiuni fcnd din Neculai Isac un narator-personaj 3. n finalul povestirii naratorul revine n ipostaza de narator-martor, (Noi gospodarii i cruii din ara-de-Sus am ramas tcui i mhnii).

13. Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata, prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului, relatii temporale si spatiale

Nuvela psihologica: Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative prezentate intr-o opera literara. In Moara cu noroc, Ghita, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani, dar, curand ajunge sa fie tot mai lacom de bani.

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste

Conflictul = elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau dramatica. Conflictul este de natura interioara in nuvela psihologica si se da intre dorinta lui Ghita de a ramane om cinstit si nevoia de a se imbogati cu orice pret, prin orice mijloace

Momentele subiectului sunt: a). Expozitiunea in care se descrie drumul care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla si se prezinta personajele: Ghita, sotia lui, Ana, cei doi copii si batrana.

b). Intriga, marcata de aparitia lui Lica Samadaul in viata lui Ghita, care tulbura echilibrul familiei. El este seful porcarilor si stapanul imprejurimilor. Ghita nu se poate sustrage influentei lui malefice.

c). Desfasurarea actiunii: Ghita incepe sa se instraineze de familia lui, sa devina violent si mohorat. Starea sa materiala devina tot mai buna. El se degradeaza ata de mult, incat ajunge sa isi arunce sotia in bratele lui Lica.

d). Punctul culminant: Ghita o ucide pe Ana, iar el e ucis de Rau, din ordinul lui Lica.

e). Deznodamantul: un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.

14. Prezinta constructia discursului narativ dintr-o nuvela fantastica studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final.

Nuvela fantastica: La tiganci, de Mircea Eliade

Secventa narativa = Parte a unui text narativ care contine o singura actiune, realizata de unul sau mai multe personaje. O secventa narativa ar fi calatoria lui Gavrilescu, un profesor de pian, cu tramvaiul si discutiile din tramvai. O alta secventa narativa este intrarea personajului in cealalata lume, la tiganci, un loc misterios, unde trecerea timpului este oprita. Aceasta secventa cuprinde si testul la care este supus si anume ghicirea tigancii, pe care, insa, nu il trece. A treia secventa narativa o constituie iesirea din bordeiul tigancilor si calatoria cu tramvaiul. In acesta secventa, personajul afla ca au trecut 12 ani, dar nu-si da bine seama ce s-a intamplat exact. Secventa a patra este marcata de reintrarea in spatiul misterios al tigancilor, unde Gavrilescu se reintalneste cu logodnica sa din tinerete, Hildegard.

Finalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate fi inchis sau deschis. In nuvela La tiganci, de Mircea Eliade, finalul este deschis, lasand loc interpretarilor. Misterul si suspansul predomina pe tot parcursul operei si era normal ca autorul sa nu ne dea nici o explicatie a intamplarilor nici in final

15. Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.

Proza realista: Enigma Otiliei, de George Calinescu

Romanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura puternica de caracter. Astfel:

mos Costache este tipul avarului. Are multa afectiune pentru Otilia, dar nu intreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul si nici pentru a o infia. Toate faptele sale arata avaritia personajului: faptul ca nu isi repara casa aflata in paragina, cu toate ca are suficienti bani, faptul ca nu o infiaza pe Otilia, refuzul de a angaja o servitoare, atribuirea unor cheltuieli fictive lui Felix, pe care le-a facut el, de fapt.

Otilia reprezinta eternul feminin impresioneaza prin complexitatea sufletului, prin imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Este o enigma pentru cei din jur, care nu reusesc sa o inteleaga, datorita comportamentului ei contradictoriu. Felix Sima tipul ambitiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui adevarata e lumea stiintei. De aceea reuseste sa treaca peste deceptia suferita din iubire, remarcandu-se mai tarziu pe plan profesional, devenind un nume cunoscut in medicina Pascalopol este aristocratul rafinat un om generos, cu gusturi desavarsite, elegant, este cultivat si plin de noblete. O iubeste sincer pe Otilia si incerca sa-l induplece pe mos Costache sa o infieze. Se casatoreste cu ea pentru a o proteja si a-i asigura un viitor bun, lipsit de griji. Stanica Ratiu tipul parvenitului si al demagogului incearca sa se imbogateasca prin orice mijloace si ajunge chiar sa-i provoace un infarct lui mos Costache, furandu-i banii Aglae Tulea baba absoluta, lacoma si imorala, egoista si marsava, dispretuind orice preocupare intelectuala Aurica Tulea fata batrana, mereu in cautare de pretendenti Titi Tulea tipul retardatului Simion Tulea dementul senil16. Evidentiati modul in care conflictul/conflictele unui roman ( de tip obiectiv sau de tip subiectiv) studiat se reflecta in evolutia personajului principal/a personajelor

Moromeii, de Marin Preda

Roman de tip obiectiv

Ilie Moromete - personajul principal (I vol. Moromeii, 1955)

Conflictul principal este de natur tragic i se d ntre om i istorie, istorie care i marcheaz n mod hotrtor destinul, dei omul are iluzia c se poate sustrage ei. Incipitul aduce n prim-plan problema timpului. Se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici, fr conflicte mari.

Rbdarea aceasta este o impresie greit a oamenilor nii, aflai n pragul unor imense rsturnri istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred c st n puterea lor de a evita marile conflicte. Naratorul ne induce n eroare pentru a face mai viu conflictul, mai puternic ieirea acestei lumi din matc. n spaiul epic al lui Marin Preda funcia acestui timp este ns paradoxal. El nu mai are rbdare i va produce n snul rnimii schimbri fulgertoare, care pun n cumpn nsui destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite n perfect concordan cu timpul sugerat i un sfert din volumul nti se petrece de smbt seara pn duminic noapte, adic de la ntoarcerea Moromeilor de la cmp pn la fuga Polinei cu Biric. Ritmul evenimentelor se precipit n ultima parte a volumului I, semn al faptului c timpul nu mai avea rbdare. Trei ani mai trziu, izbucnea cel de-al doilea rzboi mondial.

Familia lui Ilie Moromete este i ea mcinat de tot felul de conflicte n aparen minore, dar care vor duce treptat la destrmarea ei i la schimbarea total a personajului principal, Ilie Moromete, care-i pierde controlul asupra familiei sale.

Starea conflictual este permanent.

Exist conflicte ntre:

- Moromete i Catrina, deoarece aceasta vrea s-i fie trecut casa pe numele ei, fapt promis de Moromete cnd acesta vnduse un pogon de pmnt din zestrea soiei. Catrina l va prsi pe Ilie n volumul al doilea, n urma aflrii vetii ca Moromete le-a promis bieilor c dac se vor ntoarce acas le va da lor totul. Femeia supus de la nceputul vol. I se va transforma radical n cel de-al doilea volum.

- frai; chiar dispunerea membrilor familiei la mas de la nceputul romanului arat rivalitile existente ntre copiii din prima cstorie i cei din a doua cstorie a lui Moromete. Copiii din prima cstorie (Achim, Paraschiv i Nil) stteau spre tind gata de plecare dac s-ar fi iscat vreo ceart. Cei fcui cu Moromete stteau de partea cealalt lng mama lor, Catrina.

- Niculae i tatl su, care nu vrea s-l trimit la coal. Ca filosofie a existenei, Niculae este un antimoromeian. Moromete se rupe definitiv de fiul su n al doilea roman. Conflictul dintre el i Niculae simbolizeaz conflictul dintre dou concepii despre ran. Niculae refuz orice dialog. El este n cutarea unor valori care s-i ordoneze existena.

- tat i cei trei fii, care vor s mearg la ora s se mbogeasc rapid.

Intrarea ranilor mai nlesnii n circuitul comerului de cereale are nu numai o importan economic, ci le modific n primul rnd atitudinea fa de pmnt. Ei nu mai sunt ranii lui Rebreanu, apsai de acea obsesie a pmntului, teribil ca o fatalitate. Centrul vieii economice rneti s-a deplasat de la posesia i exploatarea pmntului la valorificarea produselor sale rneti. Relaia omului cu pmntul a fost desacralizat. ranii din Moromeii ncep s se deosebeasc ntre ei prin cu totul altceva dect numrul strict al pogoanelor i anume prin faptul c unii au, iar alii nu au posibilitatea de a cumpra sau de a vinde.

Pe lng aceste crize interne, exist i o criz extern a familiei produs de: impozite, datorii la banc i alte datorii de gospodrie.

17. Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial)

Morometii, de Marin Preda

Ilie Moromete - personajul principal (I vol. Moromeii, 1955)Caracterizare direct

a.fcut de narator: dezvluie un Moromete cu o personalitate complex, un lider al satului, care are o plcere deosebit de a sta de vorb i de a medita;

b.fcut de alte personaje:Catrina se amuz de glumele lui. De cele mai multe ori i face reprouri i crede c are sufletul negru de rutate i de tutun. Spune ca are o logica sucita. Cocoil l face prost, dar n realitate l admir i chiar l invidiaz pentru c tia s gseasc n ziar lucruri pe care el nu le vedea.

c.autocaracterizare: Domnule, eu totdeauna am dus o via independent libertatea interioar e trstura lui definitorie.

Caracterizarea indirect e dedus din faptele personajului, care dezvluie mai multe trsturi de caracter:

- Moromete nu are un spirit comercial.

- Se consider superior celorlali. nainte de ntlnirea din poiana fierriei luiIocan intr s se brbiereasc i se las ateptat ca o vedet.

- Nu scap nici un prilej de a-i ironiza pe ceilali: cnd bea uic la Blosu, cnd comenteaz articolele din ziar.

- Are tendina de a domina i de a face ca lumea din jur s se mite dup voina lui

- Are reacii paradoxale: unde te atepi s se supere, el se amuz.

De ex. n momentul n care cinele Duulache fur brnza de la mas, o ceart pe Catrina: De ce s mncm cinele, fa, e bun cinele de mncat? E bun s te mnnce el pe tine.

Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a crui autoritate e n declin.

18. Explica relatia realitate- fictiune, prin referire la un text narativ studiat (la alegere: povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv)

Alexandru Lpuneanul, de Costache NegruzziNuvela istoric pleac de fapte reale, naratorul se inspir din cronicile Moldovei, respectnd n mare parte adevrul istoric. Cu toate acestea apar i licene istorice (abateri de la adevrul istoric), fcute n scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul imagineaz un univers piln de semnificaii. Literatura are un caracter fictiv, ea este invenie. Artistul se detaeaz de cronicar, prin construirea unui caracter puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcia riguroas a nuvelei.

1, Mooc a murit decapitat imediat ce s-a nscunat Alexandru Lpuneanul.

Naratorul l pstreaz pentru c era prototipul boierului intrigant, ucigndu-l moral, dar i fizic, pentru a-i atribui un sfrit pe msura lui de caracter.

2. Pentru scena uciderii se inspir din Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche, doar c amplific faptele, punnd accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena masacrrii este mbogit fa de cea din Letopise, n sensul c naratorul folosete tehnica regizoral n prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de detaliu.

3. Spancioc nu mai tria nici el n momentul revenirii lui Lpuneanul pe tron. l aduce n Moldova pentru a construi antiteze. El si Stroici apar n opoziie cu Mooc, reprezentnd genul boierilor patrioi.

4. Stroici este o inventie a autorului

19. Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice).

Povestea lui Harap Alb, de Ion CreangaMrci ale prezenei naratorului:- prezena formulelor specifice:

a. Formulele iniiale au rolul de a introduce cititorul n lumea basmului. Creang renun la tradiionalul a fost odat ca niciodat, folosind un enun ca Amu cic a fost odat, dup care se strduiete s ne explice de ce rudele nu se cunoteau ntre ele (Craiul i Verde mprat). Formula iniial are rolul de a introduce cititorul n lumea basmului, n lumea ficiunii, unde totul este posibil i nu ne mai mirm de nimic. Cuvntul cic, sugereaz ideea c povestitorul n-a fost martor la evenimente i arunc asupra lor o umbr de ndoial.

b. Formulele mediane sunt menite s ntrein atenia cititorului. Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este.

c. Formulele finale au rolul de a scoate asculttorul/cititorul din lumea ficiunii i de a-l duce n lumea real n care binele nu mai nvinge ntotdeauna, pentru c aici se joac alte reguli: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc; cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani, bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd. Formula are un umor amar i ascunde o obsesie ancestral (din vechime, strveche): procurarea hranei. n lumea povetilor, fericirea e asimilat i cu belugul gastronomic, dar cititorul trebuie s se trezeasc la realitatea n care banul e stpnul absolut.

Stilul este sentenios; naratorul bazat pe nelepciunea popular d sentine, maxime: Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...

La unul fr suflet, trebuie unul fr de lege.

Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.

Surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaeaz de povestea lui (Ce-mi pas mie?) i se consider responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au ntmplat oricum fr el, de aceea consider c singura lui obligaie e s spun povestea, invitndu-i pe cititori s-i fac i ei datoria lor (i v rog s ascultai).

Registrul stilistic folosit n basm este cel popular. Limba folosit de autor reprezint chintesena vorbirii noastre populare din aceeai epoc.

Apar fonetisme moldoveneti: aista, aiasta, hlgie pt. glgie.

Trstura cea mai caracteristic a scriitorului popular este oralitatea; tot ce spune el poart pecetea stilului vorbit.

Caracteristici ale stilului oral:

- dativul etic: ...i mi i-l nfc;

- expresii onomatopeice: mi, zbrr;

- imprecaii (njurturi);

- proverbe i zictori;

- adresarea direct ctre cititor;

- fraze ritmate: Acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, din sat de la Chitil.; De-ar ti omul ce-ar pi,/ Dinainte s-ar pzi.

- expresii narative tipice: i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea.

- ntrebri i exclamri: neles-ai?, Ptiu, drace!.

20. Explica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-un text narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici.

Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Tema o reprezint dezumanizarea provocat de patima banului, prezentnd societatea romneasc de la sfritul secolului al XIX-lea.

Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvluie procesul de parvenire a individului; prezint efectele dramatice ale inadaptrii; descoper complexitatea sufletelor simple: hangiii; printre strile analizate n nuvela psihologic se afl: obsesia, frica, alienarea, erosul.

Ioan Slavici este un portretist prin excelen. Ca prozator realist nu insist asupra trsturilor fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gndire i de comportament. Fizionomia personajelor i anumite particulariti ale acestora ilustreaz trsturi ale personajelor, anumite conflicte sufleteti.

Lic este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evolueaz, ci are o construcie liniar (este plat).

a. Caracterizare direct fcut de narator

- portretul fizic este detaliat i anticipeaz portretul moral: om cam de 36 de ani, cu ochi mici i verzi, cu sprncene dese i mpreunate la mijloc. Aceste trsturi sugereaz rutatea i demonismul personajului.

nc de la intrarea n scen Lic se comport ca un stpn peste oameni i locuri. Inteligent, fin cunosctor al psihologiei umane, el se conduce dup un cod moral propriu, n afara legilor i a statului.

b. Caracterizare direct fcut de personaje:

- Ana simte c Lic este oarecum fioros i i previne soul c are de a face cu un om ru i primejdios.

- Ghi i spune: tu nu eti om Lic, ci diavol.

c. Caracterizarea indirect rezult din faptele sale. Armele lui Lic sunt antajul i hoia. Are plcerea de a ucide cu o satisfacie demonic. Sfritul lui are loc ntr-o noapte de Pati, n urma tentaiei de a se refugia ntr-o biseric prsit. Acum nelege c este pedepsit pentru frdelegile lui: M-a ajuns mnia lui Dumnezeu. Urmrit de Pintea, eroul se sinucide, sfrmndu-i capul de trunchiul unui stejar.

21. Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu

Ion

Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. El separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman.

Descrierea initiala a drumului introduce cititorul in viata satuluiardelean de la inceputul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetau) in desfasurarea narativa. Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor.

Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei viata.

22. Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de George Calinescu.

Otilia este fiica celei de-a doua soii a lui Giurgiuveanu.Este o figur central a romanului, care te cucerete, dar te i revolt.

Caracterul ei se bazeaz pe elemente contradictorii: amestecul de inocen

i maturitate; amestec de iubire i de raiune; iubete pe Felix, dar se cstorete cu Pascalopol; inteligent, dar dispreuind inteligena feminin.

a. Caracterizare direct fcut de narator: Faa mslinie, nas mic, ochi albatri; copilroas, dar n acelai timp, cu o stpnire desvrit de femeie.

b. Caracterizare direct fcut de ctre personaje prin tehnica reflectrii poliedrice (a pluriperspectivismului):

- Felix o consider pe Otilia foarte frumoas, cult, talentat.

- Pascalopol vede n ea aceleai caliti.

- Costache o crede nc un copil, spunndu-i fe-fetia mea.

- Aglae o consider viclean i interesat de motenirea lui Costache.`

c. Caracterizare direct (autocaracterizare):

- eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau- desi faptele ei demonstreaza contrariul d. Caracterizare indirect: rezult din fapte:

1.e altruist, grijulie fa de cei apropiai (nu vrea s stea n calea carierei lui Felix);

2.poart o masc, dincolo de care nu poate s treac nimeni. De aceea, devine o enigm.

3.se comport ca un om liber, care nu ine cont de nici o regul exterioar.

e.Din mediul n care locuiete personajul

- camera Otiliei, cu varietatea de lucruri din ea, reflect caracterul contradictoriu, amestecul de copilrie i feminitate, dar i o oarecare instabilitate n comportament, trecnd cu uurin de la o stare la alta.

23. Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu.

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (1930)

Structur i rezumat

Romanul conine trei pri:

a. pregtirile pentru drum ale Vitoriei Lipan;

b. parcurgerea traseului iniiatic;

c. Rzbunarea Vitoriei.

Romanul se deschide cu o legend despre Dumnezeu, care, cnd a alctuit lumea a dat fiecrui neam cte un semn:

- iganului i-a dat cetera;

- neamului urubul;

- turcului s aib putere asupra altora cu sabia;

- srbului sapa;

- muntenilor nu a mai avut ce s le dea i le-a dat inim uoar i femei iubaree i frumoase.

Dup aceasta ncepe prezentarea familiei Vitoriei Lipan.

Firul epic al romanului este dinamic, deoarece urmrete drumul pe care l parcurge Vitoria pentru descoperirea soului su.

nainte de a pleca la drum, Vitoria merge la printele Dnil ca s-i citeasc slujbele i apeleaz la baba Maranda, vrjitoarea satului. ine post negru 12 vineri, se nchin la icoana Sf. Ana, de la mnstirea Bistria. Face pregtirile pentru drum, vinde produsele, las gospodria n seama lui Mitrea, o duce pe Minodora la mnstire. Lui Gheorghi i se d un baltag care este sfinit.

Vitoria pornete la drum cluzit de sentimentul datoriei fa de so i fa de tradiie.

Drumul reprezint un traseu iniiatic, punndu-se n antitez dou mentaliti: cea tradiional arhaic reprezentat de satul de munte, i cea modern, fa de care Vitoria manifest respingere, dispre i nencredere. Cu o oarecare team i sub imperiul emoiilor, Vitoria urmeaz traseul parcurs de Nechifor, poposind pe la hanuri i ntrebnd despre soul su.

Cnd ajung la Bicaz, Vitoria i Gheorghi poposesc la hanul lui Donea. Hangiul l cunotea pe Nechifor despre care afirm c era om vrednic i fudul i avea cal bun.

Urmtorul popas este la Clugreni, unde Vitoria discut cu soia lui David de la care afl c Nechifor trecuse pe aici. De la domnul David afl c Nechifor avea asupra lui muli bani, hangiul i manifest suprarea c oierul avea obiceiul de a porni noaptea la drum. Tot n aceast localitate, Gheorghi afl legenda despre Piatra Teiului. Legenda spune cum c ntr-o noapte diavolul ar fi rupt o piatr din vrful Ceahlului i a vrut s-o lepede de-a curmeziul Bistriei, s opreasc apele i s nece cuprinsul. Dar cum o ducea n zbor, l-a apucat cntarea cea din urm a cocoilor i a lepdat-o fugind n pustie.

La Frcaa, cei doi cltori stau de vorb cu potcovarul Pricop, care le relateaz despre Nechifor c era om curajos i pleca la drum asupra nopii.

La Borca devin martorii unui botez. Vitoria druiete un capt de zahr mamei i bani pruncului.

n locul numit La Cruci ntlnesc un alai de nunt. Vitoria face o frumoas urare miresei, cinstete cu nuntaii, dar se scuz c nu poate participa la acest eveniment, deoarece o ateapt un drum lung, i greu pentru a-i gsi brbatul.

La Dorna cei doi afl c Nechifor a cumprat 300 de oi, iar apoi a plecat nsoit de ali doi oieri.

La Suha sunt gzduii de crciumarul Iorgu Vasiliu de la care afl c muntele a fost trecut doar de doi ciobani, dintre care cel cu cciul brumrie (Nechifor) dispruse. Un loc important n desfurarea aciunii l constituie descoperirea cinelui Lupu. Lupu o recunoate pe Vitoria i tot el o duce pe Vitoria n prpastia de la Crucea Talienilor unde erau osemintele lui Nechifor. Iniierea lui Gheorghi se face cnd coboar n prpastiei-i privegheaz tatl.

Vitoria i nhumeaz soul dup datin, tocmete bocitoare i face un parastas la care i cheam pe ucigaii soului ei: Calistrat Bogza i Ilie Cuui. Cei doi ucigai se deconspir n urma vorbelor insinuante ale Vitoriei. Calistrat Bogza este lovit n frunte cu baltagul de ctre Gheorghi i este mucat mortal de cinele Lupu, iar Ilie Cuui este luat de autoriti.

24. Prezinta constructia subiectului unui roman de Marin Preda, prin referire la: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale.

Moromeii, de Marin Preda (vol. I, 1955)

Aciune

Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative prezentate intr-o opera literara.

Povestirea se desfoar pe mai multe planuri, diferite ca importan: al familiei Moromete, al lui Biric, apoi ugurlan etc. Romanul are trei pri, care corespund unor etape din viaa familiei:

4.stabilirea unui mod de via, iluzia c timpul st

5.plecarea lui Achim la Bucureti i nceperea unei perioade de frmntri sufleteti;

6.dup scena seceriului, ncep necazurile i problemele care nu se mai rezolv.

Romanul ncepe n manier realist, cu fixarea spaio-temporal a aciunii: cu civa ani naintea nceperii celui de-al doilea rzboi mondial, ntr-un sat din cmpia Dunrii. Incipitul aduce n prim-plan problema timpului. Se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici, fr conflicte mari.Rbdarea aceasta este o impresie greit a oamenilor nii, aflai n pragul unor imense rsturnri istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred c st n puterea lor de a evita marile conflicte. n spaiul epic al lui Marin Preda funcia acestui timp este ns paradoxal. El nu mai are rbdare i va produce n snul rnimii schimbri fulgertoare, care pun n cumpn nsui destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite n perfect concordan cu timpul sugerat i un sfert din volumul nti se petrece de smbt seara pn duminic noapte, adic de la ntoarcerea Moromeilor de la cmp pn la fuga Polinei cu Biric. Ritmul evenimentelor se precipit n ultima parte a volumului I, semn al faptului c timpul nu mai avea rbdare. Trei ani mai trziu, izbucnea cel de-al doilea rzboi mondial. Primul volum are o construcie clasic, simetric, ncepe i se sfrete cu tema timpului.

Conflictul principal este de natur tragic i se d ntre om i istorie, istorie care i marcheaz n mod hotrtor destinul, dei omul are iluzia c se poate sustrage ei.

Familia lui Moromete este i ea mcinata de tot felul de conflicte n aparen minore, dar care vor duce treptat la destrmarea ei.

Starea conflictual este permanent.

Exist conflicte ntre:

- Moromete i Catrina, deoarece aceasta vrea s-i fie trecut casa pe nume, fapt promis de Moromete cnd acesta vnduse un pogon de pmnT din zestrea soiei;

frai; chiar dispunerea membrilor familiei la mas de la nceputul romanului arat rivalitile existente ntre copiii din prima cstorie i cei din a doua cstorie a lui Moromete

Niculae i tatl su, care nu vrea s-l trimit la coal;

- tat i cei trei fii, care vor s mearg la ora s se mbogeasc rapid.

Pe lng aceste crize interne, exist i o criz extern a familiei produs de: impozite, datorii la banc i alte datorii de gospodrie.

25. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand perioadei pasoptiste.

Pastelul Malul Siretului, de Vasile Alecsandri, Apariia Convorbiri literare - 1 mai 1869

Pastelul specie a genului liric, n care se descrie un col de natur, un peisaj, prin intermediul cruia poetul i exprim indirect sentimentele.

Tema - trecerea timpului

Eul liric apare n ipostaza de spectator, dei privete cu senintate, dar i cu resemnare trecerea timpului.

Ultima strof are un ton ELEGIACTRIST, rezultat din faptul c doar poetul este contient n aceast natur n micare de trecerea timpului.

Nivelul fonetico-prozodic:

-rima pereche, feminin;

-ritmul trohaic;

- poezia este structurat n 4 catrene;

- observm prezena abundent a imaginilor artistice i a figurilor de stil, ceea ce ne arat c avem n fa un tablou, o descriere;

Strofa 1

2 comparaii: aburii-fantasme i rul luciu balaur;

- personificare: rul se-ncovoaie trezirea naturii, dezmorirea ei;

- metafora: solzi de aur sugereaz valurile i sclipirea lor;

- verbe: se ridic, se despic, mic - de micare, dinamice - sugereaz trezirea naturii la via;

- predomin imaginile vizuale;

Strofa 2

- epitetul cromatic: malu-i verde

- epitete ornante: prundiul lunecos i malul nsipos - caracteristici ale tabloului naturii.

- personificare apa adoarme la bulboace

- pron. pers eu - atrage atenia asupra eului liric;

- apa care curge - trecerea timpului;

- verbe statice: m aez, privesc - starea reflexiv a poetului;

- imagini vizuale-statice: privesc cum apa curge;

Strofa 3

- epitet: salcie pletoas;

- epitetul personificator: viespe sprintioar sugereaz dinamismul, viaa;

- inversiune: slbatici rae;

- imagini vizuale dinamice: viespe sprintioar;

- verbe dinamice:salt, se coboar.

Strofa 4

- epitet gndire furat;

- subst. abstract gndirea- starea de meditaie n care se afl poetul, obsedat de aceeai imagine a rului care curge;

- repetiia: apa curge (strofa 2) i rul curge (strofa 4) - evideniaz obsesia poetului i tensiune interioar;

- ep. cromatic i metaforic oprl de smarald;

- vb. onomatopeic: lunca clocotete - imit viaa, micarea;

- ep. sinestezic: nsipul cald;

26. Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand lui Mihai Eminescu

Micare literar i artistic aparut n Europa la sfritul secolului al XVIII-lea, romantismul a sustinut manifestarea fanteziei creatoare i exprimarea sentimentelor, a originalitii, spontaneitii i sinceritii emoionale. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.Considerat ultimul mare romantic european, Mihai Eminescu ilustreaz n poemul filozofic de factur romantic Scrisoarea I condiia nefericit a omului de geniu tema proprie romantismului -, n ipostaza savantului i n raport cu timpul, societatea n general i cu posteritatea, cuprinznd, totodata, n tablouri grandioase, geneza i stingerea universului.

Scrisoarea I se prezint ca specie a genului liric sub forma poemului filozofic i a meditaiei, amandou fiind apreciate de romantici.

Primul tablou ilustreaz cadrul nocturn reprezentat de lun ca astru tutelar, consacrat motiv eminescian i romantic:

Luna varsa peste toate voluptoasa ei vpaie;

Lun, tu, stpn-a-mrii, pe a lumii bolt luneci

i gndirilor dnd via , suferinele ntuneci;

Dintre motivele romantice apare i motivul timpului filozofic bivalent: timpul individual (msurabil, curgtor, ireversibil): Doar ceasornicul urmeaz lunga timpului carare i timpul universal (eternitatea): Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag scoate.

Sub tutela lumii sunt prezentate imagini ale diferitelor categorii sociale vzute n antitez (procedeu artistic ocupnd locul principal in structura poeziei romantice): ea vede mai ntai un rege ce-mpnzete globu-n planuri pe un veac / Cnd la ziua cea de maine abia cuget-un srac; unul este preocupat de aspectul sau fizic (cauta-n oglid de-i bucleaz al su pr) n timp ce altul cuta n lume i n vreme adevr

Antitezele accentueaz faptul c diferenele ntre oameni nu elimin statutul de muritor: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!

Autorul aduce n continuare n prim plan btrnul dascl, face portretul savantului

simboliznd superioritatea omului de geniu, intreaga imagine fiind contstruit pe antiteze ntre oamenii mediocri, preocupai de banaliti i btrnul dascal , ntre condiia precar a acestuia i preocuprile lui :

Uscativ aa cum este, grbovit i de nimic

Universul fr margini e n degetul lui mic

Romantismul are ca tema istoria, vazut n perspectiva larg, de la geneza cosmic pn la istoria diferitelor popoare. Dnd fru liber fanteziei creatoare, autorul i imagineaz n tabloul al III-lea o cosmogonie. Prin intermediul savantului pe care l poart gndul ndrt cu mii de veacuri, autorul vede haosul primordial , cnd nu s-ascundea nimica, dei tot era ascuns, cnd n sine impacat stpnea eterna pace, gndurile fiind generate de ntrebri filozofice:

Fu prapastie? genune?Fu noian ntins de ap?

Cugetatorul i imagineaz stingerea Universului, sub forma unei morti termice,

dup care totul revine la eterna pace

Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice, dovada c tabloul al IV-lea se constituie ntr-o satir virulent la adresa superficialitii societii contemporane, prilej pentru care Eminescu i exprim dispreul fa de neputina acesteia de a avea idealuri, de a se ridica deasupra intereselor meschine, mrunte, nesemnificative;

27. Analizeaza rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua elemente, dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta)

Floare albastra

Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme-floare, reprezentand efemeritatea, delicatetea si albastra sugerand infinitul cosmic, dar si aspiratia. Titlul este si o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alte literaturi. In literatura germana, in lirica lui Novalis, floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand inima eroului. Motivul florii albastre apare si la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastra reprezinta vointa, dar si nostalgia nesfarsitului sau femeia ideala. De asemenea, albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele

Poezia este structurata pe doua planuri, intre care se stabilesc relatii de opozitie: planul barbatului si planul femeii. Femeia este o copila naiva, dornica de a se realiza prin iubire. Barbatul este un contemplativ, sedus de dulceata jocului inocent, dar incrancenat sa atinga absolutul, preocupat intr-un ceas cand putea sa cunoasca fericirea- de altceva, mai inalt si mai intelept, dupa cum reiese din ingaduinta sa fata de preaplinul pasional al fetei: Eu am ras, n-am zis nimica.

Planul feminitatii(cuprins in strofele 1-3 si 5-12) are forma unui monolog, alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi, in partea urmatoare, dintr-o provocare inocenta, care este un act de seductie. Reprosul este expresia intuitiei feminine, care simte in diversitatea preocuparilor abstracte ale barbatului pericolul instrainarii. Cunfundarea lui in stele si in nori si-n ceruri nalte, gandirea lui plina de imaginilecampiilor Asire, ale intunecatei mari si ale invechitelor piramide care urca-n cer varful lor mare o determina sa-l avertizeze asupra capcanei in care ar putea sa cada, confundand caile fericirii:Nu cata in departare/ Fericirea ta, iubite!.

Provocarea pe care o lanseaza(strofele 5-12) izvoraste dintr-o nevoie demonstrativa, pare o lectie de initiere intr-un segment al existentei pe care barbatul il minimalizeaza. De aceea, proiectul ei erotic este de o mare fascinatie, poarta in el toate atuurile tentatiei: natura este paradisiaca, iubita este frumoasa si nebuna, adica dispretuitoare de conventii, dragostea este neprefacuta si totala, muta si inocenta. Cadrul natural este insa autohtonizat : e gura raiului din cantecul popular, cu luminisuri, cu stanci gata sa se pravale in prapastie, cu izvoare care plang, cu trestii inalte si foi de mure, cu soare si luna. Autohtonizat este si limajul copilei, care se alinta in spiritul oralitatii taranesti:de ce m-ai uitat incalte, voi cerca, mi-oi desface, cine treaba are.

Planul barbatului, foarte redus(cuprins in strofele 3 si 13-14), are dublu rol, fixeaza povestea in interiorul unei amintiri si confera poeziei caracterul de meditatie. Senzatia de poveste evocata este data de prezenta in text a unui narator, marcat de pronumele personal eu, si a unor scurte precizari, care delimiteaza planurile: Astfel zise mititica/ Dulce netezindu-mi parul sau Inc-o gura-si dispare.../Ca un stalp eu stam in luna, apoi in final Si te-ai dus.../Si-a murit iubirea noastra.

28. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.

Sara pe deal

Imaginar poetic

'Sara pe deal' este poemul dorului de dragoste, al visului pur, pe care-l imagineaza tanarul, aspirant la ideal. Manat de sentimente puternice, el isi traieste iubirea din vis si descopera armonia sufletelor si frumusetea universului. Aceste valori supreme devin echivalente cu viata insasi:

'...Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata ?'

Poezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza (prin organizarea compozitionala) un deplin echilibru intre planul erotic si cel natural. Cele doua planuri (spatial si afectiv) se inscriu intr-o miscare ascendenta, bazata pe paralelismul dintre om si natura. In acelasi timp planul erotic se amplifica treptat, in timp ce, o data cu inserarea, peisajul se estompeaza. Asistam astfel la un transfer metaforic intre planul natural si cel uman, potentand ideea ca poezia exprima aspiratia spre iubire, iar momentul evocat este cel al asteptarii, al drumului spre fericire. Punctul culminant al trairii emotionale si momentul contopirii pastelului cu idila, il constitue versurile: 'Clopotul vechi imple cu glasul lui sara / Sufletul meu arde-n iubire ca para".

Relatia intre cele doua planuri dezvaluie nu numai plasticitatea nebanuita a imaginilor vizuale si acustice, dar mai ales originalitatea viziunii eminesciene privind reflectarea din perspectiva lumii interioare a lumii obiective, de afara.

Imaginile pe care le construieste Eminescu sunt vizuale si auditive. Imaginile vizuale sunt: dealul, turmele, salcamul, luna, stelele. Pastelul inserarii, perceput vizual, dar mai ales acustic, aduce elemente specifice plaiurilor mioritice. Sugestia de atemporalitate si arhaic este sustinuta de epitetele adjectivale: 'vechi' si 'bogat', dar si prin impresia de generalitate conferita de pluralul substantivelor: 'casele', 'fluiere'. 'Sara', 'satul' apar la singular cu functia de a uniciza spatiul. Tabloul este lucrat monocrom, sugerand doar zone de umbra si lumina. Imaginile auditive, dominante, cresc tensiunea emotionala. Sunetele, cu o intensitate redusa, accentueaza tacere generala. Ele sunt melodioase si melancolice (buciumul suna cu jale, apele plang, fluiere murmura-n stana), familiare (scartaie-n vant cumpana de la fantana, toaca rasuna mai tare) sau difuze (clopotul vechi umple cu glasul lui sara).

Versificatia

Versul are 12 silabe, iar ritmul este: un coriamb, doi dactili si un troheu. Rima este imperecheata si produce o catifelare a tonului final. Versul eminescian este deosebit de muzical.

29. Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, pe baza unei poezii romantice studiate, apartinand lui Mihai Eminescu.

Gloss, de Mihai EminescuApariie - decembrie1883, vol. de Poezii, editie ngrijit de Titu Maiorescu

Tipul poemului - este o poezie filosofic prin ideile pe care le dezbate, idei preluate din filosofia greceasc i romantic (Kant si Schopenhauer - filosofi romantici).

Tem - ideea central la care se refer un text, de exemplu: copilria, dragostea, timpul, rzboiul, satul, oraul, jocul, cltoria, aventura, condiia geniului, singurtatea.

Motiv literar - unitate minimal care ajut la conturarea temei ntr-un text.

Tema - este un cod etic al omului de geniu care arat c omul superior trebuie s se renune la fericirea iluzorie a vieii omeneti i s se autocunoasc prin raiune i contemplaie.

Motive:

- apare motivul lumii ca teatru, prelucrat i n strofele 6 i 8 - ipocrizia lumii - apare i la Shakespeare: Alte mti, aceeai pies/Alte guri, aceeai gam; lumea este privit ca o scen n care oamenii sunt actorii, jucnd diverse roluri.

- apare motivul lumii-siren, care ntinde lucii mreje; lumea atrage prin spectacolul i carnavalescul ei, dar omul de geniu care tie acestea trebuie s se fereasc s nu cad n mrejele ei.

Ca un cntec de siren,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca s schimbe-actorii-n scen,

Te momete n vrteje.

- apare motivul schopenhauerian al prezentului etern:

Tot ce-a fost ori o s fie/ n prezent le-avem pe toate. Trecutul si viitorul sunt iluzorii si sunt cuprinse in prezent. Doar prezentul e real si are consistenta.

30. Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata.

Plumb, de George Bacovia

A aparut n fruntea volumului Plumb n 1916. Este considerata o capodopera a creatiei bacoviene si o culme a simbolismului romnesc.

Poezia este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii: realitatea exterioara, alcatuita din cimitir, cavoul, simboluri ale unei univers rece, ostil, care l mpinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu este o sansa de salvare.

Cuvntul cheie al ntregii poezii este plumb care devine metafor - simbol si care este repetat de trei ori, numr fatidic n fiecare catren. Repetitia acestui cuvnt sugereaz o atmosfer macabr de cavou. n acest mediu, sentimentul iubirii nseamn ntoarcere spre apus cum spune poetul Lucian Blaga, adic moartea: Dormea ntors amorul meu de plumb,/ pe flori de plumb. n aceste condiii poetul nu se poate redresa, nu se poate nalta .

Mijloacele artistice ale poeziei sunt simbolul (plumbul), metaforele(Stam singur in cavou) si personificrile (Dormeau adnc sicriile de plumb). Remarcm folosirea verbelor la imperfect: dormeau, stau care sugereaz acea atmosfer de dezolare, o actiune trecut dar neterminat, n continu desfurare nc.

La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaza ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugereaza persistenta atmosferei deprimante. Repetitia conjunctiei si amplifica atmosfera macabra: Si flori de plumb si funerar vestmnt - / si era vnt / Si scrtiau coroanele si-am nceput sa-l strig si era frig si-i atrnau aripile de plumb. Epitetele adnc, ntors, funerar, singur, contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice. Frecventa consoanelor m, b, v, l, sugereaza foarte bine plnsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul prozodic se constata folosirea iambului.

Poezia este simbolista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea interioara, prin sugestie, sentimentul de impietrire si apasare sufleteasca fiind doar sugerat prin intermediul simbolului si prin muzicaliatea versurilor, data de repetitia obsedanta a cuvantului plumb.

31. Explica rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta motiv poetic, laitmotiv).

Lacustra, de George Bacovia

Titlu: Titlul poeziei este simbolic. Lacustra reprezenta o locuinta primitiva, din paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Podul care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras la mal pentru a-i proteja pe locuitorii casei de pericolul lumii exterioare. Titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus in permanenta pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind in felul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi.

Secvente poetice:

Strofa I exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiunea unei ploi permanente: De-atatea nopti aud plouand. Caderea ploii actioneaza hipnotic asupra somnului fiintei si a lumii.

Strofa a doua: Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofade plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, sentimente generate de pericolul iminent: In spate ma izbeste-un val.

Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a poetului, prin regresiunea in golul istoric al inceputurilor lumii: Pe-acelasi vremuri ma gasesc.Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers, pilotii grei ai lumii launtrice prabusindu-se sub actiunea distrugatoare a apei.

Strofa a patra o reia simetric pe prima, in afara de versul al doilea, care se realizeaza ca o prelungire a primului catren: Tot tresarind, tot asteptand. Accentul cade pe planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual.

32. Expune specificul raportului autor-eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor aparinnd direciei moderniste.

Psalmii arghezieni

Autor - persoana real care produce o oper.

Nu trebuie confundat autorul, persoana real care semneaz cartea, cu eul liric sau poetic. n poezie, reflexul autorului este eul liric, voce delegat s exprime stri, sentimente imaginate de autor.

Eul liric sau poetic - individualitate creatoare, care nu trebuie confundat cu persoana real, biografic a autorului (eul biografic, empiric sau pragmatic). Este o voce, o masc, o ipostaz a autorului

A scris 16 Psalmi, dintre care 9 sunt n Cuvinte potrivite(1927).

Eul liric are o legtur real cu autorul deoarece crearea psalmilor a avut ca surse de inspiraie: cei 151 de psalmi din Psaltire; cei 4-5 ani de via monahal de la Cernica, timp n care lecturile religioase i-au pus amprenta asupra lexicului poetului. Eul liric reuete s depeasc elementul biografic, deoarece n glasul psalmistului ne identificm i noi, cititorii, adeseori oscilnd ntre credin i tgad.

Tema psalmilor o reprezint condiia uman raportat la condiia divin. Cele dou motive centrale ale Psalmilor sunt: Divinitatea i Psalmistul.

Ipostazele n care apare psalmistul:

-rzvrtit, tlhar: Tlhar de ceruri mi fcui solia/S-i jefuiesc cu vulturii tria.; Cercasem eu cu arcul meu/ S te dobor pe Tine ,Dumnezeu.

-Om prsit de protecia divin: Copac pribeag uitat n cmpie/Cu fruct amar i cu frunzi epos i aspru-n ndrjire.

-Revoltat: De cnd s-a ntocmit Sfnta Scriptur,/Tu n-ai mai pus picioru-n bttur.

-Pelerin spiritual: Mi-aleg poteca strmt ca s trec/Ducnd n crc muntele ntreg.

-Protejat al Divinitii: i s nu se tie c m dezmierdai/i c-n mine nsui Tu vei fi trit.

Psalmistul oscileaz ntre evlavie i revolt, ntre credin i tgad:

Te caut mut, te-nchipui, te gndesc... - credin

Cercasem eu cu arcul eu/ S te rstorn pe Tine, Dumnezeu - tgad

[Te drmuiesc n zgomot i-n tcere...]

Tema este cutarea absolutului. Poezia are structura unui monolog dialogat, adresat Divinitii, fiind format din patru catrene.

Dumnezeu apare n ipostaza de oim i de vnat, pe care psalmistul l caut n zgomot i-n tcere. Este prelucrat aici motivul vntorii. Dilema interioar a psalmistului este sugerat prin interogaiile: S te ucid? Sau s-ngenunchi a cere? El ezit ntre dorina de a distruge orice mit sau form de idealitate i ngenuncherea n faa Stpnului ceresc.

Strofa a doua descrie pendularea psalmistului ntre credin i ntre tgad.

n ultima strof, suferina poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-i o ncletare cu Dumnezeu din care s ias biruitor, ci doar pentru a-l pipi. Exasperarea sa atinge apogeul n ultimul vers, cnd exclam: Vreau s te pipi i s urlu este. Dorina celui care caut este de a gsi ceva care s i certifice clar existena Divinitii.

33. Evideniaz elementele de compoziie dintr-un text poetic studiat, aparinnd lui Lucian Blaga (la alegere, dou dintre urmtoarele: titlu, incipit, secvene poetice, elemente de recuren - motiv poetic, laitmotiv, relaii de opoziie i de simetrie).

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Balga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se afla in fruntea volumului de debut Poemele luminii din 1919. Poezia apare ca o scurt confesiune n care Blaga vorbeste de atitudinea lui fat de tainele universale, optnd cu fermitate nu pentru cunoasterea lor pe cale rational, ci pentru potentarea lor prin contemplarea nemijlocit a formelor concrete sub care se nftiseaz. Conduita aceasta reliefeaz nu att opozitia filozofic ntre rationalism si irationalism, ct o diferent ntre gndirea rational si gndirea poetic, aceasta din urm creatore de metafore, adic de imagini n care se intuieste simultan existenta a dou planuri diferite n ordinea lucrurilor, unul concret si altul abstract.

Titlul: Este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciderica/poetica. Metafora corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii prin ideea de cerc, semnifica misterele universale.

Relatii de opozitie:

Mrturisirea eului liric se organizeaz n jurul unor opozitii mereu amplificate: eu - altii; lumina mea - lumina altora; corola de minuni a lumii - flori, ochi, buze ori morminte. Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal eu-de altfel, cuvntul cheie al poeziei, prin repetitia lui obsedant - semnific pe poet, lumina mea semnific gndirea poetic, lumina altora-gndirea logic, corola de minuni - misterele universale, flori, oclui, buze, morminte - nftisrile concrete ale misterelor.Structura antitetic marcat prin termenii principali este adncit prin distributia verbelor. n propozitiile n care subiectul este eu verbele predicate sunt: nu strivesc, nu ucid, nu sugrum ci sporesc, mbogtesc, iubesc. Pentru lumina altora exist un singur verb predicativ: Sugrum, dar prin asociatii subntelese i se pot atasa si altele: striveste, ucide, nu sporeste, nu mbogteste, nu iubeste. Cunoasterea logic reduce numeric misterele prin determinarea lor conceptual le sugrum vraja, adic farmecul concret, individual, prin abstractizare. Cunoasterea poetic, dimpotriv conserv fiorul concret al necunoscutului, ba chiar l sporeste, proiectnd n misterele lumii un nteles, un rost si valori noi, care apartin poeziei.

34. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi.

Modernismul constituie o orientare artistica opusa traditionalismului si care include, prin extensie, o seama de curente literare novatoare: simbolismul, expresionismul,dadaismul.Definit de criticul literar Eugen Lovinescu, modernisrnul inseamna o ruptura" fata de trecut si o innoire notabila, atat in privinta surselor de inspiratie cat si in cea a tehnicilor poetice.Astfel, orientarea spre actual si spre citadin, adancirea lirismului, o anume ambiguitate a limbajului, innoirea metaforica, imaginile socante, versul liber constituie tot atatea elemente ale modernismului.

Comentariul poeziei Testament", de Tudor Arghezi, releva o mare bogatie de idei, metafore indraznete si o viziune originala asupra succesiunii generatiilor (elemente moderniste).

Noutatea viziunii asupra artei si a rolului poetului constituie elemente moderniste. In strofa I opera este vazuta ca ..o treapta" in marea trecere" universala, un moment al progresului inceput in adancurile timpului originar, cand cei dintai strabuni s-au ridicat din golul preexistentei.

In strofa a II-a, Cartea" devine hrisovul vostru cel dintai", act al innobilarii Ideea legaturii poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor varsate" in sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.

In strofa a III-a, metafora: Sudoarea muncii sutelor de ani" cumuleaza sirul de opintiri existentiale ale strabunilor-tarani. In versurile 5 si 6 este indicat izvorul limbajului poetic arghezian: graiul aspru, simplu, al batranilor" tarani, caruia poetul ii da noi straluciri. Tot aici, apare si sintagma cuvinte potrivite". Aceasta il defineste pe autor ca pe un artizan care potriveste" cuvintele in vers, printr-o activitate migaloasa si grea, desfasurata in mii de saptamani". Cuvintele sunt prefacute" in versuri si-n icoane", devenind arta. n versul al10-lea este enuntata estetica uratului: Facui din zdrente muguri si coroane" inseamna transformarea uratului in frumos, adica in poezie. Pe un plan mai profund, uratul face parte dintre atributele lumii care si-a pierdut sacralitatea. in acest sens, poetul devine un Creator care ii reda lumii frumusetea disparuta. Estetica uratului este formulata si in doua versuri din strofa a IV-a:Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi"

In aceste versuri, tema eului poetic este tratata in spirit modernist: in ipostaza de artizan, poetul zamisleste o alta lume" decat cea traditionala, o lume" a tuturor cuvintelor (frumoase si urate).Observam ca unii termeni capata semnificatii neobisnuite, contrastele sunt izbitoare, iar sintaxa frazei poate fi rupta (elemente moderniste).

35. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu.

Riga Crypto si lapona Enigel, de Ion Barbu

Poezia a aprut n vol. Joc secund (1930).

Poezia modern barbian are urmtoarele caracteristici:

- O trstur important a textului este muzicalitatea.

Poezia este o balad cult, prezentnd elemente ale acesteia: un fir epic, prezena dialogului, a personajelor. Are menirea de a ncifra o experien, este o cntare iniiatic. Balada mai este numit i cntec btrnesc de nunt. Tehnica folosit de poet este cea a povestirii n ram sau a povestirii n povestire. Povestea de dragoste nemplinit a celor dou personaje este inserat n cadrul povetii de iubire mplinite. Sunt dou poveti de iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat s cnte o poveste de iubire, celebr. Primele dou catrene reprezint rama. Spunerea cntecului presupune un anumit ritual, un spaiu izolat.

- Poezia cuprinde 2 simboluri antonimice:Cele dou personaje aparin unor lumi diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar lapona Enigel regnului uman. Poezia este o demonstraie a ideii c nu este posibil nuntirea unor lumi diferite i cu aspiraii variate.

Poetul i alege personajele aparinnd unor regnuri diferite pentru a sugera imposibilitatea dragostei lor i totodat antiteza dintre cele dou lumi.

Balada este o demonstraie a ideii c raiunea triumf n final asupra iraionalului. Soarele simbolizeaz viaa raional, contient, stpnit de un ideal nalt. Setea dup soare a laponei Enigel nu este altceva dect setea dup ideal a omului.

Umbra simbolizeaz instinctul, obscuritatea din om.

Cele dou personaje pot reprezenta dualitatea uman, o jumtate apolinic i una dionisiac.

- Poezia lui Barbu tinde spre esene. Prefer s pun n centrul ei

problemele eseniale i nu cele care te exprim pe tine (obiectivitate, impersonalizare). Poezia se vrea a fi un mod impersonal al Lirei.-obiectiv i muzical

- Poezia se nscrie n lirismul obiectiv = un discurs liric prin care poetul i exprim sentimentele prin intermediul unor mti sau al unor personaje lirice (lirismul mtilor poetul nu-i exprim n mod direct sentimentele, ci prin intermediul unor mti strine; n cazul poeziei de mai sus, Barbu vorbete i sub masca laponei Enigel i sub cea a lui Riga Crypto; eroii sunt voci ale poetului).

36. Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat.

Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat

1 Este un scriitor aparinnd perioadei tradiionalismului interbelic. Principalul su volum de poezii este cel din 1923, Pe Arge n sus, din care face parte i textul Aci sosi pe vremuri.

2 Tematica este una tradiional, cea a trecerii ireversibile a timpului fugit irreparabile tempus i cealalt este fortuna labilis (soart schimbtoare). Poezia vorbete despre dou poveti de iubire, care sunt supuse aceleiai legi universale a trecerii implacabile a timpului. 3 Titlul conine un adverb de loc (aci) i o locuiune adverbial de timp (pe vremuri). Spaiul i timpul nu sunt precizate cu exactitate, poetul ne introduce ntr-o atmosfer trecut, fcnd legtura ntre timpul prezent (obiectiv) i timpul amintirii (subiectiv). Adverbul de loc apare ntr-o form popular. 4 Scriitorul continu tradiia lui Vasile Alecsandri prin practicarea unui pastel evoluat, psihologic. Pastelul la Ion Pillat este doar un pretext pentru meditaia poetului asupra efemeritii existenei umane.

5 La nivel prozodic, poezia respect canoanele clasice, fiind organizat n 19 distihuri i un monovers final; rima mperecheat; msura metric de 13-14 silabe;

6 cultivarea universului rural: berlin, lanuri de secar, crinolina, cmpia, berzele;

7 tonul elegiac (trist);

8 Se remarc predilecia pentru simbol, clopotul este un motiv sacru, sunetul su amintind de fragilitatea existenei umane i de trecerea timpului.

37. Ilustreaz caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie), cu exemple aparinnd neomodernismului.Neomodernismul (al doilea modernism) se refer la generaia scriitorilor

aizeciti. Liderul poetic al aizecitilor este Nichita Stnescu (1933-1983). Neomodernismul nu reprezint o evoluie a poeziei, ci o ntrziere cu treizeci de ani fa de experienele Occidentului. n momentul apariiei poeziei lui Nichita Stnescu, nicieri n lume nu se mai scria poezie metaforic de tip modernist.

Caracteristici ale poeziei aizeciste:

10 poeii trebuie s se ntoarc la izvoarele modernitii interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi);

11 cultivarea unui limbaj ambiguu;

12 se cultiv metafore subtile;

13 apar imagini insolite;

14 ironia;

15 reflecia filosofic.

Ctre Galateea 1965 vol. Dreptul la timp

1 poezia valorific un mit al Antichitii (GalateeaPygmalion se ndrgostete de propria oper, o sculptur, Galateea, rugndu-i pe zei s-o nsufleeasc).

2 Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea i creaia), legtura dintre artist i creaia sa. Astfel, poezia devine a art poetic.

3 Eul liric subliniaz, prin sugestie, ideea c nu cunoate doar atributele celei creia i se adreseaz, ci i btaia inimii pe care urmeaz s-o auzi, sfritul cuvntului a crui prim silab tocmai o spui. Poetul folosete enumeraii ample, pentru a-i exprima sentimentul de iubire:toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile.... Personificarea genunchiul pietrelor sugereaz nsufleirea operei de art.

4 Orizontul cunoaterii e definit prin noiuni abstracte, care sunt i metafore: dup-amiaza, dup-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul creeaz cuvinte noi.

5 Natura, universul sunt nsufleite. Copacii devinumbre de lemn ale vinelor tale, rurile devin mictoare umbre ale sngelui tu, iar pietrele rmn umbre de piatr ale genunchiului meu. Primele dou metafore personificatoare exprim vitalitatea sculpturii, iar ultima arat suferina, umilina, jertfa, rugciunea (i m rog de tine, nate-m). Natura apare ca nsufleit de oper i nu invers, rsturnndu-se conceptul tradiional de mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei), ci lumea este o copie a artei. Adverbele de loc departe i aproape sugereaz limitele cunoaterii de tip raional, care nu poate s ptrund n esena tainelor lumii. Poetul realizeaz c numai cu ajutorul raiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoaterea poetic.

6 De ce creaia este implorat s dea natere creatorului? Este creat o ambiguitate. Creatorul i creaia se nasc i se susin reciproc. Creaia este aceea care nvenicete numele autorului i l face s treac dincolo de timp, iar artistul este cel care d via operei prin imaginaia i sensibilitatea sa.

38. Comenteaz elementele de limbaj i de expresivitate, dintr-un text poetic neomodernist, aparinnd lui Nichita Stnescu.

In dulcele stil clasic, de Nichita StanescuA aparut in volumul cu acelasi titlu in 1970 in care Nichita Stanescu parodiaza fara ironie stilul clasic al poeziei traditionale. Aceasta poezie este considerata o poezie lirica galanta.

Structura: are structura unei poezii clasice, versurile sunt grupate in 5 catrene, iar un vers este izolat in finalul poeziei care este o concluzie a ideilor poetice exprimate. Masura versurilor este de opt - noua silabe, ritmul este trohaic, iar rima este usoara - fie monorima, fie imperecheata sau imbratisata.

Tema - este iubirea dar nu mai apare ca in alte poezii (Cantec , Leoaica tanara, iubirea) ca o forta demiurgica, ca o energie reordonatoare a lumii, ci ca un sentiment conferential si efemer.

Poetul contempla nasterea iubirii din mineral: Dintr-un bolovan coboara / Pasul tau de domnisoara; din vegetal , din natura intreaga:Dintr-o inserare-n seara / Pasul tau de domnisoara. / dintr-o pasare amara / pasul tau de domnisoara. Iubirea sau fiinta iubita este denumita metaforic pasul tau de domnisoara. Repetarea acestei metafore de 4 ori la inceputul poeziei sublineaza sentimentul de emotie si uimire, trezit de descoperirea sentimentului iubirii.

Unele epitete ca amara, pala semnifica in egala masura bucuria, dar si durerea provocata de iubire. Deci iubirea este un dor al naturii, dar este doar o trasatura de o clipa, este un sentiment efemer:O secunda, o secunda / Eu l-am fost zarit din unda.

Iubirea este denumita apoi semizeu, pentru ca inalta sufletul omului, dar este denumita si blestemat, pentru ca provoaca suferinta, este amara, iar sufletul se simte impovarat ca de un blestem: blestemat si semizeu / Caci imi este foarte rau.

Preotul se imagineaza contempland aparitia iubirii pe sub soarele pitic / Aurit si mozaic. Iubirea este un fapt exterior, venit dinafara poetului. Pentru el iubirea este mai nimic, poetul accentuand efemeritatea acestui sentiment.

Ultimul vers al poeziei, separat de celalalte strofe, cuprinde o concluzie lapidara formulata in numai 4 cuvinte : Pasul trece, eu raman. Aceasta concluzie reliefeaza ideea nestatorniciei sentimentelor erotice care sunt inevitabile dar efemere.

Textul acestei poezii a mai fost interpretat nu ca o poveste de iubire, ci si ca o adevarata arta poetica avand ca tema raportul dintre artist si poezie, inspiratie. Este vorba de prezentarea starii de extaz produsa poetului in clipa revelatiei absolutului.

39. Ilustreaz conceptul operaional art poetic, prin referire la o creaie liric studiat, aparinnd unui autor canonic.

Art poetic - crez literar, oper literar, care exprim principiile estetice ale autorului ei, concepia acestuia despre menirea poetului, despre funciile literaturii, despre modul n care trebuie scris aceasta;

Testament, de Tudor Arghezi

Este o art poetic, un poem programatic aprut n primul volum de poezii argheziene Cuvinte potrivite, 1927.

Titlul semnific ntreaga oper a unui artist care este lsat ca motenire spiritual generaiilor viitoare. Poetul este un Mesia care i asum rolul de a scrie o carte. Eul liric sintetizeaz toate cntecele care exist virtual n fiecare din noi.

Poezia este structurat n dou pri:

Prima parte are un caracter are un caracter adresativ (primele 12 versuri). Eul liric dialogheaz cu un lector imaginar ncercnd s-l contientizeze pe acesta de nsemntatea operei artistice.

Cuvntul central este cel de carte, care apare surprins din mai multe unghiuri:

- cartea este privit ca un document scris ce salveaz de uitare numele artistului: Nu-i voi lsa drept bunuri dup moarte/ Dect un nume adunat pe-o carte- cartea apare ca treapt ce realizeaz legtura dintre generaiile trecute i cele viitoare: Cartea mea-i, fiule, o treapt- cartea este un hrisov, este asemnat cu Biblia pentru c ea conine motenirea spiritual a generaiilor: Aeaz-o cu credin cpti/ Ea e hrisovul vostru cel dinti-cartea este un document social care exprim suferina poporului: Ea e hrisovul vostru cel dinti/ Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vrsate-n minen partea a doua a poeziei poetul exprim ideile eseniale ale sale. Cartea apare ca expresie a progresului omenirii de la munca fizic la munca intelectual: Ca s schimbm acum ntia oar/ Sapa-n condei i brazda-n climar.

Metafora cuvinte potrivite are mai multe conotaii n text:

- opera trebuie s fie un act de trud, de munc: i frmntate mii de sptmni/ Le-am prefcut n versuri i icoane- selectare, mbinare pentru a ajunge la un vers care s exprime valori morale.

- poetul trebuie s transfigureze realitatea, s valorifice limbajul poporului care presupune originalitate, naturalee, plasticitate. Arghezi cultiv estetica urtului, idee pe care o preia de Charles Baudelaire. El are misiunea de a valorifica acele cuvinte considerate pn atunci non-poetice: Fcu-i din zdrene muguri i coroane, Veninul strns l-am preschimbat n miere.

- poetul are i un rol social, el trebuie s exprime att suferina confrailor si, ct i s le aline durerea: Am luat ocara.../Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.

Arghezi recunoate c opera artistic nu este doar produsul inspiraiei divine ci i al eforturilor, al trudei: Slov de foc i slov furit/ mprecheate-n carte se mrit. Identificm dou metafore; Slov de foc reprezint inspiraia, slov furit munca.

Versificaia este tradiional prin cultivarea unei rime pereche i modern prin ritmul neregulat.

40. Exemplific trsturile speciei dramatice comedia, prin referire la o oper literar studiat.

O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale

Comedia specie a genului dramatic, aprut n Antichitate, sec. 6 .Hr., care prezint personaje, ntmplri, moravuri ntr-un mod care strnete rsul, avnd un final fericit.

Tipuri: comedia de situaii, de moravuri, de caracter, de intrig, de salon, eroic, grotesc.

Autori: Aristofan, Shakespeare, V. Alecsandri, I.L.Caragiale.

Caracteristici:

1. strnete rsul;

Exist diferite situaii comice, diferite greeli de exprimare care produc rsul. n acest sens, Caragiale folosete procedee specifice teatrului clasic, fcnd apel la ncurctur (determinat de pierderea banului), la coinciden (Dandanache utilizeaz acelai instrument de antaj ca acela la care recurge Caavencu), la quiproquo (nlocuirea lui Caavencu, n final, cu Agami Dandanache).

2. conflict derizoriu (nesemnificativ);

Conflictul este produs de pierderea scrisorii trimise de Tiptescu lui Zoe. Scrisoarea este un adevrat personaj, care trece din mn n mn, genernd i ntreinnd intriga, contribuind la meninerea tensiunii dramatice.

Prin dispariiile repetate i eforturile personajelor de a o recupera, ea se transform ntr-o important surs a comicului.

3. personajul este confruntat cu false probleme, este mediocru, avnd defecte morale care sunt satirizate;

Tipurile de personaje reflect anumite defecte de caracter sau vicii. Zoe femeia adulterin; Trahanache soul ncornorat; Pristanda poliaiul slugarnic; Caavencu demagogul etc.

4. conflict ntre aparen i esen;

Personajele vor s par altceva dect sunt. Observarea discrepanei ntre aparen i esen produce efecte comice.

5. deznodmnt vesel;

Nae Caavencu este pus ca s conduc manifestaia n cinstea lui Agami Dandanache, iar personajele, care mai nainte au fost n conflict, acum se mpac, refnd pacea. Piesa se ncheie ntr-o not comic, prin vorbele lui Pristanda, nu inofensive: Curat constituional.

6. stil parodic.

Caragiale i iubete personajele, dar nu le iart acele defecte care le face ridicole.

41. Ilustreaz comicul (de caracter, de situaie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiat.

O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale

Comicul categorie estetic, ce desemneaz un fenomen care strnete rsul i care nu pericliteaz existena celor implicai. Comicul provine dintr-o neconcordan ntre aparen i esen, ntre adevr i minciun, ntre scop i mijloace. Forme ale comicului: umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul.

Tipuri de comic: de situaie, de limbaj, de nume, de caracter.

Comicul de limbaj este provocat de:

- prezena numeroaselor greeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lips de instrucie: famelie, renumeraie, andrisant,


Recommended