subiect-depoz-1-80

7/23/2019 subiect-depoz-1-80

http://slidepdf.com/reader/full/subiect-depoz-1-80 1/45

1.Definirea i clasificarea construc iilorș ț

Construcţiile sunt destinate să asigure oamenilor condiţiile necesare pentru desfăşurarea

activităţilor: sociale, materiale şi spirituale.

După destinaţie, construcţiile se împart în clădiri şi construcţii inginereşti .

Clădirile sunt construcţiile care delimitează un spaţiu închis, executate, de regulă, la

suprafaţa terenului, pentru adăpostirea oamenilor şi animalelor, şi a diferitelor activităţi de

producţie, social-culturale, de depozitare( civile, industriale, agrozootehnice

Construcţiile inginereşti includ toate celelalte tipuri de construcţii care nu sunt cuprinse în

categoria clădirilor: căi de comunicaţii, lucrări de artă pe căi de comunicaţii, construcţii

hidrotehnice, turnuri de televiziune, linii de transport al energiei electrice, conducte de gaze

După criteriul de calitate clădirile şi construcţiile inginereşti se împart după trei clase de calitate

ridicat, mediu, o!işnuit.

După structura de rezistenţă construcţiile sunt alcătuite din:

- structuri cu pereţi portanţi, realizaţi din lemn, zidării diverse, !eton armat, diafragme, sau !eton

prefa!ricat"

-structuri cu schelet portant (cadre, realizat din !eton armat monolit sau prefa!ricat sau schelet

metalic"

-structuri cu alcătuire mixtă, realizate din cadre şi diafragme"

-structuri speciale (cu arce, plăci cur!e, su!ţiri, cu acoperişul suspendat pe ca!luri.

2.Aspecte privind interac iunea dintre construc ii, tehnologii de exploatare i mediulț ț ș

exterior

Mediul exterior acţionează asupra construcţiilor prin: - lumina solară - temperatura- precipitaţii

Stuctura construcţiei are rolul fizic de susţinere, închidere, hidroizolare şi termoizolare prin:

-structura de rezistenţă

-pardoseli

-pereţi exteriori şi interiori

-acoperiş

ehnologia procesului de producţie determină dimensionarea şi organizarea spaţiului construit

pentru funcţiunile aferente: -cazare, -administrare fura#e, -alimentare cu apă, -evacuarea

de#ecţiilor, -circulaţia animalelor, -circulaţia personalului.



Microclimatul interior apare ca o rezultantă a interacţiunii dintre condiţiile atmosferice

exterioare cu cele interioare: -dega#ări de căldură -dega#ări de vapori -dega#ări de gaze nocive

-eficienţa termoizolării ,-intensitatea de ventilare.

!."ropriet# ile fi$ico%mecanice ale pietrei naturaleț-densitatea aparentă mare, fapt care are implicaţii directe asupra costului manipulărilor,

transportului, precum şi asupra dimensiunilor fundaţiilor şi a altor elemente constructive "

-ma#oritatea rocilor au o conductivitate termică ridicată şi din acest motiv sunt contraindicate

la execuţia elementelor de închidere ale construcţiilor "

-se comportă necorespun$ător la foc &

-se prelucrea$ă cu un consum ridicat de energie.

Densitatea aparentă, compactitatea, poro$itatea totala, a'sor'tia de apă, re$isten a laț

compresiune in stare uscata.

(.Clasificarea rocilor

după gene$ă, rocile se clasifică )n*

1.roci magmatice sau eruptive $%&'&) (*ami!ia, +)/, 0&*)/,

C&C& C1)&*, 0&%/, )/.

2.roci sedimentare

a.roci detritice - roci sedimentare detritice necimentate$ 02)3/4 "

5/*+3/4 " *15/4 67/4 -roci sedimentare detritice cimentate$0414, &044,

6&*44.

'.roci organogene + C&C&44 CC2844, +&)6)/ 3 )5.

c.roci de precipitaţie + 0251/, C&C&44, )&94)*/.

3.roci metamorfice $ 0*&1/4, C/&)44, 6&6/4 3 &+4'4.

după structură

-cu structură holocristalină, care au mineralele complet cristalizate, -roci cu structură hemicristalină, care au mineralele parţial cristalizate şi parţial amorfe şi

- roci cu structură amorfă "

• după textură

-textură neorientată sau masivă,

-textură stratificată, la care straturile sunt alcătuite din aceleaşi minerale



-textură şistoasă, la care straturile sunt alcătuite din minerale diferite.

. Materiale de construc ii din piatr# natural#ț

;n construcţii, piatră naturală poate fi folosită ca agregat :

- la prepararea mortarelor şi a betoanelor,

- material de bază la executarea fundaţiilor şi a zidăriilor,-la lucrări de finisaje interioare şi exterioare,

- la lucrări de drumuri,

-la căi ferate,

-la baraje,

-anrocamente, consolidări şi apărări de maluri

-.Definirea i clasificarea mortarelorș

Mortarele sunt amestecuri omogene din liant, nisip şi apă, la care se mai pot adăuga plastifianţi,

coloranţi, su!stanţe impermea!ilizatoare, su!stanţe care reglează priza.

• n funcţie de domeniul de utili$are mortarele se clasifică în:

-mortare de zidărie, folosite la legarea pietrelor de construcţie între ele"

-mortare de tencuială, care se aplică pe suprafeţele elementelor de construcţie şi prote#ează şi

înfrumuseţează construcţiile"

-mortare speciale (fonoizolatoare, antiacide, impermea!ile.

După natura liantului de 'a$ă

-mortare pe bază de var (mortarele de var simplu, mortarele de var-ciment, mortarele de var-

ipsos"

-mortare pe bază de ciment (mortarele de ciment, mortarele de ciment cu var, mortarele de

ciment - argilă"

-mortare pe bază de ipsos (mortarele de ipsos, mortarele de ipsos-var.

• După consistenţa lor mortarele pot fi: fluide, plastice, v<rtoase.

n funcţie de densitatea aparentă mortarele se clasifică în:

-mortare grele, cu =a > ?@AA Bg mD"-mortare semigrele, cu =a > ?EAA F.?@AA Bg mD"

-mortare uşoare, cu =a > ?AAA F.?EAA Bg mD"

-mortare foarte uşoare, cu =a G ?AAA Bg

/.Materiale utili$ate la prepararea mortarelor$ *isip Hianţi H&pă



0."repararea mortarelor

-se poate face: a. manual, pentru lucrările de volum redus

b. mecanizat pentru lucrările mai importante, care necesită un consum mare de

mortar, folosindu-se malaxoarele de mortar sau !etonierele cu amestec forţat..Definirea i clasificarea 'etoanelorș

etoanele se o!ţin din: liant, agregate (nisip, pietriş sau piatră spartă, apă. 5rin întărire acest

amestec formează o piatră artificială denumită !eton.

• După gradul de compactare, !etonul poate fi:

-compact,

-semicompact,

- macroporos, celular.

• După densitatea aparentă( =a !etonul poate fi:

-foarte greu, =a>IEAA mJ

-greu, =a$IIA?-IEAA mJ

-semigreu, =a$?KA?-IIAA mJ

- uşor =a$?AAA-?KAA mJ

- foarte uşor. =aG?AAA mJ

• n funcţie de gradul de )ntărire, !etonul poate fi: proaspăt, în curs de întărire, întărit.

• +upă marcă: %EA, %KE, %?AA, %?EA, %IAA, %IEA, %JAA, %LAA, %EAA, %MAA.• După solicitările la care sunt supuse, !etoanele pot fi:

- de rezistenţă, - de uzură sau - de umplutură.

• După modul de turnare !etoanele pot fi

- turnate monolit (la faţa locului în cofra#e

- betoane prefabricate( în unităţi specializate , după care piesele sunt transportate şi

montate acolo unde este nevoie.

• După modul de armare !etoanele sunt: - simple, - armate - precomprimate.• etoane speciale :

-betoane refractare,

-betoane antiacide,

-betoane de protecţie împotriva radiaţiilor,

-betoane cu polimeri.

"repararea, transportul, turnarea i compactarea 'etoanelor greleș



"entru prepararea 'etonului cimentul tre!uie să fie proaspăt şi să corespundă standardelor de

calitate. ;nainte de introducerea în !etonieră se face dozarea în greutate. &gregatele nu tre!uie să

conţină corpuri şi su!stanţe străine.

ransportul 'etonului se face în funcţie de: consistenţă" -distanţa de transport" -panta drumului"

-înălţimea de turnare.Utilaje de transport : -roa!a -tom!eronul" -vagonetul" -!anda transportoare" -macaraua"

-auto!asculanta" -autoagitatoarea" -pompa de !eton.

urnarea se face în cofra#e !ine încheiate pentru a nu se pierde laptele de ciment.

Compactarea 3)ndesarea4 'etonului proaspăt turnat se face prin

-vi!rare"

-presare"

-centrifugare

11. etoane u oare i specialeș ș

-Se o'ţin pe următoarele căi: Realizarea de goluri în beton !olosirea de agregate uşoare

"ombinarea celor două procedee.

-&u densitatea aparentă ?AAA-?KAABgmJ

-1e utilizează în general în construcţii ca materiale izolante deoarece au rezistenţa termică mai

mare dec<t cărămida

-%etonul macroporos este !etonul cu pori mari.

etoanele celulare foarte u5oare sunt alcătite dintr-o pastă de ciment şi un spumant, eventualcu adaos de nisip fin.

5orii se realizează în masa !etonului folosind su!stanţele spumante:

-săpunul"

-spumogenul (o su!stanţă care produce o spumă specială"

-saponina (su!stanţă de origine vegetală care în contact cu apa produce spumă.

1e adaugă acceleratori de priză pentru ciment, în vederea întăririi înainte de dega#area spumei.

%4)* C4/& &/)C&9'&) 4ste un !eton întărit prin autoclavizare (la temperaturi şi

presiuni ridicate în spaţii închise

Caracteristici :

- densitatea aparentă( =a LAA-NAABgmJ"

- este un !un izolant termic"

- se foloseşte su! formă de: %locuri şi plăci de zidărie, 5lăci termoizolante" 4lemente

pentru pereţi despărţitori.



'etoane speciale, precum*

%'etoane refractare,

%'etoane antiacide,

%'etoane de protecţie )mpotriva radiaţiilor,

%'etoane cu polimeri

12."refa'ricate din 'eton i 'eton armatș

Dintre prefa'ricatele din 'eton destinate realizării structurilor de rezistenţă, pot fi menţionate:

-stâlpi şi grinzi,

-ferme şi grinzi din beton armat precomprimat,

-panouri mari pentru pereţi şi planşee,

-scări,

-cesoane drepte şi curbe.

Din 'eton armat se fa'rică

-o gamă bogată de stâlpi,

- pentru reţelele de apă şi canalizare, tuburi din beton precomprimat obţinute prin

vibropresare, de diferite diametre şi lungimi

-!entru drumuri şi trotuare se fabrică borduri şi plăci din beton simplu pentru pava"

1!. "roduse din ceramic# 'rut#6#ărămizile sunt pietre artificiale pentru zidărie, fasonate din mase ceramice argiloase şi uscate.

;n zidărie se folosesc- cărămizile pline şi cărămizile eficiente (cu găuri verticale.

Cărămizile utilizate în zidărie tre!uie să ai!ă următoarele proprietăţi:

-omogenitate (să ai!ă structură uniformă"

-rezistenţe mecanice corespunzătoare, pentru a nu se deteriora în timpul manipulării şi pentru a

prelua încărcările care apar în timpul exploatării"

-forme şi dimensiuni regulate"

-uşurinţă la cioplire"porozitate suficientă, pentru a permite aderarea mortarului.

-$locurile ceramice cu goluri orizontale,

-$locurile ceramice cu goluri orizontale şi verticale,

-%ermobloc

-$locurile ceramice !&'&%()'* cu nut şi feder,

-#ărămida de placare !&'&%()'*, #ărămida aparentă de tip $+'#&&',



-#ărămizile pentru placa",

-!lăcile ceramice pentru pereţi,

-$locurile ceramice pentru pardoseli de gra"duri şi padocuri,

-iglele

1(.7a$ele de fa'ricatie a produselor ceramice8a!ricarea produselor ceramice parcurge următoarele faze:

-prepararea pastei ceramice

-fasonarea produsului

-uscarea produsului

-arderea produsului uscat

1. "ropriet# ile argilelorț

- plasticitatea, care facilitează fasonarea"

-/ntărirea la temperaturi ridicate, ceea ce conferă produsului rezistenţă mecanică şi sta!ilitate

faţă de acţiunea agenţilor atmosferici.

1-. "roduse din ceramic# fin#

%"lăcile 5i piesele ceramice (cahlele pentru so!e

%8rnamentele arhitecturale (!r<uri, frize, ancadramente, plăci de drena# etc sunt acoperite cu

smalţ pe faţa aparentă şi se prezintă su! diferite forme, profiluri şi culori.

%7aianţa este un produs impermea!il, datorită glazurii cu care este acoperit.- plăcile de faianţă-

lavoare -vase Oc -port săpun eta#ere-"lăcile ceramice smălţuite tip C41&6 sunt plăcuţe smălţuite pe faţa aparentă, cu latura

p<nă la E cm, utilizate la placarea pereţilor.

-9resia ceramică este un produs cu porozitate foarte mică. ;n construcţii se utilizează diferite

sortimente : gresii arhitecturale, cărămizi pentru pava#, clincherul de construcţie, tu!uri de

canalizare glazurate.

1/.Materiale din sticl#

-1ticla spongioasă topită(cu pori

-9ata de sticlă(deşeuri

-8i!re de sticlă pentru armarea !etoanelor

10."roduse metalice

telul, metalele neferoase, (zinc cupru plum! aluminiu, fonta , ta!le (neagra zincate ondulata,

sarma, otelul !eton, tevi.



1.Avanta:ele i de$avanta:ele utili$#rii lemnului )n construc;iiș

Avanta:ele

-se prelucrează, asam!lează şi se manipulează uşor "

-asigură o izolaţie termică şi fonică corespunzătoare "

-se pot o!ţine piese relativ lungi "-prezintă aspect frumos .

de$avanta:e*

-se aprinde şi arde uşor "

-este puţin rezistent la acţiunea agenţilor externi "

-are proprietăţi mecanice nesatisfăcătoare "

-oferă un sortiment limitat at<t ca formă a secţiunii transversale, c<t şi ca lungime a pieselor "

-are o durată de exploatare relativ redusă faţă de alte construcţii din metal, zidărie sau !eton

2<."ropriet# ile fi$ico%mecanice ale lemnuluiț

- Densitatea aparentă. +ensitatea aparentă este o proprietate care depinde de esenţa şi de

umiditatea lemnului, influenţ<nd direct rezistenţele sale mecanice.

-+miditatea 12 şi 10.

- 'ezistenţele mecanice ale lemnului sunt influenţate de unghiul de incidenţă format de direcţia

forţei şi direcţia fi!relor longitudinale, de umiditate, precum şi de prezenţa defectelor.

- !roprietăţile izolante ale lemnului. emnul este un !un izolator termic, electric şi fonic, înacest din urmă domeniu, lemnul fiind asociat cu vata de sticlă, şi vata minerală.

21.Metode de protec ie a lemnuluiț

-carbonizarea, (operaţie în timpul căreia apar la suprafaţă gudroanele , datorită distilării parţiale

a lemnului în procesul de ardere superficială şi carbolinizarea, (aplicarea unui strat superficial

de car!olineum, produs o!ţinut prin distilarea huilei.

-;mpotriva intemperiilor, lemnul se prote#ează prin aplicarea pe suprafaţa lui a unuia sau a mai

multor straturi de vopsele sau lacuri.

-impregnarea cu diverse substanţe antiseptice sau idrofuge, operaţie care poate fi realizată

prin îm!ăiere în !azine deschise sau prin in#ectare, în autoclave su! presiune.

- gnifugarea protecţia /mpotriva acţiunii focului se poate realiza fie prin aplicare la suprafaţa

lemnului a unor straturi de az!est, şamotă, ta!lă sau tencuială, fie prin aplicarea unor soluţii

ignifuge ( silicat de sodiu , vopsele ignifuge .



22.Materiale lemnoase 'rute i prelucrateș

Mat.'rute

-%ulumaci, !ile, manele , pra#ini, piloti.

Materialele lemnoase prelucrate-lemn semiecarist, respectiv lemn semirotund

-lemn ecarist (cherestea, o!ţinut prin de!itarea lemnului rotund de răşinoase.

2!."roduse din lemn prelucrat

-duşumelele cu nut şi feder , folosite la pardositul camerelor de locuit, a !irourilor etc. şi

fa!ricate din sc<nduri sau dulapi de răşinoase

-scândurile fălţuite , fa!ricate din cherestea de răşinoase

-parcetele

-pavelele din lemn

2(."roduse o';inute prin prelucrarea superioar# a lemnului

- furnirele , o!ţinute prin tăierea plană sau tăiere prin derulare şi care au o grosime cuprinsă între

A,I şi Mmm "

- placa"ele din lemn , o!ţinute prin încleierea unor foi de furnir suprapuse, cu fi!rele încrucişate "

- panelele( nu se deformează, nu se ondulează şi nu crapă la variaţiile normale de umiditate şi

temperatură din încăperile închise - plăcile din aşcii de lemn , denumite în mod curent 5&

- plăcile din fibre de lemn !4 , fa!ricate din fi!re de lemn împ<slite datorită proprietăţilor

adezive şi de coeziune proprii.

2.Materiale pentru hidroi$ola iiț

a execuţia hidroizolaţiilor se utilizează următoarele materiale :

-cartonul bitumat (carton asfaltat sau h<rtie gudronată, fa!ricat din carton celulozic impregnat

cu !itum, neacoperit sau acoperit pe am!ele feţe cu mastic !ituminos"

-pânza bitumată asfaltată"

-/mpâslitura de fibre de sticlă bitumată, prezintă avanta#ul că nu putrezeşte"

- foliile de polietilenă şi de policlorură de vinil, care nu putrezesc, sunt impermea!ile şi au

grosime şi greutate redusă"



-bitumurile (su!stanţe naturale sau artificiale sunt hidrofo!e şi se găsesc su! formă de !itum

natural de extracţie, !itum industrial neparafinos" din !itumuri se pot realiza lianţi !ituminoşi, ce

pot fi folosiţi la rece, numiţi soluţii, emulsii sau suspensii !ituminoase

2-.Materiale termoi$olatoare de natur# organic# vegetal# din lemn sau trestie 65lăci fi!rolemnoase izolatoare 58 şi 5&, 5luta

2/.Materiale termoi$olatoare din polimeri sintetici

5mpora este o spumă produsă prin amestecarea unei răşini sintetice( uree P formaldehidă cu un

spumant, cu un întăritor şi cu apă.

!olistirenul e6pandat este tot o spumă de răşină sintetică, produsă su! formă de plăci sau de

!locuri.

!oliclorura de vinil spumată

!oliuretanul spumat

"laci sand=ich din poliuretan si aluminiu

7puma de poliuretan

poliuretanul pulverizat

20.Materiale termoi$olatoare de natur# anorganic#6

1ticla spongioasă. &stfel sticla spongioasă cu porii deschişi( reţeaua comunică cu exteriorul esteun !un izolator fonic, pe c<nd sticla spongioasă cu porii închişi este un !un izolator termic.

1ticla poroasă

9ata de sticlă sticlă. +in vata de sticlă, cusută pe carton ondulat sau pe plasă de s<rmă, se

confecţionează rogo#ini, iar din vata af<nată, prinse între două plase de s<rmă, se confecţionează

saltelele( dezav. $este higroscopica

%piatra ponce,

%tufurile vulcanice

%diatomitul.

%Alte materiale naturale 3 scoria 'a$altică, cenu5a de termocentrală etc.4 se supun unui

tratament termic special pentru expandare

2."ropriet#;ile materialelor din polimeri sintetici

%6aterial de !ază din care se fa!rică elementele respective"



-ianţi, care leagă între ele fi!rele de lemn, de vată minerală etc., spre a forma materialul izolant

şi în acest caz polimerii tre!uie să fie fluizi ( în soluţie sau în emulsie"

-5rotecţia hidrofugă a unor materiale termo sau fonoizolante existente.

!<.Materiale din polimeri sintetici pentru )nvelitori i pardoseliș

-plăci ondulate,fa!ricate din metacrilat de metil" -plăci ondulate şi cupoletele din poliesteri armaţi cu fi!re de sticlă"

-foliile de policlorură de vinil plastifiat"

-foliile de polietilenă.

5entru pardoseli se folosesc covoare din policlorură de vinil cu grosime de p<nă la J mm, plăci

de pardoseală din 59C.

!1. erenul de fundare, categorii principale de p#m>nturi

erenul de fundare este partea scoarţei terestre supusă influenţei încărcărilor date de construcţii,

transmise prin intermediul fundaţiilor.

Structurile care alcătuiesc terenul de fundare pot fi alcătuite din:

- roci compacte (st<ncoase sau semi-st<ncoase"

-din roci dezagregate (păm<nturile.

?ocile compacte sunt roci masive sau cimentate cu rezistenţe mari la compresiune.

?ocile de$agregate sunt alcătuite din fragmente din roci minerale, rezultate din dezagregarea

rocilor st<ncoase, su! acţiunea agenţilor fizici, sau datorită alterării pe cale chimică

!(. Cercetarea terenului de fundare5entru sta!ilirea tipului de fundaţie şi a modului de fundare, sunt necesare determinări pentru:

- cunoaşterea caracteristicilor,

-identificarea şi clasificărea păm<nturilor (granulozitate, compoziţie mineralogică,

plasticitate, permea!ilitate,

-cunoaşterea proprietăţilor mecanice ale acestora.

)ipul de fundaţie, ad<ncimile de fundare, presiunile pe teren, materialele pentru fundaţii se vor

alege ţin<nd cont de:

-condiţiile climatice"

- condiţiile de sta!ilitate generala a amplasamentului"

-ad<ncimile, natura, grosimile si caracteristicile fizico-mecanice si chimice ale straturilor de

păm<nt de su! talpa fundaţiei, determinate cu a#utorul studiilor geotehnice"

-condiţiile hidrogeologice (ape su!terane şi de suprafaţă"

-gradul de importanţă al clădirii"



-seismicitatea regiunii"

-caracteristicile structurii de rezistenţă a construcţiei"

-mărimea şi uniformitatea în plan a încărcărilor transmise de construcţie"

-particularităţile funcţionale ale construcţiei"

!. Metode de )m'un#t#;ire a p#m>nturilor6se poate face prin:

% compactare

% prin transformarea artificială a structurii acesteia.

5entru păm<nturile loessoide se folosesc procedeele:

-coloane de păm<nt

- preumezirea terenului.

)ransformarea artificială a proprietăţilor păm<ntului constă în producerea unor

modificări calitative în compoziţia şi structura păm<nturilor cu a#utorul unor su!stanţe, soluţii,

suspensii, tratamente chimice, termice.

5entru aceste transformări se utilizează cimentul, argila, varul sau se pot folosi anumite

procedee, precum : silicatizarea, electrosilicatizarea, !itumarea, arderea sau congelarea

ezolvarea pro!lemei deformaţiilor necesară determinării tasării fundaţiei impune cunoaşterea

compresi!ilităţii păm<ntului, iar rezolvarea pro!lemelor de capacitate portantă necesară

determinării siguranţei pe care presiunea pe talpa fundaţiei o oferă faţă de pericolul de pierdere a

sta!ilităţii fundaţiei, impune cunoaşterea rezistenţei la forfecare a terenului

!/. Clasificarea funda;iilor

7undaţia este elementul de construcţie, care se află în contact direct cu terenul !un de fundare şi

transmite acestuia toate încărcările care acţionează construcţia.

După ad>ncimea de fundare sunt*

-fundaţii de suprafaţă, sau fundaţii directe"

-fundaţii de ad<ncime sau indirecte (fundaţii pe piloţi, chesoane, puţuri,

coloane.

După modul de execuţie faţă de nivelul apelor su'terane sunt*

-fundaţii executate deasupra nivelului apei freatice (în uscat,

-fundaţii executate su! nivelul apei freatice (în apă.

După materialele folosite se deose'esc*

-fundaţii rigide (din piatră naturală, cărămidă, !eton simplu sau ciclopian"



-fundaţii elastice (din !eton armat.

!0.7undatii directe

-8undaţii directe su! ziduri rigide, (continue sau izolate, executate din piatră naturală, !eton

simplu sau !eton ciclopian

-8undaţiile continue de !eton simplu su! ziduri-8undaţii directe su! ziduri elastice, (continue sau izolate, executate din !eton armat" au

comportare !ună, at<t la compresiune c<t şi la încovoiere

-8undaţiile continue de !eton armat su! ziduri

-8undaţiile cu descărcări pe reazeme isolate

-8undaţiile su! ziduri despărţitoare

-8undaţiile su! st<lpi

8-undaţii izolate elastice (8undaţiile cu !loc de !eton simplu şi cuzinet de !eton armat,

8undaţiile cu tălpi din !eton armat

!.7@DA BB BDB?CȚ

8undarea indirectă se foloseşte în cazul în care, terenul !un de fundare se găseşte la ad<ncime

mare.

-4undaţii pe piloţi

-4undaţii pe cesoane

-4undaţiile pe cesoane cu aer comprimat

4undaţii pe coloane(1.7@C@B "?B8?, C?B?BB D CASB7BCA? A "?B8?

"ereţii sunt elementele principale ale cădirilor care servesc la:

-închiderea construcţiilor spre exterior şi compartimentarea în interior, asigur<ndu-le izolarea

termică şi fonică"

-preluarea încărcărilor de la alte elemente de construcţii (planşee, grinzi, şarpanta acoperişuri"

-susţinerea diferitelor instalaţii, aparata#e şi utila#e sau a unor izolaţii speciale.

După rolul )n construcţie, pereţii pot fi*

-de rezistenţă (portanţi sau purtători"

-purtaţi (de umplutură, despărţitori sau autoportanţi.

După materialul folosit pereţii pot fi*

-din zidărie (cărămidă, înlocuitori de cărămidă, piatră naturală"

-!eton, lemn, elemente metalice, az!ociment, sticlă, materiale plastice.

După po$iţia )n construcţie pereţii pot fi:



-pereţi exteriori"

-pereţi interiori.

După modul de execuţie pereţii pot fi*

-zidiţi"

-montaţi"-turnaţi pe loc.

(2. "ereti din $id#rie din c#r#mid#

#ereţii din zidărie se realizează prin aranjarea ordonată a cărămizilor şi asigurarea legăturii

între ele cu mortar .

0rosimea zidurilor din cărămidă diferă în funcţie de destinaţia lor:

-zidurile portante tre!uie să ai!ă cel puţin IE cm grosime"

-zidurile exterioare în condiţiile climatice ale ţării noastre tre!uie să ai!ă cel puţin JK,E cm

grosime. eserea rosturilor se realizează după diferite sisteme.

(!. "ere;i din $id#rie reali$a;i din )nlocuitori de c#r#mid#, piatr# 'rut#6

'idaria de piatra naturala, !ruta se foloseste in fundatii atunci cand piatra se poate procura pe

plan local pentru constructii cu regim de inaltime pana la 5 plus I eta#e.

((. "ere i prefa'rica iț ț

5entru aceşti pereţi se pot folosi panourile în trei straturi, care se realizează din două

straturi marginale de !eton între care se află un miez termoizolant.

% !ereţii din fâşii de beton celular autoclavizat sunt neportanţi şi se realizează prin dispunerea

f<şiilor în poziţie verticală sau în poziţie orizontală .

5ereţii din panouri de az!opan se folosesc ca pereţi uşori, neportanţi.

% !anourile din azbopan sunt realizate din două plăci plane de az!ociment între care se află un

miez din polistiren expandat.

-!ereţii din panouri de lemn sau /nlocuitori din lemn se realizează asemănător cu cei din

panouri de az!opan.

(. 9oluri )n $id#rie3ferestre si usi4

7erestrele 5i u5ile reprezintă elementele de t<mplărie ale unei clădiri. a t<mplărie se mai

utilizează o serie de accesorii care poartă denumire de feronerie



8erestrele îndeplinesc funcţia de iluminare şi participă la realizarea ventilaţiei naturale

organizate.

4le pot fi:

-simple, care au un singur r<nd de cercevele (există şi ferestre simple cu geam du!lu"

%du'le, c<nd au două cercele între interior şi exterior.1uprafaţa totală a ferestrelor se sta!ileşte în funcţie de suprafaţa pardoselii şi de indicele de

iluminare (i. +upă modul în care se deschid ferestrele pot fi: -pivotante -!asculante .

a o clădire u5ile au rolul de a asigura accesul din exterior şi legătura pe orizontală între

diferitele încăperi.

+upă sistemul de deschidere uşile pot fi:

- pivotante

- glisante.

-/şile se realizează mai ales din:- lemn, -metal(oţel , aluminiu -59C.

-/şile tre!uie să permită manevrarea uşoară şi să asigure o etanşeitate suficient de !ună pentru a

evita crearea curenţilor de aer.

(/.lementele acoperi5ului

&coperişul unei clădiri se compune din două părţi principale:

-şarpanta, care este elementul de rezistenţă a acoperişului, parte componentă a structurii

de rezistenţă a clădirii"-/nvelitoarea, care constituie elementul de protecţie al acoperişului.

&coperişurile pot fi realizate cu înclinare de peste KQ şi cu înclinări mici, su! KQ, denumite şi

acoperişuri-terasă.

(0. Earpante metalice, din lemn 5i din 'eton armat6

a realizarea acoperişurilor se pot folosi :

- şarpante din lemn,

- şarpante metalice

- şarpante din !eton armat.

3arpantă din lemn cu reazeme intermediare:

a- secţiune printr-o construcţie zootehnică fără tavan" !- secţiune printr-o construcţie zootehnică

prevăzută cu tavan" c- vedere în plan"

?- st<lp" I- pană" J-căprior" L- cosoroa!ă" E- cleşti" M-tavan" K- contrafişă longitudinală" @- zidărie

portantă



Cadru realizat din lemn lamelat încleiat:

a- schemă" !- elevaţie nod cadru" ?- tronsoane din lemn lamelat" I- eclise din placa# sau din lemn

8ermă metalică cu tirant realizată din profil de cornier (talpa superioară şi oţel !eton (talpa

inferioară şi diagonalele:

?- tirant" I- manşon de strîngere(. ipuri de )nvelitori pentru acoperi5

;nvelitori din ţiglă. iglele sunt aşezate pe şipci, care pot fi !ătute pe astereală, sau direct

pe căpriori. ;nvelitori din plăci de az!ociment. 1e pot realiza din plăci plane, care se fixează în cuie

pe şipci, sau din plăci ondulate ;nvelitori din ta!lă. 1e utilizează ta!la neagră sau zincată, su! formă de foi aşezate pe

astereală ;nvelitori !ituminoase. 1e realizează din carton sau p<nză !itumată, aşezate pe astereală,

într-unul sau mai multe straturi, lipite cu mastic !ituminos. 1e mai pot folosi învelitori din sticlă, mase plastice, lemn, paie, stuf sau trestie

<. Structurarea acoperi5urilor

5coperiş compactterasă8 5coperiş cu pod cu spaţiul mare de aer ventilat8 5coperiş cu spaţiu mic de aer ventilat :

;n cazul acoperişurilor cu pod se pot prevedea:

- ta!achere

-sau lucarne,

care sunt construcţii realizate, ieşind din planul acoperişului, cu ferestre care au ochiuri mo!ile.

1. Acoperi5uri compacte 5i cu spaţiu de aer ventilat

&coperiş compact(terasă: a- schema distri!uţiei canalelor de difuzie în termoizolaţia din !eton

celular autoclavizat" !- secţiune printr-un acoperiş tip terasă, prevăzut cu canale de difuz

?- placă de !eton armat(strat de rezistenţă" I-strat de egalizare din mortar de ciment" J- !arieră

de vapori" L- termoizolaţie E- strat suport al hidroizolaţiei" M- hidroizolaţie K- canale dedifuzie

.&coperiş cu pod (cu spaţiul mare de aer ventilat:

?- hidroizolaţie (învelitoare"

I-strat suport al hidroizolaţiei"

J- strat de aer ventilat"



L- termoizolaţie"

E- placă de tavan.

2. ucrări 5i accesorii la acoperi5uri

a- #ghea!" !- !urlane"

?- învelitoare din ta!lă" I- astereală" J-cîrlig de susţinere" L- căprior" E- #ghea!" M- !urlane" K-coturi" @- perete" N- !răţară de prindere

(. "ardoseli din 3păm>nt, produse ceramice, pietre artificiale arse, cauciuc, mase

plastice, lemn, de tip grătar4

"ardoseli $1uprafeţele din interiorul adăposturilor pe care se circulă sau care asigură animalelor

locul pe care stau în picioare sau culcate, se numesc pardoseli.

5ardoselile au următoarele zone:

-zona destinată sta!ulaţiei animalelor, denumită şi zona de odihnă, organizată în standuri

sau în !oxe"

-zona de depunere a de#ecţiilor"

-zona de circulaţie.

5ardoseală din argilă !ătută.

+omeniu de utilizare: tren anterior la standuri de taurine şi ca!aline, întreţinute pe aşternut

permanent cu grosime redusă şi în adăposturile pentru ovine şi ca!aline de reproducţie,

întreţinute li!er pe aşternut permanent

5ardoseli din cărămizi presate plinea- aşezate pe lat(domeniu de utilizare: standuri pentru taurine cu aşternut, zone culcuş suine cu

aşternut"

!,c- aşezate pe muchie(domeniu de utilizare: standuri ca!aline pentru mem!rele posterioare şi

alei ca!aline, zone culcuş suine cu aşternut şi alei suine , standuri taurine cu aşternut"

5ardoseli din !locuri ceramic

+omeniu de utilizare:standuri şi cuşete pentru taurine, zone de culcuş pentru suine

5ardoseli din !eton simplu:

a- fără strat termoizolant(domeniu de utilizare: adăposturi avicole !- cu strat termoizolant( domeniu de utilizare: adăposturi avicolec- carosa!ilă, din !eton pentru drumuri( domeniu de utilizare: alei interioare pentru fura#are

cu remorci tehnologice, alei exterioare din ferme

5ardoseală din !eton cu strat de uzură din mortar de ciment cu agregate elastoplastice

+omeniu de utilizare: zona de culcuş- fura#are !oxe suine, standuri şi cuşete taurine fără aşternut



5ardoseală cu covor de cauciuc plin, nervurat pe am!ele feţe

+omeniu de utilizare:standuri şi cuşete taurine

5ardoseală cu plăci din xilolit

+omeniu de utilizare:standuri şi cuşete taurine fără aşternut sau cu aşternut în grosime redusă

5ardoseală din dulapi de lemn (domeniu de utilizare: standuri taurine şi ca!aline :5ardoseală din calupuri de lemn rostuite cu !itum ( domeniu de utilizare: tern anterior la standuri

de ca!aline şitaurine, !oxe ca!aline cu aşternut redus:

5ardoseli din grătare: dispuse în zona de depunere a de#ecţiilor si pe toată zona de sta!ulaţie a

animalelor.

.rotuare, tencuieli, $ugrăveli, vopsitorii 5i placa:e la construcţii

encuielile sunt elemente de finisa# care se aplică pe suprafaţa !rută a pereţilor sau a altor

elemente de construcţii, av<nd rol de protecţie, decorativ şi izolator. )encuielile sunt realizate de

o!icei din trei straturi: -şpriţ, -grund, -strat vizi!il.

3priţul este un strat su!ţire din mortar de IFJ mm grosime.

0rundul este stratul de !ază al tencuielilor, sau stratul de nivelare care se aplică pe şpriţul

proaspăt întărit în una sau două reprize cu mortar, realizat cu nisip cu granulaţie AFJ mm, var,

ciment şi apă.

1tratul vizi!il sau de finisa# se aplică pe grundul întărit şi umezit în preala!il. 0rosimea

stratului vizi!il este de J-L mm. "lacarea la interior sau la exterior a elementelor de construcţii are drept scop:

să asigure protecţia acestora" să permită o întreţinere uşoară prin spălare" să garanteze o dura!ilitate mare în timp a finisa#ului" să se o!ţină efecte decorative.

5entru placa#e se poate folosi:

- faianţa, - plăcuţele smălţuite tip RCesaromS,

- plăci din piatră naturală, -plăci care imită piatra naturală, -cărămizi de placa#. "rin $ugrăveală se înţelege stratul protector cu care se acoperă suprafeţele tencuite ale

pereţilor sau tavanelor.

9ăruirea sau spoiala cu lapte de -aplicarea pe pereţi sau tavane a I-Jstraturi succesive de lapte

de var stins, trecut printr-o sită deasă.'ugrăveala poate fi simplă, în culori, cu desen.



ucrările de vopsitorie -acoperirea elementelor din lemn metal, precum şi a pereţilor cu

un strat de lac sau vopsea.9opsitoriile pot fi:

- în ulei pe tencuială, -pe lemnărie, -pe suprafeţe metalice.

rotuarele sunt f<şii de pardoseli exterioare executate în #urul clădirilor, lipite de ziduri, cu

pante de scurgere. ăţimea trotuarului variază între A,@A-?,IAm 4le se execută din:- !olovani de r<u, -cărămidă aşezată pe lat sau pe muchie, -!eton simplu turnat,

-dale din !eton, -asfalt.

-. "ărţile componente ale structurilor de re$istenţa

-fundaţii -st<lpi -grinzi -şarpanta acoperişului

/. Cerinţele de 'a$ă ale unei structuri de re$istenţă

"erinţe inginereşti$

7ă aibă siguranţa satisfăcătoare P să nu a#ungă în următoarele situaţii

T ruperea întregii structure ,pierderea sta!ilităţii structurii sau a unor porţiuni si a sta!ilităţii

de formă (flam!a# la !are şi volare la plăciT vi!raţii mari su! încărcări , pierderea proprietăţilor fizice şi mecanice a materialelor.

7tructura să fie e6ploatabilă P să nu se producă deformaţii mari fără ca structura să fie în pericol

de pră!uşire fisuri puternice la structurile din !eton armat si vi!raţii mari su! încărcări ce produc

senzaţii neplăcute pentru cei ce folosesc construcţia

"erinţe ar%itecturale$

-1tructura să corespundă cu funcţiunea ei, respectiv:

-8uncţiuni celulare, c<nd activitatea se desfăşoară pe suprafeţe reduse P clădiri de locuit, hoteluri,

spitale etc

-8uncţiuni li!ere, se admite prezenţa unor st<lpi interiori P hale zootehnice

-8uncţiuni li!ere, fără st<lpi interiori

-1tructura să prezinte calităţi estetice

-Cerinţe economice: Costul clădirii si consumul de material

0. Clasificarea elementelor componente ale structurilor de re$istenţă

&u forme şi dimensiuni diferite.rice element de structură se defineşte geometric prin două

dimensiuni:

- o dimensiune pentru secţiunea transversală

- o dimensiune pentru lungime.



;n funcţie de raportul între aceste dimensiuni se disting elemente de structură su! formă de:

- !are" - plăci - !locuri.

ara are lungimea mult mai mare dec<t cele două dimensiuni ale secţiunii transversale şi se

caracterizează prin axa şi secţiunile transversale ;n funcţie de destinaţia pe care o pot avea,

T !arele drepte verticale se numesc st<lpi,T !arele drepte orizontale sau înclinate poartă denumirea de grinzi,T !arele drepte întinse sunt numite tiranţi.

"laca este elementul la care una dintre dimensiuni (grosimea este mult mai mică în raport cu

celelalte două .5laca este definită prin suprafaţa ei mediană şi secţiunea transversală pe unitatea

de lungime.5lăcile pot fi su! formă de:

T dale, c<nd încărcarea este normală pe suprafaţa medianăT su! formă de pereţi, şai!e sau diafragme, c<nd sunt încărcate în planul lorT mem!rane

locul, ca element de structură are toate cele trei dimensiuni apropiate ca ordin de mărime(ex.fundaţiile construcţiilor

. ipuri de structuri de re$istenţă

1tructurile formate din !are pot fi:

T grinzi pe două reazeme (a" grinzi cu console (!"T grinzi continue (c" grinzi su! formă de reţea (d"T grinzi cu ză!rele (e" cadru cu !are drepte (f"T arc (g" cadru cu !are cur!e (h.

1tructurile formate din fire pot fi: sisteme plane sau spaţiale

1tructurile formate din plăci plane pot fi: su! formă de suprafeţe prismatice , de diafragme si de

planşee

1tructurile formate din plăci cur!e reprezintă un ansam!lu între plăcile cur!e şi alte elemente de

rezistenţă (precum arcele şi inelele

1tructurile formate din mem!rane:

-se utilizează în com!inaţie cu ca!lurile, sau prin susţinere datorită presiunii interioare

-<. Clasificarea acţiunilor )n construcţii

• +upă modul de aplicare, acţiunile pot fi:

a 8 directeun sistem de forţe8

b8 indirecte(variaţii de temperatură, tasarea reazemelor,contracţii.

• +upă mărimea suprafeţei pe care se aplică, acţiunile sunt:

a 8concentrate - acţionează pe suprafeţe mici în raport cu dimensiunile elementului de rezistenţă"

b8 distribuite P se aplică continuu pe porţiuni sau pe întregul element



• +upă variaţia în timp, acţiunile se clasifică în:

a 8statice P cresc continuu şi lent de la zero la valoarea finală"

b8ciclice P îşi modifică valoarea de la minim la maxim şi iar minim"

c8dinamice P cresc foarte repede, aplicate !rusc cu intensitate maximă( şocuri.

•

+upă frecvenţa cu care sunt înt<lnite, acţiunile sunt:a8 permanente(se aplică continuu cu o intensitate constantă-greutatea elementelor permanente

ale construcţiei

! 8temporare(se aplică în mod intermitent sau cu o intensitate varia!ilă în timp

Ucvasipermanente-intensităţi ridicate pe durate lungi-încărcări din depozitarea produselor

Uvaria!ile-intensitatea variază indirect cu timpul-încărcări datorate vîntului,zăpezii

- c 8 e6cepţionale-apar foarte rar-mişcări seismice, inundaţii,uragane tsunami, explozii

-1. 9ruparea acţiunilor )n construcţii

&cţiunile se împart în două categorii principale:

afundamentale

U permanente

U cvasipermanente

U varia!ile

!-speciale

U permanente,

U cvasipermanente,

U varia!ile

U excepţionale.

/<. ransmisia căldurii prin conductive

V $W 1(Xsi P Xse în care :

V este cantitatea totală de căldură transmisă, în Bcal sau Y"

W este coeficientul de conductivitate termică a materialului, exprimat în Bcalm T h T ZC sau în

[m T \"1 este suprafaţa elementului omogen de construcţie, în m]"

Xsi este temperatura suprafeţei interioare a elementului de construcţie, în ZC sau \ "

Xse este temperatura suprafeţei exterioare a elementului de construcţie, în ZC sau \"

d este grosimea elementului de construcţie în m"

^ este timpul, în h"



"oeficientul de conductibilitate termică (W este o caracteristică termo-fizică de !ază a

materialelor de construcţie, care depinde de proprietăţile lor fizice (structură, porozitate, greutate

specifică, temperatură, umiditate şi reprezintă numărul de Bcal sau [att T h care trec în timp de

? h, printr-un strat gros de ?m din materialul respectiv, av<nd suprafaţa de ?m], la o diferenţă de

temperatură între cele două suprafeţe de ?ZC sau ?\./1. ransmisia căldurii prin convective

_c $ `c T 1 (Xi - Xsi ^ $ `c T 1 T Xi T ^"

_cb $ `cbT 1 (Xe - Xse ^ $ `cbT 1 T Xe T ^" în care :

_c este cantitatea totală de căldură primită "

_cb este cantitatea totală de căldură cedată "

`c este coeficientul de transfer termic prin convecţie la suprafaţa interioară a elementului de

construcţie"

`bc este coeficientul de transfer termic prin convecţie la suprafaţa exterioară a elementului de

construcţie"

1 este suprafaţa elementului de construcţie"

Xi este diferenţa de temperatură între aerul din interior şi suprafaţa dinspre interiorul încăperii a

elementului de închidere"

Xe este diferenţa de temperatură între suprafaţa de la exterior a elementului de închidere şi

aerul exterior"^ este timpul în h"

/2. ransmisi n realitate transmisia căldurii nu se poate face niciodată numai pe una

din cele trei căi, ele se )nsoţesc, una din ele predomin>nd după ca$.

Căldura primită sau cedată de suprafeţele pereţilor în cadrul schim!ului de căldură cu mediul

am!iant reprezintă suma căldurii primită sau cedată prin convecţie şi radiaţie, ceea ce se exprimă

prin coeficientul de schim! superficial ì , respectiv è şi care se exprimă prin relaţiile:

ì $ `c H `r

è $ `bc H `br .

nversul acestor coeficienţi defineşte rezistenţa la primire i , respectiv rezistenţa la cedare a

căldurii e la transfer termic prin suprafaţă:

i $? ì"

e $? èa căldurii prin radiaţie



/-. Calculul ventilaţiei după criteriul concentraţiei maxime admise de C82

a luarea în considerare a concentraţiei maxime admisă de !ioxid de car!on, formula de calcul

este următoarea 9$CC?-CI

9 este volumul de aer măsurat în mD, ce tre!uie introdus în adăpost în decurs de ?h"C-cantitatea de !ioxid de car!on eliminată de animale ,exprimată in (lh"

C?- cantitatea de !ioxid de car!on,exprimatăîn lmD,admisă ca limită maximă în adăposturile

pentru animale"

CI- cantitatea de !ioxid de car!on, exprimată în lmD,conţinută de aerul exterior şi care se ia în

calcul cu valoarea de A,J respectiv A,Jl mD.

//. Calculul ventilaţiei după criteriul umidităţii relative maxime admise )n adăpost

;n acest caz formula de calcul este următoarea: 9$//?-/I

9 este volumul de aer măsurat în mD, ce tre!uie introdus în adăpost în decurs de ?h"

/-cantitatea de vapori de apa eliminată de animale la care se adaugă cantitatea de vapori de apă

ce provin din alte surse (gh"

/?-umiditatea a!solută a aerului interior , corespunzătoare umidităţii relative maxime admise în

adăpost şi temperaturii minime admise pentru aerul interior (g mD"

/I-umiditatea a!solută a aerului exterior exprimată

/0. Calculul ventilaţiei după criteriul producţiei de căldură

;n acest caz ,calculul se efectuează cu a#utorul relaţiei 9$Va-V4i-e9 este de!itul de aer necesar a fi ventilat în decurs de oră, în mDh"

Va-cantitatea de căldură dega#ată de animale "

V4-cantitatea de căldură ce se pierde prin elementele de construcţie"

i,e-cantitatea de căldură conţinută de un metru cu! aer din interior respectiv din exterior

/. Fentilaţia naturală

5rin deschiderea uşilor şi a ferestrelor, precum şi prin unele neetanşeitaţi ale construcţiei se

asigură ventilaţia în sistem natural neorganizat.

a doua variantă a sistemului de ventilaţie naturală este ventilaţia naturală organizată, sistem

în care schim!ul de aer se face prin golurile de uşi şi ferestre, la care se adaugă şi alte deschideri

speciale destinate acestui scop(tu!uri, canale, coşuri, fante.

0<. Fentilaţia mecanică

;n adăposturile pentru animale ventilaţia mecanică se poate realiza în trei moduri:



- prin suprapresiune, c<nd aerul proaspăt este introdus forţat de ventilatoare, iar evacuarea

aerului din interior se face prin coşuri de ventilaţie"

- prin subpresiuneaspiraţie8, în care aerul viciat se elimină forţat cu a#utorul ventilatoarelor

iar aerul proaspăt pătrunde prin golurile din pereţi"

-mi6t,in care circulaţia aerului este asigurată cu a#utorul ventilatoarelor

01 .ilanţul termic )n adăposturile pentru animale

;n interiorul adăposturilor pentru animale se asigură un bilanţ termic pozitiv, la nivelul

domeniului optim de meta!olism, numai atunci c<nd cantitatea de căldură dega#ată de animale

este mai mare sau cel puţin egală cu cantitatea de căldură pierdută prin elementele de construcţie

şi prin ventilare, !ilanţ care se exprimă cu relaţia: V+>V4HV9 în care:

V+ este cantitatea de căldură dega#ată de animale cazate în adăpost"

V4- cantitatea de căldură care se pierde prin elementele de închidere ale construcţiei"

V9- cantitatea de căldură care se pierde în procesul de ventilaţie:

&tunci c<nd pierderile de căldură prin ventilaţie şi elementele de construcţie nu pot fi acoperite

de cantitatea

0(. ?egimul optim de păstrare, a produselor alimentare, factori externi 5i factori interni

;n practică, păstrarea normală, corespunzătoare a mărfurilor alimentare este asigurată prin aşa-

numitul regim optim de păstrare, care reprezintă un echili!ru determinat al acţiunii şi

dependenţei reciproce dintre factorii externi şi factorii interni ai mărfurilor alimentare supuse păstrării într-un spaţiu de depozitare.

• egimul optim se exprimă prin limite determinate ale parametrilor factorilor interni

(calitatea mărfii şi factorilor externi (condiţiile şi regimul depozitării.• 5rincipalii factori interni sunt:

-compoziţia chimică a produsului"

-structura anatomică şi gradul de integritate (sau gradul de prelucrare tehnologică ale

produsului"

-proprietăţile !iologice: starea !iologică (eu!iotică, hemi!iotică, ana!iotică, a!iotică,

imunitatea, natura şi numărul microorganismelor existente în produs în condiţiile normale ale

proceselor tehnologice etc."

-proprietăţile fizice: starea de agregare (lichidă, solidă sau stări intermediare, densitatea, masa

specifică, v<scozitatea, căldura specifică, conducti!ilitatea termică, consistenţa etc

T 5rincipalii factori externi sunt:



- solicitările mecanice în timpul manipulării produselor"

- compoziţia aerului atmosferic şi din depozit"

- temperatura aerului din depozit"

- umiditatea aerului din depozit"

- lumina şi alte radiaţii, la care sunt expuse produsele"- am!ala#ul de contact direct cu produsul"

- microorganismele din mediul extern"

- regimul depozitării (vecinătatea produselor, starea sanitară şi de curăţenie a depozitului, a!senţa

insectelor şi a rozătoarelor etc.

0.Modificări ale produselor alimentare )n timpul păstrării

;n timpul păstrării, ca urmare a diferitelor procese, la nivelul mărfurilor alimentare pot avea loc

următoarele modificări:

T modificări fizice (îngheţarea, topirea, precipitarea, evaporarea, su!limarea, pulverizarea,

aglomerarea, desemulsionarea etc."T modificări cimice (oxidarea, hidroliza acidă, polimerizarea, condensarea, caramelizarea

etc."T modificări biocimice (hidroliza, descompuneri şi formări de su!stanţe ca urmare a

activităţii echipamentului enzimatic al produselor sau al microorganismelor incluse în

produse în mod necesar sau accidental.

0-. 7uncţiile depo$itelor

-concentrarea şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi industriale

producătoare

-asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi intermediari , datoritădiferenţelor spaţio - temporale dintre producţie şi consum c<t şi nevoii de constituire de stocuri

pentru destinaţii speciale sau rezerve de stat"

-condiţionarea şi păstrarea mărfurilor are rolul de a asigura menţinerea, /mbunatăţirea

calităţii acestora deci posibilitatea de a fi apte de consum, utilizare pentru o mai lungă

perioadă de timp



%constituirea asortimentului comercial /n conformitate cu cerinţele pietei.

-asigurarea controlului calitativ al marfurilor

-realizarea unora din operaţiile de pregătire a mărfurilor /n vederea vânzării9 dozare

marcare eticetare ambalare.

0/. ipologia depo$itelor• ;n funcţie de rolul îndeplinit:

-depozite de păstrare (depozite de stocare, corespund viziunii tradiţionale asupra

depozitelor.

- depozite centre8 de distributie, corespund viziunii moderne asupra depozitelor.

• +upă caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc:

-depozitele de colectare,

-depozite de repartizare

- depozite de tranzit

• +upă gradul de specializare:

-depozite strict specializate în care se păstreaza un singur fel de marfă (sare, cartofi, com!usti!ili

lichizi"

-depozite specializate av<nd ca o!iect stocarea unei singure grupe de mărfuri (confecţii,

încălţăminte, cosmetice etc"

-depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de mărfuri apropiate prin cererea de

consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice"

-depozite generale, destinate fie mărfurilor alimentare, fie celor nealimentare"

-depozite mi6te în care se păstreaza at<t mărfuri alimentare c<t şi nealimentare.

• +upă forma de proprietate

-depozite privat

-depozite de stat

• )ipologia depozitelor poate fi analizată şi din perspectiva altor criterii:

-tipul constructiv,

-gradul de automatizare şi mecanizare,

-amena#area interioară a depozitelor etc.

00.

"rocesul tehnologic din cadrul unui depo$it

• este un proces de producţie care a fost transferat în sfera comerţului"



• se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare care asigură posi!ilităţi pentru

raţionalizarea operaţiilor (mecanizare şi eventual automatizarea activităţilor"• presupune dotarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat ceea ce realizează

apropierea de unele procese industriale (am!alare, sortare, instalaţii de frig.• primirea, recepţionarea şi sortarea mărfurilor "

• manipularea interioară a produselor "• depozitarea şi păstrarea lor "• -formarea loturilor de mărfuri comandate de !eneficiari"• executarea livrărilor (expedierea mărfurilor la !eneficiari.

0. Amplasarea depo$itelor

Criteriul de !ază în amplasarea geografică a unui depozit îl reprezintă organizarea

raţională a vehiculării produselor, care să conducă la circuite c<t mai scurte ale distri!uţiei

mărfurilor.&supra modalităţilor de vehiculare a mărfurilor acţionează un complex de factori legaţi

nemi#locit de participanţii la procesul de distri!uţie a mărfurilor, respectiv: producătorul,

distribuitorii, transportorii, consumatorul

Depo$itele pentru mărfuri alimentare 5i unele mărfuri nealimentare de cerere $ilnică

(detergenţi, săpunuri, cosmetice, h<rtie igienică, pungi polietilenă etc, care se v<nd prin

magazine alimentare sau !ăcanii, se amplasează în oraşe reşedinţă de #udeţ şi au raza de

activitate #udeţeană. +e la caz la caz se pot construi depozite de mărfuri alimentare dimensionate

în funcţie de necesităţi şi în alte localităţi mari centre de consum, cu condiţia să se #ustifice din

punct de vedere economic. &ceste depozite îndeplinesc de regulă rolul de cămări ale oraşelor

respective.

Depo$itele pentru mărfuri textile G )ncălţăminte, se amplasează în oraşele în care îşi au sediul

întreprinderile producătoare de textile-încalţăminte cu o rază de activitate cuprinz<nd I-L #udeţe.

Depo$itele de mărfuri metalo%chimice se amplasează în oraşele în care îşi au sediul firmele

producătoare, raza de activitate cuprinz<nd I - L #udeţe.

5entru unele mărfuri din sectorul metalo-chimice se pot realiza depozite cu raza de activitate pe

întreaga ţară (!i#uterii - ga!lonţuri-ceasuri, aparate şi articole foto-muzică, articole de sport,

piese auto-moto etc.

n vederea reducerii consumului de car'uranţi la amplasarea depozitelor de mărfuri se vor

avea în vedere şi distanţele pe care urmează să le parcurgă autovehiculele. 5entru mărfurile de



cerere zilnică se recomanda ca distanţa maxima de aprovizionare să nu depaşească LA Bm, iar

pentru celelalte grupe de mărfuri - ?AA Bm.

<. Dimensionarea depo$itelor

5rincipalele caracteristici ale depozitelor sunt reprezentate de:• suprafaţa,(reprezintă suprafaţa utilizată efectiv pentru depozitarea mărfurilor inclusiv

cele pentru manipularea lor.• volumul (reprezintă volumul ocupat efectiv de către unităţile de mărfuri paletizate.• /nălţimea optimă necesară asigurării depozitării cantităţilor de mărfuri.

5entru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se au în vedere următoarele aspecte:

- raza de activitate a depozitului" - volumul previzionat al desfacerilor prin depozit"

- stocurile de mărfuri medii şi maxime, presta!ilite a fi depozitate în perioada următoare de timp"

- viteza de circulaţie a mărfurilor"- înălţimea p<nă la care se depozitează mărfurile (de cel puţin M m"

- sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive, stela#e, vrac"

- nivelul de înzestrare tehnică preconizat"

- particularităţile constructive ale depozitului

1. Suprafaţa de depo$itare

1e clasifica in :.

A. Suprafaţa principală de funcţionare

- suprafaţa de recepţie (descărcare, formarea unităţilor de încărcare, recepţie cantitativă şi

calitativă, transport şi depozitare"

- suprafaţa de depozitare (depozitare, păstrare, climatizare, transport şi am!alare în scopul

încărcării şi descărcării mărfurilor din locurile de depozitare"

- suprafaţa de livrare (sortare pentru livrare, pregătire pentru v<nzare, transport, formarea de

loturi pentru expedierea lor la !eneficiari"

. Suprafaţa secundară de funcţionare*

- !irouri"

- spaţii pentru procese organizatorice legate de administrarea halei"

- la!oratoare pentru controlul calităţii mărfurilor"

- spaţii sociale, sanitare"

- spaţii prestări servicii diverse"



- puncte de v<nzare cu amănuntul.

+eterminarea suprafeţei utile a unui depozit se face pe !aza numărului de palete convenţionale

necesare pentru păstrarea mărfurilor.

2. Dotarea depo$itelor cu mo'ilier 5i utila:e comerciale

)ipologia mo!ilierului şi utila#elor comerciale?. +upă natura lor:

• mi#loace de depozitare• mi#loace tehnice

I. +upă funcţiile pe care le îndeplinesc şi apartenenţa lor la diferite procese tehnologice:

• mi#loace pentru depozitare• mi#loace pentru condiţionarea mărfurilor • mi#loace pentru sortarea mărfurilor • mi#loace pentru transport• mi#loace pentru asigurarea unor servicii materiale:

J.+upă locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:

• dotari tehnice principale:• dotari tehnice de completare

L. +upă mo!ilitate de care dispun:

• mi#loace staţionare (fixe"• mi#loace mo!ile"

E. +upă modul în care sunt acţionate:• mi#loace manuale"• mi#loace acţionate de motoare cu ardere internă"• mi#loace care utilizează energia furnizată de !aterii electrice

!.Mi:loace de transport )n depo$ite

+upa modul de lucru:

• cu activitate discontinuă"• cu activitate continuă"

+upa direcţia de lucru:• orizontale"• verticale"• mixte"

& . 6i#loace de transport cu activitate discontinuă

&parate direcţionate manual:

• lise"



• cărucioare"• trotinete (în J colţuri şi L colţuri"• maşini platformă"• echipamente de ridicare pe înălţimi mici (transpalete manuală.

4chipamente propulsate cu motor

• electrocare pentru cărat, cu platforma"• electrotranspalete pentru ridicare pe înălţimi mici, în parte mecanizate"• electrostivuitoare (pentru ridicare"• macarale.

% . 6i#loacele de transport cu activitate continuă

!.? +in punct de vedere funcţional: fixe si mo!ile

!.I +in punct de vedere al caracteristicilor tehnice şi constructive:

- transportoare cu !anda

- transportor cu !anda netedă, - transportorul telescopic cu !anda" - transportor cu placă turnantă

- transportorul cu role ori cu discuri P macazul - transportorul cu discuri - transportorul cu leagan

- transportorul suspendat

(. Amena:area interioară a depo$itelor

rganizarea interioară a depozitelor are la !ază următoarele principii:

- dimensionarea şi delimitarea spaţiilor pe funcţionalităţi şi asigurarea unui flux raţional al

mărfurilor şi al lucrătorilor în cadrul depozitului "- utilizarea intensivă a spaţiilor şi înălţimii de depozitare şi asigurarea unor condiţii raţionale de

păstrare a mărfurilor "

- amplasarea raţională a mărfurilor în depozit şi identificarea rapidă a locurilor de depozitare"

- desfăşurarea întregii activităţi cu o eficienţă maximă.

- tipul de palete folosite: simple, cu montanţi, ladă, special

a amena:area interioară a depo$itului tre'uie cunoscute următoarele elemente*

sistemul constructiv al depo$itelor*

- suprafaţă şi înălţime"

- numărul nivelurilor pe care se desfăşoara suprafaţa depozitului"

- dotarea cu rampe de descărcare-încărcare"

• condiţiile de depo$itare determinate de specificul produselor:

P Cerin e speciale de temperatură i umiditate"ț ș



P necesitatea accesului pentru controlul periodic si efectuarea de opera ii de între inere aț ț

produselor în timpul depozitării"

P asigurarea respectării ordinii primul produs intrat - primul ie it"ș

• modul de am'alare:

P natura, P forma geometrica i rezisten a mecanică la stivuire a am!ala#elor de transport"ș ț

Amena:area interioară a unui depo$it are următoarele o'iective*

- mecanizarea şi automatizarea operaţiilor"

- sta!ilirea modurilor de depozitare"

- respectarea unor cerinţe referitoare la formarea încărcăturii pe paletă"

- optimizarea transportului intern"

- informatizarea în gestionarea activităţii.

. Modalităţi de depo$itare

+intre diversele posi!ilităţi menţionăm:

- depozitarea pe rafturi (fară palete, dar în mici containere, folosite la unele produse metalo-

chimice, alimentare, medicamente, len#erie etc"

- depozitarea prin stivuirea directă a unităţilor de /ncărcătura aflate pe paletă , înt<lnită la

păstrarea unor produse livrate în saci. ;naltimea stivei depinde de: rezistenta am!ala#ului

(sacului la forta de apasare rezultata prin suprapunerea paletelor încarcate" de natura şi

caracteristicile produsului"- depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanţi sau a paletelor-ladă, care înlătură

inconvenientele menţionate anterior şi lărgeşte aria produselor apte unei asemenea păstrări"

depozitarea pe palete simple, în rastele metalice, oferă avanta#ele evidenţiate la procedeul

precedent" se practică în cazul depozitării unei cantităţi mari, într-o structură foarte diversificată

s.a."

- depozitarea pe palete simple /n stela"e, specifică mărfurilor de sortiment variat, cu număr mare

de sortotipodimensiuni. ;n acest mod se depozitează şi alte mărfuri, precum: mărfurile carenecesită acces independent la fiecare paletă" mărfurile care nu permit utilizarea paletei (de orice

tip, din diferite considerente (ga!arit, grad redus de rezistenţă, fragilitate etc.

-. Honarea suprafeţei depo$itului



H8A B, situată în imediata vecinatate a căilor principale de acces, este destinată produselor

care se livrează cu frecvenţă mare, în cantităţi mari"

H8A a ll%a, localizată de o parte şi de alta a primei zone sau în ad<ncime faţă de aceasta,

este destinată pentru păstrarea mărfurilor livrate cu o frecvenţă şi în cantităţi medii"

H8A a lll%a, amplasată în părţile periferice ale depozitului, cele mai îndepartate de căile principale de acces, este afectată păstrării mărfurilor cu circulaţie lentă sau din extrasezon.

Farianta de sectori$are a )nălţimii de depo$itare a unui stela: urmărindu-se creşterea

productivităţii muncii şi a operativităţii formării comenzilor:

• Hona B, situată pe primul nivel al stela#ului, este destinată mărfurilor de volum şi

greutate mare sau cu o viteză de circulaţie accelerată"

• Hona a ll%a, situată pe al doilea nivel al stela#ului este destinată mărfurilor de

volum şi greutate mică sau cu o viteza de circulaţie lentă"

• Hona a lll%a, formată din nivelurile trei şi patru ale stela#ului, constituie spaţiul

destinat stocurilor de rezervă.

/. ocali$area stocurilor )n depo$ite

• metoda clasică constă în a afecta un stela# sau un amplasament precis unui produs

determinat. &ceastă metodă facilitează căutarea prin o!işnuinţă, dar determină crearea de

spaţii li!ere, neocupate raţional.• alta metoda clasică este aceea în care se utilizează orice loc li!er existent în momentul

în care tre!uie să se amplaseze un articol oarecare. &ceastă metodă utilizează la

maximum orice loc disponi!il în incinta de depozitare fiind nevoie de un sistem de

reperare precisă a produselor • "entru stocurile de produse paleti$ate locali$area se poate face astfel*

-pe suprafaţa de depozitare disponi!ilă se trasează imaginar linii drepte orizontale şi verticale

care prin intersectare vor delimita !enzi"

-ulterior acestea vor fi identificate prin litere ma#uscule, respectiv minuscule.

• Se va folosi următorul sistem de coordonate*

-literă ma#usculă indic<nd (preciz<nd a!scisa stivei"

-literă minusculă preciz<nd (d<nd ordonata aceleiaşi stive"

-cifră indic<nd nivelul la care se găseşte produsul pe paleta.



• n ca$ul produselor depo$itate pe stela:e, )n palete, lă$i sau cutii, locali$area va fi

reali$ată printr%un număr de trei cifre indic>nd* numărul aleii" numărul stivei" nivelul

la care se găseşte celula.Metoda Iprimul intrat, primul ie5itI.

- 5rodusele care pot fi depozitate o anumită perioadă de timp vor fi eli!erate

primele din depozit, în ordinea intrării lor. 1e vor dispune paletele în şiruri paralele pe sol iar

produsele vor fi prelevate într-o anumită ordine, aceea a intrării lor

- 5entru produsele dispuse pe stela#e se poate lipi o etichetă colorată pe care se va

trece luna de intrare sau un număr corespunzator săptăm<nii în care au intrat în stoc pentru ca

acestea să poată fi eli!erate cu uşurinţă în funcţie de vechimea lor.

• Metoda de locali$are pe 'a$a frecvenţei de rotaţie.

mportanţa manipulărilor într-un depozit este caracterizată de relaţia xt3tone4 x distanţe

parcurse

&ceasta implică a determina în preala!il frecvenţa de rotaţie a produselor depozitate:

produsele & corespund la IAQ din referinţe şi @AQ din ieşiri" produsele % corespund la JEQ din

referinţe şi ?E din ieşiri" produsele C corespund la LEQ din referinţe şi EQ din ieşiri.

5rodusele din categoria & vor fi apropiate de căile de acces în depozit.

&cest sistem cere o !ună cunoaştere a localizării produselor, reduce manipulările şi facilitează

pregătirea comenzilor.

. Depo$itarea cerealelor

+e multe ori cerealele au o umiditate mai mare de ?LQ,a#ung<nd p<nă la IAQ" în aceste condiţii,

datorită faptului că ele nu se pot depozita în silozuri, se practică pe scară largă uscarea artificială

a cerealelor asigur<nd astfel conserva!ilitatea şi realiz<nd uneori (în cazul orzului şi o

îm!unătăţire a energiei de germinare.

a depozitarea cerealelor tre!uie să se ţină seama că acestea sunt organisme vegetale vii, a căror

produse de respiraţie P vaporii de apă şi căldura dega#ată P stimulează chiar procesul de

respiraţie.

J a o cre5tere de umiditate de 2%!K respiraţia cre5te 5i ea de L/ ori,

J iar la o cre5tere de temperatură cu 1<C respiraţia se accelerea$ă de L ori.

T 5rincipalele procese care au loc în timpul păstrării cerealelor sunt:

-respiraţia şi post maturaţia,

-germinarea,



-autoîncălzirea şi încingerea

;n general cerealele se depozitează în incinte închise, vrac sau mai rar, am!alate.

T +epozitele de cereale tre!uie să fie prevăzute cu o linie de gara# pentru descărcarea

seminţelor din vagoane şi un drum de acces pentru descărcarea seminţelor din

autocamioane şi căruţe.T Ca depozitul sa fie mai economic în exploatare, tre!uie să fie prevăzut cu instalaţii

mecanice de descărcare şi manipulare a seminţelor.

Depozitele, în afară de condiţiile ce trebuie să le îndeplinească în ceea ce

priveşte soliditatea, siguranţa contra focului şi mecanizarea, tre!uie să mai asigure o !ună

păstrare a seminţelor, să prezinte posi!ilitate de condiţionare spre a evita alterarea seminţelor su!

influenţa proceselor interne şi pentru a preveni distrugerea seminţelor de către insecte şi

rozătoare.

5entru a evita mucegăirea, încolţirea şi autoîncălzirea seminţelor este necesară aerisirea lor.Această aerisire se poate face cu aerul din exterior, cu condiţia ca acesta să

e mai rece ca aerul din interior, căci, în caz contrar, aerul din afară, în

contact cu sămânţa mai rece, ar condensa umiditatea pe suprafaţa

seminţelor, ridicându-le în acest fel umiditatea

T cauză de umezeală în depozite poate fi umiditatea solului, aceasta fiind mai periculoasă

la clădirile făcute din piatră. ;n acest caz tre!uie să luăm măsuri speciale de izolare a

pereţilor.5entru evitarea condensării umezelii în depozite, umezeala provenită din seminţe, este de

preferat între!uinţarea lemnului pentru podele şi pereţi.

depozitele de !eton, piatră şi cărămidă au nevoie de o ventilaţie puternică pentru evitarea

umezelii provenită din seminţe.

T eminţele pot păstrate! P în silozuri celulare" P în ma#azii cu eta$e" P %ambare"

P sub şoproane"-în vrac sub cerul liber

7ilozuri celulare

T &cestea prezintă cele mai multe avanta#e pentru păstrarea raţională a seminţelor de

cereale, permiţ<nd şi o mecanizare totală a operaţiunilor de - descărcare,- manipulare - şi

condiţionare a seminţelor.



T in<nd seamă totuşi că seminţele în celulele silozului se încarcă într-un strat înalt de zeci

de metri, procesul de auto încălzire în cazul seminţelor cu umiditate crescută va fi foarte

pronunţat, şi de aceea necesită ca silozurile să fie neapărat înzestrate cu instalaţii pentru

uscarea preala!ilă a seminţelor şi cu instalaţii pentru curăţirea preliminară a seminţelor.

că nu orice fel de seminţe se pot păstra în ele.+e exemplu, seminţele de ricin, av<nd o coa#ă foarte făr<micioasă şi miezul oval cu mult ulei, nu

pot fi păstrate într-un siloz cellular

!ătulele pentru păstrarea porumbului tre!uie să permită încărcarea şi descărcarea cu uşurinţă a

ştiuleţilor, să fie ferite de pătrunderea apei din ploi şi zăpezi şi să fie ferite de atacul păsărilor şi

al rozătoarelor.

"ăstrarea cartofului

%)n depo$ite cu ventilaţie mecanică tu!erculii se păstrează în vrac cu înălţimea de L m.

;n timpul păstrării cartofilor, ventilaţia tre!uie diri#ată în aşa fel înc<t să se respecte E perioade de

păstrare în care aceasta este diferită ca durată.&ceste perioade sunt:

- 5erioada de zvantare, începe imediat după închiderea celulei, ventilaţia av<nd rolul de a

usca tu!erculii care au fost umezi la introducerea în celulă. +urează J-E zile, în care se ventilează

continuu cu aer din afară la temperatura de ?E - IA C şi o umiditate relativă de KE - @EQ. ;n

cazul c<nd aerul exterior este umed se face ventilaţie în circuit închis.

- 5erioada de vindecare a rănilor, durează aproximativ ?A-?E zile. 1e face pentru a asigura

condiţii optime pentru vindecarea rănilor prin formarea peridermului de rană şi su!erificareaco#ii. 1e utilizează aer la temperatura de ?E - IA C şi o umiditate relativă de @EQ. *oaptea, se

recomandă ventilarea cu amestec de aer din interior şi exterior.

-5erioada de răcire constă în scăderea temperaturii tu!erculilor p<nă la valoarea

temperaturii de păstrare. +urata acestei perioade este de JA -MA de zile, iar timpul zilnic

de ventilaţie este de @ - ?I ore din IL în mai multe reprize. +urata acestei perioade est

varia!ilă în funcţie de condiţiile climatice din mediul exterior.

- 5erioada de păstrare propriu-zisă cu durată între J şi M luni urmăreşte menţinerea regimului de

păstrare la valorile optime şi pe c<t posi!il constante.ventilaţia se face cu aer răcit a cărui

temperatură tre!uie să fie mai scăzută cu ? - I C dec<t cea a tu!erculilor. )emperatura optimă de

păstrare este de J - EC.

"ăstrarea tu'erculilor )n depo$ite frigorifice

Conform acestei tehnologii tu!erculii de cartofi se depozitează în am!ala#e cum ar fi

lăzile paletă, lăzile de tip 5 paletizate şi pentru intervale scurte de timp saci de plasă sau de iută.



ăzile paletă se stivuiesc pe M-@ nivele, spaţiile dintre palete fiind orientate paralel cu

direcţia de refulare a aerului răcit. ăzile de tip 5 se paletizează în sistem ţesut, E orizontal x L

randuri.

1acii se aşează pe palete cu montanţi după sistemul ţesut sau întrepătruns. 5ăstrarea in

vrac se poate face numai în celulele frigorifice cu ventilaţie prin pardoseală, grosimea vraculuifiind de L-E,E m. /mplerea celulelor se face în timp c<t mai scurt respectandu-se distanţele

caracteristice sistemului de stivuire.

9entilaţia in depozit tre!uie să respecte perioadele de păstrare (zvantarea, cicatrizarea rănilor şi

prerăcirea. 5ăstrarea durează K-@ luni, temperatura de păstrare fiind de J - EC a o umiditate

relativă de @A - @EQ.

"ăstrarea tu'erculilor de cartof )n 5anţuri 5i silo$uri.

;n şanţuri cartofii se păstrează în vrac, umplerea acestora făc<ndu-se prin răsturnare

folosind coşuri din nuiele sau lăzi din lemn. Concomitent cu umplerea şanţurilor se pun coşurile

de aerisire şi tu!urile în care se găsesc termometrele.1ilozurile de cartofi se realizează prin

aşezarea cartofilor fie pe suprafaţa delimitată anterior, fie în săpătura făcută în sol. dată cu

realizarea silozului se instalează şi sistemul de ventilaţie.+upă umplere şanţurile şi silozurile se

ţin descoperite I-J zile timp în care tu!erculii se zv<ntă, după care începe acoperirea acestora cu

straturi succesive pe măsură ce scade temperatura aerului. &coperirea definitivă se face c<nd

timpul s-a răcit, temperatura aerului av<nd valori de I-J C. +upă terminarea acoperirii la fiecare

şanţ sau siloz se fac canale de evacuare a apei, distanţate la IE-JA cm.Cartofii pentru industrializare se păstrează în celule de capacitate mare, iar păstrarea se

face în vrac. )emperatura de păstrare este de 2%-C 5i @.r. 0%<K.

rdinea de prelucrare se sta!ileşte în funcţie de starea de păstrare, av<nd prioritate

tu!erculii cu capacitate de păstrare mai mică.

5ăstrarea tu!erculilor de cartof folosiţi ca material săditor

;n acest caz depozitarea se poate face diferenţiat, asigur<nd cele mai !une condiţii de păstrare

loturilor cu valoare !iologică ridicată şi soiurilor care sunt mai sensi!ile. ;n acest caz este

o!ligatorie păstrarea paletizată în celule frigorifice la temperaturi de I - J C şi /.r. @E-NEQ.

+urata de păstrare este de @-N luni în funcţie de necesităţi. ;n zonele de producţie tradiţionale

tu!erculii se pot păstra in depozite specializate, cu ventilaţie mecanică. +epozitarea se face în

vrac cu înălţimea de Jm. 5erioadele păstrării sunt similare tu!erculilor de consum. 1coaterea de

la păstrare tre!uie declanşată cu JA de zile înaintea plantării, în vederea condiţionării finale.

)u!erculii sunt cali!raţi pe I categorii şi se am!alează în saci de iută.



5ierderile în condiţii normale de păstrare sunt de K-?I Q, iar în condiţii necorespunzătoare se

ridică la IA-IE Q sau chiar mai mult. ;n depozitele moderne, cu controlul factorilor de păstrare,

pierderile se reduc la minim, fiind de K - @ Q. ;n timpul păstrării cartofului în tu!erculi au loc o

serie de procesefiziologice cum sunt: transpiraţia, respiraţia, încolţirea, infecţiile micotice şi

!acteriene.)emperaturile mai ridicate asociate cu umiditate relativă a aerului peste NA Q pot favoriza

atacul acestor !oli, determinand pierderi de pană la IE-JA Q.

8actorii care condiţionează păstrarea cartofului temperatura,umiditatea relativă a

aerului,compoziţia acestuia, lumina, particularităţile genetice ale soiurilor privind durata

repausului vegetativ.

Creşterea temperaturilor peste EC la cartoful pentru consum, intensifică procesele

fiziologice, provoacă încolţirea şi conduce la pierderi insemnate, iar co!or<rea temperaturilor su!

IC la cartoful pentru săm<nţă crează riscul îngheţului la scăderea !ruscă a temperaturilor în

unele perioade ale iernii. contri!uie la prevenirea transpiraţiei exagerate, a veste#irii tu!erculilor

precum şi la limitarea pierderilor.

/miditatea relativă a aerului în spaţiile de păstrare tre!uie menţinută la @E- NA Q, c<nd

pierderile sunt minime. 1paţiile de depozitare:

&. P permenente:- depozite frigorifice"- depozite cu ventilaţie mecanică"

- pivniţe"- !eciuri.%. P temporare"

- silozuri de pămant"- macrosilozuri.

1. Materiale 5i rechi$ite pentru )ntocmirea desenelor tehnice

iglă de LA cm" 4cher" Compas" Creion mecanic de A,E şi de A,K" adieră.

2. Bnstrumente pentru )ntocmirea desenelor tehniceClasificarea desenelor tehnice

&upă sistemul de proiecţie utilizat, modul de reprezentare, desenele tehnice pot fi realizate:

- )n proiecţie ortogonală"-

- )n perspectivă

&upă modul de prezentare, desenele te%nice pot fi: - )n creion" - )n tu5" - )n tente" %)n culori.



&upă faza de execuţie, desenele te%nice poartă denumirea de$ - schiţă"- desen de studiu, -

desen de execuţie,

&upă gradul de detaliere a obiectului reprezentat, desenele se clasifică în: - desene de

ansam'lu, - desenul de piesă sau element, - desen de detaliu,

&upă domeniul de folosire a obiectului reprezentat, desenul te%nic poate fi$ - industrial, - deconstrucţii, - de arhitectură, - de instalaţii,- cartografic, de sistemati$are (ur!anistic,

&upă modul de obţinere şi de valoare ca document, desenele te%nice se clasifică în$ - desenul

original ,- desenul duplicat, - desenul original%duplicat,- copie,

&upă conţinut, desenele te%nice se clasifică în$- desenul de semifa'ricat, desenul de ga'arit, -

desenul de, - planul, - schema, - epura, - graficul

&upă destinaţie desenele te%nice pot fi:-desene de reparaţie, %desene de tipar, %desene de

experti$ă, %desen explicativ, %desen de prospect 3care serve5te la )ntocmirea cataloagelor de

pre$entare4.

!. Standardi$area )n desenul tehnic

(. ipuri de linii folosite )n desenul tehnic

;n desenele de construcţii se utilizează trei tipuri de linii (1)&1 ?LJL-@J fiecare av<nd un

sim!ol:

-linia continuă cu sim!olul C"

-linia întreruptă cu sim!olul "-linia - punct cu sim!olul 5.

"lasa de grosime este marcată printr-o cifră şi anume$

-linia groasă (! prin cifra ?"

- linia mi#locie (!I prin cifra I"

-linia su!ţire (!L prin cifra J.

. Scrierea )n desenul tehnic

- scrierea tip A folosită în cazurile în care este necesar să se facă economie (de exemplu la

completarea indicatorului"

-scrierea tip folosită în mod curent.

-grosimea liniei de scriere care se utilizează în desenul tehnic, este egală cu aproximativ 1N1( h

pentru scrierea îngustă de tip & şi 1N1< h pentru scrierea o!işnuită tip %.

'n desenul te%nic se utilizează, la alegere$



-fie scrierea înclinată, av<nd caracterele înclinate la KE spre dreapta faţă de linia de !ază a

r<ndului,

-sau scrierea dreaptă, cu caractere perpendiculare faţă de linia de !ază a r<ndului.

-. 7ormatele 5i indicatoarele desenelor tehniceCoala de h<rtie de mărime standardizată care asigură un spaţiu delimitat prin conturul trasat cu o

linie su!ţire pentru decuparea copiei desenului original poartă denumirea de format. )oate

formatele standardizate au lungimile şi lăţimile în acelaşi raport constant.

"rin SAS 1%/- se sta'ilesc

- dimensiunile formatelor uzuale pentru desenele tehnice,

- modul de notare,

- regulile de prezentare şi de utilizare ale acestora.

Bndicatorul se desenează pe latura de #os a formatului &L sau în colţul din dreapta #os, la !aza

chenarului desenului, se trasează cu linii continue groase (C? şi cu linii continue su!ţiri (CJ

conform 1)&1 ?AJ-@L" deasupra indicatorului se trasează la nevoie şi ta'elul modificărilor"

Bndicatorul format mare cu sau fără ta!elul de modificări, care se foloseşte

pentru desenele executate pe formate mai mari dec<t formatul &J

Bndicatorul format mic cu sau fără ta!elul de modificări, care se utilizează

pentru desenele executate pe formatele &J şi &L

Bndicatorul format )ngust fără ta!elul de modificări care se foloseşte pentrudesenele proiectelor şi detaliilor tip, ce se multiplică şi prin tipar.

/. ipuri 5i scări utili$ate )n repre$entarea desenlor tehnice

7cari numerice : -scari de marire, scari de marime normala, scari de micsorare

7cările de reprezentare frecvent utilizate /n desenul tenic de construcţii sunt9

• ?: IAA" ?: ?AA" ?: EA - pentru desenele de ansam!lu ale construcţiilor de clădiri

(planuri, secţiuni, faţade"• ?: EA" ?: IA - pentru desene de execuţie"

• ?: IA" ?: ?A" ?: I şi ?: ? - pentru detalii de construcţii"

• ?: EAAA" ?: IAAA" ?: ?AAA" ?: EAA" ?: IAA pentru:- planurile de situaţii, - planuri

generale ,- lanuri de amplasament.

7cări grafice*



% aritmetice * scara grafică simplă" 1cara grafică cu contrascară" 1cara grafică cu reţea.

% logaritmice

0. Sisteme de proiecţie )n desenul tehnic

)lementele de bază ale unei proiecţii sunt :

-punctul 8 (ochiul o!servatorului, în care intră razele vizuale, numit centru de proiecţie"

- suprafaţa ", pe care se proiectează o!iectul (dreapta &% din spaţiu, numită plan de proiecţie

sau tablou

- dreptele sau razele vizuale care trec prin punctele caracteristice & şi % ale o!iectului şi

intersectează planul de proiecţie 5 în a şi !, numite proiectante"

- punctele a şi ! o!ţinute pe planul 5, constituie proiecţia punctelor & şi % din spaţiu.

;n funcţie de distanţa centrului de proiecţie faţă de o!iect, proiecţia o!iectului din spaţiu se poate

realiza prin două sisteme:

- proiecţia centrală, polară sau conică

paralelă o'lică,

paralelă dreaptă sau ortogonală,

?epre$entarea 5i notarea axelor de trasare )n desenele tehnice-&mplasamentul unei construcţii se fixează cu a#utorul axelor principale

-planul unei construcţii (săpături, fundaţii etc se materializează cu a#utorul axelor de trasare sau

de compoziţie.

-&xele de trasare se cotează în planuri cu cifre ara!e şi litere ma#uscule înscrise în pătrate cu

latura de M P N mm, în funcţie de scara desenului, sau în cercuri cu diametrul corespunzător.

;n general, pentru notarea lor se aplică următoarele reguli:

n sistemul ortogonal de axe se notea$ă*

-cu cifre axele transversale ale construcţiei

-cu litere axele longitudinale, de la st<nga la dreapta şi de #os în sus.

+istanţa între axele a doi st<lpi de susţinere, în sens longitudinal, se numeşte travee, în sens

transversal, deschidere"

:n sistemul radial de a6e se notează:

-cu cifre axele radiale



-cu litere axele circulare, în sensul orar (la sisteme închise, începănd cu axa orizontală din

st<nga şi de la centru spre periferie .

C<nd, pe l<ngă axele de trasare, se indică pentru elementele secundare încă un sistem de axe

intermediare, se recomandă notarea separată a acestora cu fracţii, în care numărătorul este

sim!olul axei de trasare precedente, iar numitorii, sim!olurile axelor intermediare.

a construcţiile asam!late din tronsoane cu sisteme independente de axe, notarea acestora se

poate face adăug<ndu-se pentru axele fiecărui tronson un indicativ literal înaintea celor cifrice

sau unul cifric, înaintea celor literale.

. lementele cotării desenlor tehnice

4lementele principale ale cotării sunt:

liniile ajutătoare,

linia de cotă,

cota,

linia de indicaţie sau de referinţă (

1<. Cotarea golurilor pentru u5i 5i ferestre )n desenele tehnice

Cotele t<mplăriei (uşi şi ferestre se dau numai în desenele de execuţie şi reprezintă

dimensiunile modulate ale golurilor zidăriei scrise su! formă de fracţie, de exemplu:?LAIAA ,înseamnă că lăţimea este egală cu ?LA cm, iar înălţimea cu IAA cm.

&ceste cote reprezintă dimensiunile efective exterioare ale t<mplăriei, plus locul li!er

(#ocul necesar pentru monta#. Cotele golurilor pentru ferestre se înscriu în exteriorul conturului

clădirii, iar cele pentru uşi interioare se înscriu pe axele golurilor

5oziţia axelor golurilor exterioare se cotează faţă de un reper oarecare de zidărie (colţ

etc., iar a celor interioare se indică prin cotele de la marginea golului la punctul de reper cel mai

apropiat (st<lp, colţ de zidărie etc..

;nălţimea parapetului la ferestrele exterioare sau interioare (pentru supralumină se indică

în planuri, în dreptul fiecărui gol, sim!olul p (de exemplu, p @A. +acă parapetele sunt toate la

fel, în acelaşi desen înălţimea lor se scrie numai în c<teva locuri, iar dacă sunt variate, înălţimea

lor se scrie la toate golurile.



/şile şi ferestrele sunt montate în goluri lăsate în zidărie, ale căror dimensiuni rezultă din

dimensiunile t<mplăriei proiectate, la care se adaugă #ocul de monta#. 4le se desenează

totdeauna la scara desenului.

/şile şi ferestrele se reprezintă în secţiuni orizontale, desenate la scară mai mare

? : ?AA sau egală cu ? : EA sau la o scară mai mică de ? : EA. ndicarea sensului dedeschidere a uşilor şi cotarea, at<t a uşilor c<t şi a ferestrelor, sunt o!ligatorii numai în planurile

de execuţie. uşile se reprezintă prin golul din secţiunea peretelui şi figurarea uşii deschise.

5e axele uşilor se înscriu dimensiunile modulare ale golului în pereţi, deasupra lăţimea,

iar dedesu!t se înscrie înălţimea lui, măsurată de la faţa pardoselii finite a nivelului respectiv.

;n cercul figurat la capătul axei, se înscrie indicativul uşii extras din ta!ela de t<mplărie.

/şile se desenează convenţional deschise, indic<ndu-se printr-un arc de cerc sensul de

deschidere. 1ensul deschiderii uşilor poate fi reprezentat şi prin linie înclinată (uşa

întredeschisă dacă spaţiul respectiv nu este necesar pentru scrierea cotelor şi mai ales c<nd sunt

redate la o scară mai mică de ? : EA.

8erestrele se reprezintă prin golul din secţiunea peretelui cu două linii su!ţiri, care

reprezintă muchiile văzute ale peretelui şi una sau două linii su!ţiri intermediare, ce reprezintă

fereastra propriu-zisă.

5e axele ferestrelor, în exteriorul clădirii, se înscriu dimensiunile modulate ale golului ce

tre!uie lăsat în pereţi, respectiv lăţimeaînălţime.

;n cercul de pe linia axei se înscrie indicativul ferestrei din ta!elul de t<mplărie.Cercurile se figurează în exteriorul clădirii.

0eamurile se trasează cu o linie continuă su!ţire. a reprezentarea ferestrelor se

precizează şi înălţimea parapetului de la nivelul pardoselii finite care se notează cu p $ @A.

11. Cotarea st>lpilor )n desenele tehnice

'n desenele de construcţii, poziţia şi dimensiunile st)lpilor se indică prin cote. #oziţia se

determină fie prin distanţa dintre axele st)lpilor, fie prin distanţa dintre feţele lor acest tip de

cotare se numeşte cotarea plinurilor şi a golurilor.

'n cazul unui şir de st)lpi cu aceeaşi secţiune şi aşezaţi la distanţe egale, în locul şirului

de cote identice se procedează prin cotarea a trei sau patru elemente de la capătul şirului, iar

poziţia se determină prin cota distanţei între axele st)lpilor marginali sub forma unui produs

între numărul de distanţe egale şi distanţa care se repetă.



12. otarea fundaţiilor 5i st>lpilor )n desenele tehnice

7undaţiile se notează cu litera 8 urmată de un indice. ndicele poate fi indicativul

st<lpului pe care îl susţine, de exemplu 8+J . itera + şi cifra J reprezintă axele de trasare care

se intersectează în dreptul st<lpului 1+J şi îi sta!ilesc poziţia în plan.

C<nd pe un plan o serie de fundaţii sunt de tipuri identice, av<nd aceleaşi formegeometrice şi acelaşi mod de armare, se foloseşte acelaşi indice numeric, de exemplu 8 ?.

1im!olul notaţiei se scrie pe desen în afara proiecţiei orizontale a fundaţiei" de o!icei, la

un colţ al conturului ei. 5e desenul fundaţiilor se trasează axele respective şi se prevăd toate

cotele dimensionale care fixează poziţia fundaţiei, a cuzinetului şi st<lpului. +e asemenea, se

înscriu şi cotele de nivel ce sta!ilesc ad<ncimea săpăturii şi dimensiunile pe verticală ale

elementelor componente

1t<lpii se notează cu litera 1 urmată de un indice format din indicativele axelor care se

intersectează şi determină poziţia st<lpului, de exemplu 1+J.

8undaţia unui st<lp a P planul fundaţiei 8+J" ! P vederea ?-?"

? P fundaţia din !eton marca % KE" I P cuzinet de !eton armat marca % ?EA" J P st<lp de

!eton armat marca % IAA.

C<nd dimensiunile secţiunii transversale şi modul de armare este acelaşi la mai mulţi

st<lpi, aceştia se notează cu acelaşi indice numeric.

altă notare este şi aceea de a folosi un indicativ rezultat din numerotarea st<lpilor într-

un sistem unitar şi ordonat, de exemplu, de #os în sus şi de la st<nga la dreapta, încep<nd cust<lpul din st<nga #os al planului construcţiei, arătat.

5entru st<lpii tuturor nivelurilor construcţiei se foloseşte acelaşi tip de indice. dată cu

notarea se indică şi dimensiunile secţiunii transversale ale st<lpului. *otaţia se scrie pe o linie de

referinţă, la numărător, iar la numitor se înscriu dimensiunile secţiunii transversale ale st<lpului,

av<nd între ele semnul înmulţirii.

ndicarea dimensiunilor este o!ligatorie pentru st<lpi cu secţiune pătrată, dreptunghiulară

şi circulară. 5entru st<lpi cu secţiuni de formă specială dimensiunile rezultă din cotarea

secţiunilor orizontale şi a elevaţiilor respective.

1!. otarea grin$ilor 5i centurilor )n desenele tehnice

9rin$ile se notează cu litera 0 urmată de litere ma#uscule de la & la ' şi un indice

numeric. 6a#usculele & ... ' indică planşeul din care fac parte grinzile.



5lanşeele se notează de #os în sus" de exemplu & reprezintă planşeul peste su!sol" %

reprezintă planşeul peste parter etc.

ndicele numeric rezultă din numerotarea grinzilor aceluiaşi planşeu. *otaţia grinzii este

urmată de cele două dimensiuni ale secţiunii transversale, despărţite prin semnul înmulţirii (!

h. 5rima dimensiune este lăţimea, iar cea de-a doua este înălţimea grinzii. *otaţia se scrie pe proiecţia în plan a grinzii.

C<nd desenul este executat la scară mică şi spaţiul nu permite, se notează deasupra liniei

de contur a grinzii, fără linie de referinţă.

Centurile se notează cu litera C urmată de un indice numeric, pentru diferenţierea lor în

plan. +upă indicativ se înscriu dimensiunile secţiunii transversale (în ordinea ! h.

&ceastă notaţie se scrie pe proiecţia orizontală a zidului portant peste care se execută

centura respectivă sau în afara proiecţiei zidului, pe o linie de referinţă.

%uiandrugii legaţi monolit cu placa sau centura se notează cu litera % sau 0, urmată de

un indice numeric care specifică tipurile asemenea cuprinse în plan. n continuare, după indicele

numeric, se notează şi dimensiunile secţiunii transversale în ordinea ! h (fig. ?LM.

în elevaţie buiandrugii se notează la fel ca grinzile.

1(. Cotarea elementelor din lemn 5i metalice )n desenele tehnice

#iesele sau elementele de construcţie din lemn se reprezintă în vedere sau în secţiune prin

semnele convenţionale ale lemnului."iesele de lemn se cotea$ă după felul piesei 5i po$iţia pe care o ocupă )n desen.

*a lemnul rotund , pe linia de referinţă se înscriu$

-sim!olul secţiunii circulare "

-diametrul mediu al piesei, exprimat în cm"

-lungimea elementului , exprimată în metri (cu două zecimale. C<nd spaţiul nu

permite, lungimea piesei se poate scrie şi su! linia de referinţă.

"otarea lemnului semirotund

a P reprezentat la o scară > ? : EA"

! P reprezentat la o scară G ? : EA

"otarea lemnului rotund cioplit

a - cu două feţe plane"

! P cu patru feţe plane.

"otarea lemnăriei ecarisate



a P scăndură aşezată pe lat"

! P scăndură aşezată pe muchie"

c P riglă"

d P grindă.

a cotarea desenelor elementelor 5i a construcţiilor metalice se aplică regulile desenului

industrial, prevăzute în 1)&1-uri şi anume:

-toate cotele liniare se exprimă în milimetri" după cifra care indică valoarea cotei nu se scrie

sim!olul mm"

-dacă, în mod excepţional, pentru cote liniare se utilizează alte unităţi de măsură dec<t

milimetrul, atunci se admite ca sim!olul unităţii de măsură să se scrie după cota respectivă"

-liniile de cotă se trasează cu o linie continuă su!ţire şi se termină la capete cu săgeţi.

5rofilurile laminate folosite în construcţiile metalice se cotează prin notarea lor

convenţională, la capătul unei linii de indicaţie scriind şi lungimea lor, de exemplu, / ?M-J@AA.

Date post:	19-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	iacob-paula-izabela
View:	219 times
Download:	0 times

subiect-depoz-1-80

Documents