Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Departamentul de Geografie
Școala Doctorală de Geoștiințe
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Studiul geomorfologic al degradărilor de teren
din bazinul Racovei
Coordonator:
Prof. univ. dr. ing. Ion Ioniţă
Doctorand:
Samoilă (căs. Grigoraș) Claudia
-2018-
2
Domnului / Doamnei
.............................................................................
Vă facem cunoscut că în data de 21 septembrie 2018, ora 11:00, în Amfiteatrul B8,
etajul III, Corpul B, Facultatea de Geografie și Geologie a Universității "Alexandru Ioan
Cuza" din Iași, va avea loc susținerea în ședință publică a tezei de doctorat “Studiul
geomorfologic al degradărilor de teren din bazinul Racovei” elaborată de drd. Claudia
SAMOILĂ (căs. GRIGORAȘ), sub îndrumarea științifică a Prof. univ. dr. ing. Ion
IONIȚĂ, în vederea obținerii titlului științific de doctor în Geografie.
Comisia de doctorat a fost numită prin Decizia Nr. 12643/26.07.2018 a Rectorului
Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și are următoarea componență:
Președintele comisiei:
Prof. univ. dr. Adrian GROZAVU - Universitatea"Alexandru Ioan Cuza" din Iași
Conducător științific:
Prof. univ. dr. ing. Ion IONIȚĂ - Universitatea"Alexandru Ioan Cuza" din Iași
Referenți:
Prof. univ. dr. Michael FULLEN – University of Wolverhampton, UK
Prof. univ. dr. Ioan Aurel IRIMUȘ - Universitatea "Babeș Bolyai", Cluj Napoca
Conf. univ. dr. Lilian NIACȘU - Universitatea"Alexandru Ioan Cuza" din Iași
Teza poate fi consultată la Biblioteca Facultății de Geografie și Geologie.
3
Cuprins
1. Introducere.............................................................................................................................4
1.1. Așezarea geografică................................................................................................4
1.2. Aspecte metodologice.............................................................................................4
2. Consideraţii generale asupra originii şi evoluţiei reliefului..................................................6
2.1. Geologia şi evoluţia paleogeografică.....................................................................6
2.2. Factorii externi, fizico-geografici, care au contribuit la modelarea reliefului actual
2.2.1. Factorul climatic.......................................................................................7
2.2.2. Factorul hidric..........................................................................................8
2.2.3. Factorul biologic......................................................................................8
2.2.4. Factorul pedologic....................................................................................8
2.2.5. Factorul antropic......................................................................................8
3. Caracterizarea morfografică și morfometrică.......................................................................9
3.1. Morfografia.............................................................................................................9
3.2. Morfometria.............................................................................................................9
4. Tipurile genetice și formele principale de relief..................................................................11
4.1. Relieful structural..................................................................................................11
4.2. Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general
monoclinală (homoclinală).....................................................................11
4.3. Relieful de acumulare fluvială..............................................................................14
4.4. Regionarea geomorfologică..................................................................................14
5. Degradările de teren...........................................................................................................16
5.1. Eroziunea în suprafaţă...........................................................................................16
5.2. Eroziunea în adâncime (ravenarea).......................................................................17
5.3. Deplasările în masă...............................................................................................19
5.3.1. Răspândirea și particularitățile alunecărilor de teren..............................20
5.3.2. Susceptibilitatea la alunecări...................................................................23
5.4. Sedimentarea.........................................................................................................24
6. Măsuri de conservare a solului și apei..............................................................................27
7. Concluzii...........................................................................................................................32
Bibliografie...........................................................................................................................34
4
1. Introducere
Cunoaşterea proceselor geomorfologice de degradare a terenurilor din Podișul
Moldovei este deosebit de importantă deoarece eroziunea solului, ravenarea, deplasările de
teren și sedimentarea au un puternic impact negativ asupra mediului înconjurător.
1.1. Aşezarea geografică
Bazinul Racovei este situat pe rama sudică a Podișului Central Moldovenesc, la
contactul cu Colinele Tutovei, fiind delimitat la nord de bazinul Buda/Stemnic, la est de valea
Bârladului, la sud și sud-vest de bazinele Lipova, Tutova, Simila și Studineț (figura nr. 1).
Fig. 1. Așezarea geografică a bazinului râului Racova.
Cu o lungime de 49 km între Dealul La Neamţ (403 m) și confluenţa cu Bârladul (89
m), pe direcția vest-nord-vest – est-sud-est, arealul studiat are o suprafață totală de 32.908 ha,
unde locuiesc 24.093 persoane.
1.2. Aspecte metodologice
Lucrarea de față are un dublu scop, și anume: unul teoretic, de cunoaștere a
principalelor tipuri genetice și forme de relief, dar şi unul practic de estimare corectă a
ritmului de degradare a terenurilor. De aceea, rezultatele obținute pot contribui la
5
fundamentarea științifică a soluțiilor de organizare şi amenajare antierozională a terenurilor
agricole.
Din punct de vedere metodologic, în demersul ştiinţific întreprins s-au parcurs
progresiv sau sincron etapele de lucru specifice unui studiu geomorfologic, respectiv: etapa
de documentare, etapa de teren și etapa de birou. Într-o asemenea abordare, prin culegerea,
prelucrarea și interpretarea corespunzătoare a datelor de teren și birou s-a obţinut o valoroasă
bază de date.
Baza digitală și cartografică a inclus planurile topografice în scara 1:5.000,
ortofotoplanurile ANCPI ediția 2009, cu o rezoluţie de 0.5x0.5 m, imaginile LiDAR din
2012, puse la dispoziţie de către Administraţia Bazinală de Apă (ABA) Prut-Bârlad, harta
solurilor în scara 1:10.000, obținută prin prelucrarea informațiilor din studiile pedologice,
executate de O.J.S.P.A. Vaslui și Bacău, harta geologică a Moldovei centrale dintre Siret și
Prut, întocmită de Jeanrenaud P. (1966, 1971), Atlasul Moldovei din 1894 în scara 1:50.000
și hărți topografice în scara 1:25.000.
În realizarea materialelor grafice și cartografice s-a apelat la tehnici GIS, îndeosebi la
programul T.N.T. Mips v.6.9, la care se adaugă alte programe, precum: R2V, ArcGIS, Saga
GIS, Global Maper, Google Earth. De asemenea, prelucrarea statistico-matematică a datelor
s-a efectuat prin utilizarea programelor Excel 2010, SPSS Statistics 17.0.
Deci, se poate aprecia că în metodologia de lucru s-au avut în vedere atât metode
clasice cât și metode recente pentru culegerea și prelucrarea datelor. Într-o primă fază ne-am
concentrat eforturile asupra realizării modelului numeric al terenului (MNT-ul) în scara
1:5.000. Valoarea pierderilor de sol erodat s-a estimat pornind de la relaţia de calcul elaborată
de Moţoc M. (1975), prin adaptarea la condiţiile din ţara noastră a modelului ”Universal Soil
Loss Equation” (USLE), consacrat de Wischmeier W.H. şi Smith D.D. (1960, 1978).
Hărţile distribuţiei terenurilor afectate de alunecări de teren şi a răspândirii ravenelor
au fost întocmite prin corelarea informaţiilor obţinute prin cartările geomorfologice cu cele de
pe ortofotoplanuri şi modelul LiDAR, 2012.
Pentru estimarea gradului de colmatare al acumulărilor sau de agradare a fundului
ravenelor pe tronsoanele echipate cu lucrări transversale (baraje) s-au executat măsurători
topografice cu staţia Totală Leica 407 TCR și cu GPS South 82V-Trimble. Eco-Sonda
”Midas Valeport Eco-sounder, tip Bathy-500DF” s-a folosit pentru măsurători batimetrice
într-o zonă restrânsă, ocupată permanent cu apă, respectiv 6 secțiuni batimetrice și un profil
longitudinal. Foarte utilă în cazul acumulării Pușcași a fost harta topografică, detaliată a
cuvetei lacustre în scara 1:5.000, ridicată în 1969 de către ISPIF București și pusă la
6
dispoziție de ABA Prut-Bârlad. De pe această hartă s-au digitizat 749 puncte pentru
realizarea MNT-ului.
O atenție specială a fost acordată aplicării tehnicii cu Cs 137 în estimarea și datarea
foarte exactă a ritmului de colmatare recentă al acumulărilor Pușcași și Pungești. Cantitatea
de Cs-137 s-a calculat prin intermediul unui sistem de măsurare format din: detector Ge(Li),
amplificator spectrometric, sursă de înaltă tensiune, convertor analog digital și analizator
multicanal CANBERRA MCA S100. Măsurătorile conținutului de Cs-137 au fost efectuate
de Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei” Măgurele, București.
2. Consideraţii generale asupra originii şi evoluţiei reliefului
2.1. Geologia
Din punct de vedere geologic, arealul studiat se înscrie în aria largă a Platformei
Moldovenești, din a cărei cuvertură sedimentară procesele fluvio-denudaționale au adus la zi
formațiuni miocene aparținând Sarmațianului superior (Chersonian) și Meoțianului
(Jeanrenaud P., 1961, 1966, 1971, 1995). De subliniat faptul că bazinul Racovei se dezvoltă
deasupra plăcii grezo - calcaroase basarabiene, care apare în lunca Bârladului (figura nr. 2).
Fig. 2. Harta geologică a bazinului Racovei
(prelucrare după Jeanrenaud P., 1961 şi 1971).
Chersonianul este foarte extins şi alcătuit dintr-o succesiune de formaţiuni argilo-
nisipoase - nisipo-argiloase cu intercalaţii subordonate grezoase. La Pungești, în bazinul
7
superior al Racovei, Chersonianul este alcătuit dintr-un pachet de strate cu grosimea de 250
m, dezvoltându-se integral pe verticală (Jeanrenaud P., 1966, 1971, 1995).
Meoțianul ocupă o suprafaţă restrânsă, de 1.720 ha, ceea ce reprezintă 5.2% din aria
totală și este depus integral în facies deltaic. Fiind mai rezistent la eroziune, orizontul de
”Nuțasca-Ruseni” are rol de reper și se impune în relief sub formă de martori de eroziune,
izolat pe culmea interfluvială stângă și bine conturați pe culmea interfluvială dreaptă.
Depozitele chersoniene și meoțiene prezintă o înclinare ușoară de circa 7-8 m km-1
, pe
direcția NNV-SSE (Jeanrenaud P., 1961, 1966, 1971; Ionesi L., 1994).
Pe lângă formațiunile Miocenului superior adăugăm formaţiunile recente, cuaternare,
respectiv: eluvii, deluvii, aluvii (terase fluviale și lunci) și formațiuni de racord.
2.2. Factorii externi, fizico-geografici, care au contribuit la modelarea reliefului
actual
2.2.1. Factorul climatic
Bazinul Racovei se înscrie în climatul temperat continental excesiv cu temperatura
medie anuală ce variază între 7.5°C în zona înaltă şi 9.9
°C la Vaslui (după date ROCADA şi
C.M.R.M.-CEEX 756/2006).
Cantitatea de precipitaţii medii multianuale pentru perioada 1963-2015 variază între
533 mm la stația Vaslui, situată la 105 m alt. şi de 588 mm la Floreşti, la 255 m alt., în
bazinul superior al Similei, la 700 mm an-1
la peste 400 m alt. Așadar, 67-68% din cantitatea
de precipitații cade în perioada aprilie-septembrie, maximul fiind înregistrat în luna iunie, cu
valoari de la 78.9 mm la 88 mm (figura nr. 3).
Fig. 3. Precipitaţiile medii lunare la Floreşti (1963-2011) plus Lipova 2012-2015 şi
Puşcaşi între 1984-2015 (prelucrare după date ABA Prut-Bârlad).
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Pre
cip
ita
ții
(mm
)
Floreşti+Lipova Puşcaşi
8
2.2.2. Factorul hidric
Bazinul hidrografic al râului Racova face parte din bazinul Siretului, fiind unul dintre
cei mai importanţi afluenţi de dreapta ai Bârladului.
Debitele medii lunare înregistrate la staţia Oprişiţa au prezentat variații semnificative
pe parcursul perioadei analizate (1980-2014), în strânsă corelație cu condițiile climatice.
Debitul lichid maxim, de 0.51 m3
s-1
, se produce în luna aprilie, pe fondul topirii zăpezilor şi a
primelor ploi de primăvară. Valorile minime, de 0.12-0.14 m3
s-1
, se înregistrează la sfârșitul
verii (în august) și în octombrie datorită secetelor frecvente specifice acestei perioade din an.
2.2.3. Factorul biologic
Vegetația naturală corespunde etajelor de silvostepă și pădure. Vegetația de silvostepă
înglobează atât pâlcuri de pădure, formate din specii de stejar pufos (Quercus pubescens),
stejar brumăriu (Quercus pedunculiflor), tei, jugastru cât și pajişti primare. Vegetația
forestieră este dominantă și constă în păduri și plantații silvice. Astfel, în zona înaltă
predomină fagul (Fagus silvatica) în amestec cu gorunul (Quercus petraea) sau chiar fagul
pe culmile interfluviale principale, în rest detașându-se pădurea de gorun.
2.2.4. Factorul pedologic
În asemenea condiţii naturale, în bazinul Racovei se observă o zonare verticală a
principalelor tipuri de sol, și anume: cernoziomuri cambice, faeoziomuri, luvosoluri și
preluvosoluri. Dintre tipurile de soluri azonale se detașează aluviosolurile, regosolurile şi
antrosolurile.
2.2.5. Factorul antropic
Terenurile agricole dețin o pondere de 68% (22.397 ha), dintre care 35.4% arabil și
26% pășuni. Terenurile cu folosință neagricolă se extind pe 10.511 ha (32%) și sunt
reprezentate îndeosebi prin terenuri cu vegetație forestieră (8.614 ha). În contextul defrișării
drastice anterioare, ponderea pădurii era foarte redusă, de 17.8% (5.728 ha). Această pondere
scăzută a pădurii a rămas relativ constantă până astăzi, cu mențiunea că prin lucrările de
amenajare antierozională din anii ’70-’80 s-au înființat 1.704 ha de plantaţiile silvice cu
salcâm (Robinia pseudoaccacia).
9
3. Caracterizarea morfografică și morfometrică
3.1. Morfografia. Caracterele morfografice ale reliefului bazinului Racovei sunt
evidenţiate sugestiv de harta umbririi (figura nr. 4).
Fig. 4. Harta umbririi terenurilor din bazinul Racovei.
3.2. Morfometria
Relieful local este unul tipic de podiș, cu altitudinea medie de 241 m şi altitudinea
absolută cuprinsă între 89 m, la confluența Racovei cu Bârladul și 485.5 m în partea sudică a
bazinului, în Dealul Mângăralia. Clasa altitudinală de 200-300 m deţine ponderea cea mai
importantă, de 44.4% (1.460 ha), din aria totală (figura nr. 5).
Fig. 5. Distribuţia claselor de altitudine (m) din bazinul Racovei.
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
<100 100-200 200-300 300-400 >400
Po
nd
erea
(%
)
Clase de altitudine (m)
10
Valoarea medie a înclinării terenurilor din bazinul studiat este 18.7%, diferenţiată
astfel: 17.8% pe partea stângă a bazinului Racovei şi 20.6% pe partea dreaptă. Această
particularitate, valoarea și distribuția aproape asemănătoare a geodeclivităților în ambele părți
ale bazinului Racovei, este controlată de fragmentarea puternică, pe orizontală și pe verticală,
a reliefului, de condițiile geologice și cele climatice.
Valori ale înclinării terenului de peste 27% (21.3%) întâlnim în principal pe frunţile
de cuestă, pe o serie de reversuri puternic degradate şi în bazinul superior al majorităţii
afluenţilor Racovei. Conform histogramei suprafeţelor pe clase de pantă, 87% din terenuri
(28.630 ha) au înclinarea de peste 5% și, deci, au potențial de eroziune (figura nr. 6).
Fig. 6. Harta pantelor din bazinul Racovei.
11
4. Tipurile genetice și formele principale de relief
În bazinul Racovei s-au identificat toate tipurile de relief specifice regiunilor de
platformă şi anume: relieful structural, relieful sculptural şi relieful de acumulare (fig. nr. 7).
Fig. 7. Harta geomorfologică a bazinului Racovei.
4.1. Relieful structural
Relieful structural clasic sub formă de platouri nu are o incidenţă semnificativă
datorită predominării formaţiunilor friabile, mai puţin rezistente la eroziune. Cu toate acestea,
în unele locuri de pe culmile principale mai înalte se conturează mici platouri formate pe
gresii cineritice meoţiene şi, mai rar, pe nisipuri chersoniene.
Acestea ocupă doar 0.74% din suprafața bazinului și apar în arealele cele mai înalte
cu o poziție periferică și lipsesc în interiorul arealului studiat. Cele mai reprezentative
platouri structural-litologice le întâlnim pe rama sudică a bazinului Racovei, la altitudinea de
440-450 m din Dl. Poieneşti, Dl. Oprișița, Dl. Lacu Babei și Dl. Fântâna Blănarului.
4.2. Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general monoclinală
(homoclinală)
Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general monoclinală
(homoclinală) constituie tipul genetic predominant, ca distribuție, din bazinul Racovei,
12
deoarece ocupă 27.353 ha, reprezentând 83.1% din suprafața totală. Acesta se impune sub
două forme, şi anume: culmile interfluviale sculpturale și versanții.
În general, versanții joacă rol de frunte şi⁄sau revers de cuestă ceea ce subliniază
ampla dezvoltare a reliefului de cueste din bazinul Racovei.
Pentru descifrarea corectă a particularităţilor geomorfologice a văilor din Podişul
Moldovei şi, implicit, pentru înţelegerea adecvată a reliefului de cueste, Ioniţă I. (1985, 1998,
2000a) recomandă luarea în considerare a unui dublu sistem de pante stratigrafice: unul
major, nord-sud, de 6-7 m km-1
şi altul secundar, vest-est, de circa 3 m km-1
.
În arealul studiat, asimetria structurală de ordinul I este foarte clar individualizată pe
Racova transversală, între Bleșca și Pușcași, dar și pe văile subsecvente piezişe, precum
Racova superioară, Gârceneanca şi Hârsova. Aceste văi au profilul transversal asimetric în
care versantul drept joacă rol de frunte de cuestă cu expoziţie generală nordică sau nord-
estică, iar versantul stâng revers de cuestă cu expoziţie generală sudică sau sud-vestică.
Asimetria structurală de ordinul al II-lea înglobează văile reconsecvente, asociate
afluenţilor de stânga ai Racovei, precum: Racoviţa, Toporăşti, Spia, Coşeşti, Valea Oanei,
Valea Mare, Dumbrava, Recea, Dumbrăviţa, Valea Târgului, Valea Hopului, Cristoaia și
Valea Hăşculeţ. Profilul lor transversal este vizibil asimetric, unde versantul stâng reprezintă
o frunte de cuestă cu expoziţie vestică, iar versantul drept un revers de cuestă cu expoziţie
estică. Pe de altă parte, asimetria structurală de ordinul al II-lea se regăsește şi în jumătatea
inferioară a bazinelor obsecvente de pe dreapta Racovei, în aval de Bleşca, subliniind faptul
că, deşi scurte, aceste văi sunt destul de evoluate.
Văile subsecvente cuprinse între Coasta Bârladului superior şi Coasta Racovei au, la
rândul lor, profile transversale asimetrice, dar dezvoltarea areală predominantă se
înregistrează aparent surprinzător pe fruntea de cuestă, și anume: 75% în cazul văii Buhăiești
și 53% în valea Stemnicului. Doar în bazinul Racovei asistăm la predominarea părții stângi,
dar insuficientă comparativ cu un revers inițial, larg extins de cuestă. Această particularitate
se explică prin ritmul mai rapid de deplasare homoclinală spre sud al văii mai evoluate a
Bârladului superior, care a condus la restrângerea ponderii versantului stâng (revers de
cuestă) al văii Buhăiești la 25% și la 47% în valea Stemnicului. Ultima vale, deși mai tânără,
s-a format și deplasat spre sud pe o porțiune apreciabilă din reversul inițial mai extins al văii
Racovei contribuind la restrângerea ponderii acestuia la 61%, deci sub ponderea normală de
cca. 75% (Samoilă C. şi Ioniţă I., 2017).
Coasta bietajată a Racovei este alcătuită dintr-un etaj inferior, sub formă de faţete
triunghiulare cu amplitudinea de cca. 100 m, situat la baza versantului drept și etajul superior,
13
de mare amplitudine (240 m). Acest etaj este bine conturat în bazinul superior al afluenților
obsecvenți, în partea superioară a formațiunilor chersoniene dar mai ales pe depozitele
meoțiene (figura nr. 8).
Fig. 8. Profilul geomorfologic transversal prin bazinul Racovei
între Dl. Măgura şi Dl. Cheia (Samoilă Claudia şi Ioniţă I., 2017).
Frunțile de cuestă ocupă 15.983 ha (48.6% din suprafaţa totală a bazinului Racovei),
deci cea mai mare parte din arealul studiat și de aici predispoziția mare la degradare a
terenurilor. Din această suprafață, 9.325 ha (28.4%) revin frunților de cuestă cu expoziție
generală nordică și 6.658 ha (20.2%) frunților de cuestă cu expoziție generală vestică (figurile
9 și 10).
Fig. 9. Versantul drept al Racovei, frunte de cuestă cu expoziție nord-estică,
în amonte de acumularea Trohan (02 iunie 2015).
14
Fig. 10. Versantul stâng al văii Racoviţa, frunte tipică de cuestă cu expoziţie vestică
(Foto Ioniţă I., 20 octombrie 2013).
În bazinul Racovei, reversurile de cuestă se desfăşoară pe 9.795 ha (29.8% din total)
din care reversurile slab-moderat degradate ocupă 3.431 ha, iar cele puternic degradate 6.364
ha.
4.3. Relieful de acumulare fluvială
Suprafaţa totală ocupată de relieful de acumulare fluvială este de 5.310 ha, ceea ce
reprezintă 16.1% din suprafaţa bazinului Racovei. În condiţiile sărăciei de pietrișuri, specifice
Podișului Moldovei, fragmentării accentuate a reliefului și intensității degradării terenurilor
din bazinul Racovei, terasele fluviale au o răspândire restrânsă, pe 225 ha, respectiv 0.7% din
aria totală. Ploscaru D. (1973) a identificat trei nivele de terase pe versantul stâng, cu
altitudinea relativă de 20-25 m, 65-70 m şi 95-100 m, iar noi am adăugat terasa de 130-135 m
a.r.
4.4. Regionarea geomorfologică
Pe fondul dublei asimetrii morfo-structurale şi a fragmentării accentuate a reliefului,
în bazinul Racovei se pot diferenția trei compartimente distincte din punct de vedere
geomorfologic, respectiv: compartimentul vestic, compartimentul central şi cel estic (Samoilă
Claudia și Ioniță I., 2017).
Compartimentul vestic cuprinde bazinul superior al Racovei, în amonte de Bleşca, cu
o suprafaţă de 11.007 ha (33.4% din total) și este dezvoltat integral în formațiuni argilo-
nisipoase chersoniene. În acest compartiment tânăr, format prin evoluția regresivă a rețelei
15
hidrografice, valea Racovei este diagonal subsecventă. Versantul drept este o frunte de cuestă
cu expoziție generală N-NE, scurtă, abruptă, unitară, cu amplitudinea ˂160 m, nediferențiată
în două etaje, fiind slab fragmentată.
Compartimentul central, dintre Bleșca și Pușcași, include bazinul mijlociu al Racovei
și majoritatea bazinului inferior. Acesta este cel mai extins, mai evoluat și mai reprezentativ
compartiment, ocupă 19.495 ha (59.2% din aria totală) şi se dezvoltă pe formațiuni
predominant chersoniene și subordonat meoțiene.
În acest compartiment, valea Racovei este tipic subsecventă, orientată pe direcţia vest-
est și, de aceea, fondul geomorfologic este impus de asimetria structurală de ordinul I. În
raport cu situația inițială, versantul stâng este mult mai restrâns, fapt confirmat de echilibrul
dintre ariile celor două părți ale bazinului Racovei în compartimentul central, respectiv partea
stângă deține o pondere de 53%, iar partea dreaptă 47%.
Reversul Racovei are o bordură bazală, abruptă, obișnuit de cca 60-70 m alt. rel., care
frecvent nu reprezintă o frunte de terasă. Samoilă C. şi Ioniţă I. (2017) consideră că formarea
acestei borduri a fost cauzată de evoluția afluenților obsecvenți de pe Coasta Racovei care,
prin bogăția mare de aluviuni depuse în lunca principală, au contribuit la deplasarea spre
stânga a albiei minore a Racovei și, implicit, la subminarea bazei versantului stâng.
Compartimentul estic înglobează partea terminală a bazinului inferior, ocupând o
suprafaţă de 1.905 ha, respectiv 5.8% din total. Formațiunile geologice de aici aparțin
Chersonianului, cele meoțiene fiind erodate. Valea Racovei are tot un caracter subsecvent
tipic, cu fruntea de cuestă asociată versantului său drept de mică amploare, unitară și cu o
pondere de 46% din aria compartimentului. Versantul stâng, revers de cuestă cu expoziție
sudică, deține 54% din suprafața totală și se menține destul de uniform, fiind slab fragmentat
de mici văi reconsecvente (Valea Târgului, Valea Hopului, Hăşculeţ). Acest compartiment
tânăr s-a format printr-o evoluție progresivă, respectiv prin creșterea în lungime a Racovei în
zona teraselor de pe dreapta văii Bârladului care s-a deplasat ușor spre est.
16
5. Degradările de teren
Procesele geomorfologice actuale de degradare a terenurilor din bazinul Racovei sunt
cele specifice Podișului Moldovei și sunt reprezentate de eroziunea solului, ravenare,
deplasări în masă, la care se adaugă și procesul de sedimentare.
5.1. Eroziunea în suprafaţă este procesul cel mai răspândit și cu o semnificație
geomorfologică deosebită în arealul studiat (figura nr. 11).
Fig. 11. Eroziune puternică-excesivă pe versantul stâng al văii Hârsova,
în aval de Râșnița (21 aprilie 2016).
Estimarea valorii pierderilor de sol prin eroziune din bazinul Racovei s-a realizat pe
baza relației de calcul stabilită de Moţoc M. (1970, 1975), Moțoc M. et al. (1975), prin
adaptarea la condiţiile din ţara noastră a modelului USLE, consacrat de Wischmeier W.H. şi
Smith D.D. (1960, 1978) (figura nr. 12).
Clasele 7-25 t ha-1
an-1
contribuie cu 46% din total la formarea pierderilor de sol
datorate eroziunii în suprafață de pe terenurile agricole (figura nr. 13). În această abordare s-a
ajuns la concluzia că, în bazinul Racovei, valoarea medie a pierderilor de sol prin eroziunea
în suprafață pe terenurile agricole cu potențial de eroziune este de 21.6 t ha-1
an-1
și contribuie
la formarea eroziunii totale din bazinul Racovei cu o producţie de sedimente de 455100 t an-1
.
Dacă adăugăm și aportul terenurilor forestiere, atunci valoarea medie a eroziunii solului
scade la 15.6 t ha-1
an-1
, dar rămâne foarte ridicată.
17
Fig. 12. Harta pierderilor medii anuale de sol provocate de eroziunea solului pe
terenurile agricole din bazinul Racovei (USLE).
Fig. 13. Ponderea claselor de eroziunea solului (t/ha/an) pe terenurile agricole cu potențial de
eroziune (USLE).
5.2. Eroziunea în adâncime (ravenarea)
Ravenarea reprezintă un alt proces geomorfologic cu o răspândire mai restrânsă în
Podișul Central Moldovenesc datorită substratului mai rezistent la eroziune și a ponderii
ridicate a vegetației forestiere, comparativ cu alte subunități din Podișul Bârladului. În
bazinul Racovei predomină ravenele discontinue formate mai ales pe versanți și câteodată pe
21%
26%
20%
12%
21%
<7 t/ha/an
7-15 t/ha/an
15-25 t/ha/an
25-35 t/ha/an
>35 t/ha/an
18
fundul văilor. Ravenele continue se formează și evoluează frecvent pe fundul văilor (figura
nr. 14).
Fig. 14. Ravena continuă Gologofta din bazinul Ivăneşti
(29 noiembrie 2016).
Lungimea totală a ravenelor din bazinul Racovei este de 367 km și, de aici, rezultă o
densitate medie a ravenelor de 1.12 km km-2
(figura nr. 15).
Fig. 15. Harta densităţii ravenelor din bazinul Racovei.
Densitatea cea mai mare, de peste 1.0 km km-2
, se întâlnește în două areale distincte,
și anume: unul în bazinul superior al afluenților de stânga ai Racovei în amonte de Coșești
19
(îndeosebi pe versanţii cu rol de frunte de cuestă) și celălalt pe Coasta Racovei între Ivănești
și Poienești.
Lungimea, densitatea și suprafața ocupată cu ravene s-au dublat, ceea ce ne indică
intensificare ravenării în cei 118 ani. Vârful ravenelor principale era în 1894 destul de
aproape de cumpăna hidrografică și astăzi multe asemenea ravene pot fi considerate ”ravene
istorice” (Poesen J., 2011, Poesen J. et al., 2003).
De subliniat că o valoare scăzută, de ˂0.5 km km-2
, se constată pe versantul drept
(frunte scurtă de cuestă, unitară, împădurită) al Racovei în amonte de Bleșca.
Pe baza combinării informațiilor din imaginile LiDAR, ortofotoplanurile din 2009 şi a
observațiilor din teren s-a estimat că suprafaţa ocupată de ravene este mică (2.7% din total,
871 ha), însă prezența lor este foarte importantă în declanșarea/reactivarea deplasărilor de
teren. Importanţa valorii înclinării terenurilor asupra ravenării este evidenţiată de relaţia
direct proporțională dintre raportul suprafața ravenelor/suprafaţa bazinului de recepție și
clasele de pantă sau expoziția terenurilor (figura nr. 16).
Fig. 16. Relaţia dintre raportul suprafaţa ravenelor/suprafaţa bazinului şi clasele de pantă.
5.3. Deplasările de teren sunt fenomene geodinamice de rupere şi restabilire a echilibrului
natural al unor mase de roci din cuprinsul versanţilor.
În această categorie includem deplasări generate de distrugerea suportului sau a
unității masei (surpările și sufoziunea), dar mai ales deplasările umede (alunecările de teren).
y = 0.0144x + 0.0053
R² = 0.98
0
0.01
0.02
0.03
0.04
0.05
0.06
0.07
< 5 5-18 18-27 > 27
Su
pra
faţa
ra
ven
elo
r/S
up
rafa
ţa
ba
zin
ulu
i
Clase de pantă (%)
20
5.3.1. Răspândirea și particularitățile alunecărilor de teren
Alunecările de teren sunt cele mai reprezentative procese geomorfologice care
contribuie la degradarea terenurilor din bazinul Racovei. O particularitate importantă se
referă la faptul că alunecările de teren, indiferent de formă, vârstă sau stabilitate, se extind pe
18.510,4 ha, adică 56.2% din aria totală, depășind ca pondere cu 9% valoarea calculată de
către Ioniță I. et al. (2014) pentru Podișul Central Moldovenesc (figura nr. 17).
În contextul aridizării climatice survenite după 1982 şi al înfiinţării de plantaţii
silvice cu salcâm din anii '70 şi '80 se constată că marea majoritate a alunecărilor de teren
(17.833 ha sau 96.3%) sunt stabilizate, iar cele active dețin o pondere foarte redusă de 3.7%
(677 ha), valoare specifică Podișului Central Moldovenesc.
Fig. 17. Harta distribuţiei alunecărilor de teren din bazinul Racovei.
Alunecările active constau exclusiv în reactivarea parțială a unor deluvii vechi de
alunecare (figura nr. 18).
21
Fig. 18. Alunecare superficială sub formă de valuri la obârșia Racovei
(20 octombrie 2013).
O altă particularitate importantă a alunecărilor din bazinul Racovei este asociată
formării și evoluției hârtoapelor de alunecare. Hârtoapele sunt mărginite la partea superioară
de o cornişă semicirculară, bine individualizată şi aproape tot deluviul de alunecare converge
spre axa micro-bazinului. La rândul lor, hârtoapele sunt simple sau compuse, precum în
bazinul mijlociu și superior al pârâului Ivănești. În acest areal, în suprafață de cca. 845 ha,
avem de-a face, de fapt, cu trei generații succesive de hârtoape, al doilea este cel mai amplu,
alcătuit dintr-o ghirlandă de cinci hârtoape (figura nr. 19).
Fig. 19. Generații succesive de hârtoape în bazinul Ivănești.
22
Indicele ”Landslide-Hypsometry Index (LHI)”, respectiv raportul dintre suprafața
ocupată de alunecări și aria bazinului pe clase hipsometrice (SA/SB) ne arată o distribuție
ușor asimetrică în bazinul Racovei. Valoarea de 0.73 este specifică claselor hipsometrice de
300-400 m (figura nr. 20).
Fig. 20. Relaţia dintre raportul suprafaţa alunecărilor de teren/suprafaţa bazinului
pe clase hipsometrice.
Figura nr. 21 ilustrează că 98% din suprafaţa de 18.510,4 ha afectată de alunecări are
înclinarea de peste 5%, cu o distribuţie echilibrată, de câte o treime, pe cele trei clase de pantă
luate în considerare.
Trei pătrimi din alunecările de teren din bazinul studiat sunt dezvoltate pe frunțile de
cuestă și pe reversurile puternic degradate. Totuși, de reținut că, majoritatea alunecărilor de
teren au grosimea deluviului relativ mică, de sub 5 m.
Fig. 21. Ponderea suprafeţelor afectate de alunecări de teren pe clase de pantă.
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
< 100 100-200 200-300 300-400 > 400
Su
pra
faţă
alu
nec
ări
/Su
pra
faţă
ba
zin
Clase hipsometrice (m)
0
5
10
15
20
25
30
35
< 5 5-18 18-27 > 27
Po
nd
erea
(%)
Clase de pantă (%)
23
5.3.2. Susceptibilitatea la alunecări de teren
Susceptibilitatea reprezintă ”probabilitatea spaţială sau predispoziţia unui areal la
producerea unui fenomen extrem, în contextul unor factori de control cunoscuți sau al
istoriei evenimentelor ce au afectat un anumit spaţiu” (Crozier M. J. și Glade T., 2005).
Analiza densității probabilității la alunecări pe treptele altimetrice ne sugerează că
treptele de 300-400 m şi 200-300 m se înscriu cu valori mai mari, de 32.1% şi 28.5%. În ceea
ce privește relația cu înclinarea terenurilor, valorile maxime ale densităţii probabilității la
alunecare, de 32% și 30%, sunt specifice claselor cu panta mai mare de 18%. Expoziţia
versanţilor subliniază încă o dată că predispoziția spațială cea mai ridicată la alunecările de
teren este asociată frunților de cuestă, adică versanților cu expoziţie nord-vestică, vestică,
nordică, nord-estică.
Harta finală de susceptibilitate indică o corelaţie bună cu inventarul de alunecări, atât
prin comparaţie cu subsetul de calibrare cât şi cu cel de validare (figura nr. 22). Acest aspect
este relevat de procentajul de clasificare corectă din matricele de confuzie, de 83.0%.
Fig. 22. Harta susceptibilităţii la alunecări, întocmită prin metoda regresiei logistice.
Conform hărții o arie de 9.412 ha (28.6% din suprafaţa totală analizată) se încadrează
în clasa de susceptibilitate foarte ridicată, 36.1% la susceptibilitate ridicată, 15.1% la
susceptibilitate moderată și 12.7% la susceptibilitate redusă. Valoarea ariei de sub curba
”Relative Operating Characteristic” (ROC) se ridică la 0.915, ceea ce ne indică atât o
24
senzitivitate ridicată a modelului, cât și o rată adevărat pozitivă, redusă, asociată preciziei
satisfăcătoare a rezultatelor obținute prin aplicarea modelului logistic.
5.4. Sedimentarea reprezintă un alt proces geomorfologic cu implicații deosebite în arealul
studiat și vizează înălțarea (agradarea) prin aluvionare a luncilor și, mai ales, colmatarea
lacurilor de acumulare.
În contextul precipitațiilor bogate din perioada 1968 - martie 1973, în bazinul Racovei
s-au proiectat şi executat importante lucrări de îmbunătăţiri funciare. Printre acestea se
numără construirea de baraje și punerea în funcțiune a trei acumulări, respectiv: Puşcaşi în
1973, Pungeşti în 1976 şi Trohan în 1982.
Acumularea cea mai importantă, Pușcași, de pe Racova inferioară (25.056 ha aria de
recepție) are scop multiplu: atenuarea undelor de viitură, alimentarea cu apă a orașului
Vaslui, devenit reședință de județ în 1968, pescuit și agrement. Celelalte acumulări, Pungești
de pe valea Gârceneanca și Trohan din Racova superioară, sunt aferente unor bazine de
recepție mici, de 3.363 ha (din care 32% pădure) și respectiv 2.098 ha (din care 44% pădure).
Harta distribuției sedimentelor din acumularea Pușcași sintetizează efortul depus în
estimarea corectă, prin metode directe, a ritmului mediu de colmatare, de 4.7 cm an-1
, după
44 ani de exploatare (figura nr. 23). Această hartă ilustrează în primul rând depunerea
diferențiată a aluviunilor, și anume: în jumătatea vestică depunerea cea mai consistentă (1.5-
3.9 m grosime), în regim deltaic, iar în jumătatea estică depunere mai redusă, în regim
lacustru.
Rată medie de sedimentare, de 9 cm an-1
, din jumătatea vestică este determinată de
aportul frontal al Racovei care descarcă mult material preluat preponderent din bazinele
afluenţilor de dreapta (Tulbure, Ivănești, Oprișița, etc.), situaţi în imediata apropiere, pe
Coasta Racovei. Această valoare ridicată a ritmului de sedimentare confirmă valoarea de 11.5
cm an-1
, semnalată de Ioniţă I. et al. (2000), obținută în același areal prin tehnica cu Cs-137.
De asemenea, este notabil și aportul afluenţilor de stânga (Laza, Sauca, Cristoaia), care
contrastează cu contribuția foarte redusă a bazinului Chelarului, de pe versantul drept,
deoarece pădurea deține aici o pondere de 61%.
25
Fig. 23. Distribuţia sedimentelor în acumularea Puşcaşi, depuse în perioada 1973-2017
(Samoilă Claudia et al., 2018b).
Suprafața acumulării Pușcași la nivelul normal de retenție (NNR) s-a redus cu 32% (a
scăzut de la 257 ha în 1973 la 154 ha în 2017), iar volumul total de apă s-a diminuat cu 39%
(a scăzut de la 9.33 mil m3
la 5.73 mil m3). Volumul estimat de sedimente este de 5.3 10
6 m
3,
ceea ce reprezintă 7.7 106
t de sedimente depuse.
Profitând de golirea temporară a acumulării Pungești, în primăvara anului 2018,
marea majoritate a datelor de teren provin din măsurătorile topografice efectuate cu Staţia
Totală Leica 407 TCR și GPS South 82V-Trimble, iar pentru determinarea conținutului de
Cs-137 din sedimentele lacustre probele de sol au fost recoltate pe profil din 5 în 5 cm.
(figura nr. 24).
26
Fig. 24. Profil de sol și măsurători topografice în acumularea Pungești (11 mai 2018).
Deasupra maximului de Cs-137 din 1986, de la 55-60 cm adâncime, valorile descresc
până la adâncimea de 30-35 cm, după care urmează o creștere vizibilă a conținutului de Cs
asociată impactului Legii Fondului Funciar (figura nr. 25). Constatarea principală se referă la
faptul că pentru intervalul de 32 de ani (1986-2018) ritmul mediu de sedimentare se reduce la
2 cm an-1
. Graficul din 2018 are o configurație asemănătoare celui din 1998 (Ioniță I. et al.,
2000), unde ritmul mediu de sedimentare a fost de 3.2 cm an-1
pentru perioada de 12 ani,
1976-1998.
Această descreștere a ritmului de sedimentare (după 1998 la cca. 1 cm an-1
) în
acumularea Pungești este cauzată de creșterea ponderii terenurilor abandonate și gradul
ridicat de îmburuienare al terenurilor din bazinul superior al Racovei, ceea ce a determinat
reducerea coeficientului de scurgere.
În concluzie, rata de colmatare din acumulările mici, Pungești și Trohan este
moderată, specifică Podișului Central Moldovenesc, în timp ce acumularea Pușcași prezintă
un ritm dublu, tipic Colinelor Tutovei, în contextul furnizării consistente de material solid din
Coasta Racovei.
27
Fig. 25. Distribuția Cesiului - 137 în acumularea Pungești pe 31.03.2018
(Samoilă Claudia et al., 2018a și 2019).
6. Măsuri de conservare a solului și apei
Până în 1960, sistemul tradițional de agricultură din Podișul Moldovei consta în
cultivarea terenurilor în parcele mici, pe direcția deal-vale. După încheierea colectivizării în
1962, terenurile agricole au fost comasate și organizate sub formă de cooperative agricole de
producție (CAP-uri), pe fostele proprietăți țărănești și întreprinderi agricole de stat (IAS-uri),
pe fostele moșii.
După decenii de ”liniște”, asistăm la debutul activităților de cercetare, proiectare și
execuție a lucrărilor de amenajare antierozională a terenurilor degradate din Podișul
Moldovei (Moțoc M. et al., 1975 și 1992; Nistor D. și Ioniță I., 2002; Ioniță I. et al., 2006).
Prima prioritate a fost acordată implementării agrotehnicii antierozionale începând cu
executarea pe contur (direcția generală a curbelor de nivel) a lucrării de bază a solului,
respectiv a aratului. La sfârșitul anului 1989, aproximativ 75% din terenurile agricole cu
potențial de eroziune din Podișul Moldovei erau echipate satisfăcător cu lucrări conservative
și exploatate antierozional.
Legea nr.18/1991 a Fondului Funciar conține două prevederi care nu sunt de natură să
favorizeze prevenirea și combaterea eroziunii solului. Conform primei prevederi,
28
reîmproprietărirea sau punerea în posesie trebuie să se facă ”de regulă” pe vechile
amplasamente, ceea ce înseamnă pe parcele deal-vale. A doua prevedere a consfințit dreptul
de succesiune până la gradul al IV-lea de rudenie și, de aici, fragmentarea puternică a
terenurilor (Moțoc M. et al., 1992; Ioniță I. et al., 2006 și 2015).
Schimbările survenite pe terenurile din bazinul Racovei le oglindesc pe cele generale,
înregistrate în Podișul Moldovei. Astfel, într-o perioadă de 20 de ani (1970-1989), IEELIF
(Întreprinderea de Execuție și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare) Vaslui a
executat lucrări ample, hidrotehnice (barajele menționate anterior la sedimentare) și de
amenajare antierozională, precum: lucrări de modelare a terenurilor, executarea de terase
banchetă pe arabil și pentru plantații viticole, lucrări de drenarea a izvoarelor de coastă,
drumuri de exploatare agricolă, lucrări transversale (baraje) pe tronsoane din rețeaua de
ravene, lucrări de regularizare a unor canale de scurgere, plantații silvice pe anumite ravene
etc. (Samoilă Claudia et al., 2019). Cea mai importantă realizare, însă, a constat în
implementarea pe terenurile arabile a sistemelor antierozionale de cultură. De asemenea,
menționăm înființarea de plantații silvice pe 1.704 ha (5.2% din suprafața bazinului), de către
Inspectoratul Silvic Vaslui, pe 1.001 ha și IEELIF Vaslui, pe 703 ha.
După aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991 a Fondului Funciar, modelul anterior,
de scurtă durată, de agricultură pe contur aproape a dispărut, iar sistemul tradițional de
agricultură cu parcele mici, orientate și lucrate pe direcția deal-vale este predominant (figura
nr. 26).
Fig. 26. Sistemul tradițional de agricultură cu parcele mici, deal-vale, pe versantul
drept al Văii Caselor-Poienești (04 aprilie 2016).
29
În această privință, schimbările produse în bazinul Ivănești, de 956 ha, situat pe
Coasta Racovei, ilustrează această evoluție aparent surprinzătoare. În acest decupaj, o
combinație de culturi în fâșii și terase banchetă a fost introdusă pe o suprafață de 130.2 ha
teren arabil. Astfel, în perioada 1983-1985, pe un teren de 49.1 ha, cu panta medie de 13.6%,
din bazinul inferior (unde iese în evidență asimetria morfo-structurală de ordinal al II-lea), s-
au trasat și executat șase terase banchetă, distanțate la 80-145 m, care au fost alternate cu șase
fâșii, de 663-1.024 m lungime și 4.3-11.5 ha fiecare (figura nr. 27).
Fig. 27. Harta organizării și amenajării antierozionale a bazinului Ivănești (1983-1985)
(Samoilă Claudia et al., 2018b).
Astăzi, după aplicarea prevederilor Legii nr 18/1991 a Fondului Funciar, același teren
de 49.1 ha cuprinde 135 de parcele mici, majoritatea orientate și lucrate pe direcția deal-vale
30
(figura nr. 28). Jumătate dintre parcele sunt situate între două foste terase banchetă și au o
suprafață medie de 0.37 ha. Altele traversează două, trei sau patru foste fâșii ocupând între
0.5-1.6 ha. Numai nouă parcele, cu aria de 0.5-4.1 ha, sunt încă amplasate pe contur. De
subliniat faptul că, exemple similare se întâlnesc peste tot și reprezintă, de fapt, noua ”carte
de vizită” a bazinului Racovei.
Fig. 28. Modul actual de organizare și exploatare a terenului arabil de pe versantul
stâng al văii Ivănești (24 aprilie 2017).
În anul 1974, IEELIF Vaslui a construit 14 baraje de beton pe ravenele de fund de
vale, și anume: șase în Cânepa, cinci în Balica și trei în ravena Gologofta. Barajele au fost
amplasate pe tronsoane cu panta longitudinală inițială de 3.0-3.2% dar cu lungimea variabilă:
805 m în Cânepa, 811 m în Balica și 310 m în ravena Gologofta. Simultan, pe tronsoanele
respective de ravene, dar mai ales pe alunecări active s-au înființat plantații silvice, extinse pe
144.3 ha (15.1% din aria bazinului Ivănești).
În asemenea condiții, efectul lucrărilor transversale și impactul progresiv al vegetației
forestiere a determinat reducerea vitezei scurgerii lichide și accelerarea sedimentării pe
fundul ravenelor. De aici, schimbările majore survenite în configurația tronsoanelor de ravene
amenajate. În comparație cu situația din 1974, acestea sunt marcate prin: reducerea pantei
longitudinale, conturarea de secțiuni transversale trapezoidale, reducerea adâncimii ravenelor
cu 0.7-3.5 m, deci prin stabilizarea ravenelor. După 44 de ani, cu excepția unui baraj distrus,
majoritatea barajelor sunt încă în stare acceptabilă de funcționare.
Influența progresivă a măsurilor de conservare asupra ritmului de sedimentare de pe
tronsoanele de ravene amenajate este evidențiată de distribuția Cs-137 în aluviunile depuse
31
recent, pe o grosime de 235 cm, pe fundul ravenei Balica, într-o secțiune situată la 114 m
amonte de un baraj (figura nr. 29).
Valoarea maximă a Cs-137, asociată accidentului nuclear de la Cernobîl se află la
110-115 cm adâncime, ceea ce ne indică un ritm mediu de sedimentare de 3.8 cm an-1
pentru
o perioadă de 30 de ani (1986-2016), mai săracă în precipitații. Între 1963-1986, în contextual
unor precipitații mai bogate, ritmul a fost dublu (Ioniță I. și Mărgineanu R. M. 2000; Ioniță I.
et al., 2015).
Prin urmare, întreaga coloană de aluviuni din ravena Balica s-a depus după
implementarea măsurilor de conservare rezultând un ritm mediu de sedimentare de 5.2 cm an-
1 pentru perioada de 42 de ani, 1974-2016 (Samoilă Claudia et al., 2019).
Fig. 29. Agradarea recentă a fundului ravenei Balica (23 noiembrie 2016).
32
Fig. 30. Distribuția Cs-137 în aluvinile depuse recent pe fundul ravenei Balica din
bazinul Ivănești (23 noiembrie 2016).
7. Concluzii
Bazinul Racovei, situat pe rama sudică a Podișului Central Moldovenesc la contactul
cu Colinele Tutovei, se extinde pe o suprafață de 32.908 ha. Condiţiile naturale, fizico-
geografice și activitățile umane au favorizat dezvoltarea apreciabilă a degradărilor de teren.
Relieful din bazinul Racovei este tipic de podiș, specific Podișului Central
Moldovenesc, unde predomină clasa altitudinală de 200-300 m (44% din aria totală).
Terenurile cu potențial de eroziune (înclinare ˃5%) dețin o pondere de 87% din total. Deși
valea Racovei este subsecventă, valoarea medie a înclinării terenurilor de pe partea stângă a
bazinului (17.8%) este apropiată de cea de pe partea dreaptă (20.6%). Această particularitate
este controlată de fragmentarea puternică a reliefului, de condițiile geologice și cele
climatice.
Relieful structural sub formă de platouri structural-litologice are o incidență redusă în
contextul predominării rocilor friabile, argilo-nisipoase – nisipo-argiloase. Aceste mici
platouri apar periferic în zona mai înaltă sub formă de martori de eroziune, grefați pe gresiile
cineritice meoțiene, în special pe rama sudică și, uneori, pe pachete mai consistente de
nisipuri.
33
Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general homoclinală
(monoclinală) este tipul genetic dominant extinzându-se pe 27.353 ha (83% din aria totală),
în care se impun detașat, ca formă de relief, versanții (78% din aria totală a bazinului).
Aceștia joacă aproape exclusiv rolul de frunte sau revers de cuestă ceea ce subliniază ampla
dezvoltare a reliefului de cueste din bazinul Racovei.
Frunțile de cuestă ocupă 15.983 ha (48.6% din suprafaţa totală a bazinului Racovei),
deci cea mai mare parte din arealul studiat și de aici predispoziția mare la degradare a
terenurilor. Din această suprafață, 9.325 ha (28.4%) revin frunților de cuestă cu expoziție
generală nordică și 6.658 ha (20.2%) frunților de cuestă cu expoziție generală vestică.
Relieful fluvial de acumulare ocupă 5.310 ha (16% din arealul studiat), cu mențiunea
că în condiţiile sărăciei de pietrișuri, specifice Podișului Moldovei, fragmentării accentuate a
reliefului și intensității degradării terenurilor din bazinul Racovei, terasele fluviale au o
răspândire restrânsă.
În acest context, s-au diferențiat trei compartimente (vestic, central și estic) cu
particularități distincte, iar cel mai reprezentativ este cel central.
Valoarea medie a pierderilor de sol prin eroziunea în suprafață pe terenurile agricole
cu potențial de eroziune este de 21.6 t ha-1
an-1
. Dacă se adaugă și aportul terenurilor
forestiere, atunci valoarea medie a eroziunii solului deși scade la 15.6 t ha-1
an-1
rămâne,
totuși, ridicată.
Densitatea medie a ravenelor este 1.12 km km-2
. Valoarea cea mai mare, de peste 1.0
km km-2
, se întâlnește în două areale distincte, și anume: unul în bazinul superior al
afluenților de stânga ai Racovei în amonte de Coșești (îndeosebi pe versanţii cu rol de frunte
de cuestă) și celălalt pe Coasta Racovei între Ivănești și Poienești. Suprafaţa ocupată de
ravene este relativ mică, de 870.9 ha (2.7% din arealul studiat), dar ravenarea contribuie
decisiv la degradarea terenurilor, mai ales prin declanșarea sau reactivarea alunecărilor de
teren.
O particularitate importantă a acestora se referă la faptul că, indiferent de formă,
vârstă sau stabilitate, alunecările dețin o pondere de 56.2% (18.510 ha) din aria totală, ceea ce
reprezintă valoarea cea mai mare dintr-un bazin important din Podișul Moldovei. O altă
particularitate deosebită a alunecărilor din bazinul Racovei este asociată formării și evoluției
hârtoapelor (amfiteatrelor) de alunecare în etajul superior al Coastei Racovei.
Ritmul mediu de sedimentare din cele trei acumulări (Pușcași, Pungești și Trohan) se
diferențiază în funcție de condițiile locale, și anume: 2-3 cm an-1
în acumulările mici din
34
bazinul superior al Racovei, valoare specifică Podișului Central Moldovenesc, în timp ce
acumularea Pușcași din bazinul inferior prezintă un ritm dublu, tipic Colinelor Tutovei, în
contextul furnizării consistente de material solid din Coasta Racovei.
Într-o perioadă scurtă de 20 de ani (1970-1989) s-au executat lucrări ample de
amenajare antierozională și prin implementarea sistemului de agricultură pe contur
intensitatea degradărilor de teren s-a atenuat. După aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991 a
Fondului Funciar, modelul anterior de agricultură pe contur a fost înlocuit de sistemul
tradițional de agricultură cu parcele mici, orientate și lucrate pe direcția deal-vale și, de aici,
revigorarea degradărilor de teren.
Bibliografie
Crozier M.J., Glade T. (2005) – ”Landslide hazard and risk: issues, concepts and approach”. In
”Landslide hazard and risk” Glade T., Anderson M., Crozier M.J. (eds). Wiley, New York.
Ionesi L. (1994) - ”Geologia unităţilor de platformă şi a Orogenului Nord –Dobrogean”. Editura
Tehnică, Bucureşti.
Ioniţă I. (1998) - ”Studiul geomorfologic al degradărilor de teren din bazinul mijlociu al Bârladului”.
Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Ioniță I. (2000) - ”Relieful de cueste din Podișul Moldovei”. Editura Corson, Iași.
Ioniță I, Margineanu R.M. (2000) – ”Application of the 137-Cs for measuring soil erosion/deposition
rates in Romania”. In ”Assessment of Soil Erosion and Sedimentation Through The Use of The
137-Cs and Related Techniques”, Queralt I, Zapata F. and Agudo G. (Eds.), Acta Geologica
Hispanica 35(3-4): pp. 311-319, ISSN 0567-7505.
Ioniţă I., Mărgineanu R.M., Hurjui C. (2000) - ”Assessment of the reservoir sedimentation rates from
137-Cs measurements in the Moldavian Plateu”, In “Assessment of Soil Erosion and
Sedimentation Through The Use of The 137-Cs and Related Techniques”, Queralt, I., Zapata, F.
and Garcia Agudo (eds.), Acta Geologica Hispanica, Vol. 35, No. 3-4, Barcelona, Spain, 357-
367 pp.
Ioniță I, Radoane M, Mircea S. (2006) -. ”Ch.1.15 Romania”. In ”Soil Erosion in Europe”,
Boardman J. and Poesen J. (Eds.), Wiley, Chichester, England, pp.155-166, ISBN: 978-0-470-
85910-0.
Ioniță I., Chelaru Petronela, Niacșu L., Butelcă D., Andrei A. (2014) - ”Landslide distribution and
their recent development within the Central Moldavian Plateau of Romania”. Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol. 9, No. 3, p. 241–252.
Ioniță I., Niacșu L., Petrovici G., Blebea-Apostu Ana Maria (2015) - ”Gully development in eastern
Romania: a case study from Falciu Hills”. Natural Hazards 79, (Suppl. 1): 113-138 pp.
Jeanrenaud P. (1961) - ”Contribuții la geologia Podișului Central Moldovenesc”. Analele Științifice
ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, s II, t. VII.
Jeanrenaud P. (1966) - ”Contribuții la cunoașterea geologiei regiunii dintre valea Siretului și valea
Bârladului”. Analele Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, tom XII.
Jeanrenaud P. (1971) - ”Harta geologică a Moldovei centrale dintre Siret și Prut”. Analele Ştiinţifice
ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, s. II, t. XVII, p. 65-78.
Motoc M. (1970) - ”Estimation de l’influence des facteurs d’érosion”. In ”International Water
Erosion Symposium – Proceedings II”, Prague.
35
Moţoc M., Munteanu S., Băloiu V., Stănescu P., Mihai Gh. (1975) - ”Eroziunea solului şi metodele de
combatere”. Editura Ceres, Bucureşti.
Moțoc M., Ioniță I., Nistor D., Vatau A. (1992) - ”Soil Erosion Control in Romania. State of the Art”.
“Soil Erosion Prevention and Remediation Workshop” U.S. Central and Eastern European
Agro-Environmental Program, Budapest, pp. 111-133.
Nistor D., Ioniță I. (2002) - ”Development of soil erosion control in Romania”. In: Rubio JL, Morgan
RPC, Asins S, et al. (eds) Proceedings of the Third International Congress Man and Soil at the
Third Millennium. Valencia, Spain, 28 March–1 April. Logrono: Geoforma Ediciones, 299–
309.
Poesen J. (2011) – ”Challenges in gully erosion research”. In Landform Analysis 17: 5-9, ISSN-0208-
6336, ISSN-1429-799X.
Poesen J, Nachtergaele J, Verstraeten G, Valentin C. (2003) – ”Gully erosion and environmental
change: importance and research needs”. Catena 50: 91-133. DOI: 10.1016/S0341-
8162(02)00143-1.
Ploscaru D. (1973) - ”Podișul Central Moldovenesc. Studiu geomorfologic”. Teză de doctrat,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Samoilă Claudia, Ioniță I. (2017) - ”Racova catchment. Geomorphological peculiarities”. Lucrările
Seminarului Geografic "D. Cantemir" 44, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Samoilă Claudia, Niacșu L., Ioniță I., Grigoraș G. (2018a) - ”Reservoir siltation within the Racova
catchment, Moldavian Plateau”. Comunicare orală în cadrul Simpozionului Național de
Geomorfologie, ediția XXXIV, Buzău.
Samoilă (Grigoraș) Claudia, Niacșu L., Ioniță I., Grigoraș G., Blebea-Apostu Ana Maria (2018b) –
”Land degradation and the development of soil conservation measures in the Moldavian
Plateau, eastern Romania: a case study from Racova Catchment” (sent to be published at
”Land Degradation & Development”).
Samoilă Claudia, Ioniță I., Niacșu L., Grigoraș G., Blebea-Apostu Ana Maria (2019) - ”Land
degradation and management in the Upper Racova Catchment” In ”Present Environment and
Sustainable Development (PESD)”, vol. 13, no. 1, Editura Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iași
(in press).
Wischmeier W.H., Smith D.D. (1960) - ”A Universal Soil-Loss Equation to guide conservation farm
planning”. Trans. Int. Congr. Soil Sci., 7th, pp. 418-425.
Wischmeier W.H., Smith D.D. (1978) - ”Predicting Rainfall Erosion Losses, A Guide to Conservation
Planning”. USDA Agriculture Handbook No. 537. USDA: Washington DC, USA.