STUDIUL CARACTERELOR MORFOLOGICE ŞI AL ÎNSUŞIRILOR BIOTEHNOLOGICE, LA UNELE SOIURI DE VIŢĂ DE...

0

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURA

TEZĂ DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. dr. OLTEANU ION

DOCTORAND:

Ing. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA

Craiova 2009

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

STUDIUL CARACTERELOR

MORFOLOGICE ŞI AL

ÎNSUŞIRILOR BIOTEHNOLOGICE,

LA UNELE SOIURI DE VIŢĂ DE

VIE, PRIN SISTEME BAZATE PE

AMPELOMETRIE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. dr. OLTEANU ION

DOCTORAND: Ing. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA

2

CUVÂNT ÎNAINTE

Studiul a fost efectuat pe soiuri autohtone de vita de vie, existente în colecţiile

ampelografice ale Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Vitivinicole Drăgăşani şi Staţiunii

DidacticeTâmbureşti, in perioada 2006-2008.

În executarea cercetărilor din cadrul tezei şi în elaborarea acesteia, am beneficiat

de îndrumarea de înaltă competenţă şi probitate profesională a domnului profesor Ion

Olteanu, căruia îi aduc cele mai alese multumiri pentru încrederea acordată şi pentru

timpul dedicat îndrumării acestor cercetări.

Adresez sincere mulţumiri colectivului disciplinei de Viticultură, în special

doamnei conferenţiar dr. Daniela Doloris Cichi şi domnului conferenţiar dr. Dorin

Constantin Costea, care m-au ajutat pe tot parcursul efectuării lucrărilor, oferindu-mi

sugestii preţioase în rezolvarea unor probleme pe care le-am întâmpinat în această

perioadă.

De un real ajutor mi-au fost sugestiile primite din partea domnului profesor Ion

Botu în ceea ce priveşte ameliorarea viţei de vie, îndrumarile primite din partea

domnilor profesori Mihaela Corneanu şi Gabriel Corneanu în problemele legate de

variabilitate la viţa de vie, şi nu în ultimul rând preţioasele informaţii oferite de domnii

profesori Aurel Popa şi Mihai Botu în problemele legate de biodiversitatea şi

gestionarea resurselor genetice în cadrul genului Vitis. Pentru sprijinul acordat le aduc

aceleaşi sincere mulţumiri.

Mulţumesc de asemenea conducerii S.C.D.V.V. Drăgăşani, domnului doctor

inginer Marin Seiculescu, precum şi întregului colectiv de ingineri şi tehnicieni care m-au

ajutat în efectuarea determinărilor de câmp şi laborator.

În redactarea lucrării şi corectarea ei am beneficiat de sprijinul preţios al doamnei

conferenţiar dr. Maria Dinu, căreia îi mulţumesc pentru timpul acordat. Ţin să

mulţumesc de asemenea domnei lector dr. Dorina Bonea şi doamnei conferenţiar dr.

Rodica Soare, pentru sugestiile primite în realizarea calculului statistic.

Mulţumesc tuturor colegilor şi nu în ultimul rând familiei, care m-au susţinut şi

încurajat în momentele de cumpănă.

3

CUPRINS

CAPITOLUL I. IMPORTANŢA TEMEI ................................................................ 5

1.1. Aspecte privind situaţia actuală a viticulturii pe plan mondial si în ţara noastra7

1.2. Cultura viţei de vie pe teritoriul României ....................................................... 13

1.3. Soiurile româneşti - tezaur inestimabil din punct de vedere

al resurselor genetice ..................................................................................... 20

CAPITOLUL II. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND

DESCRIEREA ŞI IDENTIFICAREA SOIURILOR DE VIŢA DE VIE .................... 22

2.1. Evoluţia cercetărilor în domeniul ampelografiei ....................................... 22

2.1.1. Sisteme de clasificare a soiurilor .................................................. 23

2.1.2. Scheme de descriere.................................................................... 29

2.1.3. Determinatoare de soiuri .............................................................. 33

2.1.4. Sisteme de codificare a caracterelor ............................................ 37

2.2. Evoluţia cercetărilor în domeniul ampelometriei .............................................. 48

2.3. Metode moderne de identificare a soiurilor de viţă de vie ............................... 53

CAPITOLUL III. MATERIAL, OBIECTIVE ŞI METODE ...................................... 55

3.1. Materialul biologic ............................................................................................ 55

3.1.1. Descrierea soiurilor luate in studiu ......................................................... 55

3.2. Obiectivele cercetărilor .................................................................................... 65

3.3. Metode de cercetare ....................................................................................... 65

3.3.1. Metoda ampelometrică ........................................................................... 66

3.3.2. Metoda descriptorilor ampelografici ........................................................ 71

3.3.2.1. Codificarea caracterelor morfologice ............................................. 73

3.3.2.2. Codificarea însuşirilor agrobiologice .............................................. 85

3.3.2.3. Codificarea însuşirilor tehnologice ................................................. 88

3.3.2.4. Codificarea descriptorilor ampelometrici........................................ 91

3.3.3. Analiza varianţei .................................................................................... 97

3.3.4. Analiza în componenţi principali ............................................................. 99

4

CAPITOLUL IV. REZULTATE OBTINUTE ............................................................ 100

4.1. Rezultate privind evaluarea descriptorilor ampelografici elementari la unele

soiuri vechi, românesti ............................................................................................ 100

4.1.1. Descriptorii prioritari .................................................................................... 105

4.1.2. Descriptorii ampelometrici ........................................................................... 122

4.2. Rezultate privind evaluarea purităţii şi tipicităţii soiurilor Haiduc şi Pandur,

în vederea conservării unui material genetic autentic şi identificării unor biotipuri

noi în cadrul acestor soiuri ..................................................................................... 138

4.2.1. Variabilitatea viţei de vie ......................................................................... 138

4.2.2. Principalele caractere morfologice şi agrobiologice ale soiului Haiduc ... 140

4.2.3. Principalele caractere morfologice şi agrobiologice ale soiului Pandur .. 142

4.2.4. Evaluarea purităţii şi tipicităţii elitelor selectate ....................................... 144

4.3. Descriptori cu capacităţi discriminante ............................................................ 163

4.4. Rezultate privind evaluarea unor însuşiri fenotipice la soiurile autohtone ...... 172

4 5. Fişele ampelografice pentru soiurile autohtone studiate ............................... 177

4.5.1. Crâmpoşie selecţionată ............................................................................... 182

4.5.2. Braghină ...................................................................................................... 185

4.5.3. Gordan ........................................................................................................ 188

4.5.4. Gordin ......................................................................................................... 191

4.5.5. Tămâioasă românească .............................................................................. 194

4.5.6. Negru moale ................................................................................................ 197

4.5.7. Negru vârtos ................................................................................................ 200

4.5.8. Băbească neagră ........................................................................................ 203

4.5.9. Fetească albă .............................................................................................. 206

4.5.10. Fetească neagră ........................................................................................ 209

4.5.11. Fetească regală .......................................................................................... 212

4.5.12. Roşioară ..................................................................................................... 215

4.5.13. Coarnă albă ................................................................................................ 218

4.5.14. Coarnă neagră ........................................................................................... 221

4.5.15. Pandur ........................................................................................................ 224

4.5.16. Haiduc ........................................................................................................ 227

CAPITOLUL V. CONCLUZII .................................................................................. 230

CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAFIE ........................................................................... 237

CURRICULUM VITAE - Limba română ............................................................... 249

CURRICULUM VITAE - Limba engleză ............................................................... 252

REZUMAT - Limba engleză ................................................................................. 255

5

CAPITOLUL I

Importanţa temei

Sectorul vitivinicol fiind considerat un domeniu de activitate de importanţă

naţională în dezvoltarea durabilă a agriculturii, se impune o atenţie deosebită în

alegerea direcţiilor de cercetare şi producţie. Strategia de dezvoltare a viticulturii în

perioada 2006-2015, prevede o pondere a soiurilor autohtone de 50% din care: 41%

soiuri albe; 50% soiuri roşii; 9% soiuri aromate.

Sortimentul tradiţional de soiuri de viţă de vie este foarte restrâns, comparativ cu

alte ţări cultivatoare, cum este Spania cu 90% soiuri autohtone, Grecia cu peste 70%

sau Italia cu peste 60%( C. Ţârdea şi colab, 1999).

Majoritatea soiurilor de viţă de vie autohtone au fost obţinute prin aplicarea

selecţiei în populaţiile locale de viţă de vie sălbatică sau la soiurile provenite din sud-

estul continentului.

În urma selecţiei naturale şi artificiale s-au fixat în cultura formele cele mai

valoroase, care au răspuns cel mai bine condiţiilor pedoclimatice specifice fiecărei zone,

dezvoltând o serie de rezistenţe la boli, dăunători, ger, s.a.

Numărul mare de soiuri, polimorfismul manifestat de viţa de vie în cultură,

numărul mare de caractere uzitate, complexitatea acestora şi neluarea în considerare a

însuşirilor agrobiologice, agrofitotehnice şi tehnologice, determină în practica

recunoaşterii soiurilor numeroase confuzii şi erori.

În acest context, descrierea soiurilor româneşti trebuie realizată după noile

norme elaborate de organismele internaţionale acreditate în acest domeniu, în vederea

evitării confuziilor şi pierderii unui fond genetic valoros.

În descrierea soiurilor, devine necesară stabilirea unui limbaj mondial comun - a

unui cod de descriere - pentru o mai bună gestionare şi conservare a genofondului

viticol existent. Aceasta s-a realizat prin elaborarea de către O.I.V., U.P.O.V. şi

I.B.P.G.R. (Bioversity), a Listei descriptorilor varietăţilor şi speciilor genului Vitis., ediţia

a 2-a (2001).

6

În această ediţie au fost integrate modificările sugerate în ,,Propunerea definitivă

de modificare a fişei OIV (147 descriptori), prezentată la a 29 sesiune a grupului

experţilor OIV (1997)”. De asemenea au fost integrate îmbunătăţirile aduse de experţii

ampelografi din cadrul proiectului European Genres CT 96 No 8 (“European network for

grapevine genetic resources conservation and characterisation”). În baza concluziilor

acestui proiect, unii descriptori au fost modificaţi, pentru a se încerca o abordare mai

obiectivă. Tot acum au fost adăugate soiuri de referinţă suplimentare, uşurând

acordarea nivelului de expresie şi au fost introduşi o serie de noi descriptori.

Descriptorii suplimentari adăugaţi au vizat caracterele ampelometrice ale frunzei

adulte, (18 descriptori), caractere ampelografice (3 descriptori), caracteristici

fitopatologice (4descriptori), izoenzome (2 descriptori) şi markeri SSR (6 descriptori).

O ajustare aproape completă a descriptorilor utilizaţi unitar de UPOV, OIV şi

IBPGR a fost un alt obiectiv care a fost atins. În acest sens un grup de lucru format din

reprezentanţi ai celor trei organisme s-au reunite în a 34-a sesiune a experţilor OIV (19

martie 2002) şi au realizat o concordanţă de 90% între descriptori, precum şi un tablou

al corespondenţelor între coduri.

Tot la propunerea partenerilor programului Genres CT 96, a fost introdusă o listă

a descriptorilor prioritari, în vederea unei caracterizări rapide a soiurilor. Această listă

cuprinde un număr de 14 descriptori, selectaţi pentru buna lor capacitate discriminantă

şi pentru faptul că sunt uşor de observat.

Introducerea în Lista descriptorilor OIV a celor 18 descriptori ampelometrici,

întregeşte metodologia de descriere a soiurilor, reconsiderând totodată metoda

ampelometrică.

Aplicarea metodei ampelometrice în descrierea şi caracterizarea soiurilor, revine

de actualitate în condiţiile dezvoltării informaticii, şi a multiplelor posibilităţi de prelucrare

a datelor, obţinându-se informaţii preţioase în legătură cu apartenenţa soiurilor la

diferite sortogrupuri, a gradului de înrudire dintre soiuri, precum şi la diferenţierea lor.

În condiţiile viticulturii actuale, când numărul soiurilor cultivate se situează în jurul

a 5000, fără a ţine cont de hibrizii interspecifici şi de sinonimiile lor (cel puţin 40.000),

necesitatea abordării unor metodologii cât mai complexe de descriere şi identificare

este pe deplin justificată.

7

1.1. Aspecte privind situaţia actuală a viticulturii

pe plan mondial şi în ţara noastră.

Datorită plasticităţii sale ecologice, viţa de vie este întâlnită în toate cele cinci

continente, fiind o cultură economică în climatele: temperat (cu variantele sale –

oceanic şi continental), subtropical (mediteranean) şi tropical.

În ultimele decenii, viticultura s-a răspândit şi spre ecuator sub forma unei benzi

cuprinse între 10˚latitudine nordică (Brazilia, Columbia, Venezuela) şi 10˚latitudine

sudică (Peru), în cadrul unor areale în care viţa de vie nu trece prin repausul relativ, sau

acesta este foarte scurt (M.Oslobeanu şi colab. 1980).

Condiţiile ecologice şi tradiţia au dus la o specializare pe direcţii de producţie, în

ţările din Europa, America şi Africa predominând soiurile pentru vin, iar în cele din Asia

cele pentru struguri de masă sau stafide.

Cele mai mari suprafeţe cultivate cu viţă de vie sunt în: Spania - 1169 mii ha;

Franţa - 867 mii ha; Italia - 800 mii ha.

Raportul Directorului General OIV, Federico Castellucci, prezentat la

Congresul mondial al viei şi vinului - Verona 2008, asupra situaţei viticulturii mondiale,

relevă evoluţia suprafeţelor ocupate cu viţa de vie în principalele ţări cultivatoare în

perioada 2001-2007. Majoritatea ţărilor menţin în cultură aproximativ aceeaşi

suprafaţă, excepţie facând China, Australia şi Argentina, care înregistrează o creştere

însemnată a suprafeţei. Cea mai mare creştere a suprafetei cultivată cu viţă de vie, o

înregistreaza China, cu peste 130 mii de ha, înfiinţate în ultimii 7 ani, urmată deAustralia

cu 34 mii ha şi Argentina cu 26 mii ha.

România înregistreză cea mai mare scădere a suprafeţei cultivată cu viţa de vie,

de la 248 mii ha în 2000 la 205 mii ha în 2007. Acestă situaţie, se explica prin faptul ca

s-a defrişat o mare suprafaţă ocupată cu hibrizi direct producători şi cu vii îmbatrânite

(tabelul 1.1).

8

Evoluţia suprafeţelor ocupate cu viţă de vie în principalele

ţări cultivatoare în perioada 2001-2007 (mii ha)

(dupa OIV)

Tabelul 1.1.

Ţara

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Spania 1211 1201.5 1207 1200 1180 1174 1169

Franţa 900 898 888 889 894 887 867

Italia 798 797 791 787 802 802 800

USA 426 415 415 398 399 406 409

China 359 421 455 460 485 490 490

Iran 301 302 300 329 338 338 525

Turcia 564 570 570 559 555 527 520

Potugalia 248 249 249 247 248 249 248

România 247 243 239 222 217 213 205

Argentina 204 208 211 213 219 223 230

Chile 181 184 185 189 193 195 197

Africa de sud 126 129 132.1 133 134 134 135

Australia 148 159 157 164 167 169 174

Moldova 155 153 149 146 147 147 147

Dimensiunile şi calitatea spaţiului viticol românesc au cunoscut modificări majore

în ultimele decenii, prilejuite atât de politicile agrare cât şi de necesitatea înlocuirii

hibrizilor direct producători cu soiuri nobile. De asemenea în perioada postfiloxerica,

ponderea soiurilor străine a crescut simţitor în defavoarea soiurilor autohtone.

După invazia filoxerei în spaţiul românesc, multe soiuri autohtone au dispărut.

Acestea au fost înlocuite cu un număr mare de soiuri străine, unele prea puţin

valoroase. Astfel s-a pierdut caracterul de unicitate al vinurilor româneşti, vinuri care

până atunci erau mult apreciate în Europa.

Urmările celor două războaie mondiale şi schimbarea de multe ori a formei de

proprietate, sunt principalele cauze ale problemelor cu care se confruntă viticultura

românească de azi.

9

,,Aşa cum alte ţări viticole de o seamă ca tradiţie cu România, precum Franţa,

Spania, Portugalia, Italia şi altele, au ştiut să-şi păstreze şi să-şi promoveze soiurile

proprii, impunându-le pe piaţa internaţională, la fel ar fi trebuit să facă şi ţara noastră.

Noi am pierdut şi soiurile tradiţionale, ne-am pierdut şi poziţia bună de pe piaţă. Şi

vinovată nu este numai istoria” (M. Isărescu - Prefaţă la lucrarea ,,Vechi soiuri

româneşti de viţă de vie” de I. Puşcă).

Evoluţia suprafeţelor cultivate cu viţă de vie şi a producţiei de struguri în

România, în perioada 1961-2007 (dupa FAO - Database -2008)

Tabelul 1.2.

Nr.

Crt

Anul

Suprafaţa

(ha)

Producţia

(t)

Anul

Suprafaţa

(ha)

Producţia

(t)

1 1961 306300 751 700 1985 249174 823 800

2 1962 300900 1 032 100 1986 241300 1 667 400

3 1963 303400 936 500 1987 220400 969 000

4 1964 312700 897 500 1988 217500 1 196 000

5 1965 312400 921 300 1989 213400 893 900

6 1966 326200 954 100 1990 223579 953 998

7 1967 333700 910 200 1991 225034 848 456

8 1968 342803 1 167 105 1992 235432 905 362

9 1969 346744 1 189 364 1993 245045 1 339 211

1 1970 292800 759 877 1994 246872 1 032 732

0 1971 345000 1 111 200 1995 248768 1 313 929

11 1972 339221 1 055 200 1996 251831 1 431 443

12 1973 334500 1 576 300 1997 255000 1 179 005

13 1974 297652 1 087 180 1998 253900 874 300

14 1975 295723 1 181 948 1999 251100 1 117 200

15 1976 298200 1 535 700 2000 247500 1 295 300

16 1977 290600 1 459 100 2001 244400 1 121 700

17 1978 289670 1 320 649 2002 233095 1 076 700

18 1979 256496 1 486 220 2003 223079 1 077986

19 1980 259206 1 236 600 2004 205381 1 230398

20 1981 256919 1 754 729 2005 170975 505 849

21 1982 254674 2 192 242 2006 187094 912 383

22 1983 255629 1 711 129 2007 184310 821 306

23 1984 252546 1 751 576 - - -

10

Între anii 1961 –1969 suprafaţa cultivată cu viţă de vie a crescut cu peste 40 mii

de hectare de la 306300 la 346744, urmată de o scădere semnificativă în anul 1970 la

292 800 ha. În 1971 s-a ajuns la suprafaţa de 345000, urmând apoi o linie

descendentă pâna în anul 1989-213400 ha, cauzată în principal de defrişarea viilor din

zona de câmpie. Începând cu 1990 suprafeţele au cunoscut o creştere continuuă până

în anii 1997 - 255000 ha (tabelul 2.2.) dar din păcate mai mult cu hibrizi direct

producători (de la 62,6 mii ha la 117,813mii). Producţia de struguri (tabelul 1.2.) a

cunoscut de asemenea modificari legate atât de suprafata cultivată, dar si de

favorabilitatea anilor, din punct de vedere climatic.

În urma aderării la Uniunea Europeană, viticultura românească beneficiază de un

real suport. Pornind de la programele SAPARD si continuând cu fondurile structurale,

România are toate premizele realizarii unei viticulturi moderne, competitive. Costurile de

înfiinţare şi întreţinere a unui hectar de viţa de vie nobilă până la intrarea pe rod, sunt

estimate de 22.000 euro, sprijinul financiar pe care îl poate primi un viticultor din

fondurile UE si din bugetul naţional fiind de circa 60 % din aceste cheltuieli.

Prin Hotărîrea nr. 1432 din 17 noiembrie 2005, Guvernul României adoptă

măsuri clare în această direcţie.

În Anexa 1 a acestei hotărâri sunt precizate mecanismele şi instrumentele de

reglementare a pieţei produselor vitivinicole şi organismele instituţionale prevăzute de

lege cu atribuţii în domeniu, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor propuse :

1. Organizaţii profesionale ale producătorilor:

- Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă - ONIV;

- Asociaţii profesionale viticole regionale.

2. Organizaţii patronale:

- Patronatul Naţional al Viei şi Vinului - PNVV.

3. Structuri cu rol în îndeplinirea atribuţiilor legate de orientarea activităţilor din domeniul

viticulturii şi vinificaţiei, precum şi pentru îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate în

realizarea producţiei vitivinicole:

- Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol - ISCTV;

11

- Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse

Vitivinicole - ONDOV;

- Oficiul Naţional al Viei şi Vinului - ONVV.

4. Instituţii de certificare şi control:

- Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi Material Săditor;

- Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară;

- Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor;

- Laboratoarele publice pentru controlul calităţii şi igienei vinului: Valea

Călugărească judeţul Prahova, Blaj judeţul Alba şi Odobeşti judeţul Vrancea.

5. Instituţie publică care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi

Dezvoltării Rurale:

- Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă - ANCA.

6. Institute de cercetare:

- Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea

Călugărească - ICDVV - Valea Călugărească;

- Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură

Ştefăneşti - INCDBH - Ştefăneşti.

*

Strategiei de dezvoltare a viticultirii in perioada 2006-2015 are ca obiective:

Scăderea vârstei medii a plantaţiilor vitivinicole pe rod: de la 23 de ani în prezent

la 17 ani în 2014.

Creşterea suprafeţelor apte să producă vin DOC: de la 15.000 ha la 30.000 ha

Direcţiile de producţie a vinului să reprezinte o pondere în suprafaţa viticolă

astfel: soiuri pentru vinuri albe: de la 70% la 46%; soiuri pentru vinuri roşii: de la

23% la 45%; soiuri pentru vinuri aromate: de la 7% la 9%.

Ponderea din totalul producţiei de vin, pe clase de calitate, să reprezinte: vin de

masă: de la 70% la 42%; vin de masă cu indicaţie geografică: de la 20% la 31%;

vin cu denumire de origine controlată: de la 10% la 27%.

Ponderea în cultură a soiurilor de vin:

- soiuri autohtone - 50%, din care:a) 41% soiuri albe; b) 50% soiuri roşii; c) 9%

soiuri aromate;

12

- soiuri străine - 50%, din care: a) 40% soiuri albe; b) 50% soiuri roşii; c) 10%

soiuri aromate.

Creşterea producţiei de vin de la 5,3 milioane hectolitri la 8 milioane hectolitri.

Creşterea consumului pe cap de locuitor de la 22,3 l la 37,0 l.

Defrişarea în perioada 2007-2014 a 30.000 ha HPD din arealele viticole în

extravilanul localităţilor.

Adoptarea unui program de restructurare-reconversie a plantaţiilor viticole,

corelat cu sursele de sprijin financiar din buget MAPDR, SAPARD, UE şi cu

sursele proprii ale viticultorilor.

Multiplele distincţii (medalii, diplome) câştigate în ultimii ani la concursurile

naţionale şi internaţionale de soiurile româneşti, sunt garanţia calităţii spaţiului viticol

românesc.

În anul 2005, la ediţia a doua a concursului de vinuri organizat de A.D.A.R., 49

de probe au primit medalii de aur şi argint, dintre care amintim: Agricola Ştirbei-

Crâmpoşie 2004 – Argint; Cramele Halewoo - Fetească regală 2003 – Aur;

Cramele Recaş - Fetească regală 2005 - Aur; I.C.D.V.V. Călugarească-

Fetească neagră 2001 – Aur; SC JidveiSRL, Fetească albă 2002-Aur; SC VINIA Iaşi-

Fetească albă 2005 – Aur; SC VINCON Vrancea –Tămâioasă românească 2000 –

Aur.

La editia 2007 a CMB (Concours Mondial de Bruxelles), cel mai mare concurs de

vinuri şi spirtoase din lume, vinurile româneşti au reuşit să obţină patru medalii - o

medalie de aur şi trei de argint: Tămâioasă de Cotnari- 2005 a obţinut Medalia de aur,

iar vinurile Chardonnay 3 Hectare Murfatlar, Chardonnay - Sole de Recaş 2006 şi

Byzantium Rosso di Valachia - 2005 au fost distinse cu Medalii de argint.

La cea de-a V-a ediţie a Concursului Internaţional de Vinuri de la Bucureşti care

a avut loc în perioada 8 - 11 mai 2008 sub Patronajul Organizaţiei Internaţionale a Viei

şi Vinului (OIV), vinurile româneşti din recolta anului 2007 au obţinut 51 de medalii

(68%), ceea ce confirmă creşterea constantă a calităţii din ultimii ani a vinurilor

româneşti.

http://www.concoursmondial.be/concours-mondial/wijn-nl/cmb_page.asp?pag_id=15&lng_id=EN

13

,,Vinul a fost acceptat de curând ca produs strategic, fiind recunoscut de către

toţi cei implicaţi in industrie - de la cercetători, viticultori, producători, comercianţi şi

specialişti în marketing şi până la autorităţile statului - ca un inegalabil vector de

imagine pentru ţara de origine. După cum se ştie, vinul se numără printre foarte puţinele

bunuri purtând menţiunea "Produs în Romania", care ajung în rafturile magazinelor din

cele mai îndepărtate colţuri ale lumii şi vin în contact direct cu potenţialii consumatori.

Nu trebuie uitată legatura intrinsecă dintre brand-ul vinurilor româneşti şi brand-ul de

ţară, precum şi modul în care ele se potenţează reciproc” (Vasile Zarnoveanu citat de

Petre Calin Mocanu).

1. 2. Cultura viţei de vie pe teritoriul

României

România este una dintre puţinele ţări ale lumii care se poate mândri cu o tradiţie

multimilenară în cultura viţei de vie. Descoperirile arheologice din ţara noastră atestă

urme de activitate viticolă de peste cinci mii de ani. Apariţia cosoarelor geto-dacice

(unelte necesare dirijării rodirii viţei de vie), cu multe secole înainte de creştinism,

demonstrează starea evoluată a culturii viţei de vie pe teritoriul Daciei. Ea dăinuie aici

de mii de ani, ca şi populaţia din această zonă.

În regiunile care astăzi formează spaţiul românesc, viţa de vie creştea sălbatică.

Specia Vitis silvestris, autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei

viţe dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creştine, documente antice informează

că agathârşii, populaţie care trăia în ţinuturile de sus ale Văii Mureşului era renumită

prin vii întinse.

Istoricul Gustave Glotz remarca, încă din anul 1925, în volumul ,,Civilisation

Egeenne”: ,,Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, viţa de vie a format

bucuria popoarelor preistorice”. Chiar tradiţiile mitologice ale Greciei antice atribuie

tracilor şi pelasgilor introducerea viţei de vie în Hellada. ,,Războinicii greci s-au dus în

Thracia să găsească vinul”, se spune într-un vers din Iliada lui Homer.

14

Mai târziu, poetul latin Ovidiu descrie modul în care geto-dacii practicau

viticultura şi concentrarea vinului prin îngheţare, obţinând ceea ce astăzi se numeşte

coniac.

Când legiunile lui Traian au năvălit în Dacia, ele au găsit aici o viticultură

înfloritoare. Faptul este ilustrat de medalia bătută de împăratul roman în onoarea

victoriei asupra lui Decebal, în care Dacia este simbolizată printr-o femeie aşezată pe o

stancă, în faţa căreia doi copilaşi ţin în mâini ciorchini de struguri şi spice de grâu,

semnul bogăţiei ţării.

În tradiţiile mitologice chineze, se consideră că viţa de vie a fost adusă în China

din Dacia preistorică.

*

Sub aspect istoric viticultura românească cuprinde trei etape: prefiloxerică,

filoxerică şi postfiloxerică.

Viticultura prefiloxerică. Pe meleagurile ţării noastre, primele semne de

activitate viticolă primitivă apar cu 3000 de ani î.d.Ch., când băştinaşii s-au aşezat în

locurile stabile şi practicau agricultura (Teodorescu I. C., 1966). Trecerea la cultivarea

viţei de vie a avut loc în epoca fierului, când s-au realizat primele cosoare dacice în

Moldova, Alba-Iulia, pe Târnave, în Oltenia etc.

Mărturii scrise despre viticultura Daciei avem de la Strabo (65 î.d. Ch. - 23

d.Ch.), care afirmă că Burebista a luat unele măsuri de defrişare a suprafeţelor viticole.

Ipoteza că, măsura luată de rege a fost dictată de excesul consumului de vin, dăunător

sănătăţii şi securităţii poporului, nu este pe deplin justificată. Viţa de vie nu ocupa o

suprafaţă atât de mare şi producţia nu era atât de ridicată încât să constituie o

primejdie serioasă. Ea se justifică pe deplin dacă ne referim la credinţa acestui popor

că vinul îl face pe om să uite legăturile cu Zamolxe, cu lumea spirituală din care a venit.

Pentru daci, existenţa pământească era chinuitoare. Naşterea era întâmpinată cu

plânsete şi bocete. De aceea, ei tânjeau după existenţa spirituală de după moarte, şi tot

ceea ce considerau că le întunecă amintirea originii lor era socotit ca rău. Deci, ordinul

de defrişare are mai mult semnificaţia unei măsuri cu caracter religios, ceea ce se

deduce şi din intervenţia lui Deceneu, marele preot, sfătuitor al lui Burebista în această

problemă, şi ne conduce la considerentul că în timpul lui Burebista s-a tras linia de

15

separare dintre două epoci ale viticulturii de pe aceste meleaguri. Epoca anterioară este

cea în care cultura viţei de vie are semnificaţii religioase, cu o întindere minimă, iar a

doua, în urma pătrunderii atitudinii grecilor şi romanilor, are semnificaţia pe care i-o dăm

şi astăzi. De aceea, era firesc ca ordinul lui Burebista să nu fi fost executat, iar

viticultura să se dezvolte din ce în ce mai mult.

O dovadă în plus o reprezintă şi emiterea medaliei "Dacia felix" după cucerirea

Daciei de către romani. Pe medalie Dacia este înfăţişată în chip de femeie, care stă pe

o stâncă, şi căreia doi copii îi aduc: unul un strugure şi celălalt un spic de grâu, dovadă

a existenţei şi a gradului de dezvoltare a acestor activităţi agricole.

La venirea lor în Dacia, romanii au găsit o viticultură bine dezvoltată pe care ei

au extins-o şi au îmbogăţit-o cu soiuri noi şi metode încă necunoscute de daci. De altfel,

romanii veniţi în Dacia nu au făcut altceva decât să continue, cu mijloace noi,

dezvoltarea viticulturii de aici.

În perioada migrării popoarelor, localnicii s-au retras de la şes pe dealuri şi în

depresiuni intramontane, continuând să cultive viţa de vie, dar pe areale mai restrânse.

De aceea, după unii istorici, cultivarea viţei de vie în zonele submontane ar fi constituit

însăşi rezistenţa populaţiei daco-romane (Pârvan V., 1926).

Dovada că viţa de vie se cultiva la N, E şi V de Carpaţi o constituie şi faptul că

la venirea ungurilor în Transilvania, sub regele Arpad, aceştia au găsit plantaţii întinse

de viţă de vie, din rândul cărora ceva mai târziu, regele Bela al IV-lea avea să facă

donaţii mânăstirilor, pe seama băştinaşilor (valahii) care le lucrau (Teodorescu I.C.,

1966).

Începând cu secolul al XIV -lea viticultura, ca activitate, apare tot mai frecvent,

în documentele istorice ale vremii. Astfel, domnitorul Alexandru cel Bun, instituie

funcţiile de paharnic şi de pârcălab pentru vinurile de la Cotnari. Ştefan cel Mare a

încurajat cultura viţei de vie, în mod deosebit pe cea de la Cotnari, unde se crede că a

contribuit nemijlocit la îmbunătăţirea sortimentului local prin introducerea în cultură a

soiurilor Fetească albă şi Grasă pe care le-a cunoscut în Transilvania, cu ocazia unei

vizite făcute regelui Matei Corvin al Ungariei (Oprea St., 1995 citat de Olteanu şi

colab 2002).

16

O caracteristică generală a viticulturii din ţara noastră dinaintea apariţiei filoxerei

constă în aceea că în perioada respectivă au fost statornicite majoritatea soiurilor

locale; s-au alcătuit pentru fiecare podgorie sortimente proprii, formate prin asocierea

mai multor soiuri, despre care Teodorescu I.C. (1943) afirma că ,,erau atât de înţelept

concepute", încât se poate crede că este aproape imposibil de a se reface starea de

odinioară a viticulturii.

Înmulţirea viţei de vie se realiza, aproape în exclusivitate, prin butaşi cu plantare

directă în câmp, câte doi la o groapă, fără înrădăcinare prealabilă. Tehnologia de

cultură poate fi considerată relativ simplă, cu sistem de tăiere scurt sau lung, după

fertilitatea solului şi desimea de plantare, iar prevenirea şi combaterea bolilor şi

dăunătorilor nu ridicau mari probleme, deoarece multe din cele cunoscute astăzi nu

existau la vremea respectivă în ţara noastră.

Viticultura în etapa invaziei filoxerei. Primele viţe filoxerate au fost în Franţa

în anul 1863. Începutul decăderii viticulturii franceze nu a impresionat pe podgorenii

români, care au continuat ritmul plantărilor, considerând filoxera o problemă locală şi în

acelaşi timp trecătoare.

Din informaţiile existente rezultă că pe la 1864 viticultura era dezvoltată numai

pe terenurile în pantă, care reprezintă şi acum locurile cele mai renumite pentru

obţinerea vinurilor. Pe aceste terenuri, în podgoriile şi centrele viticole importante se

cultivau puţine soiuri, formând sortimente precise şi foarte valoroase. Astfel, la

Drăgăşani se cultiva: Crâmpoşia, Braghina, Gordanul, Tămîioasă românească; la

Odobeşti: Galbenă de Odobeşti, Plăvaia; la Nicoreşti: Băbească neagră; pe Târnave:

Fetească albă şi Fetească regală; la Alba Iulia: Feteasca albă; la Miniş: Cadarca; pe

nisipurile din stânga Jiului: Roşioară, Berbecel şi Parmac (pentru vinurile albe), Negru

vârtos, Negru moale şi Băbească neagră (pentru vinurile roşii).

Vinurile care se obţineau erau cunoscute şi căutate peste hotare. Erau cerute

îndeosebi vinurile de Cotnari, Uricani, Odobeşti, Huşi şi Nicoreşti din Moldova; de

Oreviţa, Golul Drîncei şi Drăgăşani din Oltenia; de Sarica-Niculiţel, Bădila din Dobrogea;

de Dealul Mare şi Ştefăneşti din Muntenia; de Alba Iulia, Ighiu, Telna, Cricău, Lechinţa,

Niraj, Ghioroc şi de Pîncota din Transilvania. Se cunoşteau şi rivalizau cu coniacurile

franceze, coniacurile de Ulmeni din Muntenia şi cele de Berheci din Moldova. Se

17

exporta vin în Rusia, Polonia, Austro-Ungaria, Italia, Germania, Franţa, Turcia şi Egipt.

La Iaşi toate statele străine dispuneau de consulate pentru exportul de vinuri.

În legătură cu data apariţiei filoxerei în România, deţinem referinţe că a apărut

la sud şi est de Carpaţi, unde a fost sesizată în anul 1884, după 20 de ani de la apariţia

ei în Franţa. Există însă informaţii că filoxera pătrunsese în România chiar din 1880 şi în

jurul Aradului (Mihalca, 1990 - citat de Olteanu si colab. 2002).

Sesizările insistente făcute în 1884 au determinat instituirea unei comisii care a

constatat existenţa unor focare de filoxeră în podgoria Dealul Mare, la Bucov, Valea

Călugărească şi Scăieni. Pentru stingerea acestor focare şi a altora , comisia a stabilit

necesitatea împrejmuirii lor cu şanţ în care să se introducă petrol, scoaterea şi arderea

viţelor, introducerea în gropile rezultate prin scoaterea viţelor a unui amestec de

funingine sau cenuşă de lemn, calcar sulfuros şi alcool amilic şi baterea pământului cu

maiul (Nicoleanu, 1898). Scoaterea şi arderea viţelor au produs însă nemulţumiri, care

au determinat recomandarea ulterioară a întrebuinţării naftalinei şi a sulfurii de carbon,

dar rezultatul a fost acelaşi, aplicarea lor fiind inoperantă. De aceea, la 3 ani după

sesizarea filoxerei, în 1887 s-a constatat că această insectă a distrus 6493 ha, în

majoritate situate în podgoria Dealul Mare. Au fost însă atinse şi podgoriile din zona

Buzăului şi din sudul şi centrul Moldovei. Suprafaţa de viţă de vie distrusă a crescut

apoi şi mai mult, ajungând în anul1888 la 24.995 ha, în 1889 la 29.064 ha, în 1890 la

30.464 ha, în 1895 la 44.310 ha iar în anul 1898 la 52.000 ha (Nicoleanu, 1898).

Ritmul de distrugere, din ce în ce mai viu, a condus la concluzia că în timp de 10 ani

întreaga suprafaţă de încă 137.000 ha va fi distrusă (Teodorescu , 1937-1948).

Filoxera distrugând plantaţiile vechi, în afară de cele de pe nisipuri, a distrus şi

tot ceea ce s-a concretizat sub formă de sortimente timp de secole. Ea a făcut să se

rupă legătura cu tradiţia, care devenise lege pentru viticultorii noştri. Un puternic spirit

de înnoire şi-a făcut loc, dar nu sub impulsul unei căutări ci al unei dezorientări

caracteristică momentelor de panică şi, în plus, n-au lipsit nici profitorii. Aceştia, în

dorinţa lor nelimitată de câştig, nu încetau să facă propagandă pentru toate soiurile.

Hibrizii şi soiurile străine, încă necunoscute de viticultorii noştri, erau prezentate în

culorile cele mai vii şi mai promiţătoare. Organele de îndrumare, foarte puţine la număr,

ajutate de specialişti străini, lipsiţi de experienţa locală a soiurilor străine şi a hibrizilor,

18

dar încrezătoare în propaganda care s-a făcut în Apus, n-au opus rezistenţă înlocuirii

vechilor sortimente cu soiurile importate, mai ales din Franţa. Chiar dacă s-au

înregistrat unele atitudini de rezistenţă, ele au fost copleşite de neputinţa prezentării

materialului săditor altoit autohton în timp util, în cantitatea cerută şi la preţ convenabil.

Refacerea patrimoniului viticol de la sud şi est de Carpaţi a început după patru

ani de la data când a fost sesizată oficial filoxera, adică în 1888. Ţara era la numai 10

ani de la dobândirea independenţei, dispunea de doar doi specialişti în această

problemă, iar ministerul de resort nu putea influenţa prea mult situaţia, lipsindu-i

creditele necesare, experienţa şi posibilitatea de a produce material săditor rezistent la

filoxeră, verificat în condiţiile pedoclimatice de la noi şi controlat. De aceea, primul

material săditor întrebuinţat era din import, constituit din hibrizi producători direcţi şi viţe

altoite din soiuri străine, iar viticultorii au fost lăsaţi să se descurce cum puteau.

Un an mai târziu, în 1889, s-au înfiinţat două pepiniere: la Strehaia (regiunea

Oltenia) şi la Ţintea (regiunea Ploieşti), care pe lângă rolul de a produce material

săditor îl mai aveau şi pe acela de a urmări comportarea hibrizilor producători direcţi şi

a portaltoilor importaţi în condiţiile de cultură de la noi din ţară.

A urmat apoi dezamăgirea determinată de calitatea recoltelor obţinute de la

hibrizi, care a provocat o stare de nemulţumire. Această rezervă a putut fi manifestată

numai de cei ce dispuneau de puterea economică de a-şi procura, cu sau fără credite,

viţe nobile altoite. Ceilalţi, fie au continuat să întrebuinţeze producători direcţi, fie au

renunţat a mai reface plantaţiile viticole distruse de filoxeră. Deci, la puţin timp după ce

a început refacerea patrimoniului viticol distrus de filoxeră, s-au profilat trei atitudini

diferite. Cei mai mulţi au renunţat la acţiunea de refacere. În locul a 128.428 ha, cîte au

fost înregistrate în 1899 (inclusiv cele distruse de filoxeră), în anul 1916 erau numai

82.349 ha, sub 95.876 ha cât era suprafaţa viticolă în anul 1864, înainte de votarea

primei legi pentru împroprietărirea ţăranilor. De aici se poate trage concluzia că, tocmai

împroprietăriţii din 1864, cărora li se datoreşte cel mai mult creşterea suprafeţei viticole

între anii 1864 şi 1899, fiind cei mai lipsiţi de forţă economică şi fără tradiţie în cultivarea

viţei de vie au renunţat la acţiunea de refacere. Ceilalţi, dispunând de o mai mare

putere economică şi fiind legaţi de viticultură prin tradiţie, n-au renunţat şi, în cele mai

multe cazuri, la refacere au întrebuinţat viţe nobile altoite, pentru că cele 82.349 ha,

19

câte existau în 1916, erau "în majoritate" ocupate cu viţă de vie altoită (Teodorescu

I.C., 1937 – 1948, citat de Olteanu şi colab 2002).

Viticultura postfiloxerică. Împroprietăririle care au avut loc după reforma

agrară din 1919, ca urmare a demagogiei politice, deveneau definitive numai după ce,

într-un cadru festiv, ministrul agriculturii sau subsecretarul lui de stat, înmânau titlurile

definitive. Până atunci erau valabile titlurile provizorii, dar acestea nefiind definitive,

împroprietăriţii erau mereu deplasaţi de pe loturile stabilite iniţial, în funcţie de

apartenenţa lor politică şi de partidul care guverna. De aceea, împroprietăriţii, care încă

nu primiseră titluri definitive, n-au găsit altă posibilitate de a reacţiona decât plantând

viţe din soiurile de hibrizi producători direcţi, aceasta fiind cea mai ieftină şi mai rapidă

cale de definitivare a împroprietăririi. Deci, marea majoritate a suprafeţelor de hibrizi

producători direcţi apărute după dezastrul produs de filoxeră nu sunt rezultatul acţiunii

de refacere a celor distruse, deoarece cei care au extins viticultura între anii 1864 -

1899, în general, au abandonat această preocupare. Apoi, este necesar să se

sublinieze că, cei mai mulţi viticultori care şi-au refăcut viile au întrebuinţat soiuri nobile,

altoite, importate sau produse în ţară. De aceea, viticultura noastră a apărut după

dezastrul produs de filoxeră ca un mare organism multicolor, împestriţat cu o valoare

economică mult sub cea care a fost şi a putut să fie, iar situaţia creată atunci nu s-a

putut şterge încă în întregime.

La situaţia prezentată se adaugă efectul crizei economice din anii 1929 - 1933,

care a generat decăderea viticulturii româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima

jumătate a secolului al XX-lea. O asemenea situaţie a impus pentru prima dată

intervenţia statului, concretizată prin înfiinţarea în cadrul Ministerului Agriculturii şi

Domeniilor a Direcţiei Viticulturii (1926), organism care a militat în prima etapă pentru

completarea şi unificarea legislaţiei viticole, înfiinţarea primelor staţiuni de cercetare în

domeniu, având ca obiectiv de început precizarea sortimentului de soiuri pentru fiecare

zonă de cultură şi podgorie, prin înfiinţarea de colecţii ampelografice şi studierea

acestora.

În etapa postfiloxerică viticultura românească a fost refăcută, tehnicile viticole s-

au dezvoltat prin introducerea de noi soiuri, prin mecanizare şi folosirea

îngrăşămintelor, pesticidelor, erbicidelor şi utilizarea rezultatelor cercetării ştiinţifice. A

20

luat fiinţă Secţia de Viticultură în cadrul I.C.A.R.- ului, şi a fost fondată prima revistă de

ştiinţă şi practică viticolă, ,,România viticolă”; au fost înfiinţate unităţi mari de producţie

viticolă; s-a lărgit baza de cercetare, îndrumare tehnico-ştiinţifică prin noi staţiuni de

cercetare coordonate de Institutul de Cercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea

Călugărească (1968); s-a lărgit reţeaua de unităţi specializate pentru pregătirea

cadrelor de tehnicieni şi s-au înfiinţat 5 facultăţi pentru pregătirea inginerilor horticultori

la: Bucureşti, Iaşi, Craiova, Timişoara şi Cluj-Napoca (Olteanu I. şi colab 2002).

1.3. Soiurile româneşti - tezaur inestimabil din

punct de vedere al resurselor genetice.

Fiind una dintre cele mai vechi specii cultivate, viţa de vie prezintă o mare

diversitate genetică. Pe plan mondial sunt peste 14 000 mii de soiuri, fiind conservate

intre 7000 şi 8000 în colecţii ampelografice. În majoritatea cazurilor, colecţiile sunt

amplasate în 2-3 centre, cu condiţii ecologice diferite, fiind studiat comportamentul

accesiunilor în diferite zone şi evitându-se pierderile de material biologic, datorat unor

calamităţi naturale sau atacului masiv al unor boli şi dăunători ( Vasile Ghidra şi colab.

2004).

În colecţiile de viţă de vie, pe lângă conservarea resurselor genetice, se

urmăreşte efectuarea unor studii şi investigaţii amănunţite în vederea descrierii

genotipurilor şi fundamentării unor baze de date într-un limbaj internaţional.

Sortimentul tradiţional românesc este alcătuit din soiuri aparţinând Proles

pontica, Subproles balcanica, soiuri ce au ca loc de origine bazinul Marii Negre. O parte

din soiuri sunt considerate autohtone, deoarece ele sunt cultivate de secole în

podgoriile din ţara noastră, provinind din zona Caucazului, Proles pontica, Subproles

georgica. Soiurile pentru struguri de masă fac parte din Proles orientalis, ele fiind

formate în bazinul Mării Caspice sau Asia Mica şi au fost aduse în urma diverselor

evenimente sociale de populaţia din aceste zone.

Numărul soiurilor de viţa de vie este greu de precizat, multe fiind pierdute de-a

lungul timpului si creându-se altele noi. Din acest motiv se impune inventarierea,

21

evaluarea şi conservarea soiurilor existente, atât la nivel naţional cât şi internaţional,

evitându-se astfel eroziunea genetică.

În cadrul Oficiului internaţional al Viei şi Vinului s-a elaborat rezoluţia privind

acordarea suportului necesar pentru continuarea eforturilor de menţinere a

germoplasmei genului Vitis. S-a precizat de asemenea necesitatea identificarii şi

diferenţierii tuturor soiurilor şi genotipurilor de viţa de vie (prin diferite metode),

standardizarea informaţiilor şi realizarea unei colaborări internaţionale, pentru

sistematizarea colectărilor şi depozitării resurselor genetice (Vasile Ghidra şi colab.

2004).

Deşi colecţiile de câmp, înfiinţate cu plante înmulţite vegetativ, vor constitui şi în

viitor fondul de germoplasmă de bază, biotehnologiile moderne vor garanta siguranţa

conservării în condiţii de securitate maximă

În ultimul secol, în special după distrugerea viilor româneşti de către filoxeră,

viticultorii români au introdus în cultură şi multe soiuri străine, alegându-le cu timpul pe

cele mai valoroase, care s-au adaptat cel mai bine la condiţiile naturale ale ţării noastre.

Astfel, soiurile Chardonnay, Sauvignon blanc, Riesling italian, Traminer roz, Pinot noir,

Merlot, Cabernet Sauvignon etc, contribuie din plin la îmbunătăţirea şi diversificarea

paletei de vinuri româneşti. Cu toate acestea, interesul naţional obligă să existe un

echilibru între plantaţiile cu soiuri româneşi şi cele străine, prioritate având cele

autohtone.

În prezent, în spaţiul românesc au mai rămas aproape 30 de soiuri autohtone,

care prin unicitatea lor, sunt un bun de preţ al patrimoniului naţional: Fetească neagră,

Negru de Căusani, Babească neagră, Ardeleancă, Galbenă de Odobeşti, Grasă de

Cotnari, Crampoşie, Frâncuşe, Iordană, Fetească albă, Negru moale, Negru vârtos,

Braghină,Gordanul, Gordinul, etc.

Majoritatea soiurilor de viţa de vie autohtone au fost obţinute prin aplicarea

selecţiei in populaţiile locale de viţă salbatică sau la soiurile provenite din sud-estul

continentului. In urma selectiei naturale si populare s-au fixat in cultura formele cele mai

valoroase care au răspuns cel mai bine conditiilor pedoclimatice specifice fiecarei zone,

dezvoltând o serie de rezistenţe la boli, dăunători, ger, s.a.

22

CAPITOLUL II STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR

PRIVIND DESCRIEREA ŞI IDENTIFICAREA

SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE.

2.1. Evoluţia cercetărilor în domeniul

ampelografiei.

Numărul mare de soiuri existente în cultură necesită elaborarea unei metodologii

cu elemente suficiente de identificare, cu ajutorul cărora acestea să fie descrise şi

diferenţiate.

Stabilirea unei metodologii unitare în studiul ampelografic, ajută la aprecierea

valorii soiurilor după criterii unice, la compararea caracterelor şi însuşirilor sortimentului

cultivat, la evitarea confuziilor dintre unele soiuri apropiate şi eliminarea numeroaselor

sinonimii, la gruparea soiurilor după criterii raţionale, la zonarea judicioasă a

sortimentului şi la fundamentarea măsurilor agrotehnice aplicate unui anumit soi.

Partea cea mai dificilă a metodologiei o constituie alegerea caracterelor tari şi a

însuşirilor nu prea numeroase, care să asigure identificarea relativ uşoară a soiurilor.

Un timp foarte îndelungat descrierile ampelografice s-au făcut în cadrul ştiinţelor

naturii şi al stiinţelor aplicate. Ca urmare a evoluţiei cunoştinţelor empirice şi a

dezvoltării ştiinţelor, cunoştinţele ampelografice au evoluat de la descrieri simple

nesistematice, bazate pe observaţii întâmplătoare şi superficiale, la descrieri din ce în

ce mai complexe şi mai concrete (I. Poenaru 1970).

În succesiunea şi dezvoltarea istorică a ampelografiei apar câteva etape

distincte:

etapa ampelografiilor locale şi regionale;

etapa colecţiilor (Chaptal,Rovasenta, Mendola şi altele);

etapa ampelografiilor universale (Viala şiVermorel);

etapa ampelografiilor naţionale;

23

etapa actuală, caracterizată prin conjugarea eforturilor pe plan

internaţional în realizarea colecţiilor ampelografice universale, al băncilor

de gene, al conservării germoplasmei existente sub diferite forme.

Studiul soiurilor de viţă de vie necesită o sferă largă de cunoaştere, întrucât se

referă la stabilirea caracterelor botanice, a însuşirilor biologice, la caracterizarea

tehnologică şi în final la cea agroeconomică. Pentru ca datele obţinute să aibă valoare

stiinţifică şi utilitate practică, se impune folosirea unei metodologii adecvate specificului

viţei de vie, cu nu număr imens de soiuri supuse variabilităţii fenotipice.

Studiile întreprinse în ampelografie de-a lungul timpului pot fi împărţite după

metodologia de lucru abordată, în patru categorii :

sisteme de clasificare;

scheme de descriere;

determinatoare de soiuri ;

sisteme de codificare.

2.1.1. Sisteme de clasificare a soiurilor.

Numeroşi cercetători au încercat să clasifice, în interiorul familiei Vitaceae,

soiurile de viţă de vie după criterii botanice, folosind pentru aceasta caracterele

cantitative sau calitative mai expresive.

Clasificarea soiurilor s-a făcut luându-se în considerare diferite criterii

morfologice, anatomice, fenologice, ecologice şi fiziologice (Ampelografia RSR).

Linne, în 1753 a grupat viţele din Europa şi Asia într-o singură specie - Vitis

vinifera L. Tot atunci a vrut să separe soiul Chasselas cioudat, în specie aparte, sub

denumirea de Vitis lacinioza L, dar s-a dovedit a fi o manifestare recesivă de heterofilie

a soiului Chasselas din care provine şi varietatea cioudat.

Cristian A. Frege (1804) a fost primul ampelograf care a încercat sa clasifice

soiurile de viţă de vie pe clase după forma, culoarea şi mărimea boabelor. Fiecare

clasă este divizată în subordine, în funcţie de culoarea boabelor, iar acestea la rândul

lor sunt împărţite în secţiuni, după mărimea boabelor. Sistemul propus de C. Frege are

mai mult valoare istorica, negăsindu-şi utilizarea în practică.

24

Lamprecht von Babo (1843) este adeptul unui sistem de clasificare practic

pentru recunoaşterea soiurilor. El foloseşte clasificarea concepută de C.A Frege şi S.

de Rojax Clemente, împărţind soiurile în primul rând după forma boabelor, apoi după

pubescenţa frunzelor, după forma dintelui terminal al lobului median şi mai departe

dupa diferite alte caractere. Întreaga clasificare este prezentată în tabele sinoptice,

descriind 300 de soiuri, fără a fi putut identifica complet sinonomiile lor, unele

repetându-se sub diferite denumiri.

Simon de Rojas de Rubio y Clemente (1807) în lucrarea ,,Ensaye”

(Încercarea), realizează o clasificare a 119 soiur din Andaluzia, după un plan de

descriere botanică, completat de un indice etimologic şi însoţit de o cheie de

determinare a soiurilor. Criteriul morfologic de clasificare îl constituie pubescenţa

frunzelor, împărţindu-le în două clase: soiuri cu frunze glabre sau peroase şi soiuri cu

frunze scămoase. Clasele sunt apoi împărţite în 15 triburi şi varietăţi izolate, cărora le

atribuie pe lângă numele popular şi un nume latin (tabelul 2.1).

Sistemul de clasificare al soiurilor de viţă de vie propus

de S. de Rojas Clemente. (dupa Liliana Rotaru 2000)

Tabelul 2.1

Clasa Tribul Denumirea populară Denumirea latină

Soiuri cu frunze scămoase I Listanes Forenses

II Oalominos Fissiles

III Mantuos Perisiles

IV Jaones Duracinae

V Mollares Helvolae

VI Albillos Dapsiles

Varietăţi izolate

Soiuri cu frunze peroase sau

glabre

VII Ximenecias Ximeneciae

VIII Perrunos Flaventes

IX Vigiriegos Prostratae

X Agraceros Oxicarpae

XI Ferrares Pergulanae

XII Tetas de vaca Bumasti

XIII Gabrieles Oleagineae

XIV Datileras Dactylis

XV Muscateles Apinae

Varietăţi izolate

În 1828 Johan METZGER propune o nouă clasificare după dimensiunile

boabelor, asemămatoare celei introduse de C.A. Frege (1804), precizând în plus

25

diametrul boabelor care este exprimat într-o unitate de măsură numită ,, linea” = 3 mm

(tabelul 2.2).

Sistemul de clasificare al soiurilor

de viţă de vie propus de Johan METZGER (dupa Liliana Rotaru 2000)

Tabelul 2.2.

Clasa Ordinul Marimea boabelor Diametrul boabelor

I

Boabe sferice

1 boabe mari 6-7l (18-21mm)

2 boabe mijlocii 5-7l(15-21)

3 boabe mici 3l/2-5l(10,5-15)

II

Boabe alungite

1 boabe mari ø long-6-10l(18-30mm)

ø trans-4-7l(12-21mm)

2 boabe mijlocii ø long-5-7l(15-21mm)

ø trans-3 ½-4 1/2l(10,5-

13,5mm)

3 boabe mici ø long-3 ½-5l(10,5-15mm)

trans-3-4l(9-12mm)

G. Liegel (1841) a împărţit soiurile după desimea boabelor pe ciorchine în două

clase, iar clasele în câte două ordine. Metoda a fost curând abandonată din cauza

confuziilor produse în sistematică.

A. Odart propune un sistem de clasificare în cinci secţiuni, corespunzătoare la

cinci epoci de maturare despărţite de un interval de 10 zile, fiecare secţiune fiind

subdivizată în grupe după culoarea strugurilor (tabelul 2.3).

Sistemul de clasificare al soiurilor de viţă de vie propus de A. Odart

(dupa Liliana Rotaru 2000)

Tabelul 2. 3. Epoca Culoarea boabelor Exemple

I Boabe negre Madeleine viollete d’Hongrie

Boabe albe Precoce de Malingre

II Boabe negre Gamai

Boabe gri sau roşii Pinot gris,Chasselas Tramonmtane

Boabe albe Lignin

III Boabe negre Merlot

Boabe de culoare intermediară Ceauş

Boabe albe Aligote

IV Boabe negre Malbec

Boabegri sau violete Traminer

Boabe albe Blanche

V Boabe negre Mourvedre

Boabegri sau violete Clarette, Mauzac

Boabe albe Risling italian

Tot pe caracterele morfologice ale bobului, Franz TRUMMER (1841), elaboreaza

un sistem de clasificare în funcţie de forma boabelor, împărţit în trei ordine, subdivizate

în 3 subordine, după mărime.

26

F.A.Kolenati (1846) a făcut prima clasificare genealogică, legând viţa roditoare

de cea sălbatică şi împarţindu-le în două subspecii: Vitis vinifera anebophylla, lipsită de

pufozitate sau scame şi Vitis vinifera trichophylla cu pufozitate pronunţată. A împărţit

mai departe viţele în patru clase după gradul de pufozitate, apoi în două grupe după

culoarea nervurilor şi a lăstarilor şi în alte diferite subgrupe după culoarea şi forma

boabelor. Dolnal (1860) a clasificat soiurile în grupe naturale, stabilind două clase: viţe

cu frunze lucioase şi viţe cu frunze pufoase, pe care le subdivide mai departe în

subclase după marimea boabelor şi în alte două şi trei ordine, după culoarea strugurilor.

Se poate spune că în perioada prefiloxerica încercările de clasificare a soiurilor

au avut în vedere mai mult strugurele, fiind considerat principalul organ ampelografic.

În perioada filoxerică, atenţia ampelografilor este îndreptată asupra studiului

viţelor americane, folosite ca portaltoi, dar şi a viţelor europene folosite în scopul

refacerii viticulturii.

La Congresul de la Viena din anul 1873 s-a propus stabilirea unei mononimii a

soiurilor existente, luându-se ca bază denumirea de origine, şi întocmirea unui catalog

ampelografic general, care să fie completat pe măsura studiilor ce se vor intreprinde.

Tot aici a fost aleasă Comisia ampelografică internaţională, care s-a întrunit anual până

în 1882. La sesiunea din Budapesta (1879), au fost puse bazele unui formular

internaţional unic pentru descrierea soiurilor.

Sistemul de clasificare al soiurilor de viţă de vie

propus de C.Oberlin. (dupa Liliana Rotaru 2000)

Tabelul 2. 4.

Clasa Ordinul Genul

I.Struguri cu boabe alungite(ølong/

øtrans>2mm)

Stamina puţin mai scurte decât pistilul

1.frunze scămoase sau pâsloase 1.boabe mici(ø<12mm)

2.boabe mijlocii(ø-13-19mm)

3.boabe mari(ø>19mm)

2.frunze peroase 1.boabe mici(ø<12mm)



3.frunze glabre 1.boabe mici(ø<12mm)



II.Boabe ovoide(ølong/ øtrans2mm) stamina

egale cu pistilul

Idem idem

III.Boabe sferice sau discoidale, stamine puţin

mai lungi decât pistilul

Idem idem

27

În această perioadă au fost alcătuite diferite sisteme de clasificare a soiurilor,

precum şi diferite scheme de descriere propuse la lucrările anuale ale Comisiei

ampelografice internaţionale.

Astfel în anul 1875 C. Oberlin, prezintă la sesiunea de la Colmar, o clasificare a

soiurilor de viţă de vie bazată pe forma şi mărimea boabelor, completată cu poziţia

staminelor şi pubescenţa frunzelor (tabelul 2.4).

V. Puilat (1879) propune un sistem de clasificare a soiurilor în funcţie de epoca

de maturare a strugurilor, luând ca referinţă soiul Casselas dore, faţă de care stabileşte

epoci de maturare (tabelul 2.5).

Sistemul de clasificare al soiurilor

de viţă de vie propus de V. Puilat. (dupa Liliana Rotaru 2000)

Tabelul 2.5.

Epoca de maturare Grupa de soiuri Perioada maturării

I

Cu 5 zile înainte si dupa

Chasselas

Soiuri timpurii Cu 5 zile înainte de

Chasselas

Soiuri mijlocii Odată cu Chasselas

Soiuri târzii Cu 5 zile după Chasselas

II

10-20 zile dupa Chasselas

Soiuri timpurii Cu 10 zile după Chasselas

Soiuri mijlocii Cu 15 zile după Chasselas


III

25-35 zile după Chasselas




IV

40-45 zile dupa Chasselas



Soiuri târzii peste 45 zile după

Chasselas

J. Andrakovski (1926), împarte soiurile în cinci specii distincte: Vitis

mediteraneana, V. bizantina, V. alemanica, V. deliciosa şi V. anticuarum, din hibridarea

acestor specii ancestrale provenind soiurile cultivate.

I. D. Sosnovski şi L. S. Mirimanova (1928), clasifică soiurile după culoarea şi

forma exterioară a ovarului în 4 categorii.

28

A. Billeau (1937), dezvoltând metoda biometrică a lui L. Ravaz, (1902, propune

ca element de diferenţiere a soiurior diagrama ampelometrică a frunzei.

B. Krimbas (1938) pune un accent deosebit pe caracteristicile bobului

(culoarea, forma), ale raportului dintre lungimea bobului şi cea a seminţei şi ale

raportului dintre lungimea seminţei şi lărgimea bobului, şi în final ia în consideraţie

caracterele frunzei.

F. Navarro şi Joao de Carvalho E. Vaşconcelos (1838) propun luarea în

considerare a caracterelor anatomice ale coardelor, ale lăstarilor şi în special ale

frunzelor.

A. M. Negrul (1946) clasifică soiurile pe grupe ecologo - geografice, însuşiri

agrobiologice şi însuşiri tehnologice.

M. A. Rodrigues (1955) propune metoda filometrică şi carpometria.(Ilie

Poenaru,1970).

Alte scheme de clasificare a soiurilor de viţă de vie au mai fost făcute de:

S.Helbling (1777); F.C.Christ (1810); G.Acerbi 1823); L.von Vest (1826); Goch

(1829); J Burger (1837); Milano (1839); Marek (1870); Lukas(1874); C. Bronner

(1874); A.Agnot (1886); H,GOETE (1887); M.M. Pautinschi (1910); J. Andrasovsky

(1824-1825); M.G.Popov (1936); I.C. Teodorescu şi Gh. Constantinescu (1941) ;Gh.

Constantinescu (1945) şi alţii.

În 1951 O.I.V. publică sub direcţia lui Branas J. (preşedintele Secţiei de

Viticultură în acea vreme), un Vocabular ampelografic, care va fi ulterior utilizat ca

bază pentru redactarea Registrului ampelografic internaţional.

Cu toate încercările făcute, un sistem unitar de clasificare nu a fost obţinut.

Schemele de clasificare au fost bazate în special pe caracterele morfologice ale

strugurilor şi boabelor, luându-se mai puţin în considerare caracterele morfologice ale

celorlalte organe (frunză, coardă, floare).

De asemenea nici problema sinonimiilor nu a fost rezolvată, existând încă multe

incertitudini (Ampelografia R.S.R., Vol, 1).

29

2.1.2. Scheme de descriere

Descrierea soiurilor de viţă de vie a constituit o preocupare a oamenilor de ştiinţă

încă din antichitate. Numărul mare de soiuri existente în cultură, necesită elaborarea

unei metodologii care să permită sesizarea deosebirilor dintre soiuri. Fără o

metodologie stiinţifică unitară, clară şi cuprinzătoare, nu este posibil studiul şi mai ales

recunoaşterea soiurilor cultivate, a sinonimelor care crează confuzii si ridica piedici în

cursul cercetărilor ampelografice.

În decursul veacurilor, metodologia folosită la descrierea soiurilor, s-a

perfecţionat continuu, pe măsura acumularii de noi cunoştinţe şi odată cu progresele

realizate în alte domenii. De la descrierile simple, sumare ale primelor prezentări, s-a

ajuns treptat la perfecţionări şi scheme amănunţite (I. Poenaru, 1970).

În 1848, Hardy publica în Franţa Catalogue de l'Ecole des vignes de la Pépinière

du Luxemburg în care erau menţionate informaţii privind colecţia de soiuri (cca 1300

soiuri), sinonimele acestora ş.a. Bazele acestei colecţii ampelografice au fost puse de

către Chartreux (1736), fiind ulterior îmbunătăţită de către Bosc (1759-1828).

Un rol hotărâtor în dezvoltarea metodelor de descriere ampelografică l-a avut

Comisia internaţională de ampelografie (1872-1882), care prin întocmirea

formularului internaţional pentru descrierea soiurilor, a căutat să unifice metodica de

descriere din Europa apuseană.

Pentru a rezolva problema sinonimiilor, contele A. Odart publică în anul 1841

lucrarea Ampelographie universelle. Tot el înfiinţează o primă colecţie ampelografică

în localitatea La Doree, alcătuită din 100 de soiuri cultivate în Franţa şi în Europa.

Înainte de 1900, majoritatea ampelografilor au folosit metoda descrierii botanice

a organelor viţei de vie.

Principiile ştiinţifice în studiile ampelografice moderne au fost iniţiate de L.

Ravaz (1902), care aprecia că la descrierea soiurilor nu sunt necesare menţionarea şi

notarea tuturor caracterelor generale, commune specie şi soiului, ci numai indicarea

elementelor dinstinctive ale soiului respectiv, pe care le putem denumi ,,caractere tari”.

30

Gh. Nicoleanu, în lucrarea ,,Introduction a l’Ampelographie roumaine”,

apărută în anul 1900, descrie 18 soiuri de viţă de vie după schema ampelografică

franceză, însoţite de planşe alb negru care prezintă frunzele şi strugurii în mărime

naturală, cu recomandări pentru cultură. Lucrarea a fost folosită de Viala şi Vermorel ca

material documentar cu privire la soiurile româneşti, la întocmirea Ampelografiei

universale (M. Oşlobeanu şi colab. 1980).

Apariţia monumentalei lucrări Ampelographie. Traite general de Viticulture de

P. Viala şi V. Vermorel , publicată în 7 volume în decursul anilor 1901-1910,

marchează începutul ampelografiei universale, descrierea soiurilor fiind făcută de autorii

din ţara de origine. Schema de prezentare a soiurilor cuprinde urmatoarele capitole:

denumire, sinonime, bibliografie, istoric şi origine, aria geografică, ampelografia

comparată, cultura, vinificaţia şi descrierea botanică (Ilie Poenaru, 1970).

P. Marsai (1938), susţine principiile care au stat la baza întocmirii tratatului de

ampelografie a lui Viala şi Vermorel, putând fi luate ca punct de plecare pentru studiile

viitoare.

Studiile ampelografice au fost continuate în numeroase ţări viticole, mai ales

după cel de-al V-lea Congres OIV, desfăşurat in anul 1938 la Lisabona. Ca urmare, au

apărut numeroase ampelografii naţionale sau regionale în diferite ţări: Grecia, U.R.S.S.,

Iugoslavia, Franţa, Cehoslovacia, Italia, Ungaria, Bulgaria şi Turcia, toate in perioada

1943-1963.

D. Dalmasso (1938), consideră că este necesar să se recurgă la descrieri mai

detaliate.

Pe lângă descrierea detaliată a organelor, H. Moog (1938) apreciază că este

necesar să se adauge şi elemente privind fiziologia, rezistenţa la boli şi dăunători,

agrotehnica.

După opinia lui B. Logothetis (1959), ampelografia, cu toată vechimea ei se afla

încă în perioada analitică, descrierile sumare, chiar excelente, nereuşind să elimine

întotdeauna incertitudinile.

În România, o realizare de seamă în domeniul descrierii soiurilor de viţă de vie

este apariţia începând din anul 1958, a celor 8 volume din ,, Ampelografia RSR “ sub

redacţia academicianului Gherasim Constantinescu. În volumele 2 şi 3 sunt descrise

31

soiurile raionate în cultură la acea dată, iar în volumele 4-7 soiurile mai rar întâlnite şi

cele nou create în ţara noastră.

În schema pentru descrierea soiurilor de viţă de vie elaborată de către

academicianul Constantinescu Gherasim sunt cuprinse 12 puncte: denumirea soiului;

sinonimele; originea soiului; arealul de cultură; descrierea botanică; caracterizarea

agrobiologică; caracteristici agrofitotehnice; caracterizarea tehnologică; producţia;

variaţiile şi clonii; utilizare şi caracterizare agroeconomică; repartizare teritorială.

Denumirea soiului - indică numele sub care se întâlneşte soiul în colecţiile

ampelografice şi care este cel mai folosit în practica viticolă. Astfel, soiul Afuz-Ali roz

este cunoscut şi sub denumirea de Zabalkanski, iar soiul Afuz-Ali alb sub denumirea de:

Dattier de Beyrouth, Alleppo; totuşi Afuz Ali roz şi Afuz Ali alb sunt denumirile folosite în

practica curentă.

Sinonimele - se referă la denumirile folosite pentru acelaşi soi în aceeaşi ţară sau

ţări diferite. Cunoaşterea sinonimiei mondiale a soiurilor ajută la evitarea confuziilor. De

exemplu soiurilor Roşioară, Cadarcă şi Berbecel le corespund în Bulgaria sinonimele

Pamid, Gâmza şi Kokorko.

În ţara noastră, majoritatea soiurilor răspândite se cunosc cu câteva sinonime:

Negru moale (Seina), Negru vârtos (Corb), Feteasca regală (Galbenă de Ardeal,

Dănăşană), Fetească neagră (Coada rândunicii), Băbească neagră (Crăcană), Bătută

neagră (Negru bătut) ş.a.

Există cazuri când sub aceeaşi denumire se întâlnesc soiuri diferite. De exemplu

denumirea de Tokay, numele celebrei podgorii ungureşti, este folosită adesea pentru a

desemna: principalul soi cultivat în această podgorie - Furmint szagós; Tokay d'Alsace

(Franţa) care este de fapt Pinot gris; Tokay friulano (Italia) care corespunde soiului

Sauvignonasse ş.a.

Originea soiului - oferă indicaţii privitoare la trecutul istoric al soiurilor, la

provenienţa lor genetică sau geografică, evidenţiind înrudirea dintre ele în cadrul unor

grupe şi tipuri de sine stătătoare.

După apartenenţa ecologo-geografică, potrivit clasificării lui A.M. Negrul (1946),

soiurile se grupează în trei prolesuri:

32

a) Proles orientalis,

b) Proles occidentalis,

c) Proles pontica.

Arealul de cultură - indică răspândirea şi extinderea soiurilor pe podgorii, regiuni

viticole, ţări şi continente; exprimă plasticitatea ecogeografică a soiului şi posibilitatea lui

de adaptare la diferite condiţii de mediu. Astfel, se cunosc soiuri cu areal restrâns dar

valoroase precum: Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească la Pietroasele,

Chardonnay la Murfatlar, Sauvignon la Drăgăşani ş.a., precum şi soiurile cu posibilităţi

mari de adaptare, ca: Chasselas doré, Cabernet Sauvignon ş.a.

Descrierea botanică a soiurilor se face pe faze de vegetaţie. Acest mod de lucru

oferă posibilitatea identificării şi recunoaşterii unui soi tot timpul perioadei de vegetaţie.

Caracterizarea agrobiologică. Are rol pentru descrierea soiurilor. Ea se referă la

următoarele aspecte: perioada de vegetaţie pe fenofaze (în diferite condiţii de mediu),

creşterea şi vigoarea soiului, comportarea faţă de diferiţi portaltoi, scuturarea florilor,

meierea, mărgeluirea, polenizatorii utilizaţi, comportarea în plantaţie.

De asemenea, se dau indicaţii cu privire la: fertilitate şi productivitate, gradul de

maturare a lemnului, relaţiile cu factorii ecologici, rezistenţa la intemperii, boli şi

dăunători.

Caracteristici agrofitotehnice. În funcţie de însuşirile agrobiologice se stabilesc

mijloacele agrofitotehnice specifice fiecărui soi (distanţe de plantare, forme de

conducere, tipuri de tăiere, încărcături diferenţiate de muguri, lucrări şi operaţiuni în

verde, fertilizare ş.a.), care vor permite valorificarea optimă a potenţialului bioproductiv

al soiurilor.

Caracterizarea tehnologică oferă informaţii privind posibilităţile de valorificare a

strugurilor din soiul respectiv, epoca de coacere, compoziţia mecanică a strugurilor

(greutatea ciorchinilor, boabelor, mustul, seminţele, tescovina). Indicele de structură,

indicele bobului, indicele de compoziţie, indicele de randament dau indicaţii în ceea ce

priveşte eficienţa economică a soiurilor.

Datele privitoare la compoziţia chimică a mustului: concentraţia de zahăr,

aciditatea, gradul alcoolic, precizează tipurile de produse viti-vinicole ce se pot obţine

din soiul respectiv.

33

Producţia. Se analizează producţia medie şi maximă reală pe butuc şi producţia

calculată la hectar, exprimându-se în kg struguri, kg zahăr şi grade alcool potenţial.

Variaţiile şi clonii. Studiul lor ajută la cunoaşterea purităţii soiului. Se precizează:

biotipurile existente (prin identificarea lor se pot crea noi soiuri valoroase), selecţiile

clonale obţinute, posibilităţile de extindere a noilor selecţii în diferite areale ş.a.

Utilizarea şi caracterizarea agroeconomică oferă indicaţii asupra utilizării

raţionale a soiului în producţie. Pentru soiurile de masă se precizează epoca de

valorificare, iar pentru soiurile de vin categoria şi tipurile de produse ce se pot obţine.

Repartizarea teritorială. Scopul final al cunoaşterii multilaterale a soiurilor de viţă

de vie îl constituie asocierea lor în sortimente şi cantonarea în cultură în funcţie de

cerinţele lor biologice şi agrotehnice, în vederea obţinerii unor produse superioare din

punct de vedere cantitativ şi calitativ (Olteanu şi colab. 2002).

2.1.3.Determinatoare ampelografice.

Pornind de la determinatoarele pentru plante, folosite în biologie, bazate pe chei

dihotomice sau politomice, s-au întocmit si determinatoare pentru soiurile de viţă de vie

care aveau la bază o codificare a principalelor caractere.

S. Korjinschi (1910), a conceput un determinator de soiuri bazat pe principiul

cheilor dichotomice, luând în considerare 5 caractere morfologice de bază: forma

strugurelui, forma boabelor, culoarea lor, gustul pulpei, forma frunzei.

In 1936, M. Lazarevski, întocmeşte pe acelaşi principiu un determinator pentru

257 soiuri de viţe roditoare, privind caracterele esenţiale care au valoare

ampelometrică.

Schema dicotomică foloseşte ca punct de plecare teza şi antiteza. În cazul

soiurilor de viţă, în cazul strugurilor, aceştia pot fi albi, necoloraţi sau coloraţi, coloraţi în

negru sau în roşu. Dacă ne referim la frunză, ea poate fi întreagă, nelobată sau lobată.

Acest sistem nu a dat rezultate din cauză că nu cuprinde caracterele de soi într-un

singur obiectiv. El are ca dezavantaje obligaţia de a împărţi caracterele în două, şi a le

trata în succesiune, fără a putea lua toate aspectele în paralel şi nici a determina un soi

34

pe baze de caractere izolate, lucrând pe faze sau pe porţiuni de organe. Din acest motiv

a apărut necesitatea unei chei politomice (Ampelografia RSR ).

Pe baza acestui principiu H. P. Kinskin (1961,1962), a întocmit trei

determinatoare, separat pentru soiuri roditoare şi pentru portaltoi şi pentru viţe în

pepinieră.

Sistemul politomic prezintă o serie de avantaje şi anume:

o permite gruparea caracterelor în atâtea diviziuni câte le impune realitatea (

de ex. struguri albi, roşii, negri, gri);

o se folosesc numai caractere constante şi specifice soiului (frunză întreagă

sau trilobată);

o permite să se determine orice soi în orice fenofază;

o greşelile comise la un anumit prag nu se acumulează;

o amplasarea elementelor în schemă, nu este obligatorie, scheletul putând fi

construit liber în funcţie de faze şi organe;

o nu necesită memorizarea caracterelor;

o permite folosirea metodei bazată pe cifre (codificarea), şi reduce volumul

determinatorului.

Determinatoarele întocmite de Kinskin au însemnat un pas important în

ampelografie (Ampelografia R.S.R.).

În căutarea unei căi mai accesibite J. Branas (1955), aplică matoda matematică

de calcul şi de automatizare pe baza operaţiilor efectuate cu cartoanelor perforate şi a

maşinilor electronice.

Nemeth M. (1966), a realizat un determinator pentru strugurii de vin. Acest

determinator are trei chei care permit determinarea soiurilor în anotimpuri diferite (

primăvara, vara şi toamna). Determinatorul de primăvară se utilizează de la dezmugurit

până la încheierea înfloritului, apelând la caracterele botanice ale lăstarului şi ale

frunzei. Determinatorul de vară este folosit în continuare (până la pârgă), recunoaşterea

caracterelor făcându-se după caracterele botanice ale frunzei, lăstarului şi strugurelui.

Determinatorul de toamnă se utilizează de la pârgă până la recoltarea strugurilor,

folosind în acest scop caracterele botanice ale strugurelui la maturitate, ale coardei şi

frunzelor (Oslobeanu, M. şi colab. 1980).

35

P. Kinskin (1977), a realizat un determinator pentru 2801 soiuri de viţă roditoare

şi portaltoi după urmatoarea metodologie: pentru fiecare soi se întocmeşte fişa cu mai

multe rânduri, numerotate de la I la XXV. Rândurile I-VIII corespund caracterelor

fenotipice ale frunzei, rândurile IX-XIII corespund caracterelor morfologice ale bobului,

coloanele XIV-XVIII caracterelor inflorescenţei şi strugurelui, iar rândurile XIX-XXV

cuprind informaţii generale despre soi (utilizare, origine, răspândire). În aceste rânduri

pentru fiecare caracter ampelografic sunt înscrise diferite grade de intensitate şi

codurile pentru caracterele morfologice exprimate prin valori numerice, în funcţie de

expresia caracterului analizat. Metodologia fiind greoaie nu şi-a găsit aplicaţia în

practică, însă cuprinde un număr însemnat de caractere si o modalitate nouă de

codificarea a acestora.

Gh. Bălţatu (1975) a conceput, pornind de la principiul cheilor politomice un

determinator sub forma ,,discului cu perforaţii” sau ,,cartele cu perforaţii” pentru

caracterele tari ale soiurilor.

Acestea au fost întocmite atât pentru soiuri de struguri de masă, cât şi pentru

soiurile de vin. Determinatoarele sunt alcătuite din două discuri: discul superior pe care

sunt înscrise caracterele morfologice ale soiurilor întâlnite la lăstarii tineri, frunze adulte,

struguri şi boabe; Discul inferior pe care sunt înscrise denumirile soiurilor introduce în

determinator. Între cele două discuri se află o folie cu perforaţii, caracteristice fiecărui

soi, si care pot fi acţionate prin intermediul unor butoane numerotate, aflate la exterior

(numărul butonului corespunde soiului introdus in determinator). Sunt analizate un

număr de 80 de caractere.

Determinatoarele ampelografice întocmite de Gh. Bălţatu, constituie primele

încercări de la noi, de prelucrare a caracterelor ampelografice în sistem informaţional

(tabelul 2.6).

Caractere fenotipice înscrise în determinatoarele ampelografice

(dupa Liliana Rotaru 2000)

Tabelul 2.6.

Organul ampelografic Caracterul ampelografic Intensitatea caracterului 0 1 2

Lăstarul tânăr

Culoarea şi pufozitatea vârfului

lăsterului

Verzui

Albicios

Roşi arămiu

Pufos

36

0 1 2

Scămos

Glabru

Culoarea vârfului 3-5 de la vârful

lăstarului

Verde sau uşor gălbui

Bronzate sau arămii

Frunza adultă Marimea frunzei Mare

Mijlocie

Mică

Cu lobul terminal alungit

Culoarea frunzei Verde închis

Verde deschis

Perozitatea frunzei Glabră sau uşor peroasă

Scămoasă

Pufoasă

Dinţatura frunzei Mari

Mari şi Mici

Mici

Ascuţiţi

Uşor rotunjiţi

Optuzi

Sectarea frunzei Întregi

Trilobate

Pentalobate

Multilobate

Adâncimea sinusurilor Superficiale

Mijlocii

Adânci

Forma sinusurilor laterale superioare Circulare sau triunghiulare

Oval alungite

Deschise

Forma sinusurilor laterale inferioare Deschise

Închise

Forma sinusului peţiolar Închis

În U sau liră

În V

Larg deschis

Delimitat de nervuri

Suprafaţa limbului Netedă

Uşor gofrată

Gofrată

Cu urme de deget

Aspectul limbuluzi În formă de jgheab

Cu lobii plieţi

Cu marginea în sus

Cu marginea în jos

Coloritul nervurilor Colorate la bază

Floarea Tipul florii Hermafrodită funcţional femelă

Strugurele Marimea strugurelui Mari

Mijlocii

Mici

Forma strugurelui Cilindrici

Cilindro-conici

Conici

Aripati

Cu cicatrice pe peduncul

Bobul

Asezarea boabelor pe ciorchine Deasă

Potrivit de deasă

Rară

37

0 1 2

Mărimea boabelor

Mari

Mijlocii

Mici

Forma boabelor Sferice

Ovoide

Elipsoidale

Alungite

Culoarea boabelor

Verzui

Gălbuie

Rumenite pe partea însorită

Roză

Roşie

Neagră

Gri

ALTE CARACTERISTICI

Aroma de muscat

Mustul colorat

Punctul pistilar persistent

Pieliţă punctată

Inflorescenţă cu cârcel

Boabe neomogene

Determinatoarele prezintă 4 rânduri de perforaţii: două rănduri exterioare cu

perforaţii mari, şi două rânduri inferioare cu perforaţii mici, ce corespund caracterelor

morfologice. Cu ajutorul acestor dispozitive se poate face descrierea sau determinarea

unui soi, comparaţii între două soiuri şi clasificări (grupări de soiuri cu însuşiri

commune).

2.1.4. Sisteme de codificare a caracterelor

Un prim sistem de codificare a fost elaborat de G. Di. ROVASENDA (1877)

care în lucrarea sa ,,Saggio di una ampelografia universale,, unde grupează soiurile

după culoarea, gustul şi forma boabelor; gradul de sectare al frunzelor şi perozitatea

acestora; culoarea şi perozitatea lăstarilor. Este o primă încercare de codificare a

caracterelor, folosind pentru struguri roşii codul R, (roso); pentru strugurii negri N

(negro) şi B (bianco) urmat de numărul caracterului analizat.

J. Branas şi P. Truel (1965) propun utilizarea mecanografiei pentru descrierea

si recunoasterea soiurilor de viţă de vie. În lucrarea ,,Varieties des raisins de tabl”

1965, autorii propun un sistem de codificare bazat pe caracterele morfologice ale

strugurilor şi boabelor, epoca dezmuguritului şi al maturării strugurilor, fertilitatea

38

soiurilor şi rezistenţa la putregaiul cenuşiu. Ei propun o noţiune abstractă, numită

,,standard morphologic,, care reprezintă suma dintre codurile atribuite pentru

compactitatea strugurelui şi dimensiunile boabelor. Epoca dezmuguritului şi epoca de

maturare sunt stabilite în funcţie de soiul Chasselas.

Pier Galet (1967) propune codificarea valorile măsuratorilor ampelometrice pe

clase de variaţie. El consideră că, identificarea unui soi poate fi făcută prin compararea

rezultatelor obţinute, cu datele de referinţă ale soiului respective.

Pe baza măsurătorilor efectuate, el obţine anumite rapoarte pe care le codifica,

ajungând la un indice ampelografic specific fiecarui soi (Oslobeanu, M. şi colab. 1980).

Un nou sistem de codificare a fost introdus în anul 1984, de Oficiul Internaţional

al Viei şi Vinului (O.I.V.), Uniunea Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale

(U.P.O.V.) şi Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor

(I.B.P.G.R.) prin elaborarea lucrărilor: Descriptors for grapes (I.B.P.G.R) şi Code des

caractères descriptifs des variétés et espéces de Vitis (O.I.V.), (tabelul 2.7).

Codificarea caracterelor la soiurile de viţă de vie (O.I.V. 1984 )

(după Olteanu şi colab. 2002)

Tabelul 2.7.

Nr.

cod Caracter

Notare

0 1 2

001 Lăstar tânăr 3-închisă (globuloasă)

5-semideschisă 7-deschisă

002 Distribuţia pigmentaţiei

antocianice la vârful lăstarului 1-absentă, 2-în lizieră, 3-peste tot

003 Intensitatea pigmentaţiei

antocianice la vârful lăstarului

1-nulă sau foarte redusă, 3 redusă,

5-medie, 7-mare, 9-f.mare

004 Densitatea perişorilor fini

la vârful lăstarului

1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,

5-medie, 7-mare,9-f.mare

005 Densitatea perişorilor rigizi



5-medie, 7-mare, 9-f. mare

006 Portul lăstarului 1-erect, 3-semierect, 5-orizontal,

7-seminutant,9-nutant

007 Culoarea părţii dorsale a

Internodurilor lăstarului

1-verde, 2-verde cu striuri roşii,

3-roşii

39

0 1 2

008 Culoare părţii ventrale a

Internodurilor lăstarului


3-roşii

009 Culoarea părţii dorsale a

Nodurilor lăstarului


3-roşii

010 Culoarea părţii ventrale a

Nodurilor lăstarului


3-roşii

011 Densitatea perilor rigizi la nodurile

lăstarului



012 Densitatea perilor rigizi pe

Internodurile lăstarului



013 Densitatea perilor fini la

Nodurile lăstarului


5-medie,7-mare, 9-f.mare

014 Densitatea perilor fini

pe internodurile lăstarului



015 Pigmentaţia antocianică a

Mugurilor


5-medie,7-mare,9-f.mare

016 Distribuţia cârceilor 1-discontinuă, 2-subcontinuă sau

continuă

017 Lungimea cârceilor 1-f.scurţi,3-scurţi,5-medii,

7-lungi,9-f.lungi

051 Culoarea feţei superioare a frunzei

1-verde, 2-verde cu pete ruginii,

3-galbenă, 4-galbenă cu pete ruginii, 5-

galben arămie, 6-arămie, 7-roşietică

052 Intensitatea pigmentaţiei antocianice

la 6 frunze distale



053 Densitatea perilor fini dintre nervurile

frunzelor tinere



054 Densitatea perilor rigizi dintre

nervurile frunzelor tinere



055 Densitatea perilor fini pe nervurile

frunzelor tinere



056 Densitatea perilor rigizi pe nervurile

frunzelor tinere



065 Mărimea frunzei adulte 1-f.mică, 3-mică,5-medie, 7-mare,

9-f.mare

066 Lungimea frunzei adulte 1-f.scurtă, 3-scurtă, 5-medie,

7-lungă, 9 f. Lungă

067 Forma limbului frunzei adulte

1-cuneiformă, 2-cordiformă,

3-pentagonală,4-orbiculară,

5-reniformă

068 Numărul lobilor

1-frunză întreagă,2-trilobată,

3-pentalobată,4-heptalobată,

5-mai mult de 7 lobi

069 Culoarea feţei superioare a limbului

frunzei adulte

1-verde foarte deschis, 3-verde deschis,

5-verde, 7-verde închis,

9-verde foarte închis

40

0 1 2

070

Pigmentaţia antocianică a nervurilor

principale pe faţa superioară a

limbului.

1-absentă sau foarte redusă,

3-redusă, 5-medie,7-intensă,

9-f.intensă

071

Pigmentaţia antocianică a nervurilor

principale de pe faţa inferioară a

limbului frunzei adulte


3-redusă, 5-medie, 7-intensă,

9-f.intensă

072 Gofrarea limbului frunzei adulte 1-absent,

9-prezent

073

Ondularea limbului între nervurile

frunzei adulte

1-absentă,

2-localizată lângă punctul peţiolar,

3 – generalizată

076 Forma dinţilor frunzei adulte

1-cu margini concave, 2-cu margini

drepte, 3-cu margini convexe,

4-o parte concavă, o parte convexă

077 Lungimea dinţilor frunzei adulte 1-f scurţi, 3-scurţi, 5-medii, 7-lungi,

9-f. lungi

078

Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea

la bază

1-f scurţi, 3-scurţi, 5-mijlocii,

7-lungi,

9-f. lungi

079 Forma sistemului peţiolar la frunza

adultă

1-f. larg deschisă, 2-f. Deschis

3-deschis, 4-puţin deschis, 5-închis,

6-cu lobi uşor suprapuşi,

8- cu lobi complet suprapuşi

080 Forma bazei sinusului peţiolar la

frunza adultă 1-în U, 2-în V

081 Particularităţile sinusului peţiolar

1-nici una, 2-baza adesea delimitată prin

nervura din apropierea punctului

peţiolar, 3-prezenţa frecventă a unui

dinte pe margine

082 Forma sinusurilor laterale superioare 1-deschise, 2-închise, 3-cu lobii uşor

suprapuşi, 4-cu lobii f. suprapuşi

083 Forma bazei sinusurilor laterale

superioare 1-în U, 2-în V

084

Desimea perilor orizontali între

nervurile principale pe faţa inferioară

a limbului


3 –redusă, 5-medie, 7-mare,

9-f. mare

085

Desimea perilor scurţi, rigizi între

nervurile principale pe faţa inferioară

a limbului

1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,

5-medie, 7-mare, 9.f.mare

086

Desimea perilor orizontali pe nervurile

pricipale (faţa inferioară a frunzelor

adulte)



087

Desimea perilor rigizi pe nervurile

principale (faţa inferioară a frunzelor

adulte)



088 Pilozitatea fină pe nervurile principale

pe faţa superioară a frunzei adulte

1-absentă

9-prezentă

41

0 1 2

089

Pilozitatea rigidă de pe nervurile

principale pe faţa superioară a frunzei

adulte

1-absentă

9-prezentă

090 Desimea perilor fini,orizontali pe

peţiol


5-mijlocie, 7-mare, 9.f.mare

091 Desimea perilor rigizi pe peţiol 1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,

5-mijlocie, 7-mare, 9.f.mare

092 Lungimea peţiolului 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,7-lung, 9-

f.lung

093 Lungimea peţiolului în raport cu

nervura mediană

1-mult mai scurt, 3-mai scurt,

5-egal, 7-mai lung, 9-mult mai lung

101 Secţiunea transversală a coardei 1-circulară, 2-eliptică, 3-eliptic-alungită

102 Suprafaţa coardei 1-netedă, 2-unghiulară, 3-striată,

4- crestată.

103 Culoarea generală a coardei 1-galbenă, 2-brună gălbuie, 3-brună

închisă, 4-brună roşietică 5-violacee .

105 Densitatea perişorilor rigizi la noduri 1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,

5-mijlocie, 7-mare, 9-f.mare

151 Sexul florii

1-masculă, 2-hermafrodită-masculă, 3-

hermafrodită, 4-femelă cu stamine

erecte,

5-femelă cu stamine recurbate.

152 Nivelul de inserţie a primei

inflorescenţe

1-nodurile 1 sau 2,

2-nodurile 3 sau 4

3-nodul 5 sau mai sus

154 Lungimea primei inflorescenţe 1-f.scurtă, 3-scurtă, 5-mijlocie,

7-lungă, 9. f. Lungă

201 Număr de ciorchini pe lăstar 1-unu sau mai puţin; 2-1,1 la 2;

3-2,1 la 3; 4- mai mult de 3

202 Mărimea ciorchinelui 1-f.mică, 3-mică, 5-mijlocie,

7-mare, 9-f.mare

203 Lungimea ciorchinelui 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,

7-lung, 9-f.lung

204 Număr de boabe din ciorchine 1-f.puţine, 3-puţine, 5-mijlociu,

7-multe, 9-f.multe

205 Compactitatea ciorchinelui 1-f.lax, 3-lax, 5-medie, 7-compact,

9-f.compact

206 Lungimea pedunculului 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mjlociu, 7-lung,

9-f.lung

207 Lignificarea pedunculului 3-slabă, 5-medie,7-puternică

220 Mărimea (volumul) bobului 1-f.mic, 3-mic, 5-mijlociu, 7-mare,

9-f.mare

221 Lungimea bobului

1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,

7-lung, 9-f.lung

42

0 1 2

222 Uniformitatea mărimii (volumului) 1-neuniformă,

2-uniformă

223 Forma bobului

1-discoidală, 2-uşor discoidală,

3-rotundă, 4-eliptic scurtă,

5-ovoidă, 6-troncovoidă,

7-obovoidă, 8-cilindrică,

9-eliptic lungă, 10 arcuită

224 Secţiunea transversală a bobului 1-necirculară,2-circulară

225 Culoarea pieliţei bobului

1-verde gălbuie, 2-roză, 3-roşie,

4-roşie- gri, 5 roşie închisă violetă,

6-albăstruie neagră, 7-roşie neagră

226

Uniformitatea culorii pieliţei

1-neuniformă,

2-uniformă

227 Pruina 1-absentă sau foarte redusă, 3-slabă,

5-mijlocie,7-groasă, 9-f.groasă

228 Grosimea pieliţei 1-f,subţire, 3-subţire, 5-mijlocie,

7-groasă, 9-f.groasă

229 Punctul pistilar 1-puţin aparent, 2-aparent

230 Coloraţia pulpei 1-necolorată, 2-colorată

231 Intensitatea coloraţiei pulpei

1-necolorată sau f. Slab colorată,

3-slab colorată, 5-mijlociu colorată,

7-puternică, 9-foarte puternică

232

Suculenţa pulpei

1-puţin suculentă,

2 –suculentă

233 Randamentul în must 1-f.redus, 3-redus, 5-mediu, 7- ridicat,

9-f.ridicat

234 Consistenţa pulpei 1-moale, 2-tare

235 Gradul de consistenţă a pulpei 1-f. moale, 3- moale, 5 – mijlocie,

7 –tare, 9- f.tare

236 Gustul – particularităţi 1-nici una (franc), 2-gust de muscat,

3-gust foxat, 4-gust special

237 Aroma

1-neutră, 2- slabă, 3-uşor aromată, 4 -

aromată, 5- aromă fină de muscat, 6-

aromă intensă de muscat, 7-altele

238 Lungimea pedicelului 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,

7-lung, 9.f.lung

239 Detaşarea bobului de pedicel 1-dificilă, 2-uşoară

240 Gradul de separare a pedicelului 1-f.dificil, 3-dificil, 5-mijlociu,

7-uşor, 9-f.uşor

241 Prezenţa seminţelor 1-absente -tip Corinthian,

2-rudimentare, 3-prezente

242 Lungimea seminţelor 1-f.scurte, 3-scurte, 5-mijlocii,

7-lungi, 9-f.lungi

243 Greutatea seminţelor 1-f.mică, 3-mică, 5-mijlocie,

7-mare, 9-f.mare

244 Canelurile transversale pe faţa

dorsală a seminţelor

1-absente

2-prezente

43

0 1 2

301 Epoca de dezmugurire 1-f.timpurie, 3- timpurie,5-mijlocie,

7-târzie, 9-f.târzie

302 Epoca de înflorire 1- f.timpurie, 3-timpurie,5mijlocie,


303 Pârgă 1-f. timpurie, 3- timpurie,

5-mijlocie, 7-târzie, 9-f.târzie

304 Maturarea deplină a strugurilor 1- f.timpurie, 3-timpurie,5-mijlocie,


305 Începutul maturării lemnului 1-f f.timpuriu,3-timpuriu,5-mijlociu,

7-târziu, 9-f.târziu

306 Culoarea frunzelor toamna 1-galbenă, 2-roşietică, 3-roşie, 4-roşie

închisă, 5-roşie violetă

351 Vigoarea lăstarilor 1-f.slabă, 3-slabă, 5-mijlocie,

7-mare, 9-f.mare

352 Creşterea copililor 1-f.slabă, 3-slabă, 5-mijlocie,

7-mare, 9-f.mare

353 Lungimea internodiilor 1-f.scurte, 3-scurte, 5-mijlocii,

7-lungi, 9-f.lungi

În 2001, OIV, UPOV şi I.B.P.G.R au elaborat Code des caractères descriptifs

de variétés et espèces de Vitis, ediţia a 2-a.

În această ediţie au fost integrate modificările sugerate în Propunerea definitivă

de modificare a fişei OIV (147 descriptori), prezentată la a 29 sesiune a grupului

experţilor OIV (1997). De asemenea au fost integrate îmbunătăţirile aduse de experţii

ampelografi din cadrul proiectului European Genres CT 96 No 8 (“European network for

grapevine genetic resources conservation and characterisation”). În baza concluziilor

acestui proiect, unii descriptori au fost modificaţi, pentru a se încerca o abordare mai

obiectivă. Tot acum au fost adăugate soiuri de referinţa suplimentare, uşurând

acordarea nivelului de expresie.

De asemenea s-a urmărit o ajustare a descriptorilor utilizaţi unitar de U.P.O.V.,

O.I.V. şi I.B.P.G.R. În acest sens, un grup de lucru format din reprezentanţi ai celor trei

organisme s-au reunit în a 34-a sesiune a experţilor O.I.V. (19 martie 2002) şi au

realizat o concordanţă de 90% între descriptori (tabelul 2.8).

Descriptorii suplimentari adăugaţi au vizat caracterele ampelometrice ale frunzei

adulte, (18 descriptori), caractere ampelografice (3 descriptori), caracteristici

fitopatologice (4descriptori), izoenzome (2 descriptori) şi markeri SSR (6 descriptori).

44

Introducerea în Lista descriptorilor OIV a celor 18 descriptori ampelometrici,

întregeşte metodologia de descriere a soiurilor, reconsiderând totodată metoda

ampelometrică.

LISTA DESCRIPTORILOR AMPELOGRAFICI (Ediţia a 2-a)

(OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)

Tabel nr 2.8.

CARACTERUL

Cod

OIV

Cod

UPOV

Cod.IBPGR

(Bioversity)

0 1 2 3

Vârful lăstarului tânăr:

Deschiderea vârfului lăstarului 001

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002

Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 3 6.1.2

Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 4 6.1.3

Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 6 6.1.4

Lăstar tânăr:

Portul lăstarului 006 10 6.1.5

Culoarea părţii dorsale a internodului 007 11 6.1.6

Culoarea părţii ventrale a internodului 008 12 6.1.7

Coloarea părţii dorsale a nodului 009 13 6.1.8

Culoarea părţii ventrale a nodului 010 14 6.1.9

Desimea perilor rigizi la nod 011 6.1.10

Desimea perilor rigizi la internod 012 15 6.1.11

Desimea perilor fini la nod 013 6.1.12

Desimea perilor fini la internod 014 6.1.13

Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1

Intensitatea antocianică pe solzii mugurilor 015-2

Numărul de carcei consecutivi 016 16 6.1.14

Lungimea carceilor 017 17 6.1.15

Frunza tânără:

Culoarea fetei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 7 6.1.16

Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa

inferioară a limbului

053 8 6.1.17

Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa


054 6.1.18

Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa


055 6.1.19

Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa


056

6.1.20

45

0 1 2 3

Marimea limbului 065 19 6.1.21

Forma limbului 067 20 6.1.22

Numărul lobilor 068 23 6.1.23

Culoarea fetei superioare a limbului 069

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale

pe faţa superioară a limbului

070 31 6.1.24

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale

pe faţa inferioară a limbului

071

Gofrarea limbului 072

Ondularea limbului între nervurile principale sau

secundare

073

Profilul limbului în secţiune transversală 74 21 6.1.25

Basicarea feţei superioare a limbului 075 22 6.1.26

Forma dinţilor 076 30 6.1.27

Mărimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 28 6.1.28

Lungimea dinţilor în raport cu lăimea lor 078 29 6.1.29

Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 26 61.30

Forma bazei sinusului peţiolar 080

Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1 6.1.31

Baza sinusului peţiolar delimitat de nervuri 081-2 27 6.1.32

Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral

superior

082 25 6.1.33

Forma bazei sinusului lateral superior 083-1

Prezenta unui dinte în sinusul lateral superior 083-2

Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa


084 32 6.1.35

Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe

faţa inferioară a limbului

085 6.1.36

Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa


086 6.1.37

Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa


087 33 6.1.38

Prezenţa perilor fini, orizontali pe faţa superioar a limbului 088 6.1.39

Prezenţa perilor drepti, rigizi pe faţa superioară a limbului 089

Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090

Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091

Lungimea peţiolului în raport cu nervura mediană 093 34 6.1.40

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 24 6.1.34

Coarda:

Sectiune transversală 101

Suprafaţa coardei 102 50 6.1.41

Culoarea generala a coardei 103 49 6.1.42

Prezenţa lenticelelor 104

Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105

Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106

46

0 1 2 3

Floare:

Sexul florii 151 18 6.2.1

Nivelul de inserţie al primei inflorescente 152

Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 7.1.3

Fertilitatea mugurilor de la baza(1-3) 155

Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 7.1.5

Latimea ciorchinelui 203

Compactitatea ciorchinelui 204 37 6.2.3

Lungimea pedunculului 206 38 6.2.4

Lignificarea pedunculului 207

Forma strugurelui 208

Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209

Bob:

Lungime 220 6.2.5

Latime 221

Uniformitatea 222

Forma 223 40 6.2.6

Culoarea epidermei 225 41 6.2.8

Uniformitatea culorii epidermei 226

Gradul de acoperire cu pruina 227

Grosimea pieliţei 228 43 7.1.6

Punctul pistilar 229 7.1.8

Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 44 6.2.9

Suculenţa pulpei 232 46 6.2.10

Randamentul în must 233 7.1.9

Fermitatea pulpei 235 45 6.2.11

Particularităţile gustului 236 47 6.2.12

Lungimea pedicelului 238 7.1.7

Facilitatea separarii pedicelului 240 42 6.2.13

Formarea semintelor 241 48 6.2.7

Lungimea semintelor 242 6.2.14

Greutatea semintelor 243 6.2.15

Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a

seminţelor

244 6.2.16

Fenologie:

Epoca de dezmugurire 301 1 7.1.1

Epoca de înflorire 302

Intrarea în pârga 303 35 7.1.4

Epoca maturării fiziologice a bobului 304 7.1.10

Începutul maturării lemnului 305

Colorarea frunzelor toamna 306

Însuşiri agrobiologice:

Vigoarea lăstarilor 351

Cresterea copililor 352 7.1.11

47

0 1 2 3

Diametrul internodurilor 354

Insuşiri fiziologice:

Rezistenţa la cloroza ferică 401 8.5

Rezistenţa la cloruri 402 8.6

Rezistenţa la secetă 403 8.3

Gradul de rezistenţă la mană (frunza) 452 9.2.3

Gradul de rezistenţă la mană(pe disc de frunza) 452-1

Gradul de rezistenţă la mană(strugure) 453 9.2.4

Gradul de rezistenţă la Oidium(frunza) 455 9.2.5

Gradul de rezistenţă la Oidium(pe disc de frunza) 455-1

Gradul de rezistenţă la Oidium(strugure) 456 9.2.6

Gradul de rezistenţă la Botritis(frunza) 458 9.2.1

Gradul de rezistenţă la Botritis(analize de laborator) 458-1

Gradul de rezistenţă la Botritis(strugure) 459 9.2.2

Gradul de rezistenţă la eutypiose 460 9.2.88

Gradul de toleranţă la Filoxera (forma galicolă) 461 9.1.1

Gradul de toleranţă la Filoxera (forma radicicolă) 462 9.1.2

Insuşiri tehnologice:

Procentul de legare al boabelor 501 7.1.13

Greutatea unui strugure 502 7.1.14

Greutatea unui bob 503 7.1.15

Producţia/ metru pătrat 504 7.1.16

Conţinutul mustului în zaharuri 505 7.1.17

Aciditatea totală a mustului 506 7.1.18

Ph specific mustului 508

Portaltoi:

Randamentul de butaşi la hectar 551 7.1.19

Capacitatea de formare a calusului 552 7.1.20

Aptitudinea de înrădăcinare 553 7.1.21

Descriptori ampelometrici(frunza adulta):

Lungimea nervurii N1 601




Distanta între punctul peţiolar si baza sinusului lateral

superior

605 24 6.1.34

Distanţa între punctul peţiolar si baza sinusului lateral

inferior

606

Unghi format de nervurile N1 si N2 607



Unghi format de nervurile N3 si tangenta punctului

peţiolar si extremitatea N5

610


Lungimea dintelui nervurii N2 612

48

0 1 2 3

Lungimea dintelui nervurii N4 614

Latimea dintelui nervurii N4 615

Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2 si extremitatea

primii nervuri secundare(inclusiv dinţii terminali)

616

Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa nervură

secundară

617

Deschiderea /suprapunerea sinusului peţiolar 618

Sisteme izoenzimatice

GPI(Glucose Phosphate Izomeraze) 701

PGM(Phospho Gluco-Mutaze) 702

2.5.Evoluţia cercetărilor în domeniul

ampelometriei

Ampelometria presupune exprimarea caracterelor biometrice ale frunzei în valori

numerice care pot fi:

utilizate în alcătuirea diagramei foliare pentru fiecare soi (A. Billeau 1937)

cu ajutorul căreia se stabileşte forma fundamentală a limbului, mărimea

limbului, nr de lobi;

codificate, rezultând un indicativ ampelografic specific fiecarui soi (Pier

Galet (1967şi M. Nemeth 1967);

prelucrate statistic în vederea determinării variabilităţii în cadrul soiurilor şi

obţinerii unor informaţii referitoare la gradul de înrudire dintre soiuri

(Liliana Rotaru 2000).

Primele noţiuni de ampelometrie au fost introduse de profesorul Herman

Goethe, de la Scoala superioară de Agricultură din Viena, care la sesiunea Comisiei

ampelografice internaţionale din anul 1876 atrage atenţia asupra relaţiei care există

între forma limbului si unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele,

stabilind patru categorii de frunze:

categoria I, cu unghiuri mai mici de 95˚;

categoria I, cu unghiuri între96-100˚;

categoria I, cu unghiuri între101-120˚;

categoria I, cu unghiuri mai mari de 120˚;

49

Louis Ravaz (1902) pune bazele ampelometriei ca metodă de descriere şi

recunoaştere a soiurilor de viţa de vie, renunţând la caracterele de gen şi specie. Pentru

eliminarea variaţiilor caracterelor fenotipice şi exprimarea lor în valori numerice, a

elaborat metoda ampelometrica. Această metodă a folosit-o în lucrarea sa Les vignes

americanes, pentru caracterizarea speciilor şi hibrizilor de portaltoi.

În anul 1938 H. Moog a preconizat aplicarea metodei şirului de variaţie,

exprimând astfel variaţia caracterelor morfologice în formule matematice.

În 1936, M. Lazarevski, adoptă ideile lui Ravaz, privind caracterele esenţiale

care au valoare ampelometrica. Totodată atrage atenţia asupra ,,principiului descrierii

standard”, în sensul că trebuie stabilite limitele variabilitaţii fiecărui soi.

M. A. Rodrigues (1955), propune pentru descrierea soiurilor metoda filometrică

şi carpometria, evidenţiind faptul că valorile diferitelor elemente ale frunzei variază în

raport cu aşezarea lor pe lăstar.

P. Galet (1956-1964) aprofundează metoda ampelometrică şi codifică valoarea

măsurătorilor obţinute.

M. Nemeth (1967) preia metodologia măsuratorilor ampelometrice şi codificarea

lor de la P. Galet şi defineşte fiecare soi prin 4 numere după schema:

x-xxx-xx-xx.

Metoda ampelometrică a fost aplicată la noi de A. Billeau, profesor la Şcoala de

viticultură din Chişinău, care publica în anul 1937 lucrarea ,,Diagrama ampelometrică a

frunzei de Vitis vinifera, ca element de diferenţiere a varietăţilor”(Analele ICAR, vol.IX).

Profesorul A. Billeau, pornind de la cercetările făcute în Franţa de L. Ravaz,

efectuează măsurători la un număr de 33 de soiuri existente la acea vreme şi stabileşte

diagrama foliară caracteristică fiecărui soi. Pentru aceasta a efectuat un număr de

peste 45000 de măsurători şi calcule vizând:

lungimea frunzei, dată de distanţa între două linii paralele şi perpendiculare pe

nervura mediană, una dintre ele trecând pe la extremitatea ultimului dinte al

lobului lateral inferior iar cealaltă prim extremitatea nevurii N1.

lăţimea frunzei, măsurată perpendicular pe nervura mediană între extremităţile

laterale cele mai îndepărtate, care la unele soiuri pot fi pe lobii laterali superiori,

la altele pe lobii laterali inferiori.

50

lungimea peţiolului;

lungimea nervurilor N1;N2;N3;N4;

unghiurile dintre nervuri;

Pe baza acestor măsurători s-au stabilit următoarele valori ampelometrice:

raportul dintre lungimea nervurilor N1/N2; N1/N3; N1/N4;

raportul dintre lungimea şi lăţimea frunzei;

raportul dintre lungimea frunzei şi cea a peţiolului Lf/Lp;

suma unghiurilor a+b.

După stabilirea valorilor ampelometrice, s-a întocmit diagrama foliară a soiului.

Autorul precizează faptul ca metoda ampelometrică nu poate fi folosită singură,

ca metodă de determinare a soiurilor, întrucât valorile obţinute prin măsuratori pot fi

influenţate de condiţiile de mediu, portaltoi s.a.

T. Martin şi M. Neagu (1940), publică în Analele ICAR vol. XII lucrarea

,,Întrucât poate servi ampelometria frunzelor la recunoaşterea soiurilor de viţă de vie din

cultură”. Autorii au făcut determinării la cinci soiuri de viţă de vie şi un soi de

portaltoi,datele obţinute fiind comparate cu cele publicate de A. Billeau. Concluziile

desprinse de autori au fost următoarele:

Datele ampelometrice variază în funcţie de regiune în limite destul de largi. Astfel

pentru soiul Băbească neagră cele mai mari diferenţe s-au înregistrat la

raportulN1/N2, când diferenţa a fost de 0,10± 0,01 şi la suma a+b, când

diferenţa este de 1˚39'. Pentru soiul Fsetească albă cele mai mari diferenţe s-au

înregistrat la N1/N3, de 0,19±0,03, la raportul Lf/Lp de 0,18 ±0,06 şi la suma a+b

de 7˚32'.

Comparativ cu datele obţinutela Chişinău s-au înregistrat de asemenea diferenţe.

mari . Pentru soiul Băbească neagră cele mai mari diferenţe au fost la raporturile

N1/N3, de 0,14, la Lf/Lp de 0,32 şi la a+b, de 12˚15'.La soiul fetească albă cele

mai semnificative diferenţe s-au înregistrat la raporturileN1/N3 de o,34 şiLf/Lp de

de 0,48, iar la a+b de 13˚04'.

Cu privire la influenţa portaltoiului s-au constatat de asemenea diferenţe la

valorile obţinute. Pentru soiul Băbească neagră şa raportul N1-N3 diferenţa a

fost de 0,19 , pentru Lf/Lp de 0,37, iar pentru suma a+b de12˚09'.La soiul

51

Fetească albă diferenţele au fost mai mari, astfel penru raporturile N1/N3 de

0,18, pentru Lf/Şp de 0,54, iar suma a+b de 7˚42'.

Autorii au desprins aceleaşi concluzii ca şi Billeau, şi anume ca valorile

ampelometrice sunt influenţate de soi, regiune, portaltoi, şi nu se pot stabili raporturi

caracteristice pe baza cărora să se poată diferentia soiurile.

Metoda ampelometrică a fost abandonată pentru o vreme, fiind considerată

imprecisă, însă graţie dezvoltării informaticii, aceasta este tot mai des utilizată :

Schneider A (1988) considera că analiza statistică multidimensională bazată pe

caracterele biometrice ale frunzei, are o mare însemnătate în clasificarea soiurilor.

Celik S (1994) descrie 10 soiuri de struguri de masă, cultivate în colecţia

Facultaţii de Agricultură din Tekirda. Pentru fiecare soi, au fost efectuate calcule

ampelometrice, stabilind forma limbului.

Araujo JA(1996), caracterizează soiul Cardinal folosind descriptorii

ampelometrici

De Micheli, L., Maines, F., Iacono, F., Campostrini, F.(1997), prezintă metoda

de identificare a soiurilor prin filometrie, şi de caracterizare a soiurilor cu ajutorul listei

de descriptori cu putere mare discriminantă.

Irma Tomazic, şi Zora Korosec - Koruza, 2003, efetază un studiu asupra a

13 soiuri locale, alcătuindu - le dendrograma.

Cid-Alvarez N, Boursiquot JM, Saa - Otero MP, Romani - Martinez L (1994),

în ,,Journal International des Sciences de la Vigne et du Vin, publica un studiu asupra

soiurilor de vita de vie autohtone. Pentru diferentierea celor 17 soiuri autohtone ,

cultivate in Galicia, au fost masurate 150 de caractere pe frunza la 15 frunze din fiecare

cultivar, elaborand o cheie de determinare bazata doar pe caracterele frunzei.

Marti, C., Casanova, J., Montaner, C., Badia, D. (2007) efectuează un studiu

asupra a două soiuri autohtone cultivate în Somontano de Barbastro. Au fost

cuantificaţi 15 descriptori prioritari si 7 descriptori aditionali( Journal of Wine Research

United Kingom).

52

Liliana Rotaru(2002) prelucrează datele obţinute în urma măsurătorilor prin

sistemul statisticii multidimensionale şi reuşeşte să investigheze sortogrupurile

autohtone cunoscute, făcând un pas important în stabilirea originii polifiletice a soiurilor.

În Code des caractères descriptifs de variétés et espèces de Vitis, ediţia a

2-a, au fost introduse 18 caractere ampelometrice, care vizează principalele caractere

biometrice ale frunzei:

Lungimea nervurii N1;




Distanta intre punctul petiolar si baza sinusului lateral superior;

Distanta intre punctul petiolar si baza sinusului lateral inferior;

Unghi format de nervurile N1 si N2;



Unghi format de nervurile N3 si tangenta punctului petiolar si extremitatea N5;


Lungimea dintelui nervurii N2;

Latimea dintelui nervurii N2;

Lungimea dintelui nervurii N4;

Latimea dintelui nervurii N4;

Numarul de dinti dintre extremitatea lui N2 si extremitatea primii nervuri

secundare (inclusiv dinţii terminali);

Distanta dintre extremitatea N2 si prima sa nervura secundara;

Deschiderea /suprapunerea sinusului petiolar.

Aplicarea metodei ampelometrice în descrierea si caracterizarea soiurilor, revine

de actualitate în condiţiile dezvoltarii informaticii, şi a multiplelor posibilităţi de prelucrare

a datelor, obţinându-se informaţii preţioase in legatură cu apartenenţa soiurilor la diferite

sortogrupuri, a gradului de înrudire dintre soiuri, precum şi la diferenţierea lor.

53

2.6. Metode moderne

de identificare a soiurilor de viţă de vie

O nouă metodă de studiu în ampelografie constă în utilizarea unor markeri

biochimici şi moleculari, prin tehnici moderne de analiză izoenzimatică şi marcaj

molecular. In lista descriptorilor O.I.V.( 2001) au fost introduşi 2 descriptori pentru

izoenzime şi 6 pentru marker SSR:

Sisteme izoenzimatice cod

GPI(Glucose Phosphate

Izomeraze)

701

PGM(Phospho Gluco-Mutaze) 702

Markari SSR

WS2 801

WMD5 802

WMD7 803

WMD27 804

VrZAG62 805

VrZAG79 806

Importanţa acestor metode rezidă din posibilităţile de identificare a diverselor

genotipuri şi în contribuţia lor la aprofundarea cunoştinţelor despre genomul viţei de

vie. De asemenea se urmăreşte punerea în evidenţă a variabilităţii (calitative sau

cantitative) şi demonstrarea faptului că aceasta este consecinţa unei variaţii genotipice

independente de interacţiunea genotip x mediu.

Analiza izoenzimatică – La viţa de vie s-au studiat diferite sisteme enzimatice

prin electroforeză pe gel de amidon (Wolfe W.H., 1976; Subden R.E. şi colab., 1987

ş.a.) sau pe gel de poliacrilamidă (Benin M. şi colab., 1988).

Astfel, analiza izoenzimelor glucozo - fosfat - izomerazei (GPI) prin electroforeza

pe gel de amidon a permis studierea câtorva sute de soiuri (Calo şi colab., 1989).

Acest sistem permite repartizarea acestora în 10 grupe cu o foarte bună

54

reproductibilitate şi fiabilitate, permiţând astfel o nouă orientare şi reducerea

considerabilă a duratei cercetărilor de identificare a soiurilor.

Noile tehnici de marcaj molecular (RFLP, R.A.P.D., microsateliţi) aduc un real

ajutor în identificarea soiurilor şi varietăţilor, cât şi în studiul relaţiilor dintre genotipuri.

Aceste tehnici vin să intregească procesul de identificare şi descriere a soiurilor alături

de celelalte metode tradiţionale (Olteanu si colab. 2002).

În prezent metodele de marcaj permit mai ales (la soiuri) verificarea originii

presupuse deja, prin comparare cu un eşantion de referinţă bine definit.

Primele lucrări semnificative de utilizare a tehnicilor RFLP în analiza ADN la viţa

de vie au fost efectuate cu ajutorul sondelor genomice (Bourquin J.C., 1993; Bowers

J.E. şi colab., 1993).

*

Utilizarea informaticii şi microinformaticii - Dezvoltarea informaticii şi în

particular a micro-informaticii permite astăzi stocarea şi analiza curentă a acestor

mijloace, care permit condensarea, stocarea şi analiza rapidă a unor cantităţi foarte

mari de date-inerente în domeniul ampelografiei. În acest context descrierea,

identificarea şi recunoaşterea soiurilor se bazează fie pe utilizarea datelor calitative

(Roux C., 1989; Liliana Rotaru, 2000, ş.a.), fie pe utilizarea datelor cantitative (Cid-

Alvarez şi colab., 1994; Schneider A. şi Zeppa G., 1988; Costacurta A. şi colab.,

1988; Liliana Rotaru, 2000, ş.a.).

55

CAPITOLUL III

MATERIAL BIOLOGIC, OBIECTIVE ŞI

METODE DE CERCETARE

3.1 Materialul biologic

Studiul a fost efectuat pe soiuri vechi româneşti şi pe soiuri relativ nou create

existente în colecţiile ampelografice ale SCDVV Drăgăşani şi SD Tâmbureşti a

Universităţii din Craiova. Acestea fac parte din sortimentul tradiţional al Podgoriei

Drăgăşani (Crîmpoşie, Gordan, Braghina şi Tămîioasă românească), alte soiuri

autohtone sau considerate autohtone datorită cultivării îndelungate pe teritoriul

României (Roşioară, Gordin, Negru moale, Negru vârtos, Babească neagră, Fetească

neagră, Fetească albă, Fetească regală, Coarnă albă, Coarnă neagră ), şi două soiuri

obţinute la S. D. Tâmbureşti (Universitatea din Craiova) de către profesorii Zăvoi Aurel

şi Gheorghiţă Marin.

3.1.1.Descrierea soiurilor luate in studiu.

Descrierea şi prezentarea soiurilor studiate s-a făcut sub formă de tabele,

cuprinzând:

- Sinonimele (tabelul 3.1.);

- Grupa ecologo-geografică, origine, areal de cultură, directia de producţie (tabelul 3.2.);

- Principalele însuşiri agrobiologice şi tehnologice - (tabelul3.3.);

- Principalele caractere ampelografice (tabelul 3.4 - 3.8.).

56

Principalele sinonime întâlnite la soiurile studiate

Tabelul 3.1.

Nr

crt.

Denumirea

soiului

Sinonime

1 Crâmpoşie Cârlogancă, Ciolan, Crâmpoşie mică, Crâmpoşie mare în România

Crampoşie mică, Crampoşie mare, Carlogancă în Franţa

2 Gordan Gorgan. Gordan alb,Corb alb, Băldoaie,Gordan mic, Gordan mare,

Gordană, Giordan, Jordan, Iordan- în România; Gorgan. Gordan alb,Corb

alb, Gordan mic, Gordan mare- Franţa.

3 Braghină Poamă roşie, Braghină roşie rară,Braghină de Drăgăşani, Braghină deasă

bătută în România; Braghină, Braghină de Dragachani, Braghină roşie rară,

Braghină deasă bătută ăn Franţa.

5 Tămâioasă

românească

Tămîioasă de Moldova,Busuioacă de Moldova, Tămâioasă de Drăgăşani,

Muscat blanc de Frontignan, Muscat de Lunel- România, Muscat blanc a

petit grains, Muscat de Alsace – Franţa, Moscatel galgo, Moscatel de

Douro- Portugalia; Moscatel menudo blanco, Moscatel de grando pequeno,

Moscatel Castellano, Moscatel fino, Moscatel comun, Moscatel morisco –

Spania; Moscato di Canelli,Moscato dÁsti- Italia;WhiteFrontihnan – Anglia,

Muskat traube weisste, Muskateller gerber, Muskateller Grüner- Germania;

Tamianka,Muscat belîi- Moldova.

6 Gordin Gordin de Dealul Mare,Mierliţă,Gordin mărunt în România;Gordinul, Gordin

mărunt, Merlitza în Franţa;

Trescum în Rusia.

7 Negru moale Seină, Vânătă, Licincă, Murgă.

8 Negru vârtos Corb, Negru bătut, Gordan negru,Beilar cherasi, Negru bulgar, Negru tare-

în România; Negru vârtos, Negru tare, Negru bătut, Negru bulgar- în

Franţa;Cerno tvârno, Garvan- Bulgaria.

9 Babească

neagră

Crăcană, rară neagră, Căldăruşe, Răşchirată, - România;

Rastriopa,Serescia - Rep. Moldova, Ucraina.

10 Fetească neagră Păsărească neagră,Coada rândunicii, Poama fetei neagră – România.

11 Fetească albă Poama fetei,Păsărească albă, Poamă păsărească,Leacka – România,

Leáyika în Ungaria;Mädchentraube în Germania.

12 Fetească regală Galbenă de Ardeal,Dănăşană –Români;Kiraileanka –

Ungariaa;Dunnesdöer köigsast-Germania.

13 Roşioară Pamid

14 Coarnă albă Copăceancă, Caraburnu, Cornorată, Corniţă, In Muntenia, Corniciola

bianca – Italia;

Cornichon blank - Franţa;

Puhliakovski – Rusia;

Kozea ţâţi – Bulgaria ;

Finger grape - Anglia;

15 Coarnă neagră Ciornâi Crîmski – Rep Moldova, Ucraina, Rusia;

Cerna razachia, Sultanka – Bulgaria;

Târno greiko – Macedonia şi Serbia.

(Dupa Ampelografia RSR)

57

Grupa ecologo-geografică,origine, arealul de cultură şi destinaţia principală a soiurilor

studiate

Tabelul 3.2.

Nr.

Crt

Denumire

a soiului

Grupa ecologo-

geografică

Origine Arealul de

cultură

Direcţia de

producţie

0 1 2 3 4 5

1 Crâmpoşie

selecţionată

Obţinut prin fecundare liberă la SCVV

Drăgăşani, omologat în 1972

Drăgăşani,

Murfatlaf,

Medgidia,

Panciu,

Odobeşti.

Soi cu insuşiri

mixte, dar mai

ales pentru vinuri

albe de consum

curent; pentru

obţinerea

spumantelor.

2 Gordan Proles

pontica;subproles

balcanica

Soi autohton,

confundat ca

nume cu Gordin,

dar asemănător

cu Iordan.

Drăgăşani, Ungaria Vinuri albe de

consum curent.

3 Braghină Proles pontica,

subproles

balcanica

Soi autohton

cultivat de secole

în podgoriile

subcarpatice

Drăgăşani,

Golul Drincei,

Oreviţa,

Plenita.

Vinuri albe de

consum

curent,roze,uneori

de calitate

superioară;

distilate, materie

primă pentru

şampanie.

4 Tămâioasă

românească

Proles pontica;

subproles

georgica, tip

apirene

Soi considerat

autohton, Cultivat

de secole,de

provenienţă

greacă

România(Cotnari,

Drăgăsani,

Pietroasele)Franţa,

Italia,

Germania,Spania,

Portugalia,Moldova

şi Ucraina.

Vinuri albe

aromate de înaltă

calitate.

5 Gordin Proles

pontica;subproles

balcanica

Adus de romani

şi denumit in

cinstea

generalului cu

acelaşi nume(Gh.

Nicoleanu)

Drăgăşani, Dealu

Mare,Ştefăneşti

Argeş, Rep.

Moldova.

Vinuri albe de

consum curent,

mai rar distilate.

6 Negru

moale

Proles

pontica;subproles

georgica

Soi autohton

cultivat de secole

în podgoriile

subcarpatice

Drăgăşani, Dealu

Mare, Odobeşti.

Vinuri roşii de

consum curent.

7 Negru

vârtos

Proles pontica,

subproles

balcanica

Soi autohton

cultivat de secole

în podgoriile

subcarpatice

Oltenia, Dealu

Mare

Vinuri roşii de

consum curent.

58

0 1 2 3 4 5

8 Babească

neagră

Proles pontica,

subproles

caspica, tip

aminee

Citat de cronicarii

moldoveni încă

din sec. XIV în

podgoria

Nicoresti

Moldova,Ucraina,R

ep. Moldova.

Vinuri roşii de

consum curent şi

mai rar de calitate

superioară.

9 Fetească

neagra

Proles orientalis,

subproles

caspica, tip

aminee

Soi autohton,

considerat o

selecţie din Vitis

silvestris Gmel,

asemănător cu

soiul Negru de

Căusani de care

se deosebeşte

prin tipul florilor

Moldova, Dealu

Mare, Rep.

Moldova.

Vinuri roşii de

calitate

superioară.

10 Fetească

albă

Proles orientalis,

subproles

caspica, tip

aminee

Soi autohton

cultivat de secole

in toate podgoriile

românesti.

România,

Moldova,Ucraina,

Ungaria.

Vinuri albe de

calitate

superioară, Vinuri

albe de consum

curent, materie

primă pentru

spumanteşi

distilate

11 Fetească

regală

Proles pontica,

subproles

georgica

Hibrid natural

între Fetească

albă şi Grasă de

Cotnari,apărut in

comuna Daneş,

Lângă

Sighişoara.

Moldova,

Transilvania,

Muntenia.

Vinuri albe de

calitate

superioară.

12 Roşioară Proles pontica,

subproles

balcanica

Soi autohton

cultivat de secole

în podgoriile din

Oltenia,

confundat cu

Braghina.

Oltenia, Muntenia,

Dobrogea, Albania,

Turcia.

Vinuri albe de

consum curent,

distilate.

13 Coarnă albă Proles pontica,

subproles

georgica

Soi considerat de

provenienţă

orientală din Asia

mică sau Egipt.

Moldova, Muntenia,

Ţările din Jurul

Balcanilor.

Struguri de masă

cu maturare târzie.

14 Coarnă

neagră

Proles orientalis,

subproles

antasiatica

Soi considerat

autohton datorită

cultivarii

îndelungate, dar

de provenienţă

orientală.

Drăgăşani. Dealu

Mare, Odobeşti.

Struguri de masă

cu maturare târzie.

(Dupa Ampelografia RSR)

59

Principalele însuşiri agrobiologice şi tehnologice ale soiurilor luate în studiu

Tabelul 3.3.

1. Date proprii înregistrate la Drăgăşani (însuşirile agrobiologice).

2. Gherasim Constantinescu şi Elena Negreanu - Studiul însuşirilor tehnologice ale soiurilor de viţă de vie roditoare,

Ed.acad. RPR-1957 (Insuşirile tehnologice).

Nr.

crt.

Soiul

Înuşiri agrobiologice Insuşiri tehnologice

Dezmu-

gurit

Perioada

înfloritului

Data

intrării în

pârga

Maturarea

deplină

Greutate

a unui

strugure

Greutatea

unui bob

(g)

Producţi

a

kg/mp

Zahăr

G/l

Aciditate

totală

G/l

1 Crâmpoşie 9.04 24 - 30.05 3.08 15.09 210 2,74 1,69 159 4,4

2 Braghină 14.04 28.05 - 2.06 15.08 11.09 125 2,21 2,08 180 4,9

3 Gordan 11.04 22 - 28.05 29.07 16.09 220 2,81 3,24 164 3,8

4 Tămâiosă românească 7.04 23 - 29.05 25.07 66.09 165 1,83 1,28 220 4,4

5 Gordin 13.04 23 - 27.05 2.08 22.09 220 2,16 2,43 154 3,4

6 Negru moale 10.04 21 - 26.05 28.07 11.09 195 2,37 2,61 183 5,9

7 Negru vârtos 10.04 24 - 30.05 10.08 11.09 340 2,20 2,36 182 5,8

8 Băbească neagră 6.04 21 – 26.05 5.08 15.09 290 1,79 1,61 208 5,4

9 Fetească albă 11.04 23 – 30.05 28.07 6.09 100 1,44 1,47 220 3,3

10 Fetească neagră 9.04 23 – 29.05 7.08 11.09 160 1,53 1,07 224 4,6

11 Fetească regală 10.04 21 – 27.05 3.08 20.09 171 1,64 2,23 201 4,4

12 Roşioară 11.04 25 – 30.05 5.08 11.09 245 3,21 1,68 172 4,1

13 Coarnă albă 6.04 23 – 28.05 6.08 3.09 215 2,70 1,48 181 3,6

14 Coarnă neagră 7.04 22 – 26.05 28.07 4.09 320 2,66 0,91 169 3,8

60

Principalele caractere ampelografice

ale soiurilor Crâmpoşie selecţionată, Gordan şi Braghină

Tabelul 3.4.

Soiul

Caracterele

ampelografice

Crâmpoşie

selecţionată

Gordan

Braghină

R

ozeta

Culoare

Verde albicioasă cu margini roz liliachii

Verde albicioasă cu nuanşe liliachii pe margini

Verde albicioasă cu nuanţă pronunţat violacee pe margini

Pufozitate

Pufoasă Pufoasă Pronunţat pufoasă

Fru

nza tân

ără

(a 4

-a d

ista

lă)

Culoare Albă găluie cu nuanţe roz liliachii

Verde bronzat Verde cu nuanţă arămie metelică

Pufozitatea pe partea superioară

Catifelat pufoasă Uşor scămoase Glabră-lucioasă

Pufozitatea pe partea inferioară

Catifelat pufoasă Scămoase Pufoasă

F

runza a

dultă

Mărime Mare, asimetrică Mare Mare sau foarte mare

Formă Rotundă, cu lobul terminal alungit

Orbiculo-reniformă cuneiform

Nr de lobi Întreagă, rareori cu trei lobi

Întreagă, utrilobată 3-5lobată, rar întreagă


Glabră Glabră Slab scămos


Scămoasă Cu scamă deasă, gălbuie şi peri pe nervuri

Vizibil scăms

Culoarea nervurilor Verde deschis Roşietice vineţii la punctul pistilar

Roşietice vineţii pe partea superioara şi mai puţin colorate pe partea inferioară

Sinusul peţiolar În formă de U În V rareori oviform cu lobii suprapuşi

Deschis în formă de U, uneori închis, elipsoidal

T

ipu

l

flori

i

Morfologic

De tipul cinci 5 sau 6 De tipul 6

Funcţional

Hermafrodit normală Hermafrodit normală Hermafrodit, funcţional femelă

Str

ug

ure

le

Mărimea Mare 15-20 Mijlocie Mari

Forma

Cilindro-conică

Cilindrică, deseori aripat

Rămuroşi

Compactitatea

Medie

Mare

Lax

Bob

ul

Culoarea Verde gălbui cu nuanţe ruginii pe partea însorită

Verde gălbui Roşu deschis

Mărimea Medie Mijlocie Medie

Forma Rotunda Sferică Sferică

Consistenţa pulpei Crocantă Zemos Moale zemoasă

Gustul. Fără particularitaţi Fără particularitaţi Nearomat

61

Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Tămâioasă albă, Gordin şi Negru moale

Tabelul 3.5.

Soiul Caracterele ampelografice

Tamâioasă albă

românească

Gordin

Negru moale

R

ozeta

Culoare

Alb – verzuie, nuanţată cu roşu liliachiu

Verde cu nuanţă roz liliachie pe margini

Verde, usor nuanţată în cafeniu, cu marginile cafeniu roşietice

Pufozitate

Pufoasă Uşor scămoasă scămoasă

Fru

nza tân

ără

(a 4

-a d

ista

lă)

Culoare Alb - gălbui Verde Verde deschis, bronzat cu liziera şi mucronii roşietici


Urme de scamă Urme de scamă Lucioase cu scamă rară


Pufoasă si cu peri pe nervuri

Scămoase numai pe nervuri

Scămoase

F

runza a

dultă

Mărime Mijlocie Mare Mijlocie

Formă Pentagonală Orbiculo-reniform Orbiculo-reniformă

Nr de lobi Întreagă. Uneori trilobată

3-5 lobi Întreagă sau trilobată


Glagră Glabru Glabră şi gofrată


Scămos cu peri deşi pe nervuri

Cu peri deşi pe nervuri Paroasă

Culoarea nervurilor Verzi, uşor vineţii la bază

Verde mai deschis decât limbul

Verzi roşietice

Sinusul peţiolar Liriform sau elipsoidal În formă de V sau închis şi îngust de formă elipsoidală

Deschis în formă de U sau V, rareori închis, elipsoidal

T

ipu

l

flori

i

Morfologic

5-6 cu stamine recurbate

De tipul 5 rareori 6 De tipul cinci

Funcţional

Hermafrodit normală Hermafrodit normală cu înflorire cleistogamă

Hermafrodit normală

Str

ug

ure

le

Mărimea Mijlocie Mare Mică

Forma Tronconic, uneori aripaţi

Cilindrică sau cilindroconică, rar aripaţi

Cilindrica, deseori aripaţi

Compactitatea Medie

Compact Compact

Bobu

l

Culoarea Verde Verde gălbuie, ruginie toamna târziu

Negru-violet

Mărimea Mijlocie Mijlocie Medie

Forma Ovoidă Sferică Rotund turtită din cauza desimii

Consistenţa pulpei Zemos Crocant Moale, zemos

Gustul. Nearomat Tămâios Fără particularităţi

62

Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Negru vârtos, Babească neagră şi Roşioară

Tabelul 3.6.


Negru vârtos

Băbească neagră

Roşioară

R

oze

ta

Culoare

Verde albicioasă, cu uşoară nuanţă roz arămie şi lizieră roşietică

Verde cu nuanţă cafenie roşietică

Albiciosă verzuie, cu nuanţe roz liliachii şi lizieră colorată în roşu intens

Pufozitate

Pufoasă Scămoasă Pufoasă

Fru

nza

tâ

nă

ră

(

a 4

-a d

ista

lă)

Culoare Verde gălbui uşor brnzate

Verde uşor cafenie cu nervurile şi marginile roşietice

Verde bronzat


Uşor scămoaso, gofrată

Glagră - lucioasă Uşor scămoase


scămoase Paroas Scămoase cu peri scurţi

Fru

nza

ad

ultă

Mărime mare mijlocie Mare

Formă orbiculară Orbculo-reniformă cuneiformă

Nr de lobi Întreagă sau 3-5 lobată

5 lobi 3-5 lobată sau întreagă


glabră Glabră Glabră


Scămoasă cu peri pe nervuri

Păroasă Acoperită cu peri scurţi şi deşi

Culoarea nervurilor Verzi Roşietic – violaceu pe ambele feţe, puternic colorate spre punctul peţiolar

Roşietice pe partea superioară

Sinusul peţiolar Uneori închis, elipsoidal, alteori în formă de U sau Liră

Liră sau potcoavă, închis sau deschis cu baza ascuţită şi adesea cu un dinte în interior

Deschis liriform, ascuţit la bază, uneori închis prin suprapunerea lobilor

T

ipul

flo

rii

Morfologic

De tipul 6 mai rar cinci

De tipul 5 De tipul 5 uneori 6

Funcţional

Hermafrodit funcţional femelă

Hermafrodit normală Hermafrodit normală

Str

ug

ure

le

Mărimea Medie(14-18 cm lungime

Mijlocie sau mare Mare

Forma Cilindro-conici, adesea biaxiali sau aripaţi

Cilindro-conică Cilindrica mai rsr cilindro-conică

Compactitatea Compact dacă fecundarea este asigurată

Lax

Medie

Bo

bu

l

Culoarea Neagră-violacee Neagră-albăstruie sau violet inchis

Roz închis spre roşu

Mărimea Medie Mijlocie Medie

Forma Sferică Sferic uşor turtit la poli Sferica

Consistenţa pulpei Cărnos- suculent Moale zemos Crocant zemos

Gustul. Nearomat Nearomat Fără particularităţi

63

Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Fetească regală, Fetească albă şi Fetească neagră

Tabelul 3.7.


Fetească regală

Fetească albă

Fetească neagră

R

ozeta

Culoare

Verde albicioasă cu liziera cafenie roşietică

Verde cu nuanţă arămie roşietică

Verde roşietică

Pufozitate

Pufoasă Uşor scămoasă Scămoasă

Fru

nza tân

ără

(

a 4

-a d

ista

lă)

Culoare Verde Verde arămie Verde cu nuanţă cafenie


Slab pufoase Lucioasă glabră


Slab pufoase cu peri pe nervuri

Slab păroasă Cu peri deşi

F

runza a

dultă

Mărime Mijlocie Mijlocie Mijlocie

Formă Pentagonală Reniformă Cuneo-tronconică

Nr de lobi 3-5 lobi 3-5 lobi 5 lobi


Glagră şi lucioasă cu denivelări ale limbului

Glabră Glabră


Fin păroasă pe nervuri

Glabră Cu peri fini

Culoarea nervurilor

Verzi Verde deschis Verzi, uneori voşietice la bază

Sinusul peţiolar U,V sau liră Liriform, ascuţit la bază cu unu sau doi pinteni

Liră larg deschisa, rareori boltă sau V

T

ipu

l

flori

i

Morfologic

5-6 5 cu abateri spre 6 5 cu abateri spre 6

Funcţional

Hermafrodit normală Hermafrodit normală Hermafrodit normală

Str

ug

ure

le

Mărimea Mijlocie Submijlocie Mijlocie

Forma Cilindrici sau cilindrici conici, uneori aripaţi

Cilindrici. Uneori aripaţi Cilindrică sau cilindro-conică

Compactitatea Boabe dese neomogene

Compact Cu boabe dese

Bob

ul

Culoarea Galben - verzui Verde rumenită, cu punct pistilar aparent

Neagră

Mărimea Mijlociu Mica Mijlocie

Forma Sferică Sferică Sferic

Consistenţa pulpei

Suculent Zemoasă Zemoasa cu pielţa groasă

Gustul. Fin aromat Nearomat Nearomat

64

Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Coarnă albă şi Coarnă neagră

Tabelul 3.8.


Coarnă albă

Coarnă neagră

Rozeta

Culoare

Verzuie, cu nusnţe intens roşii liliachii

Verde deschis cu marginile cafenii

Pufozitate Scămoasă Uşor scămoasă

Fru

nza

tânără

(a 4

-a

dis

tală

)

Culoare Verde gălbuie Verde închis


Glabră Slab scămoase


Alb scămoasă Slab scămoase

Fru

nza a

dultă

Mărime Mijlocie sau mare Mijlocie

Formă Orbiculară Cuneiformă

Nr de lobi Cinci 3 lobi, rareori întreagă sau cu 5 lobi


Glabră Glabră

Pufozitatea pe partea Inferioară

Scămoasă cu peri pe nervuri Glabră

Culoarea nervurilor Verde deschis Verzi

Sinusul peţiolar Rotund închis în formă de inel Deschs, liriform, ascuţit la bază cu 1-2 pinteni

Tip

ul

flo

rii

Morfologic

De tipul 5 rareori 6 De tipul 5 rareori 6

Funcţional

Hermafrodit funcţional femelă Hermafrodit funcţional femelă

Str

ug

ure

le

Mărimea Mijlocie-mare Mare

Forma Cilindrocinică, aripaţi Cilindro-conica

Compactitatea

Foarte compact Medie

Bob

ul

Culoarea Alb-verzui cu aspect cerat din cauza pruinei abundente

Negru

Mărimea Mijlociu-mare Mare

Forma Ovală, ascuţit spre vârf Ovoidă

Consistenţa pulpei Crocant, cărnos Crocant

Gustul. Ierbos Nearomat

65

3.2. Obiectivele cercetărilor

Cercetările efectuate în cadrul temei au vizat:

Evaluarea descriptorilor ampelografici elementari la unele soiuri vechi, româneşti,

în vederea armonizării literaturii de specialitate din România cu noile metode de

descriere utilizate la nivel mondial;

Evaluarea purităţii şi tipicităţii soiurilor Haiduc şi Pandur, în vederea conservării

unui material genetic autentic şi a identificării unor biotipuri noi în cadrul acestor

soiuri;

Descriptori cu capacităţi discriminante, utili în descrierea şi identificarea soiurilor

de viţă de vie;

Evaluarea unor însuşiri fenotipice la unele soiuri autohtone ;

Întocmirea fişelor ampelografice pentru unele soiuri autohtone după

metodologia elaborată de O.I.V., U.P.O.V. şi I.B.P.G.R.

3.3. Metode de cercetare

Pentru realizarea obiectivelor propuse am folosit următoarele metode de

cercetare:

Metoda ampelometrică pentru alcătuirea bazei de date primare necesare în

calculul statistic şi în notarea descriptorilor ampelometrici;

Metoda descriptorilor ampelografici (După lista descriptorilor O.I.V. 2007);

Analiza varianţei utilizând ca variabile măsurătorile ampelometrice;

Analiza în componenţi principali;

Observaţiile directe în fenofaze specifice şi compararea cu soiurile de referinţă în

vederea acordării notelor corespunzătoare nivelului de expresie al fiecărui

caracter;

Observaţii efectuate cu ajutorul stereomicroscopului cu camera video în scopul

stabilirii prezenţei şi desimii perişirilor erecţi şi prostraţi.

66

3.3.1. Metoda ampelometrică

Propusă de Herman Goethe, continuată de Luis Ravaz, A Billeau şi aprofundată

de Pierre Galet, metoda ampelometrica revine în actualitate în descrierea şi

recunoaşterea soiurilor.

Pentru stabilirea indicativului ampelometric, ce calculează o serie de raporturi ale

căror valori sunt codificate după o anumită scală. Un prim raport care se

calculează, este cel între lungimea şi laţimea limbului (L/l), care se notează cu r, şi oferă

indicaţii asupra formei fundamentale a limbului foliar. Valorile raportului r sunt codificate

de la 0 la 6 (Tabelul 3.9.).

Limitele de variaţie

şi codificarea raportului dintre lungimea şi lăţimea limbului foliar (r)

(Dupa I. Olteanu şi colab., 2002)

Tabelul 3.9.

Limite de variaţie ale lui r Codificare

≤ 0,80 0

0,81–0,90 1

0,91-1,00 2

1,01-1,10 3

1,11-1,20 4

1,21-1,30 5

1,31-1,40 6

În funcţie de valorile acestui raport se limbul are formă :

o rotundă - când L = l şi r = 0,91–1,0;

o reniformă - când L< l şi r <1;

o cordiformă, cuneiformă - când L > l şi r > 1.

Un alt element ampelometric îl reprezintă valoarea raporturilor dintre lungimea

nervurilor principale laterale (N2, N3) şi nervura principală mediană (N1), dintre nervura

secundară inserată pe N3 la circa 1 cm de punctual peţiolar (N4) şi nervura principală

67

mediană (N1), obţinându-se trei numere notate cu A, B şi C. În funcţie de valoarea

celor trei raporturi se poate defini forma limbului (tabelul 3.10).

Forma de bază a limbului în funcţie de valorile raporturilor A, B,C

(Dupa Oslobeanu M. şi colab., 1980)

Tabelul 3.10.

Forma limbului Valoarea rapoartelor

A(N2/N1) B(N3/N1) C(N4/N1)

Rotund 0,91-1 0,71-0,80 0,41-0,50

Reniform 0,91-1 0,51-0,50 0,31-0,60

Cordiforn 0,51-0,70 0,31-0,50 0,11-0,30

Cuneiform 0,71-0,90 0,51-0,70 0,21-0,50

Pentru stabilirea indicativului ampelometric, este necesară codificarea acestor

valori, după cum urmează:

0 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0,91–1,0



3 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între0,61-0,70





8 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0,11-0,20

9 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0–0,10.

Valoarea unghiurilor pe care le fac nervurile între ele (ά, β, γ), constituie un

element important în aprecierea formei limbului. Prin însumarea lor se obţin de

asemenea valori ce sunt codificate in vederea stabilirii indicativului ampelografic.

Suma Σ α + βse codifică după următoarea scară:

68

≤ 70º………………. cod 0

71º-80º……………cod 1

81º-90º…………... .cod 2

91-100……………cod 3

101-110…………….cod 4

111-120…………….cod 5

121-130…………….cod 6

131-140…………….cod 7

141-150…………….cod 8

> 150º……………….cod 9

Suma Σ α + β + γ poate avea următoarele valori şi se codifica astfel:

≤ 100º……………..cod 0

101º-110º…………....cod 1

111º-120º……………cod 2

121 º -130 º .…………cod 3

131 º-140.....................cod 4

141 º -150 º ………….cod 5

151 º -160 º …………c.od 6

161 º -170 º ………….cod 7

171 º -180 º ………….cod 8

> 180º…………...cod 9

Suma unghiurilor este legată de forma şi deschiderea sinusului peţiolar, cu cât

acesta este mai mică cu atât sinusul peţiolar este mai deschis. Dacă suma este peste

180˚, lobii sinusului petiolar se suprapun dând frunzei forma rotundă. Atunci când suma

unghiurilor este mai mica de 150-100˚, sinusul peţiolat are forma de V, U sau acoladă,

iar forma limbului tinde spre reniformă.

În final, valorile ampelometrice ale frunzei se rezumă la trei numere obţinute în

urma codificărilor făcute. De exemplu, soiul Cabernet Sauvignon are următorul indicativ

ampelografic:135-3-58.

69

Primul număr se referă la rapoartele ABC; al doilea la raportul r, iar al treilea la

suma unghiurilor Σα+β şi respectiv Σα+β+γ.

Forma fundamentală a limbului poate fi definită cu ajutorul diagramei concepută

de Pier Galet.(Fig 3. 1.)

ABC 014

015

024

025

035

036

045

046

135

136

146

147

235

236

245

247

257 357

Σα+β

Σα+β+γ

00

11

12

23

Reniforme

Cuneiforme

24

35

36

46

Orbiculo-reniforme

Cu

ne

o-c

ord

i-

form

e

Cuneoo-

tronconice

57

58

69

79

89

99

Orbiculare

Cordi-

forme

Tronconice

Fig. 3. 1. Aprecierea formei limbului

- pe abscisă, raportul A.B.C.; - pe ordonată, Σα+β şi Σα+β+γ.

Lungimea nervurilor N2 şi N3 raportată la distanţa dintre baza sinusurilor şi

punctual peţiolar (d1 şi d2), furnizează indicaţii asupra lobiei şi adăncimii sinusurilor

laterale superioare şi inferioare (Tabelul 3.11).

70

Profunzimea sinusurilor laterale

(După Oslobeanu M. şi colab., 1980)

Tabelul 3.11.

Profunzime sinusuri

Limitede

variaţie ale

d1 / N2. şi d2 / N3

Frunze întregi, lipsite de sinusuri 0,81- 1,00

Frunze uşor lobate / sinusuri superficiale 0.61 – 0,80

Frunze evident lobate/ sinusuri pronunţate 0,41 –0,60

Frunze cu sinusuri adânci (profunde) 0,21 –0,40

Frunze cu sinusuri foarte adânci 0,00 – 0,20

Valoarea acestor rapoarte, poate fi de asemenea codificată, după cum

urmează:

0,91-1,00 cod 0:sinus superficial, frunză intreagă

0,81-0,90 cod 1:sinus slab pronunţat

0,71-0,80 cod 2:sinus slab pronunţat

0,61-0,70 cod 3:sinus pronunţat



0,31-0,40 cod 6:sinus adânci

0,21-0,30 cod 7:sinus adânci

0,11-0,20 cod 8:sinus adânci adânci

0,00-0,10 cod 9:sinus adânci adânci

M. Nemet (1967), adaugă la indicativul propus de P. Galet şi codurile rapoartelor d1/N2

şi d2/N3. Astfel indicativul ampelometric al unui soi va fi de forma:

X – XXX – XX - XX

În care:

X - codul raportului r

XXX - codurile rapoartelorA,B,C.

XX - codul rpoartelor d1/N2 şi d2/N3.

XX – codul sumei unghiurilor α + β şi respectiv α + β + γ.

Spre exemplu la soiul Risling italian, caracterele ampelografice ale limbului

îmbracă următoarele valori, codificate (tabelul 3.12).

71

Indicativul ampelometric al soiului Risling italian

(Dupa Oslobeanu M. şi colab., 1980)

Tabelul 3.12.

Elementele

analizate

R

N2/N1

N4/N1

N4/N1

d1/N2

d2/N3

α + β

α + β + γ.

Valoare 1,05 0,48 0,61 0,40 0,58 0,73 101,70 155,3

Cod 3 1 3 6 4 2 4 6

Indicativul ampelografic al soiului este 3 - 136 - 42 - 46 şi reprezintă: frunză

aproape rotundă, uşor alungită, pentalobată, cu sinusuri superioare adânci bine

pronunţate iar cele inferioare mai slab pronunţate.

3.3.2. Metoda descriptorilor ampelografici.

În vederea unificării metodologiei de descriere a soiurilor de viţă de vie, Oficiul

Internaţional al Viei si Vinului (O.I.V.), Comitetul Intenaţional pentru Protecţia

Organismelor vegetale (U.P.O.V.) şi Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice

ale Plantelor (I.B.P.G.R.), au alcătuit o listă cu 147 descriptori ampelografici vizând:

Caracterele morfologice referitoare la:

vârful lăstarului tânăr (codurile O.I.V. 001-005);

lăstarul tânăr (codurile O.I.V. 006-017);

frunza tânără(codurile O.I.V. 051-056);

frunza adultă (codurile O.I.V. 065-095);

coardă (codurile O.I.V. 101-106);

floare(codurile O.I.V.151-155);

strugure (codurile OIV202-209);

bob(codurile O.I.V.220-244);

Însuşiri agrobiologice (codurile O.I.V.301-306; 351-354);

Însuşiri fiziologice (codurile O.I.V 401-462);

Însuşiri tehnologice (codurile O.I.V. 501-508);

Portaltoi (codurile O.I.V. 551-553);

Descriptori ampelometrici (codurile O.I.V. 601-618);

72

Sisteme izoenzimatice (codurile O.I.V. 701-702); Markeri SSR (codurile O.I.V.801-

806).

Pentru fiecare caracter, observaţiile se fac la cel puţin 10 organe sănătoase,

stabilindu-se nivelul de expresie şi nota corespunzătoare. Pentru a uşura determinarea

şi a evita confuziile, pentru fiecare nivel de expresie, au fost stabilite soiuri de referinţă

pentru compararea soiurilor ce urmează a fi determinate.

Pentru identificarea unui soi, conform acestei metode, este necesar într-o primă

etapă, întocmirea unui fişier de referinţă cu diferite soiuri, pentru compararea datelor

obţinute în urma determinărilor efectuate. Totuşi, trebuie ţinut seama de variabilitate şi

fluctuaţiile morfologice, cauzate de diferenţa geografică a locurilor de observaţie,

acelaşi soi putând avea fişe ampelografice diferite (P. Truel şi J.M. Boursiquot, 1985).

Marea dificultate apare atunci când se doreşte identificarea unui soi necunoscut.

Teoretic dacă nivelul de expresie al caracterelor descrise ar fi unic şi stabil pentru

acelaşi soi, iar populaţia ar fi omogenă, identificarea ar fi posibilă doar prin aprecierea

câtorva caractere. În realitate, sunt caractere care au fluctuaţie mică sau nulă (sexul

florii, culoarea boabelor, gustul pulpei, prezenţa seminţelor s.a., dar şi caractere cu o

fluctuaţie mare, fiind influenţate de condiţiile climatice sau agreotehnice cum sunt:

mărimea frunzei, gradul de sectare al frunzei, desimea perilor, mărimea şi

compactitatea strugurilor s.a .

Pentru a facilita identificarea unui soi prin metoda descriptorilor, în Franţa, la

I.N.R.A. Montpellier, a fost creat un program special pentru gestionarea colecţiei

ampelografice de pe Domeniul Vassal, ce cuprinde 5200 de clone a celor 2100 de

soiuri. Acest program este întocmit pentru un număr de 75 de caractere şi cuprinde 275

niveluri de expresie. Un soi necunoscut poate fi identificat prin compararea cu fişele

informaţionale ale altor soiuri existente în programul calculatorului (Liliana Rotaru,

2000).

O altă posibilitate de identificare a unui soi pornind de la caracterele morfologice

ale frunzei, este acela al stocării în sistem informaţional a imaginilor video (Leplatois,

1993).

73

3.3.2.1. Codificarea caracterelor morfologice

Caracterele morfologice sunt cel mai des folosite şi în descrierea botanică. Din

acest motiv şi numărul descriptorilor atribuiţi de cele trei organisme a fost cel mai mare.

Pentru caracterele morfologice ale soiurilor de viţă de vie au fost analizaţi 94 de

descriptori.

Momentul efectuării determinărilor a fost pentru lăstarul tânăr înainte de înflorit

la lungimea de 10-30 cm, şi au fost examinate forma vârfului lăstarului, culoarea şi

perozitatea.

Lăstarul adult a fost examinat în perioada înfloritului, notându-se următoarele

caractere: poziţia lăstarului pe butuc, culoarea nodurilor şi internodiilor, perozitatea,

pigmentaţia antocianică a mugurilor, distribuţia şi lungimea cîrceilor.

Frunza tânără(a 4-a de la vârf) a fost examinată tot în perioada infloritului,

notându-se culoarea şi perozitatea acesteia.

Frunza adultă fiind principalul organ de descriere şi recunoaştere al soiurilor, are

un număr de 29 de descriptori. Observaţiile au fost efectuate în faza de pârgă.

Pentru caracterizarea coardei observaţiile au fost efectuate în perioada de

repaus, după căderea frunzelor, vizând: culoarea, suprafaţa, secţiune transversală,

prezenţa lenticelelor şi a perilor.

Inflorescenţa şi floarea au fost examinate înainte şi în timpul înfloritului,

notându-se inserţia primei inflorescenţe pe lăstar, numărul şi lungimea lor, tipul florii.

Caracterele ampelografice ale strugurilor au fost examinate la maturitate

deplină, urmărind: Forma, mărimea, lungimea, compactitatea, numărul de boabe pe

ciorchine, alungimea şi gradul de lignificare al pedunculului.

La bob s-au examinat 21 de descriptori, fiind după frunză al doilea organ de

descriere şi recunoaştere al soiurilor. Observaţiile s-au efectuat la maturitatea deplină a

strugurilor şi au urmărit: marimea, culoarea, pruina, grosimea pieliţei coloraţia pulpei,

punctul pistilar, suculenţa, randamentul în must, consistenţa, gustul şi aroma pulpei,

separarea bobului de pedicel, prezenţa seminţelor şi mărimea lor. Notatiile fiecărui

caracter şi soiurile de referinţă corespunzătoare, sunt prezentate în tabelul 3.14.

74

Codificarea caracterelor morfologice la soiurile de viţă de vie

(După O.I.V. - Descriptor list for grape varieties and Vitis species)

Tabelul 3.14.

Cod

OIV

CARACTERUL

Notaţia nivelului de expresie şi soiurile de

referinţă

0 1 2

Vîrful lăstarului tânar:

001 Deschiderea vărfului

lăstarului

1-închisă (Vitis riparia);

3-semideschisă (Kober 5 BB);

5-deschisă (Vitis vinifera).

002 Distribuţia

pigmentaţiei

antocianice a perilor

fini

1-absentă (Meunier);

3-repartizată în lizieră (Chenin blanc B);

5-peste tot (Vitis aestivalis).

003 Intensitatea

pigmentatiei

antocianice a perilor

fini

1-absentă sau foarte slabă (Furmint);

3slabă (Risling );

5-Medie;

7-Mare (Cabernet Sauvignon);

9-foarte mare (Vitis aestivalis.

004 Desimea perilor fini


1-absenta sau foarte slaba (Rupestris du Lot);

3-slabă (Chaselas B);

5-medie (Pinot N);

7-mare (Furmint B);

9-foarte mare.

005 Desimea perilor

rigizi la vârful

lăstarului

1-absentă sau foarte slabă (Rupestris du Lot);

3-slabă;

5-Medie;

7-Mare (Vitis riparia);

9-foarte mare (V. cinerea).

Lăstar:

006 Portul lăstarului 1-erect (Garnacha tinta N);

3-semierect ( Muscat Ottonel B);

5-orizontal ( Barbera N);

7-semipenden (Aramon N); 9-pendent.

75

0

1

2

007 Culoarea părţii

dorsale a internodului

1-verde(Sauvignon B);

2-verde cu roşu (Carignan N);

3-rosu (Riesling B).


ventrale a

internodului

1-verde (Sauvignon B);

2-verde cu roşu (Carignan N );


009 Coloarea părţii

dorsale a nodului

1 -verde (Sauvignon B);

2-verde cu roşu (Barbera N);



ventrale a nodului

1-verde (Palomino Fino B);

2-verde cu roşu (Carignan N );

3-rosu (Kober 5BB).

011 Desimea perilor

rigizi la nod

1-absentă sau foarte slabă (Vitis vinifera);

3-slabă;

5-medie;

7-mare ;

9-foarte mare (V. cinerea).

012 Desimea perilor rigizi

la interned

1-absentă sau foarte slabă (Vitis vinifera);

3-slabă;

5-medie;

7-mare şi

9-foarte mare (V. cinerea)


la nod

1-absentă sau foarte slabă;

3-slabă;

5-medie (Vitis cadicans);

7-mare;

9-foarte mare.


la internod

1 -absentă sau foarte slabă (Grenache noir);

3-slabă;

5-medie;

7-mare;

9-foarte mare (Vitis candicas).

015-1 Distributia

antocianica pe solzii

mugurilor

1-absentă (Merlot noir);

2-bazală (Cabernet Sauvignon);

3 -până la ¾ din bractee ;

4-pe întreagă bracte (Chardonnay B).

76

0

1

2

015-2 Intensitatea

antocianică pe solzii

mugurilor

1-absentă sau foarte slabă (Merlot noir);

3-slabă;

5-medie (Cabernet Sauvignon);

7-mare (Chasselas B);

9-foarte mare.

016 Numărul de cârcei

consecutivi

1-doi sau mai puţin (Vitis vinifera);

9-trei sau mai mulţi (V. labrusca).

017 Lungimea cârceilor 1-foarte scurţi (cca. 10 cm) ;(Rupestris du Lot);

3-scurţi (cca. 15 cm) ; (Aramon N);

5-mijlocii (cca. 20 cm) ;(Pinot noir);

7-lungi (cca. 25 cm) ; (Chasselae B);

9- foarte lungi (peste 30 cm);(Emperor Rg).

Frunza tânără:

051 Culoarea feţei

superioare a

limbului(frunza a 4-a)*

Verde (Silvaner B);

Galben (Furmint B);

Bronzat (Dattier de Beyrouth B);

Roşu arămiu (Chasselas B).

053 Desimea perilor

prostraţi între nervurile

principale pe faţa



3-slabă (Cisaut Noir);

5-medie (Carignan N);

7-mare (Furmint B);

9-foarte mare (V. labrusca).


intre nervurile

principale pe faţa



3-slabă (Chasselas blanc B);


7-mare (Meunier);

9-foarte mare.

055 Desimea perilor

prostraţi pe nervurile

principale pe faţa


1-absentă sau foarte slabă(Rupestris du Lot);

3-slabă (Carignan N);

5-medie (3306 Coudrec);

7-mare (Riparia Scribner);

9-foarte mare.


pe nervurile principale

pe faţa



3-slabă ( 3306 Coudrec);

5-medie (RislingB);

7-mare (Riparia Scribner);

9-foarte mare(V.cinerea).

77

0 1 2

Frunza adultă:

065 Marimea limbului 1-foarte mică (V. rupestris);

3-mică (Gamai N);


7-mare (CarignanN);

9-foarte mare (V.coignetiae).

067 Forma limbului 1-cordiformă (Vitis cordifolia);

3-cuneiformă (Riparia gloire);

5-pentagonală (Caberet franc);

7-rotundă (orbiculară) ;( Cabernet Sauvignon,

Gros Sauvignon);

9-reniformă (Rupestris du Lôt).

068 Numărul lobilor 1-întreagă (Rupestris du lot);

3-trilobată (Aramon N, Coarnă neagră.);

5-pentalobată (Risling B,Fetească albă);

7-heptalobat, ( Cabernet Sauvignon, Fetească

neagră);

9- mai mult de 7 lobi (Hebron B);

069 Culoarea feţei

superioare a limbului

3-verde deschis (Chasselas blanc);

5-verde mediu (Sauvignon B);

7-verde inchis (MerlotN).

070 Distributia

pigmentatiei

antocianice a

nervurilor principale

pe fata superioara a

limbului

1-absenta(Isabela N);

2-numai la punctual peţiolar (Alexandria B);

3-pâna la prima bifurcaţie (Palomino Fino B);

4-pâna la a doua bifurcaţie (Primitivo N9);

5-peste a doua bifurcaţie (CheninB):

071 Distribuţia

pigmentaţiei

antocianice a

nervurilor principale

pe faţa inferioară a

limbului

1-absentă (Gamacha tinta N);

2-numai la punctual peţiolar (Perla de Csaba);

3-pâna la prima bifurcaţie (Gamai N);

4-pâna la a doua bifurcaţie (Primitivo N9);

5-peste a doua bifurcaţie.

072 Gofrarea limbului 1-absentă sau foarte slabă(Gamai N);

3-slabă (Cabernet Sauvignon);

5-medie (Merlot noir);

7-mare (Carignan);

9-foarte mare(Villard Noir N):

78

0 1 2

073 Ondularea limbului

între nervurile

principale sau

secundare

1 - absentă (Gamacha tinta N);

9 - prezentă (Gloir de Montepellier).

74 Profilul limbului in

secţiune transversală

1 – plan (soi de referinţă Aramon);

2 – pliat (Rupestris du Lôt);

3 –involut (Furmint);

4 – revolut (Alicante Bouschet);

5 –neregulat ;(Gamacha tinta N.

075 Başicarea feţei

superioare a limbului

1 –absente (Rupestris du Lôt);

3 –slabă ;(Chasselas blanc);

5 –desime medie (Barbera N- Pinot noir);

7 – multe (Risling B, Merlot noir);

9 – foarte multe (V.amurensis).

076 Forma dinţilor 1 –concave (V. coriacea,V. aestivalis);

2 - drepte (Muscat a petit grains B,Fetească

neagră);

3 –convexe (Sauvigno B,Traminer roz);

4 – o parte concavă, o parte convexă (Garganega

B,Solonis x Riparia 1616 C);

5 - două parti concave doua convexe ;(Cabernet

FrancN).

077 Marimea dinţilor în

raport cu mărimea

limbului

1-foarte mici-(<0,04);

3-mici-(0,041-0,06 ;(Pinot noir,Nebbiolo N) ;

5-medii-(0,061-0,08 ;(MerlotN);

7-mari-(0,081-10) ;(Carignan N);

9-foarte mare (>0,10).

078 Lungimea dinţilor in

raport cu laţimea lor

1-foarte scurţi (< 0,25);(V. aestivalis);

3- scurţi (0,26 – 0,50); (Sylvaner B);

5-mijlocii (0,51 –0,75);(Barbera N);

7-lungi (0,76 – 1,00); ( Muscat de Alexandria B);

9-foarte lungi (> 1,00);(Vitis riparia).

079 Gradul de deschidere

a sinusului peţiolar

1-Foarte deschise (Ruestris deu Lot);

3-Deschise (V. Riparia);

5-Închise (Chasselae B);

7-Cu lobii usor suprapuşi(Risling B);

9-Cu lobii foarte suprapuşi (Clairette B).

79

0 1 2

080 Forma bazei

sinusului peţiolar

1-În formă de U(Merlot N);

2-în formă de acoladă(140 Ruggeri);

3-în formă de V(Aramon N).

081-1 Prezenta unui dinte

în sinusul peţiolar

1-absent(Chasselas B);

9–prezent(BombinoB).

081-

2*

Baza sinusului

peţiolar delimitat de

nervuri

1-nedelimitat (Chasselas B);

2-doar pe o latură (Cabernet Sauvignon, Coarna

alba); 3-pe ambele laturi (ChardonayB).

082 Gradul de

deschidere/

suprapunere al

sinusului lateral

superior

1-deschise(Cadarcă,Fetească albă);

2-închise;

3-uşor suprapuse;

4 -mult suprapuse;

5-fără sinusuri.

083-1 Forma bazei

sinusului lateral

superior

1-formă de U (Cabernet Sauvignon);

2-forma de acolada (Chasselas blanc);

3-formă de V – (Cinsaut).

083-2 Prezenţa unui dinte

în sinusul lateral

superior

1-absent (Chaselas B);

9-prezentă (Cabernrt franc N, Riesling B).

084 Desimea perilor

orizontali intre

nervurile principale


limbului

1-glabru (perişori absenţi),(Rupestris du

Lôt,Chaselas B);

3-foarte rar ( Müller Thurgau, Gamai N);

5-cu desime mijlocie (Mourvedre, Cabernet

Sauvignon);

7-deşi (Clairette, Barbera N);

9-foarte deşi (V.labrusca, Isabela N).

085 Desimea perilor

scurti, rigizi între

nervurile principale


limbului

1-absenţi sau foarte rari (Rupestris du Lôt);

3- rari (Muscat Perlă de Csaba);

5-cu desime mijlocie (3306 C);

7-deşi (Aris);

9-foarte deşi.

086 Desimea perilor

orizontali pe nervurile

principale pe faţa


1-absenţi sau foarte rari ( Rupestris du Lôt);

3- rari (Carignan);

5-cu desime mijlocie (Mourvedre);

7-deşi (Meunier);

9-foarte deşi.

80

0 1 2

087 Desimea perilor

rigizi pe nervurile

principale, pe faţa


1-absenţi sau foarte rari (Rupestris du Lôt,

Sultanina B);

3-rari (Muscat Perlă de Csaba, Gamax N);

5-cu desime mijlocie (Muscat Ottonel, Furmint B);

7-deşi ( Kober 125 AA, Barbera N);

9-foarte deşi (Aris, V.cinerea).

088 Prezenţa perilor fini,

orizontali pe faţa

superioară a limbului

1-absent (Datier de Beyrouth);

9-prezetă (Mounier N).

089 Prezenta perilor

drepţi, rigizi pe faţa

superioară a limbului

1-absentă (Chasselas blanc);

9-prezentă (Muscat Ottonel).

090 Densitatea perilor

fini orizontali pe

peţiol


3-rari (Carignan);

5-cu desime mijlocie (Müller Rebe);

7-deşi (Dr. Decker-Rebe);

9-foarte deşi (Plăvaie).

091 Densitatea perilor

rigizi, drepţi pe peţiol


3-rari (Riparia gloire);

5-desime mijlocie (3306 C);

7-deşi (Teleki 8 B);

9-foarte deşi.

093 Lungimea peţiolului

in raport cu nervura

mediana

mult mai scurt (< 0,5 din lungimea n.m.);

3-mai scurt (cu 0,5 – 1,0 din lungimea n.m. – ex.

Riparia gloire);

5-egal (soi de referinţă- Grenache noir);

7-mai lung (de 1,1 –1,5 ori lungimea n.m. – ex.

Gros vert);

9-mult mai lung (> 1,5 ori lungimea n.m.).

094 Profunzimea

sinusurilor laterale

superioare

1-absente sau puţin evidente (Melon B);

3-Puţin profunde (Gamai N);

5-medii (Merlot noir);

7-profunde (Chasa B);

9-foarte profunde (Chaselas Cioutat B).

Coarda

101 Secţiune

transversală

1-circulară;

2-eliptică (ChasselasblancB);

3-aplatizată (Kober 5BB).

81

0 1 2

102* Suprafaţa coardei 1-netedă (Vitis rupestris);

2-costată (Vitis berlandieri);

3-striata (Chasselas B).

103 Culoarea generală a

coardei

1-galbenă (Garncha tinta);

2-brună (Chasselas B);

3-roşu-violacee (V. Aestivalis);

4-gri.

104 Prezenţa lenticelelor 1-absente (V.vinifera);

9-prezente (V. Rotundifolia).

105 Prezenţa perilor rigizi

pe noduri

1-absenţi-3309 Caudrec;

9-prezenţi (Riparia scribner, Kober 5BB).

106 Pezenţa perilor rigizi

pe internoduri

1-absenţi(3309 Caudrec);

9-prezenţi(Riparia scribner, Kober 5BB).

Floare:

151-

1

Sexul florii 1- stamine complet dezvoltate fără gineceu

(Rupestris du Lot);

2- stamine complet dezvoltate si gineceu redus

(3309 Couderc);

3- stamine complet dezvoltate şi gineceu normal

(Chasselas B);

4- stamine recurbate si gineceu complet dezvoltat

(Bicane B).

152 Nivelul de inserţie al

primei inflorescente

1-până la nodul al doilea(Riesling B);

2-la nodurile 3-4(Sultana B);

3-mai sus de nodul 5.

153 Numărul de

inflorescenţe pe

ramură

1– 1 inflorescenţa sau mai puţin( Sultana B);

2- 1,1-2 inflorescenţe(Chasselas B);

3- 2,1-3inflorescenţe(Risling B);

4- mai mult de 3 inflorescenţe(Aris B).

155 Fertilitarea mugurilor

de la bază

1-foarte slabă(Sultanina B);

5-medie(Trebbiano Toscano B);

9-forte mare(Pedro Ximenez B).

Strugure:

202 Lungimea

ciorchinelui(fără

peduncul)

1 -foarte scurţi ( până la cca. 80 mm) ; (Kober 5

BB);

3-scurţi (cca. 120 mmm); (Risling B);

5-mijlocii (cca. 160 mm); (Barbera N);

7 -lungi (cca. 200mm); (Trebbiano Toscano B);

82

9 -foarte lungi (peste 240 mm); (Albana B).

0 1 2

203 Lăţimea ciorchinelui 1-foarte îngust ( până la cca. 40 mm) ; (Caudec

161-49);

3-îngust (cca. 80 mm) ; (Meunier N);

5- mijlocii (cca. 120 mm) ; (Garnacha tinta N);

7- lat (cca. 160mm);(Cardinal N);

9- foarte lat (peste 200 mm) (Ruby Seedless

204 Compactitatea

ciorchinelui

1-foarte lax (V. amurensis);

3-lax (Perla de Csaba);

5- mediu (Chaselass);

7-compact (Barbera N);

9-foarte compact (Meunier N).

206 Lungimea

pedunculului

1-foarte scurt (Până la 30 mm) ;( (Garnacha tinta

N);

3-scurt (cca 50mm) ;( Gewürztraminer Rg);

5-mediu (cca70mm) ;( Marsanne B);

7-lung (cca90mm) ;( Alphonse Lavallée N);

9-foarte lung (mai mult de 110mm) ;( Freisa N).

207 Lignificarea

pedunculului

1-numai la bază (Aramon N);

5-până la jumătate (Garnacha tinta N);

7-mai mult de jumătate (Carignan N).

208 Forma strugurelui 1-cilindric (Barbera N);

2-conică (Barbera N);

3-în formă de pâlnie (Trebbiano Toscano B).

209 Numărul

ramificaţiilor(aripilor)

1-absent (Trebbiano Toscano B);

2 - 1-2 aripi;

3- 3-4 aripi (Pinot N);

4- 5-6 aripi (Syrah N);

5-mai mult de 6 (Tannat N).

Bob:

220 Lungime 1- foarte scurt (până la 8 milimetri) ;( Corinthe

noir N);

3 - scurt (cca 13 mm) ;( Cabernet-Sauvignon N);

5 - mediu (cca 18mm);( Shiradzouli belyi B);

7- lung (ca 23mm);( Italia B);

9 - foarte lung (mai mult de 28 mm) ;( Super Ran

Bolgar B).

83

0 1 2

221 Lăţime 1-foarte mică (până la 8 mm) ;( Corinthe noir N);

3-mica (cca13 mm) ;( Clairette B);

5-medie (cca18mm) ;( Portugieser Blau N);

7-mare (cca23mm);( Muscat of Alexandria B);

9-foarte mare (mai mult de 28mm);( Alphonse

Lavallée N).

222 Uniformitate 1-neuniforme (Cardinal RG);

2-uniforme (Ugni blanc B).

223 Forma 1-sferic aplatizată (Riesling B)

2-sferică (Riesling B),

3-elipsoidală (Barbera N);

4-elipsoidal-alungită (Olivette noire N);

5-cilindrică (Olivette belyi B);

6-troncovoidă (Ahmeur bou);

7-ovoidă (Bicane B);

8-obovoidă (Muscat d’Alexandrie B);

9-corniformă (d’Alexandrie B);

10-fusiformă.

225 Culoarea epidermei 1-verde spre galben (Chasselas B);

2-roz (Chasselas rose Rs);

3-roşu (Molinera Gorda Rg);

4-gri (Molinera Gorda Rg);

5-roşu închis spre violet (Christmas Rose Rg);

6-negru spre albastru (Pinot N).

226 Uniformitatea culorii

epidermei

1-neuniformă;

2-uniformă (Cabernet Sauvignon N).

227 Gradul de acoperire cu

pruină

1-absentă sau foarte slabă (V. rotundifolia);

3-slabă;

5- medie (Chasselas Blanc B);

7- abundentă (Mourvèdre N;

9-foarte abundentă).

228 Grosimea pieliţei 1-foarte subţire;

3-subţire (Chasselas B);

5-medie (Carignan N);

7-groasă (Servant B);

9-foarte groasă.

84

0 1 2

229 Punctul pistilar 1-puţin aparent (Chasselas Blanc B);

2-aparent (Ugni blanc B).

231 Intensitatea coloraţiei

antocianice a pulpei

1-absentă sau foarte slabă(Pinot N);

3-slabă (Gamay de Bouze N);

5-medie (Gamay de Chaudenay N);

7-mare (Alicante Bouschet N);

9-foarte mare.

232 Suculenţa pulpei 1-puţin suculentă (Isabella N);

2-mediu suculentă (Isabella N);

3-foarte suculentă (Aramon noir N);

233 Randament în must 3-mic (până la 65%);

5-mediu (65-75%);

7-mare (peste 75%) ; (Aramon N,

Chasselas blanc B).

235 Fermitatea pulpei 1-fermitate mică (Pinot N);

2-fermitate medie (Italia B);

3-fermitate mare,crocantă (Sultanina B);

236 Particularităţile

gustului

1-niciuna (Auxerrois B);

2-aromă de muscat (Auxerrois B);

3-gust foxat (Isabella N);

4-gust ierbos (Carmenère N);

5- alte arome.

238 Lungimea pedicelului 1-foarte scurt (până la 4 mm);

3-scurt (cca 7 mm) ;( Garnacha tinta N);

5-mediu (cca10 mm ;( Cinsaut N);

7-lung (c13 mm);( Dattier de Beyrouth B);

9-foarte lung (peste 16 mm).

240 Facilitate separării

pedicelului

1-foarte uşor (Muscadinia rotundifolia);

2-usor (Pinot N);

3-dificil (Carignan N);

241 Formarea seminţelor 1-absente (Corinthe noir N);

2-rudimentare (Sultanina B);

3-complet dezvoltate (Riesling B):

242 Lungimea seminţelor 1-foarte scurte (V. rupestris);

3-scurte (Chardonnay B);

5-medii (Pinot noir N);

7-lungi (Pinot noir N);

9-foarte lungi.

85

0 1 2

243 Greutatea seminţelor 1-foartemică(până la 10 mg);

3-mică(cca25mg);

5-medie(cca40mg);

7-mare(ccca55mg);

9-foarte mare(peste 65mg).

244 Prezenţa canelurilor

transversale pe faţa

dorsal a seminţelor.

1-absente(V. vinifera);

9-prezente(V. rotundifolia):

*UPOV şi IPGRI prezinta notaţii diferite ale nivelului de expresie

3.3.2.2. Codificarea însuşirilor agrobiologice

Însuşirile agrobiologice ale soiurilor se referă la: fenologie (epoca

desmuguritului, a înfloritului, pârga şi maturarea strugurilor, maturarea lemnului şi

căderea frunzelor); vigoare (vigoarea lăstarilor, creşterea copililor,lungimea şi

diametrul internodiilor).

Dezmuguritul a fost notat atunci când 50% din muguri s-au aflat în stadiul

lânos (stadiul B - Baggiolini). Momentul infloritului a fost considerat atunci când

50% din flori au fost deschise. Pârga strugurilor a fost notată când peste 50% din

boabe au devenit elastice ele având un conţinut de 3-4% substanţă uscată şi au

depăşit faza de aciditate maximă. Maturarea strugurilor s-a considerat realizată

când greutatea boabelor a fost maximă şi a corespuns celui mai ridicat conţinut în

zaharuri. Maturarea lemnului s-a considerat realizată când 50% din lăstari au pe

2/3 din lungimea lăstarului culoarea caracteristică soiului. Notele, expresia

caracterelor şi soiurile de referinţă sunt prezentate în tabelul 3.15.

86

Codificarea însuşirilor agrobiologice


Tabelul 3.15.

Cod

OIV

CARACTERUL


referinţă

0 1 2

301 Epoca de dezmugurire 1-foarte precoce(V. amurensis);

3-precoce(Chardonnay B),

5- medie(Chardonnay B);

7- tardivă(Mourvèdre N);

9-foarte tardivă(Airen B).

302 Epoca de înflorire 1-foarte precoce(Gloire de Montpellier);

3-precoce;

5- medie;

7- tardivă;

9-foarte tardivă.

303 Intrarea în pârgă 1-foarte precoce(Perle von Csaba B);

3-precoce(Pinot N);

5- medie( Riesling B);

7- tardivă(Cinsaut N);

9-foarte tardivă(Olivette noire N).

304 Epoca maturării

fiziologice a bobului

1-foarte precoce(Perle von Csaba B);

3-precoce(Chasselas blanc B);

5- medie;

7- tardivă(Italia B);

9-foarte tardivă.

305 Începutul maturării

lemnului

1-foarte precoce;

3-precoce(Chasselas blanc B);

5- medie;

7- tardivă;

9-foarte tardivă.

306 Colorarea frunzelor

toamna

1-galben(Riesling B);

2-roşietic;

3-roşu(Portugieser N);

87

4-roşu închis;

5-roşu violet(Gamay Teinturier N).

0 1 2

351 Vigoarea lăstarilor 1-foarte slabă;

3-slabă(Gamay Teinturier N);

5-medie(Mourvèdre N);

7-mare(Trebbiano Toscano B);

9- foarte mare(Sultanina B).

352 Creşterea copililor 1-foarte slabă;

3-slabă;

5-medie(Riesling);

7-mare;

9- foarte mare.

353 Lungimea internodurilor 1-foarte scurte(până la 6 cm);

3-scurte(cca 9cm)( Cabernet Sauvignon N);

5-medii(cca12 cm)- Chasselas B;

7-lungi (cca 15 cm);

9-foarte lungi(peste 18 cm)( Kober 5 BB).

354 Diametrul internodiilor 1-foarte mic(până la 5 mm) Rupestris du Lot ();

3-mic(cca8mm)( Clairette B);

5-mediu(cca11mm)( Muscat of Alexandria B);

7-mare(14mm)( Carignan N);

9-foarte mare(peste 17mm)( Sultanina B).

Însuşiri fiziologice

401 Rezistenţa la cloroza

ferică

1-foarte scăzută(Gloire de Montpellier);

3-slabă(3309 Couderc);

5-medie(Kober 5 BB);

7-mare(140 Ruggeri);

9-foarte mare(Garnacha tinta N).

402 Rezistenţa la cloruri 1-foarte scăzută(Gloire de Montpellier);

3-slabă(3309 Couderc);

5-medie(1616 Couderc);

7-mare(1103 Paulsen);

9-foarte mare(Sultanine B).

403 Rezistenţa la secetă 1-foarte scăzută(3309 Couderc);

3-slabă(Millardet et Grasset 101-14);

5-medie(Rupestris du Lot);

7-mare(Millardet et Grasset 41 B);

88

9-foarte mare(140 Ruggeri).

0 1 2

452 Gradul de rezistenţă la

mană (frunza)

1-foarte scăzută;

3-slabă;

5-medie(Millardet et Grasset 41 B);

7-mare;

9-foarte mare(Kober 5 BB).


Oidium (frunza)

1-foarte scăzută(Carignan N);

3-slabă;

5-medie;

7-mare;

9-foarte mare(Kober 5 BB).

458 Gradul de rezistenţă

laBotritis

1-3-foarte slabă sau slabă;

5-medie;

7-9-mare sau foarte mare(Kober 5 BB):


Filoxera (forma

galicola)

1-foarte scăzută(3309 Couderc);

3-slabă;

5-medie;

7-mare(V. vinifera);

9-foarte mare(V. cinerea Arnold).


Filoxera (forma

radicicola)

1-foarte scăzută(V. vinifera);

3-slabă;

5-medie;

7-mare(Kober 5 BB);

9-foarte mare(V. cinerea Arnold, V. rotundifolia).

3.3.2.3. Codificarea însuşirilor tehnologice

Pentru însuşirile tehnologice s-au stabilit un număr de 7 descriptori.

Procentul de legare al boabelor a fost apreciat la 14 zile de la înflorit,

comparându-se cu numărul total al florilor din inflorescenţă.

Determinarea greutăţii strugurilor s-a făcut la maturitatea deplină notaţia

89

fiind facută pe media a cel puţin 10 struguri.

Pentru a determina greutatea bobului, s-au cântărit 100 de boabe

provenite din zona de mijloc a 10 struguri tipici.

Producţia de struguri/mp, a fost estimată ţinându-se cont de producţia

medie realizată pe butuc şi distanţele de plantare.

Determinarea conţinutului în zahăr a fost efectuată la maturitatea deplină

cu ajutorul refractometrului.

Conţinutul în aciditate al mustului a fost determinat la maturitatea deplină şi

exprimată în g/l H 2 SO 4 (tabelul 3.16).

Ph-ul specific mustului este determinat la recoltare, pe media strugurilor de

pe 10 lăstari.

Exprimarea conţinutului de aciditate


Tabelul 3.16.

Nota Miniechivalenţi Acid tartic

Acic sulfuric

1 ca. ≤ 41

ca. ≤ 3

ca. ≤ 2

3 ca. 82

ca. 6

ca. 4

5 ca. 123

ca. 9

ca. 6

7 ca. 164

ca. 12

ca. 8

9 ca. ≥ 205

ca. ≥ 15

ca. ≥ 10

Notarea , expresia caracterelor şi soiurile de referinţă sunt prezentate în

tabelul 3.17.

Codificarea însuşirilor tehnologice

(După O.I.V.- Descriptor list for grape varieties and Vitis species)

Tabelul 3.17.

Cod

OIV

CARACTERUL


referinţă

0 1 2

90

501 Procentul de legare

al boabelor

1-foarte scăzut(până la 10%)

3-slabă(circa 20 %); 5-medie(circa 40 %);

7-mare(circa 60 %);

9-foarte mare(mai mult de80 %).

0 1 2

502 Greutatea unui

strugure

1-foarte mică(până la100g;

3-mică(circa 300 g)- Chardonnay B;

5-medie(circa 500 g)- Garnacha tinta N;

7-mare(circa 700 )- Aramon N;

9-foarte mare(mai mult de 900 g)- Airén B.

503 Greutarea unui bob 1-foarte mică(până la1g)- Kober 5 BB;

3-mică(circa 3 g)- Muscat à petits grains B;

5-medie(circa 5 g);

7-mare(circa 7 )- Italia B;

9-foarte mare(mai mult de 9 g)- Cardinal RG.

504 Producţia pe metru

pătrat

1-foarte mică;

3-mică;

5-medie;

7-mare;

9-foarte mare.

505 Conţinutul mustului

în zahăr

1-foarte mică-până la 12%;

3-mica-circa 15 %;

5-medie-circa 18 %;

7-mare-circa 21 %;

9-foarte mare-peste 24%.

506 Aciditatea totală a

mustului

1-foarte mică;

3-mică;

5-medie;

7-mare;

9-foarte mare.

508 Ph specific 3-slab;

5-mediu;

7-mare.

91

3.3.2.4. Codificarea descriptorilor ampelometrici

Pentru descriptorii ampelometrici cu codurile 601-618, notele au fost acordate

după lista descriptorilor OIV ediţia a II-a, urmând metodologia de lucru recomandată in

lista descriptorilor OIV, ediţia a II-a. ( Fig. 3.1 – 3.19).

Fig. 3.2. Lungimea nervurii N1 (cod OIV 601). Măsurarea se face pe cel puţin

10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele

jumătăţi de frunză.

(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)

Fig. 3.3. Lungimea nervurii N2 (cod OIV 602 ). Măsurarea se face pe cel puţin



1 -foarte scurtă <65 mm;

3 - scurtă 85mm;

5 - medie 105 mm;

7 -lungă 125 mm;

9 - foarte lungă >145.

1 –foarte scurtă < 75 mm;

3 – scurtă 105 mm;

5 – medie 135 mm;

7 – mare 165 mm;

9 – foarte mare >195 mm.

92






Fig. 3.5. Lungimea nervurii N4 (cod OIV 604). Măsurarea se face pe cel puţin




Fig. 3.6. Distanţa dintre sinusul peţiolar şi sinusul lateral superior (cod OIV

605). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului

din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.

1- foarte scurtă <35 mm;

3- scurtă 55 mm;

5- medie 75 mm;

7 - lungă 95 mm;

9 - foarte lungă >115mm

1 - foarte scurtă <15 mm;

3 - scurtă 25 mm;

5 - medie 35 mm;

7 - lungă 45 mm;

9 - foarte lungă >55mm

93


Fig. 3.7. Distanţa dintre sinusul peţiolar şi sinusul lateral inferior (cod OIV

606 ). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului

din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.


Fig. 3.8. Marimea unghiului dintre N1 şi N2, măsurat la nivelul primei

bifurcaţi (cod OIV 607). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea

mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.


Fig.3.9. Marimea unghiului dintre N2 şi N3, măsurat la nivelul primei

bifurcaţii (cod OIV 608). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea


1- foarte scurtă <30 mm;

3 - scurtă 50 mm;

5 - medie 70 mm;

7 - lungă 90 mm;

9 - foarte lungă >110mm.


3 - scurtă 50 mm;

5 - medie 60mm;

7 - lungă 75 mm;


1 -foarte mic <30º

3 - mic 30º - 40º ;

5 - mediu 46 º-55º;

7 - mare 56 º-70º;

9 - foarte mare >70 º.

94


Fig. 3.10. Marimea unghiului dintre N3 şi N4, măsurat la nivelul primei

bifurcaţii (cod OIV 609). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea



Fig. 3.11. Marimea unghiului format de N3 şi tangenta –punct peţiolar şi

extremitatea lui N5 (cod OIV 610 ). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature

din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.





1 - foarte mic <30º

3 - mic 30º - 40º ;

5- mediu 46 º-55º;

7 - mare 56 º-70º;


1 - foarte mic <30º

3 - mic 30º - 40º ;

5- mediu 46 º-55º;

7 - mare 56 º-70º;


1 -foarte mic <30º

3 -mic 30º - 40º ;

5-mediu 46 º-55º;

7 -mare 56 º-70º;

9 -foarte mare >70 º.

95


Fig. 3.13. Lungimea dinţilor nervurii laterale superioare N2 (cod OIV 612 ).

Sunt măsuraţi dinţii la cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din

puncte diferite, pe ambele jumătăţi de frunză.


Fig. 3.14. Lăţimea dinţilor nervurii laterale superioare N2 (cod OIV 613 ).

Sunt măsuraţi dinţii la cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului,

din puncte diferite, pe ambele jumătăţi de frunză.



3 - scurtă 25 mm;

5 - medie 35 mm;

7 - lungă 45 mm;


1- foarte scurţi <6 mm;

3 - scurtă 10 mm;

5 - medie 14 mm;

7 - lungă 18 mm;


1 - foarte ingust <6 mm;

3 - îngust 10 mm;

5 - mediu 14 mm;

7 - lat 18 mm;

9 - foarte lat >22mm.

96

Fig. 3.15. Lungimea dinţilor nervurii N4 (cod OIV 614 ). Sunt măsuraţi dinţii la

cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din puncte diferite, pe

ambele jumătăţi de frunză.


Fig. 3.16. Lăţimea dinţilor nervurii N4 (cod OIV 615 ). Sunt măsuraţi dinţii la cel

puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din puncte diferite, pe ambele



Fig. 3.17. Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2 şi prima nervură

secundară, inclusiv dinţii terminali (cod OIV 616).

Sunt număraţi dinţii la cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din

puncte diferite, pe ambele jumătăţi de frunză.


1 - foarte scurţi <6 mm;

3 - scurtă 10 mm;

5 - medie 14 mm;

7 - lungă 18 mm;


1 - foarte ingust <6 mm;

3 - îngust 10 mm;

5 - mediu 14 mm;

7 - lat 18 mm;

9 - foarte lat >22mm

1- foarte mic <3;

3 - mic; 4;

5 - mediu; 5-6;

7 - mare; 7-8;

9 - foarte mare. > 9.

97

Fig. 3.18. Distanţa dintre extremitatea lui N2 şi prima sa nervură secundară

(cod OIV 617). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea mijlocie a

lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.


Fig. 3.19. Deschiderea/ suprapunerea sinusului peţiolar (cod OIV 618 ). Sunt

măsurate la cel puţin 10 frunze mature de la mijlocul lastarului din mai multe puncte si

se notează cu : 1- sinus larg deschism(Măsurarea distanţei se face la jumătatea

sinusului iar valoarea va fi înregistrată ca negativă); 5- sinus inchis: este măsurată cea

mai scurtă distanţă între lame. Valoarea este înregistrată ca negativă; 7: lobi puternic

suprapuşi ( măsurat gradul de suprapunere între lame), iar valoarea este înregistrată

ca pozitivă.


3.3.3. Analiza varianţei

Acest tip de analiza (Single Factor Analisis of Variance) permite testarea ipotezei

nule Ho: μ1= μ2= μ3... μn. Ipoteza nulă precizează ca grupurile provin din aceeaşi

populaţie statistică. Analiza se aplică în experimente cu două sau mai multe grupe de

aceeaşi mărime sau de mărime diferită, dar care diferă între ele datorită variabilitaţii


2 - scurtă 30-45 mm;

5 - medie 46-55 mm;

7 - lungă 56-70 mm;


5 -închis ( -5mm) 7- suprapuşi (+ 25mm);

9- foarte suprapuşi (+45mm).

1- foarte deschis ( -35mm);

3 – deschis (-15 mm).

98

caracterului studiat ( Botu I. şi Botu M.-2003). Pentru evidenţierea diferenţelor se

calculează mai întâi următorii estimatori:

Media aritmetica - cea mai folosită măsură a tendinţei centrale şi reprezintă

principalul estimator statistic care poate caracteriza un număr mare de valori individuale

variabile dar cu acelaşi conţinut.

Varianţa - este indicele statistic cel mai mult utilizat în cercetările din toate

domeniile şi cel mai important in estimarea dispersiei în cadrul probei şi în cadrul

populaţiei (se exprimă în uniţăţile de măsură folosite pentru caracterul respectiv).

Abaterea standard - reprezintă rădăcina pătrată a varianţei şi exprimă dispersia

valorilor individuale în jurul mediei. Este o măsură absolută, şi nu permite comparaţia

între două sau mai multe distribuţii de frecvenţă.

Coeficientul de variaţie - propus de Pearon (1895), pentru a face posibilă

comparaţia între două sau mai multe distribuţii de frecvenţe, în privinţa variaţiei lor.

Simpson şi alţii(1960) citat de Botu I. şi Botu M. -2003 semnalează folosirea

frecventă a coeficientului de variaţie în biologie, în mod special pentru a marca

variabilitatea caracterelor.

În vederea unei estimări corecte, au fost admise în biologie, în mod arbitrar,

valorile V pentru comparaţie.

0-10 - coeficient de variaţie mic(cu variaţie mica);

10-20 - coeficient de variaţie mediu(cu variaţie medie);

20-30 - coeficient de variaţie mare(cu variaţieMare);

>30 - coeficient de variaţie extrem de mare, media şirului de variaţi nefiind

reprezentativă.

Estimatorii determinaţi pâna în aceasta fază vin în sprijinul confirmarii ipotezei ca

valorile individuale obţinute în urma măsurătorilor se încadreaza în limitele erorii,

valorile medii obţinute putând fi utilizate mai departe în determinarea unor diferenţe

între indivizi.

Abaterea standard a mediei aritmetice-estimator foarte important în stabilirea

graniţelor de confidenţa. Orice populaţie statistică are o medie μ adevărată. Prin

extragerea la întâmplare din aceasta populaţie a unei probe alcătuite din N valori

individuale, se obţine o medie aritmetica X1, care se abate de la valorile μ. Procedând

99

la extragerea mai multor probe se vor obţine medii aritmetice foarte asemanatoare cu

distribuţia normală, însă mai mică decât varianţa mediei adevarate s² μ. Pentru şiruri

statistice mici, valoarea estimată a abaterii standard a mediilor este:

Sx

Pentru aflarea semnificaţiei diferenţelor dintre media fiecărei variante (individ) şi

media generală, am folosit metoda diferenţelor limită. Pentru aceasta se calculează în

primul rând eroarea diferenţelor (Sd), folosind varianţa erorii. Varianţa erorii ( )se

calculează prin împărţirea SPe la numărul gradelor de libertate ale erorii.

Sd=

Diferenţele limită în valori absolute se află prin înmulţirea valorilor teoretice

corespunzătoare gradelor de libertate ale erorii şi celor trei grupe de semnificaţie, cu

eroarea diferenþelor (Sd).

Prin compararea valorilor obţinute din diferenţa între media fiecarei variante şi

media generală, cu diferenţele limită teoretice, se apreciazã gradul de semnificaţie al

diferenţelor (N.A. Săulescu şi N. Săulescu,1967).

3.3.4. Analiza în componenţi principali

Scopul analizei în componenţi principali este de a prezenta informaţia conţinută

în matricile ampelometrice sub formă grafică (cercul de corelaţii, planul determinat de

componenţii principali), pentru a putea preciza faptul că doi indivizi sau două variabile

sunt cu atât mai asemănătoare cu cât sunt mai apropiate unele de altele pe aceste

reprezentări grafice. Pentru aceasta se procedează mai întâi la calculul matricei de

corelaţii dintre variabile, pe baza coeficientului de corelaţie Pearson.

Coeficientul de corelaţie Pearson corespunde coeficientului linear de corelare

clasic. Valoarea acestuia variază de la -1 la 1, şi exprima gradul de corelare liniară

între două variabile. Pătratul coeficientului de corelaţie Pearson, oferă o idee despre

cât de mult variabilitatea unui caracter este influenţat de alt caracter. Valorile P, care

100

sunt calculate pentru fiecare coeficient, permit testarea ipotezei nule - coeficienţii nu

sunt semnificativ diferiti de 0.

CAPITOLUL IV.

4.1. Rezultate privind evaluarea descriptorilor

ampelografici elementari (prioritari şi

ampelometrici)

În vederea descrierii soiurilor după noile metodologii, au fost efectuate o serie de

observaţii şi măsurători, iar pe baza notaţiilor corespunzătoare pentru fiecare caracter

s-au acordat notele pentru descriptorii elementari (prioritari şi ampelometrici).

Soiurile pentru care s-au întocmit fişele ampelografice au fost: soiurile din

sortimentul traditional al Podgoriei Drăgăşani (Crâmpoşie, Braghina, Gordan şi

Tămâioasă românească), unele soiuri considerate autohtone, datorită cultivarii lor

îndelungate în ţara noastră (Coarna albă, Coarnă neagră), şi soiuri vechi româneşti

(Gordin, Negru moale, Negru vârtos, Băbească neagră, Roşioară şi Sortogrupul

Feteasca).

Observatiile asupra vârfului lăstarului, cârceilor, frunzei tinere şi lăstarului tânar,

au fost efectuate în perioada înfloritului.

Pentru caracterele fruzei adulte observaţiile si măsurătorile s-au făcut în

perioada iulie - august (faza de pârgă), iar pentru bob la maturitatea deplină. Pentru

101

fiecare caracter au fost studiate un număr de 10 organe sănătoase, aflate în acelaşi

stadiu de dezvoltare şi situate la acelaşi nivel de inserţie.

În vederea determinării formei limbului (cod 067) am aplicat metoda propusă

de P. Galet (1967).

Pentru caracterele biometrice, au fost efectuate măsurători în trei ani consecutivi

cu conditii climatice diferite. Mediile obţinute (tabelul 4.1.) au constituit baza de date în

calculul rapoartelor A, B, C, r si a sumelor α+β şi α+β+γ (tabelul 4.2.) necesare în

codificarea ampelometrică (tabelul 4.3).

101

Valorile medii ale principalelor caractere

Tabelul 4.1.

Soiul

N1 N2 N3 N4 L l D1 D2 α β γ L.p.

Crâmpoşie 12,34 12,22 9,22 6,30 16,98 19,88 7,04 6,84 56,40 50,00 50.40 14.66

Gordan 10,72 9,98 7,80 5,08 14,94 16,06 6,56 5,90 46,80 48,80 54,60 9,32

Braghină 12,54 10,66 7,90 5,16 12,73 16,90 5,93 5,96 56,66 53,33 52,66 11,43

Tămâioasă românească 10,46 10,06 7,74 4,76 15,16 16,02 4,74 4,78 50,60 48,20 51,00 9,12

Gordin 10,90 9,68 7,44 4,74 14,18 14,68 8,10 6,60 43,20 42,20 45,20 9,12

Negru moale 10,54 9,84 7,22 4,38 14,96 14,84 4,94 5,88 53,60 50,60 59,60 8,78

Negru Vârtos 12,10 10,48 7,72 5,42 16,50 14,64 8,26 6,34 42,80 49,20 51,60 9,00

Băbească neagră 10,08 9,08 7,18 4,46 13,68 14,74 5,16 4,90 45,20 45,20 44,00 8,22

Fetească neagră 12,42 10,26 6,66 3,80 15,68 14,72 3,82 4,78 50,40 52,60 47,60 9,56

Fetească albă 11,72 10,40 8,00 4,72 14,54 15,66 5,50 4,88 44,80 41,60 42,60 14,44

Fetească regală 11,70 10,18 7,64 4,91 14,68 15,18 6,88 5,28 42,00 40,00 50,00 9,66

Roşioară 9,82 8,68 6,54 3,90 14,08 14,18 5,10 4,16 53,00 52,20 59,00 6,20

Coarnă albă 11,56 10,08 7,50 4,76 16,52 16,40 4,84 5,04 65,20 56,00 52,40 9,72

Coarnă neagră 12,04 10,72 7,94 4,9 16,54 16,2 5,1 5,66 42 40,2 52 11,92

Haiduc 10,92 9,74 7,74 4,82 15,32 15,16 3,52 3,32 50,20 56,00 56,60 10,14

Pandur 10,80 10,00 7,66 4,72 15,30 16,12 3,66 3,74 57,20 53,00 49,00 9,36

102

Valoarea parametrilor ampelometrici

Tabelul 4.2.

Soiul A B C r D1/

N2

D2/

N3

α+β α+β+γ

Crâmpoşie 0.99 0.75 0.51 0.85 0.58 0.75 106.40 156.80

Gordan 0.93 0.73 0.47 0.93 0.66 0.76 95.60 150.20

Braghină 0,85 0,62 0,41 0,94 0,55 0,64 109,90 169,65

Tămâioasă românească 0.95 0.73 0.45 0.95 0.47 0.62 98.80 149.80

Gordin 0.89 0.69 0.44 0.94 0.84 0.89 85.40 130.60

Negru moale 0.94 0.69 0.42 1.02 0.50 0.82 104.20 157.80

Negru Vârtos 0.87 0.64 0.45 1.13 0.79 0.83 92.00 143.60

Băbească neagră 0.90 0.71 0.44 0.91 0.57 0.68 90.40 134.40

Fetească neagră 0.83 0.54 0.31 1.07 0.38 0.72 103.00 150.60

Fetească albă 0.89 0.68 0.40 0.93 0.53 0.61 86.40 129.00

Fetească regală 0.87 0.66 0.42 0.97 0.67 0.69 82.00 132.00

Roşioară 0,88 0,66 0,39 0,99 0,58 0,63 105,20 164,20

Coarnă albă 0.87 0.65 0.41 1.01 0.48 0.68 110.20 162.60

Coarnă neagră 0.98 0.66 0.41 1.02 0.48 0.72 82.20 134.20

Haiduc 0.89 0.71 0.44 1.01 0.36 0.42 106.20 162.80

Pandur 0.92 0.71 0.44 0.95 0.36 0.49 110.20 159.20

103

Codificarea parametrilor ampelometrici dupa M. Nemeth

Tabelul 4.3.

Soiul A B C r D1/N2 D2/N3 Α+β Α+β+γ

Tămâioasă

românească

0 2 5 2 5 3 5 3

Negru moale 0 3 5 3 5 1 4 6

Negru Vârtos 1 3 5 4 2 1 3 5

Gordin 1 3 5 2 1 1 2 4

Gordan 0 2 5 2 3 2 3 6

Crâmpoşie 0 2 4 1 4 2 5 6

Băbească neagră 1 2 5 2 4 3 3 4

Coarnă albă 1 3 5 3 5 3 5 7

Coarnă neagră 1 3 5 3 5 2 2 4

Fetească albă 1 3 6 2 4 3 2 3

Fetească neagră 1 4 6 3 6 2 4 6

Fetească regală 1 3 5 2 3 3 2 4

Haiduc 1 2 5 3 6 5 4 7

Pandur 0 2 5 2 6 5 5 6

Roşioară 1 3 6 2 4 3 4 7

Braghină 1 3 5 2 4 3 4 7

104

Cu ajutorul indicativul ampelometric şi al diagramei formei frunzelor concepută

de Galet, am definit forma de bază a limbului pentru fiecare soi (tabelul 4.4).

Definirea formei limbului

cu ajutorul indicativului ampelometric

Tabelul 4.4.

Soiul

Indicativul

ampelometric

Forma limbului

Tămâioasă românească 2-025-53-35 Orbicolo-reniformă

Negru moale 3-035-51-46 Orbiculo-reniformă

Negru Vârtos 3-135-21-53 Orbiculară

Gordin 2-135-11-24 Cuneiformă

Gordan 2-025-32-36 Orbiculo-reniformă

Crâmpoşie 1-124-42-56 Orbiculară

Băbească neagră 2-125-43-34 Orbiculo-reniformă

Coarnă albă 3-135-53-57 Orbiculară

Coarnă neagră 3-153-32-24 Cuneiformă

Fetească albă 2-136-43-23 Reniformă

Fetească neagră 3-146-62-46 Cuneo-tronconică

Fetească regală 2-135-33-24 Cuneiformă

Haiduc 3-125-65-47 Orbiculo-reniformă

Pandur 2-025-65-56 Orbiculară

Roşioară 2-136-43-47 Cuneiformă

Braghină 2-135-43-47 Cuneiformă

Pentru acordarea notaţiei codurilor 084 (Desimea perilor fini între nervurile

principale pe partea inferioară a frunzei - fig. 4.1) şi 087 (Desimea perilor erecţi pe

nervurile principale pe faţa inferioară a limbului - fig.4.2.), observaţiile au fost efectuate

cu ajutorul Stereomicroscopului optic cu cameră foto.

Fig.4.1. Cod O.I.V. 087 Fig.4.2. Cod O.I.V. 084

Desimea perişorilor erecţi Desimea perişorilor prostraţi

105

4.1.1.Descriptorii prioritari.

Pentru o descriere rapidă a soiurilor, O.I.V., U.P.O.V. şi IBPGRau adoptat

propunerea partenerilor programului Genres CT 96 No 8 (“European network for

grapevine genetic resources conservation and characterisation”), care au alcătuit o listă

de 14 descriptori , selectaţi pentru buna capacitate discriminantă şi pentru faptul ca sunt

uşor de observat şi notat (tabelul.4.5).

Lista descriptorilor prioritari

Tabelul 4.5.

cod.

OIV

Descriptor

001 Lastarul tânăr Deschiderea extremităţii

004 Lăstarul tânăr Densitatea perilor fini la extremitate

016 Lăstar Numărul de cârcei consecutivi

051 Frunza tânără Culoarea fetei superioare a limbului(a 4-a frunza)

067 Frunza adultă Forma limbului

068 Frunza adultă Numărul de lobi

070 Frunza adultă Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor

principale pe faţa superioară

076 Frunza adultă Forma dinţilor

079 Frunza adultă Gradul de deschidere /suprapunere a sinusului

peţiolar

081-

2

Frunza adultă Baza sinusului peţiolar delimitată de nervuri

084 Frunza adultă Desimea perilor fini între nervurile principale pe

faţa inferioara

087 Frunza adultă Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe

fata inferioara

223 Bob Forma

335 Bob Culoarea epidermei

Notaţiile şi nivelul de expresie al caracterelor pentru soiurile studiate sunt

prezentate în tabelele 4.6.- 4.19.

106

CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ

Tabelul 4.6.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânăr

001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5

004 Densitatea perilor fini la extremitate Mare 7

016 Numărul de cârcei consecutivi 2 1

Frunza tânără

051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-a

frunză)

Verde-gălbui 1/2

Frunza adultă

067 Forma limbului Orbiculară 4

068 Numărul de lobi Întregă sau trilobată 1/2

070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a

nervurilor principale pe faţa superioară

Absentă

1

076 Forma dinţilor O latură concavă,

una convexă

4

079 Gradul de deschidere /suprapunere a

sinusului peţiolar

Deschis

3

081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de

nervuri

Nedelimitată 1

084 Desimea perilor fini între nervurile

principale pe faţa inferioară

Mică

3

087 Desimea perilor rigizi pe nervurile


Absent

1

Bobul

223 Forma bobului Sferică 2

335 Culoarea epidermei Verde gălbui 1

107

GORDAN

Tabelul 4.7.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânăr


004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte mare 9

016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai putin 1

Frunza tânără

051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-

a frunză)

Verde bronzat 3

Frunza adultă

067 Forma limbului Orbiculo-reniformă 4/5

068 Numărul de lobi Intreg sau trilobat 1/2



absentă

1

076 Forma dinţilor O latură concavă, una

convexa

4


sinusului peţiolar

Deschis

3


nervuri

Nedelimitată 1



Medie

5



Medie

5

Bobul

223 Forma bobului Circular 2

335 Culoarea epidermei Verde gălbui 1

108

BRAGHINĂ

Tabelul 4.8.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar



016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţin 1

Frunza tânără


a frunza)

Roşu arămiu 4

Frunza adultă

067 Forma limbului Cuneiformă 2

068 Numărul de lobi Cinci 3



Peste a 2-a bifurcaţie 5

076 Forma dinţilor Drepţi 2


sinusului peţiolar

Suprapuşi

7


nervuri

Nedelimitată 1



Mare

7



Mica

3

Bobul

223 Forma Sferic 2

335 Culoarea epidermei Roz 3

109

TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ

Tabelul 4.9.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar



016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1

Frunza tânără


a frunza)

Roşu arămiu 4

Frunza adultă


068 Numărul de lobi Întreagă sau trilobată 1/2



absentă 1



sinusului peţiolar

Deschis 3


nervuri

Nedelimitată 1



Absenţi 1



Absenţi 1

Bobul

223 Forma Sferică 2

335 Culoarea epidermei Verde ruginiu 1

110

GORDIN

Tabelul 4.10.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar




Frunza tânără


a frunza)

Gălbuie 2

Frunza adultă


068 Numărul de lobi Întreagă 1



Absenţi 1



sinusului peţiolar

Foarte deschis 1


nervuri

Nedelimitată 1



Medie 5



Medie 5

Bobul

223 Forma Eliptică 3

335 Culoarea epidermei Verzuie 1

111

NEGRU MOALE

Tabelul 4.11.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar




Frunza tânără


a frunza)

Galben bronzat 2/3

Frunza adultă


068 Numărul de lobi Intreagă 1



Numai la punctul

peţiolar

2

076 Forma dinţilor Convexă 3


sinusului peţiolar

Deschis 3


nervuri

Nedelimitată 1



Absentă 1



Absenţi 1

Bobul


335 Culoarea epidermei Negru albăstruie 6

112

NEGRU VÂRTOS

Tabelul 4.12.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar




Frunza tânără


a frunza)

Verde bronzat 1/3

Frunza adultă


068 Numărul de lobi Intreagă sau trilobată 1/2



Absentă 1



sinusului peţiolar

3


nervuri

Nedelimitată 1



Medie 5



Slabă 3

Bobul


335 Culoarea epidermei Neagră-albăstruie 6

113

BĂBEASCĂ NEAGRĂ

Tabelul 4.13.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar


004 Densitatea perilor fini la extremitate Slabă 3


Frunza tânără


a frunza)

Arămie 4

Frunza adultă





Peste a 2-a bifurcaţie 5



sinusului peţiolar

Deschis 1


nervuri

Nedelimitată 1



Slabă 1



Slabă 3

Bobul

223 Forma Sferic aplatizat 1

335 Culoarea epidermei Neagră albăstriue 6

114

FETEASCĂ NEAGRĂ

Tabelul 4.14.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar


004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte slabă 1


Frunza tânără


a frunza)

Verde bronzat 1/3

Frunza adultă

067 Forma limbului Cuneo-tronconică 2

068 Numărul de lobi Pentalobat 3



Până la prima

bifurcaţie

3

076 Forma dinţilor Olatură concavă una

convexă

4


sinusului peţiolar

Foarte deschis 1


nervuri

Nedelimitată 1



Absentă 1



Slabă 3

Bobul

223 Forma Sferica 2

335 Culoarea epidermei Neagră albăstruie 6

115

FETEASCĂ ALBĂ

Tabelul 4.15.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar


004 Densitatea perilor fini la extremitate Medie 5


Frunza tânără


a frunza)

Verde bronzat 1/3

Frunza adultă

067 Forma limbului Reniformă 5




Absentă 1



sinusului peţiolar

Foarte deschis 1


nervuri

Nedelimitată 1



Absentă 1



Absentă 1

Bobul


335 Culoarea epidermei Neagră albăstruie 1

116

FETEASCĂ REGALĂ

Tabelul 4.16.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar

001 Deschiderea extremitatii Complet deschis 5


016 Numărul de cârcei consecutivi Doi sau mai Puţini 1

Frunza tânără


a frunza)

Galben bronzat 2/3

Frunza adultă


068 Numărul de lobi Întreagă 1



Absentă 1



sinusului peţiolar

Foarte deschis 1


nervuri

Nedelimitată 1



Foarte slabă 1



Slabă 3

Bobul


335 Culoarea epidermei Verde spre galben 1

117

ROŞIOARĂ

Tabelul 4. 17.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar

001 Deschiderea extremitatii Complet deschis 5


016 Numărul de cârcei consecutivi Doi sau mai puţini 1

Frunza tânără


a frunza)

Verde bronzat 1/3

Frunza adultă





Până la prima

bifurcaţie

3



sinusului peţiolar

Deschis 3


nervuri

Nedelimitată 1



Mare 7



Medie 5

Bobul


335 Culoarea epidermei Roz 2

118

COARNĂ ALBĂ

Tabelul 4.18.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar




Frunza tânără


a frunza)

Verde bronzat 1/3

Frunza adultă





Absentă 1



sinusului peţiolar

Suprapuşi 7


nervuri

Pe o singură latură 2



Foarte mare 9



Medie 5

Bobul

223 Forma Elipsoidală 3

335 Culoarea epidermei Verde 1

119

COARNĂ NEAGRĂ

Tabelul 4.19.

Cod.

OIV

Caracterul

Nivelul de expresie

Nota

Lăstarul tânar


004 Densitatea perilor fini la extremitate Slabă 3


Frunza tânără


a frunza)

Galben bronzat 2/3

Frunza adultă


068 Numărul de lobi Trei-cinci 2/3



Absentă 1



sinusului peţiolar

Deschis 3


nervuri

Nedelimitată 1



Absenţi 1



Absenţi 1

Bobul

223 Forma Elipsoidală 3

335 Culoarea epidermei Roşu inchis 5

120

Notele corespunzătoare descriptorilor prioritari

Tabelul 4.20.

Codul

Soiul

001

004

016

051

067

068

070

076

079

081-

2

084

08

7

223

22

5

CRAMPOSIE 5 7 1 2 4 1/2 1 4 3 1 3 1 2 1

GORDAN 5 9 1 3 4/5 1/2 1 4 3 1 5 5 2 1

BRAGHINA 5 9 1 4 2 3 5 2 7 1 7 3 2 3

TAMAIOASA 5 7 1 4 4/5 1/2 1 2 3 1 1 1 2 1

GORDIN 5 7 1 2 2 1 1 2 1 1 5 5 3 1

NEGRU

MOALE

5 7 1 2/3 4/5 1 2 3 3 1 1 1 2 6

NEGRU

VARTOS

5 9 1 1/3 4 1/2 1 2 3 1 5 3 2 6

BABEASCA

NEAGRA

5 3 1 4 4/5 3 5 2 1 1 1 3 1 6

FETEASCA

NEAGRA

5 1 1 1/3 2 3 3 4 1 1 1 1 2 6

FETEASCA

ALBA

5 5 1 1/3 5 3 1 3 1 1 1 1 2 1

FETEASCA

REGALA

5 5 1 2/3 2 1 1 2 1 1 1 3 2 1

ROSIOARA 5 5 1 1/3 2 3 3 2 3 1 7 5 2 2

COARNA

ALBA

5 9 1 1/3 4 3 1 2 7 2 9 5 3 1

COARNA

NEAGRA

5 3 1 2/3 2 2/3 1 3 3 1 1 1 3 6

Din datele prezentate în tabelul 4.20. se observa diferenţe între caracterele

soiurilor studiate, mai puţin la Dechiderea vârfului lăstarului (001), (Vitis vinifera având

vârful lăstarului deschis) şi la distribuţia cârceilor(004), toate soiurile având o distribuţie

discontinuuă.

121

Desimea perilor fini la extremitatea vârfului lăstarului(Cod.004), are valori

maxime la soiurile Coarna albă, Negru vartos, Gordan , Braghina si valori minime la

soiul Feteasca neagra .

Frunza a 4-a (Cod. 051) este puternic colorată cu pigmenti anticianici la soiurile

Băbească neagră, Tămâioasă, Braghină si Rosioară iar la celelalte soiuri, culoarea

variază între verde bronzat (Coarnă albă , Fetească neagră şi galben-bronzat (Coarnă

neagră).

Forma limbului (Cod. 076) este cuneiformă la soiurile Braghină, Gordin,

Fetească neagrăsi Coarnă neagră, orbiculară la Crâmpoşie selecţionat, Negru vârtos şi

Pandur, Orbiculo- reniformă la Tămâioasă, Negru moale, Băbească neagră si reniformă

la Fetească albă.

Numărul de lobi (Cod.068) este de cinci la majoritatea soiurilor, excepţie facând

soiurile Negru moale, Gordin si Fetească regală, a căror frunză este întreagă.

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară

(Cod. 070) prezintă nivelul de expresie maxim la soiurile Băbească neagră şi Braghină,

mediu la Fetească neagră, restul soiurilor având nervurile necolorate.

Forma dinţilor (Cod 076) este : convexa la Coarna alba, Negru moale, Feteasca

alba, o latura concave, una convexa la Feteasca neagră, Gordan, Crampoşie si drepti

la restul soiurilor.

Gradul de deschidere/suprapunere a sinusului petiolar (Cod. 079) prezintă

nivelul de expresie 1 la soiurile Feteasca neagra, Feteasca alba, Gordin si Feteaca

regală, sinusul petiolar fiind larg deschis,( 7 ) la Coarnă albă şi Braghină, cu lobii

suprapuşi, iar restul soiurilor au sinusul peţiolar cu deschidere medie.

Baza sinusului peţiolar este delimitată de nervuri (Cod 081-2) la Coarna albă

uneori pe o singură latură.

Desimea perilor fini între nervurile principale pe faţa inferioară(Cod 084) este:

foarte mare la Coarnă albă; mare la Braghină: medie la Negru vârtos, Gordan, Gordin si

slabă la celelalte soiuri.

Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară (Cod 087) este:

medie la Coarna albă, Negru vârtos, Gordan, Gordin; slaba sau nulă la celelalte soiuri.

122

Forma bobului (Cod. 223) este sferic aplatizata la Babeasca neagra, si sferica

sau ovoida la celelalte soiuri.

Culoarea epidermei (Cod.224) este verde - gălbuie la Coarnă albă, Gordan,

Gordin, Crampoşie, Fetească albă, Tamaioasă românească, Victoria, Fetască regală,

roz la Braghină iar la celelalte soiuri este neagră - albăstruie.

IV.1.2. Descriptorii ampelometrici

Introduşi în Lista descriptorilor OIV ca urmare a propunerii partenerilor

programului Genres CT 96 (“European network for grapevine genetic resources

conservation and characterisation”), desctiptorii ampelometrici ( Cod 601-618) vizează

caracterele biometrice ale frunzei, ca principal organ de determinare al soiurilor şi

varietăţilor de viţă de vie.

În vederea determinării lor, pentru fiecare soi au fost marcaţi 10 butuci de

aceeaşi vigoare, de la care au fost recoltate câte 10 frunze adulte, situate în treimea

mijlocie a lăstarului, cu acelaşi nivel de inserţie pe coarda de un an, în perioada iulie

august (faza de pârgă).

Au fost măsurate: lungimea nervurilor N1,N2 ,N3, N4 şi N5; Marimea unhiurilor

principale; distanţa între sinusurile laterale şi punctul peţiolar, Lungimea şi lăţimea

dinţilor la nervurile N2 şi N4 şi deschiderea sinusului peţiolar.

Pentru acordarea notaţiei corespunzatoare expresiei fiecarui descriptor, am

folosit valori medii pe trei ani consecutivi (2006-2008), pentru a atenua variaţiile date de

condiţiile climatice. Notele corespunzătoare expresiei fiecarui caracter ampelometric

sunt prezentate în tabelul 4.21. iar fişele ampelometrice în tabelele 4. 22 – 4.35.

123

Notele corespunzătoare caracterelor ampelometrice

Tabelul 4.21.

Codul

Soiul 601

602

603

604

605

606

607

608

609

610

611

612

613

614

615

616

617

618

COARNA ALBA

3

5

5

7

3

3

5

7

5

9

3

3

3

1

3

3

5

7

COARNA NEAGRA

5

5

5

7

3

5

3

3

5

9

3

3

3

1

5

5

7

3

FETEASCA NEAGRA

5

5

5

5

1

3

5

5

5

5

1

3

3

1

3

5

5

1

BABEASCA NEAGRA

3

5

5

7

3

3

3

3

3

7

3

3

1

1

3

7

5

3

NEGRU MOALE

3

5

5

7

3

5

5

5

5

9

3

1

3

1

3

5

5

3

NEGRU VARTOS

5

5

5

9

7

5

3

5

5

9

5

3

3

1

3

5

5

3

GORDAN

3

5

5

9

5

5

5

5

5

7

3

1

1

1

3

7

3

3

GORDIN

3

5

5

7

7

5

3

3

3

7

3

1

1

1

3

9

3

1

CRAMPOSIE

5

7

7

9

5

7

7

5

5

9

5

3

5

3

5

5

7

3

FETEASCA ALBA

3

5

5

7

3

3

3

3

3

3

1

3

1

3

3

1

5

1

TAMAIOASA

3

5

5

7

3

3

5

5

5

9

3

5

3

3

3

5

5

3

ROSIOARA

3

3

5

7

1

3

5

5

7

9

1

1

3/1

3

5

3

3

3

FETEASCA REGALA

3

5

5

7

5

3

3

3

5

5

3

3

3

3

3

5

3

1

BRAGHINA

5

5

5

9

3

5

7

5

5

7

3

3

5

7

3

7

7

7

124

CRÎMPOŞIE SELECŢIONATĂ

Tabelul 4. 22.

Descriptori ampelometrici (frunza adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului

Lungimea nervurii N1 601 123 mm 5 Medie

Lungimea nervurii N2 602 122 mm 7 Mare


Lungimea nervurii N4 604 63 mm 9 Foarte mare

Distanţa între punctul peţiolar si baza

sinusului lateral superior

605 70 mm 5 Medie


sinusului lateral inferior

606 68 mm 7 Mare

Unghi format de nervurile N1 si N2 607 56˚ 7 Mare

Unghi format de nervurile N2 si N3 608 50˚ 5 Medie


Unghi format de nervura N3 si tangenta :

punctului peţiolar - extremitatea N5

610 79˚ 9 Foarte mare


Lungimea dintelui nervurii N2 612 11mm 3 Mică

Latimea dintelui nervurii N2 613 14 mm 5 Medie

Lungimea dintelui nervurii N4 614 9 mm 3 Mică


Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2 si

extremitatea primii nervuri secundare(inclusiv

dinţii terminali)

616 5 5 Medie

Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa

nervură secundară

617 57 mm 7 Mare

Deschiderea /suprapunerea sinusului peţiolar 618 -12 mm 3 Deschis

125

GORDAN

Tabelul 4.23.

Descriptori ampelometrici (frunza

adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului

Lungimea nervurii N1 601 107 mm 3 Mică






605 65 mm 5 Medie



606 59 mm 5 Medie






610 60˚ 7 Mare


Lungimea dintelui nervurii N2 612 7 mm 1 Foarte mică

Latimea dintelui nervurii N2 613 4 mm 1 Foarte mică


Latimea dintelui nervurii N4 615 11 mm 3 Mică

Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2

si extremitatea primii nervuri

secundare(inclusiv dinţii terminali)

616 4 7 Mare


nervură secundară

617 45 mm 3 Mică

Deschiderea /suprapunerea sinusului

peţiolar

618 -15 mm 3 Deschis

126

BRAGHINĂ

Tabelul 4.24.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 59 mm 3 Mică



606 59 mm 3 Mică















616 4 3 Mică


nervură secundară

617 52 mm 5 Medie


peţiolar

618 +26 mm 7 Suprapus

127


Tabelul 4.25.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 47 mm 3 Mică



606 47 mm 3 Mică








Lungimea dintelui nervurii N2 612 12 mm 5 Medie







616 6 mm 5 Mediu


nervură secundară

617 54 mm 5 Medie


peţiolar


128

GORDIN

Tabelul 4.26.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului

Lungimea nervurii N1 601 109 mm 3 Mic






605 81 mm 7 Mare



606 66 mm 5 Medie

Unghi format de nervurile N1 si N2 607 43˚ 3 Mică





610 58˚ 7 Mare









616 10 9 Foarte mare


nervură secundară

617 4 mm 3 Mică


peţiolar

618 -34 mm 1 Foarte deschis

129

NEGRU MOALE

Tabelul 4.27.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 49 mm 3 Mică



606 58 mm 5 Medie















616 6 5 Mediu


nervură secundară

617 22 mm 5 Medie


peţiolar


130

NEGRU VÂRTOS

Tabelul 4.28.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 86 mm 7 Mare



606 63 mm 5 Medie

Unghi format de nervurile N1 si N2 607 42˚ 3 Mic

Unghi format de nervurile N2 si N3 608 49˚ 5 Mediu













616 5 mm 5 Medie


nervură secundară

617 50 mm 5 Medie


peţiolar


131

BABEASCĂ NEAGRĂ

Tabelul 4.29.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 52 mm 3 Mică



606 49 mm 3 Mică






610 63˚ 7 Mare


Lungimea dintelui nervurii N2 612 9 m 3 Mică



Latimea dintelui nervurii N4 615 8mm 3 Mică




616 8 7 Mare


nervură secundară

617 54 mm 5 Medie


peţiolar


132

FETEASCĂ NEAGRĂ

Tabelul 4.30.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului



Lungimea nervurii N3 603 66 m 5 Medie




605 38 mm 1 Foarte mică



606 48 mm 3 Mică






610 46˚ 5 Medie

Lungimea nervurii N5 611 11 mm 1 Foarte mică


Latimea dintelui nervurii N2 613 9mm 3 Mică






616 6 5 Mediu


nervură secundară

617 55 mm 5 Medie


peţiolar

618 -34mm 1 Foarte deschis

133

FETEASCĂ ALBĂ

Tabelul 4.31.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 55 mm 3 Mică



606 48 mm 3 Mică






610 45˚ 3 Mic









616 4 1 Foarte mic


nervură secundară

617 15 mm 5 Medie


peţiolar

618 -58mm 1 Foarte deschis

134

FETEASCĂ REGALĂ

Tabelul 4.31.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 68 mm 5 Medie



606 53 mm 3 Mică






610 53˚ 5 Mediu



Latimea dintelui nervurii N2 613 11 3 Mică






616 5 5 Mediu


nervură secundară

617 43 mm 3 Mică


peţiolar

618 - 46 mm 1 Foarte deschis

135

ROŞIOARĂ

Tabelul 4.33.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 51 mm 1 Foarte mic



606 41 mm 3 Mică







Lungimea nervurii N5 611 19 mm 1 Foarte mică








616 5 5 Mediu


nervură secundară

617 43 mm 3 Mică


peţiolar


136

COARNA ALBA

Tabelul 4.34.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie N

ota

Expresia

Caracterului







605 48 mm 3 Mică



606 50 3 Mică













si extremitatea primii nervuri secundare

616 5 3 Mic


nervură secundară

617 51 mm 5 Medie


peţiolar

618 +5mm 7 Închis

137

COARNĂ NEAGRĂ

Tabelul 4.35.


adultă):

Cod

OIV

Valoarea

medie

N

ota

Expresia

Caracterului







605 51 mm 3 Mică


sinusului lateral inf.

606 56 mm 5 Medie















616 6 5 Mediu


nervură secundară

617 64 mm 7 Mare


peţiolar


138

IV.2. Rezultate privind evaluarea

purităţii şi tipicităţii soiurilor

Haiduc şi Pandur.

4.2.1. Variabilitatea viţei de vie

Viţei de vie îi este caracteristică variabilitatea genetică ce apare ca răspuns al

plantelor faţă de modificarea unor factori interni şi externi şi se manifestă atât fenotipic,

cât şi genotipic.

Variabilitatea individuală poate fi adecvată condiţiilor care au provocat-o,

adecvarea reprezentând răspunsul faţă de acţiunea de moment a unui factor, sau

adaptativă, fiind înscrisă în istoria speciei respective şi se reflectă în ontologia

indivizilor, dând o anumită orientare variabilităţii individuale, orientare care reprezintă

sursa diversificării intraspecifice.

Pe lângă aceste variaţii determinate de cauze externe, o semnificaţie deosebită

în mersul evoluţiei o au variaţiile bruşte - mutaţiile - care apar întâmplător faţă de

necesităţile organismului ca întreg şi, fiind procese cu caracter adecvat la nivelul

molecular la care se desfăşoară, deschid mari posibităţi de realizare genotipică şi

fenotipică viţei de vie.

Înmulţită în general pe cale vegetativă, viţa de vie acumulează în general în

decursul anilor unele mici schimbări somatice cu efect individual neînsemnat, care cu

timpul produc o heterogenitate mare, astfel încât apar modificari vizibile precum

culoarea boabelor, forma frunzelor, ş.a. Formele tetraploide funizeză de asemenea,

prin înmulţire vegetativă soiuri diferenţiate de cele de origine; variaţiile mugurale, de

asemenea, constituie sursa cea mai importantă a variabilităţii soiurilor vechi filogenetic.

În afara mutaţiilor ,,vizibile”, puţin frecvente, se obţin cu regularitate mutaţii

asupra genelor care controlează expresia catracterelor măsurabile, astfel că numărul de

generaţii de celule care se succed face să se acumuleze mutaţii chiar când nu li se

139

atribuie decât o frecvenţă foarte slabă pe celulă şi pe generaţie. În ce priveste

variabilitatea intraclonală a viţei, M. Rives (1961), a emis ipoteza că mutaţia de culoare,

de exemplu, nu afectează decât un strat de celule, cel mai extern, la care aparţin

celulele pieliţei unde sunt localizaţi antocianii. Varietatea mutantă poate fi astfel o

himeră periclină. Mugurii latenţi, a căror creştere este favorizată printr-o tăiere specială

folosită în anumite cazuri, apar din straturile profunde ale ţesuturilor, şi pot să

reconstituie prin creşterea lor varietatea de origine. Astfel de cazuri de reversie

spontană au fost observate de Rives la unele soiuri Merlot persillé, Sauvignon rose,

Grenache gris, Piinot gris, de la Aramon blanc la Aramon rouge trecând prin Aramon

gris. ş.a.

Apariţia himerelor pericline sau mericline se explică admiţând natura heterogenă

a ţesuturilor unei coarde diferenţiată în mai multe straturi întrepătrunse unul în altul.

Aceste straturi care provin din celule diferite ale apexului, se menţin de-a lungul vieţii

plantei şi a descendenţelor sale vegetative, iar prin remanierea dispunerii straturilor

celulare se realizează sursa variabilităţii. Multiplicându-se în amestec populaţii de cloni

(în sens strict genetic) relativ asemănătoare din punct de vedere morfologic, dar uşor

diferite ca metablism, se formează o bază a variabilităţii (Ampelogtafia RSR, Vol I, P

464).

Cele prezentate mai sus pot fi cauzele determinante ale variabilităţii înregistrate

la soiurilor Haiduc şi Pandur, existente în colecţia SDE Tîmbureşti.

*

Având în vedere evoluţia climei din ultimii ani, prognozele despre încălzirea

globală şi absenţa precipitaţiilor, se impun noi orientări în repartiţia diferitelor specii şi

alegerea sortimentelor de soiuri, care sa răspundă pozitiv acestor modificari climatice.

Soiurile Haiduc şi Pandur, obţinute la SDE Tâmbureşti-Universitatea din

Craiova, sunt adaptate condiţiilor de secetă specifice nisipurilor, suportănd atât absenţa

prelungită a precipitaţiilor, cât si temperaturile ridicate din timpul verii, îmbinând în mod

armonios potenţialul celor doi genitori, cel cantitativ de la Roşioară (genitor matern) şi

cel calitativ de la Cabernet Sauvignon (genitor patern).

Deşi sunt soiuri relativ nou create, prezintă o variabilitate mare, fiind necesară o

permanentă selectie orientată atât spre păstrarea purităţii biologice a celor două soiuri

140

cât si în direcţia identificării unor biotipuri noi, valoroase. În acest sens, am realizat un

studiu, bazat pe caracterele ampelometrice la cele două soiuri existente în colecţia

ampelografică la S.D.E. Tâmbureşti.

4.2.2. PRINCIPALELE CARACTERE

MORFOLOGICE ŞI AGROBIOLOGICE ALE SOIULUI

HAIDUC

Soi obţinut la Staţiunea Didactică Experimentală Tâmbureşti de profesorii Zăvoi

Aurel şi Gheorghiţă Marin, prin hibridare sexuată între soiurile Roşioară şi Cabernet

Sauvignon, omologat în anul 1988.

Caractere morfologice:

Rozeta este de culoare verde bronzat, usor scămoasă.

Lăstarul tânăr are forma vârfului semideschisă, cu antociani dispuşi dungat şi

perozitate mijlocie.

Frunza tânără, de culoare verde bronzat, slab colorată în antociani, cu perişori

mijlocii deşi între nervuri si pe nervurile principale, pe partea inferioară.

Cârceii au o distribuţie continuă, cu lungimea cuprinsă între 16 şi 18 cm.

Inflorescenţa apare la nodurile 3-4, in număr de 2-3 pe lăstar, cu lungimea

cuprinsă între 12 şi 14 cm.

Floarea este hermafrodit normală, cu epoca de înflorire mijlocie, nu meiază şi nu

margeluieşte.

Lăstarul în crestere are poziţie erectă, cu vigoare mijlocie, culoarea parţii dorsale

a internodurilor verde cu dungi roşii şi fără perişori.

Frunza adultă are formă pentagonală, cinci lobată, cu profilul în formă de

jgheab. Sinusul peţiolar deschis, cu baza in formă de U şi delimitată de nervurile

laterale inferioare, cu lobi uşor suprapuşi. Sinusurile laterale au baza in formă de U şi

sunt cel mai adesea închise, având formă circulară sau triunghiulară. Culoarea limbului

este verde închis cu nervurile principale slab colorate în antociani pe ambele feţe.

141

Perişorii erecţi şi prostraţi au o distribuţie mijlocie între nervuri pe partea inferioare şi

absenţi pe partea superioară. Pe faţa superioară nervurile principale au perişori prostraţi

foarte rari, iar cei erecţi sunt absenţi.

Pe fata inferioară nervurile prezintă perişori prostraţi rari si perişori erecţi deşi.

Peţiolul este de culoare roşu vinos, cu lungime de 11-14 cm, mai scurt decât

nervura principală.

Strugurii au în medie 12-16 cm şi 120-150 g, frecvent uni sau biaripaţi, pedicel

foarte scurt cu desprindere mijlocie.

Bobul are pieliţa de culoare neagră albăstruie, uniform colorată, cu grosimea

mijlocie, pruină evidentă şi uniform distribuită, iar pulpa suculentă, semizemoasa, cu

miezul slab colorat şi fără aromă.

Seminţele variază ca număr între 1,8 - 2,2 la bob, piriforme cu hilul proeminent

şi reprezintă 5-6% din greutatea bobului.

Coarda prezintă suprafaţa striată, circulară în secţiune transversală, de culoare

brun închis, fără peri. Lungimea internodurilor este cuprinsă între 7 - 11cm şi diametrul

între 6-9 cm.

Caractere agrobiologice:

Strugurii prezintă rezistenţă la mucegai şi toleranţă la infecţiile puternice de

făinare. Are o rezistenţă deosebiră la ger.

Vigoarea mare este asociată cu un potenţial de producţie ridicat. Prin faptul că

lăstarii proveniţi din cepi şi chiar din butuc sunt fertili, realizează producţii ridicate de

pâna la 24/ha.

Maturarea are loc in prima decadă a lunii octombrie, acumulând în funcţie de

nivelul producţiei, condiţiile climatice şi epoca de recoltare între 170-190 g/l zahar şi o

aciditate de 4-5g/l H2SO4. Asigură producţii constante de peste 20t/ha.

142

4.2.3. PRINCIPALELE CARACTERE

MORFOLOGICE ŞI AGROBIOLOGICE ALE SOIULUI

PANDUR

Obtinut prin hibridare sexuată între soiurile Roşioară şi Cabernet Sauvignon, la

Staţiunea Didactică Experimentală Tâmbureşti de prof. Zăvoi Aurel şi omologat in anul

1988. Caractere morfologice

Rozeta prezintă culoare verde - gălbui, bronzat, uşor pufoasă.

Lăstarul tânăr are forma vârfului semideschisă,cu antociani dispuşi dungat şi

perozitate mijlocie. Frunza tănără are culoare galben bronzat, mijlociu colorată cu

antociani, cu perişori prostraţi deşi si cei erecţi foarte rari între nervuri. Pe nervurile

principale ambele feluri de perişori sunt rari. Lăstarul în creştere are poziţie erectă, cu

vigoare mare. Culoarea părţii dorsale şi ventrale a nodurilor şi internodurilor este verde

cu dungi roşii mai intens pe partea expusă la soare.

Cârceii au distribuţie continuă cu lungimea cuprinsă între 18-23 cm.

Inflorescenţa apare frecvent la nodurile 3-4, în număr de 2-3 pe lăstar, cu

lungime cuprinsă între 13 şi 16 cm.

Floarea este hermafrodit normală, cu epoca de înflorire mijlocie, nu meiaza şi nu

mărgeluieste.

Frunza adultă are forma pentagonală, pentalobată cu tendinţă de septalobare.

Sinusul peţiolar are baza în formă de U delimitată de nervurile principale, deschise sau

cu lobii suprapuşi. Sinusurile laterale au baza în forma de U, ovoide sau triunghiulare

închise. Culoarea suprafeţei limbului este verde, nervurile colorate mijlociu cu antociani

pe partea superioară şi slab pe cea inferioară. Dinţii au ambele margini concave spre

drepte. Pe faţa inferioară, între nervuri şi pe nervuri perişorii prostraţi sunt foarte deşi,

iar cei erecţi foarte rari. Pe faţa superioară a nevurilor, perişorii prostraţi sunt foarte rari

şi cei erecţi absenţi.

143

Peţiolul este uşor colorat în roşu, cu lungimea cuprinsa între 10-13 cm, mai scurt

decât nervura principală.

Strugurii au forma cilindrică sau cilindro - conică, rar uniaripaţi, cu masa de 125-

160g. Boabele aşezate mijlociu de compact şi uniforme ca mărime.

Bobul este de formă troncovoidă, cu secţiunea transversală circulară, lung de

14 – 16 mm, cu masa cuprinsă între 1,4-1,6 g, pedicelul scurt, cu desprinderea

boabelor mijlocie spre dificilă. Pieliţa de culoare negru albăstruie, uniform colorată cu

pruina uniform distribuită, pulpa suculentă, semizemoasă, cu miezul slab colorat şi fără

aromă.

Seminţele variază ca număr între 1,8 şi 2,1 la bob, piriforme, cu hilul proeminent,

de culoare brun cafenie sau verzuie, şi reprezintă cca 6% din masa bobului.

Coarda este circulară în secţiune transversală, de culoare brun roşcat, cu

lungimea internodurilor cuprinsă intre 8-11 cm şi diametrul intre 7-18mm.

Caractere agrobiologice:

Soiul Pandur a moştenit de la genitorul matern Roşioară, însuşirea de a dezvolta

un sistem radicular puternic, susţinând o vigoare mare chiar în condiţiile nisipurilor de

vârf de dună. Mozaicul foliar echilibrat asigură o umbrire corespunzătoare a strugurilor

contra arşiţelor de vară şi o bună expunere la tratamente şi la insolaţie în perioada

coacerii.

Prezintă o rezistenţă bună la mucegai şi la gerurile din timpul iernii.

Maturarea are loc în prima decadă a lunii octombrie, acumulând în funcţie de

nivelul producţiei, condiţiile climatice şi epoca de recoltare între 170-190 g/l zahar şi o

aciditate de 4-5g/l H2SO4. Asigură producţii constante de peste 20t/ha.

144

4.2.4. Evaluarea purităţii şi tipicităţii

elitelor selectate pentru a fi studiate

În vederea evaluării autenticităţii indivizilor mentinuţi în colecţia ampelografică a

S.D. Tâmburesti- Universitarea din Craiova, am aplicat următoarea metodologie: în

cadrul fiecărui soi au fost marcaţi câte 10 butuci de aceeaşi vigoare, dar cu unele

caractere diferite de cele specifice soiurilor (coloritul frunzelor, perozitatea). De la

fiecare butuc au fost recoltate câte 10 frunze din treimea mijlocie a lăstarului, în faza de

pârgă. Lăstarii au prezentat acelaşi stadiu de dezvoltare şi au avut acelaşi nivel de

inserţie.

Au fost efectuate o serie de măsurători, urmărind caracterele ampelometrice

preluate din lista descriptorilor OIV:

1. Lungimea nervurii principale mediane N1;

2. Lungimea nervurii principale superioare laterale - N2;

3. Lungimea nervurii principale inferioare laterale - N3;

4. Lungimea nervurii secundare inferioare – N4;

5. Marimea unghiului dintre N1 şi N2- α;

6. Marimea unghiului dintre N2 şiN3 – β;

7. Marimea unghiului dintre N3 şiN4 – γ;

8. Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5;

9. Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior-d1;

10. Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior- d2;

11. Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară;

12. Distanţa dintre N2 şi prima sa nervură principală.

Au fost calculaţi următorii indici statistici : media aritmetica; varianţa; abaterea

standard; coeficientul de variaţie

În urma analizei semnificaţiei diferenţelor faţă de medie, la soiul Haiduc

(Tabelele 4.36. - 4.41; Graficele 4.1. - 4.6.) s-au constatat:

145

Diferenţe foarte semnificative negative la elita H4 pentru caracterele:

Lungimea nervurii principale mediane - N1 (-3,42cm); Lungimea nervurii principale

laterale superioare - N2 ( -3,56cm); Lungimea nervurii principale laterale inferioare - N3

(-2,51cm); Lungimea nervurii secundare inferioare – N4 (-1,64cm); pentru Marimea

unghiului dintre N1 şi N2- α (-18°13); Marimea unghiului dintre N3 şiN4 – γ (-14°9´).

Pentru caracterul Distanţa dintre N2 şi prina sa nervură secundară, diferenţe foarte

semnificative au înregistrat elitele H4 şi H10, de -1,07cm şi respectiv –0,86 cm.

Diferenţe distinct semnificative negative la elita H9 în ceea ce priveşte

Mărimea unghiului dintre N1 şi N2- α (-5°7´); la H4 pentru Mărimea unghiului dintre N2

şi N3- β (-11,18´);la H6 pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar

- extremitatea N5( 14°9´); pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral

superior-d1, la H2 (-1,23cm) şi la H4 (-1,42cm); pentru Distanţa între punctul peţiolar şi

baza sinusului lateral inferior-d2, la H4 (-1,32cm); pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi

prima nervură secundară la H6 (-1,76) şi pentru Distanţa intre N2 si pra sa nervură

secundară la elitele H6 şi H9 de 0,3cm şi 0,34cm.

Diferenţe semnificative negative au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii

principale laterale superioare- N2 la H2 (-1,02cm); Mărimea unghiului dintre N1 şi N2-

la H10(-4°8´); Marimea unghiului dintre N3 şiN4 - г, la H6 de -6°7´; Distanţa între

punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior la H2 (-0,90); Numărul de dinţi dintre

N2 şi prima nervură secundară la H5,H9 şi H10(-1,36).

Diferenţe foarte semnificativ pozitive au prezentat caracterele: Lungimea

nervurii principale mediane - N1 la H8 (+1,79cm); Lungimea nervurii principale

superioare laterale - N2 la tot la H 8 (1,76cm); Mărimea unghiului dintre N3 şi

tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5 la H2 (20°9´); Distanţa între punctul peţiolar

şi baza sinusului lateral superior la H9 (2,19); Distanţa între N2 si prima sa nervură

secundară la H2( 0,64) şi laH8(0,44).

146

Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Haiduc

Tabelul 4.36.

Caracter

Lungimea nervurii

principale

Mediane(cm)

(N1)

Lungimea nervurii

principale laterale

superioare(cm)

(N2)

Lungimea nervurii

principale

larterale inferioare(cm)

(N3)

Lungimea nervurii

secundare inferioare(cm)

(N4)

Esti-

mator

Varianta

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem

-ni-

ficaţ

ia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

H1 10.78±0.41 8.56 -0.31 - 9.72±0.36 8.21 0 - 6.80±1.24 7.99 -0.33 - 4.00±0.29 16.20 -0.48 -

H2 9.96±1.39 8.83 -0.51 - 8.70±0.14 3.54 -1.02 0 6.82±0.16 5.23 -0.31 - 4.62±0.22 10.65 +0.14 -

H3 10.74±0.23 4.78 +0.27 - 9.38±0.20 4.85 -0.34 - 6.72±0.09 6.86 -0.41 - 3.98±0.05 2.75 -0.50 -

H4 7.05±0.47 14.86 -3.42 000 6.16±0.20 7.14 -3.56 000 4.62±0.15 7.28 -2.51 000 3.02±0.20 14.55 -1.46 000

H5 11.00±0.17 3.46 +0.59 - 10.48±0.45 9.62 +0.76 - 8.02±0.19 5.32 +0.89 ** 5.44±0.28 11.38 +0.96 *

H6 11.14±0.34 6.91 +0.67 - 9.76±0.30 6.90 +0.04 - 6.96±0.22 7.16 -0.17 - 4.20±0.16 8.75 -0.28 -

H7 10.76±0.42 8.73 +0.29 - 9.50±0.18 4.34 -0.22 - 6.66±0.31 10.65 -0.47 - 4.04±0.13 7.54 -0.44 -

H8 12.26±0.32 5.81 +1.79 *** 11.48±0.37 7.11 +1.76 *** 7.90±0.27 7.65 +0.77 ** 4.48±0.34 16.96 0 -

H9 11.24±0.39 5.32 +0.77 * 10.38±0.39 8.35 +0.66 - 7.80±0.21 6.08 +0.67 * 5.12±0.27 11.83 +0.64 -

H10 9.86±0.16 3.70 -0.61 - 8.92±0.25 6.21 -0.80 - 6.66±0.12 4.06 -0.47 - 4.46±0.41 20.71 -0.02 -

M.G. 10.47 9.72 7.13 4.48

DL

DL 5% = 0.96 ;

DL 1% = 1.30 ;

DL 0,1% = 1.72 .

DL 5% =0.85 ;

DL 1% =1.14 ;

DL 0,1% =1.51 .

DL 5% = 0.62 ;

DL 1% = 0.84 ;

DL 0,1% =1.11 .

DL 5% = 0.73 ;

DL 1% = 0.98 ;

DL 0,1% = 1.29[ .

147

Diferenţele înregistrate la caracterul Lungimea nervurilor N1, N2, N3 şi N4

la soiul Haiduc

Graficul 4.1.

148


Tabelul 4.37

Caracter

Distanta intre punctul

petiolar si baza sinusului

lateral superior(cm)

d1(cm)




d2(cm)

Număul de dinti dintre N2 si

prima nervura secundara

Distanta dintre N2 si prima

nervura secundara (cm)

Esti-

mator

Varianta

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem

-ni-

ficaţ

ia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

H1 3,84±0,31 18,19 -0,59 - 3,66±0,09 5,33 -0,46 - 6,80±0,58 19,17 +0,64 - 5,00±0,2 12,57 +0,20 -

H2 3,20±0,13 9,11 -1,23 00 3,22±0,12 8,62 -0,90 0 7,80±0,20 5,73 +1,64 ** 5,44±0,21 8,48 +0,64 ***

H3 3,58±0,14 8,47 -0,85 - 3,54±0,10 6,50 -0,58 - 6,80±0,37 12,30 +0,64 - 5,18±0,16 6,74 +0,38 **

H4 3,01±0,16 11,75 -1,42 00 2,80±0,28 22,27 -1,32 00 5,79±0,45 0,37 -0,37 - 3,73±0,33 19,74 -1,07 000

H5 5,42±0,24 9,97 +0,99 * 5,06±0,34 15,41 +0,94 * 4.80 ±0,37 17,43 -1,36 0 4,80±0,41 18,92 0 -

H6 4,26±0,17 9,18 -0,17 - 3,76±0,8 10,57 -0,36 - 4,40±0,24 12,45 -1,76 00 4,50±0,14 6,85 -0,3 00

H7 3,94±0,18 10,40 -0,49 - 3,40±0,17 11,20 -0,72 - 6,60±0,67 22,90 0,44 - 4,76±0,19 9,10 -0,04 -

H8 5,38±0,62 2,60 +0,95 * 5,22±0,68 29,03 +1,10 * 7,00±0,45 14,29 0,84 - 5,24±0,11 4,79 +0,44 ***

H9 6,62±0,56 18,85 +2,19 *** 5,40±0,39 15,98 +1,28 ** 4,80±0,20 9,32 -1,36 0 4,46±0,23 11,50 -0,34 00

H10 4,60±0,08 4,07 +0,17 - 4,60±0,18 8,70 +0,48 - 4,80±0,20 9,32 -1,36 0 3,94±0,20 11,15 -0,86 000

M.G. 4,43 4,12 6,16 4,80

DL

DL 5% =0,89 ;

DL 1% =1,20 ;

DL 0,1% =1,58

DL 5% = 0,85 ;

DL 1% = 1,25 ;

DL 0,1% = 1,51 .

DL 5% = 1,14 ;

DL 1% = 1,52 ;

DL 0,1% =2,0 .

DL 5% = 0,22 ;

DL 1% = 0,30 ;

DL 0,1% = 0,39 .

149

Diferenţele înregistrate la caracterul Profunzimea sinusurilor

la soiul Haiduc

Graficul 4.2.

150


Tabelul 4.38.

Caracter

Mărimea unghiului dintre

N1 si N2

(α)


N2 si N3

(γ)


N3 si N4

(Γ)


N3 si tangenta: punct

petiolar –extremitatea

N5(Δ) Esti-

mator

Varianta

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţi

a

H1 59,4±2,09 7,86 +4,7 * 53,00±2,55 10,76 +2,96 - 53,40±1,89 7,20 +2,1 - 65,20±3,02 10,37 +1,70 -

H2 57,4±2,69 10,50 +2,7 - 55,00±2,10 8,54 +4,96 - 55,20±3,18 12,90 +3,9 - 64,40±4,99 13,21 0,9 -

H3 55,80±2,03 8,15 +1,1 - 54,20±3,20 13,20 +4,16 - 52,20±3,38 14,49 +0,9 - 61,00±4,73 17,35 -2,5 -

H4 36,57±3,33 20,33 -18,13 000 38,86±3,64 20,95 -11,18 00 36,31±1,97 12,16 -14,9 000 50,07±5,13 22,93 -13,43 0

H5 56,00±2,81 11,22 +1,3 - 48,20±2,52 11,68 --1,40 - 49,20±1,32 6,00 -1,2 - 58,60±3,53 13,47 -4,9 -

H6 53,40±2,93 12,25 -1,3 - 46,60±1,96 9,43 -3,44 - 44,60±2,77 13,88 -6,7 0 48,60±1,94 8,92 -14,9 00

H7 59,00±2,89 10,94 +4,3 * 55,20±3,08 12,51 +5,16 - 59,40±2,20 8,29 +8,1 - 68,80±3,20 10,40 +5,1 -

H8 53,80±1,32 5,48 -0,9 - 47,00±1,70 8,12 -3,04 - 55,00±2,24 9,09 +3,7 - 64,20±3,40 11,83 +0,7 -

H9 49,00±1,38 6,29 -5,7 00 44,00±1,00 5,08 -6,04 - 47,80±1,16 5,42 -3,5 - 57,20±2,82 11,02 -6,3 -

H10 49,80±2,11 9,46 -4,8 0 51,00±2,10 9,20 +0,96 - 47,20±2,40 11,35 -4,1 - 58,40±3,31 12,68 -5,3 -

M.G. 54,70 50,04 51,30 63,50

DL

DL 5% = 4,04 ;

DL 1% = 5,41 ;

DL 0,1% = 7,14 .

DL 5% = 7,08 ;

DL 1% = 9,49 ;

DL 0,1% = 12,53 .

DL 5% =6,73 ;

DL 1% =9,03 ;

DL 0,1% =11,91 .

DL 5% = 10,71 ;

DL 1% = 14,36 ;

DL 0,1% = 18,59 .

151

Diferenţele înregistrate la caracterul Mărimea unghiurilor

la soiul Haiduc

Graficul 4.3.

152

Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Pandur

Tabelul 4.39.

Caracter

Lungimea nervurii

principale

mediane(cm)

(N1)

Lungimea nervurii

principale laterale

superioare (cm)

(N2)

Lungimea nervurii

principale laterale

inferioare(cm)

(N3)

Lungimea nervurii

secundare inferioare(cm)

(N4)

Esti-

mator

Varianta

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem

-ni-

ficaţ

ia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

P1 11.60±0.36 6.92 -0.67 - 9.82±0.46 10.52 +0.09 - 7.66±0.24 7.13 +0.15 - 6.18±0.11 6.96 +1.7 ***

P2 10.14±0.4 9.40 -0.78 - 9.18±0.30 7.4 -0.56 - 6.90±0.30 8.20 -0.61 - 4.20±0.10 5.10 -0.28 -

P3 12.20±0.58 10.69 +1.27 * 10.44±0.23 4.96 +0.70 - 7.76±0.22 6.48 +0.25 - 4.24±0.17 9.23 -0.24 -

P4 10.94±0.09 1.74 +001 - 9.76±0.36 8.34 +0.02 - 7.10±0.43 13.55 +0.41 - 4.40±0.19 9.51 -0.07 -

P5 10.32±0.23 5.01 -0.61 0 8.82±0.23 6.63 -0.92 0 6.82±0.56 18.33 -0.69 - 3.96±0.23 13.19 -0.52 -

P6 12.84±0.23 4.03 +1.91 *** 11.64±0.23 5.18 +1.90 *** 9.80±0.38 9.35 +2.30 *** 5.88±0.25 9.42 +1.4 ***

P7 10.52±0.13 2.80 -0.41 - 9.32±0.13 8.08 -0.42 - 7.46±0.41 12.42 -0.05 - 3.86±0.07 4.34 +0.62 *

P8 9.56±0.33 7.78 -1.37 0 8.68±0.33 4.26 -1.06 0 6.70±0.09 3.17 +0.81 - 4.68±0.25 12.03 +0.20 -

P9 9.32±0.31 7.33 -1.61 00 8.38±0.31 4.42 -1.36 00 6.60±0.50 16.97 -0.91 - 4.02±0.17 9.70 -0.46 -

P10 11.88±0.68 12.73 +0.95 - 11.28±0.69 8.16 +1,54 ** 8.92±0.32 8.02 +1.41 ** 3.38±0.22 8.95 +0.9 **

M.G. 10.93 9,74 7,51 4,48

DL

DL 5% = 1,07;

DL 1% = 1,44;

DL 0,1%= 1,90.

DL 5% = 0.89 ;

DL 1% = 1.20 ;

DL 0,1%=1.58 .

DL 5% = 1.05 ;

DL 1% = 1.41 ;

DL 0,1%= 1.86 .

DL 5% = 0.52 ;

DL 1% = 0.70 ;

DL 0,1%= 0.93 .

153

Diferenţele înregistrate la caracterul Lungimea nervurilor N1, N2, N3 şi N4

la soiul Pandur

Graficul 4.4.

154


Tabelul 4.40.

Caracter

Distanţa între punctul

petiolar şi baza sinusului


d1(cm)




d2(cm)

Numarul de dinti dintre N2

si prima nervura

secundara

Distanta dintre N2 si prima

nervura secundara (cm)

Esti-

mator

Varianta

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţi

a

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem

-ni-

ficaţ

ia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţi

a

P1 4.58±0.34 16.59 +0.23 - 4.06±0.32 17.56 -0.08 - 4.80±0.16 17.43 -0.36 - 4.36±0.16 8.04 -0.44 -

P2 3.72±0.20 12.40 +0.63 - 3.66±0.20 12.80 +0.48 - 6.60±0.30 29.50 +1.44 ** 4.60±0.30 16.10 +0.20 -

P3 4.26±0.24 12.60 -0.09 0 4.32±0.28 14.53 +0.18 - 6.00±0.63 20.41 +0.84 -- 5.62±0.63 25.18 +0.82 *

P4 4.16±0.38 20.30 -0.19 - 3.92±0.25 14.13 -0.22 - 5.80±0.12 7.71 +0.64 - 4.72±0.12 5.88 -0.08 -

P5 4.52±0.37 18.54 +0.17 - 3.88±1.37 21.44 -0.26 - 4.60±0.68 32.97 -0.56 - 4.92±0.45 20.40 +0.12 -

P6 6.52±0.50 17.06 +2.17 *** 6.14±0.49 17.83 +2.00 *** 4.14±0.37 12.30 -1.02 0 4.14±0.44 18.23 +0.66 -

P7 3.54±0.19 11.92 +0.81 * 3.56±0.23 14.54 -0.58 - 5.10±0.37 13.49 -0.06 - 5.10±0.27 11.93 +.030 -

P8 3.50±0.29 18.52 -0.85 0 3.18±0.18 12.46 -0.96 - 5.04±0.37 11.62 -0.12 - 5.04±0.04 1.77 +.024 -

P9 2.88±0.17 13.54 -1.47 000 2.76±0.26 20.91 -1.38 000 4.40±0.24 8.30 -0.76 - 4.42±0.11 ±5.40 -0.38 -

P10 3.86±0.59 22.34 -0.49 - 3.94±0.60 22.64 -0.2 - 5.10±1.60 20.96 -0.06 - 5.10±0.33 14.54 +0.30 -

M.G. 4.35 4.14 5.16 4.8

DL

DL 5% = 0.79 ;

DL 1% =1.09 ;

DL 0,1%= 1.40 .

DL 5% = 0.97 ;

DL 1% =1.30 ;

DL 0,1%= 1.72 .

DL 5% =1.01 ;

DL 1% =1.36 ;

DL 0,1%= 1.79 .

DL 5% = 0.69 ;

DL 1% =0.92 ;

DL 0,1%= 1.22 .

155

Diferenţele înregistrate la caracterul Profunzimea sinusurilor

la soiul Pandur

Graficul 4.5.

156


Tabelul 4.41.

Caracter

Mărimea unghiului

dintre N1 si N2

(α)


N2 si N3

(β)


N3 si N4

(γ)


N3 si tangenta: punct

petiolar –extremitatea N5

(Δ) Esti-

mator

Varianta

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem

-ni-

ficaţ

ia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

X±Sx

S%

Dife-

renţe

+/-

Sem-

ni-

ficaţia

P1 47.00±1.22 5.88 -6.16 - 49.00±2.45 11.18 -2.22 - 47.80±2.11 9.86 -3.20 - 59.00±5.28 19.84 -2.68 -

P2 55.60±1.70 6.80 +1.44 - 54.00±1.90 7.70 +2.78 - 52.50±2.5 0 11.00 +1.00 - 62.00±4.10 14.5 +1.12 -

P3 52.20±2.71 11.61 -0.96 - 51.80±2.08 8.99 -0.58 - 49.60±2.38 10.73 -1.40 - 51.40±3.60 15.66 -10.28 -

P4 53.60±3.60 15.02 +0.44 - 50.20±2.35 10.48 -1.02 - 57.00±3.07 12.03 +6.00 - 67.20±2.44 8.11 +5.52 -

P5 53.60±2.79 11.62 +0.44 - 48.00±1.82 8.46 -3.22 - 50.60±2.80 12.39 +0.40 - 55.80±3.37 13.49 -5.88 -

P6 57.20±1.39 5.44 +4.04 - 49.80±2.03 9.14 -1.42 - 48.00±1.84 8.59 -3.00 - 62.00±3.74 13.49 +0.32 -

P7 51.40±0.23 2.61 -1.79 - 48.40±1.33 6.13 -2.82 - 48.80±2.87 13.15 -2.20 - 57.40±5.79 22.57 -4.28 -

P8 52.20±2.15 9.23 -1.96 - 54.60±1.72 7.05 +3.88 - 56.60±3.08 12.15 +5.60 - 75.80±4.73 13.94 +14.12 *

P9 55.20±3.26 13.21 +2.04 - 59.60±6.18 23.18 +8.38 * 54.40±7.03 28.88 +3.40 - 76.80±7.07 20.58 +15.12 *

P10 53.60±2.50 10.44 +0.44 - 46.80±3.37 16.09 -4.42 - 45.20±3.95 19.56 +4.20 - 48.60±3.72 17.13 +13.08 -

M.G. 53.16 51.22 51.00 61,68

DL

DL 5% = 6.80 ;

DL 1% = 9.11 ;

DL 0,1% = 12.02 .

DL 5% = 8.16 ;

DL 1% =10.93 ;

DL 0,1% = 14.43 .

DL 5% = 9.95 ;

DL 1% =13.32 ;

DL 0,1% = 17.59 .

DL 5% = 13.09;

DL 1% = 17.54;

DL 0,1% = 23.15.

157

Diferenţele înregistrate la caracterul Mărimea unghiurilor

la soiul Pandur

Graficul 4.6.

158

Diferenţe distinct semnificativ pozitive la elitele H5 şi H8 în ceea ce priveşte:

Lungimea nervurii principale inferioare laterale - N3, de 0,89cm şi respectiv 077cm;

Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior-d2, la H9 (1,28cm);

Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară la elita H2 (1,64cm); Distanţa

între N2 si prima nervură secundară la elita H3(38cm).

Diferenţe semnificative pozitive au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii

principale mediane - N1, la elitele H9 (+ 0,77cm): Lungimea nervurii principale

inferioare laterale - N3, H9 (+0,67cm); Lungimea nervurii secundare inferioare – N4,

(+0,96cm); Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior - d1, la elitele

H5 şi H 8, de + 0,99 cm şi respectiv de + 0,95cm; Distanţa între punctul peţiolar şi baza

sinusului lateral inferior- d2, la elita H8 (+ 0,10cm).

Din datele obţinute se observă faptul că elita H4 înregistrează diferenţe

negative la toate caracterele mai puţin la Numărul de dinţi dintre N2 şi prima

nervură secundară. Diferenţele vizează în special marimea frunzei şi marimea

unghiurilor relevând dimensiuni mai mici ale frunzelor.

Elita H 8 înregistrează diferenţe pozitive la 6 din caracterele studiate, si negative

la un singur caracter (Lungimea nervurii secundare inferioare), diferenţiindu-se

net de restul elitelor.

Elitele H1, H3, şi H7 nu înregistrează diferenţe faţă de medie, putând fi

considerate tipice soiului si studiate mai departe şi din punct de vedere al altor

caractere.

Soiul Pandur (Tabelele 4.48 - 4.50) înregistrează de asemenea diferenţe foarte

semnificativ negative pentru caracterele: Distanţa între punctul peţiolar şi baza

sinusului lateral superior –d1, la elita P9(-1,47cm); Numărul de dinţi dintre N2 şi

prima nervură secundară tot la . P9(-1,38cm).

Diferenţe distinct semnificative negative au înregistrat elitele: P9 pentru

caracterul Lungimea nervurii principale mediane de –1,61cm; P9 pentru Lungimea

nervurii principale superioare laterale-N2, de –1,36cm; P5 pentru caracterul Numărul de

159

dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară de –1,50 cmşi P9 de –1,68 cm pentru

acelaşi caracter.

Diferenţe semnificativ negative au prezentat elitele: P5 şi P8 pentru Lungimea

nervurii principale mediane de –0,61cm şi respectiv de –1,37cm şi pentru caracterul

Lungimea nervurii principale superioare laterale de –0,92cm şi respectiv –1,06cm; P3 şi

P8 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, de –

0,09cm şi respectiv –0,85cm; P1 şi P8 pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi prima

nervură secundară de –1,30 şi respectiv –1,06.

Diferenţe foarte semnificative pozitive au înregistrat elitele P6 pentru

caracterul Lungimea nervurii principale mediane-N1, de 1,7cm ; Lungimea nervurii

principale superioare laterale-N2, de 1,90cm şi Lungimea nervurii principale laterale

inferioare-N3, de 2,30cm; P1 şi P6 pentru Lungimea nervurii secundare laterale

inferioare-N4, de 1,7cm şi respectiv 1,4cm; P6 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi

baza sinusului lateral superior –d1, de 2,17cm şi respectiv1,51cm şi pentru Distanţa

între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d2, de 2,00cm şi 1,80cm; P4

pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară de 2,70.

Diferenţe distinct semnificative pozitive au fost înregistrate la elitele: P9

pentru Lungimea nervurii principale laterale inferioare N3, 1,41 cm şi pentru Lungimea

nervurii secundare laterale inferioare-N4, de 0,9cm.

Diferenţe semnificative pozitive au prezentat elitele: P7 pentru Lungimea

nervurii secundare inferioare-N4, de 0,62cm; P3 pentru Distanţa între N2 si prima sa

nervură secundară de 0,82cm; P9 pentru Marimea unghiului dintre N2 şi N3, de 8˚38΄

P8 şi P9 pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea

N5, de 14˚12΄ şi respectiv 15˚12΄.

Elitele P6 şi P9 înregistrează cele mai mari diferenţe, pozitive sau negative,

la majoritatea caracterelor studiate .

Elitele P2, P4 şi P7 nu prezintă diferenţe faţă de medie putând fi

considerate tipice soiului şi studiate mai departe.

160

Coeficientului de variaţie în cadrul soiului Haiduc pentru caracterul Lungimea

nervurii principale mediane, a fost mediu la elita H4 (14,86), celelalte variante având

un coeficient de variaţie mic, cuprins între 3,70 şi 8,83.

Valori mici, cuprinse între 3,54 şi 9,62 au prezentat toate elitele pentru

caracterul Lungimea nervurii principale superioare N2.

Lungimea nervurii principale inferioare a înregistrat de asemenea valori mici

(4,06-7,99) în ceea ce priveşte coeficientul de variaţie, la majoritatea variantelor, si

valoare medie la varianta H7 (10,65).

O variaţie medie au înregistrat elitelor H1, H2, H4, H5, H8, H9 şi H10 cu valori

cuprinse între 10,65 şi 20,61 în ceea ce priveşte caracterul Lungimea nervurii

secundare inferioare N4, restul elitelor prezentând variaţie mică.

Mărimea unghiului dintre N1 şi N2 prezintă o variaţie mică la elitele: H1 (7,86) ;

H3 (8,15) ; H8 (5,48) ; H9 (6,29) şi H10 (9,46); medie la elitele H2 (10,50), H5 (11,22),

H6 (12,25), H7 (10,94) şi mare la elita H4 (20,33).

Pentru Mărimea unghiului dintre N2 şi N3, coeficientul de variaţie este mic la

elitele H2, H6, H8, H9 şi H10 cuprins între 5 ,98 şi 9.20; mediu la elitele H3, H5, H7,

(10,76-13,20) şi mare la H4 (20,95).

Mărimea unghiului dintre N3 şi N4 prezintă o variaţie mică la elitele H1, H5, H7,

H8, H9, cu valori cuprinse între 5,42 şi 9,09 şi o variaţie medie la elitele H2, H3, H4, H6

şi H10 cu valori cuprinse între 11,35 şi 14,49.

Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5

prezintă variaţie mică la elita H6 (8,92), mare la elita H4 (22,93) şi medie la restul

variantelor, cuprinsă între 10,37 şi 17,35.

Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, înregistrează

valori mici la elitele: H2,H3,H5,H6, H8 H10 cuprins intre 2,69 şi 9,97 şi valori medii la

var. H1,H4, H7, H9 cuprinse între 10,49 şi 18,85.

Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior-d2 prezintă

variabilitate mică la elitele H1, H2, H3, H10 cuprinsă între 5,33 şi 8,70; variaţie medie

pentru elitele H4, H5, H6, H9, cuprinsă între 10,57 şi 15,98 şi mare pentru H8(29,03).

161

Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară prezintă variabilitate

mică la elitele H2, H4, H9, H10 cuprinsă între 0,37 şi 9, 32; variaţie medie pentru elitele

H1, H3, H5, H6, H8, cuprinsă între 12,30 şi 17,43 şi mare pentru elita H7 (22,90).

Distanţa intre N2 si prima sa nervură secundară înregistrează valori mici ale

coeficientului de variaţie la variantele: H2,H3, H6,H7, H8 cuprins intre 4,79şi 9,10 şi

valori medii la var. H1,H4, H5, H9, H10, cuprinse între 11,15 şi 19,74.

Şi în cadrul soiului Pandur, elitele au înregistat valori diferite în ceea ce priveşte

coeficientul de variaţie pentru fiecare caracter:

La caracterul Lungimea nervurii principale mediane valori medii au avut elitele

P3 şi P10 cu valori de 10,96 şi 12,73, restul elitelor prezentând valori mici cuprinse

între 2,80 şi 9,40;

Lungimea nervurii principale laterale superioare N2 a înregistrat o variaţie mică la

toate elitele cu excepţia elitei P1 care a avut o variaţie medie (10,52);

Pentru Lungimea nervurii principale laterale inferioare-N3, variaţie mică au

prezentat variantele P1, P2, P3, P6, P8 şi P10, cuprinsă între 3,17 şi 9,35 şi medie

variantele P4, P5, P7, P9, cu valori cuprinse intre 12,42 şi 18,33.

Lungimea nervurii secundare inferioare-N4, prezintă variaţie mica la majoritatea

elitelor cu valori cuprinse între 4,34 şi 9,70 şi medie la elita P5 cu 13,19.

Mărimea unghiului dintre N1 şi N2 prezintă o variaţie mică la variantele: P1, P2,

P6, P7, P8, cu valori cuprinse între 2,61 şi 9,23 şi medie pentru variantele P3, P4, P5,

P9 şi P10 cu valori cuprinse între 10,44 şi15,02.

Pentru Mărimea unghiului dintre N2 şi N3,coeficientul de variaţie este mic la

elitele: P2, P3, P5, P6, P7, şi P8, cu valori cuprinse între 6,13 şi 9,14; mediu la

variantele P1, P4, şi P10 cu valori cuprinse între 10,48 şi 16,00 şi mare la P9 cu

23,18.

Mărimea unghiului dintre N3 şi N4 prezintă o variaţie mică la variantele P1 şi P6

cu 9,86 şi respectiv 8,59, mare la elita P9 cu 28,88, restul elitelor înregistrând o

variaţie medie cuprinsă între 10,73 şi 19,56.

162

Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5

prezintă variaţie mică laelita P4 (8,11), medie la elitele P1, P3, P5, P6, P8, P10 cu valori

cuprinse între 13,94 şi 19,84, şi variaţie mare la P7 şi P9 cu 22,57 şi 20,58.

Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, înregistrează

valori mari pentru coef. de var. la variantele:P4 şi P10 cu 20,30 şi respectiv 22,34,

restul variantelor având valori medii cuprinse între 11,92 şi 18,54.

Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior–d2, înregistrează

de asemenea valori mari pentru coef. de var. la variantele:P5, P9 şi P10 cu valori

cuprinse între 20,91 şi 22,64 şi medii pentru restul variantelor cuprinse între 12,46 şi

17,83.

Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară prezintă variabilitate

mică la variantele P4 cu 7.71 şi P9 cu 8,30; medie la varianteleP1, P6, P7, Şi P8 cu

valori cuprinse între 11,62 şi 17,43; mare la P2, P3 Şi P10 cu valori cuprinse între

20,41 şi 29 50 şi f. mare la P5 cu 32,97.

Distanţa între N2 si prima sa nervură secundară înregistrează valori mici ale

coef. de var. la variantele:P1(8,04),P4(5,88),P9 (5,4) şi P7(1,77) , medie la P2, P6, P7,

cu valori cuprinse între 11.93 şi 18,23 şi mare la P3şi P5 cu 25,18 şi 20,40.

Concluzii:

Elitele H4, H8, P6 şi P9 pot constitui biotipuri noi şi pot fi luate în studiu în

vederea evaluării mai departe a însuşirilor agrobiologice.

Elitele H1,H3, H7, P2, P4 şi P7 nu prezinta diferenţa faţă de media generală,

constituind material de bază în vederea înmulţirii şi menţinerii autenticităţii

soiurilor.

Coeficientul de variaţie nu a depăsit pragul de 30%, decât la P5 la caracterul

Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară, probele încadrându-se în

limitele de omogenitate, fiind reprezentative pentru indivizii luati în studiu.

163

IV.3. Descriptori cu capacităţi discriminante,

utilizaţi în descrierea şi identificarea

soiurilor de viţă de vie

Deşi lista OIV actuală are un număr mare de descriptori, există însă şi alte

caractere morfologice distinctive, care în situaţia când două soiuri sau biotipuri sunt

foarte asemănătoare, ar putea veni în sprijinul diferenţierii lor. Unele au fost propuse şi

de I.C.V.V. Valea Călugărească, altele au fost amintite în descrierile şi clasificările mai

vechi, dar ele nu se regăsesc în listă. În vederea unei determinari cît mai exacte a

soiurilor, am considerat necesară notarea unor caractere referitoare la cârcei peţiol şi

floare.

1. Cârcelul reprezintă un element de recunoaştere al soiurilor la care se noteză

gradul de ramificare, pufozitatea şi coloritul. Obsevatiile se fac în perioada înfloritului.

Dupa ramificaţia lor, cârceii pot fi bifurcaţi, trifurcaţi sau pot avea alte forme,

notarea facându-se cu 1, 2 şi 3 corespunzător celor trei variante.

Pufozitatea cârceilor la unele soiuri constituie caracter tare de recunoaştere, şi

poate fi notat cu 1- glabru; 2 - păros; 3 - pufos.

Coloritul cârceilor poate fi, ca si la alte organe, simplu, uniform, alcătuit din

două culori de bază, sau peste culoarea de bază se suprapun pete sau alte nuanţe.

Pentru simplificarea notaţiei se pot alcatui 3 clase cu culoarea predominantă, notate cu:

1 – pentru culoarea verde uniform. 2 - pentru verde roşietic, 3- pentru culoarea arămie

şi 4 - pentru culoarea violacee.

2. Peţiolul frunzei poate oferi de asemenea indicaţii care ajută la

recunoaşterea soiurilor. Caracterul principal îl constituie lungimea care se apreciază în

raport cu lungimea nervurii principale, aşa cum îl gasim şi in Lista descriptorilor OIV. Pe

lângă acest caracter se mai poate nota culoarea, striaţia, perozitatea precum şi

lungimea peţiolului luată ca valoare medie.

164

Culoarea poate varia de la verde deschis la rosu violaceu în funcţie de prezenţa

şi intensitatea coloraţiei antocianice.

O codificare s-ar putea face fie notând cu 1- absent sau verde, si 9 – prezent

sau roşu, fie notând intensitatea coloraţiei cu 1-verde, 2- verde roşietic, 3- vineţiu.

Suprafaţa peţiolului poate fi netedă sau striată notându-se cu 1 şi 9 prezenţa

respectiv absenţa striurilor.

Perozitatea peţiolului poate fi încadrată în 3 clase cu notaţia: 1- glabru, 2-

păros şi 3 – pufos.

Lungimea peţiolului (propus şi de ICVV Valea Călugărească, în Buletin Nr. 7-

2/1988, citat de I. Olteanu şi colab. 2002 (tabelul 4.42).

Lungimea peţiolului

( după Olteanu I şi colab. 2002)

Tabelul 4.42.

Lungime peţiol(cm)

Soiuri de referinţă Notare

Foarte scurt<7 7-9

Rupestris du Lot 1

2

Scurt 9-10 10-13

Riesling B 3

4

Mijlociu 13-14 14-17

Granache noir N 5

6

Lung 17-18 18-21

Cinsaut N 7

8

Foarte lung >21 V. coignetiae 9

Pentru alinierea la sistemul de notare actual, clasele învecinate pot fi cumulate şi

şi notate cu 1,3,5,7 şi 9.

3. Floarea. Fenofaza înfloritului prezintă un interes deosebit în descrierea şi

recunoaşterea soiurilor. Deşi limitată în timp pentru un soi (10-14 zile), ea a suscitat

atenţia unor ampelografilor ca P. Bolgarev 1928; D.I.Sosnovski si L.S. Mirimanova

(1928) care au realizat clasificări ale soiurilor de vită de vie, luând drept criteriu de bază

elementele florale.

165

Cele mai multe particularitaţi prezintă următoarele caractere ale florii: tipul

morfologic; modul de deschidere al petalelor; lungimea staminelor; pozitia staminelor

faţă de axul florii.

Tipul morfologic. La majoritatea soiurilor de viţă de vie , floarea este de tipul

5. Există însă soiuri care prezintă un polimorfism floral, de tipul 4, 5 şi 6 (fig.4.3 ), dar şi

soiuri care au predominant un anumit tip şi în acest caz ar putea constitui un caracter

distinctiv.

Fig. 4.3. Floare pe tipul 6 - Gordin (După Ampelografia RSR).

Numărul petalelor se poate stabili după numărul dungilor ca se formează pe linia

de sudură dintre petale sau direct după numărul petalelor care se răsucesc la bază, în

momentul când se desprind de pe receptacol, ori după numărul staminelor care

corespund cu numărul petalelor. Notarea acestui descriptor de poate face cu 1, 2 şi 3

corespunzător celor trei cazuri (table 4.43).

Tipul morfologic al florii

Tabelul 4. 43.

Numărul de stamine Soiuri de referinţă Nota 5 Băbească neagră 1

5-6 Gordin 2

6 Negru vârtos 3

Modul de deschidere al petalelor. La înflorit petalele se desprind de la bază

sub formă de capişon. De obicei corola este caducă, lăsând staminele libere, dar sunt şi

soiuri care au înflorire cleistogamă, corola rămânând pe floare până după legarea

florilor (Tămâioasă românească – fig.4.4 ). Acest fenomen este uşor de observat chiar

166

de la distanţă, inflorescenţele având după inflorire o culoare brună, datorată corolelor

care nemaifiind alimentat, se usucă şi ramân pe floare până în faza de început al

creşterii boabelor.

Fig. 4.4. Floare cu corolă persistentă - Tămâioasă românească

(După Ampelografia RSR)

Un alt mod de deschidere al petalelor, considerat a fi o anomalie (Gh.

Constantinescu 1935, 1940) este floarea stea, când petalele se deschid de la vârf şi nu

sub forma tipică de capişon. Corola are petale cărnoase şi adâncite longitudinal pe

partea superioară. Acest tip de floare a fost întâlnit la un biotip al soiului Braghină,

putând constitui un caracter important în depistarea unor forme noi. Notarea acestui

caracter se poate face cu 1, 2 şi 3 corespunzător celor trei tipuri de înflorire (tabel 4.

44) :

Modul de deschidere al petalelor

Tabelul 4.44.

Tipul corolei Soi de referinţă Nota

Corola capişon, caducă Crâmpoşie 1

Corolă capişon persistentă Tămâioasă românească 2

Corolă cu deschidere de la vârf formă de stea

Braghină(biotip) 3

Lungimea staminelor- Variază de la 1,5 la 5mm, fiind considerate scurte când

măsoară până la 2,5 mm, mijlocii între 2,6 şi 3,5mm şi lungi peste 3,5 mm. Analizând

lungimea staminelor la 170 de soiuri de viţă roditoare cultivate în ţara noastră, Gh.

167

Constantinescu şi colab.(1952) menţionează că la 80% din soiurile studiate lungimea

staminelor este cuprinsă intre 3 şi 4mm (tabel 4.45).Ţinând seama de lungimea

staminelor, a fost stabilită următoarea amplitudine de variaţie şi frecvenţă, pe clase:

Clasele de variaţie şi frecvenţa a lungimii staminelor

Tabelul 4. 45.

În vederea notarii nivelulului de expresie al acestui caracter considerăm

necesară formarea unor clase de variatie şi notarea lor (tabelul 4.46):

Codificarea descriptorului lungimea staminelor

Tabelul 4.46.

Lungimea staminelor Nivelul de expresie Nota

până la 2,5mm Scurte 1

între 2,6 şi 3,5mm Medii 2

peste 3,5 mm. Lungi 3

Poziţia staminelor faţă de axul florii prezintă de asemenea un caracter

ampelografic important. După ce cade corola, filamentele se înclină spre exterior la

circa 45º (fig.4.5) iar la florile funcţional femele se recurbează de sus în jos, aducând

anterele în partea inferioară a receptaculului, caracter tipic acestui tip de flori (fig.4. 6).

Fig. 4.5.Floare cu stamine normal inclinate – Roşioară

(După Ampelografia RSR)

Lungimea staminelor(mm) Nr. de soiuri

1,5 2

2,5 12

3 63

3,5 32

4 40

5 4

168

Fig. 4.6. Floare cu stamina recurbate - Coarnă neagră (După Ampelografia RSR)

Există însă excepţii cum este soiul Crâmpoşie (fig.4.7), cu flori funcţional femele,

la care staminele se înclină sub un unghi de 90 de grade, fără să se recurbeze

(Ampelografia RSR), de unde rezultă că nu întotdeauna tipul morfologic este legat de

cel funcţional.

Fig. 4.7. Floare cu stamina orizontale-Crâmpoşie (După Ampelografia RSR)

Acest caracter, alături de celelalte referitoare la morfologia florii, poate veni în

sprijinul diferenţierii unor soiuri foarte asemănătoare din punct de vedere al celorlalte

caractere, sau a unor biotiputi noi. Notarea propusă este tot de 1,2 şi 3, după cele trei

variante (tabel 4.47).

Poziţia staminelor faţă de axul florii

Tabelul 4. 47.

Gradul de înclinare Nivelul de expresie Codul

Pană la 45º Stamine normal înclinate 1

45º-90º Stamine orizontale 2

Peste 90º Stamine recurbate 3

169

La soiurile studiate au fost intâlnite o serie de particularitâţi în ceea ce priveşte

caracterele propuse (fig. 4.8 ; 4.9 ; 4.10 şi 4.11), considerând necesară notarea lor.

Notele sunt prezentate în tabelul 4.48. şi au fost acordate după graduările

prezentate anterior.

Fig.4.8. Tamâioasă românească. Fig. 4.9. Crâmpoşie. Floare cu staminele

Corola sub formă de capişon normal înclinate

Fig. 4.10 . Gordin. Floare de tipul 6 Fig. 4.11. Coarnă albă. Floare hermafrodit-

funcţional femelă cu stamine recurbate

170

Notele acordate caracterelor propuse, la soiurile studiate

Tabelul 4.48.

Nr.

crt.

Soiul

Cu

loa

rea

cîr

ceilo

r

Gra

du

l d

e

ram

ific

are

Pu

fozit

ate

a

cârc

eil

or

Lu

ng

imea

pe

ţio

lulu

i

Cu

loa

rea

pe

ţio

lulu

i

Tip

ul

Mo

rfo

log

ic

al

flo

rii

Mo

du

l d

e

înfl

ori

re

Lu

ng

imea

sta

min

elo

r

Po

ziţ

ia

sta

min

elo

r

faţo

de

axu

l

flo

rii

1 Crâmpoşie

selecţionată

1 1/2 1 5 1/3 1/2 1 1 2

2 Gordan 3/2 1 1 3 3 3/1 1 1 2

3 Braghină 2 1 1/3 3 3 3 1/2 1 2

4 Tămâioasă

românească

1 1/2 1 3 1/2 1/2 2 2 1

5 Roşioară 1/2 2/1 1/3 3 3 1/2 1 2 1

6 Negru moale 1/2 1 1 3 2 1 1 2 1

7 Negru vârtos 1 1 1 3 1/3 3/1 1 1 2

8 Babească neagră 1 1/2 1 3 2 1 1 3 1

9 Fetească neagra 1/2 1/2 1 3 3 1/2 1 3 1

10 Fetească albă 1 2 1 3 1/2 1/2 1 3 1

11 Fetească regală 1 1/2 1 3 1 1/2 1 2 1

12 Gordin 1 1/2 1 3 1 2 1 3 1

13 Coarnă alba 1 1/2 1/3 3 1 1/2 1 1 3

14 Coarnă neagră 1 1/2 1 3 2 1/2 1 1 3

15 Haiduc 2/1 1/2 1 3 2/3 1 1 2 1

16 Pandur 1/2 1/2 1/3 3 2 1 1 2 1

Culoarea cârceilor prezintă diferenţe la soiurile studiate, variind de la verde

deschis cum este la soiul Gordin; verde simplu la soiurile Crâmpoşie, Coarnă neagră,

Negru vârtos; verde cu striuri roşietice la bază la soiurile Băbească neagră, Fetească

neagră, Coarnă albă; verde cu striuri cafenii la bază, la soiurile Roşioară, Negru moale,

Ferească regală, Fetească albă, Pandur; cafenie roşietică la bază la Tămâioasă

românească, Haiduc; brună vinetie la Gordan şi roşie la Braghină.

Gradul de ramificare al cârceilor a fost de asemenea diferit, soiurile Gordan,

Braghină, Negru moale şi Negru vârtos prezentând preponderant cârcei biramificaţi,

restul soiurilor având cârcei triramificaţi.

Pufozitate slabă au prezentat cârceii soiurilor Braghină, Roşioară, Coarnă albă

şi Pandur, restul soiurilor având cârcei glabri.

171

Lungimea cârceilor a fost medie la Crâmpoşie şi mică la restul soiurilor

studiate.

Culoarea peţiolului a fost verde la Fetească regală, Gordinşi Coarnă albă.

Peţiol colorat in verde rosietic au prezentat soiurile: Negru moale Babească neagră

Coarnă neagră iar la Gordan, Braghină şi Roşioară peţiolul a fost vineţiu.

Din punct de vedere al tipului morfologic al florii, s-a diferenţiat net soiul

Gordin, majoritatea florilor din inflorescenţă fiind de tipul 6, restul soiurilor prezentând

flori de tipul 5 cu mici abateri.

Modul de deschidere al petalelor a fost sub formă de capişon la Tămâioasă

românească, celelalte soiuri prezentând înflorire normală.

Lungimea staminelor a fost mică soiurile Crâmpoşie selecţionată, Gordan,

Braghină, Negru vârtos, Coarnă albă şi Coarnă neagră, medie la Tămâioasă

românească, Negru moale, Roşioară, Fetească regală, Haiduc şi Pandur, celelate soiuri

având staminele lungi.

Soiurile Coarnă albă şi Coarnă neagră au avut stamine inclinate la un unghi de

peste 90˚ , soiurilor Crâmpoşie Gordan, Braghină şi Negru vârtos la un unghi cuprins

între 45˚ şi 90˚, iar restul soiurilor au prezentat stamine normal inclinate.

CONCLUZII:

Descriptorii propuşi pot veni în sprijinul diferenţierii unor soiuri foarte

asemănătoare din punct de vedere al celorlalte caractere.

Caracterele propuse a fi codificate au o variaţie mica în cadrul aceluiaşi soi şi nu

sunt influenţate de condiţiile de mediu.

Soiurile prezentate cu aceste particularităţi pot fi considerate soiuri de referinţă

pentru caracterele respective.

172

4.4. Rezultate privind evaluarea

unor însuşiri fenotipice la unele soiuri

autohtone

În decursul timpului, metodologiile utilizate pentru studiul caracterelor soiurilor şi

speciilor genului Vitis au fost perfecţionate continuu, odată cu înregistrarea progreselor

ştiinţifice în domeniul amelografiei şi al metodelor de investigaţie biostatistice şi

matematice.

Un rol foarte important în precizia şi valoarea metodologiei utilizate pentru

descrierea şi recunoaşterea soiurilor şi speciilor genului Vitis, revine decelării acelor

caractere „tari” de soi, care să asigure pe de o parte identificarea relativ uşoară a

soiurilor de viţă de vie , dar şi caracterul ,,unitar” al metodologiei la nivel mondial, în

vederea evitării confuziilor ce pot apărea în acest demers.

Studiul a fost efectuat pe soiuri traditionale - Tămâioasă românească, Gordin,

Gordan, Crâmpoşie, Negru moale, Negru vârtos, Băbească neagră, Coarnă albă,

Coarnă neagră precum şi pe soiuri relativ recent introduse în sortiment, şi anume :

Haiduc, Pandur, Novac, Alutus, Vilarom, Victoria şi Călina .

Metodele de studiu sunt specifice domeniului, fiind în conformitate cu

reglementările O.I.V. (Office International of Vine and Wine), U.P.O.V. (International

Union for the Protection of New Varieties of Plants), I.B.P.G.R. (International Board for

Plant Genetic Resources) şi I.C.V.V. Valea Călugărească. Măsurătorile ampelometrice

s-au efectuat, în intervalul legare fructe -pârgă, la câte 10 frunze adulte/ soi, plasate în

treimea mijlocie a lăstarului, situate deasupra strugurelui. Au fost determinate 21 de

variabile ampelometrice, după cum urmează: lungimea nervurilor principale (N.m.;

N.l.s.; N.l.i.;N.l.t.); unghiurile pe care le fac nervurile principale între ele (α,β,γ); Σ α+β, Σ

α+β+γ); lungimea şi lăţimea limbului foliar; distanţele dintre baza sinusurilor laterale şi

punctul peţiolar ( d1 , d2 ); raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului foliar (r L/l);

raporturile numerice dintre lungimea nervurilor laterale (superioare, inferioare şi terţiare)

173

şi lungimea nervurii mediane ( A= L n.l.s./L n.m.; B = L n.l.i./L n.m.; C = L n.l.t./L n.m.);

raporturile numerice dintre distanţa : punct peţiolar - baza sinusurilor laterale şi

lungimea nervurii pe care se sprijină sinusurile (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.); lungimea

peţiolului.

Prelucarea statistică a datelor ampelometrice s-a realizat cu ajutorul programului

Microsoft Excel 2003, prin analiza în componenţi principali. Principiul metodei de

analiză se bazează pe studiul covarianţei sau al corelaţiilor dintre variabile, sub formă

de n indivizi / p caractere cantitative.

Scopul analizei în componenţi principali este de a prezenta informaţia conţinută

în matricile ampelometrice sub formă grafică (cercul de corelaţii, planul determinat de

componenţii principali), pentru a putea preciza faptul că doi indivizi sau două variabile

sunt cu atât mai asemănătoare cu cât sunt mai apropiate unele de altele pe aceste

reprezentări grafice. Pentru aceasta se procedează mai întâi la calculul matricei de

corelaţii dintre variabile, pe baza coeficientului de corelaţie Pearson.

Coeficientul de corelaţie Pearson corespunde coeficientului linear de corelare

clasic. Valoarea acestuia variază de la -1 la 1, şi exprima gradul de corelare liniară

între două variabile. Pătratul coeficientului de corelaţie Pearson, oferă o idee despre

cât de mult variabilitatea unui caracter este influenţat de alt caracter. Valorile P, care

sunt calculate pentru fiecare coeficient, permit testarea ipotezei nule - coeficienţii nu

sunt semnificativ diferiti de 0. Cu toate acestea, interpretarea acestor rezultate trebuie

facută ca şi cum două variabile sunt independente, coeficientul lor de corelare fiind

zero, însă reciproca nu este adevărată.

Din analiza cercului de corelaţie se constată că cele mai mari valori ale

coeficientului de corelaţie pe axa 1 (corelaţiile sunt semnificativ pozitive pentru α = 0,05)

se înregistrează la variabilele care definesc mărimea limbului foliar: lungimea (0,916) ;

NLI( 0,887) ; NLT (0,876) dar şi profunzimea sinusurilor. (figura 4.12.).

174

Fig. 4.12.- Cercul de corelaţii determinat de componenţii principali

Din analiza matricei de corelaţii, la soiurile studiate, a rezultat că cele mai multe

corelaţii semnificative ( 58,8 %) se înregistrează pentru variabilele - lungimea nervurilor

laterale inferioare, lungimea nervurilor laterale terţiare, lăţimea limbului foliar, iar cele

mai puţine variabilele – mărimea unghiului beta (unghiul făcut de nervurile laterale

superioare cu cele inferioare), raportul lungime / lăţime limb, precum şi raporturile

numerice dintre distanţele de la baza sinusurilor laterale şi lungimea nervurii pe care se

sprijină sinusurile (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.).

În ceea ce priveşte determinarea valorilor şi vectorilor proprii ai variabilelor, în

spaţiul creat de componenţii principali se constată că procentul de inerţie al primilor doi

componenţi principali este de 67, 34 %, din care 48,11 % pe axa 1 şi 19,23 % pe axa 2.

Cercul de corelatii (axes F1 et F2 : 67.34 %)

al+bet+gaAlfa+beta

d2/NLI

d1/NLS

rL/l

Cd/a

Bc/a

Ab/a

L. pet.

gama

beta

alfa

d2d1

latime

Lungime

NLT

NLI

NLS

LNM

-1

-0.75

-0.5

-0.25

0

0.25

0.5

0.75

1

-1 -0.75 -0.5 -0.25 0 0.25 0.5 0.75 1

F1 (48.11 %)

F2

(1

9.2

3 %

)

175

Fig.4.13. Coordonatele soiurilor pe planurile determinate de primii doi

componenţi principali

Analiza coordonatelor soiurilor (indivizilor) pe axele principale (fig.4.13.)

interesează sub raportul contribuţiei pe care aceste soiuri au avut-o la definirea

componenţilor principali. Din analiza datelor înregistrate, se constată că pentru definirea

componentului principal 1, cea mai mare contribuţie a avut-o soiul Crâmpoşie

(49,808%) şi Călina ( 15, 348%). Componentul principal 2 a fost cu preponderenţă

definit de soiurile Novac (26,989 %) şi Băbească neagră (23,801).

Utilizarea analizei în componenţi principali în ampelometrie deschide noi

perspective în definirea şi precizarea descriptorilor ampelometrici utilizaţi pentru

descrierea şi identificarea soiurilor de viţă de vie.

Coordonatele soiurilor (axes F1 et F2 : 67.34 %)

Tam.rom.

Victoria

Calina

Alutus

Novac

Vilarom

Negru moale

Negru vartos

Gordin

Gordan

Cramposie

Babeasca neagra

Coarna alba

Coarna neagra

haiduc pandur

-4

-2

0

2

4

6

-6 -4 -2 0 2 4 6 8

F1 (48.11 %)

F2 (19.23 %)

176

Procentul de inerţie al primilor doi componenţi principali este de 67, 34 %, din

care 48,11 % primul component şi 19,23 % al doilea component.

Reprezentarea bidimensională a planului determinat de componenţii principali

pune în evidenţă legăturile liniare dintre cele 21 de variabile analizate la cele 16

soiuri de viţă de vie.

177

4. 5. Fişele ampelografice pentru soiurile

autohtone studiate

Pentru cele 16 soiuri luate in studiu au fost intocmite fişele ampelografice

conţinând descriptorii referitori la lăstarul tânăr, frunza tânără, frunza adultă, coardă,

floare, strugure şi bob precum si descriptorii ce vizează fenologia, caracterele

agrobiologice şi tehnologice

În alegerea materialului biologic, a modului de apreciere a expresiei caracterelor,

cât si a momentului efectuării observaţiilor s-a ţinut cont de precizările făcute în Lista

descriptorilor OIV-ediţia a doua. Observatiile asupra vârfului lăstarului, cârceilor, frunzei

tinere şi lăstarului tânar, au fost efectuate în perioada înfloritului. Pentru caracterele

frunzei adulte observaţiile si măsurătorile s-au făcut în perioada iulie - august (faza de

pârgă), iar pentru strugure şi bob la maturitatea deplină. Pentru fiecare caracter au fost

studiate un număr de 10 organe sănătoase, aflate în acelaşi stadiu de dezvoltare şi

situate la acelaşi nivel de inserţie.

În notarea caracterele cantitative am folosit valorile medii pe trei ani consecutivi

(2006, 2007, 2008), pentru a atenua variaţiile date de condiţiile climatice.

Descriptorii pentru care nu au fost pracizări explicite în lista OIV, au fost notaţi

ţinând cont de metodologia aplicată de Pier Galet (codul 067,078, 094) sau intr-o

abordare originală (cod 077) în vederea unei notări obiective. La acest descriptor s-ar

putea lua în considerare şi raportul dintre suprafaţă dinţilor şi suprafaţa totală a limbului

pentru o notare cât mai riguroasă.

La descriptorul 067, am utilizat indicativul ampelometric şi cu ajutorul diagramei

concepută de P. Galet, am stabilit forma forma fundamentală a limbului.

Pentru descriptorul 077(Dimensiunea dinţilor în raport cu dimensiunea

limbului) s-a calculat raportul între media dinţilor situaţi între nervura N2 şi prima

nervură secundară ( exclusiv dinţii din prelungirea nervurilor principale precum şi pe cei

foarte mici) şi media celor trei nervuri principale şi cu urmatoarele notari:

- 1 foarte mici <0,04; - 3 mici 0,041-0,06; - 5 medii 0,061-0,08;

- 7 mari 0,081-0,1; - 9 foarte mari >0,1.

178

La descriptorul Lungimea dinţilor în raport cu latimea lor - cod. 078 notarea

rapoartelor a fost făcută după graduările propuse de P. Galet.

- 1 foarte scurţi<o,25; - 3 scurţi 25-o,50; - 5 medii ,51-0,75;

- 7 lungi 0,76-1,00; - 9 foarte lungi >1,00.

Pentru notarea descriptorului 082 - Profunzimea sinusurilor laterale

superioare (Fig.4.14.) – am notat valoarea raportului d1/N2. Intervalele de clasa si

notele corespunzatoare sunt prezentate în tabelul 4.49.

Profunzime sinusuri laterale superioare (Cod OIV 094)

(După Oslobeanu M. şi colab., 1980)

Tabelul 4.49.

Profunzime sinusuri

Limitele de

variaţie ale

d1 / N2.

nota

Frunze întregi, lipsite de sinusuri 0,81- 1,00 1

Frunze uşor lobate / sinusuri superficiale 0.61 – 0,80 3

Frunze evident lobate/ sinusuri pronunţate 0,41 –0,60 5

Frunze cu sinusuri adânci (profunde) 0,21 –0,40 7

Frunze cu sinusuri foarte adânci 0,00 – 0,20 9

1 3 5

7 9

Fig. 4.14. Profunzimea sinusurilor laterale- cod. 094 (dupa OIV Descriptor list for

grape varieties and Vitis species).

Datele în baza cărora s-au acordat notele pentru descriptorii 077, 078, 093 şi

094, sunt prezentate în tabelul 4.50.

179

Parametri ampelometrici utilizaţi în acordarea

notaţiei descriptorilor 077, 078, 093 si 094

Tabelul 4.50.

Soiul Valoarea

raportului

Dinţi/N1,N2,N3

(cod.077)

Lungimea

dinţilor/laţimea

lor

(cod. 078)

Lp/N1

(cod.093)

Valoarea

raportului

d1/N2

(cod. 094)

Crâmpoşie 0,062 0,83 1,18 0.58

Braghină 0.069 0,78 0,91 0.55

Gordan 0,063 0,75 0,86 0,66

Tămâiosă r. 0,076 1,09 0,87 0.47

Gordin 0,049 0,85 0,83 0.84

Negru moale 0,058 0,69 0,83 0.50

Negru vârtos 0,055 0,90 0,74 0.79

Băbească neagră 0,066 1 0,81 0.57

Fetească albă 0,072 0,90 1,12 0.38

Fetească neagră 0,058 0,83 0,76 0.53

Fetească regală 0,065 0,88 0,82 0.67

Roşioară 0.07 0,89 0.86 0,58

Coarnă albă 0,06 0,65 0,84 0.48

Coarnă neagră 0,05 0,82 0,99 0.48

Haiduc 0,062 0,93 0,92 0.36

Pandur 0,068 0,80 0,86 0.36

Pentru caracterul Lungimea peţiolului în raport cu nervura mediană (093),

s-au folosit notaţiile:

- 1 Mult mai scurt<0,5;

- 3 Mai scurt 0,5-1,00;

- 5 Egal 1;

- 7 Mai lung 1,1-1,5;

- 9 Mult mai lung >1,5.

In vederea unei notări cât mai obiective a descriptorilor, au fost efectuate o serie

de observaţii şi determinări ale caracterelor morfologice şi ale însuşirilor agrobiologice,

precum şi o serie de măsurători vizând caracterele biometrice, alcătuind o bază de

date, comparată cu informaţiile din literatura de specialitate. Aceste date sunt

prezentate în tabelele 4.51 - 4.52.

Fişele ampelometrice sunt prezentate in anexele 4.1 – 1.16, insoţite de imagini

(originale) ale lăstarului tânăr, frunzei adulte şi strugurelui (fig. 4.15 – 4.28).

180

Principalele însuşiri agrobiologice şi tehnologice ale soiurilor luate în studiu

(date proprii înregistrate la Drăgăşani în 2007)

Tabelul 4.51.

Nr.

crt.

Soiul

Înuşiri agrobiologice Insusiri biotehnologice

Dezmugurit

Perioada

înfloritului

Data

intrării în

pârga

Maturarea

deplină

Greutatea

unui

strugure

(g)

Greutatea

unui bob

(g)

Zahăr

G/l

Aciditate

totală

G/l

H2 SO4

1 Crâmpoşie 9.04 24 - 30.05 3.08 15.09 216 2,84 189 4,3

2 Braghină 14.04 28.05 - 2.06 15.08 11.09 128 2,25 185 5.1

3 Gordan 11.04 22 - 28.05 29.07 16.09 218 2,91 174 3,9

4 Tămâiosă românească. 7.04 23 - 29.05 25.07 66.09 167 1,83 221 4,2

5 Gordin 13.04 23 - 27.05 2.08 22.09 224 2,26 164 3,5

6 Negru moale 10.04 21 - 26.05 28.07 11.09 185 2,36 187 5,7

7 Negru vârtos 10.04 24 - 30.05 10.08 11.09 350 2,20 192 5,7

8 Băbească neagră 6.04 21 – 26.05 5.08 15.09 286 1,78 206 5,3

9 Fetească albă 11.04 23 – 30.05 28.07 6.09 110 1,54 230 3,4

10 Fetească neagră 9.04 23 – 29.05 7.08 11.09 163 1,52 225 4,7

11 Fetească regală 10.04 21 – 27.05 3.08 20.09 181 1,74 211 4,5

12 Roşioară 11.04 25 – 30.05 5.08 11.09 255 3,23 174 4,1

13 Coarnă albă 6.04 23 – 28.05 6.08 3.09 217 2,60 191 3,8

14 Coarnă neagră 7.04 22 – 26.05 28.07 4.09 328 2,68 168 3,4

15 Haiduc 9.04 24 - 30.05 7.08 15.09 156 2.80 189 4.5

16 Pandur 9.04 24 - 30.05 7.08 15.09 167 3.04 178 4.6

181

Date biometrice referitoare la strugure, bob, seminţe, coardă, frunză (valori medii 2006-2008).

(date proprii înregistrate la SCDVV Drăgăşani)

Tabelul 4.52.

Nr.

Crt.

Soiul

Strugure Pedun-

cul

Bob Pedi-

cel

Seminţe Coardă Frunză

Lung.

(cm)

Lăţime

(cm)

L(cm)

L(mm)

L(mm)

L(mm)

Gr.

100

(g)

L

internod

(cm)

Ф

interno

d

(mm)

L(cm)

L(cm)

1

Crâmpoşie

16.27

11,75

2.36

18.65

5.31

6.34

4.6

12.69

10.38

17.50

18.21

2 Braghină 19.32 12,36 6.29 17.37 10.12 6.98 4.6 7.24 8.69 20.64 17.36

3 Gordan 16.46 11,24 5.14 16.75 6.30 6.51 4.1 10.38 9.53 19.49 18,14

4 Tămâiosă

românească

18.53 12,31 3.50 16.36 3.21 5.37 2.2 11.37 8.50 17.53 16.70

5 Gordin 15.20 8,64 2,76 18.45 6.82 7.98 3.4 12.48 7.38 14.81 16.39

6 Negru moale 12.31 6,86 3.27 15.65 8.47 6.91 2.9 11.63 6.62 14.60 16.35

7 Negru vârtos 16.43 9,24 2,84 16.93 7.49 6.71 3.9 10.41 8.50 18,49 16.17

8 Băbească neagră. 17.35 12,20 5,20 15.21 15.16 6.60 3.2 8.27 7.82 15.79 16.47

9 Fetească albă. 12.27 6,23 2,53 13.61 4.67 5.92 2.5 10.42 8.60 14.35 14.52

10 Fetească neagră. 13.21 9,62 4.58 14.80 7.62 6.29 3.2 13.50 7.55 16.50 16.12

11 Fetească regală. 14.87 8,34 2.51 14.31 7.20 7.64 3.2 9.30 8.30 15.18 16.31

12 Roşioară 19.24 12,84 3.58 16.54 6.91 7.91 3.5 9.35 7/85 18.21 19.43

13 Coarnă albă 15.39 10,32 3,54 21.10 7.42 7.31 5.1 13.26 7.81 18.45 17.16

14 Coarnă neagră. 17.68 11,35 5,23 22.32 7.36 7.87 4.2 13.47 7.50 16.43 15.32

15 Haiduc 13.14 6,21 2.85 14.41 5,63 6.39 3,5 8,72 6,25 15,34 15,16

16 Pandur 13.66 8,20 4.05 13.92 7,50 6.35 3,8 9,25 6,80 15,30 15,28

182

Anexa 4.1.

CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ

Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani CARACTERUL

Cod OIV

Expresia caracterului

Nota


Deschiderea vărfului lăstarului 001 Complet deschis

5

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 In lizieră 2

Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Medie 5

Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7

Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Absentă 1

Lăstar:

Portul lăstarului 006 Semierect 3

Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu 3

Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1

Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3

Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 2

Desimea perilor rigizi la nod 011 Absentă 1

Desimea perilor rigizi la internod 012 Absentă 1

Desimea perilor fini la nod 013 Slaba 3

Desimea perilor fini la internod 014 Slaba 3


3/4 3

Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2

Slabă 3

Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţini 1

Lungimea cărceilor 017 Medie 5

Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Galben bronzat 2/3

Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului

053 Foarte deşi 9

Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

054 Absent 1

Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

055 Absentă 1

Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

056 Mare 7

Frunza adultă :

Mărimea limbului 065 Mare 7

Forma limbului 067 Pentagonală 3

Numărul lobilor 068 3-5 1/2

Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde mediu 5

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului

070 1

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului

071 Absentă 1

Gofrarea limbului 072 Mare 7

Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare

073 Absentă 1

Profilul limbului în secţiune transversală 74 Neregulat

5

Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1

Forma dinţilor 076 O latură 4

183

concavă, o latură convexă

Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mici 3

Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Lungi 7

Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3

Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 3

Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1

Absent 1

Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2

Nedelimitată 1

Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior

082 Dechis 1


U 1

Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2

Absent 1

Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

084 Slaba 3

Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

085 Slaba 3

Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

086 Slaba 3

Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului

087 Nulă 1

Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului

088 Nulă 1

Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului

089 Nulă 1

Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1

Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1

Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană

093 Uşor mai lung 7

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Superficiale 3

Coarda:

Secţiune transversală 101 Eliptică 2

Suprafaţa coardei 102 Striată 3

Culoarea generală a coardei 103 Galben-brun 2/1

Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1

Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1

Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1

Floare:

Sexul florii 151-1


3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2

Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3

Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5

Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Foarte lung 9

Laţimea ciorchinelui 203 Medie 3/5

Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7

Lungimea pedunculului 206 Scurt 3

Lignificarea pedunculului 207 Medie 5

Forma strugurelui 208 Cilindro conică 1/2

Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 aripi 2

Bob:

Lungime 220 Medie 5

Lăţime 221 Medie 5

Uniformitatea 222 Uniforme 2

184

Forma 223 Sferică 2

Culoarea epidermei 225 Verde- gălbui 1

Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2

Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5

Grosimea pieliţei 228 Groasă 7

Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1

Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă

Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă

3

Randamentul în must 233 Mare 7

Fermitatea pulpei 235 Mare 3

Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi

1

Lungimea pedicelului 238 Scurt 3

Facilitatea separării pedicelului 240 Dificil 3l

Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate

3

Lungimea seminţelor 242 Mare 7

Greutatea seminţelor 243 Mare 7

Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor

244 Absente 1

Fenologie:

Epoca de dezmugurire 301 Medie 5

Epoca de înflorire 302 Medie 5

Intrarea în pârga 303 Medie 5

Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5

Începutul maturării lemnului 305 Medie 5

Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1

Insuşiri agrobiologice:

Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7

Lungimea internodurilor 353 Lungi 7

Diametrul internodurilor 354 Mediu-mare 5/7

Insuşiri biotehnologice:

Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5

Greutatea unui strugure 502 Mică 3

Greutatea unui bob 503 Mică 3

Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mic 3

Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3

a b c

Fig. 4.15. CRÂMPOŞIE. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - lăstar tânăr (partea ventrală); c - strugure şi frunza adultă.

185

Anexa 4.2.

BRAGHINĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota


Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În lizieră 3

Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Mare 7


Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1

Lăstar:






Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1

Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1

Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1

Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1


Bazală 2


Medie 5

Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţin

1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Roşu arămiu 4


053 Foarte mare 9


054 Nulă 1


055 Slabă 3


056 Nulă 1

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Cuneiformă 3

Numărul lobilor 068 Trei-cinci lobi 3/5

Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde deschis 3


070 Peste a ramificaţia a2-a

5


071 Peste a ramificaţia a2-a

5

Gofrarea limbului 072 Slabă 3


073 Prezentă 9

Profilul limbului în secţiune transversală 74 Pliat 2

Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Slabă 3

Forma dinţilor 076 Drepţi 2

Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medii 5

186

Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mari 7

Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis /inchis elipsoidal

3/7

Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de U 1


Absent 1


Nedelimitat 1


082 Închise 2


U sau V 1/3


Absent 1


084 Mare 7


085 Nulă 1


086 Slabă 3


087 Slabă 3


088 Foarte slabă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Profunde 5

Coarda:

Secţiune transversal 101 Aplatizată 3


Culoarea generală a coardei 103 Cafenie gălbuie 2/1


Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Nulă 1

Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Nulă 1

Floare:

Sexul florii 151-1

Hermafrodit, funcţional femelă

4

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 La nodurile 3,4,5.

2

Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2-3 3

Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Foarte slabă 1

Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Lung 7

Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5

Compactitatea ciorchinelui 204 Lax 3

Lungimea pedunculului 206 Mediu 5

Lignificarea pedunculului 207 Numai la bază 1

Forma strugurelui 208 Conică 2


Bob:

Lungime 220 Mediu 5


Uniformitatea 222 Neuniforme 2


187

Culoarea epidermei 225 Roşu 3


Gradul de acoperire cu pruină 227 Abundentă 7

Grosimea pieliţei 228 Medie 5


Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3

Suculenţa pulpei 232 Mediu 2


Fermitatea pulpei 235 Fermitate medie

2

Particularităţile gustului 236 Nici una 1

Lungimea pedicelului 238 Mediu 5

Facilitatea separării pedicelului 240 Usor 2


3

Lungimea seminţelor 242 Medie 5

Greutatea seminţelor 243 Medie 4


244 Absente 1

Fenologie:




Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Foarte tardivă 9


Colorarea frunzelor toamna 306 Galben roşieic 1/2


Vigoarea lăstarilor 351 Medie 5

Creşterea copililor 352 Medie 5

Lungimea internodurilor 353 Scurte 3

Diametrul internodurilor 354 Mic 3


Procentul de legare al boabelor 501 Medie 5



Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mediu 5

Aciditatea totală a mustului 506 Medie 5

a. b. c.

Fig. 4. 16. BRAGHINĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă

c - lăstar tânăr (partea ventrală).

188

Anexa 4.3.

GORDAN


Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În liziera 2




Lăstar:

Portul lăstarului 006 Erect 1

Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu vineţiu 3

Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Roşu cu verde 2

Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu vineţiu 3

Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Roşu cu verde 2



Desimea perilor fini la nod 013 Slabă 3

Desimea perilor fini la internod 014 Nula 1


3/4 3


Medie 5


1


Frunza tânără:



053 Slabă 1


054 Nulă 1


055 Slabă 1


056 Nulă 1

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculo-reniforma

4/5

Numărul lobilor 068 Întreagă sau trilobată

1/2

Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde inchis 7


070 Peste a doua bifurcaţie

5


071 Absentă 1

Gofrarea limbului 072 Medie 5


073 Prezentă 9

Profilul limbului în secţiune transversală 74 V 2


189



Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medii 5




Absent 1


Nedelimitată 1


082 Dechis 1


V 3


Absent 1


084 Mare 5


085 Slaba 3


086 Slaba 3


087 Nulă 1


088 Nulă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Uşor mai scurt 3

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Puţin profunde 3

Coarda:

Secţiune transversală 101 Circulară 1


Culoarea generală a coardei 103 Galben roşietic 1/3




Floare:

Sexul florii 151-1


3



Fertilitatea mugurilor de la bază (1-3) 155 Medie 5

Strugure:

Lungimea ciorchinelui (fără peduncul) 202 Medie 5







Bob:

Lungime 220 Medie 5




Culoarea epidermei 225 Verde - gălbui 1

190



Grosimea pieliţei 228 Subţire 3

Punctul pistilar 229 Aparent 2

Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă 1


3




1




3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Galben-ruginiu 1/2



Lungimea internodurilor 353 Medie 5

Diametrul internodurilor 354 Medie 5






a b c Fig. 4. 17. GORDAN. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă;

c - lăstar tânăr (partea ventral).

191

Anexa 4.4.

GORDIN


Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini

002 Repartizată în lizieră 3

Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini

003 Medie 5



Lăstar:


Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde 1


Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde cu roşu 2

Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde cu roşu 2






Bazală 2


Medie 3

Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sa mai puţin 1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a)

051 Galben 2

Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului

053 Mare 7


054 Nulă 1


055 Medie 5


056 Nulă 1

Frunza adultă :

Mărimea limbului 065 Medie 5


Numărul lobilor 068 Întreagă 1



070 Nulă 1


071 Nulă 1



073 Prezentă 9

Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involut 3



192



Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Foarte deschis 1



Absent 1


Nedelimitat 1


082 Fără sinusuri 5


- -


- -


084 Medie 5


085 Absent 1


086 Absent 1


087 Deşi 7

Prezenta perilor fini, orizontali pe faţa superioară a limbului

088 Nulă 1


089 Nulă 1


Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 1

Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană

093 Mai scurt 3

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Absente sau puţin evidente

1

Coarda:



Culoarea generală a coardei 103 Galben cafenie 1/2


Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absent 1

Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absent 1

Floare:

Sexul florii 151-1

Hermafrodit normală 3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 La nodurile 3-4 2



Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie 5

Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3


Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1

Lignificarea pedunculului 207 Mai mult de jumătate 7

Forma strugurelui 208 Tronconică 2

Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Uneori aripaţi 2

Bob:

Lungime 220 Mediu 5

Lăţime 221 Mediu 5


Forma 223 Ovoid 7

193

Culoarea epidermei 225 Verde gălbui 1


Gradul de acoperire cu pruină 227 Slabă 3

Grosimea pieliţei 228 Subţire 3


Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Absentă 1

Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă 3


Fermitatea pulpei 235 Mică 1

Particularităţile gustului 236 Fără partticularităţi 1


Facilitatea separării pedicelului 240 Dificil 3

Formarea seminţelor 241 Complet ezvoltate 3




244 Absente 1

Fenologie:













Procentul de legare al boabelor 501 Mare 7



Producţia/ metru pătrat 504 Medie 5

Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mică 3


a b c

Fig. 4. 18. GORDIN. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b- strugure şi frunza adultă; c -

lăstar tânăr (partea ventrală).

194

Anexa 4.5.


Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În liziera 2




Lăstar:




Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde 1




Desimea perilor fini la nod 013 Slabă 3

Desimea perilor fini la internod 014 Nula 1

Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-

1

Absentă 1

Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţin 1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Arămie 4

Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe

faţa inferioara a limbului

053 Mare 7

Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe


054 Nulă 1

Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe


055 Medie 1

Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa


056 Nulă 1

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculo-reniforma 4/5



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor

principale pe faţa superioară a limbului

070 Nula 1

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor

principale pe faţa inferioară a limbului

071 -


Ondularea limbului între nervurile principale sau

secundare

073 Absentă 1

Profilul limbului în secţiune transversală 74 V 2

195



Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mari 7

Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Foarte lungi 9



Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-

1

Absent 1


Nedelimitată 1


082 Dechis 1


V 3


Absent 1


084 Nulă 1


085 Slaba 3


086 Slaba 3


087 Desi 7


088 Nulă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Uşor mai scurt 3

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Sinusuri evidente 5

Coarda:



Culoarea generală a coardei 103 Galben roşietic 1/3




Floare:

Sexul florii 151-1

Hermafrodit normale

3




Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mare 7




Lignificarea pedunculului 207 Mare 7


Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Absente 1

Bob:

Lungime 220 Medie 5



196






Punctul pistilar 229 Putin aparent 1

Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă 1




Particularităţile gustului 236 Muscat 2




3

Lungimea seminţelor 242 Mică 3

Greutatea seminţelor 243 Mică 3


244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Galben-ruginiu 1/2




Diametrul internodurilor 354 Medie 5






a b c

Fig. 4. 19. TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală);

b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

197

Anexa 4.6.

NEGRU MOALE Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Nulă 1

Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1



Lăstar:





Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Roşu 3





Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Bazală 2

Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Slabă 3



Frunza tânără:



053 Absenţi 1


054 Foarte slabă 1


055 Absenţi 1


056 Slabă 3

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculă-reniformă

4/5


Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde închis 7


070 Numai în zona punctului peţiolar

2


071 Numai la punctual peţiolar

2

Gofrarea limbului 072 Prezentă 9


073 Absent 1

Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involută 3



Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mică 3

198

Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medie 5


Forma bazei sinusului peţiolar 080 V 3


Absent 1


Nedelimitat 1


082 -


U 1


Absent 1


084 Nulă 1


085 Slabă 3


086 Nulă 1


087 Slabă 3


088 Absenţi 1


089 Absenţi 1

Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absenţi 1



Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Evidente 5

Coarda



Culoarea generală a coardei 103 Arămie-bălbuie 2/1

Prezenţa lenticelelor 104 Absentă 1



Floare:

Sexul florii 151-1


3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Mai sus de nodul 5

3


Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Slabă 1

Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică spre mare 3/5




Lignificarea pedunculului 207 Semilignificat 5

Forma strugurelui 208 Cilindroconică 1/2

Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 2

Bob:

Lungime 220 Mică 3

Lăţime 221 Mică 3



Culoarea epidermei 225 Negru albăstruie

6

199






Suculenţa pulpei 232 Medie 2

Randamentul în must 233 Mediu 5

Fermitatea pulpei 235 Medie 2


1


Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor spre dificil 2/3

Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltare

3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Vânăt roşietic 3






Insuşiri tehnologice: -


Greutatea unui strugure 502 Mică - medie 3/5


Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7

Aciditatea totală a mustului 506 Medie 3/5

Ph specific mustului 508 Mediu 5

a b c

Fig. 4.20. NEGRU MOALE. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza

adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

200

Anexa 4.7.

NEGRU VÂRTOS


Cod OIV


Nota





Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Foarte mare 9


Lăstar:














Frunza tânără:



053 Foarte mare 9


054 Nulă 1


055 Slabă 3


056 Foarte slabă 1

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculă 4




070 Nulă 1


071 Nulă 1



073 Absent 1




Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5


201




Absent 1


Nedelimitat 1


082 -


-


-


084 Mare 7


085 Nulă 1


086 Nulă 1


087 Slabă 3


088 Absenţi 1


089 Absenţi 1




Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Frunza întreagă

1

Coarda







Floare:

Sexul florii 151-1


3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Mai sus de nodul 5

3



Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie spre mare

5/7







Bob:

Lungime 220 Mică 3




Culoarea epidermei 225 Negru 6

202

albăstruie










1

Lungimea pedicelului 238 Scurt/mediu 3/5



3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu-gălbui 3/1






Insuşiri tehnologice: -





Aciditatea totală a mustului 506 Medie 3/5

a b c

Fig. 4. 21. NEGRU VÂRTOS. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

203

Anexa 4.8.

BĂBEASCĂ NEAGRĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Absent 1

Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Absent 1

Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Slabă 3


Lăstar:


Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde cu roşu 2









Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Medie 5


Lungimea cărceilor 017 Scurţi 3

Frunza tânără:



053 Absenti 1


054 Medie 5


055 Absenţi 1


056 Slabă 3

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculo-reniformă

4/5

Numărul lobilor 068 Pentalobată 5




5



5



073 Absentă 1

Profilul limbului în secţiune transversală 74 Revolută 4

Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă

Forma laturilor dinţilor 076 Drepte 2



204



Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1 Prezent 9

Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2 Nedelimitată 1


082 Uşor suprapus 3

Forma bazei sinusului lateral superior 083-1 U ascuţit la bază

1

Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2 Prezent 9


084 Absent 1


085 Medie 5

Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa nferioară a limbului

086 Absent 1


087 Absent 1


088 Absent 1


089 Absenţi 1

Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absent 1

Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Absent 1

Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai mică 3

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Medie 5

Coarda



Culoarea generală a coardei 103 Cafeniu ruginiu 2




Floare:

Sexul florii 151-1 Hermafrodit normală

3




Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie(16-18) 5


Compactitatea ciorchinelui 204 Foarte lax 1

Lungimea pedunculului 206 Medie(4-7mm) 5

Lignificarea pedunculului 207 Până la jumătate

5

Forma strugurelui 208 Cilindro-conică 1/2


Bob:

Lungime 220 Mică 3



Forma 223 Sferic-turtită 1

Culoarea epidermei 225 Negru albăstrui 6






205

Suculenţa pulpei 232 Mediu suculentă

2




1

Lungimea pedicelului 238 Foarte lung 9

Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor 2


3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu ruginiu 4







Procentul de legare al boabelor 501 -


Greutatea unui bob 503 Foarte mică 1



a b c

Fig. 4.22. BĂBEASCĂ NEAGRĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

206

Anexa 4.9.

FETEASCĂ ALBĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Absentă 1


Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Nulă 1


Lăstar:










Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Până la ¾ 3


Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţini

1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde bronzat 1/3


053 Nulă 1


054 Foarte slabă 1


055 Nulă 1


056 Nulă 1

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Reniformă 5

Numărul lobilor 068 Cinci 5



070 Nulă 1


071 Nulă 1

Gofrarea limbului 072 Absentă 1


073 Absentă 1


Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absent 1

Forma dinţilor 076 Convexă 3


Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mare 7

207


Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de acoladă

2

Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1 Absent 1

Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2 Nedelimitat 1


082 Deschise 1

Forma bazei sinusului lateral superior 083-1 În formă de U 1

Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2 Absent 1


084 Nulă 1


085 Nulă 1


086 Nulă 1


087 Nulă 1


088 Nulă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai lung 7


Coarda:



Culoarea generală a coardei 103 Cafenie-gălbuie 2/1




Floare:

Sexul florii 151-1 Hermafrodit normală

3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodurile 4-5 2

Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2 mai rar 3 2


Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Scurt 3





5

Forma strugurelui 208 Cilindrică 1

Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Fără ramificaţii 1

Bob:

Lungime 220 Mică 3




Culoarea epidermei 225 Verde rumenită 1


Gradul de acoperire cu pruină 227 Slabă 3



Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 - -

208


3




Lungimea pedicelului 238 Foarte scurt 4


Formarea seminţelor 241 Dezvoltate complet

2

Lungimea seminţelor 242 Scurte 3



244 Absente 1

Fenologie:

Epoca de dezmugurire 301 Precoce 3

Epoca de înflorire 302 Precoce 3

Intrarea în pârga 303 Precoce 3

Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Precoce 3





Creşterea copililor 352 Mare 7





Greutatea unui strugure 502 Foarte mică 1




a b c

Fig. 4. 23. FETEASCĂ ALBĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza


209

Anexa 4.10.

FETEASCĂ NEAGRĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota





Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Nulă 1

Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă

Lăstar:





Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Roşu 3






Acoperit total 4


Mare 7


Lungimea cărceilor 017 Lungi 7

Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde închis, arămiu

1/4


053 Absenţi 1


054 Foarte slabă 1


055 Absenţi 1


056 Slabă 3

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Cuneo-tronconică 2




070 În zona punctului peţiolar

2



2



073 Absent 1



Forma dinţilor 076 O latură concavă şi una convexă

4

210




Forma bazei sinusului peţiolar 080 Liră 2


Absent 1


Nedelimitat 1


082 Semiînchise 2


U 1


Absent 1


084 Nulă 1


085 Slabă 3


086 Nulă 1


087 Slabă 3


088 Absenţi 1


089 Absenţi 1




Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Pronuntate 5

Coarda







Floare:

Sexul florii 151-1


3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Mai sus de nodul 5 3



Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică spre mare 3-5

Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3/5






Bob:

Lungime 220 Mică 3




Culoarea epidermei 225 Negru albăstruie 6


211








Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi 1



Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltare 3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu 3






Insuşiri biotehnologice: -





Aciditatea totală a mustului 506 Medie4,6g/l 3/5

a b c

Fig. 4. 24. FETEASCĂ NEAGRĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală);

b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

212

Anexa 4.11.

FETEASCĂ REGALĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota



Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Absentă 1




Lăstar:











Până la ¾ 3


Medie 5

Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţini

1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde bronzat 1/3


053 Mare 7


054 Nulă 1


055 Medie 5


056 Nulă 1

Frunza adultă :






070 Nulă 1


071 Nulă 1



073 Prezentă 9


Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Prezentă 9



213

Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mare 7


Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de acoladă

2


Absent 1


Nedelimitat 1


082 Deschise 1


În formă de U V

1/3


Absent 1


084 Nulă 1


085 Nulă 1


086 Nulă 1


087 Slabă 3


088 Nulă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Nai lung 7

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Superficiale 3

Coarda:



Culoarea generală a coardei 103 Cafenie-gălbuie 2/1




Floare:

Sexul florii 151-1


3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodurile 4-5 2

Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2 mai rar 3 2


Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie 5




Lignificarea pedunculului 207 Până la jumătate 5



Bob:

Lungime 220 Mică 3




Culoarea epidermei 225 Verde rumenită 1


214

Gradul de acoperire cu pruină 227 Medie



Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 - -





Lungimea pedicelului 238 Foarte scurt 4


Formarea seminţelor 241 Dezvoltate complet

2

Lungimea seminţelor 242 Scurte 3



244 Absente 1

Fenologie:

Epoca de dezmugurire 301 Precoce 3

Epoca de înflorire 302 Precoce 3

Intrarea în pârga 303 Precoce 3

Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Precoce 3





Creşterea copililor 352 Mare 7





Greutatea unui strugure 502 Foarte mică 1




a b c

Fig. 4. 25. FETEASCĂ REGALĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi

frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

215

Anexa 4.12.

ROŞIOARĂ Colecţia ampelografică - Staţiunea didactică Tâmbureşti

CARACTERUL

Cod OIV


Nota




Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Slabă 3



Lăstar:











Bazală 2


Medie 5


1


Frunza tânără:



053 Foarte mare 9


054 Nulă 1


055 Medie 5


056 Nulă 1

Frunza adultă :



Numărul lobilor 068 Trei-cinci lobi 3/5



070 Până la prima ramificaţie

3


071 Până la prima ramificaţie

3



073 Absentă 1





216


Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis l 3



Absent 1


Nedelimitat 1


082 Deschis 3


U sau V 1/3


Absent 1


084 Mare 7


085 Nulă 1


086 Slabă 3


087 Slabă 3


088 Foarte slabă 1


089 Nulă 1





Coarda:

Secţiune transversală 101 Aplatizată 3


Culoarea generală a coardei 103 Cafenie gălbuie 2/1


Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Nulă 1

Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Nulă 1

Floare:

Sexul florii 151-1


3

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 La nodurile 3,4,5.

2

Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2-3 3

Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Foarte slabă 1

Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Lung 7


Compactitatea ciorchinelui 204 Mediu 5

Lungimea pedunculului 206 Mediu 5

Lignificarea pedunculului 207 Numai la bază 1

Forma strugurelui 208 Cilindro-Conică

2


Bob:

Lungime 220 Mediu 5




Culoarea epidermei 225 Roz 2

217

Uniformitatea culorii epidermei 226 Neuniformă 1

Gradul de acoperire cu pruină 227 Slab 1




Suculenţa pulpei 232 Mare 3


Fermitatea pulpei 235 Fermitate medie

2


Lungimea pedicelului 238 Mediu 5



3




244 Absente 1

Fenologie:

Epoca de dezmugurire 301 Tardivă 7

Epoca de înflorire 302 Tardivă 7


Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Foarte tardivă 9


Colorarea frunzelor toamna 306 Galben roşieic 1/2












a b

Fig. 4.26. ROŞIOARĂ. a – lăstar tânăr, partea dorsală; b - strugure şi frunza adultă (după Olteanu I. si colab-2002);

b – lăstar tânăr, partea ventrală.

218

Anexa 4.13.

COARNĂ ALBĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani

CARACTERUL

Cod OIV


Nota



5

Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 In liziera 2



Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Absent 1

Lăstar:











Absentă 1

Numărul de cârcei consecutivi 016 2 şi mai puţini 1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde gălbuie 2/3


053 Foarte deşi 9


054 Absent 1


055 Absentă 1


056 Nulă 1

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculară 4




070 Nulă 1


071 Nulă 1

Gofrarea limbului 072 Mare 7


073 Absentă 1



Forma dinţilor 076 Convexă 3


Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medii 5

219

Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Suprapus 7



Absent 1


Nedelimitată 1


082 Deschis 1


U 1


Absent 1


084 Foarte mare 9


085 Nulă 1


086 Slaba 3


087 Foarte slabă 1


088 Nulă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt-egal 3/5

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Pronunţate 5

Coarda:







Floare:

Sexul florii 151-1


4

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodul 5-6 3



Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mediu - mare 5/7

Laţimea ciorchinelui 203 Medie 3/5






Bob:

Lungime 220 Mare 7



Forma 223 Elipsoidala 3



Gradul de acoperire cu pruină 227 Mare 7

220

Grosimea pieliţei 228 Groasă 7


Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă


3




1




3




244 Absente 1

Fenologie:

















Fig. 4. 27. COARNĂ ALBĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza


221

Anexa 4.14.

COARNĂ NEAGRĂ


Cod OIV


Nota



5



Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Foarte slabă 1

Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Absentă 1

Lăstar:











Absentă 1

Numărul de cârcei consecutivi 016 2 şi mai puţini 1


Frunza tânără:

Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde închis 1/3


053 Slabă 3


054 Absent 1


055 Absentă 1


056 Nulă 1

Frunza adultă :






070 Nulă 1


071 Nulă 1



073 Absentă 1





222



Forma bazei sinusului peţiolar 080 V 3


Absent 1


Nedelimitată 1


082 Deschis 1


V 3


Absent 1


084 Nulă 1


085 Nulă 1


086 Nulă 1


087 Nulă 1


088 Nulă 1


089 Nulă 1



Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 egal 5

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Pronunţate 5

Coarda:







Floare:

Sexul florii 151-1


4

Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodul 5-6 3



Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mediu - mare 5/7







Bob:

Lungime 220 Mare 7



Forma 223 Elipsoidala 3

Culoarea epidermei 225 Roşiu închis 5

Uniformitatea culorii epidermei 226 Neuniformă 1

223

Gradul de acoperire cu pruină 227 Mare 7





3




1




3




244 Absente 1

Fenologie:

















a b c

Fig. 4. 28. COARNĂ NEAGRĂ. a -lăstar tânăr (partea dorsală); b - a - strugure şi frunză adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

224

Anexa 4.15.

PANDUR

Colecţia ampelografică - Staţiunea didactică Tâmbureşti CARACTERUL

Cod OIV


Nota


Deschiderea vărfului lăstarului 001 Semideschis 3


Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Slabă 3

Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Medie 5

Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Slabă 3

Lăstar:


Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde roşietic 2

Culoarea părtii ventrale a internodului 008 verde 1

Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde roşietic 2


Desimea perilor rigizi la nod 011 Foarte slabă 1

Desimea perilor rigizi la internod 012 Absent 1

Desimea perilor fini la nod 013 Foarte slabă 1

Desimea perilor fini la internod 014 Absent 1

Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Până la ¾ din solzi

3

Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Medie 5


Lungimea cărceilor 017 Lungi 7

Frunza tânără:



053 Mare 7


054 Foarte slabă 1


055 Slabă 3


056 Slabă 3

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Pentagonală 5


Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde 5


070 Până la prima bifurcaţie

3



2



073 Absent 1

Profilul limbului în secţiune transversală 74 În V 2


Forma dinţilor 076 Convex -rectilinii

3/2


225


Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Închis 5



Absent 1


Pe ambele laturi

3


082 Uşor suprapuşi 3


U 1


Prezent 9


084 Foarte mare 9


085 Foarte slabă 1


086 Mare 7


087 Slabă 3


088 Prezenţi 9


089 Absenţi 1


Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Absenţi 1


Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Adânci 7

Coarda



Culoarea generală a coardei 103 Brun-roşietică 2/3




Floare:

Sexul florii 151-1


3




Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică spre mare 3/5

Laţimea ciorchinelui 203 Mică spre Medie

3/5






Bob:

Lungime 220 Mică 3



Forma 223 Troncovoidă 6

Culoarea epidermei 225 Negru albăstruie

6

226










1




3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu 3






Insuşiri biotehnologice: -






a b c Fig. 4.29. PANDUR. a - lăstar tânăr (partea dorsală). a - strugure şi frunza adultă;

c - lăstar tânăr (partea ventrală).

227

Anexa 4.16.

HAIDUC Colecţia ampelografică - Staţiunea didactică Tâmbureşti

CARACTERUL

Cod OIV


Nota







Lăstar:




Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde cu roşu 2




Desimea perilor fini la nod 013 Foarte slabă 1



Bazală 2


Medie 5



Frunza tânără:



053 Medie 5


054 Foarte slabă 1


055 Foarte slabă 1


056 Mare 7

Frunza adultă :


Forma limbului 067 Orbiculară 7

Numărul lobilor 068 Pentalobată cu tendinţă de septalobare

5/7




3



3



073 Absentă 1



Forma laturilor dinţilor 076 Drepte 2

228






Absent 1


Pe ambele laturi

3


082 Uşor suprapus 3


U 1


Prezent 9


084 Medie 5


085 Medie 5


086 Medie 5


087 Mare 7


088 Prezenţi 9


089 Absenţi 1

Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Rari 3

Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Medii 5

Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai mică 3

Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Sinusuri adănci 7

Coarda



Culoarea generală a coardei 103 Brun închis 2



Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Abenţi 1

Floare:

Sexul florii 151-1


3




Strugure:

Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică 3


Compactitatea ciorchinelui 204 Mare 7

Lungimea pedunculului 206 Mică 3


5



Bob:

Lungime 220 Mică 3



Forma 223 Troncovoidă 6

Culoarea epidermei 225 Negru albăstrui 6

229






Suculenţa pulpei 232 Mediu suculentă

2




1




3




244 Absente 1

Fenologie:






Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu închis 4








Greutatea unui bob 503 Foarte mică 1



a b c

Fig. 4. 30. HAIDUC. a - lastarul tânăr (partea dorsală). b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).

230

Concluzii:

Obiectiv 1: Evaluarea descriptorilor ampelografici elementari la unele soiuri

vechi, românesti, în vederea armonizării literaturii de specialitate din România

cu noile metode de descriere utilizate la nivel mondial

Soiurile studiate înregistrează diferenţe nete între caracterele cuprinse în lista

descriptorilor prioritari, relevând puterea discriminantă a acestora:

- Desimea perilor fini la extremitatea vârfului lăstarului (Cod.004),

înregistrează nivelul de expresie maxim la soiurile Coarna albă, Negru vârtos,

Gordan, Braghina si minim la soiul Feteasca neagră ;

- Frunza a 4-a (Cod. 051) este puternic colorată cu pigmenti anticianici la

soiurile Băbească neagră, Tămâioasă, Braghină si Rosioară iar la celelalte

soiuri, culoarea variază între verde bronzat (Coarnă albă , Fetească neagră

şi galben-bronzat (Coarnă neagră) ;

- Forma limbului (Cod. 076) este cuneiformă la soiurile Braghină, Gordin,

Fetească neagră si Coarnă neagră, orbiculară la Crâmpoşie selecţionat,

Negru vârtos şi Pandur, Orbiculo - reniformă la Tămâioasă, Negru moale,

Băbească neagră si reniformă la Fetească albă ;

- Numărul de lobi (Cod.068) este de cinci la majoritatea soiurilor, excepţie

facând soiurile Negru moale, Gordin si Fetească regală, a căror frunză este

întreagă ;

- Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară

(Cod. 070) prezintă nivelul de expresie maxim la soiurile Băbească neagră şi

Braghină, mediu la Fetească neagră, restul soiurilor având nervurile

necolorate ;

- Forma dinţilor (Cod 076) este: convexa la Coarna alba, Negru moale,

Feteasca alba, o latura concavă, una convexă la Feteasca neagră, Gordan,

Crampoşie si drepţi la restul soiurilor ;

- Gradul de deschidere/suprapunere a sinusului petiolar (Cod. 079) are nivelul

de expresie 1 la soiurile Feteasca neagra, Feteasca alba, Gordin si Feteaca

regală, sinusul petiolar fiind larg deschis, la Coarnă albă şi Braghină, cu lobii

suprapuşi, iar restul soiurilor au sinusul peţiolar cu deschidere medie ;

231

- Baza sinusului peţiolar este delimitată de nervuri (Cod 081-2) la Coarna albă

uneori pe o singură latură ;

- Desimea perilor fini între nervurile principale pe faţa inferioară(Cod 084) este:

foarte mare la Coarnă albă; mare la Braghină ; medie la Negru vârtos,

Gordan, Gordin si slabă la celelalte soiuri ;

- Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară (Cod 087) este:

medie la Coarna albă, Negru vârtos, Gordan, Gordin; slaba sau nulă la

celelalte soiuri ;

- Forma bobului (Cod. 223) este sferic aplatizata la Babească neagră, si sferică

sau ovoidă la celelalte soiuri ;

- Culoarea epidermei (Cod.224) este verde - gălbuie la Coarnă albă, Gordan,

Gordin, Crâmpoşie, Fetească albă, Tamâioasă românească, Victoria, Fetască

regală, roz la Braghină iar la celelalte soiuri este neagră – albăstruie ;

Descrierea soiurilor autohtone, făcută după noile norme adoptate de

organismele internaţionale, vine în sprijinul unei mai bune gestionări a

patrimoniului genetic viticol românesc;

Descriptorii ampelometrici completează descrierea soiurilor, prin parametri

specifici, stabili, cu determinare genetică.

Obiectiv 2: Evaluarea purităţii şi tipicităţii soiurilor Haiduc şi Pandur, în

vederea conservării unui material genetic autentic şi a identificării unor

biotipuri noi în cadrul acestor soiuri

Analiza varianţei aplicată in evaluarea elitelor selectate relevă

următoarele aspecte:

La soiul Haiduc:

- Diferenţe foarte semnificative negative la elita H4 pentru caracterele:

Lungimea nervurii principale mediane - N1; Lungimea nervurii principale

laterale superioare - N2; Lungimea nervurii principale laterale inferioare - N3;

Lungimea nervurii secundare inferioare – N4; pentru Marimea unghiului

dintre N1 şi N2- α; Marimea unghiului dintre N3 ş iN4 – γ ;

232

- Diferenţe distinct semnificative negative la elita H9 în ceea ce priveşte

Mărimea unghiului dintre N1 şi N2- α ; la H4 pentru Mărimea unghiului dintre

N2 şi N3- β; la H6 pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta - punct

peţiolar- extremitatea lui N5; pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza

sinusului lateral superior- d1, la H2 şi la H4; pentru Distanţa între punctul

peţiolar şi baza sinusului lateral inferior- d2, la H4 ; pentru Numărul de dinţi

dintre N2 şi prima nervură secundară la H6 şi pentru Distanţa intre N2 si

prima sa nervură secundară la elitele H6 şi H9 ;

- Diferenţe semnificative negative au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii

principale laterale superioare- N2 la H2; Mărimea unghiului dintre N1 şi N2-

la H10; Marimea unghiului dintre N3 şiN4 - г, la H6 de ; Distanţa între punctul

peţiolar şi baza sinusului lateral inferior la H2; Numărul de dinţi dintre N2 şi

prima nervură secundară la H5,H9 şi H10 ;

- Diferenţe foarte semnificativ pozitive au prezentat caracterele: Lungimea

nervurii principale mediane - N1 la H8; Lungimea nervurii principale

superioare laterale - N2 la tot la H 8 Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta:

punct peţiolar - extremitatea N5 la H2 ; Distanţa între punctul peţiolar şi baza

sinusului lateral superior la H9; Distanţa între N2 si prima sa nervură

secundară la H2 şi la H8 ;

- Diferenţe distinct semnificativ pozitive la elitele H5 şi H8 în ceea ce priveşte:

Lungimea nervurii principale inferioare laterale - N3; Distanţa între punctul

peţiolar şi baza sinusului lateral inferior-d2, la H9 ; Numărul de dinţi dintre N2

şi prima nervură secundară la elita H2 ; Distanţa între N2 si prima nervură

secundară la elita H3 ;

- Diferenţe semnificative pozitive au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii

principale mediane - N1, la elitele H9: Lungimea nervurii principale inferioare

laterale - N3, H9; Lungimea nervurii secundare inferioare – N4; Distanţa între

punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior - d1, la elitele H5 şi H 8;

Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior- d2, la elita H8.

- Elita H4 înregistrează diferenţe negative la toate caracterele, mai puţin la

Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară. Diferenţele vizează în

special marimea frunzei şi marimea unghiurilor relevând dimensiuni mai mici

ale frunzelor ;

233

- Elita H 8 înregistrează diferenţe pozitive la 6 din caracterele studiate, si

negative la un singur caracter (Lungimea nervurii secundare inferioare),

diferenţiindu-se net de restul elitelor ;

- Elitele H1, H3, şi H7 nu înregistrează diferenţe faţă de medie, putând fi

considerate tipice soiului si studiate mai departe şi din punct de vedere al altor

caractere.

La soiul Pandur

- Diferenţe foarte semnificativ negative pentru caracterele: Distanţa între

punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, la elita P9; Numărul de

dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară tot la P9;

- Diferenţe distinct semnificative negative au înregistrat elitele: P9 pentru

caracterul Lungimea nervurii principale mediane; P9 pentru Lungimea nervurii

principale superioare laterale-N2, de; P5 pentru caracterul Numărul de dinţi

dintre N2 şi prima nervură secundară şi P9 pentru acelaşi caracter;

- Diferenţe semnificativ negative au prezentat elitele: P5 şi P8 pentru Lungimea

nervurii principale mediane şi pentru caracterul Lungimea nervurii principale

superioare laterale; P3 şi P8 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza

sinusului lateral superior –d1, ; P1 şi P8 pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi

prima nervură secundară ;

- Diferenţe foarte semnificative pozitive au înregistrat elitele P6 pentru

caracterul Lungimea nervurii principale mediane-N1; Lungimea nervurii

principale superioare laterale-N2, şi Lungimea nervurii principale laterale

inferioare-N3; P1 şi P6 pentru Lungimea nervurii secundare laterale

inferioare-N4; P6 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului

lateral superior –d1, şi pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului

lateral superior –d2,; P4 pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură

secundară ;

- Diferenţe distinct semnificative pozitive au fost înregistrate la elitele: P9

pentru Lungimea nervurii principale laterale inferioare N3, pentru Lungimea

nervurii secundare laterale inferioare-N4 ;

- Diferenţe semnificative pozitive au prezentat elitele: P7 pentru Lungimea

nervurii secundare inferioare-N4; P3 pentru Distanţa între N2 si prima sa

234

nervură secundară; P9 pentru Marimea unghiului dintre N2 şi N3, P8 şi P9

pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea

N5;

- Elitele P6 şi P9 înregistrează cele mai mari diferenţe, pozitive sau negative,

la majoritatea caracterelor studiate ;

- Elitele P2, P4 şi P7 nu prezintă diferenţe faţă de medie putând fi considerate

tipice soiului şi studiate mai departe;

Elitele H4, H8, P6, P9 şi P10 pot constitui biotipuri noi şi pot fi luate în studiu

în vederea evaluării mai departe a însuşirilor agrobiologice;

Elitele H1,H2, H7, P2, P4 şi P7 nu prezinta diferenţa faţă de media generală,

constituind material de bază în vederea înmulţirii şi menţinerii autenticităţii

soiurilor;

Utilizarea caracterelor ampelometrice în diferentierea soiurilor sau a

biotipurilor in cadrul aceluiaşi soi, se dovedeşte a fi eficientă, fiind caractere

care nu sunt influenţate de acţiunea factorilor de mediu, iar modificările

apărute semnalizează cu certitudine modificări la nivel de genotip.

Obiectiv 3: Identificarea unor noi descriptori cu capacităţi discriminante:

Descriptorii propuşi pot veni în sprijinul diferenţierii unor soiuri foarte

asemănătoare din punct de vedere al celorlalte caractere sau la

identificarea unor biotiputi noi;

Caracterele referitoare la cărcel şi floare pot fi notaţi in timpul înfloritului,

parioadă in care se fac un număr mare de observaţii asupra lăstarului tânăr

şi al frunzei tinere;

Peţiolul frunzei se analizează odată cu observaţiile făcute asupra frunzei

adulte, completând baza de date din fişa ampelometrică, simplificând astfel

procesul de identificare al soiurilor;

Caracterele propuse a fi codificate au o variaţie mica în cadrul aceluiaşi soi şi

nu sunt influenţate de condiţiile de mediu ;

Soiurile prezentate cu aceste particularităţi pot fi considerate soiuri de

referinţă pentru caracterele respective.

235

Obiectiv 4 : Evaluarea unor însuşiri fenotipice la soiurile autohtone:

Utilizarea analizei în componenţi principali în ampelometrie, deschide noi

perspective în definirea şi precizarea descriptorilor ampelometrici utilizaţi

pentru descrierea şi identificarea soiurilor de viţă de vie ;

Procentul de inerţie al primilor doi componenţi principali este de 67, 34 %,

din care 48,11 % primul component şi 19,23 % al doilea component ;

Reprezentarea bidimensională a planului determinat de componenţii principali

pune în evidenţă legăturile liniare dintre cele 21 de variabile analizate la cele

16 soiuri de viţă de vie.

Obiectiv 5: Întocmirea fişelor ampelografice pentru unele soiuri autohtone

după metodologia elaborată de OIV, UPOV şi Bioversity

Datele biometrice în baza cărora s-au acordat notele corespunzătoare, relevă

diferente mari intre soiurile studiate îin ceea ce priveşte:

- Lungimea strugurelui inregistrează cele mai mari valori la soiurile Crâmpoşie,

Braghină, Tămâioasă românească, Roşioară, Coarnă albă, Coarnă neagră, Cu valori

cuprinse intre 17,39 şi 19, 32 cm. Cele mai mici valori la acest caracter înregistrează

soiurile Negru moale, Fetească albă şi Fetească neagră, cu valori medii cuprinse

între 12,27 şi 13,21 cm.;

- Laţimea chiorchinilor a înregistrat cele mai mari valori medii la Braghină, Băbească

neagră, Tămâioasă românească şi Roşioară, de la 12,20 la 12, 84 cm iar cele mai

mici la Negru moale, Fetească neagră şi Haiduc cu valori medii cuprinse între 6,21 şi

6.8 cm.;

- Pedicelul prezintă de asemenea dimensiuni diferite, de aici rezultând si

compactitatea strugurelui. El variază între 2,36 mm la Crâmpoşie, care are o

compactitate mare a strugurelui şi 5,20 mm la Băbească, soi cu strugure foarte lax.

- Lungimea bobului a variat între 13, 61 mm la fetească albă şi 22.10 mm la Coarnă

albă;

236

- Lungimea internodiilor a fost diferilă de la un soi la altul in funcţie de vigoare. Astfel

soiurile Crâmpoşie, Gordin, Fetească neagră, Coarnă albă şi Coarnă neagră

prezintă internodii cuprinse între 12,48 şi 13, 47 cm în schimb soiurile Braghină,

Băbească neagră, prezintă imternodii cuprinse între 7,24 şi 8,72 cm.;

- Mărimea frunzei dată de lungimea şi lăţimea limbului a prezental valori mari la

Braghină, Negru vârtos, Roşioară, Coarnă albă cu lungimea cuprinsă intre18,21 şi

20, 64, şi cele mai mici valori au fost înregistrate la Gordin, Negru moale şi Fetească

albă, cu valori cuprinse între 14,35 şi 14, 81 cm.;

Alinierea la metodologia mondială de descriere a soiurilor de viţă de vie

vine în sprijinul evaluării biodiversităţii reale existente în cadrul speciei

Vitis vinifera, prin eliminarea sinonimiilor şi confuziilor generate de

existenţa multiplelor biotipuri existente in cadrul aceluiaşi soi;

Precizările aduse în modul de evaluare al descriptorului 077(Dimensiunea

dinţilor în raport cu Dimensiunea limbului) şi stabilirea intervalelor de

clasă vin, în sprijinul facilitării notării acestui descriptor;

Fişele ampelografice constituie o bază de date importantă în identificarea

soiurilor în sistem computerizat;

Soiurile pentru care s-au întocmit fişele ampelografice, pot fi considerate

soiuri de referinţă în identificarea soiurilor de viţă de vie în colecţiile sau

plantaţiile unde acestea există, având în vedere că soiurile menţionate în

lista O.I.V. sunt mai puţin întâlnite în ţara noastră.

237

Bibliografie

1. ALLEWELDT G., DETTWEILLER ERICA, 1986 - Ampelographic studies to

characterize grapevine varietes. Atti 4 - Simp. Intern Genetica della Vite,

aprilie 1985. Rev Vignevini no 13 (sppl. No. 12), p. 6-59.

2. ALIN DOBREI, LILIANA ROTARU, MIHAI MUSTEA, 2005 - Cultura viţei

de vie, Editura Solness.

3. ANDRASOVSZKY J., 1926 - Ampelográfiai tanulmányok, Amp.Int.,vol.VIII.

4. ANTONI A., DHONE T., KERVAREC R., 1993 - Information des tableax

individues x variables. Congres de statisticue, vanes, france, p. 7-11.

5. ANTONIAZZI P., MORETTI G., 1981 - Ampelographic diferences bitween

Chardonnay B and Pinot Bianco B. Rev. Vitic. Enol. Nr. 34, p. 139-144.

6. ARAUJO JA, 1996 - 'Cardinal' grape, its ampelographic characterization and

cultural aptitude, Wein-Wissenschaft, Wiesbaden, 51 (2), p. 116-121.

7. AUDEGUIN L., BOIRON R., BLOI P., GRENAN S., LECLAIR P.,

BOURSIQOUT J.M., 2000 - L'experimentation des clones de vigne en

France. Etat des lieux, methodologie et perspectives. Bull. O. I. V. vol 73 -

829-830, p.181-191.

8. BACHMANN C., 1994 - Peroxidaze izoenzyme patterns in Vitaceae. Rev.

Vitis, nr, 3, p. 151-156.

9. BANIŢĂ P., VLĂDOIANU E. 1979 - Studiul comportării unor struguri de

masă pe nisipurile ameliorate din Oltenia. Lucr. Şt. Ale SCCPAN, vol. III, p.

445-454.

10. BANIŢĂ P. şi colab., 1981 - Cultura plantelor pe nisipuri, Editura Scrisul

românesc, p. 317, 350, 280.

11. BASSI D., SILVESTRONII O., 1994 - Caratterizzazione varietale e sistemi

computerizzati di tassonomia morfo-fenologica in frutti-viticoltura. Dep. Di

colture Arboree, pub. nr. 1152, Univ. Bologna, Italia.

12. BĂLŢATU GH., 1975 - Ampelografia în sistemul ,,cartea cu perforaţii”.C.M.

a Institutului Agronomic Iaşi.

13. BECHMAN O., BLAICH R., 1988 - Isoelectric Focusing of Grapevine

Peroxidases as a tool for ampelographi. Rev. Vitis, no. 27, p. 147-155.

238

14. BENIN M., GASQUEZ J., MAHFOUDI A., BESSIS R., 1988 -

Caractérisation biochimique des cépages de Vitis vinifera, L. par

électrophorese foliaires. Essai de classification des variétés. Rev. Vitis, nr.

27, p. 1577-172.

15. BILLEAU A., 1937 - Diagrama ampelometrică a frunzei de Vitis vinifera, ca

element de diferenţiere a varietăţilor. Analele ICAR, vol IX, p. 287-295,

Bucureşti.

16. BONEA DORINA, 2007 – Ameliorarea plantelor, Editura Universitaria

Craiova.

17. BONEA BORINA, 2009 – Aplicaţii în ameliorarea plantelor, Editura

Universitaria Craiova.

18. BOTU I., BOTU M. 1997 - Metode si tehnici de cercetare în pomicultură,

Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, p.228.

19. BOTU I., BOTU M. 2003 - Analiză biostatistică şi design experimantal în

biologie şi agricultură, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, p. 89.

20. BOURQUINN J. C. DTTEN L., WALTER B., 1995 - PCR - RFLP analysis of

Vitis, Ampeloppsis and Parthenocissus and its application to the

identification of roootstochs. Rev. Vitic. nr. 34, p. 103-108.

21. BOURSIQUOT J.M., FABER MARIE PAULE, BLNCHIER O., TRUEL P.,

1987 - Utilisation par línformatique et traitement statistique dún fichie

ampelographique. Agronomie, nr.7, p. 13-20.

22. BOURSIQUOT J.M., VIGNAU L., BOULET J. C., 1989 - Ricerche

sullútilizzazione dellámpelometria. Rev. Vitis. Enol., nr. 42 p. 37-52.

23. BOURSIQUOT J.M., PARRA P., 1992 - Aplication dúne métode

d´électroforese pour la caracterisation et reconnaissance des porte-graffes.

Rev. Vitis. nr. 31, p. 189-194.

24. BOURSIQUOT J.M., WALTER B., 1994 - Aspects botanique et genetique

de láplication des nuvelles tehnique de biologie moleculaire, dínformatique

et de biotehnologies (transfert de genes) a la vigne. Raport de la france 74

Congres de lÓIV., p. 42-64.

25. BOURSIQUOT J.M., 1994 - Ampelografie comparee de quelque cepages

de cuve bordalais cultives au Chili. 6 Congreso latino-americano viticultura y

enologia, Chili, p. 131-140.

239

26. BOURSIQUOT J.M., DESSUP M., RENNES C., 1995 - Distribution des

principaux caracteres phenologiques, agronomiques et tehnologiques chez

Vitis vinifera L. Rev. Vitis, vol.344, nr.1, p. 31-35.

27. BRANAS J., 1959 - Métodes de description ampélografique et leur valeur

pour l´dentification des variétés. Bull. OIV, vol. 31(3335), p. 18-41.

28. BRANAS J., TRUEL PP., 1965 - Variétés de raisins de table, tome I-III.

Imprimerie Ch. Dehan, Montpellier.

29. CALO A., COSTACURTA A., CERSOSINO A., GIUST M., MARCHETI S.,

1986 - Studio sullláplicazione del codice internazionale per la descrizione

standardizzata delle varieta di viti. Rev. Vigneviti, nr. 12, p. 69-72.

30. CALO A., COSTACURTA A., CERSOSINO A., GIUST M., OTTAVIANO E.,

CAMUSSI A., LORENZONI C., 1989 - Contributo preliminare alla

individuazione di caratteri ampelografici ed ampelometrici atti alla

caratterizzazione dei vitigni. Rev. Vitic. Enol., nr. 1, p. 71-76.

31. CALO A., COSTACURTA A., CONCELLIER S., FORTI R., 1990 -

Granacha, Grenache, Cannonao, Tocai Rosso, a single grapevine variety.

Rev. Vigneviti, nr. 17, p. 45-48.

32. CAMPASTRINI F., ANZANI R., FAILLA O., IACONO F., SCHIENZA A.,

1993 - Applicasion de lánalyse philometrique a la clasification

geographiquuue de la population italienne de la vigne sauvage. Journal

International de la vigne e du vin, vol 27, nr. 4 p. 225-262.

33. CĂPRUCIU RAMONA şi colab., 2007 - Evaluarea prin sistem hplc a formelor

izomere ale resveratrolului din unele soiuri de vita de vie din centrul viticol

Banu Maracine, Lucrari Stiintifice, Vol 15 (2), Lucrari Stiintifice/Univ. Agrara

de Stat din Moldova. Fac. de Horticultura; Centrul Ed. al UASM.

34. CEAPOIU N., 1968 - Metode statistice aplicate în experienţele agricole şi în

biologie, Editura Agrosilvică Bucureşti, p. 104-108.

35. CELIK S., 1994 - Ampelographic formula for determination of some table

grape varieties (in: Rantz, J.M. (Ed.): Proceedings of the International

Symposium on Table Grape Production, June 28 and 29, 1994, Anaheim,

CA, USA, p.164-166.

240

36. CICHI DANIELA DOLORIS şi colab.,2008 - Monitoring and evaluation of

evironmental factors incidence on biodiversity variability in wine-growing. -

First Symposium on Horticulture in Europe, Viena, Austria.

37. CID ALVAREZ NURIA., BOURSICOUT J.M., SAA OTERO MARIA PILAR,

RAMONI MARTINEZ L., 1994 - Differenciation des cepages autochtones du

Nord - Ouest de Espagne *galice (et elaboration dúne ćle de determination

basse sur lámpelometrie. Jurnal international de la vigne et du vin, vol. 28,

nr. 1, p. 1-17.

38. CHIPRIANI G., FRAYYA G., PETERLUNGER E., TESTOLIN R., 1996 -

Caratterizzazione varietale Vitis vinifera attraverso lúso di regionii

microsatelliti. Rev. vitic. Eno. nr. 1, p. 71-72.

39. COSTACURTA A., YAMBON F., 1988 - Il computer per la ricerca

ampelografica. Rev. vitic. Enol., nr. 41, p. 473- 477.

40. COSTACURTA A., CALO A., CARRARO R., GIUST M., ANTONIAZZI M.,

LAZZARO G., 1996 - Metodologie computerizate per la caracterizzazone di

vitigni. Rev. vitic. Enol. nr. 1, p. 27-34.

41. CONSTANTINESCU GH., ELENA NEGREANU, 1957 - Studiul insuşirilor

tehnologice ale soiurulor de viţă roditoare, Editura Academiei RSR.

42. CONSTANTINESCU GH., şi colab., 1962 - Ampelografia R.S.R., Editura

Academiei R.S.R., Bucureşti.(vol. 1-8).

43. CONSTANTINESCU G., 1971 - Viticultură specială. Editura Didactică şi

pedagogică, Bucureşti.

44. COSTEA D.C. şi colab., 2008 - Influence du régime thermo-hydrique

variable sur les indices bio productifs chez les cépages pour les vins rouges.

Congresul OIV, Verona-Italia.

45. COSTEA D.C. şi colab., 2008 - The influence of the varied hydric regime on

the bioproductive parameters of grapevine, First Symposium on Horticulture

in Europe, Viena.

46. COTEA VICTORIA 1992 - Viticultură şi oenologie. Îndrumător pentru lucrări

practice. Centrul de multiplicare al UAMV Iaşi.

47. COTEA VICTORIA, COTEA V.V., 1995 - Viticultură, ampelografie şi

oenologie, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti.

241

48. CRĂCIUN T., 1987 - Geniul genetic şi ameliorarea plantelor. Editura Ceres,

Bucureşti.

49. CRĂCIUN T., TOMOZEII I., COLEŞ N., BUTNARU GALIA, 1991 - Genetică

vegetală. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

50. CRAVERO MARIA CARLA, GUIDONII SILVIA, SCHNEIDER ANA, DI

STEFANO R., 1994 - Caractérisation varietale de cepages muscues a raisin

coloré au moien de paramétres ampelografiques descriptifs et biochimicue.

Rev. Vitis, nr. 33, p. 75-80.

51. DEJEU L., 1995 - Viticultură. Editura didactică şi pedagogică , Bucureşti.

52. DE MICHELI L., MAINES F., IACONO F., CAMPOSTRINI F., 1997 -

Ampelographic analysis in vine: The fillometry as a tool of characterization

and identification, Rivista di Viticoltura e di Enologia, Conegliano Italy, 1997,

nr. 3, p. 37-54.

53. DETTWEILLER ERIKA. 1990. Genetic resources – Gene banks. Vitis 29,

57-59. Newsletter 1.

54. DETTWEILLER ERIKA, 1991 - Preliminarii minimal descriptors list for

grapevine varieties. Institut for Grapevine Breeding Geiweilerhof,

Siebeldingen.

55. DETTWEILLER ERIKA, 1992. The grapevine herbarium as an aid to

grapevine identification - First results. Vitis 31, 117-120, Newsletter 4.

56. DI STEFANO R., 1996 - Metodici chimici nella caratterizzazione varietale.

Rev. Vitic. Enol., nr.1, p. 51-56.

57. DIAZ G., SETZU M., DIANA A., LOI I., DE MARTIS B., PALA M., BOSELLI

M., 1991 - Analyze de Fourier de la forme de la feuille de vigne. Premiere

application ampelometrique sur un eschantillon de 34 cépages implantés en

Sadaigne. Jurnal Internat. Des Sciences de la vigne et du Vin, nr. 25 (1), p.

34-49.

58. DUCROCQ V. 1992 - Calcul matriciel. INRA – Literature grise, France, p.

54-101.

59. DUMITRESCU MARGARETA, VLĂDESCU B., 1973 - Izoenzimele

plantelor, Editura Ceres, Bucureşti.

60. DURIER C., DERVIN C., 1990 - Clasification automatique. Congres de

Bimetrie, Montpelier, France, p. 18-40.

242

61. DVORNIC V., 1965 - Lucrări practice de ampelografie. Editura Didactică şi

pedagogică, Bucureşti.

62. EIRAS-DIAZ J. E., GALVAO N PALUDETTI G., 1996 - The

glucosephosphate isomerase and the phosphoglucomutase as isozyme

markers of same portuguese grapevine cultivars. Rev. Vitic. Enol., nr. 1,

p.35-40.

63. EIRAS-DIAZ J.E., BRUNO-SOUSA R., 1998 - Isoenzimatic polimorphism

differentiation of portuguese grapevine cultivars. American Journal Enol.

And Vitic., nr.1, p. 86-90.

64. EYNARD I., DALMASSO G., 1990 - Viticoltura moderna. Editura Ulrico

Hoepli, Milano.

65. EYNARD I.,GAY G., 1991 - Evolution of ampelographic methods,

Quaderni della Scuola di Specializzazione in Viticoltura ed Enologia, Centro

di Studio per il Miglioramento Genetico della Vite, CNR, I-10126, p.227-262.

66. FIORINA M., 1986 - Multivariate data analisys sa a discriminating method

of the origin of wines. Rev. Vitis, nr.25, p.189-201.

67. GALET P., 1988 - Cepages et vignobles de France, Imprimerie Ch. Dehan,

Montpellier.

68. GALET, P., 1971 - Precis dámpelograpphie pratique. Imprimerie Paul

Dehan, Montpelier, p. 13-17.

69. GALET. P., 1950 - Metode de description des espèces, variétés, et hibrides

de vignes. Congr. Intern. Athènes.

70. GALET. P., 1967 - Recherches sur la Methodes dídentification et de

clasification des Vitacés des zone tempérées. Thése Doctorat ès Sciences,

faculte de Sciences, Montpelier.

71. GIANAZZA E., TEDESCO G., VILLA P., SCIENZA A., CARGNELLOG.,

RIGHIETTI PP. G., OSVAGHI A., 1989 - Caracterization of the maior proteis

from Vitis vinifera seeds. Rev. plant Science, nr. 62, p. 73-81.

72. GOETHE H., 1878 - Handbuch der ampelographie. Editura Lykam e

Josefthal Graz.

73. GUYOT G., 1996 - Agricultutre statistique agricoles. Chapitre dóuvrage,

Univ. Quebec Canada, p. 269-316.

74. GHIDRA, V., BOTU M., SESTRAS R., BOTU I., 2004 - Biodiversitate si

bioconservare. Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, p. 231-232.

243

75. IANCU PAULA,2007 – Genetică. Îndrumător de lucrări practice. Tipografia

Universităţii din Craiova.

76. INDRAŞ ADRIANA 1977 - Studiul ampelografic al soiurilor apirene din

sortimentul României. Teză de doctorat, IANB Bucureşti.

77. INDREAŞ ADRIANA 1994 - Ampelografie, Vol I şi II ASMC al IANB

Bucureşti.

78. JITĂREANU G., 1994 - Tehnică experimentală, curs. Centrul de

multiplicare al Univ. Agronomice şi de Medicină Veterinară Iaşi.

79. KISKIN P. H. 1962 - Cheie politomică pentru determinarea ampelografică a

soiurilor de viţă de vie. Rev. Grădina, via şi Livada, nr. 5, p.27-32.

80. LEBART L., MORINEAU A., PIRON MARIE, 1997 - Statistique exploratoire

multidimensionnelle. Editura Dunod, Paris.

81. LEPĂDATU VICTORA, CONDEI G., 1986 - Contribuţii la studiul genetic,

agrobiologic şi tehnologic al soiurilor Victoria şi Azur recent omologate.

Volum Omagial SCPVV Drăgăşani p. 137-142.

82. MARTIN T. ŞI NEAGU M., 1940 - Întru cât poate servi ampelometria

frunzelor la recunoaşterea varietăţilor de viţă de vie din cultură. Analele

ICAR Vil. XII Bucureşti.

83. MARINESCU I., 1984 - Analiza factorială. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

Bucureşti.

84. MARINESCU T., 1989 - Determinator politomic. Rev. Natura, nr. 2, p. 32-

38.

85. MARTINEZ DE TODA, F., SANCHA, J. C. 1997 - Ampelographic

characterization of white Vitis vinifera L. cultivars preserved in Rioja, Bulletin

de l'O.I.V.France, 1997, 70 (793-794), p. 221-234.

86. MARTINEZ M.C., BOURSIQUOT J.M., GRENAN S., BOIDRON, R., 1997 -

Ampelometric studies of the leaves of cv. Grenache noir (Vitis vinifera L.)

somaclones - Canadian Journal of Botany-Canada, 75 (2) p. 333-345.

87. MARTI C., CASANOVA J., MONTANER, C., BADIA, D., 2007 -

Ampelometric study of mature leaves from two indigenous Vitis cultivars

grown in Somontano de Barbastro, Journal of Wine Research United

Kingom, 2007, 17 (3) p. 185-194.

244

88. MARTIN T. ŞI NEAGU M., 1940 - Întru cât poate servi ampelometria

frunzelor la recunoaşterea varietăţilor de viţă de vie din cultură. Analele

ICAR Vol. XII Bucureşti.

89. MAXIM I., GR. ŞOROP, D. STOIAN, A CĂCIULESCU, D. ANGHELINA,

1964 - Nisipurile din stânga Jiului, Bul. Stiinţific al Institutului Agronomic T.

Vladimirescu, Craiova, Vol VII - Supliment, p. 5-12.

90. MAXIM I., GR. ŞOROP, POPA EUGENIA , ANGHELINA D., BALINTONII

MIHAELA, GHEGELIU MĂDĂLINA, 19964 - Principalele proprietăţi fizice şi

chimice ale nisipurilor de la centrul experimental Tîmbureşti, Bul. Stiinţific al

Institutului Agronomic T. Vladimirescu , Craiova, Vol VII - Supliment, p. 23.

91. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,

DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2008 - Descriptorii ampelografici

elementari la unele soiuri de viţă de vie autohtone - Analele Universităţii din

Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru, Editura Universitaria, p.141-

146.


DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2009 – Variability of Same Ampelometric

Features with Some Romanian Grapevine Sorts (Haiduc and Pandur),

USAMV Bulletin, Cluj –Napoca, 2009.

93. MÎNDRILA GHEORGHIŢA, OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI,

COSTEA D. C., MÎNDRILĂ S., NIŢU TĂNŢICA, - Ampelographic Descriptors

with Discriminating Features Used in Describing and Identifying vinifera

sorts – Annals of the University of Craiova, Agriculture, Montanology,

Cadastre, Universitaria Publishing House, 2009

94. NAVVARO F., CARVALHO E. VASCONCELOS JOAO DE, 1938 –

Caractèristiques Ampèlografiques et ampèlotaxonomiques dans le genres

Vitis, Raport du V-ème Congrès OIV.Lisabona.

95. NEMET M., 1966 - Borszölöfaltac Hatarozokulcsa. Mezögazdasagi Kiadó,

Budapest, Ungaria.

96. OLTEANU I., 2000 - Viticultură generală, Editura Universitaria.

97. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, COSTEA D.C., MARACINEANU

L.C., 2002 - Viticultura specială. Zonare, Ampelografie, Tehnologii

specifice, Editura Universitaria, Craiova.

245

98. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, GHEORGHIŢA MINDRILĂ, 2007

- Evaluarea unor însuşiri fenotipice la unele soiuri autohtone de viţă de vie -

Analele Universităţii din Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru,

Editura Universitaria, p. 301-304.

99. OSLOBEANU, M., şi colab., 1980 - Viticultură generală şi specială, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, p. 21; p. 422, 431-434.

100. OPREA A., INDREAŞ ADRIANA, 2000 – Viticultură, Editura Ceres,

Bucureşti.

101. PĂDUREANU SILVICA, 1998 - Cercetări privind variabilitatea

fenotipică a soiului de viţă de vie Fetească neagră in vederea selecţiei

clonale. Teză de doctorat, UAMV Iaşi.

102. PUŞCĂ I., 2006 - Vechi soiuri româneşti de viţă de vie. Tipografia

Intact.

103. POENARU I., 1970 - Metodologie, Ampelografia RSR, Editura

Academiei, p. 569.

104. RODRIGUES M. A., 1955 - Sur la variabilite des valeurs des

coordonnees phillometriques par rapport aux differents points de la feuille et

aux diferents niveaux du sarment, Bull. Oiv, vol. 27, nr. 292.

105. ROMANI - MARTINEZ L., 1994 - Differentiation between native Vitis

vinifera cultivars in Galicia, NW of Spain, and elaboration of an identification

key based on ampelometry. Journal International des Sciences de la Vigne

et du Vin28 1-17, 77.

106. ROTARU LILIANA, 1999 - Analiza cluster în ampelometrie. Lucr. Şt.

Ale USAMV Iaşi, Serie Hortic. Vol. I(42), p. 53-60.

107. ROTARU LILIANA, 1999 - Descriptorii ampelografici - metodă

modernă de caracterizare a soiurilor de viţă de vie, Programul Tempus

Agro-Ali-Cor, Lucrări ale bursierilor, Editura univ. Transilvania din Braşov, p.

138-146.

108. ROTARU LILIANA, C. TÂRDEA, 1999 - Contribuţii la studiul

ampelometric al soiurilor de viţă de vie, prin prelucrarea datelor pe

calculator-programul Microsoft Excel 97. Lucrãri Stiintifice, seria Horticulturã,

vol. 1 (42), p. 40-52, Iaşi.

109. ROTARU LILIANA, 2000 - Cercetări asupra caracterelor fenotipice şi

însuşirilor biotehnologice la soiurile autohtone de viţă de vie, prin utilizarea

246

codurilor şi sistemelor de determinare bazate pe ampelometrie. Teza de

doctorat, Iaşi.

110. ROTARU LILIANA, ŢÂRDEA C., 2002 - Contribuţii la prelucrarea

datelor ampelometrice prin analiza în componenţi principali. Analele

Univ.Craiova, vol.VII(XLIII), p. 258-262.

111. A, 1996 - Grape variety identification by means of SCHNEIDER

ampelographic and biometric descriptors, Rivista di Viticoltura ed Enologia,

Conegliano.

112. SCHNEIDER A, 1988 - Ampelografia e metodi ampelometrici: uovi

orientamenti, Quaderniri Viticoltura ed Enologia, Univ. Torino, Italie, p. 213-

237.

113. SCHNEIDER A, ZEPPA G., 1988 - Biometria in ampelografie: lúso di

una tavoleta grafica per effetuare rapidamente misure fillometricge. Vignevit,

nr.9, p. 37-40.

114. SCHNEIDER A, 1996 - Grape variety identification by means of

ampelographic and biometric descriptors. Rev. Vitiv. Enol. nr 1, p. 11-16.

115. SILVESTRONI O., INTRIERI C., DI DOMIZIO N., 1995 - Evaluation of

clonal variability in Vitis vinifera cultivars by phyllometric methods-Vignevini,

Bologna22 (12, Ricerca) p. 9-14.

116. SILVESTRONII O., INTRIERI C., CREDI R., FACIOLI F., MARANGONI

B., VESPIGNANI G., 1990 - Clonal variability of several grapevine cultivars

(Vitis vinifera L.) grown in the Emilia-Romogna. Rev vitis, special issue, p.

500-507.

117. SILVESTRONII O.INTRIERI C., DI DOMIZIO. 1996 - Impiego di

metodi filometricii per la caracterizzazione di alcunii vitigni dellÉmilia

Romagna. Rev.Vitic. Enol. nr. 1, p. 17 -26.

118. SILVESTRONII O.INTRIERI C., DOMIZIA D., 1996 - Valutazione della

variabilta clonale in cultivar di Vitis vinifera L. mediante fillometricii.

Rev.Notae a.i.V.V., nr. 1, Sienna-Barii, Italie, p. 35-39.

119. STEFANO A., VIGNOZZI NADIA, VIGNINI M. ANA, 1996 -

AmpeloCADs (Ampelografic Computer Aided Digitizing System): an

intagraded system to digitize, fille and process biometrical data from Vitis

ssp. Leaves. Americam journal Enol. And Vitic., vol. 47, p. 257-267.

247

120. SOSNOVKHI D. I., MIRIMANOVA L. S., 1928 – Materialî k izuceniiu

stroeniia ţvetka k vinogradnoi lozi, Trudi po prikladnoi botanike, ghenetike I

selecţii, vol. XVIII, fasc. 4.

121. SUBDER R.E., KRIZUS A., LOUGHEED SS.C., CAREY K., 1987 -

Izoenzyme characterization of Vitis species and some cultivars. Amarican

jurnal Enol. Vitic.nr. 381, p. 176-181.

122. TEODORESCU I.C., 1929 - Les vignobles de Roumanie. XVI - eme

Congres internaţional dágriculture. Bucharest 7-10 juin.. Tipografia

Bucovina.

123. TEODORESCU I.C., 1964 - Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-

dacilor. Editura Agrosilvică Bucureşti.

124. TEODORESCU I.C. 1966 - Viţa de vie şi vinul de-a lungul veacurilor.

Editura Agro-silvică Bucureşti.

125. TOMAS M.R., CAIN P.SCOTT, 1994 - DNA tipic of grapevines: a

universal methodology and database for describing cultivars and evaluation

genetic relatedness. Rev. Plant. Molecular Biology, nr 25, p. 939-949.

126. TOMASSONE J., DERVIN C., MASSON J. P., 1993 - Biometrie:

Modelisation de phenomenes biologiques, Imprimerie Masson, Paris,

France.

127. TOMAZIC, IRMA, KOROSEC-KORUZA, Z., 1997 - Collecting and

describing the old grapevine cultivars Vitis vinifera L. in Primorje (Coastal)

winegrowing region), Research Reports, Biotechnical Faculty, University of

Ljubljana,Slovenia, p.113-120.

128. TOMAZIC, IRMA, AND ZORA KOROSEC-KORUZA, 2003 - Validity of

Phyllometric Parameters Used to Differentiate Locan Vitis Vinifera L.

Cultivars, Genetic Resources and Crop Evolution, Springer Netherlands,

Volume 50, Number 7 / November, p. 773-778.

129. TUDOR M., NICHITA A., GEORGESCU ELENA, PODEANU P.,

TUCULESCU GABRIELA, 1964 - Analiza climatului local din zona

Tîmbureşti, pe baza observaţiilor din perioada 1051-1963, Bul. Stiinţific al

Institutului Agronomic T. Vladimirescu, Craiova, Vol VII – Supliment, p. 51.

130. TÂRDEA, C., LILIANA ROTARU, M. MUSTEA, 1996 - Folosirea

codurilor si descriptorilor ampelografici la soiurile autohtone de viţã de vie.

Revista Cercet. Agron. în Moldova, vol. 3-4.

http://www.springerlink.com/content/102893/?p=aed6379c62b84e34a9e5054244412ff6&pi=0

248

131. TÂRDEA, C., LILIANA ROTARU, 1996 - Ampelografie vol II. Centrul de

multiplicare al Universităţii Agronomice şi de Medicină Veterinară, Iaşi.

132. TÂRDEA, C., LILIANA ROTARU, M. MUSTEA 1999 - Conservarea

diversităţii genetice la viţa de vie.

133. VOLPE B., 1990 - Ampelographic and taxonomic studies for varietal

defferetiation. Vigneviti, nr. 17, p. 27-32.

134. WALKER M. A., BOURSIQOUT J. M., 1992 - Ampelografic and

isoenzyme data correcting the mishaming of the grape rootstok SO4, at the

University of California, Davis. American Journal Enol. And Vitic., nr 43, p.

261-265.

135. WOLFE W.H., 1976 – Identification of the grape varieties bi isozimes

banding patterns. American Journal Enol and Vitic., nr 27, p. 68-73.

*** IPGRI. 1997. Descriptors for Grapevine (Vitis spp.). 2nd edition. IPGRI, Via delle

Sette Chiese 142, 00145 Rom.

*** IPGRI. 2004. Working Group on Vitis. Part I. Discussion and Recommendations.

First meeting – 12-14 June 2003 – Palic, Serbia and Montenegro.

*** HOTĂRÂRE nr.1.432 din 17 noiembrie 2005 - M.Of. nr. 1059/26 noi. 2005

privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole.

*** Code des caractères descriptifs de variétés et espèces de Vitis, 2007,

2- eme édition de la liste des descripteurs OIV.

*** www.oiv.int/ Rapport du Directeur Général sur la situation de la vitiviniculture

mondiale en 2007.

*** www.oiv.int /Situation et statistiques du secteur vitivinicole mondial

*** http//www.oniv.ro- Petre Călin Mocanu-Triumful vinurilor românesti din soiuri

autohtone.

*** http://www.genres.de/CF/eccdb/vitis/_cfm/introduction.cfm - European Vitis

Database

249

CURRICULUM VITAE

INFORMAŢII PERSONALE:

Nume: Mîndrila Gheorghiţa

Adresă: Loc. Craiova, Str. George Vîlsan, Bl. J2, Sc. 2, Ap. 5

Telefon: 0766554189

E-mail: [email protected]

Naţionalitate: Română

Data naşterii: 22. 08 1959

EDUCAŢIE ŞI FORMARE:

1966- 1974 - Şcoala Generala în loc. N. Balcescu, jud. Vilcea;

1974-1978 - Liceul Agroindustrial Dragasani;

1978-1982 - Facultatea de Horticultura – Uiversitatea din Craiova;

1997-2002 - Facultatea de Teologie din Craiova

2002 - Absolvit cursurile postuniversitare ale Departamentului pentru pregătirea a

personalului didactic, Universitatea din Craiova;

2005 - Absolvit Modulul de limba engleză – nivelul I - Organizat de Facultatea de

Litere din Craiova;

2005 -2008 – Doctorand la Scoala doctorală cu domeniul fundamental Stiinţe

agricole şi Silvice, domeniul Horticultură.

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:

1982 - 1983 – Inginer stagiar la Ferma pomicola Tepesti, Jud. Vilcea;

1983 - 1986 – Inginer şef de fermă la A.E.S.C.Valea Nucarilor, Jud. Tulcea;

1986 - 1994 - Inginer şef de fermă la A.E.S.C. Boureni, Jud. Dolj;

1994 - 2009 - Inginer - Laboratorul de Ameliorarea plantelor, Facultatea de

Horticultura, Universitatea din Craiova.

250

Colaborari la proiecte de cercetare:

1. Membru la Proiect nr. 105C/27.08.007 cu tema Identificarea,

conservarea si caracterizarea germoplasmei de Vitis vinifera ssp.

Sylvestris în regiunea de sud - est a Europei -- proiect finantat de Swedish

Biodiversity Centre prin Banca de gene Suceava, coordonator proiect, Klime

Beleski- Institute of Agriculture – Macedonia.

2. Membru la Grantul CNCSIS , cod 635, 2007-2008, Act adiţional la contractul

de grant 65GR/11.06.2008, tema 8 –Evaluarea, conservarea şi utilizarea

biodiversităţii în vederea îmbunătăţirii sortimentului viticol – alternativa

pentru o dezvoltare durabilă de calitate, director conf. univ. dr. ing. Cichi

Daniela Doloris.

3. Membru la Proiect nr. 787/10.09.2009 cu tema Identificarea,

caracterizarea şi conservarea soiurilor autohtone vechi de viţă de vie în

ţările din vestul Europe - proiect finantat de Swedish Biodiversity Centre

prin Banca de gene Suceava, coordonator proiect, Klime Beleski- Institute of

Agriculture – Macedonia.

Lucrări publicate:

1. BONEA DORINA, URECHIAN VIORICA, MINDRILA GHEORGHITA , 2000, -

The hidrous aspects of some of the corn hybrids cultivated at S.C.A. Şimnic,

Lucrările simpozionului “Agricultură şi alimentaţie-prezent şi perspectivă”,

U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, pag. 48-51, ISBN: 973-99991-4-x.

2. BONEA DORINA, ILICIEVICI S., MINDRILA GHEORGHITA , Constantinescu

Emilia, 2001, Rezultate privind capacitatea generală de combinare a unor linii

consangvinizate de porumb, Analele Universităţii din Craiova, vol. XXXI,

Lucrări ştiinţifice, ISSN: 1582-9391.

3. MINDRILA GHEORGHITA, CORNEANU MIHAELA, DORINA BONEA,

RODICA SOARE - Studiul descendenţelor M2 si M3 la susan. Analele

Universităţii din Craiova, vol.XXXIII, 2003, p. 47-50.

251

4. CORNEANU MIHAELA, G.C. CORNEANU, G.C. CORNEANU, CARMEN

CRISTEA, ROŞCA A., ŞTEFĂNESCU I., GHEORGHITA MINDRILA -

Preliminary aspects of the effects induced by the interaction depleded

deuterium water – electromagnetic field on in vitro organogenesis procvess in

Robinia pseudoacacia var. oltenica. The 10-th ICSI Conference”Progres in

Criogenics and Isotopes Separation”, Proceedings. Căciulata, România,

2004, p. 58-63.

5. CORNEANU MIHAELA, GHEORGHITA MINDRILA, G.C. CORNEANU,

CARMEN CRISTEA, P. ATIM,R. - The influence of humic acids and

magnetic fluids on shoot elongation and in vitro rooting processes in Prunus

avium L., Buletinul USAMV- cn, Seria Zootehnie si Biotehnologii, 2004, p.313-

318.

6. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, GHEORGHIŢA MINDRILĂ, 2007 -

Evaluarea unor însuşiri fenotipice la unele soiuri autohtone de viţă de vie -

Analele Universităţii din Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru, Editura

Universitaria, p. 301-304.


DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2008 - Descriptorii ampelografici

elementari la unele soiuri de viţă de vie autohtone - Analele Universităţii din

Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru, Editura Universitaria, p.141-

146.

8. AUREL POPA, MIHAI BOTU, MIHAELA CORNEANU, GHEORGHITA

MINDRILA, ANDY DUNOIU – Reserch on Vitis vinifera Ssp. Sylvestris

Presence in Several areales from Oltenia – Romania - Buletin USAMV, Cluj –

Napoca, 2009.


DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2009 – Variability of Same ampelometric

Features in Same Romanian Grapevine Sorts (Haiduc end Pandur), Buletin

USAMV, Cluj –Napoca, 2009.


COSTEA D. C., MÎNDRILĂ S., NIŢU TĂNŢICA, - Descriptori ampelografici cu

capacităţi discriminante utilizaţi în descrierea şi recunoaşterea soiurilor

vinifera - Analele Universităţii din Craiova, Agricultură, Montanologie,

Cadastru, Editura Universitaria, 2009.

252

CURRICULUM VITAE

PERSONAL DATES:

Name and Surname: Mîndrila Gheorghiţa

Home address: Craiova, George Vîlsan Street, Bl. J2, Sc. 2, Ap. 5

Mobile phone: 0766554189

E-mail: [email protected]

Nationality: Română

Birth Date: 1959 August 22

EDUCATIONAL BACKGROUND:

1966- 1974 - The Secundary School in N. Balcescu, Vilcea District;

1974-1978 - The Agroindustrial Highschool, Dragasani;

1978-1982 - The Faculty of Horticulture – University of Craiova;

1997-2002 - The Faculty of Theology din Craiova;

2002 - Post graduate training courses, Department for teaching training, University

of Craiova;

2005 - English language courses – 1-st level- Faculty of Letters, University of

Craiova.

PROFESSIONAL EXPERIENCE:

1982 - 1983 – In - training engineer, Tepesti Fruit-Growing Farm, Vilcea District;

1983 - 1986 – Farm Chief Engineer at A.E.S.C.Valea Nucarilor,Tulcea District;

1986 - 1994 - Farm Chief Engineer at A.E.S.C. Boureni, Dolj District;

1994 - 2009 - Engineer – The Laboratory for Plant Amelioration, Faculty of

Horticulture, University of Craiova.

253

Research Projects Collaboration:

1. Project member, Project no. 105C/27.08.007 on the topic Identifying,

preserving and characterizing Vitis vinifera ssp. Sylvestris germoplasm

in south-eastern Europe -- project financed by Swedish Biodiversity Centre

through Suceava Gene Bank, project coordinator, Klime Beleski- Institute of

Agriculture – Macedonia;

2. Grant member, CNCSIS Grant, code 635, 2007-2008, Additional Act to the

grant Contract 65GR/11.06.2008, theme 8 – Evaluating, preserving and

using biodiversity in order to improve vine sorts- the alternative for a

durable quality development, director reader dr. eng. Daniela Doloris Cichi;

3. Project member, Project no. 787/10.09.2009 on the topic Identifying,

characterizing and preserving old autochthonous vine sorts in western

Europe countries - project financed by Swedish Biodiversity Centre through

Suceava Gene Bank, project coordinator, Klime Beleski- Institute of

Agriculture – Macedonia.

Published works:

1. BONEA DORINA,URECHIAN VIORICA, MINDRILA GHEORGHITA , 2000, -

The hidrous aspects of some of the corn hybrids cultivated at S.C.A. Şimnic,

“Agriculture and Alimentation-Present and Perspective” Symposium,

U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, pg. 48-51, ISBN: 973-99991-4-x;

2. BONEA DORINA, ILICIEVICI S., MINDRILA GHEORGHITA , Constantinescu

Emilia, 2001, Results regarding the general combination potential of some

consanguinised corn lines, Annals of the University of Craiova, vol. XXXI,

Scientific papers, ISSN: 1582-9391;

3. MINDRILA GHEORGHITA, CORNEANU MIHAELA, DORINA BONEA,

RODICA SOARE - The Study of Sesame M2 and M3 Descendences. Annals

of the University of Craiova, vol.XXXIII, 2003, p. 47-50.

4. CORNEANU MIHAELA, G.C. CORNEANU, G.C. CORNEANU, CARMEN

CRISTEA, ROŞCA A., ŞTEFĂNESCU I., GHEORGHITA MINDRILA -

Preliminary aspects of the effects induced by the interaction depleded

deuterium water – electromagnetic field on in vitro organogenesis process in

254

Robinia pseudoacacia var. oltenica. The 10-th ICSI Conference ”Progress in

Criogenics and Isotopes Separation” , Proceedings. Căciulata, România,

2004, p. 58-63;

5. CORNEANU MIHAELA, GHEORGHITA MINDRILA, G.C. CORNEANU,

CARMEN CRISTEA, P. ATIM,R. - The influence of humic acids and magnetic

fluids on shoot elongation and in vitro rooting processes in Prunus avium L.,

USAMV Bulletin - cn, Zootechny and Biotechnologies Series, 2004, p.313-

318;

6. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, GHEORGHIŢA MINDRILĂ, 2007 –

The Evaluation of some phenotypical features with several autochthonous

vine sorts – Annals of the University of Craiova, Agriculture, Montanology,

Cadastre, Universitaria Publishing House, p. 301-304;


DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2008 - Elemetary Ampelographic

Descriptors with Some Autochthonous Vine Sorts – Annals of the University of

Craiova, Agriculture, Montanology, Cadastre, Universitaria Publishing House,

p.141-146;

8. AUREL POPA, MIHAI BOTU, MIHAELA CORNEANU, GHEORGHITA

MINDRILA, ANDY DUNOIU – Reserch on Vitis vinifera Ssp. Sylvestris

Presence in Several areales from Oltenia – Romania - USAMV Bulletin, Cluj –

Napoca, 2009;


DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2009 – Variability of Same Ampelometric

Features with Some Romanian Grapevine Sorts (Haiduc and Pandur),

USAMV Bulletin, Cluj –Napoca, 2009;


COSTEA D. C., MÎNDRILĂ S., NIŢU TĂNŢICA, - Ampelographic Descriptors

with Discriminating Features Used in Describing and Identifying vinifera sorts

– Annals of the University of Craiova, Agriculture, Montanology, Cadastre,

Universitaria Publishing House, 2009.

255

UNIVERSITY OF CRAIOVA

FACULTY OF HORTICULTURE

SUMMARY

OF THE DOCTORAL THESIS

THE STUDY OF THE MORPHOLOGICAL

CHARACTERISTICS AND OF THE

BIOTECHNOLOGICAL PROPERTIES

SPECIFIC TO SOME TYPES OF VINES ON

THE BASIS OF AMPELOMETRIC SYSTEMS

Thesis advisor:

Prof. dr. OLTEANU ION

Doctor’s degree candidate:

Eng. MINDRILA GHEORGHITA

256

CONTENTS

CHAPTER I. THE IMPORTANCE OF THE TOPIC……………………………….....5

1.1. Aspects regarding the present-day Romanian and international viticulture

development …………………………………………………………………………..…7

1.2. Vine culture on the Romanian territory………………………………………….…13

1.3. Romanian vine sorts – a precious treasure in point of genetic resources…………..20

CHAPTER II. PRESENT-DAY KNOWLEDGE ON VINE SORTS DESCRIPTION

AND IDENTIFICATION………………………………………………………………22

2.1. Research evolution in ampelography……………………………………………….22

2.1.1. Vine sorts classification systems………………………………………23

2.1.2. Description schemata………………………………………………….29

2.1.3. Vine sorts determiners…........................................................................33

2.1.4. Systems of characteristic codifying……………………………………37

2.2. Research evolution in ampelometry……………………………………...................48

2.3. Modern methods in identifying vine sorts…………………………………………..53

CHAPTER III. MATERIAL, OBJECTIVES AND METHODS………………………55

3.1. The biological material …………………………………………………………55

3.1.1.Variety description taken in study………………………………………..55

3.2. Research objectives………………………..………………………………………..65

3.3. Research methods.......................................................................................................65

3.3.1. The ampelometric method.................................................................................66

3.3.2. The method of ampelographic descriptors ………………………………….71

3.3.2.1. Morphological characteristics codifying.............................................73

3.3.2.2. Agrobiological features codifying.......................................................85

3.3.2.3. Technological properties codifying.....................................................88

3.3.2.4. Ampelometric descriptors codifying...................................................91

3.3.3. Variance Analysis....................................................................................................97

3.3.4. Main components analysis................................................................................99

CHAPTER IV. PERSONAL CONTRIBUTIONS……………………………………..100

4.1. Results regarding the evaluation of ampelographic descriptors for several old

Romanian vine sorts, in order to synchronize Romanian literature in the field and the new

international description methods....................................................................................100

4.1.1. Prioritary descriptors .................................................................................105

257

4.1.2. Ampelometric descriptors..................................................................................122

4.2. Results regarding the evaluation of the purity and typicality of Haiduc and

Pandur vine sorts, in order to preserve the authentic genetic material and to

identify new biotypes within these vine sorts..............................................................138

4.2.1. Vine variability…………………………………………………………...138.

4.2.2. Haiduc main morphological and agrobiological characteristics…………140

4.2.3. Pandur main morphological and agrobiological characteristics………… 142

4.2.4. The evaluation of the purity and typicality of the selected elites…………144

4.3. Descriptors with discriminating features.................................... ………………..163

4.4. Results regarding the evaluation of some phenotypical features with several

autochthonous vine sorts................................................................................................172

4 5. Ampelographic charts for autochthonous vine sorts according to the methodology

elaborated by OIV, UPOV and IBPGR……………………………………… …… …177

4.5.1. Selected Crâmpoşie ……………………………………………………......182

4.5.2. Braghină……………………………………………………………………185

4.5.3. Gordan..........................................................................................................188

4.5.4. Gordin……………………………………………………………………...191

4.5.5. Tămâioasă românească…………………………………………………….194

4.5.6. Negru moale…………………………………………………………….....197

4.5.7. Negru vârtos……………………………………………………….............200

4.5.8. Băbească neagră……………………………………………………………203

4.5.9. Fetească albă……………………………………………………….………206

4.5.10. Fetească neagră……………………………………………………………209

4.5.11. Fetească regală……………………………………………………….........212

4.5.12. Roşioară…………………………………………………………………...215

4.5.13. Coarnă albă………………………………………………………………..218

4.5.14. Coarnă neagră……………………………………………………………..221

4.5.15. Pandur ……………………………………………………………….........224

4.5.16. Haiduc…………………………………………………………………….227.

CAPITOLUL V. CONCLUSIONS …………………………………………………...230

CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAPHY………………………………………………….237

CURRICULUM VITAE - ROMANIAN …………………………………………….249

CURRICULUM VITAE - ENGLISH ………………………………………………..252

SUMMARY- ENGLISH ……………………………………………………………..255

258

THE IMPORTANCE OF THE TOPIC

In order to identify and describe various types of vines it is necessary to use a

common language all over the world. That would lead to a better management and

preservation of the existing vine genofund. Such an aim became a reality when

O.I.V, U.P.O.V. and I.B.P.G.R. elaborated a List of the descriptors specific to the

varieties and types of the Vitis genus, the second edition (2002); this represented an

almost complete adjustment of all the descriptors used in this respect.

The adding on the O.I.V. list of 18 ampelometric descriptors completes the

methodology of vine type description, at the same time reconsidering the

ampelometric method.

The usage of this method in describing and characterising vine types has

come into fashion since computer science and data processing have been

developing. Thus, there have been obtained many precious information on vine

types division into sort-groups, on their kinship degree and differentiation.

Nowadays, when in viticulture there are used more than 5,000 vine sorts

without considering interspecific hybrids and their synonymies (at least 40,000), the

necessity of choosing a complex identification and description methodology

becomes fully justified. The International Office of Vine and Wine elaborated a

resolution regarding the granting of the necessary support in order to continue the

efforts made to maintain the germplasm of the Vitis genus. It was pointed out the

necessity of identifying and differentiating all grapevine sorts and genotypes through

various methods. At the same time, a systematic collecting and storage of genetic

resources requires international cooperation and information standardisation.

RESEARCH OBJECTIVES

Our research made in the domain of the topic under discussion focused

mainly on old Romanian vine sorts which exist in the ampelographic collections of

SCDVV Drăgăşani and SD Tâmbureşti pertaining to the University of Craiova: the

traditional vine sort of the Drăgăşani Vineyard (Crîmpoşie, Gordan, Braghina and

Romanian Tămîioasă), other autochthonous sorts or sorts considered autochthonous

because they have been grown in Romania (Roşioară, Gordin, Negru moale, Negru

259

vârtos, Babească neagră, Fetească neagră, Fetească albă, Fetească regală, Coarnă

albă, Coarnă neagră). We also analysed Haiduc and Pandur vinesorts, created by

professors Aurel Zăvoi and Marin Gheorghiţă (University of Craiova) at S. D.

Tâmbureşti.

To reach the stated objectives, we established and followed the next

directions of reseach:

The evaluation of the elementary ampelographic descriptors specific to some

old Romanian vine sorts in order to synchronize Romanian literature on the

topic with the latest international description methods.

The evaluation of Haiduc şi Pandur vine sorts in point of their purity and

typicality in order to preserve authentic genetic material and to identify new

biotypes within these vine sorts;

The identification of the descriptors with discriminating features which can

prove useful in vine sorts identifying and describing;

The evaluation of some autochthonous vine sorts in point of their fenotypical

features;

Making up the ampelographic charts for some autochthonous vine sorts

according to the methodology elaborated by O.I.V., U.P.O.V. and I.B.P.G.R.

RESEARCH METHODS

The Ampelometric method constitutes the necessary primary data basis in

order to observe the ampelometric descriptors and to make the statistic

calculus.

The Ampelographic Descriptors Method (according to OIV descriptor list);

Variance Analysis Method which uses ampelometric measurements as

variables;

Main Components Analysis;

Direct Observations made within specific phenophases and by making a

comparison with referential vine sorts in order to adequately record the level

of expression of each feature;

Observations made by using a video camera stereomicroscope in order to

establish the presence and density of erect and prostrated rows of hairs.

260

RESULTS OBTAINED

In order to attain the first objective - the evaluation of the elementary

ampelographic descriptors specific to some old Romanian vine sorts – we

made a series of observations and measurements, each feature being recorded

according to ampelometric descriptors. Our conclusions are the following:

Elementary descriptors contribute to obtaining a quick vine sort

description, representing an important data base for their identification.

The description of autochthonous vine sorts according to the latest norms

adopted by international organisations will lead to a better management of

Romanian genetic vine patrimony.

Ampelometric descriptors complete vine sorts description through specific,

stable, genetically-determined parametres.

The second objective - The evaluation of Haiduc şi Pandur vine sorts in

point of their purity and typicality in order to preserve authentic genetic

material and to identify new biotypes within these vine sorts – was attained by

applying the simple variance analysis, using as variables the ampelometric character

of an adult leaf. For this purpose, 10 equally vigorous vines were marked and from

each vine there were prelevated 10 leaves located on the middle segment of the

offshoot, during the ripening phase. The offshoots had the same development and

insertion level.

We made a series of measurements according to the ampelometric

characteristics listed among O.I.V. descriptors:

1. Median main nervure length N1;

2. Lateral upper main nervure length - N2;

3. Lateral lower main nervure length - N3;

4. Lower secundary nervure length – N4;

5. The size of the angle between N1 and N2- α;

6. The size of the angle between N2 and N3 – β;

7. The size of the angle between N3 and N4 – γ;

8. The size of the angle between N3 and the tangent: petiole point - N5 extremity;

9. The distance between the petiole point and the base of the upper lateral sine-d1;

10. The distance between the petiole point and the base of the lower lateral sine - d2;

261

11. The number of teeth between N2 and the first secundary nervure;

12. The distance between N2 and its first main nervure.

The following statistic indices were calculated: the mean, the variance, the

standard deviation, the variation index. After analysing the significance of differences

we drew the following conclusions:

H4, H8, P6 and P9 elites may constitute new biotypes and may be analysed

in order to further evaluate their agrobiological characteristics.

H1,H3, H7, P2, P4 and P7 elites don’t show any difference in relation to the

general average, representing an essential material for vine sorts

multiplication and authenticity maintainance.

The variation index was higher than 30%, only in case of P5, considering the

feature The number of teeth between N2 and the first secundary nervure, the

samples maintaining within homogeneity limits and being representative for

the elements under study.

The third objective consisted in Identifying morphological characteristics

which can be codified and used in identifying and describing vine sorts. These

characters concern the tendril, the petiole and the flower.

1. The tendril represents a vine sort identifying element, its relevant

characteristics being the ramification degree, fluffiness and color. The

observations are to be made during the flowering period.

Considering their ramification, tendrils can be bifurcated, trifurcated or they

can have other forms, the notations being 1, 2 and 3 corresponding to the

three variants.

With some vine sorts, tendril fluffiness represents a strong recognition

characteristic and can be noted as follows: 1- glabrous; 2 - hairy; 3 - fluffy.

As with other organs, tendril color can be simple, uniform, made up of two

basic colors, or having spots or other nuances overlapping the basic color. To

simplify the notations, there can be made three classes, depending on the

predominant color: 1 – for the uniform green color; 2- for the reddish green; 3- for the

copper color and 4 – for the violet color.

2. The leaf petiole can also offer indications for vine sort identification. The

main characteristic is represented by the length measured in relation to the length of

262

the main nervure, according to the O.I.V.descriptors list. Apart from this feature, we

can also notice the color, the striation, the hairs and the average petiole length.

The color can vary from light green to purple, depending on the presence and

intensity of the anthocyanic coloring. The codification could be made either by noting

with 1- the feature absent or green and with 9 – the feature present or red, or by

noting color intensity with 1-green, 2-winy red, 3- purple.

The petiole surface can be either smooth or striated, the numbers 1 and 9

representing the presence of the striations and their absence respectively.

The petiole hairiness can be classified into three types noted as follows: 1-

glabrous, 2-hairy and 3 –fluffy.

The petiole length. To synchronize with the presentday notation system the

contiguous classes can be cumulated and noted as follows: 1,3,5,7 and 9.

3. The flower. The flowering phenophase arouses a special interest for vine sorts

identification and description. Though limited in time for a certain sort (10-14 days), it

was given a lot of attention by ampelographs such as P. Bolgarev (1928); D.I.

Sosnovski and L.S. Mirimanova (1928) made vine sorts classifications, using flower

elements as a basic criterion.

Most specific features are encountered when analysing the next flower

characteristics: the morphological type; petal opening way; stamen length and

stamen position in relation to the flower axis.

The morphological type. With most vine sorts, the flower is type 5. There are

also sorts which displays a flower isomorphism, with stamens and petals type 4, 5

and 6, but also sorts having a certain predominant type, this being a potential

distinctive characteristic.

Petal Opening Way. During flowering, the petals detach starting from the base,

like a hood. Usually, the corolla is falling, leaving the stamens free, but there are also

cases with cleistogamous flowering, the corolla remaining on the flower till after

flower producing (Tămâioasă românească). This phenomenon is easily noticeable

even from the distance, the inflorescence becoming brownish after the flowering.

Another way of petal opening, considered to be an anomaly (Gh. Constantinescu

1935, 1940), is the star –flower. Its petals open from the top not typically, like a hood.

The corolla has pulpy, longitudinally hollowed petals on its upper side. This type of

flower was encountered at a biotype of the Braghină vine sort and could represent

an important characteristic in discovering new forms.

263

Stamen Length – It varies from 1,5 to 5 mm ; stamens are considered short if

they are less than 2,5 mm, medium between 2,6 and 3,5 mm and long if they are

more than 3,5 mm length. After analysing the stamen length for 170 vine sorts

cultivated in our country, Gh. Constantinescu and his collaborators (1952) mention

that for 80% of the studied vine sorts the stamen length ranges between 3 and 4

mm.

The stamen position in relation to the flower axis displays an important

ampelographic characteristic. After the petals fall, the filaments lean outwardly at a

45 degree angle and the female function flowers re-curve downwards, bringing the

anthers to the lower part of the receptacle, a characteristic typical to this type of

flowers.

There are vine sorts with female function flowers, whose stamens incline at a 90

degree angle, without re-curving. It implies that the morphological type is not always

connected to the functional type. This characteristic, together with the others

referring to flower morphology, can help differentiating among new biotypes or

among vine sorts which are very similar from the point of view of the other

characteristics in the phase under discussion.

The characteristics to be codified have a low variation degree within the

same vine sort and are not influenced by environmental conditions.

The vine sorts presented as having these characteristics can be

considered as reference sorts from the perspective of those

characteristics.

The evaluation of certain phenotypical characteristics with some

autochthonous vine sorts was made by using the methods specific to the field,

taking into consideration O.I.V. (International Office of Vine and Wine), U.P.O.V.

(International Union for the Protection of New Varieties of Plants), I.B.P.G.R.

(International Board for Plant Genetic Resources) and I.C.V.V. Valea Călugărească

regulations. The ampelometric measurements were made during the period between

fruit-bearing and ripening. The samples were represented by 10 adult leaves per

vine sort, leaves placed in the middle segment of the offshoot, above the grape. 21

ampelometric variables were determined: the length of the main nervures (N.m.;

N.l.s.; N.l.i.;N.l.t.); the angles made by the main nervures (α,β,γ); Σ α+β, Σ α+β+γ); the

length and width of the leaf lamina; the distances between the base of the lateral

sines and the petiole point ( d1 , d2 ); the ratio between the length and the width of the

264

leaf lamina (r L/l); the ratio between (superior, inferior and tertiary) lateral nervures

and the length of the median nervure ( A= L n.l.s./L n.m.; B = L n.l.i./L n.m.; C = L

n.l.t./L n.m.); the ratio between the distances at the base of the lateral sines and the

length of the nervure which supports the sines (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.); the petiole

length.

The statistic ampelometric data processing was made by using the Microsoft

Excel 2003 software and appealing to the method of the analysis into main

components.

The purpose of the analysis into main components is to present the information

contained in the ampelometric matrices in a graphic form (the circle of correlations,

the plane determined by the main components), to be able to express the fact that

the closer two elements or two variables are in these graphic representations, the

more similar they are. To demonstrate that, we first calculated the correlation matrix

between the variables based on Pearson correlation coefficient.

Pearson correlation coefficient correesponds to the classical linear correlation

coefficient. Its value ranges between -1 and 1 and expresses the degree of linear

correlation between two variables. The square value of Pearson correlation

coefficient gives a hint about the influence of one characteristic on the variability of

another. P values calculated for each coefficient allow us to test the null hypothesis-

the coefficients are not significantly different from 0.

Analysing the correlation matrix for the vine sorts under study, the conclusion

was that the majority of significant correlations (58.8 %) had been registered for the

following variables: the length of the lower lateral nervures, the length of the tertiary

lateral nervures and the leaf lamina length. The fewest significant correlations had

been registered for the variables: the size of the beta angle (the angle between lower

and upper lateral nervures), the ratio between the length and the width of the lamina

and the ratios between the distances at the base of the lateral sines and the length

of the nervure which supports the sines (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.).

As far as the determination of the values and vectors specific to variables are

concerned, within the space created by the main components, we notice that the

inertia percentage of the first two main components is 67, 34 %, of which 48,11 % on

axis 1 and 19,23 % on axis 2. The analysis of the correlation circle leads to the

conclusion that the highest values of the correlation coefficient on axis 1 (the

correlations are significantly positive for α = 0,05) are registered for the variables

265

which define the leaf lamina size - length (0,916), NLI( 0,887) ; NLT (0,876)- but also

the depth of the sines.

The analysis of the sorts (individuals) coordinates on the main axes is of

interest from the point of view of the contribution that these vine sorts had in defining

the main components. After analysing the data we have gathered, we may conclude

that in defining the main component number 1, the prominent contribution was that of

Crâmpoşie (49,808%) and Călina (15, 348%) vine sorts. The main component

number 2 was predominantly defined by Novac (26,989 %) and Băbească neagră

(23,801) vine sorts.

The applying of the analysis into main components in ampelometry

opens new perspectives in defining and specifying the ampelometric

descriptors to be used in order to describe and identify vine sorts.

The inertia percentage of the first two components is 67, 34 %, of

which 48,11 % corresponds to the first component and 19,23 % to the

second component.

The bidimensional representation of the plane determined by the main

components evinces the linear connections among the 21 variables

analysed for 16 vine sorts.

The making of ampelometric charts for the autochthonous vine sorts

under study was based on giving each characteristic the adequate notation,

reflecting the registered observations and determinations. For this purpose, the

choice of the biological material, the manner of discussing the expression of the

characteristics and also the period in time when observations were made depended

on the instructions found in O.I.V. Descriptor List, the second edition. The

observations on the offshoot top, on tendrils, on young leaves and offshoots were

made during the flowering period. To notice the characteristics of the mature leaf, the

observations and measurements were made in July - August (the ripening phase).

The grape was studied when fully mature. For each characteristic there were studied

a number of 10 healthy organs, with the same development and insertion level.

To give the adequate notation, for quantitative characteristics we used the

mean values specific to three successive years (2006, 2007 şi 2008) to diminish the

variations due to weather conditions.

266

Ampelographic charts constitute an important data base in the process

of computer procesing vine sort identification.

The synchronisation with international methodology in describing vine

sorts is an element which helps evaluating the real biodiversity specific

to Vitis vinifera species, by eliminating the synonymies and the

confusions generated by the existence of a multitude of biotypes within

the same vine sort.

The vine sorts for which ampelographic charts were made can be used

as reference sorts in vine sort identification within the collections and

plantations where they exist, taking into account that the vine sorts

mentioned in O.I.V. are seldom encountered in our country.

Date post:	28-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	bogdan-toma
View:	1,564 times
Download:	6 times

STUDIUL CARACTERELOR MORFOLOGICE ŞI AL ÎNSUŞIRILOR BIOTEHNOLOGICE, LA UNELE SOIURI DE VIŢĂ DE...

Documents