Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 1/2003 143 Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului Cârstea Felicia Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori Program de masterat Finanțe Corporative, Anul I Academia de Studii Economice din București [email protected]Dascălu Laura Andreea Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori Program de masterat Finanțe Corporative, Anul I Academia de Studii Economice din București [email protected]Coordonatorul lucrării Prof.univ.dr. Vintilă Georgeta Rezumat. Măsurarea cotei efective de impozitare a profitului companiilor a constituit și constituie în continuare un subiect de interes deosebit atât pentru economiști, cât și pentru cei ce elaborează și pun în aplicare politica fiscală. Lucrarea de față realizează o trecere în revistă a literaturii de specialitate din domeniu, a rezultatelor obținute de către o multitudine de autori în cercetări privind cei mai relevanți factori de influență ai cotei efective de impozitare, conceptele de planificare fiscală și responsabilitate socială corporatistă și evoluția impozitării efective în țări din Uniunea Europeană, Asia și în Statele Unite ale Americii, precum și o analiză a factorilor de influență ai ratei efective de impozitare în România prin intermediul unei regresii multiple cu date de tip panel dintr-o bază inițială de 78 de companii listate la Bursa de Valori București, pe baza situațiilor financiare ale acestora din perioada 2008-2011. Cuvinte – cheie: cota efectivă de impozitare a profitului; cota statutară; planificare fiscală; analiză sectorială; factori de influență. Clasificare JEL: H21; H22; H25. Clasificare REL: 3C; 8K; 9D. 1. Introducere Interesul pentru determinarea unei cote efective de impozit pe profit decurge din faptul că utilizatorii situaţiilor financiare sunt interesaţi de rata efectivă de impozitare, deoarece impozitarea profiturilor poate avea un efect semnificativ asupra rentabilităţii unei firme, prin faptul că impozitul pe profit se scade din rezultatul brut pentru determinarea profitului net, precum şi asupra fluxurilor de numerar, dat fiind faptul că impozitul pe profit reprezintă o cheltuială monetară care afectează trezoreria întreprinderii printr-o ieşire de numerar (Bauman, Schadewald, 2001). Un aspect interesant, adesea studiat în literatura internaţională, îl reprezintă legătura dintre cota efectivă de impozit pe profit şi anumite caracteristici specifice ale întreprinderilor,
Transcript
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
143
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a
profitului
Cârstea Felicia
Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori
De asemenea, literatura recentă analizează concepte cum ar fi planificarea fiscală,
managementul fiscal, stimulente pentru managerii care dezvoltă strategii pentru reducerea
poverii fiscale, și influența acestora asupra cotei efective de impozit pe profit.
Un alt aspect de actualitate care își pune amprenta asupra companiilor în ansamblu, și
implicit asupra impozitului efectiv suportat de către acestea, este responsabilitatea socială
corporativă. Aceasta, pe lângă îmbunătățirea imaginii firmelor și creșterea nivelului de trai,
poate duce la o deducere fiscală mai mare, și deci la o cotă efectivă de impozit pe profit mai
mică.
Cercetarea în domeniul evitării sau diminuării plății impozitului pe profit este un
subiect de interes pentru autoritățile fiscale, acționari, și publicul larg. Publicul are interesul
de a şti dacă o societate este “un bun cetățean” și îşi plăteşte "cota sa echitabilă" de taxe,
deoarece acestea sunt distribuite în mare parte către infrastructura guvernamentală și către
programe sociale de care populația ar trebui să beneficieze.
Lucrarea este structurată în două părți. Prima dintre ele cuprinde o analiză a literaturii
de specialitate din domeniu, a factorilor de influență ai cotei efective de impozitare, a
conceptelor de planificare fiscală și responsabilitate socială corporatistă și a evoluției
impozitării efective în țări din Uniunea Europeană, Asia și din Statele Unite ale Americii.
Cea de-a doua parte cuprinde o analiză a factorilor de influență ai ratei efective de
impozitare pe o bază inițială de 78 de companii listate la Bursa de Valori București, prin
intermediul situațiilor financiare ale acestora din anii 2008-2011.
2.Stadiul cunoașterii
Cota efectivă de impozit pe profit capătă sens în condiţiile diferenţei dintre rezultatul
contabil şi rezultatul fiscal al unei întreprinderi. Ca urmare, cota efectivă de impozitare va fi
analizată, la rândul ei, în raport cu cota statutară de impozit prevăzută în reglementările fiscale.
Cota efectivă de impozit pe profit reprezintă o măsură a presiunii fiscale a întreprinderii,
deoarece aceasta exprimă cota de impozit plătită la profitul companiei şi sintetizează efectele
cumulative ale facilităţilor fiscale acordate de autorităţile fiscale. Existenţa acestor facilităţi
fiscale conduce la rate efective de impozit pe profit mai mici decât cele statutare.
Buijink et al. (2002)1 au realizat un studiu asupra cotelor efective de impozitare la
nivelul companiilor din statele membre ale Uniunii Europene, pe parcursul a 7 ani, în perioada
1990-1996. S-a dorit compararea cotelor efective cu ratele statutare de impozitare.
Se identifică trei modalități de determinare a cotei efective de impozitare:
1. Cheltuieli cu taxe și impozite / Profitul înainte de impozitare;
2. Cheltuieli cu taxe și impozite / Cifra de afaceri netă;
3. [Cheltuieli cu taxe și impozite – (Alte taxe și impozitet – Alte taxe și impozitet-1)] /
Profitul înainte de impozitare.
Cercetarea s-a realizat pe o serie de date cuprinzând companii din 15 state membre ale
Uniunii Europene, ajungându-se la un panel de 2118 companii pe 7 ani pentru prima
modalitate de calcul a ratei efective de impozitare, 2083 de companii pe 7 ani pentru a doua
modalitate de calcul și 1393 de companii pe 6 ani pentru cea de-a treia modalitate.
Cota statutară medie de impozitare a profitului se află între 30-50%, cele mai mari rate
observându-se în Italia, Germania și Belgia, în timp ce ratele mai scăzute se regăsesc în
Grecia, Suedia și Irlanda.
1Buijink, W., Janssen, B., Schols, Y. (2002), „Evidence of the effect of domicile on corporate average effective tax rates in the European
Union”, Journal of International Accounting, Auditing & Taxation, no. 11, pp. 115–130.
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
145
După calcularea ratei medii efective de impozitare se pot observa diferențele dintre
aceasta și rata statutară, la nivelul țărilor analizate. Cea mai mare diferență (de 22,1 puncte
procentuale) se constată la nivelul Portugaliei, fiind urmată de acelea înregistrate în Belgia și
Austria. În schimb, diferențele cele mai mici se regăsesc în cazul Suediei (1,07 puncte
procentuale) și Franței (1,88 puncte procentuale).
Rezultatele principale arată că furnizarea de stimulente fiscale, atât cele permanente,
cât și cele temporare, diferă în mod substanțial între statele membre ale UE și aceste
stimulente fiscale nu au efect de egalizare a sarcinilor reale de impozit pe profit în UE; cotele
efective de impozit pe profit diferă mai mult decât ratele de impozitare statutare între statele
membre ale UE.
Conceptul de cotă efectivă de impozitare marginală este întâlnit în articolul “Do
countries compete over corporate tax rates?” publicat de către Devereux et al. (2008)2.
Această lucrare investighează dacă țările OCDE concurează unele cu celelalte în ceea ce
priveşte impozitul pe profit și dacă astfel de concurențe pot explica scăderea ratelor de
impozitare statutare între anii 1980 și 1990. Autorii dezvoltă un model în care firmele
multinaționale îşi stabilesc nivelul capitalurilor ca răspuns la o rată efectivă de impozitare
marginală, și în același timp selectează locația pentru profitul lor ca răspuns la diferențele
dintre ratele de impozitare statutare.
Guvernele se angajează astfel într-o concurență fiscală bidimensională: ele concurează
simultan în privinţa cotelor efective de impozitare marginale pentru capital și în privinţa
ratelor statutare pentru profit. Se estimează parametrii funcțiilor de reacție cu ajutorul datelor
din 21 de țări între 1982 și 1999. Astfel, au fost găsite dovezi că țări concurează în ambele
măsuri, și, mai mult, că pantele estimate ale funcțiilor de reacție sunt în concordanță cu
previziunile teoretice. Aşadar - în conformitate cu modelul autorilor - dovezi ale interacțiunii
strategice sunt prezente numai între economiile deschise (adică cele fără control al capitalului).
Ratele medii legale implicate de modelul empiric descresc în mod substanțial pe parcursul
perioadei, în conformitate cu scăderi ale ratelor legale reale. Reducerile ratelor de impozitare
pot fi explicate aproape în totalitate de concurența mai intensă generată de relaxarea
controlului asupra capitalului.
Adhikari et al. (2006)3, într-un studiu la nivelul companiilor din Malaezia, analizează,
în special, legătura dintre procesele politice și rata efectivă de impozitare. S-a dorit această
abordare, deoarece Malaezia este un stat în curs de dezvoltare, bazată pe relația cu
capitalismul.
În acest sens, a fost luată în considerare o bază de date pe o perioadă pe 10 ani (1990-
1999), ajungându-se la studiul a 257 de firme din Malaezia. Ecuația de regresie a luat în
considerare variabile folosite în majoritatea modelelor, la care s-au adăugat un indicator al
conexiunilor politice, previziunile de creștere a companiei și o variabilă dummy care reflectă
efectul sectorului în care activează firma.
Pentru a reda conexiunile politice au fost folosite două variabile proxy. Prima dintre
ele reprezintă procentul pe care îl deține capitalul de stat într-o firmă, iar cea de-a doua este o
variabilă dummy care indică dacă directorul companiei sau acționarul majoritar are sau nu
legături informale cu politicienii aflați la guvernare.
S-a găsit o legătură semnificativă statistic negativă între ETR și conexiunile politice.
Firmele cu conexiuni politice platesc impozite efective la un nivel semnificativ mai mic decât
celelalte. Cercetările sugerează că legăturile politice sunt un factor determinant semnificativ al
2Devereux, M.P., Lockwood, B., Redouano, M. (2008), „Do countries compete over corporate tax rates?”, Journal of Public Economics, no. 92, pp. 1210–1235. 3Adhikari, A., Derashid, C., Zhang, H. (2006), „Public policy, political connections and effective tax rates: Longitudinal evidence from
Malaysia”, Journal of Accounting and Public Policy, No. 6, pp. 574-595.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
146
ratei efective de impozitare și impactul acestora ar trebui să fie luat în considerare. Rezultatele
sunt conforme cu bine cunoscutul fapt că guvernul malaezian susține diferite companii prin
diminuări ale impozitelor.
În altă ordine de idei, Abdul Wahab şi Holland (2012)4 analizează planificarea fiscală,
guvernanţă corporativă și valoarea capitalurilor proprii în cadrul firmelor din Marea Britanie.
Planificarea fiscală de către firme este o activitate extrem de importantă. După taxele
de audit, servicii fiscale legate de taxe sunt cea mai mare sursă de venit pentru firmele de
contabilitate din Marea Britanie. Planificarea fiscală are un impact foarte mare, fiind
principala sursă a diferenței de impozit pe profit între firmele mari. În mod tradițional,
planificarea fiscală a fost privită ca un avantaj pentru acționari, care beneficiază prin
intermediul unor câştiguri mai mari după impozitare. Desai și Dharmapala (2006) susțin că,
atunci când exista o asimetrie de informație între manageri și acționari cu privire la
planificarea fiscală, acesta poate facilita efecte cum ar fi manageri care acționează în interesul
lor propriu, rezultând o asociere negativă între planificarea fiscală și valoarea firmei. Folosind
un eșantion de firme britanice în perioada 2005-2007 și date obţinute din Standardul
Internațional de Contabilitate referitoare la impozitul pe profit (IASB, 2010), această lucrare
evidenţiază o astfel de relație negativă. Lucrarea contribuie la stabilirea participanţilor care
hotărăsc că e necesară planificarea fiscală şi care beneficiază în urma acesteia. Concluziile
obţinute au relevanță directă pentru acționari și pentru administrațiile fiscale în monitorizarea
și controlul activităților firmelor de planificare fiscală.
Contribuția lucrării are patru mari implicaţii. În primul rând, într-un context de atenție
sporită cu privire la activitățile de planificare fiscală ale firmelor, aceasta oferă perspective în
ceea ce priveşte comportamentul și răspunsul acționarilor. În al doilea rând, prin utilizarea
datelor disponibile în temeiul IAS 12 Impozitul pe profit (IASB, 2010), această lucrare
folosește date fiscale defalcate pentru a testa efectele diferențiate pe diferite tipuri de
planificare fiscală. În al treilea rând, deși influența moderatoare potențiala a guvernanței
corporative în relația dintre planificarea fiscală și valoarea capitalurilor firmelor a fost
examinată în alte studii, analiza factorială este utilizată pentru a genera variabile proxy care
surprind structurile de guvernanță corporativă. În al patrulea rând, analiză este efectuată pe o
perioadă de trei ani, prin urmare, ia în calcul faptul că structura activităților de planificare și
atitudinea față de planificarea fiscală poate varia în timp.
Autorii au ajuns la concluzia că planificarea fiscală nu este apreciată de către acționari
și că de fapt duce la reducerea valorii capitalurilor. Acest rezultat este în concordanță cu unele
rezultate obţinute anterior bazate exclusiv pe cercetare în SUA. Cu toate acestea, spre
deosebire de constatările din SUA ale Desai și Dharmapala (2009) și Wilson (2009),
mecanismele de guvernanță corporativă nu par să modereze costurile asociate cu planificarea
fiscală. Există două explicații posibile: în primul rând, în Marea Britanie mecanismele de
guvernanță corporativă sunt ineficiente, sau în al doilea rând, nu există suficiente informații
fiscale aferente puse la dispoziție pentru un mecanism de control care să opereze în sensul
evidenţierii acestei deficiențe pentru acționari. Aceste diferențe sugerează că cercetătorii ar
trebui să acorde o atenție sporită la diferențele instituționale și politice care există între țări
atunci când interpretează rezultatele cercetărilor.
Armstrong, Blouin şi Larcker (2011)5 se axează peconceptul de stimulente pentru
planificarea fiscală. Se analizează dacă stimulentele oferite celor care se ocupa de taxe sunt
4Abdul Wahab, N.S., Holland, K. (2012), „Tax planning, corporate governance and equity value”, The British Accounting Review, no. 44, pp. 111-124. 5Armstrong, C.S., Blouin, J.L., Larcker, D.F. (2012), „The incentives for tax planning”, Journal of Accounting and Economics, no. 53, pp.
391–411.
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
147
asociate cu un nivel mai scăzut al cotelor efective de impozitare, sau cu un ecart mai mare
între profitul contabil şi cel impozabil.
În culegerea datelor, se observa că deşi membrii executivi care sunt responsabili de
calculul şi plata taxelor au controlul asupra uneia dintre cele mai importante ieşiri de bani şi
uneia dintre cele mai mari cheltuieli, nu se cunosc date despre modul în care aceştia sunt
compensaţi. Aşadar, este analizată mai degreaba legătura dintre stimulentele primite de către
cei care conduc departamentul care se ocupa cu taxele şi amploarea planificării fiscale din
cadrul companiilor, însă aceasta nu poate fi observată exact, aşa că rezultatele includ erori de
măsurare. Tot ce se poate afirma cu siguranţă este faptul că între mărimea stimulentelor celor
care se ocupa de planificarea fiscală şi cota efectivă de impozitare pentru companie exista o
relaţie negativă.
Un alt articol ce are ca subiect planificarea fiscală este cel al autorilor Md Noor et al.
(2010)6, care examinează cotele de impozitare efective ale societăților malaysiene publice
listate la Bursa Malaezia în timpul regimurilor fiscale bazate pe sistemul de evaluare oficială
și cel de autoevaluare.
Obiectivul lucrării este de a evalua nivelul cotelor efective de impozitare în cele două
situaţii. Pentru a atinge obiectivul, acest studiu folosește date centralizate dintr-un eșantion de
316 societăți în anii 1993 - 2006. La ceea ce priveşte regimul fiscal, perioada de anchetă este
împărţită în două, anii 1993 - 2000 reprezentând sistemul de evaluare oficială, iar perioada
2001 2006 reprezintă sistemul de autoevaluare. Acest studiu constată că în cadrul companiilor,
cotele efective de impozitare sunt mai mici decât ratele de impozitare statutare în ambele
regimuri fiscale.
Mai mult decât atât, acest studiu relevă faptul că în cadrul sistemului fiscal de
autoevaluare, cota efectivă de impozitare este mai mică decât cea din cadrul sistemului de
evaluare oficială. În plus, acest studiu analizează de asemenea factorii determinanți ai cotelor
efective de impozitare corporative în timpul ambelor regimuri. Rezultatul susține teoria
costurilor politice, care sugerează faptul că societățile mai mari suporta cote efective de
impozitare mai mari. De asemenea, cotele efective mai mici sunt semnificativ legate de efecte
de levier mai mari, investiții mai mari în active fixe și mai mici în stocuri. Acest studiu
constată, de asemenea, că societățile cu o rentabilitate mai mare a activelor au cote efective de
impozitare mai mici. Mai mult, rezultatele indică faptul că întreprinderile din sectoarele de
comerț, servicii, și cele din construcții se confruntă cu cote mai mari. În general, acest studiu
explică impactul stimulentelor fiscale asupra cotelor efective de impozitare și nominalizează
determinanți ai cotelor efective corporative.
Huseynov şi Klamm (2012)7 analizează modalităţile de evitare sau mai bine zis
micşorare a taxelor suportate de către o companie, managementul fiscal şi responsabilitatea
socială a corporaţiilor.
Acest studiu analizează efectul a trei măsuri de responsabilitate socială a
întreprinderilor (CSR) - guvernanţă corporativă, mulţimea și diversitatea modalităţilor de
reducere a taxelor, în firmele care folosesc servicii fiscale furnizate de către auditori. Acesta
este unul dintre primele studii în care este formulată o relaţie empirică între evitarea taxelor,
gestiunea fiscală și literatura referitoare la acţiunile legate de responsabilitate socială
întreprinse de către companii. Prin separarea punctele forte și a preocupărilor pentru fiecare
tip de măsură CSR, autorii încearcă să analizeze efectele negative şi social pozitive ale unei
firme ce desfăşoară acțiuni privind reducerea poverii fiscale suportate. De asemenea, aceştia
6Md Noor, R., Fadzillah, N.S.M., Mastuki, N.A. (2010), “Corporate Tax Planning: A Study On Corporate Effective Tax Rates of Malaysian Listed Companies”, International Journal of Trade, Economics and Finance, Vol. 1, no. 2, pp. 189-193. 7Huseynov, F., Klamm, B. (2012), “Tax avoidance, tax management and corporate social responsibility”, Journal of Corporate Finance,
no.18, pp. 804-827.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
148
au găsit dovezi suplimentare că CSR influențează cuantumul taxelor şi impozitelor plătite prin
împărțirea firmelor în portofoliile bazate pe niveluri de CSR. Descoperirile sugerează că
studiile viitoare privind reducerea poverii fiscale a unei întreprinderi și managementul fiscal
ar trebui să includă conceptul de CSR.
Literatura de specialitate privind responsabilitatea socială corporativă (de exemplu
indicele de responsabilitate socială corporativă și o variabilă dummy care ia în considerare
raportarea de pierderi de către companie se obține un coeficient de determinație ajustat de
28%. Coeficientul indicelui de responsabilitate socială este negativ, așa cum ne-am fi așteptat,
însă acesta nu este semnificativ statistic.
Lipsa unei corelaţii între agresivitatea fiscală şi responsabilitatea socială corporativă ce
rezultă în urma analizei de regresie poate fi explicată nu numai pe seama lipsei unui
comportament fiscal agresiv al corporaţiilor româneşti, prin prisma reglementărilor fiscale din
perioada analizată, cât şi pe seama interesului slab manifestat pentru acţiunile de
responsabilitate socială corporativă, cu menţiunea că, în România, acest concept a fost
introdus abia la începutul anilor 2000, mai ales la nivelul corporaţiilor multinaţionale care
promovau concepte şi produse inovatoare.
Cu privire la influența impozitării asupra deciziei de investire la nivelul companiei,
Becker et al. (2006)9 au realizat o cercetare empirică pe cazul Germaniei, luând în considerare
variația ratei efective marginale de impozitare, profitabilitatea, dimensiunea companiei,
8Vintilă, G., Armeanu, D., Filipescu, M., Moscalu, M., Lazăr, P., (2012), “Studiu privind corelația politică fiscală – responsabilitate socială corporativă”, Economie teoretică și aplicată, Vol. 19, No. 4, pp. 3-14. 9Becker, J., Fuest, C., Hemmmelgarn, T. (2006), „Corporate tax reform and foreign direct investment in Germany – Evidence from firm-level
data”, CESifo Working Paper, No. 1722.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
150
activele non-financiare, gradul de îndatorare, numărul de angajați, numărul de investitori și
vânzările ca factori de influență asupra investițiilor.
S-a luat în considerare perioada 1996-2003, pentru a surprinde efectele reformei
fiscale din 2000. Această reformă a implicat reduceri substanțiale ale impozitelor și lărgirea
bazei de impozitare a profitului companiilor. Obiectivul reformei fiscale din 2000 a constat în
atragerea investițiilor străine, pentru a favoriza creșterea economică și pentru a diminua rata
crescută a șomajului.
În perioada 1996-2000, o reducere a ratei marginale efective de impozitare cu 10
puncte procentuale conduce la creșterea investițiilor nete cu un punct procentual. Pe cazul
analizat, în condițiile unui nivel al investițiilor în jur de 7,5% și o rată marginală efectivă de
impozitare de 52%, elasticitatea investițiilor la rata efectivă este de aproximativ -0,7.
Pe baza datelor calculate de autori, se constată o scădere considerabilă a ratei
marginale efective de impozitare de la peste 50% înainte de reformă, la sub 40% după reformă.
Firmele înregistrează rate mari de creștere și nivelul datoriilor scade ușor. Nivelul investițiilor
a scăzut de la 7,5% din capital înainte de reformă, la 3,7% după reformă.
Un studiu mai vechi asupra ratei efective de impozitare scoate în evidență factori de
influență a acesteia precum dimensiunea firmei, profitabilitatea structurii capitalului și a
activelor.
Deciziile de finanțare și de investire sunt strâns corelate cu dimensiunea firmei și
totodată se confruntă cu diferite tratamente fiscale, astfel că mărimea firmei poate influența
nivelul impozitării. De asemenea, există elemente de capital și de activ supuse unor impozitări
diferite, astfel că și structura capitalului și a activului poate conduce la modificări ale ratei
efective de impozitare la nivelul companiei.10
Pentru realizarea studiului empiric s-au luat în considerare un panel cu 823 de firme
din Statele Unite ale Americii pentru perioada 1982-1985 și un panel cu 915 firme pentru
perioada 1987-1990. Nu a fost luat în considerare anul 1986, doarece acesta a fost caracterizat
de o reformă fiscală. Modelul de regresie a avut ca variabilă dependentă rata efectivă de
impozitare și ca variabile independente dimensiunea firmei (logaritmul natural al activelor
totale), levierul financiar (datoriile pe termen lung raportate la totalul activelor), intensitatea
capitalului (ponderea activelor imobilizate în activele totale), intensitatea elementelor de
natura stocurilor (ponderea socurilor în totalul activelor), intensitatea activității de cercetare-
dezvoltare (ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în cifra de afaceri netă) și
rentabilitatea economică (profitul înainte de impozitare raportat la activele totale).
Cercetarea a scos în evidență faptul că există și alți factori care au o influență
semnificativă asupra ratei efective de impozitare a profitului și nu au fost luați în considerare
(s-a obținut un coeficient de determinație ajustat de 40-45%). Firmelor de dimensiuni mai
mari le-au fost asociate rate efective de impozitare ridicate înainte de 1986 și rate mai reduse
în perioada următoare. Levierul financiar a avut o influență negativă în prima perioadă
analizată și o influență pozitivă în ceea de-a doua. Intensitatea capitalului imoblizat și a
activității de cercetare-dezvoltare au influențat negativ rata efectivă de impozitare, în timp ce
intensitatea stocurilor a avut o influență pozitivă în ambele perioade analizate. În cele din
urmă, s-a constat că rentabilitatea economică și rata efectivă de impozitare evoluează în
același sens.
În articolul “Do Large Companies Have Lower Effective Corporate Tax Rates? A
European Survey”, Nicodème (2007)11
susţine că dezbaterea actuală referitoare la impozitul
10Gupta, S., Newberry, K. (1997), “Determinants of the variability in corporate effective tax rates: evidence from longitudinal
data”, Journal of Accounting and Public Policy, no. 16, pp. 1-34, New York. 11Nicodème, G. (2007), “Do Larges Companies Have Lower Effective Corporate Tax Rates? A European Survey”, CEB Working Paper, No.
07/001
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
151
pe profit se concentrează pe nivelarea taxelor în cadrul Uniunii Europene pentru companiile
care operează în mai multe țări. Cu toate acestea, povara fiscală ar putea varia în funcţie de
dimensiunea societăților în cadrul aceleiași țari, ca răspuns la ideea colectivă potrivit căreia
marile companii ar trebui să plătească partea lor de povară.
Această lucrare folosește date de la nivelul firmelor din 21 de țări europene, între anii
1992 și 2004. Lucrarea constată o corelație negativă puternică între numărul de angajați ai
companiilor și povara fiscală efectivă suportată de aceste societăți. Acest rezultat tinde să
valideze teoriile ce susțin că marile companii se bucura de o povară fiscală mai mică. Pe de
altă parte, folosind activele totale ca variabilă de mărime rezultă o relație pozitivă. Această
relație este totuși mai puțin puternică și mai puțin semnificativă din punct de vedere economic.
Dezbaterile actuale cu privire la taxarea în cadrul corporaţiilor pun accent pe
obstacolele întâmpinate de activităţile care activează în mai mult de o țară şi se doreşte
nivelarea cadrului pentru companiile care operează în mai multe ţări. Cu toate acestea, atât
teoria cât şi practica sugerează că pot fi mari diferenţe în tratarea întreprinderilor din aceeaşi
ţară, dar de mărimi diferite. Teoria puterii politice previzionează că marile companii
beneficiază de cote efective de impozitare mai mici, deoarece acestea au puterea de a negocia.
La polul opus, teoria costului politic afirmă că datorită vizibilităţii mai mari şi deci controlului
mai atent, companiile mai mari ajung să suporte o povară fiscală mai mare.
Rezultatele obţinute în această lucrare sugerează că relaţia dintre dimensiunea
companiei şi cota efectivă de impozitare depinde întradevăr de modalitatea de definire a
dimensiunii. Există totuşi o relaţie negativă clară între povara fiscală şi numărul de angajaţi ce
este validă pentru toate ţările. Rezultatele obţinute evidenţiază de asemenea faptul că
elasticitatea poverii fiscale în funcţie de numărul de angajaţi este -0,25. Rezultatele obţinute
folosind activele totale ca măsură a dimensiunii întreprinderii însă nu au semnificaţie
economică.
În concluzie, companiile foarte mari, a căror dimensiune este măsurată prin numărul
de angajaţi, ar putea să beneficieze de o povară fiscală redusă, rezultat ce ar putea valida
teoria puterii politice.
Hsieh (2012)12
încearcă să explice nivelurile diferite ale ratelor de impozitare efective
între firme prin metoda cuantilei de regresie. Acest articol detectează variația sensibilității
ratelor efective ale impozitelor firmelor în funcţie de rentabilitatea economică, de mărimea
capitalurilor, a stocurilor, efectul de levier și mărimea firmei. Rezultatele empirice arată că nu
toate firmele mari se bucură de putere politică, chiar dacă rezultatul obținut prin metoda OLS
satisface ipoteza puterii politice. Acest articol indică, de asemenea, cine poate obţine beneficii
maxime în urma aplicării unor taxe preferenţiale.
Evaluarea relației dintre mărimea firmei și cotele efective de impozitare a fost un
subiect de top în literatura de specialitate. Acest subiect rămâne extrem de relevant şi în zilele
noastre. Cotele efective de impozitare au fost folosite de către factorii de decizie politică și
grupurile de interese în cadrul dezbaterilor de reformă fiscală, în special în cele legate de
dispozițiile fiscale corporative. Cotele efective de impozitare sunt relevante în aceste dezbateri,
deoarece acestea rezumă convenabil într-o statistică efectul cumulat al preferințelor fiscale
diferite.
Studii empirice privind relația dintre cotele efective de impozitare și mărimea firmelor
au avut rezultate contradictorii. Zimmerman (1983) observă o asociere pozitivă între mărimea
firmei și cote în timp ce Porcano (1986) observă o asociere negativă. Nici o asociere între cele
două variabile nu se găseşte în Stickney și McGee (1982) și Shevlin și Porter (1992). Studiile
ulterioare au încercat să concilieze rezultatele contradictorii folosind proxy-uri modificate,
12Hsieh, Y.C. (2012), „New evidence on determinants of corporate effective tax rates”, African Journal of Business Management, Vol. 6(3),
pp. 1177-1180.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
152
perioade de timp, baze de date, și metodologii (Gupta și Newberry, 1997; Kern și Morris,
1992; Wilkie și Limberg, 1990; Olanda, 1998; Kim și Limpaphayom, 1998 ; Derashid și
Zhang, 2003; Liu și Cao 2007). Autorul realizează o analiză pe date eșantion colectate din
baza de date Taiwan Economic Journal (TEJ). Acestea sunt formate din companii listate în
China pe cele mai mari două piețe bursiere, Shanghai Security Exchange şi Shenzhen Security
Exchange, în decursul a patru ani, din 1998 până în 2001.
Pentru a lua în considerare caracteristicile de preferințe de impozitare în analiza
poverii fiscale, acest studiu utilizează stimulentele fiscale ale guvernului chinez pentru a
reflecta diferitele niveluri de cote efective de impozitare. Pentru comparație, acest studiu
foloseşte atât tehnica OLS, cât și metoda cuantilei de regresie pentru investigarea impactului
variabilelor explicative asupra cotelor efective. Rezultatele empirice relevate de metoda
cuantilei de regresie sugerează că nu toate firmele mari pot beneficia de puterea politică, chiar
dacă rezultatul OLS satisface ipoteza puterii politice. Alte constatări sugerează că poate fi
detectată o sensibilitate a cotelor efective de impozitare ale firmelor la rentabilitatea
economică, mărimea capitalurilor, a stocurilor, şi efectul de levier de-a lungul cuantilelor
majore ale distribuției cotelor efective.
O altă abordare a cotelor efective de impozitare este prezentată în articolul
“Determinants of the variability în corporate effective tax rates and tax reform: Evidence from
Australia”. Autorii Richardson şi Lanis (2007)13
analizează factorii determinanți ai
variabilității cotelor efective de impozitare corporativă în Australia. Rezultatele obţinute de
aceştia indică faptul că ratele efective de impozitare corporative sunt asociate cu mai multe
caracteristici specifice fiecărei firme, inclusiv dimensiunea firmei, structura de capital
(leverage) și mixul de active (mărimea capitalurilor, a stocurilor). În timp ce reforma Ralph
Review a avut un impact semnificativ asupra multora dintre aceste asociații, cotele efective de
impozitare ale companiilor continua să fie asociate cu dimensiunea firmei și structura
activului şi după reforma fiscală.
În urma analizei, autorii au găsit o asociere negativă semnificativă între cotele efective
de impozitare și mărimea firmei. De asemenea, se observa că cotele efective de impozitare au
o asociere negativă semnificativă cu structura capitalurilor şi cea a activelor şi una pozitivă cu
mărimea stocurilor. Studiul se adauga la literatură de specialitate limitată privind cotele
efective și reforma fiscală. Mai mult decât atât, rezultatele acestui studiu oferă unele
perspective suplimentare care ar trebui să fie utile pentru factorii de decizie politică.
Autorii ţin să specifice că studiul are mai multe limitări. În primul rând, eșantionul este
format din firme australiene ale căror informaţii sunt listate public. Din cauza
indisponibilității datelor, nu a fost posibil să se includă firmele necotate la bursă în eșantion.
În al doilea rând, autorii au construit măsurile cotelor efective folosind datele din situațiile
financiare, deoarece alte date fiscale mai detaliate sunt private și indisponibile. Literatura de
specialitate (a se vedea, de exemplu, Plesko, 2003) pune sub semnul întrebării corectitudinea
măsurilor cotelor efective de impozitare bazate pe situaţiile financiare declarate, aşadar
rezultatele ar trebui să fie interpretate cu precauție. În cele din urmă, modelul ales de autori
poate fi incomplet. De exemplu, amploarea operațiunilor firmelor străine și structura de
proprietate ar putea avea un impact semnificativ, însă au fost excluse aceste variabile datorită
problemelor legate de date şi de costuri.
O altă lucrare ce examinează legătura dintre cotele efective de impozitare şi mărimea
firmelor este cea a autorilor Derashid şi Zhang (2003)14
, “Effective tax rates and the
13Richardson, G., Lanis, R. (2007), “Determinants of the variability in corporate effective tax rates and tax reform: Evidence from Australia”, Journal of Accounting and Public Policy, no. 26, pp. 689–704. 14 Derashid, C., Zhang, H. (2003), „Effective tax rates and the “industrial policy” hypothesis: evidence from Malaysia”, Journal of
International Accounting, Auditing & Taxation, no. 12, pp. 45–62
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
153
“industrial policy” hypothesis: evidence from Malaysia”. Bazată pe un eșantion adunat punct
cu punct de firme din Malaysia ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe bursă Kuala Lumpur
Stock Exchange, în perioada 1990-1999, această lucrare analizează asocierea dintre cotele
efective de impozitare și un set de factori posibili de influenţă utilizând o analiză de regresie.
Există dovezi care să sugereze că firmele de producție și hotelurile au beneficiat de
cote de impozitare efectivă semnificativ mai mici în Malaezia între 1990-1999. În plus, se
pare că firmele mari din Malaysia nu suferă un "cost politic", așa cum este indicat printr-o
relație negativă și semnificativă între mărimea firmei și ratele efective de impozitare. În cele
din urmă, cele mai eficiente firme din Malaezia plătesc un impozit pe profit mai mic.
Rezultatele sunt în concordanță cu ipoteza "politicii industriale" dezvoltată în această lucrare,
care se bazează pe o examinare a contextului din Malaezia. Aceste rezultate dintr-o ţară mare
în curs de dezvoltare (de exemplu, Malaezia) pot fi folosite pentru comparaţii cu rezultatele
existente dintr-o țară mare dezvoltată (de exemplu, SUA).
În ceea ce privește efectul de levier, mărimea capitalului și cea a stocurilor, rezultatele
obținute sunt în concordanță cu studiile anterioare din SUA și deci nu se observa nimic
remarcabil. Cu toate acestea, rezultatele studiului sunt semnificativ diferite în ceea ce privește
sectorul, mărimea și performanța.
În primul rând, acest studiu analizează legătura dintre cotele efective de impozitare și
efectele sectorului de activitate în afara SUA. Rezultatele confirmă importanța sectoarelor.
După ajustarea în funcție de mărime, se constată că firmele de producție și hotelurile plătesc
în continuare un impozit efectiv semnificativ mai mic decât orice alt tip de firme enumerate în
cadrul bursei. Rezultatele pot fi explicate prin politica de lungă durată industrială care
protejează sectorul de fabricație, precum și politica guvernului de după 1990 de a promova
turismul. Acest rezultat este susţinut în toate cele cinci măsurători ale cotelor de impozitare
efectivă și în concordanță cu ipoteza de “politică industrială”.
În al doilea rând, nu există nicio dovadă că firmele mari din Malaezia plătesc impozite
efective mai mari decât firmele mici din aceeaşi ţară. De fapt, asocierea negativă dintre cotele
efective și mărimea firmei este statistic semnificativă în trei din cinci măsuri ale acestora.
Dovezile din Malaezia par să fie în concordanță cu "politica industrială" mai degrabă decât cu
ipoteza "politicii de cost". Dovezile sunt, de asemenea, în concordanță cu studii anterioare
efectuate asupra firmelor din Est și Asia de Sud.
În al treilea rând, rezultatele indică, în plus față de sector și dimensiune, tipul de
performanță care ar permite unei firme să plătească un impozit efectiv mai mic. Nu toate
firmele profitabile plătesc mai mult (sau mai puțin) impozit efectiv. După ajustarea pentru
variabilele de mărime și sector, firmele cu un grad ridicat al ROA (de exemplu, firme eficiente
sau competitive) plătesc un impozit semnificativ mai mic. Curios, se observa că firmele cu
Market to Book Ratio mare (de exemplu, firmele în creștere) plătesc un impozit semnificativ
mai mic după ce efectele de mărime și sector sunt ajustate. O explicație ar putea fi că aceste
firme tind să fie profitabile, deşi politica industrială nu le favorizează. Aceste rezultate
evidenţiază faptul că unul dintre criteriile prin care politica industrială "alege" câștigătorii este
eficiența sau competitivitatea.
Totodată, referitor la influenţa mărimii firmelor şi a sectorului în care acestea
activează asupra impozitării efective, Nicodème (2002)15
a publicat articolul “Sector and size
effects on effective corporate taxation”. Utilizând o metodă de analiză bazată pe rezultate
obţinute în trecut la nivel micro pentru a calcula cotele efective de impozitare pentru 11 ţări
europene, Statele Unite ale Americii şi Japonia, această lucrare relevă faptul că ar putea exista
unele motive de îngrijorare în ceea ce privește discriminarea fiscală internă, deoarece unele
15Nicodème, G. (2002), “Sector and size effects on effective corporate taxation”, European Commission, Directorate General for Economic
and Financial Affairs, no. 175, Bruxelles, Belgia.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
154
sectoare și firmele de anumite dimensiuni beneficiază de sarcini fiscale semnificativ
favorabile.
În timp ce dezbaterea referitoare la impozitul pe profit se concentrează pe obstacolele
întâmpinate de companiile care îşi desfăşoară activitatea în mai mult de o ţară, pentru a nivela
diferenţele legate de impozitarea efectivă a profitului, diferențele în tratamentul
întreprinderilor care operează în aceeași țară, dar în sectoare diferite sau în cazul firmelor de
diferite dimensiuni au atras mai puţină atenţie. Legislația fiecărui stat referitoare la taxe
cuprinde dispoziții care vizează industrii specifice, precum și dimensiuni specifice.
Analiza autorului se bazează pe conturile individuale ale societăților armonizate într-
un format standard. Rezultatele cumulate din regresii bazate pe secțiuni transversale relevă
diferențe în sarcina fiscală, nu numai între țări, diferenţe deja identificate de raportul Comisiei
Europene dar, de asemenea, în aceeaşi țară pentru diferite tipuri de societăți.
În general, rezultatele sugerează că societățile mari suportă o sarcină fiscală mai mică
decât întreprinderile mici. Cum dimensiunea nu pare să influențeze în mod semnificativ
rentabilitatea înainte de aplicarea taxelor, nici impactul plății amortizării și a dobânzilor,
rezultă că întreprinderile mari au mai mult succes în evitarea impozitelor, eventual, printr-o
planificare fiscală și prin strategii de inginerie fiscală. În mod similar, în sectoarele de
"energie și apă", "Construcții civile și industriale", și "servicii", impozitarea efectivă este mai
mică decât în industria prelucrătoare și în sectorul de "comerț". Cu toate acestea, autorul este
de părere că diferențele între sectoare ar putea fi explicate fie printr-un grad mai mare de
concurență sau prin prezența în unele din aceste sectoare a corporațiilor publice imune la
impozitare.
De asemenea, Nicodème (2001)16
analizează în lucrarea sa “Computing effective
corporate tax rates: comparisons and results” metodologii diferite de calcul al cotelor efective
de impozit pe profit. Toate metodologiile publicate până atunci aveau punctele forte și
deficiențe, precum și diferite clasamente pentru diverse țări. Un motiv al acestor rezultate
constă în faptul că diferite metodologii măsoară lucruri diferite. Această lucrare evidenţiază
faptul că există diferențe mari între cotele legale și cotele de impozitare efectivă între țări,
precum şi pentru diferite sectoare și pentru companii de diferite dimensiuni. În cele din urmă,
autorul afirmă că impozitarea efectivă a corporaţiilor este sensibilă la ciclul de afaceri.
Cel mai simplu caz este Germania, care se găseşte întotdeauna printre țările cu grad de
fiscalitate ridicat pentru toate sectoarele, indiferent de dimensiunea companiei. Nu pare să
existe o diferenţă mare de tratament pentru firme de diferite dimensiuni în această țară.
Italia este şi ea printre ţările cu fiscalitate ridicată pentru toate sectoarele și toate
dimensiunile de întreprinderi. Marile companii sunt impozitate în același mod ca şi altele cu
excepția sectoarelor "energie și apă", “servicii", și, într-o măsură mai mică, "construcții și
inginerie".
Olanda este, de asemenea, întotdeauna situată în jumătatea superioară. Diferențele de
tratament în ceea ce priveşte impozitul pentru diferite dimensiuni de companii nu par să fie
mari, cu excepția sectorului "Construcții civile și inginerie" și sectorul "servicii", caz în care
societățile mici se confruntă cu o sarcină mai mare.
Danemarca este una dintre ţările cu fiscalitate ridicată pentru diferite sectoare.
Companiile mici se bucură de o situație fiscală mai bună în toate sectoarele disponibile.
La polul opus, Austria și Suedia concurează pentru titlul de ţară cu cele mai mici
impozite. Ele sunt în gama de impozitare redusă pentru toate sectoarele și toate mărimile. În
Austria, companiile mici au un tratament favorabil, cu excepţia sectorului "construcțiilor și
ingineriei", caz în care diferența este mai puţin evidentă. Sectoarele "energie și apă",
16Nicodème, G. (2001), “Computing effective corporate tax rates: comparisons and results”, European Commission, Directorate General for
Economic and Financial Affairs, no. 153.
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
155
"construcții și inginerie" și "transport și comunicare" sunt, în general, mai puțin impozitate
decât alte sectoare. În Suedia, companiile mari se bucură de un tratament mai bun în toate
sectoarele, în special în sectoarele "de construcție și de inginerie", "comerț" și "alte servicii",
unde diferențele sunt mari.
Situația din Franța este mult mai complexă. Franța este în grupul intermediar, cu
excepția sectorului "energie și apă", precum și "transporturi și comunicații", unde impozitarea
efectivă este printre cele mai mici. Aceste două rezultate sunt posibile, în principal ca urmare
a unui tratament extrem de favorabil pentru întreprinderile mari în comparație cu alte
dimensiuni din aceste sectoare. În comparație, micile companii din sectorul de "energie și
apă" sunt printre cele mai impozitate. În medie, companiile mari au un tratament favorabil,
dar această imagine se datorează unor anumite sectoare ("energie", "clădire", și "transport"),
care au o cotă de impozitare redusă.
Situația din Portugalia este o combinaţie între strategii. Ea aparține țărilor cu fiscalitate
scăzută în sectorul de "construcție și de inginerie" (indiferent de mărime) și pentru
întreprinderile mici, în general. Portugalia este una dintre țările cu fiscalitate ridicată pentru
"transporturi și comunicații", dar acest statut ascunde o situație care este mai favorabil pentru
companiile mai mari decât pentru cele mai mici. Pe ansamblu, companiile mici se bucură de o
mai bună situație fiscală în special în sectorul "energie și apă" și "producție".
Belgia este sub medie în toate sectoarele. Avantajul său pare să derive în special din
sectoarele de "energie și apă", "industria prelucrătoare" și "comerț", în timp ce are un
dezavantaj (mic), în "construcții și inginerie". Această situație este valabil mai ales pentru
companiile mari.
Finlanda oferă aproape aceeași imagine (cu un avantaj suplimentar în sectorul "alte
servicii"). Rezultatele detaliate sunt disponibile numai pentru sectoarele de "energie și apă" și
"producție". Nici o concluzie poate fi, prin urmare, trasată definitiv.
În cele din urmă, Spania are un avantaj în "transporturi și comunicații", în timp ce
sectorul "comerț" este extrem de impozitat. Imaginea este influențată de marile companii.
Spania este în trecere de la nivelul intermediar la țările cu o cotă de impozitare efectivă mică.
În ceea ce privește studiul cotei efective de impozitare a profitului în România, trebuie
menționat aportul substanțial al lui Sebastian Lazăr, autorul a numeroase articole pe această
temă. În lucrarea sa ”Effective tax burden borne by companies: a review and a new
methodology” (2010)17
, acesta afirmă că măsurarea sarcinii fiscale efective a societăților a
constituit un subiect de interes deosebit pentru un număr mare de economiști celebri. Lucrarea
face o trecere în revistă a metodologiei utilizate în evaluarea poverii fiscale a companiilor și
propune un nou cadru bazat pe o metodologie la nivel micro ce pornește de la rezultatele
obținute în trecut, care extrapolează variabilele fiscale înregistrate anterior prin luarea în
considerare a economiilor fiscale generate prin modalități alternative de remunerare a
personalului de genul diverselor vouchere acordate angajatorilor. Aceasta linie de cercetare
este în conformitate cu extinderea stimulentelor fiscale acordate companiilor, ce reduc povara
fiscală, dar nu sunt luate în considerare atunci când se calculează rata efectivă de impozitare
suportată de companii. Rezultatele parțiale ale cercetării arată că impactul stimulentelor
fiscale respective pot fi destul de semnificative, dar autorul specifică faptul că, pentru ca
rezultatele să fie conclusive, cercetarea trebuie să fie extinsă la un eșantion mai mare de firme.
De asemenea, Lazăr și Filip (2011)18
folosesc metodologia analizei pe baza
rezultatelor din trecut la nivel micro (engl. micro backward looking methodology) în
17Lazăr, S. (2010), ”Effective tax burden borne by companies: a review and a new methodology”, Analele ştiinţifice ale Universităţii din Oradea, Facultatea de Științe Economice, vol. 1, no. 2, pp. 584-588. 18Lazăr, S., Filip, G. (2011), ”Measuring corporate effective tax burden in Romania: a comprehensive approach”, Analele ştiinţifice ale
Universităţii Alexandru Ion Cuza din Iaşi, Ed. Univ. Alexandru Ioan Cuza, Vol. 58, pp. 133-144
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
156
lucrarea ”Measuring corporate effective tax burden in Romania: a comprehensive approach”
în scopul calculării unei cote efective de impozitare globale pentru companii listate la Bursa
de Valori București, în perioada 2000-2009, folosind date din situațiile financiare publicate de
acestea. Autorii au observat că această cotă efectivă globală a urmat un trend descrescător în
perioada analizată, cu excepția anului 2009, când criza economică a afectat cifra de afaceri a
companiilor, ducând la o creștere a cotei efective de impozitare.
În ceea ce privește analiza sectorială, se constată că cele mai „împovărate” sunt
sectoarele care utilizează forța de muncă intensiv, (ca urmare a contribuțiilor de asigurări
sociale), și, de asemenea, cele care implică deținerea de active imobilizate (din cauza altor
taxe și impozite aferente imobilelor și vehiculelor). În această categorie avem hoteluri și
restaurante (15,94%) și transport (15,85%). Sectorul energetic beneficiază de o situație aparte,
deoarece există doar o companie mare, care deține o poziție dominantă pe piață și căreia i se
aplică un regim fiscal special în ceea ce privește impozitarea clădirilor, având astfel o rată de
impozitare efectivă mai redusă (3.11%).
Acest studiu este primul care măsoară povara fiscală generată de toate dările într-o
manieră cuprinzătoare, evaluând dimensiunea fiecăreia dintre ele ca pondere în cifra de
afaceri. Astfel, a reieșit că sarcina fiscală generată de alte impozite importante, în afara
impozitului pe profit, (cum ar fi impozitele locale, impozitul pe bunurile imobiliare) este în
general mai mare decât s-a crezut inițial. În urma analizei s-a ajuns la concluzia că impozitul
pe profit, față de celelalte taxe și impozite datorate, are cea mai mică pondere în cifra de
afaceri pentru companiile listate la Bursa de Valori București, așadar contribuie cel mai puțin
la cota efectivă globală de impozitare.
În lucrarea ”Effective corporate income tax in Romania: a micro backward looking
approach”, Sebastian Lazăr (2011)19
, utilizând aceeași metodologie a analizei pe baza
rezultatelor din trecut la nivel microeconomic, calculează rata efectivă a impozitului pe profit
pentru companii non-financiare listate la Bursa de Valori București în perioada 2000 - 2009,
pe baza situațiilor financiare ale acestora. Autorul observă faptul că rata efectivă de
impozitare calculată ca raport între impozitul pe profit și venitul înainte de impozitare a fost
mai mică decât rata de impozitare statutară de-a lungul perioadei, cu excepția anului 2009
(când a fost introdus un impozit minim alternativ), iar diferențele s-au diminuat odată cu
adoptarea cotei unice de impozitare (2005). Atunci când se încearcă identificarea unei
corelații, se constată că diferența dintre această rată efectivă de impozitare și rata de
impozitare statutară prezintă o corelație negativă puternică cu rentabilitatea economică (ROA).
De asemenea, autorul precizeză că sectorul de comerț beneficiază de cel mai favorabil regim
fiscal, în timp ce sectorul energetic este cel mai impozitat.
3. Analiza factorilor de influență ai ratei efective de impozitare pe cazul companiilor
listate la Bursa de Valori București
Această analiză empirică este realizată în scopul determinării gradului de influență a
unor indicatori asupra ratei efective de impozitare a profitului.
3.1. Selecția datelor
Pentru construirea modelului empiric s-au avut în vedere toate cele 78 de companii
listate la Bursa de Valori București în prezent. Totodată, s-a considerat că Erste Group Bank
AG, fiind o companie străină este atipică și ar genera heterogenitate, de aceea a fost exclusă
din seria companiilor analizate.
19Lazăr, S. (2011), ”Effective corporate income tax in Romania: a micro backward looking approach”, Analele ştiinţifice ale Facultății de
Științe Economice, vol. 1, no. 2, pp. 361-366.
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
157
O altă ajustare a bazei de date a constat în eliminarea companiilor care au ca obiect de
activitate intermedierea financiară, deoarece acestea raportează distinct situațiile financiare și
nu se pot calcula aceiași indicatori ca pentru celelalte.
În urma acestor ajustări s-a ajuns la un număr de 67 de companii, pentru care s-au
urmărit situațiile financiare din anii 2008-2011. Datele au fost preluate atât de pe site-ul
Bursei de Valori București, cât și de pe site-ul fiecărei companii în parte.
Nu au fost luate în considerare companiile care au raportat pierderi în anul considerat,
pentru că în acest caz s-ar fi obținut o rată efectivă de impozitare negativă. De asemenea, sunt
excluse ulterior companiile care au avut o rată efectivă de impozitare nulă (ca urmare a unui
impozit pe profit nul, datorat raportării de pierderi în exercițiile anterioare), pentru a nu ne
afecta rezultatele modelului.
Companiile care corespund ipotezelor formulate pentru toată perioada avută în vedere
sunt în număr de 34. Dacă urmărim o analiză doar pentru anii 2009-2011, ajungem la o bază
de date de 37 de companii.
3.2.Stabilirea variabilelor
Pornind de la cercetările anterioare asupra acestei teme (Adhikari et al., 2006, Gupta
and Newberry, 1997, Vintilă et al., 2012), pentru realizarea studiului empiric s-a hotărât
utilizarea unui model care să arate influența dimensiunii firmei, a structurii activelor și a
capitalului și a performanței asupra cotei efective de impozitare a profitului.
3.2.1.Variabila dependentă
Variabila dependentă este reprezentată de cota efectivă de impozitare a profitului
(ETR). Aceasta cuantifică performanța fiscală a întreprinderii. În principiu, rata efectivă de
impozitare are la numărător o măsură a responsabilității fiscale a companiei, iar la numitor o
măsură a veniturilor sale. Modalitatea de calcul a acesteia este discutabilă, existând mai multe
opinii.
Unii autori (Gupta and Newberry, 1997, Vintilă et al., 2012) au abordat această
variabilă ca raport între impozitul pe profit datorat de către companie și profitul brut, în timp
ce alți cercetători (Hsieh, 2012, Md Noor et al., 2010) au considerat mai relevantă raportarea
chetuielilor curente cu impozitul pe profit (cheltuieli cu impozitul pe profit – alte cheltuieli cu
taxe și impozite) la profitul brut. Richardson and Lanis (2007) au aplicat două metode de
calcul a ratei efective: cea dintâi presupune raportul dintre impozitul pe profit și profitul
contabil, iar cea de-a doua se referă la raportarea impozitului pe profit la cash-flow-ul de
exploatare.
Am ales să construim cota efectivă de impozitare a profitului prin raportarea
impozitului pe profit la profitul brut, deoarece considerăm că această variantă redă cel mai
bine incidența fiscalității asupra întreprinderii, iar aceste date sunt disponibile în situațiile
financiare ale fiecărei firme.
3.2.2.Variabilele independente
Pentru a cuantifica dimensiunea firmei s-a calculat logaritmul natural al activelor
totale (SIZE). În privința influenței dimensiunii companiei asupra ratei efective de impozitare
a profitului, există două abordări. Prima dintre ele pornește de la ideea că impozitele
reprezintă un element al politicii de costuri a firmei, astfel că firmele mai mari au și rate
efective de impozitare mai mari. Cea de-a doua abordare mizează pe resursele pe care le dețin
companiile mari astfel încât să poată influența procesul impozitării în favoarea lor (prin
organizarea activității astfel încât să ajungă la optimizare fiscală), de aceea se consideră că
firmele mai mari sunt caracterizate de rate efective de impozitare mai mici.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
158
Politicile de finanțare și de investiții au efect asupra dimensiunii cotei efective de
impozitare a profitului prin deductibilitățile care se acordă în raport cu structura capitalului și
a activelor.
Deoarece cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile fiscal, se așteaptă ca firmele cu un
grad de îndatorare mai mare să fie caracterizate de rate efective de impozitare mai mici.
Având în vedere deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea se așteaptă ca firmele
care au o proporție mai mare a activelor imobilizate să aibă cote efective de impozitare a
profitului mai mici, în timp ce companiile care au o intensitate a elementelor de natura
stocurilor mai mare vor avea o cotă efectivă superioară.
Structura activelor este redată de intensitatea activelor imobilizate calculată ca raport
între Activele imobilizate și Activele totale (CINT) și de intensitatea elementelor de natura
stocurilor, calculată ca raport între Stocuri și Activele totale (INVINT).
Gradul de îndatorare a fost calculat prin raportarea Datoriilor totale la Activele totale
(DEBT), dorindu-se să se evidențieze prin acesta influența structurii capitalurilor asupra cotei
efective de impozitare. De asemenea, s-a calculat și raportul dintre Datoriile pe termen mai
mare de un an și Activele totale (FINDEBT), pentru a se putea observa care dintre acești
indicatori are o influență mai mare.
Pentru cuantificarea performanței fiecărei întreprinderi am ales rentabilitatea
economică (ROA), calculată prin raportarea diferenței dintre Rezultatul de exploatare și
Impozitul pe profit la Activele totale și rentabilitatea financiară (ROE), calculată ca raport
între Profitul net și Capitalurile proprii, urmând să constatăm care dintre aceștia este mai
relevant pentru modelul nostru.
3.3.Modelul emipiric
În realizarea analizei empirice am dorit prezentarea perioadei de la declanșarea crizei
până în prezent, însă am avut în vedere și perioada mai extinsă 2008-2011, astfel că am
stabilit două modele.
Modelul 1, aferent perioadei 2009-2011 este descris în ecuația (1):
Probability 0.000000 0.000000 0.000000 0.013990 0.000016 0.006229
Sum 30.63007 2602.996 6.829270 82.27789 16.60229 35.62839
Sum Sq. Dev. 2.567605 395.2221 0.296011 6.964838 1.811511 4.857687
Sursa: calcule proprii
Pe baza datelor de mai sus se poate observa un nivel rezonabil de concordanță între
medie și mediană pentru toate variabilele. Cota efectivă medie de impozitare a profitului în
această perioadă a fost de aproximativ 22,52%, maximul ajungând la 81,85% (înregistrat de
firma Compa în anul 2008), iar minimul la 0,32% (la Fondul Proprietatea în anul 2011).
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
160
3.4. Rezultatele regresiei și analiza lor
După prelucrarea datelor în EViews s-au obținut rezultatele prezentate în Tabelul 3 și
Tabelul 4.
Tabelul 3. Rezultatele Modelului 1
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -1.817389 1.466377 -1.239373 0.2194
SIZE1 0.097043 0.074914 1.295396 0.1995
CINT1 0.375665 0.233599 1.608162 0.1124
INVINT1 0.215923 0.379754 0.568588 0.5715
DEBT1 -0.043536 0.221611 -0.196450 0.8448
ROE1 -0.619810 0.283210 -2.188515 0.0320
R-squared 0.745651 Mean dependent var 0.233839
Adjusted R-squared 0.594516 S.D. dependent var 0.136302
S.E. of regression 0.086794 Akaike info criterion -1.769225
Sum squared resid 0.519791 Schwarz criterion -0.743998
Log likelihood 140.1920 F-statistic 4.933674
Durbin-Watson stat 2.561394 Prob(F-statistic) 0.000000
Sursa: calcule proprii în EViews
Deși modelul obținut pentru perioada ce a urmat declanșării crizei (2009-2011) are un
coeficient de determinație destul de ridicat, iar testul F îl validează, se constată o problemă în
ceea ce privește valoarea mare a statisticii Durbin-Watson, care indică faptul că erorile sunt
autocorelate.
În ceea ce privește semnificația parametrilor, se poate observa că doar rentabilitatea
financiară este semnificativă din punct de vedere statistic, restul variabilelor nefiind
semnificative nici pentru un nivel de îndredere de 10%.
Luăm în considerare ca și cauză a nevalidării modelului perioada scurtă de timp (trei
ani) care a fost analizată prin seriile de tip panel.
Tabelul 4. Rezultatele Modelului 2
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -2.073756 0.954450 -2.172724 0.0322
SIZE2 0.118298 0.049368 2.396252 0.0185
CINT2 0.218245 0.147568 1.478952 0.1424
INVINT2 0.287650 0.297405 0.967201 0.3358
DEBT2 -0.326139 0.168546 -1.935009 0.0559
ROA2 -0.934195 0.343441 -2.720101 0.0077
R-squared 0.637539 Mean dependent var 0.225221
Adjusted R-squared 0.495544 S.D. dependent var 0.137910
S.E. of regression 0.097951 Akaike info criterion -1.573112
Sum squared resid 0.930657 Schwarz criterion -0.737866
Log likelihood 145.9716 F-statistic 4.489863
Durbin-Watson stat 1.909434 Prob(F-statistic) 0.000000
Sursa: calcule proprii în EViews
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
161
În ceea ce privește modelul realizat pentru perioada 2008-2011, se poate decide
validitatea acestuia pe baza testului F care are o probabilitate asociată nulă. Statistica Durbin-
Watson este cuprinsă în intervalul (1.7967, 2.2033), susținând faptul că erorile nu sunt
autocorelate.
Valoarea coeficientului de determinație R2 ajustat este una rezonabilă pentru a valida
modelul, indicând totodată că mai există și alți factori de influență asupra cotei efective de
impozitare a profitului; variabilele utilizate în model explică doar 49,55% din variația cotei
efective de impozitare.
Pe baza probabilităților asociate testului t se constată că la un nivel de semnificație de
10% trei dintre parametrii ecuației sunt semnificativi statistic, iar dacă se acceptă un prag de
semnificație de 15% vor exista patru variabile semnificative statistic. Așadar, variabila
intensitatea elementelor de natura stocurilor (INVINT2) este cel mai probabil nesemnificativă
statistic.
Legăturile obținute între variabilele considerate și cota efectivă de impozitare a
profitului sunt redate în Tabelul 5.
Tabelul 5. Rezultate selective ale modelelor de regresie
Variabilă 1 Coeficient 1 Semn obținut 1 Semn obținut 2 Coeficient 2 Variabilă 2
SIZE1 0.097043 + + 0.118298 SIZE2
CINT1 0.375665 + + 0.218245 CINT2
INVINT1 0.215923 + + 0.287650 INVINT2
DEBT1 -0.043536 - - -0.326139 DEBT2
ROE1 -0.619810 - - -0.934195 ROA2
Sursa: calcule proprii în EViews
Modelele de regresie construite indică existența unor influențe pozitive a dimensiunii
companiei și a structurii activelor (intensitatea activelor imobilizate și intensitatea obiectelor
de natura stocurilor) asupra cotei efective de impozitare, fiind diferită doar măsura în care
aceste variabile independente impactează variabila dependentă pentru fiecare model în parte.
Astfel, Modelul 2 atestă că majorarea dimensiunii companiei cu un punct procentual
va genera în medie o creștere a cotei efective de 0,1183 puncte procentuale (în Modelul 1 s-a
identificat o creștere de 0,0970 puncte procentuale).
Referitor la intensitatea activelor imobilizate, o creștere de un punct procentual va
determina o majorare cu 0,2182 puncte procentuale a cotei efective de impozitare, conform
rezultatelor Modelului 2 (și o majorare de 0,3756 puncte procentuale în cazul Modelului 1).
Majorarea intensității elementelor de natura stocurilor cu un punct procentual va
conduce la o modificare în același sens a cotei efective de impozitare a profitului de 0,2876
puncte procentuale, așa cum rezultă din Modelul 2 (respectiv 0,2159 puncte procentuale
pentru Modelul 1).
Rezultatele aferente influenței gradului de îndatorare asupra ratei efective de
impozitare indică existența unei legături indirecte între aceste variabile. Se observă că o
modificare cu un punct procentual a gradului de îndatorare (DEBT2) va genera o modificare
de semn contrar cu 0,3261 puncte procentuale.
În schimb, performanța firmei are o influență pozitivă clară asupra ratei efective de
impozitare a profitului. Astfel, în cazul Modelului 1, performanța cuantificată prin
rentabilitatea financiară are un impact negativ de 0,6198 puncte procentuale asupra cotei
efective, la creșterea cu un punct procentual a celei dintâi. În Modelul 2, o majorare a
performanței întreprinderii (redată de rentabilitatea economică) cu un punct procentual va
genera o diminuare a cotei efective de impozitare a profitului cu 0,9342 puncte procentuale.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
162
În continuare am realizat un tabel (Tabelul 6) în care am prezentat rezultatele obținute
în diferite studii care au vizat aceeași temă și în care autorii au avut în vedere și factorii de
influență asupra cotei efective de impozitare considerați în lucrarea de față.
Tabelul 6. Evidențe privind natura legăturii dintre cota efectivă de impozitare și
factorii de influență
Variabilă SIZ
E
CIN
T
INVI
NT
DEB
T
RO
A
Modelul propriu + + + - -
Vintilă et al. (2012)1 - - - + N/A
Hsieh (2012)2 - - + + +
Md Noor et al. (2010)3 + - + - -
Richardson and Lanis (2007)4 - - + - +
Adhikari et al. (2006)5 - - - + -
Derashid and Zhang (2003)6 - - - - -
Gupta and Newberry (1997)7 +/- - + - +
1 România, perioada 2010, 111 observații; 2 Taiwan, perioada 1998-2001, 1684 observații; 3 Malaezia, perioada 2001-2006, 1549 observații; 4 Australia, perioada 1997-2003, 552 observații; 5 Malaezia, perioada 1990-1999, 2570 observații; 6 Malaezia, perioada 1990-1999, 2101 observații; 7 Statele Unite ale Americii, perioada 1982-1985, 3292 observații, perioada 1987-1990, 3660 observații.
În studiile analizate s-a întâlnit atât varianta existenței unei legături negative între
dimensiunea companiei și cota efectivă de impozitare a profitului, cât și posibilitatea ca
legătura să fie una pozitivă.
Rezultatele empirice obținute asupra companiilor listate la Bursa de Valori București
coincid celei de a doua variante, astfel că o creștere a dimensiunii firmei va conduce la
majorarea ratei efective de impozitare a profitului. Așadar, se validează ipoteza că impozitele
reprezintă un element al politicii de costuri a firmei, astfel că firmele mai mari au și rate
efective de impozitare mai mari.
Se constată că în toate cercetările s-a obținut o legătură indirectă între intensitatea
activelor imobilizate și cota efectivă de impozitare, însă prin cele două modele construite în
această lucrare nu s-a atins același rezultat. Ambele modele atestă o influență pozitivă a
intensității imobilizărilor asupra cotei efective de impozitare, însă nu putem valida acest fapt,
întrucât coeficienții nu sunt semnificativi statistic pentru un prag de semnificație de 10%.
Legătura indirectă ar putea fi explicată de deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea,
care poate genera cote efective de impozitare a profitului mai mici pentru companiile care
investesc mai mult în capitalul imobilizat.
Referitor la intensitatea elementelor de natura stocurilor, studiile arată că aceasta poate
avea atât o influență pozitivă, cât și una negativă asupra cotei efective de impozitare. Legătura
directă care s-a constatat în cele două modele nu este una certă, fiindcă parametrii asociați
acestei variabile sunt nesemnificativi statistic.
De asemenea, influența gradului de îndatorare asupra cotei efective de impozitare a
variat de la studiu la studiu. Modelele aplicate pe cazul companiilor listate la Bursa de Valori
București susțin prezența unei legături indirecte, lucru ce poate fi motivat prin deductibilitatea
cheltuielilor cu dobânzile, care poate genera rate efective de impozitare mai mici.
În ceea ce privește performanța, s-au identificat legături directe în Taiwan, Australia și
Statele Unite ale Americii și o legătură indirectă în Malaezia. O legătură indirectă am regăsit
și prin aplicarea Modelului 2 aferent perioadei 2008-2011 în România. Considerăm că
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
163
majorarea rentabilității economice a firmei este în strânsă legătură cu un management eficient,
care va conduce la diminuarea cotei efective de impozitare a profitului prin optimizarea
sarcinii fiscale.
4. Concluzii
Prin intermediul acestei lucrări am reușit să arătăm că veniturile întreprinderilor sunt
impozitate la un nivel mult mai ridicat decât cel al cotei statutare.
Cota efectivă medie de impozitare a profitului în România, aferentă companiilor luate
în considerare a crescut de la 18,77% în 2008, la 22,85% în 2009 și la 24,02% în 2010,
situându-se în 2011 la un nivel de 23,28%. Așadar, cele mai multe întreprinderi înregistrează
o cotă efectivă de impozitare deasupra cotei legale de 16%.
Maximul cotei efective de impozitare a fost de 73,8% (înregistrat de firma Compa în
anul 2009), iar minimul se află la nivelul de 0,32% (la Fondul Proprietatea în anul 2011).
Studierea literaturii de specialitate a contribuit la formarea unei viziunii asupra
potențialilor factori de influență ai cotei efective de impozitare, unii dintre ei fiind abordați în
lucrarea de față.
În urma cercetării efectuate asupra companiilor listate la Bursa de Valori București am
identificat existența unor influențe pozitive a dimensiunii companiei și a structurii activelor
(intensitatea activelor imobilizate și intensitatea obiectelor de natura stocurilor) asupra cotei
efective de impozitare și legături indirecte între cota efectivă și gradul de îndatorare, respectiv
performanța întreprinderii.
Rezultatele empirice obținute atestă că o creștere a dimensiunii firmei va conduce la
majorarea ratei efective de impozitare a profitului. Așadar, impozitele reprezintă un element al
politicii de costuri a firmei, astfel că firmele mai mari au și rate efective de impozitare mai
mari.
Influența gradului de îndatorare a companiei asupra cotei efective de impozitare a
profitului său este una negativă, aspect explicabil prin deductibilitatea cheltuielilor cu
dobânzile, care poate genera rate efective de impozitare mai mici.
Performanța întreprinderii se află în legătură indirectă cu rata efectivă de impozitare a
profitului. Considerăm că majorarea rentabilității economice a firmei este în strânsă legătură
cu un management eficient, care va conduce la diminuarea cotei efective de impozitare a
profitului prin optimizarea sarcinii fiscale.
Trebuie precizat că analiza empirică realizată prezintă unele neajunsuri, printre ele
numărându-se și insuficiența datelor. Pentru a putea construi un model relevant din punct de
vedere statistic este necesar să se analizeze serii de date de dimensiuni mai mari, pentru a reda
cât mai bine funcționalitatea pieței românești. În acest sens, se dorește lărgirea bazei de date
atât din punct de vedere temporal, cât și prin încorporarea în analiză a mai multor firme.
De asemenea, este necesar ca pe viitor să fie identificați și validați printr-un model și
alți factori de influență asupra cotei efective de impozitare, precum sectorul de activitate,
înregistrarea de pierderi în anii precedenți analizei, responsabilitatea socială a companiei și
alți indicatori de guvernanță corporativă.
În concluzie, apreciem importanța consultanței fiscale într-o companie și subliniem
necesitatea unei analize a activității financiare a întreprinderilor care înregistrează cote
efective foarte ridicate sau foarte scăzute de impozitare a profitului în raport cu media.
Cârstea Felicia, Dascălu Laura Andreea
Studiu privind factorii de influență asupra cotei efective de impozitare a profitului
164
Bibliografie
Abdul Wahab, N.S., Holland, K. (2012), Tax planning, corporate governance and equity value, The British
Accounting Review, no. 44, pp. 111-124.
Adhikari, A., Derashid, C., Zhang, H. (2006), Public policy, political connections and effective tax rates:
Longitudinal evidence from Malaysia, Journal of Accounting and Public Policy, No. 6, pp. 574-595.
Armstrong, C.S., Blouin, J.L., Larcker, D.F. (2012), The incentives for tax planning, Journal of Accounting and
Economics, no. 53, pp. 391–411.
Becker, J., Fuest, C., Hemmmelgarn, T. (2006), Corporate tax reform and foreign direct investment in Germany
– Evidence from firm-level data, CESifo Working Paper, No. 1722.
Buijink, W., Janssen, B., Schols, Y. (2002), Evidence of the effect of domicile on corporate average effective tax
rates in the European Union, Journal of International Accounting, Auditing & Taxation, no. 11, pp. 115–
130.
Codirlaşu A. (2007), Econometrie aplicată utilizând EViews 5.1, Note de curs, Programul de Master Specializat
Managementul Sistemelor Bancare, Academia de Studii Eeconomice, București.
Derashid, C., Zhang, H. (2003), Effective tax rates and the “industrial policy” hypothesis: evidence from
Malaysia, Journal of International Accounting, Auditing & Taxation, no. 12, pp. 45–62.
Devereux, M.P., Lockwood, B., Redouano, M. (2008), Do countries compete over corporate tax rates?, Journal
of Public Economics, no. 92, pp. 1210–1235.
Gupta, S., Newberry, K. (1997), Determinants of the variability in corporate effective tax rates: evidence from
longitudinal data, Journal of Accounting and Public Policy, no.16, pp.1-34.
Hsieh, Y.C. (2012), New evidence on determinants of corporate effective tax rates, African Journal of Business
Management, Vol. 6(3), pp. 1177-1180.
Huseynov, F., Klamm, B. (2012), Tax avoidance, tax management and corporate social responsibility, Journal
of Corporate Finance, no.18, pp. 804-827.
Lazăr, S., Filip, G. (2011), Measuring corporate effective tax burden in Romania: a comprehensive approach,
Analele ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ion Cuza din Iaşi, Ed. Univ. Alexandru Ioan Cuza, Vol. 58,
pp. 133-144.
Lazăr, S. (2011), Effective corporate income tax in Romania: a micro backward looking approach, Analele
ştiinţifice ale Facultății de Științe Economice, vol. 1, no. 2, pp. 361-366.
Lazăr, S. (2010), Effective tax burden borne by companies: a review and a new methodology, Analele ştiinţifice
ale Universităţii din Oradea, Facultatea de Științe Economice, vol. 1, no. 2, pp. 584-588.
Md Noor, R., Fadzillah, N.S.M., Mastuki, N.A. (2010), Corporate Tax Planning: A Study On Corporate
Effective Tax Rates of Malaysian Listed Companies, International Journal of Trade, Economics and
Finance, Vol. 1, no. 2, pp. 189-193.
Nicodème, G. (2007), Do Large Companies Have Lower Effective Corporate Tax Rates? A European Survey,
CEB Working Paper, No. 07/001.
Nicodème, G. (2002), Sector and size effects on effective corporate taxation, European Commission, Directorate
General for Economic and Financial Affairs, no. 175, Bruxelles, Belgia.
Nicodème, G. (2001), Computing effective corporate tax rates: comparisons and results, European Commission,
Directorate General for Economic and Financial Affairs, no. 153.
Richardson, G., Lanis, R. (2007), Determinants of the variability in corporate effective tax rates and tax reform:
Evidence from Australia, Journal of Accounting and Public Policy, no. 26, pp. 689–704.
Vintilă, G., Armeanu, D., Filipescu, M. O., Moscalu, M., Lazăr, P. (2012), Study Regarding Fiscal Policy –
Corporative Social Responsibility Correlation, Theoretical and Applied Economics, Volume XVIII, No.
