Home >Technology >Studii Auxiliare

Studii Auxiliare

Date post:14-Nov-2014
Category:
View:626 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Description:
 
Transcript:
  • 1. ctk|. ,h. bo*Llto."2pB+t*^* ANOTTUM INTRODUCTTVE I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei dPentru prima datd termenul de istorie este intilnit in greaca veche, avind sensul de cercetare, expunere a unor fapte gi evenimente. De aici a fost preluat in limba latinE (historia), ceea ce aparline istoriei frind historicus, iar scriitorul de istorie historiographus. in latina evului de mijloc termenul a continuat s[-gi pEstreze sensul inifial. Din limba latin6, termenul a trecut in grupul de limbi neolatine (storia, storiografo - italiand; histoire, historique - francezd; istorie, istoriografie, istoric romin6 g.a.). Termenul este intahit, in aceeagi formd, in limba englezd (history) gi chiar rus[. ln limba germanl gi in alte limbi germanice este utilizat un alt termen, cu acelaqi infeles insd (Geschichte-n sau Geschichtslamde). in perioada modernd sensurile termenului s-au diversificat. in sens mai general, istoria este procesul de dezvoltare al oricdrui fenomen in naturd qi societate precum gi totalitatea acestor procese. in sens mai restrdns, istoria este totalitatea proceselor de dezvoltare din societatea umand, dezvoltarea societEtii omenegti in lnteaga ei complexitate, ca un proces unitar, contadictoriu, de la aparifia spelei umane gi pdnd in zilele noastre. Istoria reprezinti o uriaqE cantitate de via(d consumatI, este un bilan!, o orientare in timp gi spa{iu. Nicolae Bdlcescu considera cd'oistoria e cea dintdi carte a unei na{ii", iar pentru Bogdan Petriceicu HaSdeu "/drd de istorie nu e patrie". Crezvl intregii opere a marelui istoric Nicolae lorga a fost acela cd datoria istoriei este de a-gi spune cuvflntul. Termenul de istorie il intalnim mai ?ntdi in Ionia, in Asia Micd, la Herodot din Halicarnas (cca.485-cc a.420 i.Hr.), "pdrintele istorief' dupd cum l-a caracterizat Cicero. Pentru opera sa, Herodot a consultat documente epigrafice, arhive, frc6nd o filtrare criticd a materialelor cercetate. El ia atitudine fa{6 de materialul studiat. Este primul istoric care scrie istorie cu caracter universal gi na(ional. Herodot introduce povestirea istoricd propriu-zis6. El face parte din cercul gdnditorilor ionici. Tucidide, Polibiu $i, maitdrziu, istoricii romani ii vor merge pe urlne. Dup[ creqtinarea Imperiului Roman istoria face un pas inapoi Sf. Augustin (354430) a explicat mersul istoriei prin voin{a divin[, utilizind izvoarele istorice tn interesulBisericii. Istoriografia umanist6 redi cercetarea criticd a izvoarelor, istoria fiind fundatd pe rafiune gi respectul faptelor. O contribulie insemnati - in acest sens - a avut-o in secolul al XV-lea Lorenzo Talla (1407-1457), intemeietorul criticii textelor. in secolele XVI-XVII se inregistreazd, progrese in metoda de cercetare. Seotgarizeazd un sistem de reguli pentru cercetarea criticd a izvoarelor gi publicarea textelor. in secolul al XVIIJea, Jean Mabillon (1632-1707) publicd lucrarea intitulatl De re diplomatica libri VI @aris, 1681), ce il afirmE ca intemeietor al diplomafiei.

2. in secolul al XVIIIJea curentul rajionalist impune pin Yoltaire (1694-1778) o explica{ie umanS a cauzalitdlii istorice. in 1756, Voltaire scrie lucrarea ittitulatd Eseu asupra morayurilor Si spiritului naliunilor (urmatE de edilia definitiv6 din 1769). iot -o primd form6, ea cuprindea perioada de la Carol cel Mare la Ludovic al XIIIJea. Mai tdrzil, pentru a oferi o viziune ralionalist6 globald asupra istoriei, Voltaire a realizat o privire de ansamblu mergdnd de la inceputurile ei pdnd in secolul al VIII-lea. Tocmai in legituri cu expunerea acesteia a ttilizat el, primul, termenul de filozofie a istoriei. Lucrarea nu se limiteazd la spaliul mediteranean, ci are in vedere intregul glob. Ea constituie astfel prima istorie universal[ in sensul modem al cuv0ntului. in secolul al XIX-lea G.W.F. Hegel (1770-1831) a dat istoriei o metodd de cercetare.La noi, in secolul al XIX-lea, se remarcd activitatea ld Mihail Kogdlniceanu, Nicolae Bdlcescu, George Bariliu qi August Treboniu Laurian. Bogdan Petriceicu Hagdeu utiliza gi izvorul istoric in limba slavond. El considera cE istoria nu poate fi scrisd singular, frrd *ilizarea altor gtiinfe de mare importantl (Lingvistica, Etnografia). El sublinia cd cineva ar face erori dacd ar studia intr-o singurd ramurE, pleddnd pentnr ttilizareagtiinlelor inrudite cu istoria. in acelaqi secol, Alexandru Odobescu a ridicat la o mare importan{E cercetarea arheologicd iar Grigore Tocilescu gi, mai apoi, A.D. Xenopol au scos in evidenfd latura social[ a procesului istoric. Dintre alte nume amintim: DimitrieOnciul,Ioan Bogdan,I/asile Pdrvan, Nicolae lorga q.a. $tiinta istoricd este o necesitate stringent[ astizi, ea nu poate exista frr[ erudifie, materia sa primd fiind izvoarele.*II. $tiinfele auxiliare ale istoriei: defini{ie; clasificare Metoda istoric[ reprezinth un ansamblu de procedee tehnice, in continud perfec{ionare, pe care erudi}ia i le pune la indemdnd istoricului. Acest ansamblu il formeazd Stiinlele auxiliare.Fird aprofundarea acestor discipline,fErE intrebuinlarealordin plin, istoria nu s-a putut descifra gi nu a putut progresa. $tiinlele auxiliare ale istoriei se ocup[ cu studierea in sine a m6rturiilor istorice de tot felul, care se pdstreazd de regul5 in arhive, biblioteci gi muzee sau in similarele lor. Specialigtii in qtiinlele auxiliare ale istoriei ca formafie nu se deosebesc intr-un nimic de istorici. Singura deosebire const6 in faptul cE in loc sd elaboreze sinteze de istorie iqi mdrginesc cdmpul de activitate la un sector a c6rui cunoagtere o ad0ncesc ca specialigti. Prin aceasta au datoria sd cunoasci at6t ce cunoaqte istoricul cit 9i ceJ oblig6 specialitatea lui. Agadar, drumul pe care in forrnarea sa il parcurge un specialist ln oricare din gtiinfele auxiliare ale istoriei in parte este comun cu al istoricului. paralel cu $tiin1ele auxiliare ale istoriei s-au format intr-o lungd perioadd istoricE, gtiin{a istoricd insa$i. Avem suficiente informalii, inci din antichitate, din care tezvltd cd 3. istoricii pentru informarea lor au atrlizat inscrip{ii gi documente de arhivd care le-au cerut cel pufin cunogtinfe epigrafice gi paleografice. DupE inven{ia tiparului colecliile de c6rfi au luat un avint mai mare gi o rdspdndire neagteptatd. Prin aceasta s-au ivit qi contradic{ii tn timpul folosirii sau interpretdrii acestor m5rturii istorice, interpretare adesea personald gi uneori interesatd. Aceste contradiclii au frcut necesar[ aflarea unor legi de cercetare care sd pun6 in afard de orice bdnuiald atdt publica{iile de izvoare istorice cdt gi interpretarea 1or. Astfel au luat nagtere gtiin{ele auxiliare tradi,tionale ale istoriei intr-o lungl perioad6 istoricd. Cu legi proprii unele au inceput sd se formezeincd din secolul al XV-lea, dar cele mai multe au ap5rut in secolul al XVII-lea gi continud sd apar[ altele pdnd in zilele noastre. in acest mod empirismul a fost inlocuit cu cercetarea sistematicd. $tiintele auxiliare ale istoriei se clasific6 in: a) $tiinye auxiliare ale istoriei majore - de la care istoricul imprumut6 concluziile, rezultatele lor sigure. b) $tiinge auxiliare ale istoriei minore - de la care istoricul imprumutd legile gi metodele de lucru, de care se servegte el insugi tn adunarea, verificarea gi folosirea m6rturiilor istorice ce ii stau la dispozilie. a) $tiin{ele auxiliare ale istoriei majore Orice gtiin!6 are o metodE proprie de cercetare pentru afingerea unui scop precis, care este independent gi numai al siu. ins6 nici o qtiinfd nu poate lucra absolut independent, ci trebuie sE recurg6 la un ansamblu de procedee oferite de alte gtiinfe. Acestea devinimplicit qtiin{ele sale auxiliare. $tiinta istoricd nu se abate nici ea de la aceast6 regulS. Deosebirea consti in faptul cd ea recurge la aproape toate gtiin{ele cultivate de om, deoarece trebuie sd cunoascd gi sE interpreteze tot ce este faptd gi gdndire omeneasci. Astfel pentru ea sunt qtiinfe auxiliare toate gtiinlele posibil s[ fie inregistrate in repertoriul culturii umane. Nu le putem aminti pe toate aici: lista lor ar fi prea lung6. La unele din aceste gtiinfe istoricul face apel mai des, fiind indispensabile pentru cercetarea sa. Acestea sunt gtiinle independente, majore. Ele formeazdbazapreg6tirii sale, motiv pentru care le amintim in esen{a lor.Geografia sti la baza explic[rii multor fenomene istorice. FErd fixarea acestora in cadrul lor geografic, istoricul nu poate gdsi explic{ia reald. Geoistoria il privegte in primul r6nd, pentru cd istoria nu se desfEqoar[ numai in timp ci gi tn spa{iu. Deci in primul rdnd trebuie identificate locurile in care au avut loc int0mpldrile istorice. in al doilea r6nd se are in vedere Geofizica: meteorologia, ciclurile activitifii solare gi fluctua{iile climatice au pus cercetdrile istorice pe un nou drum. Lingvistica ($ti@a limbii), prin cele doud forme de investigalie asupra mirturiilor scrise, Gramatica comparatE gi Lingvistica istorici, pune la dispozilia istoricului gi in mod deosebit a multor gtiin{e auxiliare ale istoriei, rentltatele cercetdrii sale. Cercet6nd inrudirile dintre limbile vorbite acum sau displrute dar despre care suntem bine informa{i 4. prin textele pAstrate, ca latina sau greaca, Lingvisticainlesnegte interpretarea multorm5rturii istorice.Lingvistica arefusubordine unele discipline ajunse aproape independente: Lexicologia care studiazd vocabularul lin6nd seama de etimologie gi de semanticl; Fonetica, ce studiaz6 sunetele de care se folosegte o limbd; Dialectologia, despre dialectele unei limbi; Gramatica Si Stilistica. in mare parte acestea nu pot lipsi nici unui om de culturl. Tot in cadrul Lingvisticii se ageazd Onomastica, ce se ocupd cu studiul numelor gi care cuprinde antroponimia, toponimia gi hidronimia.Dintre alte gtiinle auxiliare ale istoriei majore amintim: Paleontologia; Geologia; Antropologia; Etnografia; Sociologia; Dreptul gi Istoria dreptului; Biologia; Psihologia. Unele din ele insd pentru istoric sunt rezolvate de c[tre altele. Astfel Est

of 117

Embed Size (px)
Recommended