STUDIEREA FUNGILOR FITOPATOGENI AI FRUCTELOR ŞI

LEGUMELOR IN PERIOADA PĂSTRĂRII

Leca Radu, Gr. 3TMAP 1221

Conducaător st. Conf. dr.

Laurenţia Artiomov

Argumentarea cercetărilor

• Anual pierderile de fructe şi legume în timpul păstrării variază între 10 şi 50% în dependenţă de gradul de sofisticare a metodelor utilizate. Deseori, unul din factorii ce determină pierderi este dezvoltarea fungilor fitopatogeni în timpul păstrării. În fructele afectate de fungi se acumulează micotoxine, ce sunt contaminanţi periculoşi pentru consumatorii de fructe proaspete şi produse derivate( sucuri, gemuri, etc.)

Argumentare cercetare

• Micotoxinele sunt substanţe produse de ciupercile de mucegai şi alte ciuperci cu efect toxic pronunţat. În prezent din produse alimentare au fost separate circa 250 specii de ciuperci de mucegai, majoritatea produc metaboliţi toxici, inclusiv 120 micotoxine

Pericolul micotoxinelor este determinat de efectul toxic în doze mici şi de pătrunderea facilă în interiorul produsului.

In scopul asigurării securităţii consumatorilor este necesară depistarea fungilor toxigeni la diferite etape ale păstrării.

Metode si obiecte de cercetare

• Metode de cercetare: microscopia fotonică, cultivarea micoflorei pe medii nutritive ( mediu Sabouraud) pentru precizarea apartenenţei de specie a fungilor fitopatogeni.

• Obiecte de cercetare: fructe de măr, banană, legume: ceapă, cartof, ardei, roşii, comercializate în orasul Chișinău în luna februarie.

REZULTATELE CERCETĂRII

• Banana• S-a depistat putregaiul care este produs de

ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Pe banane apar pete umede, uşor decolorate, care se acoperă cu miceliul alb al ciupercii. Ulterior apar şi scleroţii negri de 3-10 mm, în această formă ciuperca poate rezista în sol mai mulţi ani..Pe mediu nutritiv, ciuperca formează miceliu alb şi scleroţi, care la maturitate sunt negri . Scleroţiile au un rol important in supraveţuirea şi răspândirea ciupercii

Sclerotinia sclerotiorum

În condiţii favorabile de mediu, scleroţiile germinează şi formează apoteciile ciupercii. Sclerotinia sclerotiorum este o ciupercă polifagă care atacă numeroase plante cultivate, precum morcovul, pătrunjelul, sfecla roşie, ţelina, păstârnacul, mazărea şi altele.

Banana

Cultură de mucegai de pe banana

Preparat microscopic – Sclerotinia sclerotiorum pe banană

Roșii

Cultură de mucegai de pe roșie

Preparat din mucegai alb pufos de roșie-Sclerotinia

Specia Mucor mucedo a fost observata sub formă de miceliu alb-cenuşiu şi sporangiofori izolaţi, solitari, care au apical câte un sporange. Sporangii sunt sferici, negri la

maturitate şi conţin numeroşi sporangiospori. Sporangioforul se continuă în interiorul sporangelui cu o columelă cilindrică sau piriformă. Aplanosporii sunt microscopici, cilindrici sau eliptici. Mucor mucedo este denumit popular mucegai comun şi

se întâlneşte pe diferite substraturi (sol, alimente etc.).

Mucegai negru- Mucor

Hife de Mucor mucedo

Alternarioza la ardei

• Alternarioza, cauzată de Alternaria capsici, Alternaria solani sau  Alternaria tenuis a fost identificată la ardei şi se manifestă prin pete umede si moi de culoare galben-verzui cu diametru mic. Țesuturile afectate se degradează ulterior, se brunifică şi se adâncesc. Pe suprafața petelor se formează un puf de culoare neagră-cenușie.

Ardei

Conidii de Alternaria capsici

Cultura de mucegai de pe ardei

Alternaria este un potențial producător al micotoxinelor :

Acid tenuazonic

Alternariol

Alternariol-metil-eter

Afectiuni micotice la ardeiA fost determinat mucegaiul speciei Rhizopus

stolonifer (sin. Rhizopus nigricans) prezintă miceliu cenuşiu, rizoizi şi sporangiofori cu sporangi şi zigospor. Rizoizii servesc la absorbţia substanţelor din substratul nutritiv. Sporangioforii sunt adesea grupaţi câte 3-4. Sporangii sunt bruni-negricioşi, la maturitate, de formă ovoidă şi de.

Sporangiosporii (aplanosporii) sunt neregulaţi ca formă, adesea ovoizi, eliptici. Rhizopus stolonifer se găseşte frecvent în natură, pe alimente, legume şi sol. Cauzează pagube la fructe şi legume, în timpul transportului şi depozitării.

Mucegai negru din proba de ardei- Rhyzopus

Afecţiunile merelor

• La merele cercetate au fost detectate următoarele afecțiuni micotice: monilioza (Monilia fructigena, M. cinerea ), penicilioza ( Penicillium expansum). Monilioza afectează fructele de mere atât în perioada de vegetaţie cât şi in timpul păstrării. Se manifestă la începutul perioadei de depozitare sub formă de pete brune, care se extind, mai târziu apar colonii miceliale albe sau de culoarea crem concentrice sau cu distribuire neregulată.

• Penicilioza sau putregaiul albastru aste cauzată în condiţiile Moldovei de unele din cele mai virulente specii de fungi fitopatogeni – Penicillium expansum şi P. chrysogenum. Pe fructe apar pete mici de culoare galbenă - cafenie cu consistenţă apoasă

Mar

Cultura de mucegai de pe mar

Preoarat microscopic -Penicillium expansum de pe măr

Preparat microscopic – hife neseptate de Zygomycetae de pe măr

Ceapa

Afectiunile micotice ale cepei. Penicilioza

Penicilioza cepei este cauzată de mucegaiurile genului Penicillium, care afectează și alte legume și fruvte la depozitare. Bulbii se ofilesc puțin, apar pete gălbui deschise care apoi se acoperă cu un

miceliu alb care in timp formează conidiofori. Petele devin verzi albăstrii, miceliul se

răspîndește în interiorul bulbului. Boala este frecventă în depozite fără refrigerare artificială, neaerate. Se pote preveni prin uscarea bulbilor înnainte de păstrare și respectarea regimului de

depozitare

Cultura de mucegai de pe ceapă

Penicillium expansum întîlnit la măr și ceapă este producator al micotoxinei patulina 4-hidroxi-4H-furopiran denumită si clavacină sau expansină. Patulina este distrusă gradat în timpul depozitării în prezența sulfiților, grupul sulfhidrililor și acidului ascorbic. Patulina este complet degradată în 15 secunde în solutii apoase de 10% ozon.

Fermentația alcoolică a sucului de mere pentru a produce băuturi alcoolice distruge patulina. În ciuda descoperirii originale a patulinei drept antibiotic, a fost dovedit efectele sale nocive asupra sănății umane. Potențialul pericol al patulinei implică un control si o înlăturare a patulinei din produsele alimentare, creându-se o cerere pentru tehnici de procesare capabile să înfaptuiească aceste lucruri, preferabil la un cost scăzut pentru industrie. Contaminarea cu patulină rămâne în ciuda tuturor cercetărilor o provocare pentru industria alimentară

Preparat de mucegai alb pufos si gri pufos de ceapa-Penicillium tinar

• Un studiu american arată că micotoxinele sunt de 10.000 ori mai periculoase decât reziduurile de pesticide (25).

• Deosebită stabilitate chimică a majorităţii micotoxinelor, face aproape imposibilă detoxifierea produselor contaminate cu micotoxine prin metode fizice (sterilizarea prin temperaturi ridicate, refrigerarea, deshidratarea, desicarea, liofilizarea, iradierea) sau chimice (extragerea cu solvenţi, modificarea structurii moleculare prin oxidare, hidroxilare etc.

Concluzii:

• În urma cercetărilor au fost identificate diverse afecțiuni micotie, care aduc daune considerabile de fructe și legume în perioada post recoltă.

• Genurile Penicillium depistat la mere și ceapă și genul Alternaria depistat la ardei sunt potențiali producători de micotoxine ce se pot transmite prin lanțul alimentar omului.

• Micotoxinele reprezintă al doilea motiv de declanşare a unui cancer. Rezolvarea problemelor se face tot prin practicarea bunelor practici agricole care trebuie să aşeze producţiile la nivelul la care micotoxinele nu-şi mai fac loc, nu se mai transmit animalelor şi, deci, nici oamenilor.

În perspectivă sunt necesare cercetări suplimentare pentru determinarea mai exactă a speciilor de mucegaiuri fitopatogene. Ar fi bine venite și cercetări biochimice pentru identificarea micotoxinelor.

Bibliografie

• Artiomov L. Identificarea microscopică a fungilor toxigeni ai fructelor de măr în perioada postrecoltară Analele Ştiinţifice ale UCCM. Chişinău: UCCM. 2010, Vol. VI. pp 55 – 59. ISSN 1857-1239 (Cat. C). ISSN 1857-1239

• ISBN 978-9975-4095-2-0

• Бажуряну Н.С. Лежкоспособность плодов и факторы, снижающие их потери при длительном хранении, Кишинев “ШТИИЦА”, 1993,

94 с. ISBN 5-376-01886-2

• Дементьева М.И., Выгонский М.И. Болезни плодов, овощей и картофеля при хранении, Агропромиздат, 1988 , 231 c. ISBN 5-10-000095-3

• Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate, prevenire şi combatere, EUC 2010, ISBN 973-8043-87-5;