+ All Categories
Home > Documents > stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8....

stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8....

Date post: 28-Dec-2019
Category:
Upload: others
View: 6 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
31
Temă de casă Rețele de calculatoare și internet „Virtualizare si modele in Cloud Computing”
Transcript
Page 1: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Temă de casă

Rețele de calculatoare și internet

„Virtualizare si modele in Cloud Computing”

Student

Stoica Serghei

Page 2: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Cuprins

1. Cloud Computing  1.1 Istoric și  Evolutie.

2. Tipuri de cloud și Modele de livrare 2.1 Cloud privat vs cloud public 2.2 IaaS, PaaS, IaaS.

3 Virtualizare în cloud computing 3.1 Virtualizarea la nivel server 3.2 Virtualizarea spațiului de stocare 3.3 Virtualizarea rețelei

4 Portabilitate și interoperabilitate în cloud computing

5 Concluzii.

6 Bibliografie.

Page 3: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

1. Cloud computing.

Cloud computing,  este un concept modern în domeniul computerelor și informaticii, reprezentând un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, acces la informații și stocare de date, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea și configurația fizică a sistemelor care furnizează aceste servicii [1]. Puterea de calcul, aplicațiile sunt oferite ca servicii ce pot fi închiriate și platite lunar precum oricare alte servicii obișnuite. Se poate stabili unități de masură pentru care utilizatorul plătește, de exmplu Gb/lună în cazul spațiului de stocare sau nucleu de procesare/oră în cazul puterii de calcul. Avînd aceste unități „chiriașul” poate fi sigur ca platește atît cît folosește. Totodată există o capacitate de scalare atît pe orizontală cît și pe verticală. În cazul dat utilizatorul sau „chiriașul” nu trebuie să mai întrețină echipamente hardware care în anumite condiții pot deveni nefolositoare, toată responsabilitaea este preluată de cel care oferă serviciile date.

1.1. Istoric și evoluție.

Începutul istoriculului „cloud computing” poate fi considerat încă în anii 50’ cînd mai multor utilizatori li se punea la dispoziție accesul la un calculator central prin intermediul unui terminal. Nu era necesar și rentabil căte un mainframe pentru fiecare angajat, de obicei fiind necesar un singur mainframe pentru toată compania, accesul fiind partajat.

Ideia unei rețele de calculatoare a aparut în anii 60’ odată cu dezvoltarea proiectului ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network) de catre J. Licklider. În viziunea sa, fiecare om de pe glob trebuia să aibă accesul la o conexiune care să pună la dispoziție aplicații și date.

În anii 70’ apare conceptul de mașini virtuale (VMs). Prin folosirea unui soft de virtualizare precum VMware este posibilă instalarea și rularea mai multor sisteme de operare în același timp pe aceiași mașină. Astfel mașinile virtuale aduc terminalele de mainframe la un nou nivel. Virtualizare nou trend în industrie.

În anii 90’ companiile de telecomunicații încep să ofere rețele virtuale private. Istoric, companiile acordau o singură conexiune point-to-point pentru o pereche de utilizatori. Noua ofertă consta în partajarea infrastructurii pentru a oferi aceiași conexiune fizică la mai mulți utilizatori.

Un pionier a „cloud computing” poate fi considerat serviciul Salesforce.com care a venit în 1999 cu conceptul de a oferi aplicații de business prin intermediul unui simplu website.

Urmatorul pas a fost în 2002 prin Amazon Web Services (AWS). AWS oferea servicii cloud ce includeau: stocare, putere de calcul și un serviciu de inteligență artificială prin Amazon Mechanical Turk.

În 2006 Amazon lansează Elastic Compute Cloud (EC2) care permite închirierea de servere pentru a rula aplicații personale.

Suita AWS/EC2 reprezintă primul cloud de tip IaaS (infrastructure as a service) care este larg folosită.

În 2009 gigantul IT Google lansează suita sa de cloud computing care oferă atît infrastructură precum masini virtuale, baze de date precum și aplicații.

În 2010 compania Microsoft își prezintă soluția sa de cloud computing care conținea atît componente IaaS cît și componente SaaS.

Astăzi cloud computing cunoaste o dezvoltare furtunosă, oferind diverse servicii de tip Iaas, PaaS și SaaS. Lider pieții fiind Amazon urmat de giganții Google și Microsoft, oferă o gamă largă de soluții pornind de la spații de stocare și puteri de procesare, și terminînd cu soluții la cheie de tipul microsoft ofice.

Page 4: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Avantaje cloud computing

Cost – oferă un cost redus a resurselor computaționale. Modelul de clod public are o un model de facturare „pay as you go” prin care plata se face doar pe resursele consumate. Facturarea resurselor este bine granulată astfel permițînd clientului să plătească fix atît cît consumă. Este un model de facturare precum serviciile sociale.

Independența de locație – permite utilizatorului să se conecteze la resurse din orce punc al globului via internet.

Mentenanță – din punct de vedere al clientului nu există nici un efort de mentenanță a infrastructurii, clientului asigurînduise resursele închiriate.

Multitenacitate – resursele fizice sunt distribuite între mai mulți utilizatori acest lucru ducînd la creșterea eficienței globale, capacității de scalare, capacitîții de vîrf, etc.

Performanța – asigură o performanță constantă a sistemului, permițînd construcția unei arhitecturi decuplate prin intermediul serviciilor web

Productivitatea – productivitatea aplicației poate să varieze în funcție de numărul utilizatorilor.

Toleranța la defecte – astăzi furnizorii de cloud computing asigură o valabilitate a resurselor de 99%. Această valabilitate se asigură prin alocarea a multiple mașini fizice.

Scalabilitate și elasticitate – unii furnizori de resurse oferă tehnologii de autoscalare a aplicațiilor. În funcție de cerințe, aplicația poate primi mai multe resurse pentru a acoperi cerințele utilizatorilor. Acestă este util în special siteurilor de stiri a caror trafic poate varia de la zeci de clienți în orele normale la zeci de mii în orele de vîrf. De obicei producătorii de stiri aveau echipamente hardware care să asigure traficul în orele de vîrf, echipament care în orele normale era folosit mai puțin de 10%.

Securitate – cu toate ca datele nu sunt ținute „in house”, securitate poate fi crescută prin cetralizarea datelor. Prin folosirea modelului de cloud privat, utilizatorul poate avea control total asupra datelor si resurselor.

2. Tipuri de cloud și Modele de livrare

2.1.Cloud privat vs cloud public

Indiferent de tip, cloud computing oferă resurse instante cu o posibilitate mare de scalabilitate, monitorizare a resurselor și o flexibilitate mare. Cu ajutorul tehnologiei de cloud computing o gama largă de resurse eterogene pot fi conectate prin intermediul rețelelor private sau publice. Se pune la dispoziție cloud de tip privat, public și hibrid.

Cloud –ul de tip public sunt intreținute de proprietari terți.Este un model în care se oferă servicii de și resurse computaționale prin intermediul unei rețele publice. Clienții benefeciază de resurse ieftine, costul fiind distribuit. Acest model oferă un preț redus de tipul plătești cît consumi. Un alt avantaj al acestui tip de cloud este faptul că de obicei scalabilitate este mai mare datorită faptului că sunt hostate pe centre de date mai mari. Tuturor clienților li se oferă același tip de servicii.

Termenul de „cloud public” vine să pună în evidență diferențele față de celălalt model, și anume „private cloud”, care operează prin intermediul unei rețele private. Cloud-ul public în cele mai multe cazuri sunt hostate departe de client, substituing infrastructura clientului.

Aplicațiile care au un scop temporar, cu o perioadă scurtă de viață sunt cele mai potrivite pentru acest tip de cloud. Astfel dispar problemele de alegere și procurare a echipamentelor.

Page 5: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Cateva avantaje a cloud –ului de tip public sunt [2]: Prețul – de obicei clientul plătește cît consumă. Acest consum se poate măsura în diferite

unități de ex: în procesor per oră, GB per lună, trafic per lună. Flexibilitate la facturare – la fel ca serviciile pre pay în telecom, clietul poate cumpăra o

resursă pe un anumit timp și o poate consuma cînd dorește și în ce perioade dorește. Hardware la comun – Aceleași resurse hardware sunt folosite la comun ceia ce permite

un preț flexibil în funcție de numărul de clienți. System auto administrat- în funcție de necesitățile pe moment a clientului sistemul poate

auto scala. Clientul nu are nici un control dar și nici o răspundere asupra echipamentelor hardware. Clientului i se oferă mașini virtuale, care în funcție de necesități pot scala pe alte mașini fizice.

Majoritate serviciilor de cloud de tip public sunt folosite ca servere web unde există cerințe mai mici de securitate.

Cloud- ul privat (intern ) este de obicei găzduit întro rețea privată. Compania are controlul asupra resurselor, datelor, securitatea, calitatea serviciilor. Compania este propritarul infrastructurii și controlează cum aplicațiile sunt găzduite în acest cloud. Compania poate și raspunde de confiigurarea, instalarea și operabilitatea infrastructurii.

Acest model de cloud aferă un nivel înalt de securitate și control dar compania trebui să aibă un departament IT care să mențină infrastructura necesară.

Cloud –ul privat poate fi o opțiune potrivită atunci cînd compania este destul de mare astfel încît să aibă resurse necesare, dar și date și necesități astfel încît să poată sa întrețină un cloud. O mare parte din marele companii au destule date, dar și cerințe computaționale astfel încît să poate să „umple” un cloud. Un cloud privat este rentabil dacă este „ocupat” peste o anumită barieră. Pentru o companie mică nu este nici rentabil din punct de vedere a ocuparii cloudului cu date și cerințe computaționale, dar nu este rentabil nici din punct de vedere al prețului.

Cloud – ul privat poate fi o opțiune atunci cînd există cerințe stricte asupra securității. Companiile pot avea date care nu pot fi distribuite unor provideri terți.

Astăzi providerii de cloud public, prin intermediul tehnologiei VPN, pot oferi cloud privat care nu este hostat pe infrastructura clientului. Clietul închiriază infrastructura providerului conectînduse la ea prin intermediul rețelei private virtuale.

Cîteva beneficii a cloud-ului privat [3]:

Securitate – Infrastructura hardware și software poate fi configurată și aleasă după cerințele companiei client. Rețeua și securitatea poate fi proiectate astfel încît să asigure nivelul de securitate necesar.Pot fi configurate firewall-uri, rețele virtuale private, metode de autentificare și autorizare.

Fiabilitate – echipamentele hardware, rețeua, mediile de stocare pot fi alease astfel încît să se incadreze perfect în cerințele clientului.

Găzduire hibridă – Unele părți ale aplicației pot fi gazduite în cloud privat lasînd deschisă o cale de comunicație către cealaltă parte a aplicației găzduită în cloud public. Se hostează în cloud privat părți critice ale aplicației de exemplu o bază de date, sau un proces care necesită resurse private.

Page 6: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Cloud –ul hibrid este un model de cloud computing compus din cloud public și cloud privat. Acest tip de cloud combină avantajele celorlalte două modele. Părți ale aplicației care necesită securitate sau alte resurse sensibile pot fi hostate în cloud privat, expunînduse o metodă de comunicare cu alte părți ale aplicației care pot fi hostate în cloud public.

Figura 1. Modelul de cloud hibrid

În figura 1 este reprezentat modelul de cloud hibrid. Este format dintrun cloud privat instalat pe o infrastructura proprie sau inchiriată care comunică prin canale securizate cu cloudul public. Cloudul privat are politica proprie de securitate. Utilizatorii se pot conecta la cloud-ul privat prin intermediul conecsiunelor VPN. În interiorul cloud-ului privat și public rulează procese care comunică prin conexiuni securizate.

Întrun model de cloud hibrid, cloudul public poate fi folosit ca un mediu de dezvoltare și testare, care necesită un eform minim de configurare din partea dezvoltatorilor. Cloudul public necesită investiții mine, avantaj care vine să sprijine aplicațiile mici, dar și mediul de dezvoltare.

Riscul cloud –ului public constă în faptul că companiile pot pierde controlul asupra dateleor pe care le dețin. Există și dezavantaje din punct de vedere al securității.

Cloudul privat oferă securitate și control asupra datelor pe care le deține compania. Investițiile și eforturile necesare limitează utilizabilitate doar în anumite scopuri.

Combinînd aceste două modele întrun cloud hibridobținem un model care are fiabilitate și scalabilitate crescută.

Provocările care stau în fața modelului de cloud hibrid sunt în primul rînd de a oferi o interfață de programare a aplicațiilor (API) simplă.

O altă provocare se referă la compatibilitate aplicațiilor, care trebui să ruleze fără mari schimbări atît pe cloud public cît și pe cloud privat. Trebuie de creat un mecanism de comunicare între componentele aplicației. Trebuie să existe unelte de hipervizare și control asupra aplicațiilor care rulează în cloud privat.

2.2. IaaS, PaaS, IaaS.

Page 7: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Prin modelul de livrare se înțelege modalitate prin care se livrează resursele la utilizator. Resurse se pot livra în format inițial, adică prin punerea la dispoziție spre închiriere a mașinilor fizice sau virtuale, închiriere de rețele de calculatoare. Se poate pune la dispoziție diferite platforme de dezvoltare pînă la componente sortware care pot fi închiriate și facturate precum serviciile sociale. Unul dintre cele mai populare software ca Microsoft Ofice poate fi inchiriat online astfel evitînduse procurarea unei licențe scumpe.

Sunt definite trei modalități de livrare a resurselor cloud:

1. IaaS – infrastructure as a service, în care sunt puse la dispoziție resurse precum mașini virtuale, spațiu de stocare, rețea

2. PaaS – platforme as a service, în care sunt puse la dispoziție platforme de dezvoltare, midleware, etc.

3. SaaS – software as a service, prin care e pus la dispoziție software, utilizatorul nu mai este obligat să cumpere licențe sau alte componente pentru a beneficia de un instgrument software.

Figura 2. Modelul de livrare cloud computing.

În figura 2 este prezentat modelul de livrare a cloud computing. Observam că modelul poate fi reprezentat printro piramidă care are la bază componente ce se referă la rețea, procesor și spațiu de stocare. Acestea pot fi livrate sub formă de mașini fizice, mașini virtuale, baze de date, etc.

Pe stratul al doilea se află platforma. Platforma poate reprezenta diferite unelte de dezvoltare, servere de administrare a codului sursă, servere web, etc.

Pe ultimul strat se află produsul final, adică software. De exemplu unul din pionerii SaaS poate fi considerat salesforce.com care pune la dispoziție o uneltă de bussiness.

Page 8: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Figura 3. Exemplu de provideri de cloud computing.

Infrastructure as a Service

Pentru acest tip consumatorului îi este livrat resurse computaționale fundamentale precum putere de procesare, spațiu de stocare, componente de rețea sau middleware. Consumatorul poate controla sitemul de operare, spațiul de stocare, selectarea componentelor software ce vor fi instalate pe mașină, posibilitea selecției componentelor de rețea precum firewal, load balancer. Nu se pot selecta componentele hardware. Există riscul unor proobleme de securitate din cauza că responsabilitate de configurare a securității cade asupra clientului. Clientul de IaaS nu trbuie să aibă grijă de infrastructura hardware. Clientul poate închiria mașini de procesare, facturarea făcînduse pe oră. De asemenea poate închiria spațiu de stocare, facturarea facînduse în Gb pe an. Clientului i se poate oferi un serviciu de autoscalare a resurselor în funcție de necesitate.

Lideri în oferirea serviciilor de IaaS sunt Amazon Web Services (AWS), Windows Azure, Google Compute Engine, Rackspace Open Cloud, și IBM SmartCloud Enterprise.

Platform as a Service

Este un model de livrare prin care clientului i se propune o platformă cu ajutorul cărora se pot dezvolta, hosta și menține aplicații fără complexitatea de a proiecta și menține o infrastructura proprie. PaaS poate fi livrat în cele două modalități discutate mai sus, ca cloud public sau ca cloud privat. În general această modalitate de livrare este adresată dezvoltatorilor pentru a facilita dezvoltarea aplicațiilor, acesta fiind unul din marele avantaje. Un alt avantaj este că dezvoltatorul de aplicație nu trebuie să se îngrijoreze de infrastructura hardware și capacitățile ei de scalare. Avînd în vedere că tehnologia cloud este independentă de loc, mai mulți dezvoltatori din diferite puncte ale globului pot lucra la același proiect.

Page 9: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Un dezavantaj al modelului PaaS poate fi faptul că dezvoltatorii nu mai au la dispoziție toate unelte convenționale, de exemplu baze de date relaționale. Un alt incovenient este faptul că dezvoltarea se poate limita la anumite tehnologii oferite.

Printre cei mai cunoscuți provideri de PaaS sunt: Force.com care aparține salesforce.com și oferă o platformă de de management a entităților de business, și alți vendori care oferă unelte de dezvoltare. Printre vendorii care oferă unelte de dezvoltare se numără: Appear IQ, Mendix, Amazon Web Services (AWS) Elastic Beanstalk, Google App Engine, Microsoft Azure Web Sites, Azure Cloud Services, Azure Mobile Services, ect.

Software as a Service

Este un model de livrare care distribuie aplicații ca un produs livrabil prin intermediul rețelei. Modeluk SaaS devine un model din ce în ce mai popular odată cu apariția serviciilor web, SOA, Ajax. Se bazează pe conceptul de multitenacitae, clienții folosind aceiași aplicație, pe aceiași mașină. Spre deosebire de software tradițional care se vinde pe licențe, software-ul cloud se vinde per oră.

Un avantaj al modelului SaaS este că oferă aplicații care sunt disponibile de pe orice calculator dotat cu browser. Utilizatorul deține un cont cu username și parolă, cu care se poate autentifica de pe orice dispozitiv cu acces la internet. De obicei aplicațiile web e o singură aplicație de care se folosește toată lume. Facturarea poate fi facută fie pe o lună, fie pe numărul de oăerații făcute. Suportul tehnic al aplicației este inclus în preț de asemenea ca și reînoirea aplicații. Pentru a folosi aplicația utilizatorul nu trebuie să aibă decît acces la internet.

Cu toate că aduce multe avantaje, există și critici asupra acestui model de livrare. Un mare semn de întrebare este confidențialitatea operațiilor. Un alt semn de întrebare poate fi securitatea datelor.

Aplicații comune SaaS sunt cele de email, management, baze de date. Una din cele mai cunoscute aplicații de birotica, microsoft ofice, este oferite și sub formă de cloud ca office 365.

Figura 4. Comparație între IaaS, PaaS, SaaS [5]

Page 10: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

În figura 4 este reprezentat nivelul de abstractizare a resurselor computaționale, și nivelul de control al utilizatorului pentru cele trei modele de cloud computing. Observăm ca în cazul sistemelor in-house, utilizatorul poate și trebuie să controleze toată stiva de protocoale. În cazul sistemelor IaaS, utilizatorul poate controla de la nivelul sistemului de operare în sus.

3. Virtualizare în cloud computing

Virtualizarea înseamnă crearea impresiei și percenției existenței unei entități, cu toate că ea nu exită fizic. Folosind virtualizare se poate crea impresia existenței mai multor mașini fizice cu toate ca există una singură. Formele de virtualizare sunt: virtualizarea de seerver (mașină), virtualizarea rețelei, virtualizarea spațiului de stocare.

Virtualizarea mașinei se face prin intermediul unui hyperviszor care este un software, VMM (virtual machine monitor), care crează și gestionează mașini virtuale. Hipervizorul rulează pe o mașină fizică, care este „împărțită” în mai multe mașini virtuale. Fiecare mașină virtuală, sau mașini oapete rulează un sitem de operare oaspete. Sistemul de operare oaspete este hypervizorul, care alocă resurse și controleză mașinile virtuale.

Virtualizarea mașinii fizice se referă la faptul că o mașină fizică poate fi partiționată în mai multe mașini virtuale, pe care rulează sisteme de operare diferite. Scopul principal al virtualizării este partajarea resurselor computaționale precum procesor, spațiu de stocare.

Virtualizarea la nivel de desktop se referă la posibilitatea de operare a mai multor utilizatori concomitent, pe aceeși mașină fizică și sistem de operare. Acesta reduce necesitatea de replicare hardware și software care pot fi costisitoare.

Virtualizarea la nivel de rețea se referă la crearea iluziei existenței unei conexiuni, cu toate că ea poate să nu există. Aceasta poate fi o conexiune între două oficii îndepărtate ale unei companii, conexiune care pare a fi directă însă în realitate nu există. Rețelele virtuale VPN (virtual private network) sunt folosite pentru creare de rețele private care geografic sunt pe o suprafață intinsă și fizic nu pot exista.

Putem spune că virtualizare este un început spre cluod computing, avînd ca scop inițial separarea nivelului hardware de nivelul software. În trecut migrările importante necesitau rescriere de cod. Odată cu apariția virtualizării migrarile se faceau mult mai ușor fară necesitate de a reconfigura sistemul și de a rescrie cod. Astăzi migrarile mai sunt o provocare însă, consolidarea serverelor virtuale se face întrun ritm rapid. Mișcarea spre cloud computing a început odată cu virtualizare mașinilor fizice. Astăzi se pun la dispoziție infrastructură sub formă de mașini virtuale, modelul fiind IaaS.

Cloud computing este mai mult un concept decît tehnologie, tehnologia din spate fiind virtualizarea resurselor și punerea la dispoziție prin închirierea lor. Virtualizarea se face prin folosirea de software precum VMware vSphere. Serviciile de cloud computing sunt construite deasupra unor nivele de virtualizare care ajută să administreze serviciul totodată standartizînd produsele oferite clienților. Virtualizarea e un element cheie în ceia ce privește cloud computing omogenizînd și standartizînd resursele oferite, astfel evitînd transformarea în grid computing.

Virtualizarea este suportată atît la nivel hardware cît și la nivel software. Este folosită pentru a prezenta resursele întro ierarhie logică. Există mai multe nivele de virtualizare în funcție de tipul de resurse. La fiecare nivel există unelte de virtualizare care omogenizează și standartizează produsele oferite.

Page 11: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Figura 5. Niveluri logice de virtualizare

Unul din cele mai importante nivel de virtualizare este virtualizarea procesorului, care ascunde configurația hardware pe de o parte și face ca o mașină fizică să fie împărțită în mai multe mașini virtuale. Una dintre unelete folosite la virtualizare este tehnologia Intel VT (intel virtualization tehnology).

3.1.Virtualizarea la nivel server

Cateva tehnologii cu care se face virtualizarea la nivel de server au devenit o parte importantă a centrelor de date. Nivelul de virtualizare îl reprezintă nivelul hypervizor care este un nivel software deasupra căruia se pot instala mașini virtuale cu rol de servere. Prin virtualizarea la nivel de server se pot reduce numărul servelor fizice, ceia ce influențează pozitiv asupra aplicației dar totodată se marește efectivitatea folosirii resurselor hardware dar și posibilitățile de scalare a aplicației.

Figura 6. Virtualizarea la nivel de server

Page 12: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

După cum se vede în figura 6, nivelul de virtualizare adică nivelul hypervizor, în cazul dat Wmware, asigură o imitare a resurselor fizice pentru mașinile virtuale. Fiecărei mașini virtuale i se oferă o qută de procesor, memorie, spațiu de stocare și bandă de rețea.

Un altă abordare de virtualizare a serverului este virtualizarea la nivel de sistem de operare. În acest tip de virtualizare pe mașina fizică rulează un sigur nucleu al sistemului de operare care exportă funcționalități mașinilor virtuale. În acest tip de virtualizare mașinile virtuale trebuie să ruleze tehnologie omogenă putînduse distribui biblioteci executabile între mașini diferite. Totuși se pot folosi diferite distribuții a aceluiași sistem de operare. Acest tip de virtualizare elimină un nivel de abstractizare astfel crescînd performanța sistemului.

Figura 7. Virtualizarea la nivel sistem de operare [6]

3.2.Virtualizarea spațiului de stocare

Virtualizarea la nivel de server oferă multe avantaje dar totuși pentru a profita de avantajele virtualizării trebuie rezolvată problema spațiului de stocare. O soluție de virtualizare a spațiului de stocare o reprezintă SAN (stoarage area network).

SAN este o rețea dedicată de bandă mare care interconectează spații de stocare comune care se află pe diferite servere. Resursele de stocare sunt transformate în resurse comune pentru toți utilizatorii, și sunt recunpscute ca o rețea de înaltă performanță. Aceasta permite fiecărui server să acceseze resursele comune ca și cum acele resurse ar fi atașate direct la server. Este destul de complexă cu echipamente hardware destul de scumpe. Pote fi construită cu tehnologie Fiber Channel sau tehnologie Ethernet.

VSAN (virtual SAN) este o rețea definită software deasupra nivelului hypervizor. Are avantajul de a fi ușor de întreținut și are scalabilitate mare fiind independentă de hardware. Atîta timp cît sistemul hardware este recunoscut ți suportat de hypervizor.

În principiu, virtualizarea spațiului de stocare pote fi împărțit în două categorii, soluția bazată pe blocuri și soluția bazată pe fișiere. Ambele oferă eficiență și flexibilitate în administrarea spațiului de stocare și pot simplifica accesul la date. Diferența dintre cele doua siste este faptul ca soluția block stoarage unitatea de lucru este blocul. Un fișier este partiționat dacă e cazul în blocuri cu dimensiune fixă la nivel de sistem. Sitemul stie locația fiecarui bloc din fișier și le livrează dacă e cazul.

Soluțiile de block storage virtualisation oferă avantaje în managementul volumului de date, migrarea datelor de pe un nod pe altul, protecția datelor prin partiționare și redistribuire automată.

Page 13: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Soluțiile bazate pe file stoarage virtualisation au avantajul unui system de fișiere unificat care ramane neschimbat în cazul unor modificari hardware. Existența unui spațiu de nume global permite ca mai multe rețele NAS să poată fi ușor unificate în una mare.

Soluțiile de block storage virtualization poate fi implimentată sub mai multe forme. a. Bazate pe controler. Vistualizările de acest tip sunt omogene și limitate lasystemul oferit

de catre un singur provider. Este potrivită pentru sisteme omogene.b. Virtualizarea la nivel de server. Spațiul de stocare este virtualizat sub o formă de rețea de

servere. Pe fiecare server rulează un software de management. c. Virtualizarea simetrică. Se referă la faptul că un sistem de operare precum windows sau

linux intermediază comunicația dintre servere si rețeaua FC (fiber chanel). Este o soluție ce poate fi implimentată pe sisteme heterogene fiind foarte populară. Se poate foarte ușor de implimetat. In acest caz toate datele merg printrun singur punct.

d. Inteligent SAN. Este o abordare hibridă care integreză logică de virtualizare în rețeaua SAN. Datele sunt preluate de rețeaua SAN. Această soluție are un nivel mare de scalabilitate și poate fi implimentat pe resurse heterogene.

Tenologia bazată pe fișiere este una promițătoare în contextul creșterii volumelor de date. Este bazată pe tehnologia NAS (network attached storage). Rețelele NAS pot fi ușor integrate în una singură folosind virtualizarea bazată pe fișiere. Astfel virtualizarea spațiului de stocare este imun la schimbari de hardware.

NAS SANNivel de acces Fișier Bloc

Rețea de conectare Ethernet Fiber Chanel sau EthernetProtocol de transport Construit deasupra TCP/IP

(overhead mare, 40%)SCSI/FC și SCSI/IP

Nivelul de control la accesul resurselor

Mare Mic

Cerințe de integritate a datelor Mari Foarte mariClientul Stație workstation Servere de baze de date

Complexitate Moderată MareCapacitate (bytes) Terabytes Pethabytes

Page 14: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Figura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare.

După cum se vede în imaginea din figura 8, virtualizarea la nivel de fișier este mai simplă punînd la dispoziție clientului și sistemul de fișiere. Spațiul de stocare fizic (hard discul) este accesat și configurat prin intermediul protocolului NFS sau SMB/CIFS. Unul dintre marele avantaje îl constitue simplitatea de folosire și implimentare a unui astfel de sistem. O noua mașină se poate conecta purșisimplu la o rețea existentă punînduise la dispoziție spațiu de stocare cu tot cu sistem de fișiere instalat. Față de celalalt tip de virtualizare, block level, ete mult mai ieftin de menținut. Permite facilități avansate de securitate precum file acces control.

Virtualizarea la nivel de block este controlată de catre server care pune la dispoziție clienților blocuri de stocare. Aceste blocuri pot fi formatate și controlate individual. Este de obicei implimentată întro rețea SAN. Poate fi folosit pentru a stoca fișiere sau pentru aplicații de baze de date sau mașini virtuale. Transmisia datelor este mult mai eficientă cu un overhead mai mic. Suportă sisteme de fișiere precum NFS, NTFS, SMB, VMFS. Fiecare block poate fi tratat ca un hard disk independent și este controlat de sistemul de operare. Folosește protocolul de iSCSI și FcoP pentru transferul de date.

3.3.Virtualizarea rețelei

Conceptul de virtualizare a rețelei nu este unul nou, a fost implimentat odată cu apariția rețelelor VPN care au avut succes. Rețelele VPN oferă rețele private oferînd pe baza infrastructurii existente construite pentru rețele publice. VPN acoperea o necesitate de bază aia de a avea rețele logice construite deasupra rețelelor fizice dar aveau unele neajunsuri precum:

Toate rețelele virtuale erau bazate pe aceiași tehnologie și stivă de protocoale, ceia ce limita heterogenitatea rețelelor

Nu era posibilă o izolare a resurselor Nu era o separare clară dintre rolul infrastructurii și rolul rețelei virtuale

Virtualizarea rețelei se bazează pe două concepte, virtualizarea legăturii și virtualizarea nodului. Virtualizarea legăturii permite crearea mai multor legătuli virtuale pe același link fizic. O legatură virtuală poate fi identificată de un identificator sau un slot de timp. Virtualizarea nodului e un alt concept principal și presupune crearea unor rutere virtuale. Similar cu virtualizarea serverului, virtualizarea nodului presupune alocarea unor resurse virtuale pentru a crea putere de procesare pentru un ruter virtual dntro rețea virtuală.

Virtualizarea rețelei pote fi împărțită în două categorii: virtualizarea externă care combină mai multe rețele întro rețea unică virtuală și virtualizarea internă care oferă funcționalitate de rețea bazînduse pe un singur server.

Page 15: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Figura 9. Virtualizare reteleiRețele VPN.O rețea virtuală privată este o rețea care conectează componentele și resursele unei rețele private.

Conectarea se printro rețea construită pe baza unei rețele publice și oferă aceleași avantaje ca la rețele private. Tehnologia VPN foloseşte tehnologii precum: tunelarea, criptare, autentificare, mecanisme şi servicii de control al accesului, folosite pentru a transporta traficul pe Internet. VPN permite utilizatorilor să comunice printrun tunel construit printro rețea publică. Pentru a asigura securitatea unelului datele sunt criptate. Din punct de vedere a utilizatorului de VPN, se pune la dispoziție un canal punct la punct prin care are loc comunicația dintre două noduri. Nodurile de la capetele tunelului pot fi de două feluri, fie un calculator/server fie un ruter cu o poartă de securitete spre altă rețea.

Figura 10. Rețea VPNExistă 3 modalități de implimentare VPN: Remote Access, Itranet și Extranet. Remote access

permite unui utilizator de tip dial-up conectarea la o resursă privată. Implimentarea intranet permite conectarea mai multor rețele din zone geografice diferite al aceleeași companii. Implimentarea extranet este esemanătoare cu cea intranet diferența fiind că rețelele conectate pot aparține la companii diferite. Există patru funcții principale pe care trebuie să le asigure un VPN: Autentificare, controlul acces, Confidențialitate și integritatea datelor. Există cîteva protocoale principale folosite pentru tehnologia VPN: PPTP (Point-to-Point Tunneling Protocol), L2TP (Layer 2 Tunneling Protocol) și IPsec (Internet Protocol Securit). Tote aceste trei protocoale asigură criptarea informației și crearea de canale virtuale.

Page 16: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

O soluţie VPN bazată pe Internet este alcătuită din patru componente principale: Internet-ul, porţile de securitate (gateways), politicile de securitate ale server-ului şi autorităţile de certificare. Internet-ul furnizează mediul de transmitere. Porţile de securitate stau între reţeaua publică şi reţeaua privată, împiedicând intruziunile neautorizate în reţeaua privată.

SDN (Software Defined Networks)SDN reprezintă ultima revoluție în domeniul inovațiilor de rețea. Permite administratorului de

rețea să controleze rețeaua la un nivel mare de abstractizare. SDN aduce patru inovații majore:1. Spararea planului de control de planul de date2. Centralizarea planului de control3. Programabilitatea și posibilitate de reconfigurare a planului de control4. Standartizarea interfeței de programare a aplicațiilor (API)

Virtualizarea unei rețele standard cu ajutorul SDN

Separarea planului de control de planul de aplicații. Protocoalele de rețea sunt împărțite în trei plane, planul de date, planul de control și planul de management. Planul de date este definit de toate mesajele generate de către utilizator. Pentru a transporta aceste mesaje rețeaua e nevoită să genereze niste mesaje interne numite mesaje de control. De asemenea administratorii de rețea pot configura anumite echipamente și astfel sunt generate mesaje de management. Unul din elementele cheie SDN este faptul că controlul va fi separat de management. Astfel planul de date va fi separat de planul de control prin faptul că va fi preconfigurat cu tabele de rutare. Switche urile vor implimenta logica planului de control astfel va fi redusă semnificativ complexitatea și costul.

Centralizarea planului de control era considerat ca fiind un dezavantaj pentru rețele, însă acum lucrurile sau schimbat și este considerată un avantaj. Multe organizații rulează rețele cu control centralizat. Controlul centralizat permite o adaptare mult mai rapidă la schimbările din rețea. Totodată centralizarea permite un control mai mare asupra rețelei. Pe de altă parte pot exista probleme de scalabilitate. Aplicația de control a rețelei va configura tabela de rutare a ruterului, permițînd totodată programabilitatea cailor.

Page 17: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Programabilitate. Odată ce controlul e centralizat este ușor pentru rețea să reconfigureze tabelele de rutare astfel încît să creeeze alte canale de comunicație. Planul de controlul programabil este unul dintre cele mai importante aspecte a SDN. Un plan de control programabil permite rețelelor SDN să definescă rețele virtuale folosind și împărțind aceleași resurse fizice, ceia ce ar fi imposibil cu un plan de control distribuit.

API standartizat. SDN consistă dintrun plan de control centralizat și un plan de date decuplat. Planul de control poate fi împărțit întrun plan hypervizor și un nivel de control de sistem. Se fac eforturi pentru standartizarea protocoalelor și interfețelor implicate în SDN.

Figura 11. Componente arhitecturale a rețelelor SDN [8]

Planul de date cuprinde un set format din unul sau mai multe elemente de rețea, fiecare dintre ele conținând un set de resursele pentru forwardarea și pentru procesarea traficului. Resursele sunt întotdeauna abstractizări ale capabilităților elementelor sau entitățile de nivel inferior.

Controller plane cuprinde un set de controllere SDN, dintre care fiecare are controlul exclusiv asupra unui set de resurse expuse de către unul sau mai multe elemente de rețea din planul de date. Funcționalitatea minimă a controller-ului SDN este de a executa cu fidelitate solicitările aplicațiilor pe care le suportă, în timp ce izolează fiecare aplicație de toate celelalte. Pentru a efectua această funcție, un controller SDN poate comunica cu controllere SDN pereche, controllere SDN subordonate, sau medii non-SDN, după cum este necesar.

Application plane cuprinde una sau mai multe aplicații, dintre care fiecare are controlul exclusiv asupra unui set de resurse expuse de către unul sau mai multe controllere SDN. O aplicație poate invoca sau colabora cu alte aplicații. O aplicație poate acționa ca un controller SDN în domeniul propriu.Fiecare aplicație, fiecare controller SDN și fiecare element de rețea are o interfață funcțională către un manager. Funcționalitatea minimă a managerului este de a aloca resurse dintr-un pool de resurse localizate într-un plan inferior la o anumită entitate client într-un plan superior, precum și de a stabili accesibilitatea informațiilor pentru a permite entităților de pe planele inferioare și superioare să comunice reciproc.

Page 18: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Controlul și management SDN trebuie să fie proiectate pentru a funcționa pe resurse abstracte și virtualizate, care în cele din urmă cuprind resurse fizice de nivel inferior, eventual prin mai multe niveluri succesive de virtualizare. Acest lucru se face prin intermediul unui model de informații comun, care include o reprezentare a hardware-ului fizic ca un caz special.

Pentru implimentarea SDN se pot folosi o varietate de protocoale ce leagă diversele componente, . deși e dorit să se reducă numărul de protocoale. Arhitectura nu menționează utilizarea unor protocoale speciale. Ceea ce este esențial este faptul că toate entitățile comunicante împart un model informațional comun. Acest lucru nu trebuie să fie confundat cu o reprezentare de date comune care este o problemă de protocol. Această arhitectură recomandă re-utilizarea modelelor informaționale existente. Nu se așteaptă în mod necesar că modelele din surse mai largi din industrie să fie importate direct și complet intr-un model informațional SDN. Adaptarea la contextul SDN poate lua în considerare atât caracteristicile speciale ale SDN și cele mai bune practici aflate în continuă dezvoltare. Cu toate acestea, modelul SDN rezultat trebuie aleas și documentat astfel încât să poată fi ușor înțeles și folosit în afara comunității SDN. Aceast lucru comprimă curba de învățare și încurajează migrarea, prin facilitarea integrării în infrastructura existentă.

SDN reprezintă o nouă revoluție în industria rețelelor. Are ca scop să facă rețelele programabile, partiționabile și ușor virtualizabile. Aceste cerințe sunt necesare în cloud computing unde rețeaua poate fi partajată de mai mulți utilizatori. SDN de asemenea simplifică planul de date reducînd învestițiile și cheltuielile de întreținere.

4. Portabilitate și interoperabilitate în cloud computing.

Ecosistema cloud computing este mare cu mulți provideri cere oferă o gamă variată de produse. Este necesară de asigurat un nivel de portabilitate între diverși provideri.

Interoperabilitatea poate fi definită ca gradul cu care diferite componente din diferite sisteme pot lucra împreună. În contextul de cloud computing interoperabilitatea trebuie vazută ca fiind capacitatea cloudului public, privat și sisteme externe terțe de a coopera în scopul îndeplinirii unor funcții precum autentificare, autorizare, etc.

În cloud computing cel mai important nivel în care trebuie să se asigure interoperabilitatea este interfața dintre utilizator (sistem extern) și sistemul cloud. Există mai multe interfețe de separare, de exemplu interfețe de autentificare, administrare, servicii etc.

Există mai multe modele de interoperabilitate, unul dintre ele fiind EU-4. Modelul EU-4 are patru nivele și este descris prin tabelul de mai jos.

Nivel Scop Obiecte SoluțieTehnic Securizarea

transferului de dateSemnale Protocoale securizate

pentru transfer de dateSintactic Procesarea datelor

primiteDate Formate standartizate

în schimbul de date ex. XML, JSON

Semantic Procesarea și interpretarea datelor

primite

Informație Concepte comune, ontologii comune

Organizațional Legarea automată a diferitor procese din

sisteme diferite

Pocese Standartizarea modelelor

arhitecturale, elementelor de proces

Tabelul 1. Modelul de interoperabilitate EU-4

Page 19: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Nivelul tehnic are ca scop schimbul de date intre puncte diferite. Se pot folosi protocoale comune de comunicație precum REST HTTP, SOAP, TCP/IP.

Nivelul sintactic trebuie să asigure schimbul de date intre sisteme diferite. Se pot folosi formate de date comune precum XML, JSON, ect.

Nivelul semantic constă în înțelegerea structurii datelor. În acest scop se poat folosi scheme XML.

Nivelul organizațional constă în determinarea contextului în care datele sunt schimbate. Trebuie determinate procesele care comunică și celelalte elemente necesare pentru schimbul de informație.

Două sisteme sunt total interoperabile dacă sunt interoperabile la toate cele patru niveluri, însă pot fi interoperabile chiar și daca nu sunt interoperabile la toate nivelurile, de exemplu protocolul de comunicare.

Portabilitatea este capacitatea de a transfera o entitate dintrun sistem în alt sistem astfel încît să poată fi folosită de sistemul destinație. Portabilitatea este divizată în două categorii, portabilitatea datelor și portabilitatea aplicațiilor.

Portabilitatea datelor în cloud este abilitatea de a transfera datele de la un serviciu cloud la alt serviciu cloud. Acesta necesită ca să se asigure o interoperabilitate la nivelul formatelor de date. În cazul în care formatele nu corespund trebuie să fie aplicată o transformare.

Primul aspect al portabilității datelor este posibilitatea de a accepta diferite date și de a le stoca în cloud. Pentru acesta trebuie de asigurat interfețe și tooluri pentru diferite formate de date. Al doilea spect al portabilității datelor este sintaxa și semantica datelor. Sintaxa sursei și destinației trebuie să fie aceiași altfel sunt necesare unelte de conversie.

Portabilitatea aplicațiilor constă în abilitatea de atransfera componente de aplicație de pe un sistem pe altul. Se admite ca aplicația să trebuiască recompilată și reconvigurată dar nu se admit schibari de cod.

Avînd în vedere diversitatea serviciilor de cloud dar și numărul mare de provideri există multe provocări în sensul portabilității și interoperabilității. Cel mai mare nivel de interoperabilitate ți portabilitate este în IaaS unde funcționalitatea este echivalentă și există interfețe standartizate. Platformele PaaS au un grad de compatibilitate mai scăzut avînd în vedere că fiecare furnizor are serviciile sale. SaaS este cel mai puțin interoperabil. Sunt foarte puține interfețe standartizate. Aceasta are un impact negativ atît asupra utilizatorilor dar și asupra furnizorilor în cazuri de schibări de sistem.

Figura 12. Elemete de interoperabilitate și portabilitate pentru servicii cloud [9]

Page 20: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

În figura 12 sunt redate cîteva elemente de interoperabilitate în cloud computing. App Code reprezintă serviciul livrat către consumator, aplicația clientului. Poate fi livrat sub forma IaaS sau PaaS. App Environement reprezintă interfața dintre aplicația client și aplicația server. Poate fi un sistem de operare, mașină virtuală, midleware, etc. Securitatea reprezintă elementele și capabilitățile puse la dispoziție de către serviciul cloud pentru a asigura autentificare, autorizare, migrarea de date, etc. Custom Data reprezintă datele clientului. Ele pot fi stocate în baze de date sau sub formă de fișiere. Derived Data reprezintă datele create în urma interacțiunii clientului cu serviciul. Sunt date generate și pot fi diferite istoricuri, configurări, etc.

Interfața funcțională este asociată cu principalele funcționalități și capabilități oferite de serviciul cloud. Interfața de administrare cuprinde elemente de management a serviciilor oferite cuprinzînd elemente de autentificare și autorizare. Interfața de business cuprinde elemente de business precum facturarea și închirierea serviciilor.

Interoperabilitatea dintre sistemele cloud este un aspect ce ține în principal de definirea unor interfețe între clienți și serviciu cloud. Aceste interfețe trebuie să definescă cum interacționeză serviciul cloud cu sistemul extern. Cele trei interfețe definite mai sus sunt independente una de alta, iar două siteme pot fi total interoperabile dacă cele trei interfețe sunt interoperabile.

Portabilitatea se referă la posibilitatea de a exporta aplicația client de la un serviciu la altul. Din imaginea de mai sus putem observa că componenta de App Environemet face legătura dintre serverul cloud și aplicația client, deci asigurarea compatibilității la acest nivel asigură și portabilitatea codului.

Portabilitatea datelor reziduă în migrarea datelor de pe un serviciu cloud pe altul. De obicei este suficient de asigurat portabilitatea datelor client și nu a datelor derivate. În sistemele IaaS și PaaS migrarea datelor nu reprezintă o problemă. Pentru sistemele SaaS e mai complicat, fiind necesarî o interfață de interoperabilitate.

5. Concluzii

Cloud computing reprezintă mai mult un concept decît o tehnologie sau un set de tehnologii. Este un concept care are ca scop principal ideiea de a închiria resurse computaționale.Este similar cu sistemul valutar cînd banii se țineu acasă în diferite depozite fizice (borcane) apoi au venit bancile care au zis că ne asigură ele depozitarea banilor, creînd depozite virtuale iar noi folosim banii cînd ne trebuie doar.

Pe lîngă beneficiile de închiriere a resurselor, cloud computing mai aduce și nisțe beneficii tehnice care de altfel ar fi greu de atins. Printre aceste beneficii se numără scalabilitatea, performanța, toolorile puse la dispoziție.

utilizatorul nu mai trebuie să mențină infrastructura aceasta traducînduse prin beneficii economice, de altfel ar fi trebuit să investească în echipamente și personal.

Avînd în vedere diversitatea furnizorilor, dar și diversitatea serviciilor sunt necesare eforturi mari în vederea standartizării pentru a asigura interoperabilitatea și portabilitatea aplicațiilor și datelor.

Totuși precum în urma apariției conturilor bancare nu au dispărut banii, așa și cloud computing nu vine să înlocuiască total formele computaționale tradiționale.

În pofida multiplelor avantaje există și multe sceptici, iar cea mai mare este faptul ca codul sau datele nu sunt pe mașina personală, ci pe o mașină străină la care nu ai nici un control.

Page 21: stst.elia.pub.rostst.elia.pub.ro/news/RCI_2009_10/Teme_RCI_2015_16/2016... · Web viewFigura 8. Comparație intre metide de virtualizare a spațiului de stocare. După cum se vede

Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing 2. http://www.dummies.com/how-to/content/comparing-public-private-and-hybrid-cloud-

computin.html3. http://www.onlinetech.com/resources/references/public-vs-private-cloud-computing 4. Cost breakdown of Public Cloud Computing and Private Cloud Computing and Security Issues.

Swarnpreet Singh1and Tarun Jangwal Assistant Professor, CT Institute of Engineering and Management Technology, Jalandhar.

5. http://blogs.technet.com/b/yungchou/archive/2010/12/17/cloud-computing-concepts-for-it- pros-2-3.aspx

6. http://cloudsim-setup.blogspot.ro/2012/12/virtualization-and-its-type.html 7. Network Virtualization – a View from the Bottom 8. RFC - 7426: Software-Defined Networking (SDN): Layers and Architecture Terminology -

https://tools.ietf.org/html/rfc74269. Interoperability and Portability for Cloud Computing: A Guide. 2014 Cloud Standards

Customer Council


Recommended