„„Stresul a devenit una din cele Stresul a devenit una din cele mai grave probleme ale mai grave probleme ale

timpului nostru, timpului nostru, nu numai pentru indivizii nu numai pentru indivizii cărora le pune în pericol cărora le pune în pericol

sănătatea fizică şi mentală,dar sănătatea fizică şi mentală,dar şi pentru întreprinderi si şi pentru întreprinderi si

guverneguverne ” ”

De origine engleză, cuvântul stres circumscrie o serie de substantive înrudite ca înţeles, dar ce au totuşi nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, tensiune, încordare nervoasă. În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna “stare de depresie în raport cu oprimarea sau duritatea, cu privaţiunile, oboseala şi, într-un sens mai general, adversitatea vieţii”.

Cel care lansează în limbajul medical, încă din 1936, conceptul de stres este Hans Selye, care a fost intrigat de sindromul general al maladiei, descris de pacienţii afectaţi de boli infecţioase;acestia prezentau aceleaşi simptome, însă fără vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta că trebuie să fie vorba de un răspuns nespecific al organismului la boală.

Tot în anul 1936,Selye descrie “sindromul general de adaptare” (SGA) ca fiind efortul făcut de organism pentru a răspunde solicitărilor mediului şi concluzionează că răspunsul la diferiţi agenţi stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului suprarenal.

Stresul reprezintă un aspect normal şi necesar al vieţii, aspect de care omul nu poate scăpa. El poate genera un disconfort temporar şi de asemenea poate induce consecinţe pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui individ şi bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravieţuire. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în apariţia bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol

Simptomele stresului pot fi clasificate în:

a) fizice (dureri de cap, tulburări cardiovasculare, deficienţe gastrointestinale, alergii, probleme dermatologice, tulburări ale somnului şi cele ale respiraţiei etc.);

b) psihologice (probleme emoţionale şi cognitive, precum insatisfacţia muncii, depresia, anxietatea, frustrarea, izolarea, resentimentul etc.);

c) comportamentale: • 1) cele referitoare la persoană (evitarea lucrului,

utilizarea alcoolului şi drogurilor, pofta exagerată sau diminuată de mâncare, agresivitatea faţă de colegi sau familie, etc.);

• 2) cele cu impact organizaţional (absenteism, fluctuaţie profesională, predispoziţie spre accidente, productivitate scăzută etc.).

Sindromul general de adaptare (SGA ) este caracterizat prin trei stadii :

• Reacţia de alarmă ce reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a forţelor de apărare a organismului.

• Stadiul de rezistenţă în care sunt activate mecanismele de autoreglare.

• Stadiul de epuizare este foarte asemănător reacţiei de alarmă, când datorită prelungirii acţiunilor agenţilor nocivi, adaptarea organismului cedează.

Selye explică caracterul trifazic al SGA prin faptul că „energia de adaptare” a organismului este finită şi epuizabilă. Acest stoc de energie de adaptare nu este măsurabil, dar diferă în limite largi de la individ la individ.

Stresul poate avea efecte atât pozitive, cât şi negative. Stresul pozitiv (eustres)- este cel care acţionează ca factor energizant, ajutând persoana să abordeze situaţiile ca pe nişte provocări, într-un mod mult mai eficient. Stresul negativ (distres)- organismul supramobilizat refuză să revină la starea normală, individul fiind nervos, gata de reacţie, are tensiunea arterială crescută şi musculatura încordată.

O clasificare a formelor de stres a fost efectuată de către specialişti avându-se în vedere natura agenţilor stresori:

• Stresul psihic în care se regăseşte acţiunea combinată a mai multor tipuri de agenţi stresori.

• Stresul profesional este determinat de acţiunea concomitentă sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibraţii, variaţii de temperatură, luminozitate), chimici (substanţe chimice volatile, iritabile).

• Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activităţi profesionale.

• Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit şi cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rândul managerilor, mai ales a celor de nivel superior şi mediu.

• Stresul situaţional este cauzat de schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor.

Există trei cauze principale ale stresului:

• a) fizice- (durerile provocate de boli, violenţele, prezenţa unor factori de poluare sonoră aflaţi în apropiere)

• b) psihologice (legate de emoţii)- sunt cele mai insidioase şi cel mai greu de stăpânit. Între ele se numără: anxietatea (teama de un rău permanent), sentimentul de vinovăţie fata de noi sau fata de altii, viata „la termen”, programata ora de ora si zi de zi, ambiţia, frustrarea, dorinţa de a parveni, etc.

• c) stresul legat de modul de viaţa pe care o ducem (activităţile profesionale epuizante, consumul exagerat de alcool şi de excitante).

Efectele stresului psihic sunt perpetuate prin intermediul stării de depresie.Depresia de stres sau de epuizare se dezvoltă în faze, în decursul a luni şi ani de zile:a. Prima fază - hiperestezie astenică - este caracterizată prin tensiuni emoţionale prelungite, hipersensibilitate, iritabilitate, tulburări ale somnului.b. Ulterior, supraîncărcarea emoţională duce la  stadiul tulburărilor funcţionale şi autonome-insomnie, simptome cardiovasculare, dureri de stomac, dereglări sexuale, sindroame algice.c. Faza a treia, depresivă începe din momentul când se produc noi traume fizice sau psihice.

SUPORTUL SOCIAL ŞI PROCESUL DE ADAPTARE LA STRES ŞI BOALĂ– Suportul social este definit ca resursă

potenţială ce provine de la ceilalţi oameni, în procesul de adaptare şi stres.

– Modul de a acţiona protectiv al suportului este, în principal, prin efectul tampon, care presupune interacţiunea dintre stres şi suportul social.

– Foarte importanta este perceptia realista a individului cu privire la capacitatea şi calitatea suportului social, astfel încât supraestimările din „vremurile bune” să nu ne conducă la mărirea riscului de depresie în „timpurile negre”, prin constatarea că „nimeni nu mă ajută”.

STRESUL SI BOALA• Desi cercetările au demonstrat o

puternică corelaţie între stres şi anumite răspunsuri fizice şi fiziologice, totuşi, nu s-a dovedit o relaţie directă de cauză - efect. Nu se poate concluziona că stresul însăşi generează oricare dintre bolile specifice.

• Există dovezi consistente că stresul poate elimina capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu boala; mai mult decât atât, se cunoaşte că stresul poate afecta modul în care indivizii abordează boala, cum ar fi modul lent sau rapid în recunoaşterea faptului că ceva nu este în regulă sau alterarea modului în care reacţionează la disconfort.

Plecând de la aceste consideraţiuni se pot face unele conexiuni dintre stres şi diferite maladii:

• Hipertensiunea• Bolile de inimă• Cancerul• Bolile infecţioase şi ale sistemului

imunitar• Formele de diabet şi ulcerul (digestiv).• Astmul şi alergiile• Dereglări ale pielii(eczema)• Tulburări mentale

PRINCIPII ŞI STRATEGII ÎN ADAPTAREA ASISTATĂ

– Realizarea unei politici de sănătate publică adecvată prin diferite mijloace: legislaţie, măsuri fiscale, schimbări în organizarea sanitară, astfel încât să se asigure un deziderat: echitatea în sănătate.

– Crearea unei reţele de sprijin. Sănătatea nu trebuie separată de alte scopuri ale societăţii. Reţeaua de sprijin este menită să ajute atât bolnavii, cât şi profesioniştii.

– Acţiuni comunitare. Comunităţile trebuie să fie antrenate în acţiuni de stabilire a priorităţilor, în întocmirea planurilor şi în punerea lor în practică.

– Promovarea capacităţilor personale, prin furnizarea de informaţii, educaţie şi antrenament ale capacităţilor umane.

– Reorientarea serviciilor de sănătate.

CUM SA FIM CALMIPentru un om stresat, aflat permanent în stare de frustrare sau de angoasă, calmul pare o stare inaccesibilă. Un vis. Cu toate astea, calmul se poate învăţa.

• Confortul: Absenta lui e un obstacol major în destindere. Temperatura ideală este în jur de 20 de grade, o mobila confortabila nu înseamnă o canapea în care să te scufunzi, ci un scaun simplu, cu spătar. În ce priveşte vestimentaţia, scoateţi-vă pantofii, cravata, îmbrăcaţi-vă cu ceva confortabil.

• Aerul: V-aţi întrebat vreodată de ce ne simţim atât de calmi la ţară, fata de oraş? Nu e vorba numai de linişte, aşa cum pare la început, ci calmul e creat de spaţiul deschis şi de aerul curat, două dintre cele mai puternice antidoturi împotriva stresului.

• Liniştea: Persoanele anxioase fug de ea. Declara că liniştea accentuează stresul: "Am nevoie de radio că să mă destind". Nu vă lăsaţi influenţaţi. Dacă tanjiti după pace şi relaxare, căutaţi liniştea. Absorbiti-o, cufundati-va în ea, faceţi-vă din ea un tovarăş de lungă durată. Numai liniştea ne aduce calmul total

• Motivaţia: Există momente în care, deşi vă aflaţi în locul cel mai liniştit de pe lume, înconjuraţi de un confort princiar şi fără să fiţi deranjaţi de nimic, vi se pare imposibil să fiţi relaxaţi şi senini. Explicaţia? Starea de bine nu ne cade din pom. Trebuie să muncim pentru ea. Să fim motivaţi. Să vrem. Trebuie să fim convinşi că ceea ce facem e spre binele nostru. Cu cât vom fi mai siguri de reuşita, cu atât vom fi mai aproape de ţelul propus.

REMEDIILE STRESULUI

Există momente în care stresul nu poate fi evitat; în această situaţie este important să învăţăm să ne descurcăm, astfel încât sănătatea să fie cât mai puţin afectată.

a. Somnul. Somnul suficient este o condiţie esenţială pentru o viaţă lipsită de stres, dar mulţi oameni nu se pot decupla pe timp de noapte. Mintea suprasolicitată îşi continua activitatea în pofida oboselii şi a încercărilor disperate de a dormi. Somnul adânc este necesar tuturor, tineri sau bătrâni;

b. Tehnici de respiraţie. Respiraţia este un aspect esenţial al relaxării, a cărei importanţă nu trebuie subestimată. Multe persoane care suferă de stres se confrunta cu dificultăţi de respiratie; aceste tensiuni pot fi îndepărtate printr-o respiraţie adâncă şi regulată.

CONCEPTE DE BAZA DESPRE STRESUL ORGANIZAŢIONALStresul organizaţional poate fi definit ca :“Răspunsuri fizice şi emoţionale, vătămătoare, ce apar atunci când solicitările locului de muncă nu corespund capacităţilor, resurselor, trebuinţelor persoanei, putând conduce la deteriorarea sau chiar vătămarea stării de sănătate.”

Comportamentul fiecărui membru al organizaţiei este influenţat de o serie de factori, cum ar fi:

• tipul organizaţiei din care face parte şi normele sale generale;

• relaţiile sale cu ceilalţi membri ai colectivului, relaţii ce pot fi formale sau informale;

• relaţiile sale cu alte persoane din afara organizaţiei (familie, prieteni).

În cadrul unei organizaţii fiecare membru al acesteia joacă un rol, cu alte cuvinte îndeplineşte o funcţie.

• Conflictul de rol poate apare în situaţiile în care o persoană ce ocupă o anumită funcţie în cadrul unei organizaţii este supusă unor solicitări,presiuni cu caracter contradictoriu, deseori incompatibile între ele.

• Un alt factor psihosocial al stresului organizaţional îl constituie ambiguitatea rolului. Ambiguitatea rolului desemnează lipsa sau insuficienţa informaţiilor clare şi oportune solicitate de rezolvarea corectă a sarcinilor.

În urma analizei cauzelor

generatoare de stres organizaţional se poate face distincţia între cele care acţionează exclusiv la nivelul managerilor şi cele ce se regăsesc în rândul executanţilor, precum şi existenţa unor cauze comune, şi anume :

Cauze generatoare de stres manifestate la nivelul managerilor:

• Complexitatea, diversitatea şi caracterul de noutate

• Responsabilităţile ridicate pe care le presupun funcţiile de management

• Preocuparea pentru viitorul organizaţiei. • Luarea deciziilor în ritm alert. • Stilul de management neadecvat, • Centralizarea excesivă a autorităţii. • Existenţa unor subordonaţi slab

pregătiţi din punct de vedere profesional.

• Prelungirea programului de lucru

Cauze generatoare de stres manifestate la nivelul subordonaţilor:

• Incompatibilitatea cu tipul de manager.

• Delegarea în exces practiactă de unii manageri.

• Teama de pierdere a postului

Cauze comune generatoare de stres:• Presiunea termenelor limită • Motivaţia nesatisfăcătoare a

persoanei respective, • Dispoziţiile inaplicabile primite din

partea superiorilor • Lipsa aptitudinilor sau a pregătirii

corespunzătoare postului. • Aspiraţia spre funcţii superioare• Tensiunile familiale • Deficienţele în proiectarea postului. • Sistemul informal puternic• Sistemul informaţional ineficient

Investigatiile au relevat, în principal, următoarele categorii de efecte potenţiale ale stresului:

• efecte subiective: anxietate, apatie, oboseala, indispozitie, scaderea increderii in sine, nervozitate, sentimentul de singuratate,depresie;

• efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, iesiri emotionale, tendinta de a manca si/sau a fuma excesiv, comportament impulsiv, ras nervos;

• efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;

• efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, valuri de caldura si de frig.

• efecte organizationale: absenteism, demisii, productivitate scazuta, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii si a loialitatii fata de organizatie

Abordarea stresului organizational poate fi extinsa la elaborarea programelor manageriale antistres, care pot fi: – orientate catre problemele specifice si

acute cu care se confrunta organizatia (alcoolism, redistribuirea posturilor, de consiliere in domeniul carierei);

– cu caracter general, promovate de echipe de proiect din organizatie sau de centre specializate (program pentru sanatatea emotionala, program de evaluare a sanatatii).

Formele pe care le imbraca programele manageriale antistres sunt:Programul clinic bazat pe abordarea medicala traditionala si respectiv, pe tratamentul diferitelor persoane. In componenta programului se includ:

– diagnoza, efectuata asupra persoanelor care acuza simptomele stresului si solicita ajutor;

– tratamentul, care prevede o terapie consultativa ori suportiva in clinici de specialitate;

– supravegherea, prin examinarea periodica a indivizilor supusi unui inalt nivel al stresului, astfel incat sa se poata actiona in timp util;

– prevenirea, ce presupune educarea si convingerea personalului privind riscul expunerii la stres, ca si posibilitatea de a solicita ajutor in cazul aparitiei lui.

Programe organizationale, extinse la nivelul intregului personal din organizatie, printr-o varietate de metode:1 imbogatirea postului,

2 reproiectarea structurii organizatorice, 3 stabilirea unor grupe autonome de munca, 4 program variabil de activitate, 5 acordarea unor facilitati personalului pentru relaxare sau ingrijirea sanatatii.

CONCLUZII• Menţinerea sănătăţii necesită o

bună capacitate de a face faţă stresului.

• Un agent stresor nu este întotdeauna un eveniment negativ.

• Expunerea la evenimente stresante intense sau extreme, dar şi deprivarea de stimuli pot provoca dezechilibre în organism şi astfel probleme majore.

• Percepţia noastră asupra stresului este importantă; orice factor pe care îl putem considera o ameninţare, reală sau imaginară, va creşte nivelul de anxietate.

• Modul cum reacţionăm este influenţat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlaţi, în timp ce alţii nu.

• O persoană sănătoasă, echilibrată, provenită dintr-o familie armonioasă si fără probleme de sănătate, care trăieşte o viaţă liniştită, se hrăneşte raţional si are relaţii normale cu cei din jur, va răspunde mult mai bine la stres si are mult mai puţine şanse să dezvolte o afecţiune legată de stres decât un om la care cel puţin unul din factorii amintiţi este deviat de la normal.

• Oamenii care sunt supuşi stresului continuu perioade lungi de timp devin coplesiţi de tensiune, furie, frică şi frustrări, ceea ce conduce la instalarea cronică a unei puternice stări anxioase.

• Pe plan mental se observă o reducere a capacităţii de memorare şi a capacităţii de concentrare.

• Apar tulburări de somn şi depresie, precum şi alte tulburări de dispoziţie.

• Un cântec la modă în urmă cu câţiva ani spunea “Life is a rollercoaster”…

• Un rollercoaster este acel trenuleţ din parcurile de distracţie, care merge pe o şină suspendată, având o mulţime de suişuri si coborâşuri, unele dintre ele foarte abrupte, încât trebuie sa te gândeşti de multe ori înainte de a-ţi lua inima în dinţi pentru a încerca senzaţia

• La fel este şi viaţa noastră. În permanenţă suntem nevoiţi să urcăm şi să coborâm, fie că vrem, fie că nu.

• Agenţii stresori sunt factorii care modelează “şina” pe care circulă trenuleţul în care ne aflăm fiecare dintre noi.

• Sarcina noastră cea mai dificilă este să facem faţă acestor încercări adesea neprevăzute, păstrându-ne sănătatea fizică şi mentală.