STRATEGIA NATIONALA DE COMPETITIVITATE 2014-2020 - DRAFT

ROMÂNIA - STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPETITIVITATE

2014-2020

REZUMAT

- v. 1.3 versiune de circulaţie internă -

Bucureşti, septembrie 2013

ROMÂNIA - STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPETITIVITATE - Rezumat - versiune de circulaţie internă

1 Preambul

Acest Rezumat corespunde unei versiuni de lucru a Strategiei al cărei obiectiv principal este realizarea unui consens la nivelul guvernamental cu privire la fundamentarea priorităţilor strategice pentru îmbunătăţirea avantajelor competitive ale sectoarelor de activitate din România. Odată ce această ţintă va fi atinsă, prezenta versiune va fi completată şi adusă la stadiul de versiune finală cu secţiuni suplimentare privind operaţionalizarea Strategiei, şi anume privind direcţiile de acţiune, indicatori de cuantificare a rezultatelor, implicaţii bugetare şi juridice, activităţi de monitorizare, evaluare şi instituţii responsabile pentru implementarea strategiei.

2 Contextul naţional şi european de dezvoltare economică

Această secţiune trece în revistă priorităţile de acţiune şi angajamentele României asumate în cadrul programului UE de creştere economică Strategia Europa 2020, aşa cum au fost acestea transpuse în principalele documente programatice ale României, şi anume Programul Naţional de Reformă 2011-2013 şi Programul de Convergenţă 2013–2016. Pe de o parte, formularea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate are ca punct de plecare analizele de evaluare a provocărilor de dezvoltare şi priorităţilor de finanţare pentru România în etapa de dezvoltare 2014-2020 (vezi Tabel 1).

Tabel 1: Provocări de dezvoltare şi priorităţi de finanţare pentru România - 2014-2020

Provocări ale perioadei de dezvoltare 2014-2020 Priorităţi de finanţareCompetitivitate scăzută şi sistem slab de inovare şi cercetare

Promovarea competitivităţii economice şi economiei locale

Subdezvoltarea dotărilor de infrastructură Dezvoltarea infrastructurii moderne pentru creştere şi locuri de muncă

Participare scăzută pe piaţa muncii:

- Piedici ale sistemului de educaţie şi pregătire

- Participare scăzută pe piaţa muncii

- Populaţia la risc de sărăcie şi excluziune socială – Populaţia tânără neocupată şi aflată în afara sistemului de educaţie şi formare

Îmbunătăţirea capitalului uman printr-o ocupare mai mare şi politici mai bune de incluziune socială şi educaţie

Folosirea ineficientă a resurselor Optimizarea folosirii şi protecţiei resurselor şi activelor naturale

Slabă administrare şi guvernanţă publică Modernizarea şi consolidarea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar

Sursa: Ministerul Fondurilor Europene, „Evaluarea ex-ante a Acordului de Parteneriat pentru România pentru 2014-2020”, document de lucru, 20.08.2013

Pe de altă parte, formularea Strategiei are la bază şi corelările care se formează între ţintele României angajate în cadrul Strategiei Europa 2020 şi priorităţile de dezvoltare propuse de Comisia Europeană prin intermediul celor 11 obiective tematice (OT) ale viitoarei perioade de programare 2014-2020, inclusiv în ceea ce priveşte cele trei priorităţi privind cooperarea trans-frontalieră şi inter-regională, în cadrul strategiilor macro-regiunilor şi bazinelor riverane, precum şi cooperarea transnaţională în cadrul obiectivelor FSE.

1


3 Tabloul de bord al competitivităţii

Un tablou sinoptic al pozi iei competitive a României ilustrate prin 10 indicatori cheie este prezentat în Figura 1.

Figura 1 Poziţia competitivă a României în economia UE (2011)

Sursa: European Commission, „Industrial performance scoreboard”, octombrie 2012

În baza performanţei măsurată prin setul de 10 indicatori, precum şi a altor indicatori complementari, Comisia Europeană încadrează România în grupa ţărilor care vin din urmă, pentru care indicatorii sunt în cea mai mare parte în jurul valorilor inferioare ale UE. Această poziţionare stabileşte în linii generale contextul politicii de competitivitate pentru perioada următoare, care este caracterizat în principal de:

• Un trend ascendent al performanţei economice de ansamblu, evidenţiat, de exemplu, prin:

- Îmbunătăţirea constantă a poziţiei relative faţă de celelalte state membre ale UE, de la un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor de 29% în 2002 la 49% în 2012 din media europeană (UE-28).

- Creşterea graduală a vizibilităţii pe pieţele internaţionale reflectată de creşterea cotei de piaţă mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale şi agricole de la 0,13% în 1991 şi 0,29% în 2007 şi 0.32% în 2012.

• Un ritm al transformărilor mai lent decât este necesar pentru ca România să depăşească statutul de ţară mai puţin dezvoltată în clasamentele statelor membre UE privind indicatori importanţi ai poziţiei competitive, de ex. ponderea exporturilor de înaltă tehnologie, indicele inovării, satisfacţia populaţiei faţă de calitatea infrastructurii, şi să recâştige o poziţie comercială comparabilă cu propriul nivel record de 0,60% atins în anii 1970.

• Vulnerabilităţi ale mediului economic din România în special în ceea ce priveşte investiţiile internaţionale ale firmelor româneşti, productivitatea în industria prelucrătoare, inovarea, eficienţa energetică şi dezvoltarea aglomerărilor economice competitive la nivel teritorial.

• Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive este semnificativ redusă în cazul serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, ale cărui exporturi se află la o cotă de piaţă mondială de 0,22% în 2012, în uşoară descreştere de la 0,27% în 2007.

2


• Reconfigurarea structurii comerciale care a avut loc în perioada 2002-2012:

- Cele mai performante 20 categorii de produse ale României în anul 2002 au devenit aproape în totalitate mai puţin sau deloc vizibile pe piaţa mondială în această perioadă.

- Schimbarea structurală a avut loc în direcţia diversificării în rândul produselor cele mai importante pe pieţele internaţionale, deşi fără modificări majore în ceea ce priveşte nivelul de procesare.

- Printre produsele agricole, cele mai vizibile pe pieţele externe sunt materiile prime (animale vii, carne, seminţe şi bumbac), iar în rândul produselor industriale probabil cea mai notabilă evoluţie este ieşirea completă a confecţiilor din rândul celor mai performante 20 de produse de export.

- Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive la nivel teritorial, măsurată prin participarea economiilor judeţelor la exporturi, este semnificativ dezechilibrată, în favoarea a şapte judeţe localizate în vestul şi centrul ţării, care, împreună cu Bucureşti (17%), realizează 60% din exporturile României.

4 Formularea strategiei: viziunea, priorităţile şi obiectivele strategice

Strategia Naţională pentru Competitivitate este fundamentată pe premisele viziunii strategice, aşa cum au reieşit din contextul naţional şi european al dezvoltării, precum şi din avantajele şi dezavantajele poziţiei competitive a economiei româneşti. Cele cinci premise evidenţiate în continuare nu sunt menite a rezuma comprehensiv toate ideile de dezvoltare, ceea ce ar fi de altfel şi imposibil, ci doar să esenţializeze câteva direcţii, cât mai simple şi adecvate nevoilor României, de construcţie a viitorului:

Premisa viziunii #1: Valorificarea celor mai bune avantaje de care dispune România, a specializărilor de vârf în producţie şi cercetare, precum şi a resurselor locale de calificare, iniţiativă antreprenorială şi factori naturali.

Premisa viziunii #2: Creşterea atractivităţii condiţiilor pentru dezvoltarea afacerilor prin reglementări transparente şi stimulative.

Premisa viziunii #3: Încurajarea descoperirii antreprenoriale şi consolidarea bazei inovative a economiei.

Premisa viziunii #4: Formularea direcţiilor de politică publică în jurul iniţiativelor şi realizărilor cu impact major asupra creării valorii adăugate în mediul de afaceri.

Premisa viziunii #5: Corelarea iniţiativelor de dezvoltare la nivel sectorial, teritorial [i societal pentru formarea eficientă şi integrată a avantajelor competitive.

Fundamentarea pe cele cinci premise conduce la formularea viziunii de dezvoltare competitivă a României: Viziunea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate constă în dezvoltarea pe baze competitive a afacerilor într-un ecosistem capabil să susţină excelenţa la nivel global, deschis şi favorabil liberei iniţiative şi inovării, stimulativ pentru creşterea productivităţii şi orientat către transformarea integrată şi durabilă a economiei româneşti.

Într-o exprimare succintă, viziunea propune angajamente din partea societăţii din România pentru susţinerea excelenţei, încurajarea descoperirii antreprenoriale şi o calitate mai bună a vieţii. Priorităţile şi obiectivele corespunzătoare (vezi Anexa) pentru transformarea acestei viziuni în realitate la orizontul 2020 sunt prezentate pe scurt în continuare.

3


4.1 Formarea centrelor de producţie şi dezvoltare tehnologică de competenţă regională şi internaţională

Coexistenţa elementelor de excelenţă alături de circumstanţe precare ale dezvoltării pare să fie caracteristica cea mai pregnantă a societăţii româneşti moderne. România dispune de atuuri dovedite în cercetarea ştiinţifică, prin calificarea forţei de muncă şi rezultatele cercetării, dar, pe de altă parte, ierarhiile internaţionale, cu foarte puţine excepţii, plasează România pe ultimele locuri, în grupurile relevante de comparaţie, în aproape toate domeniile cheie ale competitivităţii economice. Provocarea constă în formarea capacităţii – simultan la nivel productiv şi instituţional – de a transforma acest potenţial în rezultate economice care să formeze o bază solidă, pe termen lung, pentru performanţe competitive de înalt nivel. În aceste condiţii, devine prioritară angajarea resurselor în direcţia înfiinţării unor reţele naţionale şi regionale a centrelor de elită în domeniul cercetării aplicative în sectoarele economice cu avantaje competitive, inclusiv prin crearea unui cadru stimulativ pregătirii proiectelor de cercetare a firmelor şi instituţiilor de cercetare naţionale în vederea participării masive la programele de cercetare europene.

4.2 Revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii în sursă de avans competitiv

România este o economie industrială, însă este necesară revitalizarea acestei platforme importante pentru creştere şi ocupare în condiţiile în care industriile tradiţionale au pierdut consistent poziţii pe pieţele internaţionale, iar cele mai noi sectoare performante nu au scăpat de „capcana” valorii adăugate mici. Sunt necesare structuri formale sau informale care să asigure un cadru propice creativităţii, surse disponibile de finanţare şi mijloace de asigurare a riscului. Specializarea inteligentă este un proiect participativ pentru inovare, experimentare tehnologică şi valorificare comercială al autorităţilor de guvernare (naţionale şi locale) şi al mediului privat. Împreună, prin stabilirea unor grupuri de lucru, autorităţile şi firmele trebuie să lucreze şi să găsească soluţii atât pentru revitalizarea industrială şi lansarea pe noi baze competitive a sectoarelor tradiţionale, dar şi pentru promovarea economiei cunoaşterii în industrii de viitor, acele sectoare cheie pentru atragerea investiţiilor în inovare.

4.3 Re-definirea politicilor industriale prin orientarea către inovare şi consolidarea mecanismului de funcţionare a pieţei

Avantajul competitiv depinde de contextul în care descoperirea antreprenorială este încurajată să se manifeste astfel încât să creeze mecanisme rapide de transmisie între proiecte, idei şi iniţiative şi aplicaţiile lor economice şi comerciale. Realizarea unui mecanism de piaţă funcţional, stimulativ pentru avans competitiv, are loc prin sinergia celor doi mari actori ai unei economii, firmele mari şi IMM-urile, când atuurile fiecăruia se amplifică prin feedback pozitiv într-o reţea de interdependenţe sectoriale. Pe de o parte, activitatea industrială modernă depinde de multiplicarea cooperării inter şi intra-industriale între firmele mari şi IMM-uri, mai ales prin atragerea acestora din urmă în activităţile de cercetare sau experimentare ale firmelor multinaţionale. Pe de altă parte, formularea politicii industriale a devenit esenţial un rezultat al dialogului public – privat în baza unor agende de acţiune sectorială pentru a găsi soluţii în timp real problemelor în funcţie de tendinţele competiţiei din fiecare sector industrial. Efectul general aşteptat este consolidarea platformei de producţie şi export a IMM-urilor, cel mai mare angajator în economia naţională, în special prin implicarea lor în reţele de producţie regionale.

4.4 Integrarea industriilor de reţea în circuitul de creare de valoare adăugată

România a avut de recuperat decalaje importante faţă de alte ţări europene mai avansate şi acest lucru a impus în trecut orientarea programelor de investiţii în principal către infrastructura fizică. Nevoile de acumulare de capital, în special în transporturi şi sănătate, sunt încă importante, însă trebuie pregătită în acelaşi timp faza următoare de trecere la proiecte integrate de infrastructură, în care nevoile de investiţii apar ca rezultat al proiectelor de dezvoltare a afacerilor mai degrabă decât al obiectivului de reducere a decalajelor. Studiile de piaţă trebuie să completeze analizele de cost şi studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport, comunicaţii şi de energie

4


în cadrul oferit de viziunile strategice teritoriale, existente sau în formare, dar şi pentru amplificarea conectivităţii în interiorul reţelei policentrice şi creşterii accesibilităţii teritoriale a României cu UE. În mod particular, abordarea infrastructurii energetice trebuie să ia în calcul interconectarea externă, dar mai ales provocările interne, ale funcţionării pieţei în general, cum ar fi întărirea capacităţii de monitorizare, analiză şi previziune a tendinţelor în producţie şi consum, şi ale îmbunătăţirii avantajelor competitive în special, cum ar fi producţia descentralizată de energie, adaptarea la standardele de viitor în producţia şi consumul de energie, dezvoltarea tehnologiilor inteligente de distribuţie şi stocare a energiei.

4.5 Reglementarea mai bună a mediului de afaceri la nivel naţional şi dezvoltarea capacităţii regionale de administrare economică

Valorificarea resurselor este optimă într-un mediu care oferă oportunităţi egale pentru toţi şi atractive pentru dezvoltarea afacerilor prin păstrarea principiului neutralităţii impactului reglementărilor administrative a mediului de afaceri. Statele europene care folosesc astăzi drept model pentru avansul competitiv, succesul absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune sau rezistenţa în faţa crizei şi-au dezvoltat un puternic mecanism de decizie economică la nivel regional sau local, întotdeauna dublat de o capacitatea mai rapidă de analiză de impact, precum şi de responsabilitate fiscală şi financiară sporită. În prezent, decizii cruciale pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri se iau cât mai aproape de locul în care acestea se implementează. Mediul privat este interesat de dezvoltarea pieţei locale, inclusiv a pieţei de capital de risc şi a burselor la nivel regional, precum şi de colaborarea instituţională cu autorităţile locale pentru transparentizarea afacerilor. La rândul lor, autorităţile locale şi regionale devin responsabile în domenii precum impozitarea diferenţiată a capitalului şi a muncii în funcţie de ciclicitatea economiei regionale; formarea profesională şi educaţie pentru a acoperi cererea locală de profesii; atragerea investiţiilor şi aşezarea pe baze transparente şi predictibile a participării investitorilor în parteneriate publice-private de interes regional.

4.6 Integrarea spaţiului urban - rural şi valorificarea capitalului teritorial în circuitul de formare a valorii economice

Relevanţa acestei priorităţi pentru România este deosebită deoarece vorbim de un teritoriu extrem de divers, social şi economic, iar acest lucru reprezintă o oportunitate de valorificat prin integrarea teritorială a pieţei şi dezvoltarea economiilor regionale. Integrarea funcţională a unei zone de dezvoltare implică urmărirea unor obiective precum dezvoltarea urbană a localităţilor rurale situate în proximitatea marilor oraşe, diversificarea economică în spaţiul rural şi crearea unor ocupaţii de mare productivitate, dezvoltarea serviciilor publice de e-guvernare şi asigurarea interoperabilităţii la nivel naţional pentru aceste servicii. Definiţia unei zone de dezvoltare încorporează şi caracteristici ce ţin de norme de viaţă, de protejarea mediului, de tradiţii locale, care favorizează sau nu dezvoltarea şi funcţionalitatea unei regiuni şi care astfel justifică tratarea separată a specificului cultural în plan teritorial. Posibilităţile de valorificare antreprenorialã sunt sprijinite prin programe ce vizează monitorizarea externalităţilor negative la nivelul aglomerărilor urban-rurale, reconfigurarea economică a teritoriului în areale ale creativităţii şi inovării sau monitorizarea şi monetizarea activelor de mediu

4.7 Pregătirea generaţiei 2050

Această Strategie are un obiectiv imediat, acela de a transforma condiţiile creşterii economice în perioada următoare de programare (2014-2020) în vederea îmbunătăţirii competitivităţii, dar şi unul pe termen lung: să pregătească condiţiile pentru un standard de viaţă mai ridicat al celor care se nasc astăzi, aprox. 15% din populaţie. Pentru ca aceste lucruri să se întâmple în condiţii superioare celor de azi, datoria generaţiei prezente este să asigure fundamente educaţionale adaptate societăţii moderne, prin obiective precum: monitorizarea educaţiei obligatorii în baza unui standard de aptitudini sugerat de experienţele internaţionale, implementarea unui sistem flexibil şi inovativ de învăţământ; favorizarea deschiderii intelectuale către valorile civilizaţiei contemporane şi crearea unor punţi de legătură cu diaspora prin mecanisme durabile de cooperare; crearea oportunităţilor de afirmare profesională

5


la orice nivel de abilităţi prin pregătirea programelor de învăţământ pentru implementarea timpurie a educaţiei pentru cercetare, inovare şi formarea vocaţională la nivel regional în parteneriat public-privat.

4.8 Deschiderea mediului de afaceri către direcţii de investiţii şi cercetare cu impact asupra provocărilor societale

Pe măsură ce atenţia şi resursele autorităţilor europene şi naţionale sunt canalizate către o ofertă mai bună de bunuri publice – calitatea vieţii, ocupare, coeziune – este de aşteptat ca un răspuns pe măsură să vină şi din partea societăţii, în primul rând a oamenilor de afaceri, în general din partea populaţiei capabilă de implicare socială. Relaţia dintre economie şi natură, natură şi mediul de viaţă s-a schimbat mult în ultimele decenii şi reclamă modificări în comportamentul economic, precum şi în atitudinea faţă de valorile comune ale societăţii. În general, în ciuda veniturilor mult mai mici comparativ cu cele de la nivel european, în România consumul de resurse şi cantitatea de deşeuri generate sunt mari, situându-se peste capacitatea de regenerare naturală a mediului înconjurător. Pentru a reechilibra relaţia funcţională dintre economie, natură şi societate, este necesară implementarea unui pachet de măsuri atât de natură financiară, cât şi instituţională. Instrumentele financiare trebuie să vizeze creşterea investiţiilor în echipamente şi know-how pentru reducerea consumului unitar de energie sau reconstrucţia zonelor de locuire vulnerabile în areale de activitate economică (servicii de agrement, industrii culturale şi creative, parcuri de distracţie şi centre tematice artistice) care ocupă cu predilecţie forţa de muncă tânără. În plan instituţional, este nevoia de implementarea unui sistem de evaluare şi monitorizare al efectelor dezvoltării socio-economice şi coordonarea măsurilor de creştere a biocapacităţii, inclusiv pentru reducerea amprentei ecologice a României sau implementarea unor scheme de mobilitate la nivelul macro-regiunilor pentru transferul de bune practici, programe de investiţii pentru folosirea în comun a serviciilor (soft cooperation) şi dezvoltarea unor parteneriate de cercetare pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

*****

6


ANEXA

Tabel 2 Matricea priorităţilor, obiectivelor strategice şi a obiectivelor tematice ale perioadei de programare 2014-2020 a

ANEXA

Tabel 2 Matricea priorităţților, obiectivelor strategice şi a obiectivelor tematice ale

perioadei de programare 2014-‐2020 a

Priorităţți şi obiective strategice OT 1

OT 2

OT 3

OT 4

OT 5

OT 6

OT 7

OT 8

OT 9

OT 10

OT 11

Formarea centrelor de producţie şi dezvoltare tehnologică de competenţă regională şi internaţională

#1 Înfiinţțarea unor reţțele naţționale a centrelor de elită în domeniul tehnologiei şi inovării în sectoarele economice cu avantaje competitive.

√ √ √ √ √ √

#2 Susţținerea unor programe multidisciplinare de anvergură de vârf prin cooperare regională şi internaţțională în vederea pregătirii proiectelor de cercetare a firmelor şi instituţțiilor de cercetare naţționale privind participarea masivă la programele de cercetare europene.

√ √

#3 Crearea unor centre de competenţță pentru specializarea economiilor regionale.

√ √ √ √ √ √

#4 Anticiparea transformărilor industriale prin cercetări interdisciplinare, exploratorii şi de nişă și prin crearea unui cadru adecvat comercializării inovării tehnologice

√ √ √ √ √ √

Revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii în sursă de avans competitiv

#1 Promovarea economiei cunoaşterii şi orientarea cercetării către dezvoltarea de noi aplicaţții economice (produse, procedee, tehnologii) în baza modelelor din lumea naturală (noi materiale compozite etc.), noi structuri funcţționale (pentru furnizare de energie etc.), noi produse farmaceutice şi procedee de tratament (biogenetică).

√ √ √ √ √ √

#2 Înfiinţțarea programului de cercetare şi inovare „10 industrii de viitor” concentrat pe dezvoltarea de produs, inclusiv prin dobândirea drepturilor de proprietate intelectuală, în 10 din domeniile tematice prioritare pentru CDI.

√ √ √ √ √

7



OT 2

OT 3

OT 4

OT 5

OT 6

OT 7

OT 8

OT 9

OT 10

OT 11

#3 Revitalizarea industrială a sectoarelor tradiţționale în industria de prelucrare şi lansarea pe noi baze competitive, prin inovare şi aplicaţții comerciale ale inovării, a sectoarelor de activitate care joacă un rol economic important prin ocupare şi investiţții angajate, dar care sunt în pierdere de competitivitate.

√ √ √ √ √ √

#4 Stabilirea unor grupuri de lucru (taskforce) între Guvern – Universităţți şi institute de cercetare – Asociaţții profesionale pentru identificarea resurselor pentru inovare şi investiţții în tehnologie în sectoarele cheie ale industriei şi serviciilor conexe.

√ √ √ √ √ √ √

Re-definirea politicilor industriale prin orientarea către inovare şi consolidarea mecanismului de funcţionare a pieţei

#1 Atragerea activităţților de cercetare sau experimentare ale firmelor multinaţționale şi valorificarea competenţțelor naţționale prin integrarea acestora în activităţți de cercetare şi inovare într-‐o proporţție superioară faţță de activităţțile de producţție şi asamblare.

√ √ √

#2 Consolidarea viabilităţții legăturilor de afaceri prin multiplicarea cooperării inter şi intra-‐industriale între firmele mari şi IMM în scopul creşterii performanţțelor comerciale ale grupărilor economice (cluster).

√ √ √

#3 Consolidarea dialogului public – privat în implementarea politicii industriale prin „grupuri de lucru naţționale” între guvern şi asociaţțiile profesionale industriale în favoarea susţținerii creşterii economice în funcţție de tendinţțele competiţției din fiecare sector industrial.

√ √ √ √ √ √ √ √

#4 Consolidarea unei platforme de producţție şi export prin atragerea IMM în circuitul comercial, în special prin schimburi transfrontaliere şi inter-‐regionale, în baza unor strategii de export regionale.

√ √ √ √

#5 Promovarea produselor de export prin intermediul unor iniţțiative regionale şi transfrontaliere cu privire la de zvoltarea în comun de servicii comerciale (turism) şi de afaceri (marketing şi promovare, comerţț electronic, transporturi, asigurări etc.).

√ √ √ √

8



OT 2

OT 3

OT 4

OT 5

OT 6

OT 7

OT 8

OT 9

OT 10

OT 11

#6 Dezvoltarea pieţței pentru transferul de tehnologie prin brokeri de tehnologie şi deschiderea spre mediul de afaceri a serviciilor oferite de oficiile pentru proprietate intelectuală (ex. consultanţță, acces la documentare, pregătire).

√ √ √

#7 Formarea unor legături strategice cu economiile care au o creştere economică rapidă şi de durată: ţțări din Asia-‐Pacific (China, India, Indonezia, Vietnam, Australia), ţțări latino-‐americane (Brazilia), ţțări africane (Nigeria, Ghana, Botswana, statele membre ale Comunităţții Africii de Est).

√ √ √ √

Integrarea industriilor de reţea în circuitul de creare de valoare adăugată

#1 Dezvoltarea infrastructurii de transport, comunicaţții şi de energie în cadrul oferit de viziunile strategice teritoriale, existente sau în formare, precum Viziunea strategică a Europei de Sud Est, Viziunea strategică la Marea Neagră, Coridorul economic al Dunării, Spaţțiul estic al Uniunii Europene, precum şi coridoare prioritare sau iniţțiative regionale ale UE.

√ √ √ √ √

#2 Amplificarea conectivităţții în interiorul reţțelei policentrice prin (a) evaluarea de impact teritorial ca instrument de evaluare spaţțială a marilor proiecte de infrastructură şi (b) investiţții în dezvoltarea reţțelelor de noduri intermodale de transport de mărfuri în relaţție cu coridoarele pan-‐europene şi cu navigaţția maritimă şi interioară.

√ √ √ √

#3 Dezvoltarea serviciilor în mediul de afaceri prin operarea infrastructurilor strategice de comunicaţții.

√ √ √ √

#4 Adaptarea la standardele de viitor în producţția şi consumul de energie (implementarea codurilor de reţțea în consumul de electricitate şi gaz); participarea la proiectele de interes comun în UE; dezvoltarea tehnologiei pentru eficientizarea consumului în zone rezidenţțiale.

√ √ √ √

#5 Promovarea producerii descentralizate de energie și dezvoltarea tehnologiilor inteligente de distribuţție şi stocare a energiei.

√ √ √ √

9



OT 2

OT 3

OT 4

OT 5

OT 6

OT 7

OT 8

OT 9

OT 10

OT 11

Integrarea spaţiului urban - rural şi valorificarea capitalului teritorial în circuitul de

formare a valorii economice

#1 Inserţția mediului rural în câmpurile urbane de dezvoltare, areale teritoriale a căror identitate socio-‐economică şi administrativă cuprinde zona metropolitană (un mare oraş, oraşe secundare), oraşe şi zona rurală (sate şi aşezări) şi, prin urmare, se pot suprapune, pot îngloba sau pot fi incluse în reprezentarea reţțelelor policentrice urbane (de ex. FUA, MEGA sau PUSH).

√ √ √ √ √

#2 Diversificarea economică în spaţțiul rural şi crearea unor ocupaţții de mare productivitate prin promovarea industriilor specifice în mediul rural, investiţții în echipamente, adoptarea schemelor de calitate, managementului riscului şi consolidarea legăturilor pe lanţțul de valoare (cercetare-‐agricultură/piscicultură/silvicultură-‐industrie-‐servicii).

√ √ √

#3 Monitorizarea externalităţților negative la nivelul aglomerărilor urban-‐rurale şi implementarea unor programe de gestiune a degradării locuirii (cartiere mărginaşe şi insalubre sau cu o rată ridicată a infracţționalităţții, poluarea apelor, aerului şi solului; şomajul şi excluziunea socială; congestia traficului; migraţția factorilor -‐ oameni, capital şi calificări.)

√ √ √ √

#4 Reconfigurarea economică a teritoriului în areale ale creativităţții şi inovării prin crearea infrastructurii dezvoltării oraşelor inteligente, valorificarea economică a creaţției artistice, a tradiţțiilor culturale locale şi a potenţțialului genetic indigen al faunei şi florei.

√ √ √ √ √ √

#5 Dezvoltarea serviciilor publice de e-‐guvernare şi asigurarea interoperabilităţții la nivel naţțional pentru aceste servicii (sănătate, educaţție, servicii bancare de împrumut şi garantare, susţținerea afacerilor etc.).

√ √ √

#6 Implementarea unor programe naţționale şi regionale pentru monitorizarea şi monetizarea activelor de mediu.

√ √

10



OT 2

OT 3

OT 4

OT 5

OT 6

OT 7

OT 8

OT 9

OT 10

OT 11

Pregătirea generaţiei 2050

#1 Monitorizarea educaţției obligatorii în baza unui standard de aptitudini sugerat de experienţțele internaţționale.

√ √

#2 Implementarea unui sistem flexibil şi inovativ de învăţțământ în scopul echilibrării balanţței între abilităţți şi competenţțe, adaptat formelor variate de dezvoltare cognitivă şi dezvoltarea creativă la nivel personal, precum şi unui management educaţțional-‐administrativ bazat pe implicarea în creştere a comunităţților locale.

√ √ √ √

#3 Pregătirea programelor de învăţțământ pentru implementarea timpurie a educaţției pentru cercetare şi inovare.

√ √

#4 Crearea unor punţți de legătură cu diaspora prin mecanisme durabile de cooperare în CDI pe baze ad-‐hoc sau instituţționalizate.

√ √

#5 Formarea pregătirii tehnice şi profesionale prin programe de învăţțământ vocaţțional la nivel regional în parteneriat public-‐privat.

√ √ √

Deschiderea mediului de afaceri către direcţii de investiţii şi cercetare cu impact asupra provocărilor societale

#1 Implementarea unui sistem de evaluare și monitorizare al efectelor dezvoltării socio-‐economice asupra capacităţții de regenerare a mediului înconjurător și coordonarea măsurilor de creștere a biocapacităţții

√ √ √ √ √ √ √ √

#2 Creşterea investiţțiilor în echipamente şi know-‐how pentru reducerea consumului unitar de energie.

√ √ √ √ √

#3 Organizarea unor grupuri de lucru (task force) Autorităţți – Universitate -‐ Industrie în plan regional şi naţțional pentru orientarea pe piaţța muncii în funcţție de structura demografică a şomerilor şi cerinţțele angajatorilor.

√ √ √ √

#4 Reconstrucţția zonelor de locuire vulnerabile în areale de activitate economică (servicii de agrement, industrii culturale şi creative, parcuri de distracţție şi centre tematice artistice) care ocupă cu predilecţție forţța de muncă tânără.

√ √ √ √

11



OT 2

OT 3

OT 4

OT 5

OT 6

OT 7

OT 8

OT 9

OT 10

OT 11

#5 Implementarea unor scheme de mobilitate la nivelul macro-‐regiunilor pentru transferul de bune practici, programe de investiţții pentru folosirea în comun a serviciilor (soft cooperation) şi dezvoltarea unor parteneriate de cercetare pentru îmbunătăţțirea calităţții vieţții în domenii precum tratamentul apei şi al deşeurilor, prevenirea dezastrelor, infrastructura de sănătate, servicii de educaţție, infrastructura de cercetare-‐inovare.

√ √ √ √ √ √ √

a) Obiective tematice: Obiectiv tematic 1: Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării Obiectiv tematic 2: Îmbunătăţțirea accesului la, folosirii şi calităţții tehnologiilor de informaţții şi comunicare Obiectiv tematic 3: Îmbunătăţțirea competitivităţții întreprinderilor mici şi mijlocii, sectorului agricol şi a sectorului de pescuit şi acvacultură Obiectiv tematic 4: Sprijinirea direcţționării tuturor sectoarelor către activitatea economică cu impact minim asupra încălzirii globale Obiectiv tematic 5: Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea riscului şi managementului Obiectiv tematic 6: Protejarea mediului înconjurător şi promovarea eficienţței folosirii resurselor Obiectiv tematic 7: Promovarea transportului durabil şi îndepărtarea obstacolelor în infrastructurile de reţțea majore Obiectiv tematic 8: Promovarea ocupării şi sprijinirea mobilităţții muncii Obiectiv tematic 9: Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei Obiectiv tematic 10: Investiţții în educaţție, calificării şi învăţțarea pe parcursul vieţții Obiectiv tematic 11: Îmbunătăţțirea capacităţții instituţționale şi o administraţție publică eficientă

a) Obiective tematice:

Obiectiv tematic 1: Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovăriiObiectiv tematic 2: Îmbunătăţirea accesului la, folosirii şi calităţii tehnologiilor de informaţii şi comunicareObiectiv tematic 3: Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, sectorului agricol şi a

sectorului de pescuit şi acvaculturăObiectiv tematic 4: Sprijinirea direcţionării tuturor sectoarelor către activitatea economică cu impact minim

asupra încălzirii globaleObiectiv tematic 5: Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea riscului şi managementuluiObiectiv tematic 6: Protejarea mediului înconjurător şi promovarea eficienţei folosirii resurselorObiectiv tematic 7: Promovarea transportului durabil şi îndepărtarea obstacolelor în infrastructurile de reţea

majoreObiectiv tematic 8: Promovarea ocupării şi sprijinirea mobilităţii munciiObiectiv tematic 9: Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăcieiObiectiv tematic 10: Investiţii în educaţie, calificării şi învăţarea pe parcursul vieţiiObiectiv tematic 11: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă

12

Date post:	29-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	cornel-penescu
View:	37 times
Download:	0 times

STRATEGIA NATIONALA DE COMPETITIVITATE 2014-2020 - DRAFT

Documents