Asistenţa Tehnică pentru Implementarea Programului de Sprijinire a Politicilor Sectoriale în Sectorul Apelor
(AT Apa PSPS - EuropeAid/130872/C/SER/MD Contract 2011/270-593)
Strategia de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare a Republicii Moldova
(versiune revizuită, 2012) – versiunea 1 Iulie 2012
2
3
STRATEGIA DE APROVIZIONARE CU APĂ ŞI CANALIZARE A REPUBLICII MOLDOVA
(Versiune revizuită Iulie 2012)
Cuprins
1. Introducere .................................................................................................... 11
1.1 Scopul strategiei revizuite .................................................................................... 11
1.2 Aspecte cheie apărute de la lansarea Strategiei 2007 ......................................... 11
1.3 Beneficiile potenţiale ale unei infrastructuri bune de apă şi canalizare ................. 12
1.4 Lacunele Strategiei 2007 ..................................................................................... 13
1.5 Nevoia de Acţiune ................................................................................................ 13
1.6 Obiectivele Strategiei revizuite ............................................................................. 14
1.7 Procesul de revizuire a strategiei ......................................................................... 15
2. Viziunea şi misiunea sectorului AAC .......................................................... 17
3. Cadrul legal ................................................................................................... 19
3.1 Cadrul legislativ actual ......................................................................................... 19
3.2 Convenţii internaţionale ....................................................................................... 20
3.3 Aproximarea legislaţiei naţionale la Acquis-ul UE ................................................ 20
3.4 Susţinerea sectorului public AAC şi a agenţiei de reglementare .......................... 21
3.5 Norme tehnice şi Standarde ................................................................................ 21
3.6 Administrare şi Aplicare ....................................................................................... 22
4. Dezvoltare instituţională .............................................................................. 23
4.1 Situaţia prezentă .................................................................................................. 23
4.2 Întărirea capacităţii MMe pentru programarea investiţiilor în AAC ........................ 23
4.3 Sistemul de planificare şi aprobare a infrastructurii AAC ...................................... 24
4.4 Permisele pentru utilizarea apei ........................................................................... 25
4.5 Sistemul de Management al Informaţiei (MIS) pentru implementarea monitorizării
.................................................................................................................................. 26
4.6 Agenţiile de Dezvoltare Regională (ADR) ............................................................ 26
4.7 Companiile de Operare a Serviciilor de Apă şi Canalizare (WOCs) ..................... 27
4.8 Asociaţiile utilizatorilor de apă din mediul rural ..................................................... 27
4.9 Participarea publicului la luarea deciziilor ............................................................. 28
4
4.10 Asociaţia pentru protecţia consumatorilor .......................................................... 28
4.11 Comunicare şi conştientizare ............................................................................. 28
4.12 Capacitatea instituţională de absorbţie............................................................... 29
5. Resursele de apă .......................................................................................... 31
5.1 Disponibilitatea şi cantitatea de apă ..................................................................... 31
5.2 Poluarea apei ...................................................................................................... 32
5.3 Disponibilitatea surselor de date, integritatea şi administrarea lor ........................ 32
5.4 Ameninţările schimbărilor climatice ...................................................................... 33
5.5 Sănătatea publică ................................................................................................ 34
5.6 Cercetare & Dezvoltare ........................................................................................ 34
6. Infrastructura de aprovizionare cu apă şi canalizare ................................. 37
6.1 Necesarul şi cerinţa de apă, Tendinţe şi Proiecţii ................................................. 37
6.2 Infrastructura de apă şi canalizare existentă ........................................................ 38
6.3 Programarea şi planificarea infrastructurii ............................................................ 39
6.4 Metodologia de stabilire a priorităţilor ................................................................... 39
6.5 Dezvoltarea pachetelor de proiecte propuse spre finanţare ................................. 40
6.6 Obiectivele pe termen mediu privind investiţiile pentru aprovizionarea cu apă şi
canalizare .................................................................................................................. 40
6.7 Obiectivele pe termen lung privind investiţiile pentru aprovizionarea cu apă şi
canalizare .................................................................................................................. 41
6.8 Evaluarea impactului infrastructurii pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare ... 44
7. Serviciile de aprovizionare cu apă şi canalizare ........................................ 45
7.1 Companiile de Operare a Serviciilor de Apă şi Canalizare (WOCs) ..................... 45
7.2 Asociaţia utilizatorilor de apă din mediul rural ...................................................... 45
7.3 Consolidarea/agregarea WOC ............................................................................. 46
7.4 Obiectivele pe termen scurt ................................................................................. 47
7.5 Ţintele pe termen lung ......................................................................................... 47
7.6 Măsurarea şi îmbunătăţirea performanţei ............................................................ 48
7.7. Stabilirea autorităţii de reglementare în domeniul serviciilor AAC ........................ 48
7.8 Companiile Regionale de Operare a serviciilor AAC (ROC) ................................. 49
7.9 Dezvoltarea capacităţii ......................................................................................... 50
7.10 Planurile de siguranţă a apei .............................................................................. 50
8. Aspecte financiare şi economice ................................................................ 51
5
8.1 Finanţarea actuală a infrastructurii de aprovizionare cu apă şi canalizare în
Moldova ..................................................................................................................... 51
8.2 Beneficiile dezvoltării infrastructurii de aprovizionare cu apă şi canalizare ........... 52
8.3 Necesarul de investiţii .......................................................................................... 52
8.4 Recuperarea costului serviciilor ........................................................................... 53
8.5 Sursele de finanţare ............................................................................................. 54
8.6 Surse interne ....................................................................................................... 56
8.7 Alocarea şi coordonarea resurselor financiare ..................................................... 57
8.8 Impactul fiscal ...................................................................................................... 57
8.9 Acceptabilitatea politică şi publică ........................................................................ 59
8.10 Surse internaţionale ........................................................................................... 59
8.11 Mobilizarea resurselor financiare ....................................................................... 60
8.12 Mecanisme de plată ........................................................................................... 61
9. Sistemul de Management al Informaţiilor (MIS) ......................................... 63
9.1 MIS versus Sistemul Suport de Operare .............................................................. 63
9.2 Autoritatea competentă pentru administrarea datelor ........................................... 63
9.3 Indicatori de performanţă şi ţinte .......................................................................... 63
9.4 Compatibilitatea cu iniţiativa E-Guvernare din Moldova ....................................... 64
9.5 Compatibilitatea cu bazele de date şi raportarea din UE ...................................... 64
9.6 Asigurarea calităţii datelor şi informaţiilor ............................................................. 64
10. Monitorizarea şi Evaluarea ......................................................................... 65
10.1 Dezvoltarea indicatorilor şi ţintelor AAC ............................................................. 65
10.2 Urmărirea cerinţelor privind infrastructura ACC şi tendinţele privind
aprovizionarea cu apă ............................................................................................... 65
10.3 Cerinţe de raportare ........................................................................................... 65
10.4 Mecanisme de monitorizare ............................................................................... 66
11. Planul de Acţiuni pentru implementarea Strategiei AAC ........................ 69
11.1 Măsurile necesare imediat ................................................................................. 69
11.2 Planul de implementare ..................................................................................... 69
11.3 Planul iniţial de investiţii (2012-2017) ................................................................. 70
11.4 Fezabilitatea administrativă ................................................................................ 70
Anexe ................................................................................................................. 71
Anexa 1: Cadrul de reglementare actual în sectorul AAC din Moldova (Capitolul 3.1) 71
6
Anexa 2: Convenţii internaţionale şi legislaţia naţională din Moldova (Capitolul 3.2) .. 71
Anexa 3: Structurile guvernamentale centrale, regionale şi locale (Capitolul 4.1) ...... 71
Anexa 4: Trecerea în revistă a resurselor de apă din Moldova (Capitolul 5)............... 71
Anexa 5: Instituţiile de cercetare din Moldova (Capitolul 5.6) ..................................... 71
Anexa 6: Infrastructura AAC din Moldova (Capitolul 6.2) ........................................... 71
Anexa 7: Investiţiile în ACC în curs de implementare (Capitolul 6.2) .......................... 71
Anexa 8: Ghidul pentru politica de investiţii în infrastructura AAC a versiunii revizuite a
Strategiei AAC (Capitolul 6.6) .................................................................................... 71
Anexa 9: Proiectele AAC şi comunităţile în care acestea se vor implementa în
perioada 2012-2017 (Capitolul 6.6) ............................................................................ 71
Anexa 10: Cuprinsul manualului de bune practici al operatorilor de apă şi canalizare
(WOCs) (Capitolul 7.6) .............................................................................................. 71
Anexa 11: Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei AAC (Capitolul 11)..... 71
7
Acronime
AC Regii Apă-Canal AAM Agenţia Apele Moldovei AGRM Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale AMAC Asociaţia Moldova Apă-Canal ANRE Agenţia Naţională pentru Reglementarea Sectorului Energetic UTA Unitate teritorial – administrativă ACB Analiza cost-beneficiu DEU Delegaţia Uniunii Europene în Republica Moldova SSD Sistem de Suport Decizional AP Apă potabilă PSA Planul de siguranţă a apei DAP Directiva privind apa potabilă DMA Direcţia Managementul Apelor (MMe) BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare AEM Agenţia Europeană de Mediu CEE Comunitatea Economică Europeană AIR Analiza Impactului de Reglementare UE Uniunea Europeană IUEA Iniţiativa Uniunii Europene privind Apa DFC Direcţia Finanţe şi Contabilitate FIDIC Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi FP7 Al Şaptelea Program Cadru RF Raport final HG Hotărâre de Guvern OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului SIG Sistem Informaţional Geografic GRM Guvernul Republicii Moldova CC Conectare în casă DRU Dezvoltarea Resurselor Umane BIRD Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare CIPRD Convenţia Internaţională pentru Protecţia Râului Dunăre IEG Institutul de Ecologie şi Geografie IFI Instituţie Financiară Internaţională INSPIRE Directiva privind Infrastructura Informaţiei Spaţiale din Comunitatea
Europeană RPI Raport de Progres Interimar ISO Organizaţia Internaţională de Standardizare EP Expert Principal IPPI Indicatorii de performanţă principali SAPL Subdiviziune a autorităţi publice locale OSTM Obiective strategice pe termen lung CMA Concentraţia maximal admisibilă ODM Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului SIM Sistem Informaţional de Management MMe Ministerul Mediului MF Ministerul Finanţelor MS Ministerul Sănătăţii MDRC Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor
8
CBTM Cadrul Bugetar pe Termen Mediu CETM Cadrul Economic pe Termen Mediu OSTM Obiective strategice pe termen mediu SNA Schema Naţională de Acceptare CNSP Central Naţional de Sănătate Publică SND Strategia Naţională de Dezvoltare FEN Fondul Ecologic Naţional ONG Organizaţie ne-guvernamentală EO Expert ordinar FNDR Fondul Naţional de Dezvoltare Regională OECD Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare E&Î Exploatare & Întreţinere SSO Sistem de suport operaţional APC Acord de Parteneriat şi Cooperare DP Director de Proiect – Managerul Programului Eptisa România. UIP Unitate de Implementare a Proiectului EP Echivalent al populaţiei UMP Unitate de Management al Proiectului PPP Parteneriat public-privat DPPMD Direcţia Prevenirea Poluării şi Managementul Deşeurilor SRPI Serviciul Relaţii cu Publicul şi Informare PSP Participarea sectorului privat AC Asigurarea calităţii MAC Manual de asigurare a calităţii PAC Proceduri de asigurare a calităţii RAC Responsabil de asigurarea calităţii ADR Agenţia de Dezvoltare Regională C&D Cercetare & Dezvoltare AIR Analiza Impactului de Reglementare ROC Companie de Apă Regională BNS Biroul Naţional de Statistică ONG Organizaţie ne-guvernamentală DRNB Direcţia Resurse Naturale şi Biodiversitate CS Comitetul de Supraveghere (Apa – PSPS) SCADA Control, Supraveghere şi Achiziţionare Date CSC Consiliul Sectorial de Coordonare SDC Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare IES Inspectoratul Ecologic de Stat SIMP Sistem Informaţional de Mediu Partajat SHS Serviciul Hidrometeorologic de Stat PSPS Programul de Sprijinire a Politicilor Sectoriale SMe Starea mediului AT Asistenţa tehnică SSTD Substanţe solide total dizolvate GO Grup operaţional TOR Termeni de referinţă ŞE Şef de Echipă UNECE Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa USD Dolar SUA EAUUU Epurarea apei uzate urbane (Directiva UE) DCA Directiva Cadru privind Apa
9
DMA Direcţia Managementul Apelor WOC Companie de operare servicii de apă şi canaliyare A&S Apă & Sanitaţie PSA Planul de siguranţă a apei AAC (Sectorul) Aprovizionare cu apă şi canalizare AUA Asociaţia utilizatorilor de apă SEAU Staţie de epurare a apei uzate CC Conectare în curte
10
11
1. Introducere
Revizuirea Strategiei AAC a Republicii Moldova (Ed..2007) este determinată de dezvoltarea economică şi politică a ţării care necesită o actualizare a planificării strategice a sectorului de aprovizionare cu apă şi canalizare. Revizuirea se bazează pe documentele strategice cheie deja aprobate de către ţară, ODM ONU (Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului din 2005, revizuite în 2007), Strategia Naţională de Dezvoltare (SND) pentru perioada 2008-2011, Strategia Naţională de Dezvoltare Regională 2010-2012, opinia experţilor OECD privind proiectul Planului de Acţiuni pentru implementarea Strategiei Sectorului AAC 2010-2015 şi politicile în sectorul de aprovizionare cu apă şi canalizare, Ţintele şi termenele din cadrul Protocolului Apa şi Sănătatea, aprobat prin ordinul comun al MS şi MMe (20.10.2010). În prezent, Moldova aspiră să aibă legături mai apropiate cu Uniunea Europeană şi parcurge procesul de negociere a Acordului de Asociere care va crea un cadru nou pentru relaţiile UE – Republica Moldova ce depăşeşte Acordul de Parteneriat şi Cooperare care a intrat în vigoare în anul 1998. Obiectivul principal al acestui Acord este de a apropia Moldova de UE prin angajamentele asumate în mai multe domenii, bazate pe aproximarea legislaţiei şi standardelor naţionale la legislaţia şi standardele UE. Infrastructura de aprovizionare cu apă şi canalizare bună şi eficientă în statele membre ale UE constituie un domeniu important al „Acquis-ului UE”, motiv pentru care Republica Moldova trebuie să înregistreze progrese în acest sector.
1.1 Scopul strategiei revizuite
Apa joacă un rol central pentru dezvoltare. Contribuţia serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare la dezvoltare este cu mult mai vastă decât impactul acestora asupra bunăstării gospodăriilor populaţiei. Apa constituie un factor cheie al producţiei industriale, al generarii energiei şi al agriculturii. Apa susţine mediul ambiant, iată de ce nu doar cantitatea de apă disponibilă este de o importanţă majoră, ci şi calitatea ei, adecvarea pentru utilizarea propusă. Din acest motiv, trebuie să fie controlate atât serviciile de canalizare, cât şi activităţile economice care pot polua apa şi o pot face ne-corespunzătoare pentru utilizarea propusă. Strategie AAC revizuită are intenţia de a prezenta o foaie de parcurs actualizată şi aprofundată pentru dezvoltarea sectorului AAC pe termen scurt (3-5 ani, anul ţintă fiind 2017) şi pe termen mai lung (6-15 ani, anul ţintă fiind 2027). Pentru a permite un început prompt al implementării strategiei, este anexat un plan de acţiuni pentru următorii 2-3 ani (a se vedea Anexa 8). Un alt obiectiv al Strategiei este acela de a explica problemele, acţiunile şi soluţiile astfel încât ele să fie înţelese de un grup larg de factori implicaţi/interesaţi. Recomandările de politică reflectate în document constituie rezultatul consultării extensive cu o multitudine de factori implicaţi la nivel central, regional şi local. Pentru a atinge obiectivele, implementarea şi punerea în aplicare a Strategiei va necesita implicarea multor părţi interesate, dincolo de Ministerul Mediului (MMe) care este responsabil de elaborarea şi monitorizarea politicilor AAC.
1.2 Aspecte cheie apărute de la lansarea Strategiei 2007
Documentul constituie o revizuire a Strategiei din 2007. Dacă o strategie nouă necesită, în conformitate cu regulamentele Republicii Moldova, o analiză generală cuprinzătoare şi profundă
12
a situaţiei actuale şi tendinţelor, o strategie „revizuită” se poate axa pe schimbările şi aspectele cheie apărute după lansarea Strategiei AAC ed. 2007. Lista neajunsurilor şi problemelor importante în sectorul AAC este numeroasă. În baza analizei situaţiei actuale în sectorul AAC pe întreg teritoriul ţării, acestea pot fi rezumate după cum urmează. Cadrul politic şi juridic - deşi există voinţa politică pentru aproximarea legislaţiei naţionale
la „Acquis-ul UE” în sectorul AAC, aceasta nu a fost atât de mult reflectată în reforma instituţională necesară pentru a îmbunătăţi managementul serviciilor publice AAC din Moldova. Baza juridică actuală pentru funcţionarea sectorului AAC are lacune semnificative, în principal referitoare la prevenirea şi controlul poluării, lipsa instrumentelor de planificare care să permită investiţiile în dezvoltarea infrastructurii de AAC şi selectarea soluţiilor tehnice cele mai ieftine, adecvate şi eficiente, lipsa criteriilor de evaluare a performanţei serviciilor AAC, sau de recuperare a costurilor.
Cadrul instituţional - evoluţia sectorului AAC din Moldova pe parcursul ultimilor 15-20 ani este marcată de mai multe schimbări instituţionale. O îmbunătăţire uşoară a început odată cu adoptarea ODM-lor. Judecând după resursele actuale alocate Direcţiei Managementul Apelor (DMA), se pare însă că dezvoltarea infrastructurii AAC nu este încă recunoscută drept prioritate cheie pentru dezvoltarea social-economică a ţării. Instituţiile care trebuie să conducă, să implementeze şi să exploateze infrastructura AAC în mod durabil sunt dotate inadecvat pentru a face faţă provocărilor armonizării cu legislaţia UE şi cu bunele practici legate de sectorul AAC.
Managementul sectorului AAC - Managementul sectorului AAC a devenit o prioritate la
nivel de guvern odată cu adoptarea ODM-lor în anul 2005 (revizuite în 2007) şi Protocolului Apa şi Sănătatea susţinut de ONU. Multe dificultăţi persistă în continuare. Acestea vizează preponderent criteriile de proiectare şi metodele de planificare pentru infrastructura AAC, programele de monitorizare a calităţii apei potabile şi apei uzate şi controlul calităţii în laboratoare, Companiile de apă ineficiente şi generatoare de pierderi care trebuie să fie organizate în companii regionale pentru a atinge eficienţa economică şi lipsa sistemului SIM/SIG pentru planificarea infrastructurii şi exploatarea sistemului.
1.3 Beneficiile potenţiale ale unei infrastructuri bune de apă şi canalizare
Beneficiile potenţiale generale ale unei infrastructuri AAC bune depăşesc cu mult îmbunătăţirea sănătăţii şi vieţii oamenilor. Aceasta constituie un precursor al dezvoltării economice. Acordarea serviciilor de calitate, inclusiv siguranţa aprovizionării, calitatea apei la robinet, presiunea suficientă şi constantă în reţeaua de aprovizionare, controlul eficient al poluării apei şi tratarea pot stimula investiţiile economice, industriale şi comerciale. Investiţiile necesare în infrastructura publică din sectorul AAC prin însăşi volumul lor de sute milioane EURO pot fi un magnet pentru atragerea sectorului privat atât în proiectare şi constricţii, cât şi în exploatare. Un studiu al OMS (Hutton şi Haller, 2004) care a analizat un număr mare de programe de aprovizionare cu apă şi canalizare a gospodăriilor casnice a constatat că un (1) EUR investit în infrastructura AAC produce beneficii economice în valoare de la 5 până la 28 EUR preponderent din economisirea timpului în urma accesului bun la servicii, câştiguri în timpul productiv al populaţiei şi cheltuieli reduse în ce priveşte bolile posibil asociate apei. Alte studii au demonstrat beneficiile economice net mari din cheltuielile de management al resurselor de apă. Beneficiile variază aici de la protecţia şi sporirea valorii activelor investiţionale existente sau peisajului mediului până la cheltuieli reduse pentru tratarea apei în scopul consumului uman, comercial sau industrial.
13
1.4 Lacunele Strategiei 2007
Raportul Proiectului OECD/IUEA (2011) a prezentat un diagnostic minuţios al dificultăţilor în sectorul apelor din Moldova. Concluziile importante complementate de cea mai recentă experienţă în sector includ: - Strategia AAC (2007) nu este realistă din punct de vedere financiar şi necesită să fie
revizuită; - Documentele de politică ale Guvernului RM în sectorul apelor nu sunt coerente, nu sunt
coordonate, iar instituţiile din sectorul apelor nu asigură schimbul de informaţie; - Instituţiile din sectorul apelor au responsabilităţi care se suprapun şi nu există o organizaţie
de vârf care să asigure o direcţie clară pentru acţiuni; - Sectorul apelor duce lipsă de o bază de date privind activele şi performanţa sectorului; - Mecanismele actuale de finanţare a sectorului apelor nu urmează nici cerinţele programării şi
bugetării efective a sectorului, nici prioritizarea clară a necesităţilor de investiţii care ar trebui să fie bazate pe Planurile Generale de Dezvoltare (Master Plan) şi pe Studiile de fezabilitate;
- Mijloacele financiare alocate pentru Strategia AAC sunt insuficiente pentru implementarea Strategiei AAC;
- Guvernul RM se bizuie prea mult pe proiectele finanţate de donatori pentru a aborda necesităţile investiţionale în sectorul AAC ;
- Guvernul RM alocă resurse insuficiente din suportul bugetar al UE teoretic alocate pentru sectorul apelor (52 milioane EUR) în sector ca atare, lipsindu-l de resursele necesare în mod de urgenţă pentru supravegherea sectorului, studiile de elaborare a proiectelor şi dezvoltarea infrastructurii fizice;
- MMe se bizuieşte prea mult pe resursele Programului de Sprijinire a Politicilor Sectoriale (PSPS) finanţat de UE pentru substituirea capacităţii resurselor limitate disponibile în cadrul DMA;
- Mobilizarea resurselor locale pentru investiţiile în AAC este foarte de redusă şi constrânsă în continuare de capacitatea de absorbţie limitată a resurselor financiare în sectorul care a fost absolut supraestimat.
Strategia AAC (2007) nu a identificat clar problemele care urmează să fie abordate şi nici nu a prezentat recomandări privind instrumentele juridice, instituţionale şi tehnice care necesită să fie stabilite pentru a programa, urmări, monitoriza, şi conduce implementarea acesteia în prezenţa resurselor disponibile limitate.
1.5 Nevoia de Acţiune
Problemele importante identificate, neajunsurile Strategiei AAC din 2007 şi costul inacţiunii în comparaţie cu beneficiile economice potenţiale mari ale unei infrastructuri AAC bune, conduc la necesitatea întreprinderii acţiunilor în mai multe domenii. Acestea includ în principal următoarele aspecte: - Întărirea cadrului juridic şi capacităţii instituţionale pentru a asigura instrumente care să
permită dezvoltarea infrastructurii bine coordonate şi organizate; - Elaborarea metodelor de planificare a infrastructurii AAC, precum sunt Planurile Generale de
Aprovizionare cu Apă şi Canalizare (PG AAC/ GWSSP) (Master Plan), Studiile de fezabilitate (SF) şi Analiza Impactului de Reglementare (AIR) pentru a indica soluţia optimă cu cel mai mic cost şi a oferi documentaţia necesară pentru mobilizarea finanţării donatorilor internaţionali;
14
- Revizuirea şi/sau elaborarea standardelor şi instrucţiunilor tehnice pentru construcţia şi exploatarea infrastructurii AAC în vederea micşorarii costurilor investiţionale şi a celor de exploatare şi întreţinere;
- Elaborarea unui Plan de Investiţii/Acţiuni pe o perioadă de 3-5 ani periodic actualizat şi îmbunătăţit care să asigure proiectelor AAC mature, gata sa fie finanţate, corelată cu politicile şi strategiile socio-economice definite la nivel naţional, regional sau local;
- Stabilirea indicatorilor de performanţă şi a ţintelor revizuite în fiecare an, asociate cu implementarea Planului de Investiţii/Acţiuni, distribuite în organizaţii relevante în baza responsabilităţilor lor respective pentru programare, prioritizare, planificare, finanţare, implementare şi monitorizare, precum şi ajustarea ţintelor pentru a asigura realizarea acestora în perioada (2017-2027);
- Elaborarea unei strategii de comunicare şi unui plan al acţiunilor de informare & pagini web pentru sporirea conştientizării şi dezvoltarea capacităţii factorilor interesaţi, necesare pentru a implementa strategia.
1.6 Obiectivele Strategiei revizuite
Strategia AAC a Guvernului din 2007 a divizat obiectivele strategice în obiective pe termen mediu (2012-2017) şi pe termen lung (2017-2027). Acestea sunt revizuite mai jos luând în consideraţie diagnosticul actualizat al situaţiei în sectorul AAC, evidenţiat mai sus. Obiectivele strategice pe termen mediu (2012-2027) - Profesionalizarea serviciilor publice AAC prin (i) asigurarea unui cadru legal adecvat, (ii)
eliminarea dublărilor de competenţă şi responsabilitate ale autorităţilor de reglementare şi autorităţilor publice locale, (iii) elaborarea planurilor de siguranţă a apei şi (iv) stabilirea culturii companiilor de apă care să funcţioneze pe o bază comercială, capabile să acopere costurile lor preponderent prin plăţile utilizatorului percepute de la consumatori şi beneficiari;
- Promovarea principiilor economiei de piaţă prin (i) contractarea serviciilor prin licitaţii obligatorii, (ii) retragerea licenţelor prestatorilor de servicii care nu se conformează la criteriile de performanţă, (iii) reorganizarea intreprinderilor municiapale apă - canal, actualmente subordonate autorităţilor publice locale, pe baza principiului autofinanţării (iv) asigurarea transparenţei administrării serviciilor publice AAC.
- Extinderea sistemelor AAC şi sporirea ariei de acoperire a infrastructurii AAC prin (i) elaborarea studiilor de planificare raionale a soluţiei optimale de alimentare cu apă şi canalizare cu cel mai mic cost pentru fiecare localitate sau grup de localităţi din raion, (ii) transpunerea acestor soluţii în liste prioritizate de investiţii regionale, corelate cu planurile de dezvoltare soci-economică locale şi regionale şi susţinute prin angajamentul la nivel local de a le implementa, (iii) elaborarea unei liste periodic actualizate a proiectelor de infrastructură AAC pregătite, care sunt gata sau care urmează să fie gata pentru finanţare şi implementare cu sursele locale şi străine.
- Promovarea prestatorilor de servicii AAC eficienţi, care acoperă costurile (i) elaborarea cadrului juridic şi instituţional pentru unificarea companiilor de apă în entităţi regionale mai mari care să fie viabile economic, (ii) crearea unei agenţii de reglementare independente (ANRE) care să licenţieze companiile de apă - canal, să analizeze planurile de afaceri anuale, să supravegheze performanţa acestora şi ajustarea tarifelor la servicii la nivele juste, transparente, care asigură acoperirea costurilor, precum şi (iii) promovarea practicilor de benchmarking pentru companiile de apă pentru a stimula o cultură a orientării spre client şi managementului financiar pe principii comerciale.
- Promovarea parteneriatului social prin (i) sporirea participării societăţii civile în elaborarea strategiilor, politicilor şi programelor, (ii) promovarea cooperării cu asociaţiile consumatorilor, (iii) încurajarea transparenţei deciziilor şi comunicării permanente cu consumatorii.
15
Obiectivele strategice pe termen lung (2017 – 2027) Satisfacerea deplină a cererii populaţiei din toată ţara de servicii de aprovizionare cu apă şi canalizare îmbunătăţite, eficiente şi care acoperă costurile prin: - Implementarea Planurilor de siguranţă a apei şi conformarea cu cerinţele de calitate ale
Directivei UE 98/83/EC cu privire la apa pentru consumul uman; - Reducerea cu 50% a bolilor posibil asociate apei; - Realizarea ţintelor ODM-lor pentru anul 2015 de aprovizionare cu apă sigură a 65% din
populaţie, sau cel târziu până în anul 2025; - Realizarea ţintelor ODM-lor pentru anul 2015 de asigurare a sistemelor de apă uzată bune
pentru 65% din populaţie, sau cel târziu până în anul 2025; - Avansarea în implementarea tratării (epurării) apei uzate urbane în conformitate cu
prevederile Directivei UE 91/271/EEC; - Accesul la informaţie, instruire şi sporirea gradului de conştientizare al populaţiei despre
necesitatea economisirii apei şi protecţia resurselor de apă; - Stimularea desfăşurării cercetărilor ştiinţifice în domeniul soluţiilor tehnice şi manageriale în
sectorul AAC; - Monitorizarea permanentă a indicatorilor de performanţă în sectorul AAC şi actualizarea
periodică a ţintelor pentru a atinge obiectivele de bază ale strategiei; - Stabilirea consultării de rutină şi implicarea publicului în elaborarea planurilor şi programelor; - Încurajarea cooperării regionale în domeniul planificării aprovizionării cu apă şi canalizare; - Deschiderea şi cultivarea pieţei pentru serviciile publice de aprovizionare cu apă şi canalizare
în mod controlat şi stimularea concurenţei în acest domeniu; - Promovarea unei politicii tarifare adecvate de acoperire a costurilor în domeniul aprovizionării
cu apă şi canalizare, verificate de o agenţie de reglementare independentă; - Elaborarea unui sistem de subvenţionare pentru categoriile vulnerabile mai sărace ale
populaţiei din zonele urbane, pentru care accesul la serviciile de AAC centralizate este inaccesibilă.
1.7 Procesul de revizuire a strategiei
Revizuirea Strategiei AAC existente este un proces participativ prin intermediul unei reţele funcţionale. Acest proces a demarat cu un eveniment de lansare pe 15 februarie 2012 şi organizarea unor grupuri de lucru privind (i) Cadrul juridic, (ii) Dezvoltarea instituţională, (iii) Sursele financiare şi (iv) Planul de Acţiuni care au prefigurat structura şi conţinutul capitolelor principale ale versiunii noi a documentului. Consultările (i) au proiectat o viziune a ceea ce ar trebui să fie cel mai bun conţinut al Strategiei AAC revizuite, (ii) au identificat partenerii instituţionali şi profesioniştii respectivi care vor susţine revizuirea Strategiei AAC, (iii) au discutat despre crearea structurii Sub-grupului AAC-CSC, mecanismele şi cadrul de activitate pentru a coordona revizuirea Strategiei AAC şi (iv) au produs un cadru logic general al Strategiei AAC revizuite şi planului de acţiuni pentru elaborarea acesteia. „Reţeaua Funcţională” se constituie şi într-un Sub-grup AAC al Consiliului Sectorial de Coordonare (CSC). Reţeaua funcţională se întruneşte periodic pentru a analiza evoluţia revizuirii strategiei, pentru a gestiona procesul revizuirii documentului şi a asigura ca acesta este coerent cu alte documente elaborate în sector, precum şi cu interesul altor sectoare şi factori implicaţi.
16
17
2. Viziunea şi misiunea sectorului AAC
Această Strategie prezintă o viziune a ceea ce poate fi realizat într-o perioadă de 15 ani. Realizarea scopurilor nu este doar obligaţia Guvernului – aceasta este obligaţia tuturor sectoarelor societăţii, în particular a sutelor de comunităţi pentru care politica stabilită în strategie reprezintă speranţa la o viaţă mai bună. Politica este dinamică, creată pentru a servi oamenilor, iar Strategia trebuie să fie permanent reevaluată pentru a asigura că aceasta îşi îndeplineşte rolul său. Principiile de urmat pentru implementarea cu succes a Strategiei AAC în zonele rurale include o abordare de dezvoltare, care se bazează pe comunitate şi încurajează crearea locurilor de muncă şi dezvoltarea afacerilor, un program intensiv de consultanţă şi marketing social şi facilităţi de sanitaţie în şcoli. Procesul de planificare trebuie să demonstreze sustenabilitatea şi accesibilitatea diferitor opţiuni tehnice care sunt disponibile. Normele şi standardele clar definite vor impune autorităţile publice locale să folosească resursele în mod efectiv astfel încât toată lumea să aibă acces la cel puţin un nivel elementar de servicii – şi să nu admită ca unii să rămână cu servicii de nivel înalt, iar alţii să rămână cu totul fără servicii. VIZIUNEA Strategiei AAC este de a asigura gradual accesul la apă sigură şi sanitaţie adecvată pentru toate localităţile şi persoanele din Republica Moldova, contribuind la îmbunătăţirea sănătăţii, demnităţii şi calităţii vieţii şi asigurând dezvoltarea economică a ţării. Îmbunătăţirea managementului sectorului şi atragerea investiţiilor sunt esenţiale pentru implementare. MISIUNEA Strategiei AAC este abilitarea cadrului pentru a atinge aria de acoperire cu servicii de aprovizionare cu apă şi canalizare în conformitate cu indicatorii de calitate şi eficienţă şi/sau accesul la surse de apă potabilă îmbunătăţite şi sisteme de sanitaţie îmbunătăţite pentru toate localităţile până în anul 2027. VALORILE ce reprezintă convingerile împărtăşite în rândurile factorilor implicaţi, cultura şi priorităţile care asigură un cadru în care sunt aprobate deciziile, vizează utilizarea eficientă a resurselor de apă şi răspunderea pentru gestionarea apei, conformarea la cerinţele de protecţie a mediului, de sănătate şi siguranţă socială, de accesibilitate economică şi sustenabilitate a sistemului.
18
19
3. Cadrul legal
“Politici mai bune, reglementări mai bune, rezultate mai bune” constituie elementele pe care se axează buna guvernare. Moldova deja a început să introducă metodologii pentru elaborarea documentelor de politică şi analiza a impactului de reglementare. Planificarea politicii trebuie să aibă loc totdeauna înaintea elaborării legii. Deciziile de politică trebuie să stabilească clar cine ce face, când face şi cu ce resurse. Se recomandă ca mecanismul de elaborare a legilor să fie îmbunătăţit prin introducerea controlului calităţii, elaborarea simultană a legislaţiei primare şi secundare şi utilizarea generalizată a analizei impactului de reglementare şi a analizei economice şi financiare. Implementarea şi impactul reglementărilor noi trebuie să fie monitorizate cu mecanisme de feedback către legiuitor, pentru a încuraja îmbunătăţirea continuă. Se recomandă ca Moldova să îşi respecte angajamentele privind aproximarea legislaţiei naţionale la „Acquis-ul UE” în conformitate cu Acordul de Asociere care este în prezent negociat cu Comisia Europeană. Se recomandă în continuare ca Moldova să implementeze şi să monitorizeze convenţiile internaţionale ratificate privind sectorul AAC.
3.1 Cadrul legislativ actual
Cadrul de reglementare actual al sectorului AAC al Republicii Moldova este prezentat în Anexa 1. Schimbãrile cele mai recente sunt rezumate succint mai jos: Noua Lege a apelor Nr. 272 (Monitorul Oficial Nr. 81/26.04.2012, cu data intrării în vigoare 26.10.2013) conturează cadrul juridic cu privire la apă pentru anii viitori. Legea abrogă Codul Apelor şi creează cadrul juridic pentru managementul, protecţia şi utilizarea eficientă a apei de suprafaţă şi apei subterane, definind două bazine hidrografice, Nistru şi Dunăre-Prut şi Marea Neagră (art. 5 (30)). Sunt create comitete ale districtelor bazinelor hidrografice. Acestea vor reprezenta diferiţi factori implicaţi şi au un rol consultativ în elaborarea planurilor de gestionare a bazinelor acvatice, prin care va fi implementată Legea apelor. Legea încearcă să protejeze apa împotriva poluării şi stabileşte standarde de calitate a mediului. Evacuările de apă uzată din zonele urbane şi din zonele rurale sunt reglementate în mod distinct. Zonele vulnerabile la poluarea din agricultură trebuie să fie desemnate.
Aprovizionarea cu apă potabilă este reglementată de Legea cu privire la apa potabilă Nr. 272 din 10.02.1999. Această lege stabileşte cerinţele pentru asigurarea exploatării sigure a serviciului de aprovizionare cu apă. Aprovizionarea cu apă este asigurată în baza contractului dintre operator şi consumator. O Lege nouă privind serviciile publice de aprovizionare cu apă şi canalizare va înlocui în mare parte această lege până la finele anului 2012, dat fiind că aceasta va înlocui Legea privind serviciile comunale Nr. 1402 din 24.10.2002. Hotărârea Guvernului Nr. 934 din 15.08.2007 cu privire la crearea sistemului informaţional automatizat "Registrul de stat al apei minerale naturale, apei potabile şi băuturilor răcoritoare îmbuteliate" şi în special anexa 2 a hotărârii reglementează suplimentar calitatea apei potabile. Hotărârea stabileşte cerinţele de monitorizare şi raportare a calităţii. Revizuirea acestei Hotărâri este prevăzută pentru anul 2014. Hotărârea Guvernului Nr. 1141 din 10.10.2008 cu privire la aprobarea Regulamentului privind condiţiile de evacuare a apei uzate urbane în receptorii de apă naturali va fi înlocuită cu legislaţia secundară adoptată în conformitate cu noua Lege a apelor.
20
3.2 Convenţii internaţionale
Republica Moldova este parte semnatară la mai multe convenţii şi parteneriate relevante pentru sectorul AAC: Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu UE, Convenţia de la Espoo, Convenţia de la Helsinki, Protocolul Apa şi Sănătatea, Convenţia CIPAP, Protocolul cu privire la Răspunderea Civilă, Convenţia de la Aarhus, acorduri bilaterale cu Ucraina şi România (Anexa 2)
3.3 Aproximarea legislaţiei naţionale la Acquis-ul UE
În conformitate cu Acordul de Parteneriat şi Cooperare, trebuie să fie creat un cadru pentru dezvoltare a ţării înspre atingerea compatibilităţii cu legislaţia UE, structura instituţională şi standardele de calitate, precum şi angajamentul ţării de a îndeplini cerinţele în domenii multiple de activitate, inclusiv în domeniul mediului. În cadrul Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre UE şi ţările vecine, aproximarea urmează să fie înţeleasă drept mod de consolidare a legăturilor economice. Uniunea Europeană şi Republica Moldova finalizează negocierile pe marginea Acordului de Asociere. Noul acord va fi un document inovator şi ambiţios care depăşeşte cadrul stabilit de cooperare şi deschide o etapă nouă în relaţiile acestora, în special prin sporirea dialogului politic şi aprofundarea cooperării sectoriale. Directiva Cadru privind Apa (DCA) (2000/60/EC) domină legislaţia UE în sectorul apelor prin stabilirea obiectivelor de mediu, prescrierea procesului de planificare pentru managementul apelor care atrage monitorizarea, evaluarea şi analiza presiunilor şi impacturilor. În acest context este importantă pregătirea şi implementarea planurilor de management al bazinelor hidrografice menite să realizeze obiectivele de mediu. În afară de aceasta, există Directive asociate privind substanţele periculoase şi apele subterane, precum şi cerinţele altor Directive care cuprind standarde obligatorii de calitate a apei pentru folosinţe speciale: (i) apa potabilă; (ii) apa de îmbăiere; (iii) controlul surselor de poluare (apa uzată urbană, nitraţii din surse agricole). Există o legislaţie cheie în domeniul mediului ce vizează activităţile industriale reglementate în Directiva privind emisiile industriale şi Directiva privind analiza impactului asupra mediului. Acquis-ul de asemenea impune pregătirea planurilor de management al riscului inundaţiilor. Republica Moldova a înregistrat progrese în elaborarea planurilor de management al bazinelor hidrografice cu ţările vecine şi a participat în Iniţiativa UE cu privire la Apă, care include Dialogul Naţional de Politică, precum şi în Comisia internaţională pentru protecţia râului Dunăre (CIPRD). Deja a fost realizată o oarecare armonizare cu Acquis-ul, în special prin adoptarea Legii apelor Nr. 272/2011 în decembrie 2011. Însă această lege şi altă legislaţie primară şi secundară va trebui să fie modificată/adoptată pentru aproximarea în continuare la Directivele relevante. O lege cu privire la serviciile publice de aprovizionare cu apă şi canalizare a fost pregătită şi este supusă consultărilor pentru aprobarea de către Parlament. Pentru a stimula sectorul AAC, se recomandă ca accentul în îmbunătăţirea cadrului de reglementare să fie pus pe aproximarea următoarelor Directive: - Directiva Cadru cu privire la Apă (DCA) 2000/60/EC - Directiva cu privire la epurarea apei uzate urbane 91/271/EEC
21
- Directiva privind calitatea apei destinată pentru consumul uman 98/83/EC 3.4 Susţinerea sectorului public AAC şi a agenţiei de reglementare
Pe fundalul consolidării, se recomandă ca operatorii de apa – canal să fie încurajati să se grupeze în companii regionale, asociaţii inter-municipale, sau parteneriate publice –private (PPP) care pot presta servicii de aprovizionare cu apă şi de gestionare a apei uzate. În acest proces, se recomandă ca autorităţile publice locale să elaboreze o structură inter-municipală şi acorduri pentru a supraveghea serviciile AAC. Aceste acorduri ar trebui să fie documente de planificare pe termen lung care include programe de investiţii, indicatori de performanţă, o listă a activelor şi pasivelor. Companiile de operare a serviciilor de apă şi canalizare (care pot fi şi întreprinderile/companiile inter-municipale) trebuie să implementeze acest acord prin intermediul unui plan de afaceri. Acordurile şi planurile de afaceri trebuie să fie consistente cu alte documente de planificare, în special cu planurile de dezvoltare regională. Se recomandă ca agenţia nouă de reglementare să licenţieze companiile de operare a serviciilor de apă şi canalizare în baza capacităţii financiare şi tehnice, conform celor evidenţiate în acord, în planul de afaceri, bilanţurile contabile, etc. Agenţia de reglementare trebuie să controleze tarifele, asigurând un echilibru dintre necesitatea pentru renovare şi pentru calitate şi preţurile accesibile. Agenţia trebuie să fie de asemenea interfaţa cu consumatorii. Într-un sector al monopolurilor naturale, Agenţia de reglementare va avea puterea de negociere care le lipseşte consumatorilor individuali. Accesul la finanţarea naţională şi internaţională trebuie să fie condiţionată de existenţa licenţei de operare eliberată de noua agenţie de reglementare. Se preconizează că nu toate autorităţile administraţiei publice locale şi companiile de operare a serviciilor de apă şi canalizare vor dori să adere la domeniul reglementat, ci îşi vor continua activitatea în mod individual. Se presupune că această reticenţă va dispare treptat, când avantajele existenţei unor astfel de companii reglementate vor fi evidente din punct de vedere al performanţei îmbunătăţite a serviciilor prestate către consumatori. ANRE deja reglementează sectorul energetic, în care a acumulat un palmares impresionant. Se recomandă ca jurisdicţia agenţiei ANRE să fie extinsă asupra serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare. ANRE trebuie să aibă împuternicirea de a emite regulamente, decizii şi recomandări. Pe măsură ce comunitatea reglementată se preconizează să fie treptat extinsă, la fel urmează să fie extinsă şi capacitatea ANRE care va avea timp să îşi adapteze structura instituţionala pentru a face faţă sarcinilor şi aspectelor noi de reglementare. ANRE este un entitate independenta, care este subordonata Parlamentului. Activităţile sale în sectorul ACC vor fi finanţate din plăţile care urmează să fie achitate de entităţile reglementate.
3.5 Norme tehnice şi Standarde
Standardele AAC actuale nu sunt adecvate şi cauzează costuri investiţionale şi operaţionale inutile pentru infrastructura AAC. Se recomandă ca metodele de planificare AAC să fie revizuite şi adaptate printr-un proces participativ care va analiza şi revizui standardele tehnice şi va asigura ghiduri îmbunătăţite pentru aprovizionare, proiectare, activitate, servicii şi echipament în domeniile identificate anterior fiind de importanţă critică şi creând costuri inutile. Direcţiile principale vizează în special: - Standardele şi normele de proiectare pentru infrastructura AAC; - Standardele de calitate şi normele tehnice pentru calitatea apei; - Sistemele de management al calităţii pentru produsele/serviciile oferite de Companiile de
operare a serviciilor de apa şi canalizare
22
Articolul 10 al Directivei privind apa potabilă (DAP), prevede necesitatea asigurării calităţii produselor utilizate pentru tratarea apei, a echipamentului şi materialelor în contact cu apa potabilă. Aceasta înseamnă că fiecare ţara trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura ca (i) materialele şi substanţele chimice pentru tratare să nu deteriorează calitatea apei potabile, (ii) introducerea acestora în apa potabilă să nu fie în concentraţie mai mare decât e necesar pentru acest scop şi (iii) să nu fie redus nivelul de protecţie al DAP. Se recomandă ca fiecare ţara să elaboreze o Sistem Naţional de Acceptare (SNA) pentru a pune pe piaţă toate produsele în contact cu apa potabilă.
3.6 Administrare şi Aplicare
Reglementarea generală a sectorului AAC se efectuează sau se planifică să fie efectuată de: - Ministerul mediului, prin intermediul licenţelor pentru extragerea apei şi evacuarea apei
uzate; - Ministerul sănătăţii, pentru calitatea apei potabile; - ANRE pentru tarifele şi practicile comerciale ale operatorilor AAC cuprinşi de reglementare; - Agenţia naţională pentru protecţia concurenţei, în cazul fuzionării operatorilor privaţi. Se recomandă de mobilizat măsuri consolidate pentru a asigura ca problemele potenţiale şi fraudele legate de raportare şi/sau atribuire să fie bine identificate şi abordate. Cât priveşte accesibilitatea tarifelor, se recomandă introducerea unui sistem tarifar în bloc cu câteva nivele tarifare adaptate la capacitatea de plată a consumatorilor. Primul bloc trebuie să constituie taxarea la un preţ minimal scăzut pentru un volum de apă care acoperă necesităţile vitale elementare ale unei persoane, fapt care face serviciile de apă accesibile pentru toţi. Acest tarif de bază poate fi mai apoi subvenţionat de alte blocuri tarifare mai înalte pentru a asigura viabilitatea economică a operatorului.
Pentru a aborda cauzele secundare ale ne-conformării sau performanţei proaste a WOC-lor, se recomandă elaborarea şi aplicarea în mod sistematic de către toate WOC a instrumentelor obligatorii de asigurare a satisfacţiei clienţilor.
23
4. Dezvoltare instituţională
4.1 Situaţia prezentă
Instituţiile actuale care activează în sectorul AAC sunt fragmentate, au politici şi personal inadecvat, în general fiind inacpabile să administerze problemele curente ale sectorului. Anexa 3 prezintă o trecere în revistă a structurilor guvernamentale existente de nivel central şi local. Principalele probleme care trebuie adresate sunt: Politicile slabe de supraveghere, gestionare şi monitorizare a sectorului AAC; Responsabilitatea fragmentată, inadecvat definită sau suprapuneri ale responsabilităţilor
instituţiilor existente la nivel naţional (MMe, MS, MDRC şi instituţiile subordonate); Personal insuficient şi fără experienţă în domeniul elaborării politicilor, monitorizării sectorului
şi programării investiţiilor; Comunicare şi coordonare slabă între structurile existente, în special referitor la programarea
şi monitorizarea investiţiilor în AAC (MF, MMe şi MDRC); Dezvoltarea necoordonată a infrastructurii AAC la nivel local, deseori condusă de donatori,
fără supravegherea sau monitorizarea coerentă la nivel naţional; Lipsa capacităţii de laborator pentru monitorizarea calităţii apei potabile şi a apei uzate în
conformitate cu cerinţele HG 934/2007 şi HG 1141/2008. Provocarea principală a sectorului AAC este îmbunătăţirea cadrului legislativ şi întărirea capacităţii existente la nivelul instituţiilor guvernamentale cheie pentru: - Planificarea şi programarea în mod coerent şi etapizat a dezvoltării unei infrastructuri AAC îmbunătăţite pentru toate comunităţile, pe baza unor criterii de selectare bine definite şi transparente, incluzând implicarea comunităţilor beneficiare; - Mobilizarea resurselor de finanţare naţionale şi internaţionale adecvate pentru investiţiile în infrastructura AAC, o bună coordonare între instituţiile guvernamentale (MMe; MDRC) şi instituţiile subordonate, agenţiile de dezvoltare regională (ADR) şi autorităţile publice locale (raioane şi localităţi); - Coordonarea monitorizării progresului investiţiilor în infrastructură pentru a asigurarea că acestea corespund obiectivelor strategiei şi scopurile altor planuri de dezvoltare socio-economică strategică generală; - Întărirea capacităţii operatorilor apă, prin consolidarea numărului şi eficienţei acestora pentru a presta servicii de aprovizionare cu apă şi canalizare de calitate adecvată,, la preţuri acceptabile, asigurând recuperarea costurilor care să permită contiunuarea activităţii lor operaţionale. Pentru a rezolva cu succes aceste probleme, se recomandă introducerea unor instrumente de politică şi management, care sunt prezentate în continuare.
4.2 Întărirea capacităţii MMe pentru programarea investiţiilor în AAC
Pentru a asigura o dezvoltare coerentă şi adecvată a investiţiilor în sectorul AAC din ţară, se recomandă întărirea capacităţii MMe prin crearea unei unităţi care să se ocupe de programarea şi monitorizarea investiţiilor în AAC. Responsabilitatea Unităţii de Investiţii în domeniul Apei (UIA) trebuie să includă, dar nu şi se va limita la: 1. Supravegherea elaborării, aprobării şi actualizării ulterioare a Planurilor Generale de
Aprovizionare cu Apă şi Canalizare (PG AAC/ GWSSP) (Master Plan) la nivel raional pentru a asigura coerenţa dezvoltării infrastructurii AAC cu (i) infrastructura existenţă şi starea operaţională a acesteia, (ii) priorităţile investiţionale naţionale, (iii) disponibilitatea resurselor de apă şi necesitatea de protecţie a acestora, (iv) procesul de aproximare cu legislaţiei UE
24
conform acordului de asociere în negociere cu UE, (v) planul de dezvoltare socio-economică regional şi local;
2. Elaborarea şi actualizarea periodică a Programului Operaţional Sectorial (POS) pe termen de 5 ani pentru investiţiile în infrastructura AAC în baza priorităţilor naţionale, regionale şi locale şi mobilizarea mijloacelor de finanţare interne şi internaţionale pentru disponibilizarea lor la momentul adecvat;
3. Coordonarea cu alte ministere şi agenţii a stabilirii priorităţilor şi selectării anuale a investiţiilor în AAC şi corelarea acestora cu obiectivele şi ţintele POS-lui actual;
4. Monitorizarea progresului înregistrat în efectuarea investiţiilor în infrastructura AAC şi raportarea realizărilor, problemelor şi neajunsurilor către responsabilii guvernamentali;
5. Asigurarea faptului ca investiţiile finalizate sunt efectuate în conformitate cu specificaţiile tehnice şi sunt puse în aplicare şi transmise operatorilor AAC care prin eficienţa serviciilor oferite pot susţine exploatarea şi pot asigura continuitatea şi calitatea serviciilor.
4.3 Sistemul de planificare şi aprobare a infrastructurii AAC
Sistemul Naţional de Aprobare actual pentru infrastructura din Republica Moldova cuprinde două elemente principale: - Planificarea infrastructurii AAC care este reglementată de Legea Nr.163/09.07.2010 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţie, care stabileşte procedura de autorizare, aprobarea şi verificare a planurilor de proiectare, construcţie sau demolare a infrastructurii AAC, în conformitate cu documentaţia de planificare urbană şi teritorială. Pentru iniţierea activităţii în sectorul AAC (planificarea, proiectarea, coordonarea, aprobarea, autorizarea lucrărilor de construcţie), este obligatoriu de obţinut certificatul de urbanism pentru proiect, certificatul de urbanism informativ, înregistrarea şi aprobarea documentaţiei de proiect şi autorizarea construcţiei.
- Construcţia infrastructurii care este în esenţă reglementată de Legea Nr. 721/02.02.1996 şi
Legea Nr.160/22.07.2011 cu privire la autorizarea contractorilor şi calitatea în construcţii, care includ (i) normele în construcţii, (ii) certificarea produselor de construcţie, (iii) acordurile tehnice pentru produse, proceduri şi echipamente noi în construcţie, (iv) înregistrarea şi expertiza proiectelor şi construcţiilor, (v) licenţierea companiilor comerciale, (vi) certificările experţilor în construcţii, (vii) asigurarea calităţii şi controlului în lucrările de construcţie, (viii) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de testare şi analize în construcţii, (ix) metrologia în construcţii, (x) recepţionarea construcţiei, (xi) urmărirea comportamentului construcţiei în utilizare şi intervenţii, (xii) post-utilizarea lucrărilor de construcţie, (xiii) controlul de stat al calităţii lucrărilor de construcţie.
Pentru a asigura planificarea şi proiectarea optimă a infrastructurii AAC, se recomandă ca ciclul proiectului de infrastructură AAC să fie complementat cu două etape premergătoare importante de planificare şi analiză a opţiunilor, numite în mod specific Plan general de dezvoltare a raionului şi Studiu de fezabilitate a proiectului.
- Planul General AAC (PG AAC/ GWSSP) (Master Plan) Pentru a asigura caracterul adecvat
al soluţiei tehnice selectată pentru investiţie şi a ghida elaborarea listei proiectelor AAC gata să fie finanţate, se recomandă ca procesul de planificare a infrastructurii AAC să fie susţinut de un proces de planificare generală la nivel raional, numit Plan principal (Master Plan/MP). Planul principal AAC (PGAAC) trebuie (i) să analizeze infrastructura existentă şi starea funcţională a acesteia, (ii) să analizeze contextul, adică situaţia, resursele de apă captate, în raport cu sursele de poluare şi influenţa asupra sănătăţii, (iii) să aprecieze voinţa populaţiei beneficiare de a susţine investiţia propusă, inclusiv pe parcursul operării sistemului pentru asigurarea continuităţii, (iv) să exploreze diferite opţiuni posibile şi realiste pentru aprovizionarea cu apă, precum şi pentru sanitaţie pentru fiecare comunitate din raion, inclusiv
25
caracterul adecvat al conectării sistemelor hidraulice cu altă comunitate din cadrul raionului, iar uneori din afara raionului, (v) să selecteze cea mai bună opţiune pe baza analizei cost-beneficiu, luând în considerare costurile de construcţie şi operare a infrastructurii, (vi) să documenteze necesitatea infrastructurii AAC într-un plan investiţional etapizat care examinează priorităţile socio-economice şi constrângerile comunităţilor vizate. Planurile principale AAC raionale vor fi aprobate din punct de vedere tehnic de autoritatea competentă desemnată de MMe.
- Studiul de fezabilitate. Se recomandă ca proiectarea şi construcţia oricărui proiect de
infrastructură AAC să fie precedată de un studiu de fezabilitate (SF) care documentează caracterul tehnic, financiar, economic, instituţional şi de adecvare la mediu şi disponibilitatea investiţiei AAC propuse. Studiul de fezabilitate se va baza pe constatările şi recomandările Planului principal menţionat mai sus. Studiul perfecţionează opţiunile tehnice pentru a lua în consideraţie evoluţiile noi şi îmbunătăţeşte soluţia tehnică recomandată în baza standardelor tehnice modernizate, corelate cu practicile UE. Studiului de fezabilitate trebuie să concluzioneze care este soluţia optimă şi care este recomandarea privind etapele planului de investiţii, adaptat la capacitatea socio-economică a comunităţii beneficiare vizate. Studiul de fezabilitate trebuie de asemenea să identifice şi să documenteze sursa de finanţare (internă sau externă) pentru infrastructura AAC, să cuprindă o analiză financiar-economică a proiectului şi să documenteze tariful necesar pentru acoperirea costurilor pentru a exploata în mod sustenabil infrastructura construită şi presta servicii AAC calitative. Se recomandă ca Studiul de fezabilitate al oricărei infrastructuri AAC să fie aprobat de către autoritatea competentă sau de către un grupde experţi desemnaţi de MMe.
Se recomandă ca construcţia şi implementarea unui proiect de infrastructură AAC să beneficieze de (i) angajamentului preliminar al comunităţii(lor) vizată(e) şi şi al companiilor de apă WOC(lor) pentru acoperirea costul serviciilor care urmează să fie prestate (acord sau contract privind tarifele la servicii) şi (ii) garantarea tuturor surselor de finanţare necesare pentru completarea întregii investiţii (angajament de finanţare multianuală pentru sursele de finanţare locale şi angajamentul de finanţare al donatorilor străini, în cazurile aplicabile).
4.4 Permisele pentru utilizarea apei
Conform art. 23 al Legii apelor Nr. 272 din 23.12.2011, captarea apei din surse de suprafaţă sau subterane utilizată în scopul potabilizării trebuie să fie autorizată şi permisă. MMe, prin intermediul instituţiei din subordinea sa, Inspectoratul Ecologic de Stat (IES) este autoritatea responsabilă pentru eliberarea autorizaţiilor de mediu pentru folosirea specială a apei. IES administrează de asemenea Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosirea specială a apei. Autorizaţia de folosinţă a apei este necesară pentru captarea apei pentru utilizare tehnică şi industrială, inclusiv pentru procesarea produselor alimentare şi agroindustriale, irigare, acvacultură şi piscicultură, evacuarea apei uzate, producerea hidro-energiei, construcţia lucrărilor hidraulice, precum şi pentru plaje şi locuri de îmbăiere folosite pentru agrement. Se recomandă ca autorizaţia pentru folosinţa specială a apei să fie structurată, consolidată şi simplificată după cum urmează: Prezentarea cererii la ghişeul unic pentru solicitantul de folosinţă specială a apei şi
coordonarea evaluării şi analizei cererii de către o singură autoritate competentă; Evaluarea integrată a cererii pentru folosinţă specială luând în consideraţie disponibilitatea
cantităţii de apă, calitatea apei şi protecţia resurselor de apă, precum şi eficienţa utilizării apei pentru a evita utilizarea excesivă a resurselor insuficiente;
Elaborarea unui document de autorizare/permis îmbunătăţit care să indice clar cerinţa şi condiţiile captării, inclusiv (i) limita folosinţei autorizate, (ii) cantitatea concretă care urmează să fie captată şi modalitatea de măsurare a volumului şi de raportare, frecvenţa, (iii) calitatea
26
apei evacuate în corpul de apă receptor şi modul în care aceasta este măsurată, de către cine şi cu ce frecvenţă se măsoară şi cum se raportează, (iv) durata de valabilitaţe a permisului şi condiţiilor impuse operatorului care pot face subiectul revizuirii permisiului, (v) importanţa juridică a datelor din permis şi/sau de autoritatea competentă pentru punerea în alicare a permisului.
4.5 Sistemul de Management al Informaţiei (MIS) pentru implementarea monitorizării
Se recomandă ca implementarea Strategiei AAC să fie susţinută de un Sistem de Management a Informaţiei (SMI) gestionat de UIA, având următoarele obiective:
1. Documentarea activităţilor de planificare şi programare a infrastructurii AAC la nivel naţional, integrând investiţiile planificate de toate ministerele şi agenţiile;
2. Asigurarea cadrului şi actualizarea periodică a setului de date pentru programarea investiţiilor AAC în cadrul procesului CBTM şi elaborarea planului operaţional sectorial de investiţii în AAC;
3. Coordonarea planificării şi programării investiţiilor anuale şi anticiparea şi mobilizarea surselor de finanţare interne şi străine adecvate pentru efectuarea investiţiilor în infrastructură;
4. Monitorizarea progresului şi urmărirea performanţei implementării investiţiilor pentru a identifica blocajele în dezvoltare sau dificultăţile întâmpinate pe parcursul ciclului de viaţă al proiectului (PP, SF, Proiectare, Specificaţii tehnice şi BoQ, Licitaţia, Contractul de construcţie, Punerea în aplicare şi exploatarea);
5. Raportarea periodică către guvern şi public a progresului şi perspectivei de implementare a Strategiei AAC şi a impactului social-economic al acesteia.
4.6 Agenţiile de Dezvoltare Regională (ADR)
În anul 2010 au fost create trei Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR), Nord, Centru şi Sud, în baza Legii Nr. 438/28.12.2006 cu privire la dezvoltarea regională a Republicii Moldova. ADR-urile cuprind majoritatea populaţiei ţării şi sunt instituţii importante pentru coordonarea planificării infrastructurii la nivel regional. Responsabilităţile importante ale acestora includ (i) elaborarea şi implementarea „Strategiei de Dezvoltare Regională” şi (ii) elaborarea planurilor operaţionale regionale şi supravegherea implementării anuale a acestora. Dat fiind faptul că investiţiile AAC constituie în principiu infrastructura publică, ADR-urile joacă un rol important în promovarea investiţiilor AAC în regiunile ţării. Se recomandă delegarea următoarelor sarcini privind implementarea Strategiei AAC către ADRl-uri:. Să documenteze şi raporteze aspectele legate de dezvoltarea socio-economică a regiunilor,
în special impactul negativ al infrastructurii AAC neglijate şi perspectivele socio-economice îmbunătăţite pentru comunităţile cu infrastructură AAC bună.
Să colecteze de la administraţia locală, să stocheze şi să actualizeze la nivel regional datele locale relevante cum sunt (i) datele de monitorizare a apei subterane (calitatea şi cantitatea), (ii) problemele legate de poluarea apelor de suprafaţă, (iii) infrastructura de apă şi canalizare existentă şi lacunele în eficienţa sistemului.
Să recomande anual, pe baza datelor actualizate cu privire la cantitatea şi calitatea resurselor de apă, raioanele şi localităţile pentru care Planurile principale AAC raionale trebuie să fie eliberate în mod prioritar.
Să ghideze selectarea investiţiilor prioritare din Planurile pricipale raionale din perspectiva regională şi să recomande alocarea mijloacelor financiare pentru dezvoltarea infrastructurii
27
AAC de către Fondul Naţional de Dezvoltare Regională (FNDR), Fondul Naţional Ecologic (FNE) şi alte programe naţionale care pot susţine investiţiile în infrastructura AAC (FISM).
Să comenteze caracterului adecvat al constatărilor şi recomandărilor studiilor ce vizează Planul principal AAC, să le integreze şi să le combine în documentele Planurilor pricipale AAC regionale.
Să comunice Planul principal AAC regional către MMe pentru integrarea acestuia la nivel naţional într-un Plan principal AAC naţional.
Să coordoneze elaborarea studiului privind Planurile principale, în particular atunci când infrastructura AAC necesită să depăşească hotarele raionului (conductele de transmisie sau conducte similare).
Să prezinte o dată la cinci ani planuri operaţionale regionale pentru dezvoltarea investiţiilor AAC în baza Planurilor principale raionale/regionale şi Studiilor de fezabilitate disponibile.
Să coordoneze şi să supravegheze implementarea planurilor operaţionale regionale pentru investiţiile AAC şi raportarea către Ministerului Mediului a progresului, realizărilor şi problemelor sau dificultăţilor care pot împiedica implementarea uniformă a infrastructurii AAC în regiune.
4.7 Companiile de Operare a Serviciilor de Apă şi Canalizare (WOCs)
Probabil, cu excepţia regiei Apă-canal Chişinău, companiile de apă (WOC) actuale sunt preponderent ineficiente, prost dotate cu infrastructură şi financiar nesustenabile. Infrastructurile AAC care sunt în proprietatea autorităţii publice sunt abandonate şi în deteriorare continuă. WOC sunt impuse să supravieţuiască cu un tarif la servicii şi venit cu mult mai jos de nivelul acoperirii costurilor, acestea afectând capacitatea lor de a susţine funcţionalitatea activelor lor şi calitatea serviciile pentru consumator. Toţi operatorii WOC sunt membri ai Asociaţiei Moldova Apă-Canal (AMAC), căreia acestea transmit periodic date operaţionale raportate de AMAC pe pagina web BERD IBNET pentru benchmarking. Se recomandă ca WOC-le să fie treptat consolidate şi unite în companii regionale (ROCs) care sunt viabile economic şi au acces la resurse umane calificate. Această dinamică trebuie să se bazeze pe experienţa actuală a proiectului BERD care cuprinde şase centre raionale (Orhei, Soroca, Leova, Hânceşti, Ceadîr-Lunga şi Floreşti). Abordarea propusă pentru încurajarea agregării WOC-lor este de a consolida mai întâi infrastructura AAC a WOC-lor tuturor centrelor raionale. Aceasta trebuie să fie însoţită de sporirea semnificativă a tarifelor compatibile cu exploatarea şi întreţinerea sustenabilă. Această etapă iniţială va contribui la identificarea în particular a WOC-lor bine gestionate şi dedicate. În a doua etapă va fi promovat un grup mai mic de aproximativ trei (3) din „cei mai buni” operatori pe regiune drept ROC-uri care combină mai multe WOC-uri care vor sta la bază. Dinamica poate fi facilitată şi posibil accelerată printr-o politică care să condiţioneze clar şi insistent accesul la finanţarea investiţiilor din partea donatorilor interni şi străini ai WOC-lor care (i) au atins standarde minimale de management (sistemul de planificare anuală a afacerii şi analiza performanţei) şi performanţă operaţională (calitatea serviciilor şi raport pozitiv cu privire la profit şi pierderi) astfel încât acestea să se califice drept eligibile pentru a li se elibera licenţa de operare din partea ANRE, (ii) doresc să adere la sau să fuzioneze cu alte WOC-uri.
4.8 Asociaţiile utilizatorilor de apă din mediul rural
Managementul comunitar în formă de Asociaţii ale utilizatorilor de apă (AUA) a fost pentru prima oară iniţiat de proiectul ApaSan. Sistemele de aprovizionare cu apă au fost dezvoltate cu asistenţa Agenţiilor Elveţiană şi Austriacă de Cooperare şi cu condiţia ca comunitatea vizată sau cel puţin o parte a acesteia să investească în natură sau mijloace băneşti o contribuţie în
28
proporţie de 10% din costul investiţiei în sistem. Administraţia comunităţii locale mai apoi devine proprietarul sistemului, asociaţia persoanelor care au contribuit la investiţie acţionând ca operator al sistemului şi administrând plăţile utilizatorilor şi costurile pentru exploatarea şi întreţinerea durabilă. Experienţa proiectului ApaSan demonstrează că managementul comunitar al sistemelor de apă rurale este o opţiune fezabilă. Acesta este incomplet din punct de vedere al faptului că unele persoane din cadrul comunităţii care nu au aderat la asociaţie pot avea dificultăţi când vor dori să adere mai târziu. Abordarea AUA a fost deja dublată de Fondul Social Naţional (FIN). Pentru satele care pot să nu aibă un număr critic de beneficiari care să permită un sistem centralizat cu recuperarea deplină a costurilor sau care poate să nu aibă oportunitatea de a fi conectat în mod cost-efectiv la o schemă de aprovizionare cu apă regională, strategia va încuraja promovarea soluţiei AUA. Aceasta ar putea fi o soluţie de trecere până la momentul în care WOC sau ROC vor putea prelua prestarea serviciilor îmbunătăţite la un cost mai scăzut şi vor finaliza acoperirea cu servicii a întregii comunităţi vizate.
4.9 Participarea publicului la luarea deciziilor
În Europa, Convenţia de la Aarhus a UNECE constituie jalonul pentru accesul la informaţia de mediu, participarea publicului în procesul aprobării deciziilor de mediu şi accesul la justiţie în domeniul mediului. Strategia promovează activ participarea publicului în prestarea serviciilor AAC, în special în legătură cu următoarele aspecte: (i) finanţarea infrastructurii AAC publice în contextul urban şi rural, (ii) cererea pentru creşterea eficienţei (calitatea apei, presiunea şi acoperirea cu servicii de apă) de către operatori serviciilor de apă şi, prin urmare, necesitatea agregării operatorilor, (iii) participarea sectorului privat în exploatarea serviciilor AAC, (iv) supravegherea calităţii serviciilor AAC şi (v) accesibilitatea serviciilor AAC pentru comunităţile beneficiare.
4.10 Asociaţia pentru protecţia consumatorilor
În acest domeniu, activează o Agenţie pentru Protecţia Consumatorilor în baza Legii privind protecţia consumatorilor (Nr. 105-XV/13.03.2003). ANRE are de asemenea obligaţia statutară de a proteja interesele consumatorilor în evaluarea performanţei operatorilor serviciilor de apă. În prezent, nu există o asociaţie sau activităţi pentru protecţia consumatorilor dedicate serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare. Există câteva ONG-uri active în susţinerea drepturilor şi sporirea gradului de conştientizare. Unele din aceste ONG-uri vor fi încurajate să joace un rol mai mare în sporirea gradului de conştientizare, în special în promovarea sănătăţii şi a impactului socio-economic al infrastructurii AAC bune în contextul urban şi rural.
4.11 Comunicare şi conştientizare
Comunicarea este un instrument important al promovării implementării strategiei. În contextul urban, aspectele deosebit de importante vor fi comunicate prin intermediul evenimentelor şi rapoartelor includ (i) necesitatea angajamentului din partea beneficiarilor privind tariful de recuperare a costului pentru a câştiga acces la finanţare întru îmbunătăţirea sistemului, (ii) importanţa independenţei financiare de administraţia locală şi cultura comercială a WOC-lor, (iii) importanţa hotărâtoare a tarifelor stabilite în mod echitabil, transparent şi independent care să permită recuperarea costurilor pentru susţinerea funcţionării sistemului de apă, (iv) importanţa accesului publicului la informaţia despre performanţa sistemului de apă urban şi neajunsurile serviciilor pentru a impune îmbunătăţirea continuă din partea WOC-lor, (v) necesitatea de
29
agregare şi consolidare a WOC-lor în ROCi pentru a garanta costuri operaţionale mai reduse şi servicii de calitate bună. Din perspectiva resurselor de apă, comunicarea se axează pe (i) înzestrarea cu apă redusă în ţară din punct de vedere al disponibilităţii apei (mai puţin 500 m
3/persoană/pe an), (ii) riscul că
impactul schimbărilor climatice poate eventual exacerba semnificativ stresul asupra disponibilităţii apei din ţară şi (iii) necesitatea care rezultă pentru ţară de a (a) proteja resursele de apă şi, prin urmare, a investi în infrastructura pentru controlul poluării (staţii de tratare a apelor uzate urbane şi industriale) şi (b) utiliza resursele de apă în mod cumpătat şi eficient pentru a asigura disponibilitatea adecvată a apei în viitor. MMe, în calitate de implementator al Strategiei, de rând cu alţi actori, şi în particular cu însăşi WOC-le şi asociaţia acestora AMAC, precum şi cu agenţia de reglementare ANRE, vor trebui să aloce cadre care să comunice cu publicul pentru a (i) promova efectuarea investiţiilor în AAC, (ii) demonstra că investiţiile în AAC conduc la servicii de apă mai bune şi (iii) încuraja acceptarea de către populaţia beneficiară a faptului că serviciile de apă calitative au costul lor echitabil, dacă acestea trebuie să fie îmbunătăţite, susţinute şi menţinute la nivel calitativ. Un instrument la fel de important care urmează să fie aplicat prin strategie va fi elaborarea campaniilor de conştientizare. În contextul urban, accentul măsurilor de sporire a gradului de conştientizare se va pune pe aspectele comparabile cu cele menţionate mai sus, inclusiv pe demonstrarea beneficiilor şi caracterului favorabil din punct de vedere economic al infrastructurii AAC bune pentru comunităţile din toată ţara, precum şi pe înzestrarea apei deosebit de stresate a ţării, care conduce la necesitatea de a economisi şi proteja activ resursele acvatice.
În contextul rural, campaniile de conştientizare se vor axa pe (i) importanţa igienei bune a apei, (ii) riscurile contaminării şi poluării fântânilor de adâncime mică şi necesitatea de a fi informat periodic de către autorităţile competente despre calitatea apei şi tendinţe şi (iii) imposibilitatea de a examina opţiunea sistemului centralizat de aprovizionare cu apă în multe sate din cauza constrângerilor de accesibilitate a populaţiei şi aplicabilităţii eficiente a sistemelor de canalizare decentralizate cu cost mic (precum EcoSan) şi practicile la nivel local.
4.12 Capacitatea instituţională de absorbţie
Capacitatea instituţională de absorbţie defineşte modul în care resursele de finanţare disponibile bune pot fi transformate de instituţia responsabilă şi autoritatea competentă în infrastructură şi servicii sustenabile de aprovizionare cu apă şi sanitaţie. Absorbţia depinde foarte mult de abilitatea administraţiei implicate în sector de a gestiona eficient ciclul de dezvoltare a proiectului şi de a mobiliza şi disbursa mijloacele pentru aceste proiecte prin minimizarea costului şi maximizarea beneficiilor pentru comunităţile vizate. Managementul mijloacelor financiare presupune abilitatea de a obţine, aloca, disbursa şi ţine evidenţa mijloacelor în mod transparent de către diferiţi actori din Sector. Aceasta necesită un mediu favorabil pentru investitori, spre exemplu autorităţi locale, operatorii şi comunităţile, pentru a documenta, gestiona şi monitoriza necesităţile lor financiare în mod echitabil şi, important, în mod transparent faţă de toţi factorii implicaţi. Accesul publicului la informaţia privind elaborarea proiectului şi diseminarea informaţiei publicului larg de către autoritatea competentă şi administraţiile responsabile constituie un factor important al mediului favorabil. Aceasta impune factorilor de decizie să adopte decizii informate în baza documentaţiei transparente care se bazează pe criteriile decizionale predefinite şi disponibile publicului.
30
Constrângerile ce vizează capacitatea de absorbţie pot apare de-a lungul întregului ciclu al proiectului, de la aranjamentele ţintelor investiţionale naţionale strategice până la planificare, elaborarea studiului de fezabilitate, proiectul final, specificaţii, concursul de licitaţie, construcţie, şi până la E&Î sustenabilă. Fiecare etapă necesită ca etapele precedente să fi fost administrate şi implementate cu succes. Alte tipuri de constrângeri care pot afecta capacitatea de absorbţie în sectorul AAC includ absenţa standardelor şi normelor moderne, în conformitate cu bunele practici ale UE şi capacităţile disponibile limitate de management modern şi de implementare ale instituţiilor de proiectare, firmelor de consultanţă, contractorilor şi prestatorilor locali.
Încurajarea capacităţii de absorbţie a finanţării în sectorul AAC prin completarea adecvată cu cadre a autorităţii competente şi instruirea şi dezvoltarea capacităţii profesioniştilor de-a lungul ciclului proiectului AAC constituie un element hotărâtor al implementării strategiei. Aceasta va fi exemplificată prin elaborarea unei „conducte” (liste) a proiectelor incorporată în Sistemul Informaţional de Management AAC al MMe care va documenta şi actualiza periodic apariţia şi progresul planificării şi dezvoltării infrastructurii AAC determinată de obiectivele investiţionale ale guvernului central, precum şi de angajamentul autorităţii publice locale beneficiare.
31
Drinking Water sources in Moldova
83%
2%0%
15%
Nistru Prut Other surface waters Ground waters
5. Resursele de apă
Resursele de apă ale Republicii Moldova sunt reprezentate de apele de suprafaţă (3 621 râuri şi 4 143 lacuri naturale şi artificiale) şi apele subterane (4 810 sonde arteziene şi 166 542 fântâni de adâncime mică). Principalele râuri sunt Nistru (cu o lungime de 660 km) şi Prut (695 km.) Cele mai mari lacuri artificiale sunt Costeşti-Stînca pe râul Prut (59 km
2) şi Dubăsari pe râul Nistru
(67,5 km2). (Anuarul „IES 2010 Protecţia mediului în Republica Moldova”, MMe, Inspectoratul
Ecologic). O privire de ansamblu asupra chestiunilor legate de resursele de apă din Moldova este documentată în Anexa 4. Disponibilitatea actuală a apei în Moldova se limitează probabil la aproximativ 500 m
3 pe cap de
locuitor pe an sau mai puţin, ceea ce plasează Moldova drept ţară sub stresul „apei insuficiente”, iar insuficienţa de apă poate fi afectată în continuare de schimbarea climei. Conceptul „stresul apei” este definit drept apă insuficientă pentru toate folosinţele. Pragurile recomandate la nivel internaţional definesc volumul de 1 700 m
3 pe cap de locuitor pe an drept nivel sigur de
disponibilitatea a apei dulci regenerabile. La un nivel mai jos de această cifră, o ţară poate începe să se confrunte cu stresul de apă periodic sau permanent. La un nivel mai jos de 1000 m
3 pe cap
de locuitor pe an insuficienţa apei începe să împiedice dezvoltarea economică, dar şi sănătatea şi bunăstarea oamenilor (FAO). La un nivel mai jos de 500 m
3 pe cap de locuitor pe an, ţara se
confruntă cu insuficienţa certă de apă care afectează capacitatea de creştere economică a acesteia. Se preconizează că în prezent, în Moldova, disponibilitatea resurselor de apă a devenit e chestiune critică care afectează capacitatea ţării de a avansa în plan economic.
5.1 Disponibilitatea şi cantitatea de apă
Volumul apei de suprafaţă din Moldova este estimat la aproximativ 1,32 miliarde m
3/an.
Rezervele de apă subterană regenerabile zilnice ale RM sunt estimate la 3,4 milioane m3 din care
2,1 milioane m3 sunt aprobate de Rezerva de Stat, din care 2 milioane m
3 sunt rezervate pentru
folosinţa gospodăriilor casnice. Utilizarea resurselor de apă de suprafaţă pentru scopuri de potabilizare se limitează în mare parte la utilizarea râurilor Nistru şi Prut.
- Apa subterană, în special apa din acviferul Baden-Sarmat de Jos este deja exploatată
intensiv pentru alimentarea cu apă. Rezerva de apă subterană utilizabilă în calitate de apă potabilă este de asemenea limitată în câteva locuri din cauza problemelor de calitate care apar în mod natural sau sunt cauzate de poluare, cum ar fi prezenţa hidrogenului sulfurat, amoniacului, fluorului (Nisporeni, Făleşti, Ungheni), precum şi a stronţiului, fierului, nitraţilor, clorurilor, arsenicului şi altor poluanţi.
Fig.1 Sursele de apă potabilă din Moldova (Sursa IES, 2010)
32
În general, apa subterană de adâncime mică şi de calitate relativ bună poate fi găsită în amonte de satele din zonele deluroase, deşi lipsesc la modul serios date precise cu privire la folosirea apei subterane, poluarea şi tendinţele acesteia. În sumar, merită să fie documentate următoarele chestiuni critice ce vizează disponibilitatea apei: - Disponibilitatea apei de suprafaţă se limitează la râurile Nistru şi Prut şi necesită conducte de
transmisie lungi şi extensive pentru a ajunge în comunităţile din centrul ţării. - Acviferele sunt deja extensiv exploatate acolo unde apa este disponibilă în cantitate şi
calitate adecvată. Exploatarea în continuare a apei subterane poate fi posibilă dar apa necesită tratare mai sofisticată pentru a înlătura poluarea, ca şi în cazul testat recent în Nisporeni pentru a înlătura H2S, NH4
+ şi fluorul.
- Debitul fântânilor de adâncime mică se limitează de obicei la 0.5 m3/oră. Acesta este suficient
pentru metodele de extragere manuală, fiind însă insuficient pentru multe sisteme mecanice centralizate.
5.2 Poluarea apei
Încetinirea activităţii economice după obţinerea independenţei a rezultat în stabilizarea nivelului de poluare care pătrunde în râul Nistru. Cu toate acestea, este necesară coordonarea managementul resurselor de apă, inclusiv controlul poluării apei dintre Moldova, Ucraina şi Transnistria. Sursele de poluare a apei de suprafaţă şi subterane provin în principal din sistemele de sanitaţie individuale ale gospodăriilor casnice, deversările de apă uzată municipală insuficient tratată sau netratată, precum şi infiltraţiile din locaţiile de management neadecvat al deşeurilor solide şi deversările de la staţiile electrice şi fabricile industriale.
Impactul îngrăşămintelor din agricultură şi utilizării terenului pare să fie mai puţin pronunţat; de asemenea se pare că nu persistă contaminarea extensivă cu pesticide. Monitorizarea apei de suprafaţă este efectuată de Serviciul Hidrometeorologic de Stat, prin reţeaua celor 49 de puncte de monitorizare amplasate pe 16 râuri şi 6 rezervoare; sunt analizaţi 49 indicatori chimici şi parametrii hidrobiologici ai celor 5 grupuri. Serviciul de Stat pentru Supravegherea Sănătăţii Publice are o reţea alcătuită din 60 puncte de prelevare a probelor amplasate pe 11 corpuri de apă care verifică parametrii chimici, microbiologici şi parazitologici, în conformitate cu prevederile HG 384/2010. Conform datelor de monitorizare recente, nivelul de poluare al râurilor Prut, Nistru, şi Dunăre nu pare a se fi schimbat esenţial în comparaţie cu anii precedenţi. În general, aceste râuri sunt considerate a fi moderat poluate, situâdu-se în Clasa II-III de calitate “curate şi moderat poluate”. Fântânile de adâncime mică de 10-30 m. constituie principala sursă de apă în zonele rurale unde nu există sisteme centralizate de alimentare cu apă. Lipsa sistemelor de sanitaţie adecvate şi a zonelor de protecţie sanitară în jurul surselor de apă înseamnă că 75% din populaţia rurală se utilizează apă de fântână de calitate necorespunzătoare.
5.3 Disponibilitatea surselor de date, integritatea şi administrarea lor
Calitatea şi disponibilitatea datelor este de importanţă critică pentru asigurarea procesului decizional informat întru dezvoltarea infrastructurii AAC. Provocările legate de managementul apei dulci sunt în creştere, iar alocarea resurselor de apă limitate între agricultură, utilizările
33
municipale şi de mediu acum necesită integrarea deplină a considerentelor de aprovizionare, cerere, calitatea apei şi starea ecologică. Se recomandă ca sistemul de evaluare şi planificare a resurselor de apă pentru infrastructura AAC să încorporeze aceste chestiuni în instrumente practice şi robuste pentru Managementul Integrat al Resurselor de Apă (MIRA), în special la nivel de bazin hidrografic şi sub-bazin hidrografic. A fost lansată o iniţiativă interesantă a MIRA şi creat comitetul MRA în bazinul râului Bîc din jurul oraşului Chişinău care merită să fie dublată în alte bazine hidrografice din ţară. Cât priveşte disponibilitatea datelor locale şi accesul la datele cu privire la chestiunile ce vizează resursele de apă, se recomandă ca datele să fie consolidate la nivel regional, în cadrul ADR-lor, unde acestea pot fi compilate cu uşurinţă în mod digital şi pot fi accesate de către ingineri şi persoanele responsabile pentru planificarea şi programarea infrastructurii. În prezent, multe date importante cu privire la resursele de apă locale sunt deţinute exclusiv de către administratorii locali şi nu sunt uşor accesibile pentru inginerii care elaborează Planurile principlae (Master Plan) şi alte studii inginereşti AAC relevante.
5.4 Ameninţările schimbărilor climatice
Schimbările climei vor avea un şir de consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung pentru oraşe, sănătatea oamenilor, activele fizice, activităţile economice şi sistemele sociale, în dependenţă de gradul de pregătire al oraşului şi modul în care acesta va răspunde la aceste schimbări. Resursele de apă din Republica Moldova sunt sensibile la schimbările climatice atât din punct de vedere al cantităţii, cât şi al calităţii. Conform estimării, resursele de apă de suprafaţă disponibile se vor diminua cu 16-20% până în anul 2020. Aceasta înseamnă că siguranţa aprovizionării cu apă pentru toţi utilizatorii va fi periclitată în anul 2020, când intensitatea utilizării apei va atinge 100%. Examinând disponibilitatea apei subterane, se preconizează că deficienţa apei va fi o barieră în calea dezvoltării doar începând cu anul 2030. Tabelul 1 Schimbările relative estimate în disponibilitatea resurselor de apă de suprafaţă în Moldova, în baza prognozelor (0%)
Scenariu Perioada de timp Bazinele râurilor Nistru & Prut
SRES A2 2020 -15.9
2050 -36.0
2080 -57.7
SRES B2 2020 -20.3
2050 -29.2
2080 -38.9
(Sursa: Raportul Naţional privind Dezvoltarea Umană în Moldova – Schimbarea climei, impactul socio-economic şi politica de adaptare, PNUD 2009). Impactul schimbării climei, combinat cu situaţia insuficienţei de apă a ţării sugerează că asigurarea aprovizionării cu apă de bună calitate în viitor va impune necesitatea integrării considerentelor de planificare urbană. Dezvoltarea urbană în zonele geografice cu deficit de apă poate impune necesitatea gestionării minuţioase din perspectiva accesului limitat la aprovizionarea cu apă în viitor. Aceasta afectează în particular partea de nord a ţării care se află sub stresul apei şi unde există localităţi cu densitate urbană relativ mare. În acest context, pot fi definite trei tipuri de zone: - Zonele cu deficit de apă tradiţional, în care schimbările climatice vor adăuga presiune asupra
activităţilor economice actuale, fără a afecta însă disponibilităţea de apă potabile pentru consumul uman;
34
- Zonele cu populaţie vulnerabilă, preponderent din comunităţile rurale, spre ex. regiunea de sud Transnistria care deja se confruntă cu un deficit de apă şi scăderea nivelului apei subterane din cauza supra-exploatării;
- Regiunea centrală a Moldovei care este expusă la un impact complex al diminuării resurselor de apă atât pentru populaţia rurală, cât şi cea urbană.
5.5 Sănătatea publică
În luna ianuarie 2010, populaţia Republicii Moldova era de 3,56 milioane locuitori (fără unităţile administrative amplasate în partea de est a râului Nistru şi oraşul Bender). Cifra indică o reducere cu 26 000 locuitori în comparaţie cu anul 2006. Proporţia populaţiei rurale constituie 58,6%, pe când populaţiei urbane îi revine 41,4%, cu o tendinţă de creştere.
9.5
10
10.5
11
11.5
12
12.5
13
2006 2007 2008 2009 2010
Year
0/0
0 Natality
Mortality
Fig. 2 Sporul natural al populaţiei în perioada 2006-2010 Referitor la accesul la infrastructura AAC: - 44% din populaţie nu are acces la apă potabilă sigură; - Calitatea majorităţii apei subterane folosite în scopul potabilizării este neadecvată din cauza
poluării naturale sau poluanţilor antropogeni; - Se atestă un grad înalt de ne-conformare a probelor microbiologice prelevate atât în zonele
urbane (9,4%), cât şi în zonele rurale (16.2%); - Apa furnizată în şcoli şi instituţiile pentru copii este neadecvată (23,8% de probe depăşesc
CMA-le pentru parametrii chimici şi microbiologici). S-a estimat că apa potabilă cauzează până la 15-20 % din cazurile îmbolnăvirii de boală diareică acută şi hepatită virală de tip A, preponderent în zonele rurale, 22-25% din maladiile gastrointestinale şi 100% din cazurile de fluoroză dentară. (Sursa: Raportul Naţional privind Starea Mediului în Republica Moldova, 2007-2010, MMe, Academia de Ştiinţe şi Institutul de Ecologie şi Geografie).
5.6 Cercetare & Dezvoltare
O descriere generală a organizaţiilor de cercetare din Moldova este prezentată în Anexa 5. În prezent, în RM se desfăşoară puţine cercetări în domeniul tehnologiilor AAC, practica fiind de a procura soluţiile comerciale disponibile din Republica Cehă, Letonia şi Polonia. Cu toate acestea, se desfăşoară unele activităţi de cercetare, precum tratarea apei potabile subterane în oraşul Nisporeni sau tratarea apei uzate în zona umedă construită pentru 4-5 spitale de ambulatoriu şi grădiniţe din Orhei. Domeniile de cercetare care ar putea susţine Strategia AAC pot include:
35
Tehnologie de tratare la un cost scăzut sau acceptabil pentru apa subterană poluată
pentru a minimiza necesitatea conductelor de transmisie lungi pentru localităţile amplasate departe de cele două râuri principale (Nistru şi Prut);
Tehnologii la un cost scăzut pentru tratarea centralizată a apelor uzate în natură sau în zonele umede construite pentru satele mari;
Sisteme de sanitaţie individuale sau comunale avansate la un preţ scăzut, eficiente, curate şi cu un cost scăzut de întreţinere (tip EcoSan sau similare).
36
37
6. Infrastructura de aprovizionare cu apă şi canalizare
6.1 Necesarul şi cerinţa de apă, Tendinţe şi Proiecţii
Pentru planificarea infrastructurii AAC în Moldova, se recomandă utilizarea criteriilor de planificare pentru debitul specific de apa pentru nevoi gospodaresti, debitulspecific de apa pentru nevoi publiceşi debitul de apa pentru nevoi industriale , atât pentru zonele rurale cât şi pentru cele urbane, conform celor indicate în Tabelul 2. Table 2 Sumarul debitelor specifice de apa necesare prognozei cererii de apă
Debite specifice de apă [l/om, zi
Nr. crt Tipul cerintei Urbană Rurală
1.1 Debite pentru nevoi gospodaresti 110 50
Gospodarii cu instalatii interioare Gospodarii cu cismele
amplasate in curte (CCu) Cismele publice ( amplasate pe
strazi
110 80 50
1.2 Debite pentru nevoi publice 20 10
Şcoli Birouri Ateliere/magazine Spitale Hoteluri Restaurante
50 l/elev 30 l/angajat
15-50/ angajat 250-450l/pat
150 l/pat 60 l/pers
1.3 Debite pentru industrie 30 15 (dacă e aplicabil)
1 Total debit necesar 160 135
2 Pierderile de apă (aprox. 25%) 40 19
2.1 Pierderile aparente (aprox. 10%) 16 8
2.2 Pierderile reale (aprox. 15%) 24 11
3 Cererea totală (medie pe zi) 200 113
4 Coeficientul maxim de variatie (media zilnica)
1.4 1.6
5 Debit maxim zilnic 280 181
Notă: Valoarea pierderilor de apă (maxim) de 25% este valabilă doar pentru sistemele construite noi sau pentru sistemele vechi reabilitate in totalitate, iar valorile pierderilor pentru celelalte sisteme învechite ar putea fi mai mari mari şi trebuie să fie evaluate în mod individual. Debitul pentru industrie este necar în cazul comunelor mari unde ar putea sa existe activitati de industrie mica. In ceea ce priveste debitele de apa pentru zonele industriale din prasele , acestea vor fi evaluate si stabilite de la caz la caz, luând în consideraţie datele disponibile privind consumurile existente, suprafaţa, producţia actuală şi viitoare, numărul de angajaţi. Pentru planificarea unei infrastructurii de de apa uzata in sistem centralizat centralizate, se recomandă utilizarea următoarelor criterii cu privire la debite si incarcari:
i. Volumul de apă uzată menajera pentru localităţile ≤ 10.000 L.E.. 135 l/om, zi pentru zonele urbane, şi 75 l/s pentru zonele rurale;
ii. Volumul de apă uzată menajera pentru localităţile > 10000 L.E... 160 l/om, zi;
38
iii. Factorul de restitutie specifica de apa uzata, rezultat din folosirea apei potabile in scopuri gospodaresti : 100%;
iv. Coeficientul maxim de variatie, definit ca raportul dintre debitul zilnic si debitul maxim orar: 1/10
v. Incarcari poluante : Consum Biologic de Oxigen în 5 zile (CBO5) de 60 g/L.E./zi; Metodologia şi ipotezele de calcul privind proiecţiile socio-economice ale cerintelor de apă, precum şi debitul şi incarcarile apei uzate trebuie să fie elaborate în conformitate cu legislaţia UE şi bunele practici internaţionale şi trebuie fundamentate pe ultimele date publicate de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Pentru comunităţile rurale mai mici (cu mai puţin de 3 000 locuitori) care din motive tehnice, economice nu îşi pot permite construirea şi exploatarea unui sistem centralizat, se recomandă implementarea unor facilităţi individuale locale. Acestea pot include fosele septice şi serviciile conexe pentru colectarea şi transportarea nămolulu la SEAU, sau toaletele EcoSan care implica costuri destuli de mici comparativ cu celelalte sisteme locale, Acestea au fost deja testate în şcoli şi locuinte individuale, in cadrul proiectelor dezvoltate de ApaSan, sistemei care în principiu, elimină sau reduc frecvenţa transportării sub-produselor de sanitaţie. Aceste facilitati s-au bucurat de o acceptare larga in randul populatiei, in zonele in care au fost implementate proiectele, In tandem cu acest program de investitii se va initia o campanie de instruire si constientizarea a populatie asupra consecintelor negative asupra mediului, cauzate de utilizarea puturilor absorbante
6.2 Infrastructura de apă şi canalizare existentă
În prezent, Republica Moldavia are 1032 localităţi cu sisteme centralizate de aprovizionare cu apă potabilă, incluzand 3 municipalităţi şi 52 oraşe (100%). În ţară există aproximativ 2000 sisteme de alimentare cu apă înregistrate, din care 50% sunt considerate ca fiind in stare tehnica satisfăcătoare (dar de cele mai multe ori sunt în stare precara ), 44% necesită reabilitare completă, 1% trebuie abandonate, iar pentru 5% din sisteme nu există date disponibile.
Reţelele de distribuţie a apei potabile au o lungime totală de aproximativ 9 000 km., din care cel puţin 3 700 km sunt într-o stare tehnică de degradare avansata. Restul reţelelor ar putea fi cam in aceeasi stare tehnica.. se transpune în 5 defecţiuni/km de retea şi indica gradul de deterioare a retelelor la nivel national, . Din 271 staţii de pompare existente , 226 prezinta un grad de uzaura avansat .. În prezent, 623 localităţi au sistem centralizat de administrare a apei uzate, inclusiv 3 municipalităţi, 52 oraşe şi 556 localităţi rurale. După starea tehnică, reţelele de canalizare din aceste localităţi se impart in:
25% - stare satisfăcătoare 13% - necesită reparaţii 40% - necesită renovare totală 15% - sunt foarte deteriorate 7% - în proces de construcţie.
Infrastructura centralizată de apă uzată include 464 SEAU, 557 staţii de pompare şi 2 966 km de conducte de canalizare. Datele despre infrastructura AAC sunt indicate în Anexa 6. Din cauza gradului de uzura avansat al a SEAU în zonele urbane Rezina, Criuleni, Otaci, Soroca, Taraclia, s-a estimat că 80% din volumul apei uzate este evacuată fără a fi epurată (tratată). În prezent, 977 localităţi rurale sau 66% dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă. Principalele surse de apă în zonele rurale sunt apele subterane extrase manual din fântânile
39
private sau publice. 565 localităţi sunt dotate cu sisteme centralizate de colectare a apei uzate. În majoritatea zonelor rurale această infrastructură este învechită, abandonată şi ne-funcţională. 49% din populaţie locuieşte în zonele unde clădirile nu au racord la reţelele de canalizare. Problemele critice abordate în strategia revizuită includ: - Starea precara a infrastructurii de alimentare cu apă potabilă; - Starea precara infrastructurii de colectare şi epurare a apei uzate, şi funcţionarea ineficientă
a SEAU; - Numarul mic de locuitori Proporţia mică a populaţiei deserviti de servicii centralizate de apă
uzată; - Procentul foarte mic al proiectelor investiţionale în derulare. O listă a investiţiilor AAC actualmente în proces de implementare este prezentată în Anexa 7.
6.3 Programarea şi planificarea infrastructurii
Se recomandă ca la planificarea şi construirea infrastructurii AAC pentru implementarea strategiei să respecte următoarea abordare: (i) Elaborarea Planului General AAC (PG AAC/ GWSSP) (Master Plan) raional pentru
infrastructura AAC care să cuprindă toate comunităţile fiecărui raion, cu o metodologie de prioritizare stabilită pentru a defini raionul pentru care PGAAC urmează să fie elaborat în primul rând;
(ii) Elaborarea Planului de investiţii în AAC pentru o perioadă de 5 ani în baza priorităţilor comunităţilor/infrastructurilor stabilite în PGAAC disponibile;
(iii) Elaborarea Studiilor de fezabilitate de către comunităţile vizate pentru investitiile prioritare/infrastructura definita în Planul investiţiilor AAC pe 5 ani.
(iv) Aprobarea proiectului investiţional AAC în baza recomandării SF şi identificării surselor de finanţare pentru investiţie
(v) Detalii de executie, , specificaţii tehnice, Liste de cantitati pentru infrastructura AAC planificată şi aprobată;
(vi) Desfăşurarea licitaţiei într-o manieră transparentă şi acordarea contractului de aprovizionare, a lucrărilor şi serviciilor pentru construcţii, luând în consideraţie condiţiile de licitaţie impuse de finanţatori.
6.4 Metodologia de stabilire a priorităţilor
Implementarea Strategiei AAC cu respectarea abordării expuse mai sus necesită definirea criteriilor, mai ales la etapele iniţiale ale procesului, în particular în (i) selectarea raioanelor unde PGAAC ar trebui să fie elaborat în primul rând (drept prioritate), iar apoi (ii) infrastructura AAC şi comunităţile din zona acoperită de PGAAC în care acesta trebuie să fie implementat în mod prioritar. Luând în consideraţie recomandarea din Planul de Investiţii al OECD din 2011, se impun următoarele criterii de stabilire a priorităţilor care urmează să fie examinate la selectarea domeniilor pentru studiul PP şi/sau infrastructurii AAC care urmează să fie implementat:
A. Criteriile cadru pentru Strategia AAC 1) Maximizarea reducerii mortalităţii asociate cu şi bolilor posibil asociate apei în rândurile
populaţiei, în special a populaţiei vulnerabile; 2) Avansarea realizării ODM-lor pentru AAC prin sporirea disponibilităţii serviciilor de apă
potabilă şi canalizare sigure pentru un număr mai mare al populaţiei;
40
3) Stoparea/reducereaa deteriorării infrastructurii existente care deserveşte un număr mare de locuitori
4) Contribuţia la îmbunătăţirea eficienţei şi siguranţei sistemelor existente care deservesc un număr mare de locuitori;
5) Reducerea poluării şi îmbunătăţirea calităţii mediului în cursurile de apă locale şi internaţionale;
6) Avansarea apriximării legislaţiei la Directivele CE cu privire la AAC şi Directiva Cadru cu privire la Apă.
Aceste criterii clasifica alimentarea cu apă ca fiind priotara in raport cu infrastructura de apa uzata, , mai ales în zonele unde alimentarea cu apă lipseşte.
B. Criteriile cadru pentru proiect
1) Interesul şi angajamentul comunităţii(lor) vizată(e); 2) Disponibilitatea datelor corecte cu privire la situaţia resurselor de apă şi infrastructura
existentă; 3) Disponibilitatea studiilor recente care facilitează planificarea şi dezvoltarea; 4) Capacitatea comunităţilor vizate de a mobiliza resursele financiare proprii şi alte resurse
pentru implementare; 5) Dorinţa comunităţilor de a accepta creşterea tarifelor de compensare a costului; 6) Dorinţa WOC(lor) de a fuziona cu alţi operatori vizaţi pentru a îmbunătăţi eficienţa
operaţională.
6.5 Dezvoltarea pachetelor de proiecte propuse spre finanţare
În baza informaţiei generate de PGAAC raionale şi SF al proiectelor, se recomandă ca MMe să elaboreze ca parte a SIM-ului său o listă a proiectelor de infrastructură la diferite nivele al ciclului de dezvoltare a proiectului. Informaţia despre proiecte din listă trebuie să includă preferabil următoarele:
1. Informaţia de bază despre profilul proiectului 2. Informaţiii despre elaboratorul proiectului 3. Indicatorii socio-economici generali 4. Proiect elaborat integral 5. Cadrul proiectului 6. Componentele fizice ale proiectului 7. Beneficiarul(ii) 8. Beneficiile anticipate 9. Costul investiţiei proiectului 10. Activităţile proiectului 11. Indicatorii de progres ai proiectului
12. Cadrul instituțional 13. Sursele de finanţare pentru investiţie 14. Viabilitatea financiară durabilă 15. Măsurile de protecţie a mediului
6.6 Obiectivele pe termen mediu privind investiţiile pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare
Investiţiile pe termen mediu incluse în Strategia AAC actuală se axează atât pe zonele urbane, cât şi cele rurale, după cum urmează:
41
Alimentarea cu apa ea cu apă: investiţii în reabilitarea structurii de captare a apei, staţiilor de tratare, staţiilor de pompare şi reţelelor, extinderea reţelei de distribuţie a apei potabile existente. Apa uzată: reabilitarea/modernizarea staţiilor de epurare şi extinderea reţelei de canalizare. Ţinta pentru primii cinci ani este de a atinge o acoperire cu infrastructura AAC pentru 30% din populaţia neconectată din zonele urbane şi 20-25% pentru populaţia neconectată din zonele rurale. În zonele rurale, comunele şi satele au grupate după mărime, deoarece necesităţile lor sunt foarte diferite. Comunele care au o populaţie de peste 7000 locuitori au fost asimiliate cu orase de marime medie . iar cele cu peste 5000 de locuitori cu orase de marime mica. Prin urmare, acolo unde nu sunt disponibile sisteme de aliemntare cu apa si canalizare, , investiţiile au fost calculate pentru construirea de sisteme noi de alimentare cu apa si canalziare,, inclusiv SEAU, acestea constituind cele mai ieftine soluţii sigure. Comunităţile cu o populaţie între 2500-5000 locuitori vor beneficia de asemenea de sisteme centralizate de alimentare cu apă noi; dupa modelul elaborat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare, care a fost deja aplicat cu succes. Necesitatea investiţiilor este estimată pe baza descreşterii continue a populaţiei, preponderent din cauza migraţiei şi a ratei scăzute a natalităţii, Ca urmare a acestor fenomene este foarte probabil ca în viitor, unele sate mici să nu mai existe. Toate entităţile asimilate cu consumul public, cum ar fi clădirile comerciale, şcolile, spitalele vor fi conectate în mod obligator la infrastructurile de apă/apă uzată. Pentru localităţile urbane, dezvoltarea infrastructurii noi de alimentare cu apă potabilă va fi însoţită de infrastructura pentru apa uzată. Pentru localităţile rurale, dezvoltarea infrastructurii noi de alimentare cu apă potabilă va fi însoţită de orice alternativă corespunzătoare a infrastructurii de sanitaţie. Îndrumarea indicativă de politică investiţională în infrastructură a Strategiei AAC revizuite este prezentată în Anexa 8.
Lista indicativă a proiectelor AAC şi comunităţilor propuse în care urmează să fie implementate proiecte pe termen scurt, până în 2017, sunt evidenţiate în Anexa 9.
6.7 Obiectivele pe termen lung privind investiţiile pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare
Obiectivele pe termen lung propuse pentru alimentarea cu apă şi deversarea apei uzate sunt: - Sustenabilitatea pe termen lung - Îmbunătăţirea durabilă a stării mediului - Conformarea cu SND, obiectivele strategiilor regionale şi Directivele UE relevante. Investiţiile pe termen lung se vor baza pe analiza şi evaluarea situaţiei existente, prognozele cererilor viitoare de apă şi cantităţilor de apă uzată, comparaţia cu ţintele naţionale şi regionale/ ţintele raionale, analiza opţiunilor şi strategiilor regionale/locale. Sumarul infrastructurii AAC planificate în Moldova este prezentat în Tabel.
42
Tabelul 3. Lista indicativă a infrastructurii de aprovizionare cu apă care urmează să fie implementată
Aprovizionarea cu apă Situaţia actuală 2017 2027 Ţintele indicative privind investiţiile în aprovizionarea cu apă
Staţii de tratare AP (nr.) Reabilitarea /Modernizarea STAP
Centre raionale şi oraşe (nr.) nu sunt disponibile date sigure
29 0
Localităţi > 7001 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
4 0
Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (nr.) n nu sunt disponibile date sigure
9 0
Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 450 - 1500 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
În total reabilitate 42 STAP noi
Centre raionale, orăşele şi oraşe (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi > 7001 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
4 1
Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
3 1
Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori nu sunt disponibile date sigure
2 53
Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori nu sunt disponibile date sigure
98
Localităţi cu 450 - 1500 locuitori nu sunt disponibile date sigure
191
În total STAP noi 9 344 Reţea de distribuţie a apei (km) Reabilitare Centre raionale, orăşele şi oraşe (km.) 767 Localităţi > 7001locuitori (km.) 42 Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (km.) 81 Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (km.) 0 Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (km.) 0 Localităţi cu 450 - 1500 locuitori (km.) 0 Lungimea totală 890 0 Reţea noua de distribuţie a apei nou Centre raionale, orăşele şi oraşe (km.) 134 Localităţi > 7001 locuitori (km.) 171 Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (km.) 157 Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (km.) 46 Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (km.) 0 Localităţi 450 - 1500 locuitori (km.) 0 În total reţea de distribuţie a apei nouă 508 Locuitori conectaţi noi
Centre raionale, orăşele şi orașe (nr.) 22,378 19,155
Localităţi > 7001locuitori (nr.) 17,053 33,079
43
Aprovizionarea cu apă Situaţia actuală 2017 2027 Ţintele indicative privind investiţiile în aprovizionarea cu apă
Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (nr.) 15,679 36,914 Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (nr.) 4,616 221,973 Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (nr.) 0 163,945
Localități cu 450 - 1500 locuitori (nr.) 0 177,826
În total locuitori conectaţi noi 59,726 652,892 Acoperirea totală a populaţiei cu servicii de aprovizionare cu apă potabilă (%)
Centre raionale, orăşele şi oraşe (%) 86 92 99 Localităţi cu 450 – 7001 locuitori (%) 26 32 65
Apă uzată şi canalizare Situaţia actuală 2017 2027 Ţintele indicative privind investiţiile în canalizare
Staţii de epurare a apelor uzate (SEAU)
Reabilitarea/Modernizarea SEAU SEAU
Centre raionale, orăşele şi oraşe (nr.) nu sunt disponibile date sigure
29 0
Localităţi > 7001 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 5001 - 7000 locutori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 450 - 1500 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
În total SEAU reabilitate 29 SEAU noi
Centre raionale, orăşele şi oraşe (nr.) nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi > 7001 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
6
Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (nr.) nu sunt disponibile date sigure
14 0
Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori nu sunt disponibile date sigure
0 0
Localităţi cu 450 - 1500 locuitori nu sunt disponibile date sigure
0 0
În total SEAU noi 20 0 Reţea de canalizarekm) Reabilitare Centre raionale, orăşele şi oraşe (km.) 511 Localităţi > 7001 locuitori (km.) Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (km.) Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (km.) 0 Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (km.) 0 Localităţi cu 450 - 1500 locuitori (km.) 0 Lungimea totală 511 0
44
Apă uzată şi canalizare Situaţia actuală 2017 2027 Ţintele indicative privind investiţiile în canalizare
Reţele noi de canalizare Centre raionale, orăşele şi oraşe (km.) 142 57 Localităţi > 7001 locuitori (km.) 206 99 Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (km.) 219 111 Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (km.) 0 666
Localități cu 1501 - 2500 locuitori (km.) 0 492
Localităţi cu 450 - 1500 locuitori (km.) 0 533 În total reţea de apă uzată nouă 566 1,959 Locuitori conectaţi noi Centre raionale, orăşele şi oraşe (nr.) 47,300 19,155 Localităţi > 7001 locuitori (nr.) 25,702 33,079 Localităţi cu 5001 - 7000 locuitori (nr.) 27,348 36,914 Localităţi cu 2501 - 5000 locuitori (nr.) 0 221,973 Localităţi cu 1501 - 2500 locuitori (nr.) 0 163,945 Localităţi cu 450 - 1500 locuitori (nr.) 0 177,826 În total locuitori conectaţi noi 100,350 652,892 Grupuri sanitare ecologice instalate local decentralizate
Toalete publice ECOSAN publice (nr.) 214 Toalete individuale ECOSAN individuale (nr.)
296 610,088
În total populaţie acoperită cu servicii de canalizare (%)
Centre raionale, orăşele şi oraşe (%) 73 82 98 Localităţi cu 450 - 7001 locuitori (%) 3 10 57
6.8 Evaluarea impactului infrastructurii pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare
Serviciile AAC sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi şi constituie în mod egal un indicator al nivelului de trai dintr-o ţară. Accesul la apă şi canalizare este esenţial pentru sănătatea publică şi dezvoltarea economică, fiind exprimat prin indicatori, cum ar fi aria de acoperire a localităţilor şi populaţiei, consumul de apă şi calitatea apei. Pentru analiza impactului serviciilor AAC asupra calităţii vieţii oamenilor vor fi analizaţi următorii indicatori pe parcursul construcţiei şi exploatării infrastructurii (datele sunt disponibile din statistici, publicaţii, proiecte AAC şi mass-media): Disponibilitatea, cantitatea şi calitatea resurselor de apă; Calitatea serviciilor AAC; Analiza impactului asupra mediului a sectorului AAC, şi anume a (i) infrastructura deteriorate,
(ii) folosirea apei pentru diferite scopuri, (iii) gestionarea apei uzate, (iv) practicile de evacuare a apei uzate tratate sau netratate, (v) gestionarea nămolului la nivel de staţii de epurare a apei uzate, (vi) practicile de capturare a emisiilor de CH4, H2S şi altor gaze care rezultă din tratarea anaerobă a nămolului, (vii) amplasarea instalaţiilor de tratare a apei uzate în raport cu localităţile, sursele de apă şi zonele de agrement;
Impactul socio-economic.
Pentru a atenua impactul negativ al sectorului AAC asupra mediului, în cadrul activităţii de planificare a construcţiei instalaţiilor respective, cele cu impact semnificativ vor fi supuse analizei impactului de mediu (EIM) în conformitate cu cerinţele Legii 851/1996; această analiză este obligatorie şi trebuie să fie efectuată înainte de faza de proiectare a dezvoltării infrastructurii.
45
7. Serviciile de aprovizionare cu apă şi canalizare
7.1 Companiile de Operare a Serviciilor de Apă şi Canalizare (WOCs)
Cu excepţia, probabil, a regiei apă-canal Chişinău, companiile apă-canal care deservesc un oraş sau o comunitate individuală sunt preponderent ineficiente, prost gestionate şi neviabile din punct de vedere financiar. Infrastructurile sunt în proprietatea administraţiei locale a comunităţii.
Acestea sunt forţate să supraviețuiască cu tarife mult mai mici decât nivelul recuperării costurilor, fapt care afectează capacitatea lor de a susţine calitatea serviciilor lor pentru consumatori. Infrastructura şi activele se deteriorează în continuu. Toţi operatorii sunt membri ai Asociaţiei Moldova Apă-Canal (AMAC) căreia aceştia îi transmit periodic date operaţionale pe care AMAC le raportează pe pagina web BERD IBNET. WOC se confruntă cu un şir de probleme majore pentru a deveni eficiente şi sustenabile, ca de exemplu:
Cererea de investiţii enorme pentru reabilitarea infrastructurii şi echipamentului existent şi deseori învechit, pentru a extinde aria de acoperire cu servicii în zonele de deservire periferice şi în comunităţile dimprejur şi pentru a asigura standarde mai înalte pentru servicii în conformitate cu normele UE;
Necesitatea de îmbunătăţire a eficienţei operării, în special a reducerii apei non-profit (ANP), conservării energiei şi colectării sporite a veniturilor, precum şi necesitatea îmbunătăţirii prestării serviciilor pentru consumatori;
Necesitatea insuflării culturii comerciale în exploatarea serviciilor de apă axată pe prestarea serviciilor de calitate către consumatori, bazată pe principii de management moderne;
Necesitatea recuperării costurilor serviciilor lor, inclusiv a costurilor de exploatare, întreţinere şi înlocuire, necesare pentru a menţine şi moderniza serviciile în viitor, totodată menţinând tarifele la un nivel acceptabil pentru consumatori.
7.2 Asociaţia utilizatorilor de apă din mediul rural
Asociaţiile utilizatorilor de apă (AUA) reprezintă iniţiative locale întru abordarea problemelor locale pentru AAC şi constituie în majoritatea cazurilor o soluţie temporară pentru reabilitarea sau construcţia sistemelor AAC mai mici. Astfel de iniţiative ar trebui să fie stimulate până la momentul în care o companie WOC vecină sau ROC poate prelua exploatarea şi întreţinerea, precum şi extinderea ariei de acoperire a sistemului.
Managementul comunitar sub formă de Asociaţii ale Utilizatorilor de Apă (AUA) a fost lansat în premieră de către proiectul „ApaSan”. Sistemele de aprovizionare cu apă au fost dezvoltate cu suportul agenţiilor austriacă şi elveţiană, cu condiţia ca comunitatea vizată sau cel puţin o parte a acesteia să dorească să contribuie cu investiţii în natură sau mijloace băneşti în proporţie de 10% din costul investiţiei în sistem. Proprietarul sistemului devine apoi administraţia comunităţii locale, iar asociaţia persoanelor care au contribuit la investiţie acţionează în calitate de operator a sistemului şi gestionează plăţile utilizatorilor şi costurile pentru exploatarea şi întreţinerea sustenabilă.
Experienţa proiectului ApăSan demonstrează că gestionarea comunitară a sistemelor de apă rurale este o opţiune viabilă. Aceasta este incompletă în sensul că unele persoane din cadrul comunităţii care nu au aderat la asociaţie şi nu au contribuit la investiţia iniţială sunt excluse din
46
schemă şi ar putea să întâmpine dificultăţi în a adera mai târziu. Abordarea AUA a fost deja dublată de Fondul Social Naţional. Pentru satele care pot să nu aibă masa critică de beneficiari care să permită un sistem centralizat ce recuperează costurile pe deplin sau care ar putea să nu aibă oportunitatea de a se conecta în mod efectiv din punct de vedere al costurilor la o schemă de aprovizionare cu apă regională, strategia încurajează promovarea soluţiei AUA. Această soluţie poate fi urmată de satele individuale, care ar adera mai târziu la WOC-urile sau ROC-urile vecine mari, capabile să ofere servici mai bune la un cost mai mic şi care ar finaliza acoperirea cu servicii pentru întreaga comunitate.
7.3 Consolidarea/agregarea WOC
Strategia propune o dinamică de consolidare şi agregare progresivă a WOC-urilor în Companii regionale (ROC) care sunt viabile economic şi care au acces la forţa de muncă calificată şi la alte resurse, precum capitalul. Această dinamică se bazează pe experienţa actuală a proiectului de investiţii AAC al BERD care cuprinde şase raioane mari: Ceadîr Lunga, Leova, Orhei, Soroca, Floreşti şi Hînceşti. Abordarea propusă care urmează să fie aplicată pentru a stimula agregarea WOC-urilor este de a investi în infrastructura AAC din centrele raionale şi de a însoţi aceste investiţii cu creşterea semnificativă a tarifelor pentru a le permite acestora să devină viabile financiar şi în vederea exploatării sistemele în mod sustenabil. Această etapă iniţială de aproximativ 10 ani va contribui la selectarea WOC-urilor rezonabil de bine gestionate şi dedicate şi directorilor interesaţi. În a doua etapă, cu o durată tot de 10 ani, va fi promovat un grup mai mic de aproximativ 4 operatori pe regiune, alcătuită din „cei mai buni” dintre operatorii din centrele raionale care au fost parte a primei etape a programului. Aceşti cei mai promiţători operatori vor fi asistaţi în continuare prin intermediul investiţiilor subvenţionate efectuate în infrastructură, care le vor permite să extindă acoperirea cu servicii şi să existindă conectările către alte localităţile care doresc acest lucru. Vor fi de asemenea asigurate stimulente pentru dezvoltarea capacităţii şi instruire. Pe parcursul procesului, operatorii mai eficienţi vor deveni exemple de urmat pentru operatorii mai puţin eficienţi din alte oraşe şi comunităţi din jurul oraşelor. Această dinamică ar trebui să fie facilitată şi posibil accelerată printr-o politică care condiţionează clar şi insistent accesul la mijloacele de finanţare a investiţiilor locale şi ale donatorilor străini pentru investiţiile în AAC către WOC-urile care (i) au primit licenţa de operare de la ANRE şi sunt prin urmare supuse îmbunătăţirii continue a performanţei prin analiza planificării afacerii şi performanţei şi (ii) doresc să adere la sau să fuzioneze cu o companie de apă licenţiată, dacă aceştia încă nu sunt operatori licenţiaţi. Ţinta intermediară ar trebui să fie crearea ROC-urilor care ar deservi o populaţie de cel puţin 100 000 pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare, cu un prag al serviciilor pentru comunităţile care au mai puţin de 5 000 locuitori (pentru sanitaţie) şi 500 persoane (pentru aprovizionarea cu apă). Scopul final al regionalizării poate fi apariţia a 3-5 ROC-uri care vor presta servicii pentru întreaga populaţie, cu excepţia satelor mai mici. Ţintele de eficienţă şi nivelul serviciilor ar trebui să fie ajustate la cele din statele membre ale UE. Aceasta se poate realiza prin elaborarea schemei de benchmarking deja lansată ca iniţiativă de către AMAC. Se presupune că crearea ROC-urilor mai mari care să cuprindă câteva raioane are numeroase avantaje, ca de exemplu:
Viabilitate economică: operatori mai mari care vor conduce la reducerea costurilor de exploatare şi întreţinere (E&Î) şi la tarife mai mici încasate de la consumatori, care acoperă costurile de producţie şi distribuţie a apei.
47
Abilitatea de a atrage resurse: ROC-urile sunt poziţionate mai bine pentru a atrage cadre mai calificate şi capital.
Calitatea managementului: creşterea mărimii ar trebui să meargă mână în mână cu creşterea calităţii managementului care trebuie să fie capabil să gestioneze investiţiile necesare şi să îmbunătăţească eficienţa operării şi calitatea serviciilor sale.
Alte stimulente ar putea fi acordate WOC-urilor care doresc să aibă o dezvoltare integrată şi programe de instruire a managerilor. AMAC a elaborat, spre exemplu, un program de formare cu o durată de 2 ani pentru directorii WOC, care permite factorilor de decizie ai WOC-urilor să-şi îmbunătăţească capacităţile tehnice, manageriale şi financiare. ROC-urile trebuie să fie licenţiate de către Agenţia de reglementare, care trebuie să efectueze evaluarea periodică a performanţei acestora, prin exerciţii de benchmarking transparente, corelate cu o analiză a tarifelor. Se recomandă ca procesul de regionalizare să fie supervizat şi monitorizat de către un Comitet de Supraveghere, prezidat de reprezentantul Ministerului Mediului şi compus din reprezentanţii ministerelor responsabile, ex. Ministerele Mediului, Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Sănătăţii şi Agenţia de reglementare, reprezentanţii autorităţilor publice locale (CALM, Asociaţiile primarilor) şi ai sectorului AAC (AMAC şi una sau două companii WOC).
7.4 Obiectivele pe termen scurt
În următorii 5 ani (2012-2017), Strategia se axează pe următoarele direcţii:
1) Clarificarea conceptului ROC-urilor, a bazei lor juridice şi a modului de activitate; 2) Aplicarea cadrului legislativ şi de reglementare necesar; 3) Asigurarea testării şi asistenţei primei generaţii de WOC/ROC integrate (aggregated)
pentru a asigura caracterul practic al conceptului; 4) Crearea instituţiilor necesare şi consolidarea lor pentru a asigura o funcţionare adecvată,
în special Agenţia de reglementare (ANRE) şi Asociaţia Moldova Apă-Canal (AMAC).
7.5 Ţintele pe termen lung
Obiectivele pe termen lung (2017-2027) se axează pe:
Asigurarea că fiecare raion are o Companie Regională (ROC) care integrează serviciile din mai multe localităţi ale raionului;
Promovarea unui grup mic de ROC-uri multe-raionale (aproximativ 3-5 companii pe regiune) care deservesc mai multe comunităţi din câteva raioane.
Stabilirea companiilor regionale ROC nu implică în mod automat acoperirea totală cu servicii AAC a tuturor localităţilor din Moldova. Din cauza caracterului de amplasare împrăştiată a caselor în aşezările din Moldova, investiţiile pentru realizarea conectării populaţiei de la periferie ar putea fi costisitoare. Aceasta, însă, implică faptul că aceste ROC pot creşte organic şi pot adăuga treptat zone şi aşezări noi, deservite în conformitate cu programul naţional de investiţii în infrastructura AAC.
48
7.6 Măsurarea şi îmbunătăţirea performanţei
Agregarea WOC-urilor înseamnă consolidarea şi integrarea (i) infrastructurii fizice, (ii) sistemelor şi procedurilor financiare şi contabile, (iii) sistemelor şi procedurilor comerciale (relaţiilor cu consumatorii, facturarea şi colectarea veniturilor), (iv) resurselor umane, (v) aranjamentelor, sistemelor şi procedurilor manageriale. Stabilirea indicatorilor de performanţă (benchmarking) la nivel naţional poate fi un instrument efective pentru WOC-uri şi supraveghetorii acestora pentru a compara performanţa utilităţilor şi a stimula îmbunătăţirea necesară. Aceasta poate oferi informaţii utile Agenţiei de reglementare în sectorul apelor pentru a defini ţintele de performanţă care necesită să fie documentate în planurile de afaceri anuale ce stau la baza propunerilor pentru ajustarea tarifelor. Aceasta poate oferi de asemenea informaţii importante Ministerului Mediului despre tendinţă, progresul şi perspectiva sectorului AAC, pentru scopuri de monitorizare şi planificare. Se recomandă ca indicatorii de performanţă să asigure baza pentru evaluarea performanţei WOC-urilor şi ROCurilor în comparaţie cu alte companii din ţară şi de peste hotare. Agenţia de reglementare în sectorul apelor va elabora un sistem de benchmarking care identifică Indicatorii de Performanţă Principali (IPP) relevanţi pentru Moldova şi stabileşte un sistem pentru colectarea şi analiza datelor, precum şi compararea rezultatelor cu alte companii moldoveneşti şi practici internaţionale. IPP ar trebui să cuprindă de asemenea reacţia la politica statului. Se recomandă ca Agenţia de reglementare să raporteze şi să publice anual rezultatele exerciţiilor de benchmarking. Aceasta se poate baza pe experienţa actuală a asociaţiei AMAC, care deja acordă servicii de benchmarking în bază voluntară WOC-urilor pentru pagina web IBNET. Pentru a susţine procesul, se recomandă documentarea şi utilizarea unui manual al bunelor practici pentru instruirea personalului superior şi tehnic al WOC-urilor. O privire generală a conţinutului acestui document de îndrumare este prezentat în Anexa 10.
7.7. Stabilirea autorităţii de reglementare în domeniul serviciilor AAC
O agenţie independentă pentru reglementarea serviciilor de AAC este în proces de stabilire în cadrul ANRE. Agenţia de reglementare va avea următoarele sarcini principale:
Să facă recomandări privind propunerile de ajustare a tarifelor; Să promoveze calitatea adecvată a serviciilor, ex. prin licenţierea operatorilor, stabilirea
indicatorilor de performanţă şi stabilirea standardelor; Să protejeze interesele consumatorilor; Să susţină politicile Guvernului în sectorul AAC în ceea ce priveşte agregarea
companiilor prestatoare de servicii, calitatea serviciilor şi acoperirea cu apă potabilă şi canalizare a localităţilor/ locuitorilor.
În chestiunile ce vizează tarifele, o agenţie de reglementare puternică şi într-adevăr independentă determină costuri accesibile şi justificabile ale serviciilor AAC pentru populaţia deservită. Această practică elimină interferenţele politice şi dinamizează procesul de ajustare a tarifelor la serviciile AAC spre contabilizarea profesionistă a costurilor. Calcularea ajustării costurilor se bazează pe o metodologie aprobată de politicieni şi factorii de decizie.
Agenţia de reglementare trebuie să aibă următoarele funcţii:
49
Să încurajeze consolidarea operatorilor prin licenţierea serviciilor AAC; Să verifice capacitatea operatorilor AAC de a livra serviciile AAC în mod eficient şi să
elibereze licenţe de operare şi cerinţe de raportare pentru operatorii serviciilor de apă; Să primească, să evalueze şi să aprobe raportul anual al realizărilor de performanţă al
operatorilor licenţiaţi şi planurile de afaceri pentru anul următor cu ţinte de îmbunătăţire a performanţei bine documentate din punct de vedere al investiţiei, acoperirii cu servicii şi calităţii serviciilor;
Să publice rapoarte cu privire la analiza şi evaluarea performanţei operatorilor AAC licenţiaţi;
Să definească şi să obţină aprobarea de către Guvern şi Parlament, după necesitate, a metodologiilor pentru contabilizarea costurilor serviciilor AAC;
Să analizeze creşterile de tarife propuse de operatorii licenţiaţi pentru a asigura că aceştia se conformează cu şi justifică creşterile tarifelor conform metodologiilor de contabilizare a costurilor aprobate la nivel politic şi să aprobe ajustările tarifului precum acestea sunt justificate, necesare şi în conformitate cu regulamentul aprobat;
Să transmită aprobarea ajustării tarifelor autorităţilor locale vizate pentru a decide şi promulga în mod oficial creşterea tarifelor AAC;
Să primească notificările operatorilor licenţiaţi în AAC privind ajustarea tarifelor şi aplicarea lor în practică.
Reglementarea trebuie să fie implementată treptat, începând cu cele mai mari WOC-uri. Aceasta va începe cu eliberarea licenţelor de operare a WOC-urilor care întrunesc standardele minimale de performanţă în baza evaluării performanţei actuale a companiei şi personalului cheie al acesteia (Directorul General şi Directorul Financiar). Numai WOC-urile licenţiate trebuie să fie eligibile pentru finanţarea în cadrul bugetului naţional şi finanţării din partea donatorilor şi pentru alte stimulente disponibile acordate WOC-urilor pentru a-şi îmbunătăţi performanţa. Se recomandă ca Agenţia de reglementare să analizeze cererea de ajustare a tarifelor depusă periodic de WOC-uri, preferabil nu mai frecvent decât o dată la fiecare 3 ani. Agenţia de reglementare ar trebui de asemenea să desfăşoare exerciţii de benchmarking ale WOC-urilor licenţiate şi să producă un raport de benchmarking anual cu privire la aceste companii.
7.8 Companiile Regionale de Operare a serviciilor AAC (ROC)
Se recomandă ca ROC-ul să aibă forma juridică de Societate pe Acţiuni (S.A.), acţiunile acesteia fiind deţinute de autorităţile publice locale (APL) participante, iar compania activând în baza licenţei emise de Agenţia de reglementare. Regionalizarea trebuie să aibă loc în mod voluntar din partea proprietarilor sistemelor (APL). Guvernul va stimula regionalizarea prin condiţionarea suportului bugetar pentru licenţa de operare. Programele de investiţii vor fi examinate în timpul analizei propunerilor de ajustare a tarifelor. Procesul decizional în cadrul ROC presupune implicarea mai multor actori cu interese parţial conflictuale care trebui să fie armonizatee. Transparenţa procesului decizional este obligatorie, inclusiv organizarea consultărilor publice înainte de luarea deciziilor importante. Pentru simplificare şi pentru direcţionarea operaţiilor, se recomandă ca consumatorii ROC să fie supuşi unui singur sistem tarifar (posibil cu tarif diferenţiat pentru diferite categorii de consumatori) în întreaga zonă acoperită de servicii. Pentru a facilita apariţia ROC-urilor, trebuie să se desfăşoare un program de sporire a gradului de conştientizare pentru administraţia locală, evidenţiind beneficiile ROC-urilor.
50
7.9 Dezvoltarea capacităţii
Dezvoltarea resurselor umane în sectorul AAC ar trebui să fie promovată în mod pro-activ. Practica actuală de cooperare între Universitatea Tehnică din Chişinău şi AMAC oferă un exemplu bun de dezvoltare a capacităţii care ar putea fi consolidată în continuare împreună cu asociaţia ARA, omologul AMAC din România. Instruirea trebuie să fie axată pe toate nivelele de funcţii din WOC şi să abordeze în particular funcţiile superioare, deţinătorii cărora vor trebui să gestioneze trecerea de la WOC la ROC-uri licenţiate, mai mari. În mod ideal, instruirea ar trebui să conducă la un sistem de certificare a competenţei. Acest sistem poate fi facilitat prin intermediul unui Plan de Instruire Naţional în Sectorul AAC, definind scopul sistemului de formare, modalitatea sa de implementare, necesităţile de instruire, identificarea programelor de instruire şi finanţarea lor.
7.10 Planurile de siguranţă a apei
Ghidul OMS privind calitatea apei potabile pledează pentru implementarea Planurilor de Siguranţă a Apei (PSA), care reprezintă o abordare preventivă de management a riscului pentru asigurarea unei ape potabile sigure de la captare până la robinetul consumatorului. Din momentul introducerii în 2004, PSA-le sunt tot mai mult recunoscute drept cea mai eficientă abordare pentru asigurarea apei potabile de bună calitate, fiind promovate de guverne şi implementate de către producărotii de apă de pe tot globul.
PSA-le sunt menite să sporească încrederea consumatorilor că apa potabilă este sigură şi este furnizată consumatorilor cu respectarea tuturor etapelor cheie din procedura PSA, care este la randul său actualizat şi eficient. Echipa care elaborează şi implementează PSA-ul este stabilită de către producătorul de apă sau de către o entitate similară care gestionează aprovizionarea centralizată cu apă potabilă. PSA-urile pot fi utilizate de către auditorii externi pentru evaluarea independentă a progresului înregistrat în elaborarea şi implementarea PSA. Republica Moldova s-a angajat în procesul de stabilire a ţintelor pentru Protocolul Apa şi Sănătatea să elaboreze Planuri de Siguranţă a Apei pentru toate oraşele cu populaţia mai mare de 5 000 locuitori până în anul 2015 , urmând ca localităţile rămase să beneficieze de PSA-uri până în anul 2020 (a se vedea Anexa la Ordinul comun Nr. 91/ 704 din 20.10.2010 al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Mediului şi HG 934/2007 cu privire la PSA din cadrul Protocolului Apa şi Sănătatea).
51
8. Aspecte financiare şi economice
8.1 Finanţarea actuală a infrastructurii de aprovizionare cu apă şi canalizare în Moldova
Dezvoltarea infrastructurii de aprovizionare cu apă şi administrare a apei uzate necesită în fiecare ţară sume mari de capital pentru investiţiile în infrastructură, cum ar fi în reţelele de conducte, staţiile de pompare sau staţiile de tratare a apei. Pentru a realiza ţintele Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) de reducere pe jumătate a numărului populaţiei fără acces la apă potabilă sigură şi sanitaţie adecvată până în anul 2015, s-a estimat că investiţiile anuale curente care sunt deja de ordinul a 8-12 milioane EUR, ar necesita să fie dublate. Aceasta nu include investiţiile necesare pentru întreţinerea infrastructurii existente. Odată ce infrastructura este disponibilă, exploatarea sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare atrage costuri continue semnificative pentru acoperirea cheltuielilor de personal, energie, substanţe chimice, întreţinere şi alte cheltuieli pentru re-investiţie. Sursele de mijloace băneşti pentru a acoperi aceste cheltuieli operaţionale sunt în esenţă plăţile utilizatorilor, iar uneori, mijloacele publice, cum ar fi pentru categoriile mai sărace ale populaţiei care nu-şi pot permite un serviciu de apă prestat de către un operator comercial În perioada 2010-2011, OECD a contribuit la evaluarea diferitor scenarii de politică alternative pentru realizarea Strategiei AAC a Guvernului din 2007. În dependenţă de nivelul obiectivelor vizate (conformarea la Directivele UE, realizarea ODM-lor, construcţia unor staţii de epurare a apei uzate importante, etc.) costul investiţiei totale pentru 20 ani a fost calculat a fi de ordinul 1 320 - 3 240 miliarde EUR. Comparând această cerere enormă pentru investiţii, a fost efectuată o evaluare a cheltuielilor curente în tendinţa investiţiilor AAC din ţară. Pe baza datelor disponibile, suma totală cheltuită în sectorul AAC din Moldova pe parcursul ultimilor cinci ani (2008 – 2012) constituie doar 120 milioane EUR în total (a se vedea Figura 3) cu o distribuţie între sursele interne şi cele străine înclinată înspre contribuţia donatorilor străini. Distribuţia medie a finanţelor dintre sursele interne şi străine constituie aproximativ 32% şi respectiv 68%.
Investments in the WSS Sector in 2008-2012
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
25,0
2008 2009 2010 2011 2012
Mil
lio
n E
UR
Domestic sources
Foreign sources
Figura 3 Investiţiile în sectorul AAC în perioada 2008 – 2012 (Sursa: Ministerul Finanţelor; estimările proprii)
52
Sumele totale alocate în Sectorul AAC (interne, plus ale donatorilor străini) drept cotă a PIB-lui naţional au constituit 0.4% în anul 2008, 0.7% în 2010 şi 0.5% în anii 2011-2012.
8.2 Beneficiile dezvoltării infrastructurii de aprovizionare cu apă şi canalizare
Dovezile unele studii cum este studiul OECD „Beneficiile investiţiilor în sectorul de apă şi sanitaţie, perspectiva OECD, 2011” indică că într-o ţară care se află într-o etapă iniţială de dezvoltare socio-economică, cum este Republica Moldova, investiţiile în AAC pot avea un impact socio-economic enorm. Din punct de vedere al reducerii costurilor, poate fi interesant de notat faptul că aproximativ 10% din povara globală a maladiilor din lumea întreagă ar putea fi prevenite cu îmbunătăţirile efectuate în privinţa apei, sanitaţiei, igienei şi gestionării mai bune a apei în toată lumea. Povara maladiilor legate de apă cade în mod disproporţionat asupra ţărilor în curs de dezvoltare, cum este Moldova, şi în special asupra copiilor cu vârsta mai mică de 5 ani, 30% din decesele în această categorie fiind atribuite accesului inadecvat la apă şi sanitaţie. Beneficiile din prestarea serviciilor elementare de alimentare cu apă şi sanitaţie (cum ar fi cele sugerate de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) sunt mari şi depăşesc cu mult costurile. Spre exemplu, realizarea ODM-lor pentru apă şi sanitaţie se estimează să genereze beneficii globale de 84 miliarde dolari SUA pe an, atingând un coeficient dintre beneficii şi costuri de 7 la 1. Un astfel de coeficient face rata internă a rentabilităţii economice a proiectelor de aprovizionare cu apă şi canalizare extrem de pozitivă. Investiţiile în AAC pot fi de departe cele mai utile proiecte care merită să fie implementate într-o ţară ca Moldova, care are resurse financiare limitate şi insuficiente şi necesită să cântărească frecvent dacă un proiect de investiţii publice este o alocare optimală a resurselor insuficiente.
În localităţile rurale din Moldova, o parte semnificativă a beneficiilor din infrastructura AAC bună, în afară de sănătate, ar putea veni din câştigurile de timp datorită accesului bun la facilităţile de apă şi sanitaţie. Serviciile AAC bune de asemenea beneficiază persoanele individuale din punct de vedere al statutului şi demnităţi îmbunătăţite. În sens mai larg, serviciile adecvate de apă şi sanitaţie par a fi un motor principal pentru creşterea economică (incluzând investiţiile efectuate de firmele care contează pe serviciile sustenabile de apă şi sanitaţie pentru procesele lor de producţie şi muncitori). Beneficiile tipice relevante pentru Moldova ar putea include frecventarea şcolii, veniturile din turismul amplificat, îmbunătăţirile stării mediului în urma calităţii mai bune a apelor receptoare.
8.3 Necesarul de investiţii
Infrastructura şi serviciile de apă suportă atât costuri periodice, cât şi costuri financiare de o singură dată, care necesită finanţare separată: Costurile recurente sunt cheltuielile continue implicate în exploatarea sistemelor de apă, care includ salariile, combustibilul, energia electrică, substanţele chimice şi alte materiale, piesele de schimb şi articole minore de mijloace necesare pentru întreţinerea şi reparaţia sistemelor. Unele costuri recurente sunt articole ale cheltuielilor de regie care sunt fixe şi nu variază odată cu nivelul serviciilor (ex. salariile administraţiei, chiria birourilor, cercetare, monitorizare, citirea datelor de pe contor, întreţinerea curentă). Alte articole sunt variabile şi cresc sau scad odată cu volumul serviciului prestat (ex. substanţe chimice pentru tratare, electricitatea folosită pentru pompare). Cea mai sustenabilă sursă de finanţare a costurilor variabile o constituie tarifele pentru utilizare, inclusiv subvenţiile încrucişate dintre diferite categorii de consumatori.
53
Costurile capitale sunt menite pentru articole mari de investiţie, inclusiv reparaţiile sau înlocuirile majore, modernizarea şi reabilitarea. Acestea în mod normal necesită acordarea finanţării concrete. Într-un sistem de apă matur şi bine administrat, costurile capitale sunt de asemenea acoperite din tarifele actuale sau viitoare ale utilizatorilor. Contextul investiţiei este vital. Factorii cheie care afectează investiţia în serviciile de apă includ: caracteristicile geografice şi hidrologice – clima, resursele de apă (de suprafaţă sau subterane), nivelul dezvoltării economice şi sociale, mărimea aşezării care urmează să fie deservită, calitatea apei brute şi gradientului din sursă, starea infrastructurii şi serviciilor existente, fie că acestea sunt situaţii urbane, peri-urbane sau rurale şi nivelul serviciul ce urmează să fie prestat – gospodărie individuală sau comunală, etc. Există diverse abordări pentru soluţionarea problemei evidenţiate de subfinanţarea sectorului ACC: - Întreprinderile comunale trebuie să-şi îmbunătăţească eficienţa operaţională, pentru care
există o arie de aplicare vastă; - Dezvoltarea sectorului necesită să fie în măsură mai mare orientată spre cerere, prestând
serviciile pe care consumatorii le doresc şi vor să le plătească; - Veniturile din tarife trebuie să crească prin revizuirea ratelor şi structurilor tarifelor, dar şi prin
colectarea îmbunătăţită a plăţilor scadente; - Trebuie să fie aprobată şi pusă în aplicare practică de recuperare sustenabilă a costurilor; - Subvenţiile trebuie să fie transparente, previzibile, justificate în mod adecvat şi planificate în
mod specific pentru a-şi atinge scopurile - Ministerul Finanţelor trebuie să recunoască contribuţia potenţială a AAC la dezvoltarea
economică, sănătatea publică şi realizarea multor altor ODM.
Se recomandă elaborarea un studiu privind scenariul macro-economic (atât pentru cheltuielile publice, cât şi pentru veniturile gospodăriilor casnice, care afectează accesibilitatea), precum şi aprobarea deciziilor privind parametrii cum cum sunt perioada de planificare pentru programul şi proiectele AAC în Moldova pentru viitor întru stabilirea variabilelor de politică principale pentru planificarea şi programarea investiţiilor în AAC.
8.4 Recuperarea costului serviciilor
Conceptul “recuperării sustenabile a costului” include trei caracteristici principale: - O combinaţie adecvată a celor 3T (Tarife, Taxe şi Transferuri) pentru a finanţa costurile
recurente şi capitale, precum şi pentru a impulsiona alte forme de finanţare; - Previzibilitatea subvenţiilor publice pentru a facilita investiţiile (planificarea); - Politicile tarifare accesibile tuturor, inclusiv celor mai sărace categorii, totodată asigurând
sustenabilitatea prestatorilor de servicii. Recuperarea sustenabilă a costurilor asigură fluxurile de mijloace băneşti viitoare din combinaţia celor 3T şi utilizarea fluxului de venituri respectiv ca bază pentru atragerea surselor de finanţare recuperabile – împrumuturi, obligaţiuni şi capital propriu – în dependenţă de situaţia locală. În perspectiva pe termen mai lung, sursele recuperabile nu pot substitui insuficienţa veniturilor de bază – acestea doar deplasează povara în anii viitori. Chiar şi subvenţiile de stat şi asistenţa externă sunt legate de performanţă într-o măsură oarecare şi de aceea depind de fluxurile de venit adecvate. În prezent, în Moldova costul deplin al serviciilor, inclusiv costul investiţiei şi re-investiţiei, nu poate fi perceput de la utilizatori. Sunt necesare subvenţii pentru investiţii. Se recomandă stabilirea şi punerea în aplicare a unor principii de bază pentru implementarea viitoare a infrastructurii AAC. Acestea pot include: (i) subvenţiile pentru investiţie acordate localităţilor sunt
54
corespunzătoare pentru a le permite să se echipeze cu infrastructura centrală necesară atunci când se asigură faptul că populaţia poate susţine exploatarea acesteia din plăţile utilizatorilor, (ii) atunci când o comunitate nu este în stare să susţină costul E&Î al sistemului centralizat, trebuie să fie programată doar o soluţie individuală descentralizată sau o soluţie semi-centralizată condusă de utilizatori, (iii) drept principiu general, utilizatorii şi beneficiarul ar trebui să fie responsabili pentru acoperirea tuturor costurilor de exploatare şi întreţinere a sistemului centralizat din tarifele utilizatorilor ajustate din când în când pentru a rămâne cost recuperabile, (iv) la stabilirea tarifelor, trebuie să fie luate în consideraţie preocupările legate de accesibilitate. Pentru gospodăriile casnice mai sărace şi vulnerabile care pot să nu-şi permită serviciile unui sistem centralizat de aprovizionare cu apă şi pentru care subvenţionarea încrucişată din partea grupurilor de utilizatori mai înstăriţi nu este practicabilă sau accesibilă, guvernul ar trebui să stabilească scheme de testare a mijloacelor de subvenţionare pentru a se asigura că operatorul de apă-canal care trebuie să exploateze sistemele după principii comerciale poate acoperi costurile şi nu este forţat să absoarbă pierderile şi să acţioneze ca o instituţie socială.
8.5 Sursele de finanţare
Este necesară elaborarea unor mecanisme îmbunătăţite pentru finanţarea sectorului, dar este necesar ca şi donatorii să dorească să exploreze aceste opţiuni în forma unor aranjamente de finanţare cumulate/în coş şi suport bugetar sectorial. Investiţiile capitale totale estimative pentru implementarea Strategiei AAC în perioada 2013 - 2027 sunt estimate la 705 milioane EUR (echivalentul a 11 329 milioane MDL) din care 194 milioane EUR urmează să fie investiţi în primii 5 ani (2013-2017). Investiţia acestor mijloace financiare ar permite creşterea ratei de acoperire a populaţiei cu servicii AAC de la ___% în prezent până la ____% pentru perioada de timp 2013-2017 şi până la ____% până în 2027.
Estimated capital investments in the WSS sector in 2013-2027
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
25,0
30,0
35,0
40,0
2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027
Mill
ion E
UR
1,10%
1,15%
1,20%
1,25%
1,30%
1,35%
1,40%
1,45%
Domestic sources Foreign sources Share of capital investments in budget revenues (%)
Figura 4 Investiţiile capitale estimative în sectorul AAC în perioada 2013-2017. În prognoză au fost folosite următoarele presupuneri: - Veniturile în bugetul consolidat (bugetul de stat + bugetele locale) vor creşte în medie cu 5%
anual; - Guvernul va revedea strategia de finanţare prin asigurarea alocaţiilor pentru investiţiile
capitale în AAC începând cu cel puţin 1.2% în primii 5 ani (2013-2017) drept cotă a veniturilor bugetului consolidat (bugetul de stat + bugetele locale). Această contribuţie a statului va fi mărită treptat până la 1.3% în 2018-2022 şi până la 1.4% în anii 2023-2027;
- Examinând capacitatea de absorbţie estimativă, contribuţia donatorilor a variat şi este estimată/necesară de la 19 până la 21 milioane EUR pe an. Cota contribuţiei donatorilor se
55
va reduce de la aproximativ 52% în anul 2013 până la 35% în anul 2027 (în investiţiile anuale totale din sectorul AAC);
- Rata de schimb valutar folosită pentru calcule: 15.5 MDL/EUR pentru anii 2013-2017, 16.0MDL/EUR pentru perioada 2018-2022 şi 16.5 MDL/EUR pentru 2023-2027.
Totodată, este necesară abordarea finanţării ne-echilibrate dintre investiţiile capitale şi alte costuri ale ciclului de viaţă examinând următoarele principii: - Toate fluxurile de mijloace financiare anticipate (din tarife, taxe şi transferuri) trebuie să fie
evaluate în comparaţie cu costurile ciclului de viaţă pentru a asigura disponibilitatea realistă a mijloacelor sigure pentru acoperirea costului serviciilor prestate;
- Pentru a permite aceasta, informaţia privind costurile ciclului de viaţă trebuie să devină disponibilă în măsură crescândă ca parte a monitorizării sectorului şi să fie împărtăşită şi folosită în contextul decentralizării. Planificarea financiară şi bugetarea trebuie să fie informată în măsură crescândă, asigurând informaţie cu privire la costuri bazată pe dovezi.
- Guvernul necesită suport pentru a stabili şi finanţa în mod corespunzător (sau asigura mecanisme de finanţare) pentru sistemele de suport în perioada post-construcţie, atât pentru operatori, cât şi pentru autorităţile responsabile de servicii (ex. autorităţile publice locale), precum şi fonduri de rulment pentru împrumuturile preferenţiale pentru a permite întreţinerea capitală.
Deşi diferite părţi ale sectorului necesită diferite tipuri şi combinaţii de finanţare, devine o tradiţie abordarea finanţării folosind cei „3T”-uri (tarife, taxe, impozite) şi transferurile. Această abordare face o distincţie principală dintre veniturile de bază, pe de o parte şi sursele de finanţare recuperabile, pe de altă parte. Veniturile (3T) asigură un flux de mijloace băneşti care pot fi folosite pentru a atrage (sau impulsiona) finanţarea care va fi recuperată din aceste venituri viitoare. Dacă veniturile de bază sunt inadecvate şi există probabilitatea să rămână aşa, atunci împrumuturile, obligaţiunile şi capitalul propriu nu sunt fezabile şi nu pot substitui această deficientă de bază.
Veniturile din tarife constituie baza viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti şi vor rămâne
totdeauna sursa principală de finanţare a cheltuielilor recurente de E&Î. În serviciile bine gestionate cu o bază bună de asigurare a veniturilor (ex. în zonele urbane mari), veniturile din tarifele pentru utilizare trebuie să contribuie de asemenea la costurile investiţionale.
Subvenţiile finanţate din impozite sunt folosite pe scară largă pentru a suplimenta
veniturile din tarife. Acestea pot fi aplicate în mod previzibil şi transparent – ex. pentru a susţine grupurile specifice ale consumatorilor care merită, sau ca parte a acordului cu privire la performanţă dintre autoritatea publică şi întreprinderi, sau acestea pot fi folosite ex post facto pentru a acoperi deficitele operaţionale pe măsura apariţiei acestora. Granturile şi împrumuturile de stat cu condiţii concesionale sunt de asemenea folosite pe scară largă pentru a finanţa investiţiile capitale. Împrumuturile ‘preferenţiale’ au meritul prin faptul că conţin semnalele şi stimulentele necesare de a stimula companiile către o autonomie financiară mai mare.
Transferurile provin din asistenţa externă plus ‘solidaritatea’ naţională şi internaţională dintre
cetăţeni. Fondurile de ‘solidaritate’ sunt caracterizate prin intenţia filantropică şi utilizarea surselor de venit private sau ne-impozitate. Solidaritatea internaţională din sursele ne-guvernamentale oferă volume majore de suport în formă de grant pentru proiectele AAC.
Din punctul de vedere pe termen mai lung, tarifele pentru utilizare sunt cele mai sustenabile şi previzibile din cei 3T şi cad sub controlul agenţiilor prestatoare. Transferurile de mijloace bugetare pot fi de regulă programate doar pentru câţiva ani înainte, ca parte a cadrului bugetar pe termen mediu al guvernului, deşi angajamentele pot fi prelungite.
56
8.6 Surse interne
În prezent, guvernul central direcţionează finanţele (granturi, împrumuturi preferenţiale, veniturile din emisiunile de obligaţiuni) pentru cheltuielile capitale legate de apă către autorităţile publice locale sau companiile de servicii publice apă-canal. În cazurile în care este disponibilă asistenţa donatorilor străini, aceasta este de obicei acordată guvernului central înainte de a fi transmisă autorităţilor publice locale. Veniturile din tarifele pentru aprovizionarea cu apă pot fi păstrate de întreprinderea apă-canal locală, sau pot fi returnate Trezoreriei, în trezoreria generală de stat. Însă guvernul central devine tot mai reticent în acordarea garanţiilor suverane pentru împrumuturi şi emisiunile de obligaţiuni de către agenţiile sub-suverane, dat fiind faptul că acestea reprezintă o datorie (pasive) condiţionată care contează pe împrumuturile statului şi afectează capacitatea de creditare naţională.
În Moldova, pentru autorităţile publice locale, finanţarea investiţiilor capitale este alocată în mod centralizat din bugetul de stat prin includerea unei anexe separate la legea bugetului anual, care specifică suma totală a recipienţilor şi subiecţilor de finanţare. Aceste mijloace sunt alocate în formă de transferuri cu destinaţie specială pentru funcţia delegată de Guvern. Guvernele locale au de asemenea dreptul să aloce mijloace din veniturile proprii pentru a finanţa proiecte investiţionale, inclusiv pentru a co-finanţa proiectele finanţate de donatorii străini şi cu contribuţia potenţială a consumatorilor. Trebuie menţionat faptul că unităţile administrativ-teritoriale, în afară de transferurile directe din bugetul de stat şi resursele proprii pentru investiţii, sunt obligate să beneficieze şi de alte surse, cum ar fi Fondul Naţional de Dezvoltare Regională, Fondul de Investiţii Sociale, fondurile ecologice, etc. Micro-finanţarea de asemenea devine tot mai importantă în finanţarea infrastructurii şi instalaţiilor din comunităţile mai mici, în special acolo unde lucrul este efectuat de însăşi gospodăriile casnice şi implică meseriaşi de scară mică locali sau sectorul neformal. În ultimii 5 ani, suportul de stat din sursele locale nu au depăşit 1%. Cu toate acestea, luând în consideraţie importanţa sectorului AAC, se preconizează că începând cu anul 2013, suportul bugetar pentru sector va spori semnificativ, constituind 1.2% din veniturile bugetului consolidat pentru următorii cinci ani, crescând treptat în fiecare an până la 1.3% în perioada 2018-2022 şi până la 1.4% în perioada 2023-2027. Resursele locale prognozate pentru implementarea Strategiei AAC în perioada 2013-2017 constituie 6 417 milioane MDL sau echivalentul a 399 milioane EUR. Tabelul 4 Suportul bugetar prognozat pentru sectorul AAC în perioada 2013-2017
2013-2017 2018-2022 2022-2027 TOTAL
Investiţii în AAC din veniturile bugetare (%)
1.2 1.3 1.4
Investiţiile estimative, în milioane MDL
1498.4 2071.8 2847.5 6417.7
Echivalentul în milioane EUR
96.7 129.5 172.6 398.7
57
8.7 Alocarea şi coordonarea resurselor financiare
La elaborarea programului sectorial, finanţarea trebuie să reacţioneze la unele caracteristici sectoriale cheie şi direcţii emergente ale reformei sectoriale: - Există o tendinţă emergentă spre decentralizare, prin care responsabilitatea pentru
prestarea serviciilor de apă şi sanitaţie este transmisă autorităţilor locale. Aceasta sugerează că programul sectorial va trebui să fie formulat în contextul sistemului inter-guvernamental de transferuri fiscale către autorităţile locale, în particular pentru aprovizionarea cu apă a localităţilor rurale şi orăşelelor mici, unde de obicei se folosesc granturi capitale parţiale.
- Persistă un accent continuu pe abordările de reacţie la cerere, fără de care sustenabilitatea
serviciilor este pusă la îndoială, după cum o dovedeşte experienţa din trecut. În cazul abordării de reacţie la cerere alocarea resurselor nu este condiţionată de ofertă, ci răspunde la cererea exprimată de comunităţi şi prestatorii de servicii. Pentru ca abordările de reacţie la cerere să funcţioneze în aprovizionarea cu apă şi canalizare rurală, trebuie să existe finanţarea adecvată a costurilor “software” de mobilizare a comunităţii şi promovare a cererii pentru a asigura selectarea tehnologiei corespunzătoare. Prestatorii din comunitate ar putea beneficia de utilizarea mijloacelor Fondului de investiţii sociale pentru acest scop, cu legături corespunzătoare pentru autorităţile locale.
- Spre deosebire de alte sectoare sociale, persistă un accent continuu pe generarea internă
a resurselor de către prestatorii serviciilor prin tarifele pentru utilizare, excedentele operaţionale şi mobilizarea resurselor de pe piaţă. Aceasta sugerează faptul că utilizarea resurselor publice ar trebui să asigure stimulente pentru generarea internă sporită a resurselor şi pentru reformele instituţionale pentru a asigura autonomia prestatorilor de servicii, promova efectul de pârghie şi evita efectul de evicţiune a resurselor comunitare şi de pe piaţă.
Sectorul public trebuie să poată crea parteneriate cu firmele private şi alte organizaţii ale societăţii civile pentru a colecta mijloace pentru proiecte şi programe concrete. Parteneriatele public-private (PPP) sunt folosite pe larg pentru finanţarea serviciilor publice în unele ţări, oriunde acestea pot demonstra un avantaj comparativ de către partenerii respectivi, alocarea eficientă a riscurilor între ei şi răspunderea clară pentru rezultate.
8.8 Impactul fiscal
Se recomand să existe o agenţie de reglementare care să protejeze interesele publice în astfel de chestiuni, cum sunt prestarea serviciilor, nivelul investiţiilor şi tarifele. Aceasta se referă atât la prestatorii serviciilor AAC publici, cât şi privaţi (este necesară responsabilizarea întreprinderile publice, deoarece este mai uşor pentru acestea să îşi ascundă neajunsurile). Impactul costurilor depinde de următorii factori: - Inacţiunea (opţiunea de a nu face nimic) are un cost în sine, înrăutăţind sănătatea publică şi
problemele de mediu. Spre exemplu, transportarea apei la distanţe lungi şi fierberea apei murdare are un cost greu în sănătatea, timpul şi energia femeilor şi copiilor şi în privarea copiilor de educaţie.
- Anumite tipuri de sistem se pretează la contribuţiile în natură din partea beneficiarilor – spre ex., schemele de construcţie sau de auto-susţinere. Sistemul de condominiu al canalizării în unele oraşe mari menţine costurile la nivel scăzut şi permite partajarea costurilor cu comunităţile, precum şi contribuţiile în natură.
- Operatorii privaţi pot presta servicii folosind mijloacele proprii şi recuperând costurile de la utilizatori. Exemplele de acest gen includ construcţia puţurilor arteziene în sate şi
58
comercializarea apei vecinilor, construcţia sistemelor locale de distribuţie prin conducte, firme private cu surse de apă proprii care comercializează apa gospodăriilor casnice din vecinătate, golirea latrinelor, etc.
Accesibilitatea se bazează pe potenţialul de recuperare a costurilor locale, plus orice subvenţii naţionale şi granturi externe care sunt eventual disponibile. Există diferite căi pentru a face tarifele accesibile consumatorilor mai săraci: - Subvenţiile încrucişate pot fi efective, spre exemplu, unde consumatorii mai avuţi achită mai
mult pentru servicii decât cei săraci; - Tarife progresive, când acestea cresc odată cu volumul consumat; - Tarife variabile pentru diferiţi consumatori, ex. utilizatorii industriali şi utilizatorii comerciali; - În mod ideal, pentru a evita orice distorsiune în consum, facturile la apă ale gospodăriilor
casnice sărace ar trebui să fie acoperite din plăţile de asigurare socială, însă acest fapt ar putea să nu fie fezabil.
La stabilirea tarifelor, este o practică obişnuită să fie acceptat un etalon de “accesibilitate” de 3-5% din venitul mediu al gospodăriei casnice pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare. În practică, persoanele mai înstărite (cu branşamente) de obicei achita mai puţin decât atât, iar persoanele sărace (care suplimentează consumul lor de la prestatori neformali) achită mai mult. Evaluarea macro-accesibilităţii prezentate în diagrama care urmează sugerează că gospodăria casnică medie în Moldova actualmente deja cheltuieşte 5% din venitul lunar disponibil pentru serviciile AAC. Deoarece 5% se consideră de obicei o limită mai înaltă rezonabilă a accesibilităţii serviciilor AAC pentru gospodăriile casnice din ţările în curs de dezvoltare, studiul menţionat mai sus pare să implice existenţa unor preocupări în Moldova că prestarea serviciilor AAC minimal eficiente în ţară poate să nu fie accesibilă pentru un segment al populaţiei care nu poate fi neglijat.
Figura 5 Evaluarea accesibilităţii după ţară şi tipuri de comunitate (Sursa: calculele proprii) Analiza micro-accesibilităţii gospodăriilor casnice grupate după decile, în conformitate cu metodologia Biroului Naţional de Statistică confirmă că cele mai sărace decile ar trebui să cheltuiască 15% din venitul disponibil pentru a-şi permite servicii AAC de standard minimal. Acesta este un cost prea înalt pentru gospodăriile casnice vizate. Conform evaluării, doar patru din decilele gospodăriilor casnice cu cel mai înalt venit pot fi în stare să-şi permită să achite serviciile AAC singure. Aceasta poate limita capacitatea de stabilire a tarifelor de subvenţionare încrucişată la serviciile AAC în care gospodăriile casnice cu venit mai înalt pot achita un tarif mai
59
înalt şi subvenţiona parţial gospodăriile casnice cu venit mai scăzut care nu-şi pot permite serviciile. Deoarece o întreprindere comunală nu poate fi considerată un serviciu social care trebuie să absoarbă pierderile de la gospodăriile casnice care nu-şi pot permite serviciile, implementarea infrastructurii AAC eficiente în toată ţara poate necesita să fie însoţită de o schemă socială pentru a subvenţiona achitarea datorată de gospodăriile casnice sărace întreprinderilor comunale pentru a le permite să-şi recupereze costurile lor.
8.9 Acceptabilitatea politică şi publică
Fiind condiţionată de existenţa nivelelor minimale de bună guvernare, finanţarea sustenabilă constituie produsul mai multor componente, fiecare din acestea fiind crucial:
- Menţinerea costurilor AAC în limite rezonabile şi accesibile, maximizând eficienţa prestării
serviciului; - Stabilirea standardelor serviciului la nivele “accesibile” şi - Maximizarea surselor principale de venit (3T) şi utilizarea acestora după caz pentru a spori
finanţarea de pe piaţă, în limita accesibilă.
Fiecare din aceste componente interacţionează între ele în mod repetat; spre exemplu, dacă ambiţiile societăţii pentru standardele serviciilor se dovedesc a depăşi ceea ce poate fi finanţat în mod rezonabil, acestea pot fi ajustate în jos. În mod alternativ, trebuie de programat un efort mai mare pentru creşterea veniturilor. Aceste decizii pot fi aprobate în modul cel mai eficient ca urmare a consultării şi dialogului cu factorii interesaţi. O chestiune fundamentală este, spre exemplu, echilibrul vast al surselor de venit dintre mijloacele publice, veniturile din tarife şi subvenţiile externe (alcătuirea celor 3T). Există o chestiune legată de economia politică ce reglementează modul în care măsurile sunt implementate – cum poate fi depăşită rezistenţa faţă de măsurile dorite, cum pot fi desfăşurate negocierile cu oponenţii, cum pot fi formate coaliţiile pentru schimbare, etc..
8.10 Surse internaţionale
Un aspect important al finanţării aprovizionării cu apă şi canalizării în cadrul unui program sectorial este necesitatea direcţionării crescânde a suportului donatorilor pentru investiţii prin sistemele bugetare naţionale. Deşi suportul bugetar general poate să nu fie posibil din cauza sistemelor bugetar şi contabil slabe şi necesităţii donatorilor de a solicita atribuirea, donatorii ar putea cumula resursele prin coşul de finanţare pentru a susţine un singur program naţional. Atunci când donatorii solicită atribuire mai clară, sau atunci când diferite sub-sectoare se află la diferite etape de disponibilitate, finanţarea prin cumulare sau coş pentru sub-sectoare concrete poate fi o abordare preferată. Cumularea resurselor donatorilor poate culege mai multe beneficii. Aceasta poate: - Permite debitorilor să instituie un singur sistem de achiziţii, management financiar şi achitări
(disbursări) pentru a reduce costurile de tranzacţie ale sistemelor paralele; - Dezvolta sistemul fiduciar propriu al guvernului de consolidare a proprietăţii, capacităţii
interne şi sustenabilităţii programului; - Încuraja armonizarea sistemelor fiduciare ale debitorului şi donatorului; - Îmbunătăţi eficienţa prin evitarea dublării inutile a acţiunilor; - Evita posibilitatea pentru diferite reguli ale proiectului de a se discredita reciproc.
60
Împrumuturile pe termen mediu/lung trebuie să fie de asemenea disponibile din partea agenţiilor de dezvoltare internaţională (IFI). Condiţiile acestora sunt de obicei mai favorabile decât cele stipulate în oferta din partea surselor comerciale şi debitorii trebuie să fie sensibili pentru a vedea ce pot oferi IFI înainte de a lansa discuţiile cu băncile comerciale. Donatorii joacă de asemenea un rol important în acordarea stimulentelor corecte prin coordonarea cu donatorii, angajamentul politic şi dezvoltarea credibilităţii. Contribuţiile estimative ale donatorilor constituie aproximativ 307 milioane EUR (echivalentul a 4911 milioane MDL) pe parcursul implementării Strategiei, care reprezintă aproximativ 44% din investiţiile totale prognozate în sectorul AAC. Chiar şi donatorii pot finanţa mai mult; capacitatea de absorbţie poate fi un factor de limitare. Tabelul 5 Suportul financiar extern prognozat pentru sectorul AAC în perioada 2013-2017
2013-2017 2018-2022 2022-2027 TOTAL
Investiţiile estimate, în milioane MDL
1503,5 1680,0 1727,6 4911,1
Suma echivalentă în milioane EUR
97,0 105,0 104,7 306,7
Capacitatea de absorbţie a unor agenţii sectoriale şi a sectorului privat în utilizarea investiţiilor în sector este slabă din cauza constrângerilor umane, de achiziţie şi altor constrângeri de logistică. Presupunem că capacitatea de absorbţie a investiţiilor va fi îmbunătăţită cu 2-3% în fiecare an. Problemele de absorbţie în raport cu fondurile structurale ale UE şi altor donatori pot fi rezumate în jurul a trei definiţii concrete ale capacităţii de absorbţie: 1. Capacitatea de absorbţie macroeconomică, care poate fi definită şi măsurată din punct de vedere al nivelelor PIB faţă de fondurile structurale alocate. Aici, ar fi necesar să examinăm rezultatul total al negocierilor expuse în trei capitole numite „capitolele privind negocierile financiare” în decembrie 2002 la Copenhaga (a se vedea Copenhaga, 2002). La Summit-ul European de la Berlin, limita de sus pentru Fondurile Structurale şi de Coeziune a fost în general stabilită la 4% din PIB-ul statului membru respectiv. 2. Capacitatea de absorbţie administrativă, care poate fi definită drept abilitate şi deprinderi ale autorităţilor centrale, regionale şi locale de a pregăti la timp planuri, programe şi proiecte acceptabile pentru a decide asupra programelor şi proiectelor, stabili coordonarea între partenerii principali, face faţă volumului vast de lucru administrativ şi de raportare solicitat de către donatori, precum şi a finanţa şi superviza implementarea în mod corespunzător, evitând fraudele pe cât este posibil. 3. Capacitatea de absorbţie financiară, care înseamnă abilitatea de a co-finanţa programele şi proiectele susţinute de UE şi alţi donatori, de a planifica şi garanta aceste contribuţii naţionale în bugetele multianuale şi de a colecta aceste contribuţii de la mai mulţi parteneri (publici şi privaţi) interesaţi într-un proiect sau program.
8.11 Mobilizarea resurselor financiare
Guvernul trebuie să asigure diverse mecanisme de suport financiar. Trebuie să fie disponibile granturi pentru efectuarea studiilor de fezabilitate, instruire - pentru liderii asociaţiilor utilizatorilor de apă şi pentru abilitarea fermierilor săraci de a procura licenţe de folosinţă a apei.
61
Guvernul trebuie să abordeze o serie de chestiuni sistemice în ce priveşte modul în care să sporească eliberarea mijloacelor alocate pentru sectorul apelor. Chestiunile sistemice sunt în mare parte în afara ariei de control a sectorului apelor. Acestea vizează preponderent (i) îmbunătăţirea procedurilor bugetare; (ii) necesitatea de a armoniza procedurile de programare, achiziţie, disbursare şi monitorizare a investiţiilor şi (iii) îmbunătăţirea de către donatori a previzibilităţii şi siguranţei finanţării lor pentru sector. Trebuie să fie întreprinse unele măsuri în acest domeniu, şi anume:
- Îmbunătăţirea utilizării Cadrului Bugetar pe Termen Mediu drept punct de referinţă pentru planificarea şi bugetarea pe termen lung. Până acum, devierile anuale de la CBTM indică faptul că, in calitate de instrument, această abordare de planificare şi bugetare multianuală necesită să fie îmbunătăţită. Aceasta va necesita dezvoltarea capacităţilor în ministere şi autorităţi publice locale pentru a asigura o planificare mai strategică.
- Îmbunătăţirea legăturii dintre planificarea în raioane şi planificarea bugetară la nivelul guvernului central. Raioanele au un proces de planificare în aplicare, bazat pe date iniţiale de la guvernul central care tind să varieze semnificativ de datele finale aprobate de Parlament. Această detaşare face bugetul un instrument destul de ineficient pentru raioane, deoarece bugetul în baza căruia acestea şi-au făcut planurile lor poate varia drastic de bugetul acordat în realitate. Asigurarea prezentării datelor actualizate şi consistente raioanelor este primordială pentru planificarea şi implementarea mai bună a investiţiilor.
- Direcţionarea mai bună a alocaţiilor bugetare către autorităţile publice locale. Formulele pentru determinarea granturilor recurente în bloc şi granturilor de dezvoltare nu sunt aplicate consistent în propunerile de alocaţii bugetare ale acestora pentru sectorul apelor. Ca rezultat, eficienţa în direcţionarea mijloacelor pentru aprovizionarea cu apă către regiunile cu cele mai mari lacune în asigurarea accesului la aprovizionarea cu apă nu este optimală, iar transparenţa în alocarea mijloacelor este în pericol.
- Procesul bugetar trebuie să fie încheiat înainte de începutul noului an fiscal. Practica actuală a discuţiilor în Parlament care se extind în anul nou fiscal are efecte adverse majore, deoarece tergiversează eliberarea mijloacelor până la trei luni, reducând perioada reală de executare a bugetului la mai puţin de un an. În particular pentru autorităţile locale ale căror bugete pentru sectorul apelor tind să fie relativ mici, iar disbursările fiind deseori întârziate, aceasta le oferă stimulente pentru a întreprinde doar investiţii mici în bază ad-hoc.
- Alocaţiile bugetare ar trebui să fie publicate imediat după finalizarea procesului bugetar de către Parlament pentru a asigura ca informaţia de la guvernul central cu privire la transferurile de mijloace să fie prezentată autorităţilor locale şi altor agenţii din sectorul apelor în mod oportun şi sigur.
- Guvernul şi donatorii ar trebui de asemenea să convină asupra armonizării procedurilor de achiziţie, disbursare şi monitorizare pentru a reduce numărul sistemelor paralele în aplicare, care constrâng capacitatea deja insuficientă atât la nivel central, cât şi la nivel local. Trecerea recentă la o abordare programatică în finanţare trebuie să fie însoţită de măsuri pentru a asigura ca SWAp să poată genera economii de scară.
Donatorii vor îmbunătăţi previzibilitatea şi siguranţa finanţării lor către sector.
8.12 Mecanisme de plată
Procedurile de disbursare a mijloacelor Guvernului ar trebui să fie îmbunătăţite, în special către autorităţile publice locale, care ar putea beneficia semnificativ în urma acordării mijloacelor în bază mai sigură. Deoarece sectorul depinde foarte mult de mijloacele donatorilor, este important ca donatorii să îmbunătăţească procedurile lor de disbursare în mod corespunzător pentru a asigura ca agenţiile de apă să poată planifica şi efectua investiţiile mai bine.
62
63
9. Sistemul de Management al Informaţiilor (MIS)
Implementarea Strategiei AAC şi Planului detaliat vor fi susţinute de Sistemul de Management al Informaţiilor.
9.1 MIS versus Sistemul Suport de Operare
MIS oferă informaţii sub formă de rapoarte şi prezentări pentru managerii şi factorii de decizie ai MMe; MIS şi OSS sunt sisteme folosite preponderent pentru utilizarea internă şi externă zilnică, care preponderent colectează şi procesează datele brute. MIS menţine date agregate şi informaţii (date procesate) din diferite surse cu privire la zonele urbane, teritoriu, distanţele branşamentelor etc. şi informaţii despre infrastructură, întreprinderi, tarife, etc. MIS se poate dezvolta către un Sistem de Suport Decizional (DSS) care constituie baza de luare a deciziei în analiza „şi ce se întâmplă dacă” şi/sau într-un Sistem Informaţional Executiv (EIS) care oferă informaţii vitale cu privire la anumiţi indicatori cheie de performanţă (KPIs). MIS poate avea un modul GIS propriu sau poate alimenta cu informaţii sistemul GIS naţional în coordonare cu iniţiativa E-Guvernare şi cu alte sisteme GIS guvernamentale, cum ar fi GIS Cadastru.
9.2 Autoritatea competentă pentru administrarea datelor
Deşi iniţiativa E-Guvernare oferă externalizarea stocării datelor, arhivarea şi managementul din punct de vedere tehnic, fiecare minister, deci şi Ministerul Mediului, va fi responsabil pentru Conţinutul Bazei de Date/MIS al sectorului propriu, în acest caz al apelor, MMe având competenţe proprii în acest domeniu. Această procedură de colectare, validare, procesare şi schimb al datelor trebuie să fie instituţionalizată.
9.3 Indicatori de performanţă şi ţinte
Performaţa Sistemului de Management al Informaţiilor se monitorizează prin verificarea punerii în aplicare a următoarelor proceduri: (i) Funcţiile/Titlurile din cadrul MMe responsabile pentru colectarea, verificarea şi procesarea datelor sunt documentate şi în exerciţiu; (ii) Rapoartele necesare pentru MMe şi instituţiile partenere ale acestuia sunt definite şi aprobate de MMe; acest principiu trebuie să conţină descrierea Formatului, Conţinutului şi Oportunităţii; (iii) MIS este elaborat şi găzduit de iniţiativa E-Guvernare cu o disponibilitate de minimum 95% din timp; (iv) Administratorul MIS este desemnat şi instruit; (v) Manualele utilizatorului, administratorului şi producătorului sunt elaborate, (vi) Funcţia feedback este în aplicare şi analizată periodic (săptămânal sau lunar) de către Administratorul MIS pentru a introduce caracteristici, rapoarte, şi formate noi pentru schimbul de date; (vii) Raportul privind utilizarea sistemului de către specialiştii responsabili pentru introducerea şi schimbul de date este disponibil pentru analiza managementului intern.
64
9.4 Compatibilitatea cu iniţiativa E-Guvernare din Moldova
MIS în domeniul apei este elaborat în conformitate cu iniţiativa E-Guvernare. În afară de economisirea costurilor echipamentului, reţelei şi programelor software, există un avantaj cheie în folosirea sistemului E-Gov PaaS/SaaS – platforma unică pentru utilizarea în comun şi schimbul de date cu şi între alte instituţii guvernamentale din domeniul apei. MIS din domeniul apei poate fi la rândul său util pentru iniţiativa E-Guvernare contribuind cu informaţii MIS suplimentare la sistemul GIS naţional, dacă o astfel de decizie strategică este aprobată la nivel guvernamental.
9.5 Compatibilitatea cu bazele de date şi raportarea din UE
Structura bazei de date propusă este compatibilă cu conceptul „Sistemul de Informaţii privind Apa din Europa” (WISE), care conţine informaţii relevante despre resursele de apă şi managementul acestora la nivel European (WFD Circa library). Principiul WISE este de a crea o bază de date multifuncţională pentru mai mulţi utilizatori pentru a permite procesele de analiză şi aprobare a deciziilor. Din punct de vedere tehnic, WISE poate fi accesată prin Internet, cu un „portal de acces” pentru public prin „EEA-Reportnet”. Reportnet este ca un raft de librărie unde se află dosarele arhivate. „Reportnet” este deja în funcţiune ca punct de intrare pentru „EIONET Apa” şi pentru Rapoartele privind Starea Mediului (SoE), şi Directiva Cadru a Apei, Directiva cu privire la Apa Uzată Urbană şi Directivele cu privire la apa potabilă, nitraţi şi apa pentru îmbăiere. Stabilirea sistemului WISE este în conformitate cu cerinţele Directivei INSPIRE şi cu Iniţiativa SEIS (Sistem de Informaţii privind Mediul, utilizat în comun).
9.6 Asigurarea calităţii datelor şi informaţiilor
Sistemul de management al informaţiilor propus pentru MMe include un sistem de control a calităţii datelor, deoarece orice IT/MIS devine inutil dacă se bazează pe date învechite, imprecise sau ne-valide. Este o practică general acceptată de că informaţia are trei dimensiuni: (i) Timp: oportunitatea, actualitatea, frecvenţa şi valabilitate în timp; (ii) Conţinut: corectitudinea, relevanţa, integritatea, concizia, scopul, performanţa; (iii) Formă: claritatea, detaliile, ordinea, prezentarea, mediile.
65
10. Monitorizarea şi Evaluarea
Monitorizarea implementării Strategiei AAC trebuie să constituie o sarcină permanentă pe toată perioada punerii în aplicare a documentului. Aceasta include atât colectarea şi procesarea datelor de monitorizare, urmărirea omiterilor sau tergiversărilor şi cauzelor acestora, precum şi propunerea acţiunilor corective (HG Nr. 33/2007).
10.1 Dezvoltarea indicatorilor şi ţintelor AAC
Activitatea de monitorizare se bazează pe mecanismul de verificare a implementării documentelor de politică, atât din punct de vedere cantitativ (în baza datelor statistice), cât şi calitativ (în baza analizei impactului), pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor stabilite în politici. Unele mecanisme de monitorizare a implementării Strategiei includ evaluarea calităţii datelor, evaluarea costurilor, cercetare, inspectare, audit, control, interviuri, etc. În funcţie de gradul realizării obiectivelor, măsurile sunt ajustate şi completate, iar obiectivele pe termen scurt şi pe termen lung sunt revizuite; acţiunile şi responsabilităţile sunt stabilite în conformitate cu domeniile specifice de competenţă; ONG-urile pot fi incluse, în special pentru activităţile de conştientizare şi informare a publicului. Termenele limită se stabilesc conform capacităţii de finanţare şi implementare. Indicatorii de monitorizare trebuie să fie măsurabili şi reali, unele sugestii fiind enumerate mai jos. Evaluarea finală are drept scop asigurarea unei analize cuprinzătoare care să conducă la concluzii pe marginea realizărilor şi la recomandări privind acţiunile viitoare în sectorul AAC.
10.2 Urmărirea cerinţelor privind infrastructura ACC şi tendinţele privind aprovizionarea cu apă
Implementarea Strategiei AAC şi Planului detaliat sunt susţinute de Sistemul de Management al Informaţiei în domeniu Apei. MIS asigură urmărirea tendinţelor în cererea şi oferta infrastructurii AAC prin menţinerea datelor brute, a datelor şi informaţiilor agregate (datelor procesate) din diferite surse privind zonele urbane, teritoriul, distanţele branşamentelor, etc., precum şi informaţiilor despre infrastructură, proiectele actuale, operaţiuni/indicatori de performanţa, tarife, etc. MIS poate avea un modul GIS propriu sau poate alimenta cu informaţii sistemul GIS naţional în coordonare cu iniţiativa E-Guvernare şi cu alte sisteme GIS guvernamentale, precum este GIS Cadastru.
10.3 Cerinţe de raportare
Rezultatele monitorizării sunt prezentate în Rapoartele care ilustrează realizarea obiectivelor concrete, costul/cheltuielile implicate, îndeplinirea indicatorilor de performanţă specifici pentru fiecare activitate şi elaborarea propunerilor pentru îmbunătăţirea şi/sau corectarea politicilor publice. Raportul de Monitorizare se bazează pe informaţiile prezentate de instituţiile responsabile, cu o frecvenţă aprobată prin hotărâre de guvern. Raportul trebuie să identifice cel puţin următoarele chestiuni: (i) Aranjamentele instituţionale necesare pentru implementarea Strategiei; (ii) Schimbările în grupurile ţintă pe parcursul şi la finele procesului de implementare; (iii) Impactul economic, legal şi ecologic al implementării; (iv) Costurile implementării; (v) Gradul de conformare cu cerinţele planului de implementare în ce priveşte responsabilităţile, costurile, acţiunile şi termenele limită; (vi) Motivele ne-executării sau implementării parţiale a oricărei acţiuni
66
de către instituţia responsabilă, (vii) Concluziile şi propunerile referitoare la etapele de implementare.
Se recomandă ca orice formă de raportare şi bazele de date asociate în proces de construcţie să fie proiectate (şi treptat completate cu date) astfel, încât să ajungă compatibile cu sistemul UE. Structura bazei de date viitoare trebuie să fie compatibilă cu conceptul „Sistemul de Informaţii privind Apa din Europa” (WISE), care conţine informaţii relevante despre resursele de apă şi managementul acestora la nivel European (DCA Circa library). Stabilirea sistemului WISE este în conformitate cu cerinţele Directivei INSPIRE, şi cu Iniţiativa SEIS (Sistem de Informaţii privind Mediul, utilizat în comun).
10.4 Mecanisme de monitorizare
Conform HG Nr. 33/ 2007, principalul instrument pentru activitatea de monitorizare îl constituie „Raportul de monitorizare”, emis cu o frecvenţă care se conformează cu ţintele intermediare şi finale, şi are următoarea structură: (i) Reforma instituţională potrivită pentru implementarea politicii; (ii) Schimbarea în grupurile ţintă cuprinse de politică, (iii) Impactul economic, juridic, social, de mediu; (iv) Costurile implementării; (v) Gradul de conformare a instituţiilor responsabile pentru implementare cu termenele limită, costurile, planul activităţilor; (vi) Motivele ne-executării sau executării parţiale a programului. În general, dezvoltarea infrastructurii pentru realizarea ţintelor ce ţin de accesul la apă sigură şi disponibilitatea sanitaţiei sustenabile necesită un mecanism de monitorizare. Dacă pe parcursul reformei sectorului AAC se va decide că statul/autorităţile locale trebuie să transfere responsabilitatea pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare, în particular pentru exploatare şi întreţinere către Companiile Regionale, o unitate/agenţie independentă ar putea prelua monitorizarea şi managementul financiar al proiectului AAC. Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare robust, este nevoie de un mecanism instituţional robust şi de coordonare dintre autorităţile naţionale şi agenţiile de apă sectoriale. O funcţie importantă a guvernului central este ca, pe parcursul descentralizării implementării către cel mai jos nivel posibil, să se asigure că ceea ce se întâmplă la nivelul de jos să corespundă standardului necesar. Monitorizarea performanţei are drept scop asigurarea menţinerii standardelor şi realizarea şi menţinerea acoperirii cu servicii elementare adecvate pentru a atinge obiectivele de echitate ale Guvernului. Performanţa financiară a instituţiilor va fi evaluată periodic, inclusiv eficacitatea şi eficienţa cu care sunt folosite subvenţiile. Obiectivul monitorizării şi auditului performanţei nu este un obiectiv punitiv, ci unul de susţinere. Obiectivul este de a asigura realizarea scopurilor, fapt care reuşeşte cel mai bine prin susţinere şi cooperare, decât prin constrângere. În cazurile în care motivul ne-realizării sau ne-conformării este lipsa capacităţii manageriale sau administrative, Departamentul va încerca să acorde asistenţă pentru a dezvolta această capacitate.
MIS este un instrument de suport pentru mecanismul de monitorizare, deoarece este capabil să urmărească tendinţele cererii şi ofertei infrastructurii AAC, abilitând procesul decizional. Guvernul central are responsabilitatea de a asigura ca serviciile elementare să fie prestate şi joacă un rol de monitorizare a performanţei. Alte organizaţii de nivele diferite vor fi responsabile pentru implementare şi exploatare. În afară de MIS şi computerizare, ar putea fi planificate portaluri web interactive şi dezvoltate baze de date pentru complimentarea mecanismului de monitorizare. Multe proiecte AAC implementate în întreaga lume au stabilit că abordările participative bazate pe comunitate, care au implicat instrumente robuste informaţionale, de cercetare şi monitorizare analitică au
67
demonstrat importanţa eforturilor de susţinere a proiectului şi utilizării lor pe scară mai largă. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţie utilă şi accesibilă pentru toţi factorii interesaţi.
68
69
11. Planul de Acţiuni pentru implementarea Strategiei AAC
Planul de Acţiuni pentru implementarea Strategiei AAC revizuite acoperă o perioadă de 3 ani. Se recomandă actualizarea planului respectând următorul mecanism pentru monitorizarea progresului (Anexa 11).
11.1 Măsurile necesare imediat
Măsurile imediate necesare din la Planul de Acţiuni pe 3 ani sunt: Completarea cadrului juridic: (i) Aproximarea legislaţiei naţionale în sectorul AAC cu Directivele
UE; (ii) Aprobarea Legii privind serviciile publice de aprovizionare cu apă şi canalizare; (iii) Elaborarea legislaţiei secundare necesare pentru implementarea Legii apelor; (iv) Elaborarea procedurii pentru instituirea Agenţiei de reglementare a sectorului AAC; (v) Revizuirea Strategiei AAC actuale.
Dezvoltarea capacităţii instituţionale: (i) Întărirea capacităţii administrative a MMe, şi în
particular a DMA; (ii) Întărirea capacităţii administrative a Agenţiilor de Dezvoltare Regională în planificarea managementului AAC regional; (iii) Crearea Unităţii de Implementare a Proiectelor pentru managementul sectorului AAC; (iv) Crearea a 6 Asociaţii de Dezvoltare Regională; (v) Instruiri.
Crearea instrumentelor financiare corespunzătoare: (i) Elaborarea procedurii pentru politica
de stabilire a tarifelor; (ii) Elaborarea planurilor de investiţii pentru regiunile Sud, Nord şi Centru.
Infrastructura AAC: (i) Implementarea proiectelor în derulare; (ii) Programarea şi planificarea
infrastructurii noi (Elaborarea unui Plan General de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare (PG AAC/ GWSSP) care să cuprindă întreg raionul/regiunea; Elaborarea cererii de finanţare; elaborarea documentelor de licitaţie.
Serviciile AAC: (i) Elaborarea criteriilor de performanţă a serviciilor AAC; (ii) Elaborarea
planurilor de siguranţă a apei. Sistemul de Management al Informaţiilor (MIS): (i) Elaborarea şi implementarea. Comunicarea: (i) Elaborarea Strategiei de comunicare dintre toţi factorii implicaţi în
managementul sectorului AAC.
11.2 Planul de implementare
În conformitate cu HG 33/2007, planul de implementare include două etape: elaborarea structurii conceptuale şi stabilirea sarcinilor care urmează să fie îndeplinite. Un plan trebuie să includă: obiectivele, activităţile practice pentru realizarea obiectivelor, termenele limită pentru desfăşurarea activităţilor, costurile asociate cu implementarea acţiunilor, persoanele responsabile, indicatorii de progres şi procedurile de evaluare şi raportare.
70
11.3 Planul iniţial de investiţii (2012-2017)
Lista localităţilor propuse pentru efectuarea investiţiilor în perioada 2012-2017 este prezentată în Anexa 9
11.4 Fezabilitatea administrativă
Deşi este dificil de apreciat fezabilitatea administrativă în mod obiectiv, cuantificabil, aceasta trebuie să fie parte integrală a propunerii de politică. Pentru a fi implementată, Strategia AAC trebuie să fie acceptabilă la nivel politic, ceea ce presupune un mediu favorabil de susţinere politică, actori cheie motivaţi, valori împărtăşite şi resurse pentru a face ca aceasta să devină realitate.
71
Anexe
Anexa 1: Cadrul de reglementare actual în sectorul AAC din Moldova (Capitolul 3.1) Anexa 2: Convenţii internaţionale şi legislaţia naţională din Moldova (Capitolul 3.2) Anexa 3: Structurile guvernamentale centrale, regionale şi locale (Capitolul 4.1) Anexa 4: Trecerea în revistă a resurselor de apă din Moldova (Capitolul 5) Anexa 5: Instituţiile de cercetare din Moldova (Capitolul 5.6) Anexa 6: Infrastructura AAC din Moldova (Capitolul 6.2) Anexa 7: Investiţiile în ACC în curs de implementare (Capitolul 6.2) Anexa 8: Ghidul pentru politica de investiţii în infrastructura AAC a versiunii revizuite a Strategiei AAC (Capitolul 6.6) Anexa 9: Proiectele AAC şi comunităţile în care acestea se vor implementa în perioada 2012-2017 (Capitolul 6.6) Anexa 10: Cuprinsul manualului de bune practici al operatorilor de apă şi canalizare (WOCs) (Capitolul 7.6) Anexa 11: Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei AAC (Capitolul 11)
