Capitol ul I NO IUNI TEORETICE PRI VI ND STOCURI LE Ț 1.1. Stocur ile i pro duc ia în cur s de execu ie – defini re i struct ură ș ț ț ș În activ itatea cur ent ă a age n ilo r economici apa r pro ble me oper ati ve de produ c ie, de ț ț planificare sau proiectare, care se cer rezolvate in a a fel încât ele sa corespunda unui anumit ș scop, de exemplu: un program de produc ie realizat cu benefi cii cat mai mari, cu chelt uieli cat ț mai mici sau intr-un timp cat mai scurt etc. Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficien i tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri ț spec ifice etc. , se pot formu la probleme care sa tina seama de scopu l agen ilor econ omici atun ci ț când porne te procesul tehnologic. ș Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice si cu cheltuieli mi nime a stocu rilo r de materii pri me si ma teri ale in procesul de pro duc ie, sau a ț stocurilor de produse finite si bunuri de larg consum in activitatea de desfacere a mărfurilor. Stocurile reprez intă cantită i de resur se materiale sau prod use (finite sau într-un stadiu ț oarec are de fa brica ie) acu mula te în depozite le de apro vizio nare al e unită ilor eco nomi ce într- ț ț un anumit volum i o anumita structura, pe o pe rioada de timp determin ată, în vederea une i ș utilizări ulterioare. În cadrul stocurilor se cuprind: • mărfurile, reprezintă bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele preda te spre vânzare magazinelor proprii; • materiile prime, reprezintă bunurile care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată; • materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibi-li, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), reprezintă bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
Transcript
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
• materialele de natura obiectelor de inventar, reprezintă activele necesare desfăşurări
activităţii care nu au îndeplinit cele două condiţii impuse de lege pentru a fi considerate
mijloace fixe;
produsele, formate din:
• semifabricate, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat
într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei
secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
• produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;• rebuturile, sunt produsele care la finalul ciclului de fabricaţie nu corespund standardelor
de calitate şi pot fi reprezentate de materialele recuperabile şi de deşeuri.
• animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei,
purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la
îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie
- lână, lapte şi blană;
•
ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii
în condiţiile prevăzute în contracte;
• producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs
de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de
execuţie sau neterminate.
• bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se
înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
În conformitate cu Legea contabilităţii este obligatoriu să se asigure:
• recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la
locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în
consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În
contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
2
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
• în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în
mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
• bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
• bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare îngestiune;
• în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca
ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
• bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în
conturi în afara bilanţului;
• bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea dingestiune potrivit legii;
• bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se
înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate,
potrivit contractelor încheiate.
1.2. Obiectivele şi factorii organizării contabilităţii stocurilor
Obiectivele contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie sunt, în principal
legate de realizarea funcţiilor comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilităţii în acest domeniu sunt:
A. Urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea
evidenţei pe grupe şi feluri de stocuri, precum şi a cheltuielilor de transport-
aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor,se asigura informaţii utile cu privire la stadiul aprovizionării.
B. Asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi urmărirea
permanentă a mişcării lor. Se asigură prin organizarea contabilităţii mijloacelor
circulante materiale pe gestiuni, şi în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ şi
valoric, înregistrarea exactă şi la timp a cuantumului mişcărilor şi a diferenţelor
constatate la inventariere, sesizarea existenţei stocurilor fără utilitate sau cu mişcare
lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării lor.C. Urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea
mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea
3
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
lor din depozit, evidenţa economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum şi a
materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secţiile de fabricaţie.
D. Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare faţă de valoarea
materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilităţii astfel încât acestea să poată
furniza informaţii cu privire la nivelul şi structura cheltuielilor de transportaprovizionare.
E. Înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de
stocuri destinate a fi livrate terţilor.
F. Evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrării la preţuri
competitive.
G. Evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi
rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.H. Promovarea principiului prudenţei şi principiului continuităţii activităţii la evaluarea şi
înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
Realizarea acestor obiective este condiţionată de studierea şi luarea în considerare a
factorilor specifici care influenţează organizarea contabilităţii activelor circulante materiale
printre care:
A. mărimea întreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate
sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului
intermitent.
B. structura organizatorică şi funcţională a gestiunilor de stocuri, determină circuitul
documentelor primare şi evidenţa analitică pe gestiuni. Modul de organizare a
activităţii de aprovizionare şi livrare, depozitare şi mişcare a stocurilor de materiale
constituie premise de bază a contabilităţii, întrucât operaţiile specifice lor generează o
mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire şi completare
depinde gradul de exactitate a informaţiilor furnizate.
C. caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcţie de care
se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii şi conturile sintetice
corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor şi pe această bază se
organizează evidenta operativă şi contabilitatea analitică.
D. decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea şi livrarea stocurilor.
E. sursele de provenienţă a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori, din
producţie proprie, din prelucrare la terţi ) influenţează, în principal, conturile sintetice
utilizate şi preţurile de evaluare.
4
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
F. modul de evaluare a activelor circulante materiale influenţează, în special, modul de
înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar şi alegerea metodelor de
determinare a preţurilor de ieşire la stocurile intersarjabile.
G. sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenţează organizarea
contabilităţii stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative şi valorice a intrărilor,ieşirilor şi stocurilor, precum şi a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în
funcţie de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.
De asemenea la organizarea contabilităţii activelor circulante materiale trebuie
consideraţi şi alţi factori, ca: documentele însoţitoare la intrarea stocurilor; amplasarea
depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce aparţin terţilor; fazele procesului
de aprovizionare, precum şi mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi calcul.
1.3. Evaluarea stocurilor
În contabilitate, stocurile sunt reflectate astfel:
• valoric , în contabilitatea sintetică;
• cantitativ şi valoric , cu unele excepţii, în contabilitatea analitică
• cantitativ , în evidenţa operativă de la locurile de depozitare.
Preţurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate se numesc preţuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcţie de opţiunea unităţilor patrimoniale şi de
natura stocurilor şi pot fi înregistrare în contabilitate, astfel:
a) Costul de achiziţie folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este format din preţul de
facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-
aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea preţ devine
cost istoric şi va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul de
achiziţie, devenit preţ de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleaşi sortimente,
diferă de la o perioadă la altă în funcţie de mărimea preţurilor de livrare practicate de
furnizori sau de cheltuielilor de transport aprovizionare, se ridică problema preţurilor
unitare care trebuie practicate la ieşirea stocurilor în cauză de la locurile de depozitare. În
acest scop, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1995, la art. 67 stabileşte
posibilitatea alegerii de către agenţii economici a uneia din următoarele metode:
• Cost mediu ponderat;
• Prima intrare-prima ieşire;
• Ultima intrare-prima ieşire.
5
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
2.1. Rolul i importan a produselor finite i a produc iei în curs de execuș ț ș ț ție
Produsele finite sunt produse care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie
si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatilor patrimoniale, putand fi
depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor.
Ca rezultate concrete ale activitatii de productie industriala, produsele finite imbraca o
gama variata de forme in functie de particularitatile fiecarei ramuri industriale si de activitatea
fiecarui agent economic.
Produsele finite incorporeaza o gama diversa de valori materiale, livrari, servicii care
sunt surprinse de contabilitate sub forma de cheltuieli. Prin desfacera produselor finite se
realizeaza incheierea ciclului economic (aprovizionarea, productie desfacere) si recuperarea
resurselor financiare utilizate, asigurandu-se si obtinerea unui profit.
În activitatea economico-sociala produsele finite indeplinesc un rol multiplu atat sub aspect
economic cat si social.
Rolul economic este dat de realizare scopului productiei industriale – bunuri materiale;
iar rolul social este dat de satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei.
De asemenea produsele finite pot asigura rezolvarea procesului de aprovizionare pentru alti
agenti economici care le vor utiliza ca materii prime, materiale in alte procese de productie.
Evidenta productiei finite ca rezultate ale procesului de productie industriala permite
cunoasterea aspectului cantitativ si valoric, al activitatii, precum si locurile de productie in care
acestea s-au realizat.
Rezultatele obtinute din vanzarea produselor finite fac obiectul contabil venituri, iar
consumurile efectuate pentru obtinerea acestor produse sunt reflectate in contabilitatea
cheltuielilor.
Procesul complex de consum de materii prime, materiale, forta de munca, lucrari,
servicii, etc. si a realizare, respectiv livrare si incasare a contravalorii acestor produse, se
regaseste in contabilitatea produselor finite.
Productia in curs de executie este aceea care nu a trecut prin toate fazele de productie,
este un rol foarte important intr-o intreprindere deoarece sunt viitoare produse finite. Pe parcursul ciclului economic reprezentat de produsele, lucrarile si serviciile in curs de executie se
8
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
consuma diverse materii prime si energie fizica necesara parcurgerii acestei etape, in care daca
nu sunt respectate intocmai procesele de productie produsele finite (sau semifabricate) nu vor
avea capacitatea de a indeplini necesitatile existente.
2.2. Sarcinile contabilită ii porduselor finite i produc iei în curs de execu ieț ș ț ț
Contabilitatea are sarcina ca, pe baza cercetarilor proprii si studiilor de specialitate sa-si
defineasca cu exactitate obiectul ei de studiu si sfera de cuprindere la nivel micro si
macroeconomic, in conformitate cu cerintele si conditiile obiective.
Legat de sfera de cuprindere si obiectivele ei, contabilitatea are sarcina sa precizeze rolul
si locul pe care il ocupa, in cadrul evidentei economice, ca parte competenta a sistemului unitar de evidenta al economiei nationale si ca sursa principala de informatii conducerii unitatilor
gestionare.
O sarcina importanta ce revine contabilitatii aplicate, organizata in fiecare unitate
gestionara consta in furnizarea de informatii necesare intocmirii planului intreprinderii.
O alta sarcina a contabilitati o reprezinta asigurarea datelor necesare calcularii
indicatorilor economico-financiari efectiv realizati si intocmirii unor situatii de sinteza la
sfarsitul perioadei de gestiune.
Contabilitatea ca instrument principal de cunoastere a gestiunii si control al
patrimoniului si al rezultatelor obtinute trebuie sa asigure:
a) inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu
privire la situatia patrimoniala si rezultatele obtinute atat pentru necesitatile proprii ale
persoanelor cat si in relatiile acestora cu asociatii sau actionarii, clientii, furnizorii, bancile, alte
persoane fizice si juridice.
b) controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare utilizate precum
si exactitatea datelor contabile furnizate.
c) furnizarea informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national, executiei bugetului statului
public national, precum si intocmirii balantelor financiare si a bilantului pe ansamblul economiei
nationale.
Conform articolului 5 din lege, contabilitatea se conduce in partida dubla si trebuie sa
asigure:
a) inregistrarea cronologica si sistematica a tuturor operatiunilor patrimoniale simultan si egal in
debitul si creditul conturilor corespondente;
b) stabilirea totalului sumelor si a soldului final al fiecarui cont;
9
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
c) intocmirea “Balantei de verificare” cu totalul egal al rulajelor si soldurilor;
d) prezentarea situatiei patrimoniale si a rezultatelor obtinute prin bilant, precum si a veniturilor,
cheltuielilor si profitului sau a pierderilor prin contul “Profit si pierdere”.
În acest cont, contabilitatea produselor finite are ca sarcini consemnarea cronologica si
sistemarica a tuturor operatiilor economice privind obtinerea, pastrarea, livrarea si incasareacontravalorii produselor finite.
Una din sarcinile importante ale acestui segment al contabilitatii se refera la evaluarea
corecta a produselor finite in vederea inregistrarii.
Produsele finite sunt evaluate la urmatoarele costuri:
1) costul programat (planificat) care reprezinta costul la care sunt inregistrate produsele finite in
momentul obtinerii lor in cursul livrarii.
2) costul real (efectiv) – este costul produselor finite stabilit la sfarsitul lunii.Comparandu-se costul programat cu costul real pot rezulta trei situatii:
a) cost planificat = cost efectiv
In acest caz activitatea economica a agentului economic se apreciaza pozitiv.
b) cost planificat < cost efectiv
Se apreciaza activitatea agentului economic, negativ deoarece cheltuielile reale sunt peste cele
planificate. Aceasta este o diferenta de pret la produsele finite nefavorabila si conduce agentul
economic la o situatie falimentara.
c) cost planificat > cost efectiv
Evaluarea productiei finite stocata sau obtinuta care prin rationamente contabile, se
considera cel putin la finele exercitiului lunar “Venit” (chiar daca este in fapt un “venit
potential”) nu este o chestiune simpla in economia de piata (mai ales in perioada de hiperinflatie
dar si de delegatie). De aceea, cea mai nimerita pare a fi practicarea pretului negociat cu
partenerii sau – daca aceasta nu este inca ferm- pretul pietei estimate la acea data, eventuale
diferenta constatate cand produsele se vand ferm si devin “venituri exigibile” reglementandu-se
prin contul corespunzator de diferente.
Deoarece productia se obtine zi de zi, tot zi de zi se preda la depozitele agentului
economic, intre timp se poate vinde si incasa inainte chiar de a se putea calcula “costul efectiv
de productie”, despre care primele elemente sunt date de contabilitatea analitica a exploatarii
abia la 2-3 saptamanii dupa expirarea lunii precedente. Si tot atunci tot conform normelor
Ministrului de Finante in proiect se apeleaza la un “pret de inregistrare”, prestabilit dupa diverse
criterii, care sa contina o anumita argumentatie stiintifica si manageriala. Pentru produsele finite
astfel de etaluane pot fi:
10
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
- costul standard – cost etalon predeterminat pe baza de norme, normative, preturi medii, etc. in
luare in consideratie a subactivitatii.
- costul normat autecabeulat pe aceeasi baze, dar fara estimarea elementelor de subactivitate.
- costul mediu ponderat realizat efectiv in ultimele 2-3 luni ale perioadei precedente.
- pretul de vanzare negociat pe baza de contracte, comenzi etc.- pretul pietei, pretul prezumativ la vanzare – cel mai usor de stabilit si uneori foarte interesant
sub aspect managerial.
Iata, deci ca “preturi de inregistrare” pot fi multe in functie si de performantele agentului
dar cele mai elementare cerinte de corecta reflexie contabila ca, indiferent care ar fi el, sa fie
folosit durabil – pe o perioada de cel putin egala cu exercitiul unui an gestionar; iar atunci cand
se face trecerea de la o baza de evaluare la alta sa se reflecte imediat in contabilitate efectele
financiare ale acestei translatii.O alta sarcina importanta a contabilitatii produselor finite presupune respectatrea
etapelor logice ale inregistrarii cheltuielilor pentru obtinerea acesteia. Cheltuiala la care dau
nastere consumurile de munca materializata si de o munca care se incorporeaza in final in pretul
de cost al semifabricatelor, produselor, lucrarilor si serviciilor obtinute din procesul de
productie.
Productia finita se expediaza clientilor pe masura obtinerii ei, in tot cursul lunii si se
factureaza acestora la pret de productie sau la pret de livrare, care sunt stabilite dinainte prin
dispozitiile legale privind regimul preturilor si tarifelor.
Deci, expedierea produselor finite catre clientii are loc inainte de a cunoaste pretul de
cost efectiv al acesteia. Calculul pretului de cost efectiv al productiei finite se exercita la
sfarsitul lunii. Tinand seama de acest lucru si de necesitatea productiei finite, pe masura obtinerii
ei devenind dispensabila utilizarea ei in acest scop a pretului de cost planificat ofera doua
avantaje si anume, face posibila inregistrarea in conturi a productiei in cursul lunii, pe masura
obtinerii ei, fara a se astepta in acest scop calculul costului efectiv de la sfarsitul lunii si creeaza
conditiile necesare pentru urmarirea indeplinirii planului pretului de cost.
Avand ca scop determinarea cheltuielilor totale efectuate pentru fabricarea productiei si a
partii din totalul cheltuielilot care revin pe unitatea de produs, calculatia pretului de cost prezinta
prin natura si obiectivele sale au un caracter analitic. Ea constituie o continuare si adancire a
contabilitatiicheltiielilor de productie, care imbina inregistrarile in conturi cu operatiile de calcul
si permite identificarea cheltuielilor pe feluri si categorii de cheltuieli, pe locuri de productie sip
e produs.
În cele ce urmeaza se prezinta etapele principale ale calculatiei pretului de cost efectiv
tinand cont de ordinea de succesiune a acestora:
11
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
1) Contabilitatea cheltuielilor de productie incepe cu imputarea cheltuielilor directe pe locurile
principale de productie pentru care s-au efectuat.
2) Colectarea cheltuielilor indirecte de productie ale sectiilor auxiliare, ale sectiilor principale si
ale intreprinderii.
3) Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie asupra locurilor principale de productie si produselor.
4) Inventarierea productiei nedeterminate si evaluarea ei la pret de cost efectiv, tinand seama de
numarul fazelor parcurse, stadiul de prelucrarea a materialelor si de gradul de finisare a pieselor.
5) Calculul pretului de cost pe unitate de produs, care consta in raportarea totalului cheltuielilor
efective privind productia finite la numarul unitatilor de productie finita obtinute in cursul
perioadei respective.
Produsele finite obtinute din procesul de productie receptionate si depozitate, seincadreaza dupa natural or economica in categoria activelor circulante materiale ale
intreprinderii.
Tinand seama de faptul ca sunt destinate sa fie livrate tertilor pe masura scoaterii din
depozite si a expedierii lor catre clienti produse finite se transforma din active circulante
materiale in active circulante in decontare pana in momentul incasarii contravaluarii lor.
În urma incasarii contravalorii productiei finite de la comparator operatie care marcheaza
incheierea circuitului economic al mijloacelor intreprinderii si constituie totodata faza finala a
acestui circuit, productia finala iese din categoria activelor circulante in decontare si se
transforma in active circulante banesti, necesare intre altele pentru reinnoirea stocurilor de
materii de la furnizori.
De regula productia finite expediata clientilor se factureaza la pret de livrare. Expedierea
produselor finite prilejuieste o serie de cheltuieli de transport care cad in sarcina furnizorilor,
cheltuielilor cu ambalarea produselor dupa predarea lor in magazine, cheltuieli de incarcare ,
descarcare, manipulare. Cheltuielile de desfacere care cad potrivit contractului in sarcina
furnizorului se adauga la pretul de cost de uzina al produselor formand pretul de cost efectiv de
vanzare al acestora.
12
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
(FIFO)” sau a metodei “ultimei intrari – prima iesire (LIFO)”
Costul unitar mediu ponderat se calculeaza dupa fiecare intrare, fie lunar, ca raport intre
valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate.
Potrivit metodei FIFO bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de productie al
ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la
costul de productie al lotului anterior, in ordine cronologica.
Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a bunurilor se poate face si la preturi standard
(prestabilite) pe baza preturilor medii ale bunurilor respective, denumite preturi de inregistrare
cu conditia evidentieri distincte a diferentelor de pret fata de costul de productie. Diferentele de pret astfel stabilite, la intrarea bunurilor respective in patrimoniu, se inregistreaza proportional,
atat asupra valorii bnurilor iesite cat si asupra stocurilor.
Preturile standard, folosite pentru inregistarea in contabilitate a produselor este necesar
sa fie actualizate periodic, de regula cel putin odata pe an, in functie de evolutia preturilor si de
alti factori. In cazul in care evaluarea bunurilor materiale se face la preturi standard (prestabilit),
diferentale stabilite intre pretul de inregistrare si costul de productie se inregistreaza distinct in
contabilitate.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se
efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel: coeficient se inmulteste cu
valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in
conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.
Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor
sintetice de gradul I si II prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau pe categorii de
stocuri.
La finele perioadei, soldurile conrurilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor
de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la
costul de productie. Soldurile conturilor din aceasta clasa, reprezinta valoarea stocurilor
respective existente la un moment dat.
Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei nedeterminate la
finele perioadei, prin metode tehnice de constatare a stadiului sau gradului de efectuare a
operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile deproductie.
Unitatile patrimoniale pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor utilizand fie metoda
inventarului permanent, fie metoda inventariului intermitent.
14
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
In cazul utilizarii inventarului permanent in contabilitate, in conturile de stocurise
inregistreaza toate operatiile de intrare a stocurilor (cantitativ si valoric) evaluate la costul de
productie, pret standard. De asemenea se inregistreaza in conturile de stocuri fiecare iesire din
stoc atat valoric cat si cantitativ, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a
stocurilor, atat cantitativ cat si valoric.In cazul utilizarii inventarului permanent, conturile destocuri debiteaza in cursul exercitiului financiar cu intrarile bunurilor prin creditul conturilor
care indica sursa de preocupare a bunurilor si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente perioadei
de gestiune respective.
La sfarsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri suntcomparate cu
stocurile reale stabilite prin inventariere. Daca exista diferente (plusuri sau minusuri de
inventar), acestea se vor regulariza aducandu-se stocurile la nivelul lor real.
Normele contabile din tara noastra permit unitatilor patrimoniale mici si mijlocii sautilizeze metoda inventarului intermitent: aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor deci
inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecarei lunii. In acest
caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor pe
de o parte si valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatiile de
calcul a iesirilor poate fi urmatoarea:
E=Si + I – Sf E – valoarea iesirilor
Si – valoarea stocurilor initiale
I – valoarea intrarilor din cursul perioadei
Sf – valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere.
În cazul utilizarii acestei metode s-a renuntat la utilizarea in cursul lunii a conturilor de
stocuri pentru evidenta intrarilor si respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare
intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la inceputul si la sfarsitul lunii.
În cazul utilizarii inventarului intermitent pentru stocurile provenite din productia proprie
la inceputul fiecarei lunii se anuleaza stocul initial concomitant cu miscarea veniturilor din
productia stocata. Produsele obtinute din productia proprie in cursul lunii nu se inregistreaza in
conturile de stocuri, inregistrandu-se numai vanzarea lor. La sfarsitul lunii se determina prin
inventariere stocul de produse din productia proprie existent si acest stoc se inregistreaza si in
conturile de stocuri corespunzatoare, concomitent cu cresterea veniturilor din productia stocata.
În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica a stocurilor se poate
organiza dupa una din urmatoarele metode in functie de specificul activitatii si necesitatile
proprii ale unitatii patrimoniale:
a) metoda operativ-contabila (pe solduri), care constata in tinerea la locul de depozitare, a
existentei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitatea evidentei valorice
15
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
desfasurate pe gestiuni, iar in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, dupa caz.
Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din
contabilitate se asigura lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele din
magazine in registrul stocurilor.
b) metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont anamitic), care consta in tinerea evidenteicantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar in contabilitate, a evidentei
cantitativ-valorice. Contabilitatea
stocurilor se desfasoara pe gestiuni, iar in cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul
exactitatiisi concordantei inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din
contabilitate se face prin punctajul periodic intre cantitatile inregistrate in fisele de deposit si
cele din fisa de cont analytic de la contabilitate.
c) metoda global-valorica, care consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelulgestiunii, cat si in contabilitate.
Pentru deprecierea stocurilor de produse precum si a productiei in curs de executie, de
regula la finele exercitiului, in ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama
cheltuielilor.
În perioada urmatoare, la finele fiecarui exercitiu sau la iesirea din patrimoniu a bunurilor
respective, provizioanele constituite se suplimenteaza, diminueaza sau se anuleaza in conditiile
prevazute de Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilitatii.
2.4. Diferen e de pre la produsele finiteț ț
Utilizarea unor preturi de inregistrare a produselor finite diferite de cele care primesc
costul lor efectiv da nastere unor diferente de pret care trebuie oglindite la un cont sintetic
distinct.
Evaluarea produselor finite se face fie la cost prestabilit, fie la pret de productie. In cazul
Contabilitatea analitica a diferentelor de pret la produsele finite se tine doar facultative pe feluri
sau grupe de produse finite. La fel ca si la contabilitatea analitica a produselor finite se face o
delimitare intre diferenta de pret aferenta produselor finite pentru piata interna fata de diferenta
de pret aferenta produselor finite pentru export.
Formularele utilizate pentru realizarea contabilitatii analitice a diferentelor de pret la produse finite pot fi:
- “Fisa de cont pentru operatii diverse” – utilizarea ei impune probleme deosebite lucratorilor
comerciali, dar prezinta dezavantajul ca necesita un consum mare de imprimate in cazurile in
care urmarirea analitica a diferentelor respective se face pe produse sau grupe de produse finite.
-“Fisa de evidenta a diferentelor la produse finite” - se poate deschide pentru diferente de pret
pe grupe de produse sau in cadrul grupelor de produse fiecare produs in parte. Prezinta avantajul
ca reduce numarul de imprimate si exista intocmirea bilantei de verificare analitice.Înregistrarile in contabilitatea analitica se face de regula, la sfarsitul lunii in felul
urmator:
- debitarea conturilor analitice respective se face (in rosu sau in negru) cu diferente de pret
stabilite dupa calcularea costului efectiv al produselor finite intrate in deposit, al lucrarilor
executate si serviciilor prestate, nefacturate pana la finele lunii;
- creditarea conturilor analitice de diferente de pret, se face tot in rosu sau in negru cu diferente
repartizate asupra conturilor care primesc produsele finite eliberate din deposit.
Suma diferentelor de repartizat se determina cu ajutorul unui coeficient de repartizare calculat
dupa formula:
LUNIICURSULININTRATE LUNIIINCEPUTULLA
FINITEPRODUSELOR VALOAREAFINITEPRODUSELOR SOLDUL
LUNIICURSULINOBTINUTE FINITE LUNIIINCEPUTULLA
PRODUSELOR AFERENTEDIFERENTE INITIALSOLDUL
+
+
=erepartizar K
Procentul de repartizare se stabileste pe total cont sintetic 345 “produse finite” dacaacesta nu se dizolva in analitic sau pe grupe ori feluri de produse in functie de organizarea
contabilitatii analitice a diferentelor de pret.
Acest procent se inmulteste cu valoarea productiei eliberate din depozit evaluate la pretul
de inregistrare utilizate, obtinandu-se diferenta de pret aferente produselor vandute ori eliberate
in alte scopuri.
2.5. Func iunile conturilor utlizate în înregistrarea opera iunilor cu produse finiteț ț i produc ie în curs de execu ieș ț ț
17
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
Soldul debitor reprezinta valoarea de pret de inregistrare a produselor aflate la terti.
Contul 711 “Variatia stocurilor”
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor din productia stocata. Este un cont
bifunctional (de A/P).
Se crediteaza la sfarsitul perioadei cu valoarea lucrarilor, serviciilor in curs de executie la costefectiv stabilite prin inventariere (331, 332) in cursul exercitiului cu valoarea semifabricatelor,
produselor finite, produselor reziduale obtinute (la cost prestabilit = cost de inregistrare) , (341,
345, 346), la sfarsitul exercitiului cu diferente de pret aferente produselor realizate (348)
(diferente dintre pretul de inregistrare si contul efectiv obtinut din contabilitatea din gestiune) cu
valoare baracamentelor si amenajarilor provizorii animalelor si pasarilor obtinute din productia
proprie si cu diferentele de pret aferente (361, 368).
Se debiteaza la inceputul perioadei cu reluarea productiei lucrarilor si serviciilor in curs deexecutie stabilite la sfarsitul exercitiului anterior (331, 332) in cursul exercitiului cu valoarea
2.6. Documente folosite pentru eviden a produselor finite i produc iei în curs deț ș ț
execu ieț
Contabilitatea analitica a produselor finite se organizeaza pe gestiuni si in cadrul lor, pe
feluri sau grupe de produse, deci in mod similar ca la materiale. Produsele destinate exportului
se evidentiaza separate de cele destinate pietei interne.Predarea la magazine a produselor finite se consemneaza in documentul “Bon de
predare, transfer, restituire”. Se intocmeste manual sau cu ajutorul tehnici de calcul, dupa caz, pe
masura predarii produselor de catre sectie, atelier si se semneaza alaturi de delegatul sectiei
producatoare si de gestionarul primitor si de catre agentul CTC pentru efectuarea controlului de
calitate.
Metode utilizate la realizarea contabilitatii analitice a produselor finite in principii sunt
aceleasi ca si la materiale. Mai frecvent se folosesc:-metoda fiselor de cont analitic cantitativ-valorice;
-metoda operativ-contabila (pe solduri)
Prelucrarea datelor in cadrul contului produse finite se poate face: manual, mecanizat,
automatizat.
Metoda fiselor de cont analitic cantitativ valorice presupune conducerea unei evidente
operativ cantitative la magazia de prouduse finite cu ajutorul “Fiselor de magazie” si a uneievidente cantitativ valorice pe fiecare produs in parte, la compartimentul financiar-contabil.
Produse finite obtinute din productia proprie si predate la magazie pe baza “Bonului de
predare, transfer, restituire” se inregistreaza zilnic in “Fisa de magazine”.
Tot zilnic se inregistreaza in fisele de magazine si produsele finite eliberate pe baza
facturilor, avizelor de expedire sau a altor documente.
Documentele de intrare si iesire a produselor finite, dup ace au fost inregistrate in fisele de
magazine si inainteaza compartimentului financiar-contabil impreuna cu “borderoul de predare a
documentelor”.
La acest compartiment se face evaluarea produselor finite inscrise in documente de
intrare si iesire si se inregistreaza in “Fisele de cont analitic pentru valori materiale”.
Concomitent se intocmesc “Situatiile ale produselor iesite” care stau la baza inregistrarii in
contabilitatea sintetica.
Lunar se intocmeste “Balanta analitica a produselor finite” pe baza fiselor de cont
analitic pentru valori materiale deschise pe produse, care se confrunta in contul sintetic 345
“Produse finite” din ”Balanta de verificare sintetica” sau din “Cartea Mare”. Schematic
21
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
realizarea contabilitatii analitice a produselor finite dupa aceasta metoda in conditiile prelucrarii
manuale a datelor se reda in figurile 1 si 2.
Metoda operativ contabila (pe solduri) este reprezinta evidenta operativa a produselor
finite de la depozite ce se realizeaza cu ajutorul “Fiselor de magazine” si contabilitatii analiticede la compartimentul financiar contabil, care se conduce numai valoric, pe grupe de produse cu
formularul “Fisa centralizatoare a miscarilor valorice pe grupe de produse”.
Pe langa aceste formulare se mai folosesc:
-situatii ale produselor finite intrate si respective situatii ale produselor finite iesite, care servesc
pentru inregistrarea miscarilor respective in contabilitatea sintetica.
-registrul stocurilor care serveste pentru confruntarea contabilitatii sintetice cu cea analitica si a
verificarii exactitatii inregistrarilor in fisele posturilor de magazie.
22
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
1. In data de 05.01.2010 societatea achizitioneaza un cantar electronic de laSC.BALANTA.SA in valoare de 800 lei, TVA 19% comform facturii nr. 385131.
2. In data de 07.01.2010se da in folosinta cantarul achizitionat comform bonului de consum nr.1
si a procesului verbal de dare in folosinta nr. 1.
3. In 10.01.2010 societatea achizitioneaza 300 kg fainala pret de achizitie de 0,90 lei/kg, 20 lulei la pretde 2,5lei/l, 20 de pachete se unt cu 4,2 lei/pac, 20 kg zahar cu 2,5 lei/kg de laSC.SELGROS.SA comform facturii nr. 4379.
4. In data de 11.01.2010 se dau in caonsum materiile prime achizitionate, comform bonului deconsum nr. 2.
5. In 13.01.2010 se obtin din procesul de productie produse finite si semifabricate comformnotei de predare-receptie nr. 1 dupa cum urmeaza:
- 100 blaturi pizza la pret de inregistrare 2 lei/buc
- 100 bucati cornuri cu cascaval la pret de inregistrare 1 leu/buc
- 30 kg turta dulce la pret de inregistrare 9 lei/kg.
6. In 13.01.2010 se transfera produsele finite obtinute in gestiunea de marfuri pentru a fi vandutein magazinul de prezentare. Cu aceasta ocazie se receptioneaza la magazin produsele, adaosulcomercial fiind de 20%. Se intocmeste nota de receptie nr. 1.
7. In 14.01.2010 se vand marfuri in valoare de 464 lei si semifabricate in valoare de 240 lei,TVA 19%, catre SC.BILLA.SA comform facturii nr. 305.
8. In 14.01.2010 se incaseaza in numerar contravaloarea facturii nr. 305 impreuna cu chitanta nr.001
9. In 20.01.2010 se platesc prin virament bancar salariile aferente lunii decembrie comformordinului de plata nr.1 si datoria catre bugetele asigurarilor sociale comform ordinului de platanr. 2.
10. In 31.01.2010 se descarca din gestiune semifabricatele si marfurile vandute comform noteicontabile nr. 1.
11. In 31.01.2010 se inregistreaza statul de salarii aferent lunii ianuarie, fondul de salarii fiind de4200.
12. In 31.01.2010 se inregistreaza regularizarea conturilor de TVA comform notei contabile nr.2.
13. In 31.01.2010 se inregistreaza amortizarea aferenta utilajelor din patrimoniu in suma de 100lei comform fisei mijlocului fix.
14. In 31.01.2010 se inchid conturile de venituri si cheltuieli, se calculeaza si se inregistreazaimpozitul pe profit comform notei contabile nr. 3.
27
7/29/2019 Stocurile și producția în curs de execuție
