UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

STIMULAREA ŞI CONŞTIENTIZAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

Din cadrul etapei a II-a a proiectului RECPIN

„ Reţea naţională de educaţie, stimulare şi promovare a creativităţii şi dreptului de proprietate intelectuală”

Material elaborat de către Universitatea Transilvania din Braşov, Incubatorul Tehnologic şi de Afaceri „ Produse şi tehnologii pentru Energie Durabilă” ITA Pro-Energ, cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, ANCŞ şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, OSIM Braşov, 2009

CUPRINS

1. STRATEGIA NATIONALĂ ÎN DOMENIUL PROPRIETATII INTELECTUALE (2003-2007) .......................7

1.1. Prevederi generale ................................................................. 7 1.2. Situaţia actuală în domeniul proprietăţii intelectuale .................... 8

1.2.1. Cadrul instituţional şi legislativ la nivel naţional ............... 8 1.2.2. Stimulente în sprijinul dezvoltării proprietăţii

intelectuale ............................................................... 10 1.2.3. Crearea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale în

domeniul proprietăţii industriale ................................... 12 1.2.4. Legislaţie europeană preluată .......................................... 1.2.5. Situaţia în plan internaţional ............................................

1.3. Scop ....................................................................................... 1.4. Obiective strategice .................................................................. 1.5. Măsuri strategice privind armonizarea legislaţiei

naţionale în domeniu proprietăţii intelectuale cu normele de drept comunitar şi cu prevederile acordurilor internationale la care România este parte ...................

1.6. Măsuri strategice privind îmbunatatirea aplicarii în România a legislatiei în domeniul proprietatii intelectuale .............................................................................

1.7. Măsuri strategice privind constituirea unei infrastructuri administrative corespunzatoare în cadrul institutiilor implicate în asigurarea protectiei proprietăţii intelectuale .............................................................................

1.8. Măsuri strategice privind formarea resurselor umane specializate .............................................................................

1.9. Măsuri strategice privind realizarea unei cooperări transparente între institutiile si organizatiile implicate în asigurarea protectiei proprietatii intelectuale ...............................

1.10. Masuri strategice privind sensibilizarea, educarea si constientizarea publicului cu privire la rolul si importanta drepturilor de proprietate intelectuala ........................

2. DEFINITII IMPORTANTE ................................................... 16 2.1. Ce este competitivitatea? ...................................................... 16 2.1. Ce este inovarea? ................................................................ 17 2.3. Ce esteTransferul Tehnologic? ............................................... 19 2.4. Ce este proprietatea intelectuală? .......................................... 22 2.5. Ce se înţelege prin drepturi de proprietate intelectuală? ............ 22 2.6. De ce trebuie să promovăm şi să protejăm proprietatea

intelectuală? ........................................................................ 22 2.7. Care sunt avantajele de care poate beneficia fiecare

dintre noi? .......................................................................... 22 2.8. Ce este un brevet? ............................................................... 23

2.9. Ce fel de protecţie oferă un brevet? ........................................ 23 2.10. Ce drepturi are un titular de brevet? ...................................... 23 2.11. Ce este o marcă? ................................................................. 23 2.12. Care este utilitatea mărcii? .................................................... 23 2.13. Ce tipuri de mărci pot fi înregistrate? ...................................... 24 2.14. Ce este un desen sau un model industrial? .............................. 24 2.15. De ce să protejăm desenele şi modelele industriale? ................. 24 2.16. Ce este o indicaţie geografică? ............................................... 25 2.17. Ce este o denumire de origine? .............................................. 25 2.18. Ce sunt dreptul de autor si drepturile conexe? ......................... 25 2.19. Ce oferă dreptul de autor şi drepturile conexe? ........................ 26

3. Managementul inovării ..................................................... 41 3.1. Ce se doreşte prin această întreprindere ? ............................... 41 3.2. Cercetarea şi inovarea cu faţa către piaţă ............................... 41 3.3. Piaţa cu faţa către Cercetare si Inovare, ca mijloace

pentru creşterea competitivităţii ............................................ 42 3.4. Stimularea şi coordonarea inovării ......................................... 43 3.5. Politica de Inovare ............................................................... 44 3.6. Creşterea competitivităţii ...................................................... 45

4. Modalităţi de stimulare a proprietăţii intelectuale

în universităţi şi unităţi de CDI ......................................... 45 4.1. Perspectivă europeană. Câteva întrebări ................................ 45

4.1.1. După aproape 3 ani de la integrare .............................. 45 4.1.2. Anticipând integrarea RO în U.E. .................................. 45

4.2. Proprietate intelectuală. Proprietate industrială ......................... 46 4.2.1 Proprietatea intelectuală reprezintă un ansamblu

de drepturi dobândite, în virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor geniului uman în domeniile ştiinţific, tehnic, literar sau artistic ................. 46

4.2.2. Proprietatea industrială reprezintă drepturile dobândite, în virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor tehnice ale geniului uman .................... 46

4.2.3. Dreptul de autor pentru operele literare şi artistice .................................................................... 47

4.2.4. Drepturile conexe ....................................................... 47 4.2.5. Alte drepturi de proprietate intelectuală ............................

4.3. Proprietatea intelectuală (în general) şi brevetul de invenţie (în particular) în lumea contemporană ............................ 4.3.1. B.I. – exponent al dezvoltării tehnologice .......................... 4.3.2. B.I. – motor al dezvoltării tehnologice .............................. 4.4.2. Minimizarea costurilor pentru protecţia obiectelor PI ..............

4.4.2.1. Minimizarea costurilor pentru cercetarea documentară (C.D.) ...........................

4.4.2.2. Minimizarea costurilor – de ansamblu – pentru brevetarea în ţară ...................................

4.4.2.3. Minimizarea costurilor pentru

redactarea documentaţiei de brevetare şi urmărirea CBI ...............................................

4.4.2.4. Minimizarea costurilor cu taxele în faţa O.P.I.(în cazul României prin O.S.I.M.) ................

4.4.2.5. Minimizarea costurilor pentru brevetarea în străinătate ....................................

4.4.2.6. Costurile brevetării ............................................ 4.4.2.7. Repartizarea costurilor (eventual şi a

beneficiilor) ...................................................... 4.4.3. Organizarea unei structuri administrative pentru PI ................ 4.4.4. Probleme financiare şi de patrimoniu ................................

4.5. Secretele comerciale –valori inestimabile .................................... 4.6. Avantajele protecţiei invenţiilor prin înregistrarea ca

modele de utilitate (M.U.) ......................................................... 4.6.1. Ce poate fi protejat prin M.U. ? ........................................ 4.6.3. Avantaje pentru protecţia invenţiilor prin

înregistrare ca M.U. ........................................................ 4.6.4. Dezavantaje pentru protecţia invenţiilor prin

înregistrare ca M.U. ........................................................

5. Invenţia de serviciu. Valoarea economică şi socială a brevetului de invenţie .............................................

5.1. Definirea noţiunii generale de invenţie de serviciu ........................ 5.2. Prevederi ale legislaţiei din România privind persoana

îndreptăţită la înregistrarea şi la acordarea unui brevet de invenţie pentru o invenţie .....................................................

5.3. Relaţia dintre inventatorul- salariat şi unitate, în cazurile art.4 şi art.5 alin.(1) lit.a) .............................................

5.4. Relaţia dintre inventatorul salariat şi unitate, în cazurile art. 4 şi art. 5 alin.(1) lit.b) .......................................................

5.5. Relaţia dintre inventatorul - salariat şi unitate, în cazul prevederilor art.4 şi art.5 alin.(2) ...............................................

5.6. Cuantumul, modul şi termenele de plată ale remuneraţiei suplimentare ........................................................

5.7. Prevederile art.5 alin.(1) lit.b) în cazul existenţei unei prevederi contractuale contrare .................................................

5.8. Unele aspecte privind persoana îndreptăţită la revendicarea priorităţii convenţionale .........................................

5.9. Dreptul de preferinţă al unităţii la încheierea unui contract privind invenţia salariatului său cu acesta .......................

5.10. Dreptul inventatorului-salariat la brevetul de invenţie ................... 5.11. Situaţii în care pot coexista cel puţin doi cosolicitanţi,

persoane juridice, ai unei cereri de brevet de invenţie .................. 5.12. Retragerea unei cereri de brevet de invenţie în cazul în

care solicitantul este o altă persoană decât inventatorul ................ 5.13. Relaţiile dintre salariatul - inventator şi unitatea în care

este salariat ............................................................................ 5.14. Drepturi şi obligaţii ..................................................................

5.14.1. Drepturile titularului de brevet de invenţie ...................... 5.14.2. Obligaţiile titularului de brevet de invenţie ....................... 5.14.3. Drepturile inventatorului - salariat .................................. 5.14.4. Obligaţiile inventatorului – salariat .................................. 5.14.5. Drepturile băneşti ale inventatorului salariat ....................

5.14.5.1. Remuneraţia suplimentară ................................ 5.14.5.2. Prevederi privind stabilirea preţului

contractului .................................................... 6. Valoarea economică a brevetului de invenţie 6.1. Avantaje ale existenţei unui sistem de brevetare 6.2. Influenţe ale procedurilor de brevetare ....................................... 6.3. Câteva aspecte privind bazele evaluării ....................................... 6.4. Exploatarea invenţiei brevetate .................................................. 6.5. Transmiterea de drepturi ..........................................................

6.5.1. Obiectul transmiterii ....................................................... 6.5.2. Modalităţi de transmitere conform art.45 alin. (2) ................. 6.5.3. Condiţiile tehnice ale transmiterii drepturilor ...................... 6.5.4. Obţinerea de informaţii prealabile necesare

referitoare ..................................................................... 6.6. Active necorporale tehnologice .................................................. 6.7. Brevetele de invenţie ca active necorporale tehnologice ................ 6.8. Indicatori de analiză ................................................................. 6.9. Evaluarea drepturilor care decurg din brevet ...............................

7. Etapele introducerii cunoştinţelor de PI în

universităţi ........................................................................... 7.1. Cerinţe şi obiective ................................................................... 7.2. Cultura PI ............................................................................... 7.3. PI în universităţi ...................................................................... 7.4. PI în România .......................................................................... 7.5. Transferul tehnologic în Universitatea Transilvania din

Braşov ....................................................................................

8. INOVAREA - FACTOR DE CREŞTERE ECONOMICĂ ................... 8.1. Rolul entităţilor de transfer tehnologic şi inovare în

situaţia de criză economică ....................................................... 8.2. Rolul entităţilor de transfer tehnologic şi inovare în

situaţia de criză economică .......................................................

9. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ÎN CADRUL UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV ......................

10. METODOLOGIE DE STIMULARE ŞI

CONŞTIENTIZARE A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ......................................................................

10.1. Organizarea P.I. în universităţi şi unităţi de CDI ........................... 10.1.1. ........................................................... Clarificarea strategiei PI

10.1.2. ...........................................................Obiectivele strategiei PI. 10.1.3. ............................ Prejudecăţi şi reacţii adverse mai des întâlnite 10.1.4. .....................................................Unele soluţii la aceste reacţii 10.2. 10 întrebări privind strategia PI ................................................. 10.3. Politici universitare ................................................................... 10.4. Cultura PI dezvoltată în universităţi, prin identificarea

următorilor indicatori ................................................................ 10.5. Cultura PI dezvoltată în universităţi ............................................

11. CONCLUZII ............................................................................

Bibliografie .....................................................................................

- 7 -

Prefaţă În decursul existenţei sale, omul, având un caracter inovator, a

căutat noi soluţii pentru a-şi face viaţa mai uşoară, a-şi procura şi prepara mai lesne hrana, a-şi confecţiona şi apăra bunurile dobândite. Astfel a aparut spiritul de proprietate privată asupra avutului personal sau al socetăţii în care trăia.

De la protecţia bunurilor pănă la protecţia creaţiei minţii omeneşti a fost un pas, favorizat de crearea unei legislaţii potrivite în domeniu.

În România, prima lege in domeniul proprietăţii intelectuale a apărut în 1879 printr-o hotărâre a Parlamentului şi care se referea la Legea Mărcilor de Fabrica şi de Comerţ. Tot atunci s-a pus problema adoptării unei legi a Brevetelor de Invenţie, care a apărut abia în 17 ianuarie 1906, eforturi făcându-se încă din 1880. Cu această ocazie s-a înfiintat şi Oficiul de Brevete, care este în prezent Oficiul de Stat pentru Invenţii şi mărici – OSIM.

Proprietatea intelectuală se referă la creaţii ale minţii: invenţii, opere literare şi artistice şi simboluri, nume şi imagini utilizate în comerţ.

Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturi de proprietate ca toate celelalte - ele permit creatorului sau proprietarului unui brevet de invenţie, al unei mărci sau al unei opere protejate prin drept de autor să beneficieze de pe urma muncii sau a investiţiei sale. Aceste drepturi sunt evidenţiate în articolul 27 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care stipulează faptul că fiecare om trebuie să beneficieze de protecţia drepturilor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Importanţa proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pentru prima dată de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 şi de Convenţia de la Berna pentru protecţia lucrărilor artistice şi literare din 1886. Ambele tratate, sunt administrate de către Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI).

Există mai multe motive care fac ca protecţia proprietăţii intelectuale să fie imperios necesară:

• progresul şi prosperitatea umanităţii depind de creativitatea ei în domeniile tehnic şi cultural;

• protecţia juridică a creaţiilor noi încurajează investiţiile şi conduc la alte inovaţii;

• promovarea şi protecţia proprietăţii intelectuale stimulează creşterea economică, duc la crearea de noi locuri de muncă şi noi ramuri de activitate şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Un sistem de proprietate intelectuală eficient şi echitabil poate fi de ajutor tuturor ţărilor în exploatarea potenţialului de proprietate intelectuală care este un instrument puternic de dezvoltare economică şi

- 8 -

de progres social şi cultural. Acest sistem contribuie la instaurarea unui echilibru între interesele inovatorului şi interesul public, asigurând astfel un mediu propice creativităţii şi invenţiei, în beneficiul tuturor.

Drepturile de proprietate intelectuală recompensează creativitatea şi efortul uman care reprezintă motorul progresului umanităţii.

lată câteva exemple: • industria cinematografică, industria înregistrărilor audio şi video,

activitatea editorială şi industria software-ului care investesc miliarde de dolari pentru amuzamentul milioanelor de oameni din toate colţurile lumii, nu ar exista fără protecţia dreptului de autor;

• consumatorii n-ar putea achiziţiona cu încredere produsele sau serviciile fără o protecţie internaţională eficientă a mărcii, în măsură să descurajeze contrafacerea şi pirateria;

• fără avantajele pe care le oferă sistemul de brevete, cercetătorii şi inventatorii ar fi prea puţin stimulaţi pentru a continua să caute să îşi amelioreze produsele sub aspectul calităţii şi al eficienţei în interesul consumatorilor din lumea întreagă.

1. Strategia naţională în domeniul proprietăţii

intelectuale (2003-2007) 1.1. Prevederi generale Proprietatea intelectuala privita sub cele doua componente ale sale,

proprietatea industriala pe de o parte si drepturile de autor si drepturile conexe pe de alta parte, este una dintre pârghiile de baza ale dezvoltarii economice, sociale si culturale ale natiunii. In acest context se poate aprecia ca protectia drepturilor de proprietate intelectuala este de o mare importanta, esenta, scopul si finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligentei umane si, în acelasi timp, garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.

Strâns legata de acest domeniu este activitatea de cercetare – dezvoltare si inovare care constituie o componenta strategica, hotarâtoare pentru dezvoltarea economica si pentru progresul social. Astfel, stiinta, tehnologia si inovarea reprezinta domenii care genereaza constant progres tehnologic, asigurând durabilitatea dezvoltarii si competitivitatea economica de perspectiva a României. Totodata inovarea si transferul tehnologic sunt solutii pentru rezolvarea problemelor economice si pentru înnoirea permanenta a tehnologiilor necesare prin racordarea cercetarii românesti la cerintele si presiunile unei piete libere, în expansiune, în contextul globalizarii.

In procesul de înfaptuire a reformei în domeniul proprietatii intelectuale se va tine cont de problemele sociale si economice, în special în legatura cu transferul tehnologic, comertul electronic, biotehnologiile si tehnologia informatiei.

De asemenea, se impune o reorientare în ceea ce priveste schimburile tehnologice si noile modele de gestiune economica apte sa includa problematica proprietatii intelectuale ca element de coeziune economica între marii producatori si întreprinderile mici si mijlocii capabile sa faca fata noilor provocari. Analizele institutionale si de specialitate care au fundamentat elaborarea strategiei au condus la concluzia ca o asemenea abordare novatoare a problematicii este necesara în promovarea protectiei proprietatii intelectuale în România. Pentru a fundamenta în mod unitar si coerent actiunile sectoriale si reglementarile specifice ale institutiilor care au responsabilitati în realizarea, protectia si valorificarea creatiilor intelectuale în România, strategia identifica obiectivele majore, precum si masurile necesare îndeplinirii acestor obiective.

In concordanta cu obiectivele programului de guvernare si ale strategiilor sectoriale si pe baza contributiilor institutiilor care au competente în domeniul proprietatii, a fost elaborata prezenta strategie.

- 10 -

1.2. Situaţia actuală în domeniul proprietăţii intelectuale

1.2.1. Cadrul institutional şi legislativ În România, asigurarea protectiei proprietatii intelectuale se

realizeaza în principal prin doua institutii de specialitate: Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci - în domeniul proprietatii industriale si Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - în domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe.

În temeiul Hotarârii Guvernului nr.573/1998 Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci este organul de specialitate al administratiei publice centrale în subordinea Guvernului cu autoritate unica pentru asigurarea protectiei proprietatii industriale, care elaboreaza si supune spre aprobare guvernului strategia dezvoltarii protectiei proprietatii industriale în România si aplica politica Guvernului în domeniu.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este organizat si functioneaza, potrivit Hotarârii Guvernului nr.758/2003 ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce priveste evidenta, observarea si controlul aplicarii legislatiei în domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe. Acordarea asistentei de specialitate în domeniul proprietatii industriale si reprezentarea persoanelor fizice si juridice române sau straine interesate în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, se asigura prin consilieri în proprietate industriala, organizati în cadrul Camerei Nationale a Consilierilor în Proprietate Industriala din România în conformitate cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier în proprietate industriala, aprobata cu modificari, prin Legea nr.437/2002.

Institutiile implicate în elaborarea Strategiei nationale în domeniul proprietatii intelectuale sunt: Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Agentia Nationala pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, Autoritatea Nationala a Vamilor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Integrarii Europene, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei si Comertului, Camera Nationala a Consilierilor în Proprietate Industriala, Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti.

Politica guvernamentală în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării urmareste intensificarea proceselor de inovare si cresterea calitatii si competitivitatii produselor si serviciilor oferite de întreprinderile românesti. Instrumentul prin care se realizeaza politica guvernamentala în domeniu este Planul National pentru Cercetare, Dezvoltare si Inovare (PNCDI), coordonat de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Prin

- 11 -

înfiintarea, Ministerului pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie conform Hotarârii Guvernului nr.15/2001, cu modificarile si completarile ulterioare s-a concretizat recunoasterea functiei economice si sociale pe care acest sector o are în dezvoltarea economica a tarii. Ca urmare a procesului de reorganizare a Guvernului activitatea ministerului a fost preluata de Agentia Nationala pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, aflata in subordinea Guvernului si în coordonarea directa a Primului Ministru, conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor masuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice si a prevederilor HG nr. 753/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC).

ANIMMC a preluat activitatea de la MIMMC, pastrând aceleasi atributii si responsabilitati si în principal de elaborare a strategiei si politicilor de stimulare a dezvoltarii IMM, de elaborare, implementare si monitorizare de programe pentru sectorul IMM, de elaborare a legislatiei în domeniu. Departamentele care functioneaza în ANIMMC cu scopuri specifice în dezvoltarea activitatilor si responsabilitatilor enumerate sunt: Directia Strategii si Politici pentru IMM si Integrare Europeana, Directia de Evaluare, Implementare si Monitorizare Programe pentru IMM si Cooperare Internationala, Directia Strategii, Politici si Programe pentru Comert Interior si Directia Strategii, Politici si Programe pentru Cooperatie. Importanta sectorului IMM în economie este subliniata de faptul ca peste 42% din forta de munca angajata la nivelul întregii economii lucreaza în acest sector. De asemenea, peste 46% din totalul cifrei de afaceri din economie este realizata de IMM, iar peste 28% din volumul total al creditului a fost directionat catre acest sector. Masurile si programele de încurajare si sustinere a activitatii întreprinderilor mici si mijlocii, precum si cele de constientizare a importantei proprietatii intelectuale în rândul acestora sunt prioritati ale Programului de Guvernare. Initiativele de promovare ale sectorului vizeaza cresterea competitivitatii IMM-urilor într-o piata concurentiala în care este vitala orientarea pe piata, cunoasterea concurentei si perfectionarea abilitatilor si capacitatilor manageriale, de aceea preocuparile Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie s-au orientat spre dezvoltarea de programe nationale multianuale destinate dezvoltarii sectorului ale caror componente au ca scop atingerea obiectivelor mentionate. Astfel, programele nationale multianuale pe perioada 2002-2007, în derulare, sunt:

- programul national multianual de sustinere a investitiilor realizate de catre întreprinderi nou înfiintate si micro-întreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/ retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii;

- programul national multianual pentru sustinerea accesului IMM la

- 12 -

servicii de instruire si consultanta; - programul national multianual de sprijinire a IMM în dezvoltarea

exportului; - programul national multianual pentru dezvoltarea abilitatilor

antreprenoriale – EMPRETEC; - programul pentru organizarea Târgului pentru IMM. Protectia drepturilor de proprietate industriala este reglementata, în

principal, prin urmatoarele legi speciale: Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, republicata, Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, republicata, Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate, Legea nr.255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, Ordonanta Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul proprietatii industriale si regimul de utilizare a acestora aprobata prin Legea nr.383/2002.

Protectia dreptului de autor si a drepturilor conexe este reglementata de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, care reprezinta legea cadru în domeniu si de doua acte normative complementare, care cuprind masuri destinate combaterii fenomenului pirateriei, respectiv Ordonanta Guvernului nr.45/2000 privind combaterea producerii si comercializarii neautorizate a fonogramelor (aprobata prin Legea nr.624/2001) si Ordonanta Guvernului nr.124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor si drepturile conexe prin adoptarea de masuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio si video, precum si a programelor pentru calculator (aprobata prin Legea nr.213/2002).

Alte reglementari ale drepturilor de proprietate intelectuala sunt cuprinse în: Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr.298/2001, Legea nr.202/2000 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire, cu modificarile aduse prin Ordonanta Guvernului nr.59/2002 aprobata prin Legea nr.664/2002, Ordonanta Guvernului nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului cu modificarile ulterioare, articolele 299-301 din Codul Penal.

1.2.2. Stimulente în sprijinul dezvoltării proprietăţii

intelectuale Legislatia în vigoare ofera stimulente în sectoarele principale pentru

dezvoltarea activelor de proprietate industriala. Astfel, Ordonanta Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul

proprietatii industriale si regimul de utilizare a acestora prevede o serie de reduceri de taxe pentru procedurile legale de protectie a obiectelor de proprietate industriala în functie de venitul mediu brut lunar pe ultimele

- 13 -

12 luni al persoanei fizice solicitant sau titular ori în functie de cifra de afaceri a agentului economic.

De asemenea, în conformitate cu Legea nr.64/1991, republicata, „profitul sau venitul obtinut prin aplicarea efectiva în tara de catre titular sau, dupa caz, de catre licentiatii acestuia a unei inventii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupa caz, aplicarea procedeului, este scutit de impozit în primii 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicarii si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului. ”De prevederile de mai sus, beneficiaza titularul brevetului aplicat, respectiv persoanele juridice sau persoanele fizice care exploateaza inventia. Venitul obtinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia este scutit de impozit. Sustinerea financiara a activitatii de cercetare – dezvoltare la nivel national precum si realizarea politicilor nationale în domeniul cercetarii- dezvoltarii si inovarii se realizeaza prin Planul National pentru Cercetare-Dezvoltare si Inovare (PNCDI). PNCDI cuprinde Programe de cercetare –dezvoltare si inovare. De asemenea, exista Planuri de cercetare ale autoritatilor publice centrale, denumite „planuri sectoriale”, care contin programe si proiecte de interes prioritar pentru diferite domenii. În cadrul PNCDI, exista Programul INVENT, destinat valorificarii rapide în economie a inventiilor, în special a celor din domeniile tehnice avansate, realizarii si testarii modelelor demonstrative (functionale, experimentale) sau a prototipurilor pentru produsele, tehnologiile sau serviciile noi sau cu imbunatatiri semnificative bazate pe brevete ale inventatorilor români. Potrivit Ordonantei Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica aprobata prin Legea nr.324/2003, în situatia în care, agentii economici cofinanteaza 50% din valoarea unei lucrari de cercetare-dezvoltare, în scopul aplicarii rezultatelor acesteia, pot beneficia în totalitate de rezultatele cercetarii, cu acordul autoritatii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

De asemenea, “agentii economici pot prelua cu titlu gratuit, pe baza de contract, rezultatele cercetarii cu exceptia brevetelor de inventie, certificatelor de înregistrare a desenelor si modelelor industriale si altele asemenea, si pot primi din fonduri publice, în regim de cofinantare, o suma de pâna la 20% din cheltuielile totale aferente aplicarii rezultatelor selectate. Contractele vor contine clauze asiguratorii în vederea realizarii transferului tehnologic, clauze privind proprietatea industriala si neînstrainarea rezultatelor cercetarii preluate”. Prin Hotarârea Guvernului nr.442/2003 - privind aprobarea unor masuri pentru atragerea, pregatirea si stabilizarea tinerilor în cercetare, se stabileste ca, pentru promovarea activitatii de transfer tehnologic, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului poate sustine finantarea proiectelor de valorificare si transfer tehnologic în economie al rezultatelor cercetarii obtinute în domenii tehnologice de vârf, în limita a 30 % din suma alocata anual în bugetul ministerului, cu aceasta destinatie.

În baza contractului de intermediere unitatea de cercetare-dezvoltare

- 14 -

acorda tânarului în cauza o suma de pâna la 5% din valoarea negociata pentru transferul rezultatului cercetarii, inclusa în contractul de intermediere, dupa încasarea contravalorii acestui contract, în termen de 15 zile. Transferul rezultatelor cercetarii se efectueaza cu conditia ca în contractul de intermediere sa existe clauze asiguratorii privind confidentialitatea, proprietatea industriala si neînstrainarea rezultatelor cercetarii preluate, precum si obligatia aplicarii.

De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului - poate suporta din bugetul propriu, în limita a 10 % din suma alocata finantarii proiectelor de valorificare si transfer tehnologic, o parte din costurile pentru aplicarea unor rezultate ale cercetarii, cu caracter inovativ, promovate de tineri de pâna la 35 de ani, prin firmele proprii, care reprezinta cofinantarea cu o suma de pâna la 20 % a cheltuielilor totale aferente aplicarii rezultatelor activitatii de cercetare.

1.2.3. Crearea şi dezvoltarea infrastructurii în domeniul

proprietăţii industriale Statul sustine dezvoltarea infrastructurii de inovare si transfer

tehnologic, la nivel national, regional si local, prin crearea de: a) centre si servicii specializate pentru asistenta si informare stiintifica si tehnologica, precum si pentru diseminarea, transferul si valorificarea rezultatelor cercetarii; b) zone si infrastructuri cu facilitati speciale pentru înfiintarea si functionarea de agenti economici inovativi, care dezvolta si aplica tehnologii noi, infrastructuri care pot fi: centre de transfer tehnologic, centre incubatoare de afaceri, centre de informare tehnologica, oficii de legatura cu industria, parcuri stiintifice si tehnologice; c) unitati de ramura specializate în transfer tehnologic, finantate pe seama rezultatelor transferate în economie si în viata sociala. În acest sens unitatile de transfer raspund de întocmirea contractelor tripartite între furnizorul de tehnologie, unitatea de transfer si unitatea care aplica rezultatele. Sustinerea financiara pentru dezvoltarea infrastructurii de inovare si transfer tehnologic, la nivel national, regional si local, se realizeaza din fondurile alocate ministerelor de ramura si din fondurile administratiilor publice locale interesate. În anul 2003, Guvernul României a adoptat Hotarârea nr. 406 pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind constituirea, functionarea, evaluarea si acreditarea entitatilor din infrastructura de inovare si transfer tehnologic (ITT) precum si modalitatea de sustinere a acestora. Un pas important în sustinerea dezvoltarii infrastructurii de transfer tehnologic, a fost realizat prin adoptarea Ordonantei Guvernului nr.14/2002 – privind constituirea si functionarea parcurilor stiintifice si tehnologice aprobata prin Legea nr.50/2003. Acest act pune la dispozitie

- 15 -

un instrument concret de reglementare a modului de înfiintare si functionare a acestor parcuri. În vederea exploatarii drepturilor de proprietate intelectuala si a rezultatelor cercetarii se constituie infrastructura de inovare si transfer tehnologic (infrastructura de ITT). Crearea infrastructurii de ITT are ca scop sustinerea dezvoltarii economico-sociale, stimularea inovarii si transferului tehnologic, atragerea de investitii în vederea valorificarii rezultatelor de cercetare-dezvoltare si inovare si a resurselor umane din sistemul national de cercetare-dezvoltare. Retelele existente de cercetare-dezvoltare, functioneaza ca niste pârghii între resurse si costuri, astfel ca prin rezultatele cercetarii se obtin produse sau tehnologii noi, costuri de fabricatie reduse si economie de resurse (se obtin produse cu valoare adaugata mare cu tehnologie îmbunatatita). In prezent, protectia proprietatii intelectuale în România este similara cu cea din statele membre ale Uniunii Europene, deoarece legislatia nationala este armonizata în cea mai mare parte cu reglementarile comunitare. In procesul de combatere a contrafacerii si pirateriei un rol important îl au protocoalele care s-au încheiat la nivel national între diferite autoritati. In acest sens pot fi mentionate protocoalele de colaborare încheiate în anul 2001 de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci si Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu Directia Generala a Vamilor în sprijinul îndeplinirii de catre autoritatile vamale a atributiilor de control si supraveghere a operatiunilor de vamuire asupra marfurilor ce beneficiaza de protectie potrivit legilor de proprietate intelectuala. In acelasi scop Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a încheiat protocoale de colaborare cu Inspectoratul General al Politiei în anul 1999, protocol reactualizat în anul 2003 precum si cu Inspectoratul General al Politiei de Frontiera în anul 2003. De asemenea, în scopul cooperarii cu titularii de drepturi de proprietate intelectuala Directia Generala a Vamilor a încheiat un protocol de colaborare cu Uniunea Producatorilor de Fonograme din România. În anul 2001 a fost înfiintata în România filiala Retelei Europene Anticontrafacere REACT care colaboreaza cu Directia Generala a Vamilor în scopul combaterii traficului cu marfuri contrafacute si pirat. In vederea sensibilizarii mediului de afaceri din România, în domeniul proprietatii industriale un rol important îl are Protocolul de colaborare între Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci si Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti încheiat în anul 2000 si reînnoit în luna mai 2003 având ca principal scop constituirea de centre regionale de proprietate industriala pentru diseminarea informatiilor din domeniu. Un protocol de colaborare similar având ca obiectiv cresterea gradului de informare a mediului de afaceri cu privire la importanta dreptului de autor si drepturilor conexe în economia bazata pe cunoastere a fost încheiat si între Oficiul Român pentru Drepturile de Autor si Camera de Comert si

- 16 -

Industriei a României si a Municipiului Bucuresti în luna mai 2003. 1.2.4. Legislaţie europeană preluată Prin actele normative enumerate anterior au fost transpuse sau

preluate în legislatia nationala o serie de acte normative comunitare. Astfel, au fost transpuse integral : Directiva 89/104/CEE privind marcile, Directiva 98/71 CE privind protectia juridica a desenelor, Directiva 98/44 CE privind protectia juridica a inventiilor biotehnologice, Directiva 91/250/CEE privind protectia juridica a programelor de calculator, Directiva 92/100/CEE referitoare la dreptul de închiriere si împrumut si la anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietatii intelectuale, Directiva 93/83/CEE privind coordonarea anumitor reglementari privind dreptul de autor si drepturile conexe aplicabile radiodifuzarii prin satelit si retransmiterii prin cablu, Directiva 93/98/CEE privind armonizarea duratei de protectie a dreptului de autor si drepturilor conexe. De asemenea, a mai fost transpusa partial Directiva 96/9/CE privind protectia bazelor de date. Dintre Regulamentele Uniunii Europene au fost preluate integral : Regulamentul CE nr.2100/1994 instituind un regim de protectie comunitara a noilor soiuri de plante, Regulamentul CE nr.40/1994 privind marca comunitara, Regulamentul CE nr.241/1999 pentru modificarea Regulamentului CE nr.3295/1994 si Regulamentul CE nr.2549/1999 care modifica Regulamentul nr.1367/1995. Partial, au mai fost preluate Regulamentul CE nr.3295/1994 fixând masuri în vederea interzicerii punerii în circulatie libera, exportului, reexportului si plasarii sub un regim suspensiv a marfurilor contrafacute si pirat si Regulamentul CE nr.1367/1995 care stabileste dispozitiile de aplicare a Regulamentului nr.3295/1994

1.2.5. Situaţia în plan internaţional România este membru fondator al Organizatiei Mondiale a Proprietatii

Intelectuale (OMPI), creata prin Conventia pentru instituirea OMPI, semnata în 1967. De asemenea România este membru din 1920 al Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale creata în baza Conventiei de la Paris din 1883, iar din 1927, membru al Uniunii de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice creata în baza Conventiei de la Berna din 1886. In conformitate cu obligatiile asumate în procesul de aderare la UE, România a devenit membra a Organizatiei Europene a Brevetului începând cu data de 1 martie 2003, aceasta confirmând faptul ca sistemul român de protectie a proprietatii industriale este un sistem modern si conform normelor europene. In anul 2001 România a ratificat cele mai noi reglementari internationale în domeniul dreptului de autor si drepturilor conexe în mediul numeric,

- 17 -

respectiv Tratatul OMPI privind dreptul de autor si Tratatul OMPI privind interpretarile, executiile si fonogramele semnate în 1996 la Geneva. Constiente de importanta si amploarea pe care a dobândit-o proprietatea intelectuala si de rolul Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale în domeniu, autoritatile române se afla în permanenta colaborare cu aceasta organizatie. In cadrul acestei cooperari active, elementul cel mai important îl constituie Programul de cooperare între Guvernul României si Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale, semnat la Bucuresti, la 7 iunie 2001 si aprobat prin Hotarârea Guvernului nr.974/2001. Documentul reprezinta baza cooperarii dintre România si OMPI, oferind cadrul necesar pentru stabilirea unei relatii strânse între institutiile românesti implicate, prin elaborarea unor acorduri sectoriale si planuri de actiune, asigurându-se conditiile pentru valorificarea programelor promovate de organizatie în domeniul proprietatii intelectuale. România este membru fondator al Organizatiei Mondiale a Comertului si parte la Acordul pentru instituirea Organizatiei Mondiale a Comertului inclusiv la Acordul privind unele aspecte ale drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert (Anexa 1C). În procesul de pregatire pentru aderarea României la Uniunea Europeana, domeniul proprietatii intelectuale se bucura de o importanta deosebita, acesta fiind inclus în mai multe capitole de negociere respectiv Dreptul societatilor comerciale, Libera circulatie a marfurilor, Uniunea vamala, Cultura si audiovizualul.

1.3. Scop Scopul acestei strategii nationale este de a compatibiliza si armoniza

sistemul proprietatii intelectuale din România cu mecanismele existente la nivelul Uniunii Europene. Astfel, Strategia va contribui prin elementele sale componente la dezvoltarea economica, sociala si culturala a României, conducând astfel la atingerea nivelului de performante cerut de dezvoltarea unei societati bazate pe cunoastere.

1.4. Obiective strategice Armonizarea legislatiei nationale din domeniul proprietatii intelectuale

cu normele de drept comunitar si cu prevederile acordurilor internationale la care România este parte.

Îmbunatatirea aplicarii în România a legislatiei din domeniul proprietatii intelectuale.

Constituirea unei infrastructuri administrative corespunzatoare în cadrul institutiilor nationale implicate în asigurarea protectiei proprietatii intelectuale.

- 18 -

Formarea resurselor umane specializate în domeniul proprietatii intelectuale. · Realizarea unei cooperari transparente între institutiile si organismele nationale implicate în asigurarea protectiei proprietatii intelectuale. · Sensibilizarea, educarea si constientizarea publicului cu privire la domeniul si importanta drepturilor de proprietate intelectuala.

1.5. Măsuri strategice privind armonizarea legislaţiei

naţionale în domeniu proprietăţii intelectuale cu normele de drept comunitar şi cu prevederile acordurilor internationale la care România este parte

a) Continuarea procesului de armonizare a legislatiei în domeniul

proprietatii industriale prin transpunerea acquis-ului comunitar si alinierea reglementarilor nationale la acordurile internationale la care România este parte.

Actiuni specifice: 1. Implementarea sistemului brevetului european, ca urmare a

aderarii României la Conventia Brevetului European la data de 1 martie 2003. 2. Elaborarea de noi reglementari privind sistemele traditionale de înregistrari în domeniul brevetelor, precum si de reglementari conexe, cum sunt know-how-ul si transferul de tehnologie. 3. Implementarea sistemului marcii comunitare si a desenului comunitar. 4. Identificarea posibilelor conflicte între denumiri (marci, indicatii geografice, nume comerciale, denumiri ale soiurilor de plante, nume de domeniu). 5. Elaborarea de reglementari privind protectia numelor comerciale, si conflictul între marci si nume de domeniu Internet. 6. Evaluarea nivelului de armonizare a sistemului de protectie a noilor soiuri de plante, precum si elaborarea de reglementari conexe. 7. Continuarea îmbunatatirii legislatiei privind mijloacele de respectare a drepturilor de proprietate intelectuala în România. 8. Analizarea cadrului legislativ în vigoare privind proprietatea intelectuala si a jurisprudentei aferente si prezentarea propunerilor de completare a actelor normative respective, în vederea eficientizarii protectiei drepturilor de proprietate intelectuala în sistemul justitiei. 9. Infiintarea de complete de judecata specializate în domeniul dreptului de proprietate intelectuala conform reglementarilor comunitare. 10. Initierea de noi acte normative cu consultarea prealabila a tuturor institutiilor implicate în punerea în aplicare a acestora.

- 19 -

b) Asigurarea cadrului juridic corespunzator prin armonizarea continua cu normele internationale în domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe.

Actiuni specifice: 1. Transpunerea prevederilor Tratatelor INTERNET: Tratatului OMPI privind dreptul de autor si Tratatului OMPI privind interpretarile, executiile si fonogramele - 1996, Geneva, ratificate de România, în legislatia nationala pentru perfecta conformitate si eliminarea eventualelor contradictii. 2. Transpunerea altor prevederi internationale în domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe, conform obligatiilor asumate în procesul de aderare a României la UE. 3. Continuarea transpunerii Directivelor Europene privind dreptul de autor în societatea informationala si respectiv dreptul de suita.

c) Adaptarea sistemului de cercetare, dezvoltare si inovare la cerintele de integrare în Uniunea Europeana

Actiuni specifice: 1. Armonizarea programelor nationale de cercetare, dezvoltare si inovare cu cele ale Uniunii Europene, pentru facilitarea accesului României la spatiul european de cercetare. 2. Stimularea participarii institutiilor cu profil de cercetare si dezvoltare la programele privind protectia proprietatii industriale, derulate în spatiul Uniunii Europene, prin asigurarea cofinantarii în cadrul acelor programe la care România este parte. 3. Dezvoltarea programelor bilaterale în domeniile cercetarii, dezvoltarii si inovarii în vederea accelerarii procesului de protectie a proprietatii industriale. 4. Sprijinirea cooperarii diferitelor entitati, având competente specifice, cu structuri similare internationale. 5. Imbunatatirea cadrului legislativ, financiar si organizatoric pentru asigurarea participarii la Programele Cadru ale Uniunii Europene. 6. Identificarea si valorificarea oportunitatilor de atragere, în tara, a unor activitati din programele avute în vedere de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale pentru zona Europei Centrale si de Sud Est .

1.6. Măsuri strategice privind îmbunatatirea aplicarii în

România a legislatiei în domeniul proprietatii intelectuale

a) Îmbunatatirea aplicarii legislatiei în domeniul dreptului de autor si

drepturilor conexe Actiuni specifice: 1. Realizarea de analize comparative ale solutiilor definitive ale

instantelor judecatoresti pronuntate în procesele de proprietate intelectuala si publicarea jurisprudentei în colectii specializate.

- 20 -

2. Realizarea unor studii privind modul în care instantele judecatoresti înfaptuiesc actul de justitie privind proprietatea intelectuala si comunicarea acestor studii catre instantele judecatoresti în vederea îmbunatatirii jurisprudentei. 3. Modificarea cuantumului amenzilor prevazute în legislatia în vigoare, prin corelare cu rata inflatiei, astfel încât sanctiunile sa devina descurajante pentru persoanele care intentioneaza sa încalce dreptul de autor si drepturile conexe.

b) Asigurarea aplicarii legislatiei privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala la frontiera

Actiuni specifice: 1. Intensificarea controalelor vamale, pe baza analizei de risc, pentru depistarea marfurilor susceptibile a fi piratate sau contrafacute. 2. Realizarea unor module informatice si baze de date în domeniul combaterii traficului de marfuri pirat si contrafacute. 3. Asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire si aplicarea în mod corespunzator a sanctiunilor prevazute de dispozitiile legale în vigoare. 4. Intensificarea schimbului de informatii si a cooperarii cu alte administratii vamale, în scopul combaterii faptelor de încalcare a drepturilor de proprietate intelectuala.

c) Adoptarea unor masuri de protectie a consumatorilor împotriva riscului de a achizitiona produse sau de a li se presta servicii care ar putea sa le afecteze viata, sanatatea, securitatea sau interesele economice.

Actiuni specifice: 1. Realizarea de controale tematice la nivel national pe grupe de

produse, în scopul depistarii produselor pirat sau contrafacute si informarea corespunzatoare a tuturor institutiilor implicate în procesul de supraveghere a pietei. 2. Eliminarea de pe piata a produselor pirat sau contrafacute, în conformitate cu dispozitiile legale si reglementarile europene si informarea adecvata a consumatorilor asupra celor constatate. 3. Implicarea asociatiilor de reprezentare a intereselor consumatorilor în diseminarea, informarea si educarea acestora.

d) Intensificarea interventiei parchetelor din cadrul Ministerului Public în combaterea fenomenelor contrafacerii si pirateriei, a încalcarii dispozitiilor legale privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.

Actiuni specifice: 1. Evaluarea semestriala si anuala a starii infractionale în domeniul drepturilor de proprietate industriala, dreptului de autor si drepturilor conexe, efectuarea de analize criminologice si statistice ale fenomenelor de contrafacere si piraterie, elaborarea de masuri în scopul prevenirii criminalitatii în domeniu. 2. Asigurarea la nivelul tuturor parchetelor din teritoriu a existentei unei

- 21 -

baze de date cu privire la cauzele solutionate în domeniul încalcarii drepturilor de proprietate intelectuala. 3. Intensificarea demersurilor în vederea îmbunatatirii cadrului legislativ al combaterii infractionalitatii privind regimul drepturilor de proprietate intelectuala.

e) Intensificarea activitatii unitatilor de politie Actiuni specifice: 1. Organizarea de activitati specifice de control pentru prevenirea, descoperirea si cercetarea faptelor savîrsite cu ocazia importului si comercializarii de produse alimentare si nealimentare care poarta marci contrafacute. 2. Infiintarea unor compartimente de proprietate intelectuala în cadrul unitatilor de politie la nivel central si teritorial. 3. Pentru realizarea sarcinilor ce revin formatiunilor cu competenta în domeniul proprietatii intelectuale, se va avea în vedere cresterea numarului de politisti cu responsabilitati pe aceasta linie, atît în cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, Directia Politiei Economico-Financiare, cît si la serviciile economice din inspectoratele judetene de politie si Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti. 4. Asigurarea logisticii necesare pentru desfasurarea activitatilor profesionale de evidenta si de investigare a fraudelor privind proprietatea intelectuala.

1.7. Măsuri strategice privind constituirea unei infrastructuri

administrative corespunzatoare în cadrul institutiilor implicate în asigurarea protectiei proprietăţii intelectuale

a) Dezvoltarea sistemului informatic si modernizarea echipamentelor

folosite în îndeplinirea procedurilor de acordare a protectiei drepturilor de proprietate industriala de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Actiuni specifice: 1. Continuarea dezvoltarii si modernizarii dotarii tehnice a sistemului informatic existent în cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci. 2. Dezvoltarea si modernizarea sistemului de baze de date administrative si de documentare utilizate de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci necesare aplicarii procedurilor de acordare a drepturilor de proprietate industriala . 3. Adoptarea si implementarea de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a standardelor europene în domeniul depunerii electronice a cererilor de protectie a proprietatii industriale. 4. Continuarea procesului de compatibilizare a sistemului informatic din Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cu sistemele informatice ale Oficiului European de Brevete.

b) Constituirea unei infrastructuri administrative corespunzatoare a

- 22 -

Oficiului Român pentru Drepturile de Autor Actiuni specifice:

1. Încadrarea corespunzatoare cu resurse umane prin cresterea personalului necesar, ca numar si pregatire. 2. Dotarea corespunzatoare cu mijloace materiale necesare îndeplinirii atributiilor, printr-o finantare corespunzatoare. 3. Derularea unor campanii de crestere a gradului de informare a publicului larg asupra importantei domeniului dreptului de autor si al drepturilor conexe (baza de date publice continând informatii privind repertoriul si titularii dreptului de autor, drepturilor conexe, informatii detinute de organismele de gestiune colectiva, etc).

c) Diseminarea informatiei referitoare la problemele de proprietate industriala

Actiuni specifice: 1. Dezvoltarea unui sistem eficient de promovare a proprietatii industriale si de constientizare a importantei domeniului în programele Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si prin intermediul centrelor regionale pentru diseminarea informatiilor de proprietate industriala, centrelor de cercetare si inovare, Camerei Nationale a Consilierilor în Proprietate Industriala, Camerei de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si a Camerelor de Comert si Industrie teritoriale, inclusiv prin reteaua Centrelor EURO-INFO. 2. Dotarea logistica corespunzatoare a Camerei Nationale a Consilierilor în Proprietate Industriala. 3. Dotarea logistica a centrelor regionale de diseminare de informatii din domeniul proprietatii industriale compatibila cu centrele din tarile europene dezvoltate. 4. Crearea unui centru de documentare dedicat proprietatii intelectuale si a unui buletin de cazuistica, publicat de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci. 5. Crearea unor structuri specializate pentru formare si studii în domeniul proprietatii intelectuale. 6. Infiintarea unui „Centru de formare si specializare în domeniul Proprietatii Intelectuale” în cadrul Facultatii de Drept, Universitatea Bucuresti, în baza Acordului cadru de cooperare încheiat în 2002 între Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale si Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. 7. Sprijinirea crearii unor fundatii locale pentru promovarea proprietatii industriale. 8. Organizarea de seminarii si conferinte destinate IMM-urilor pentru cunoasterea sistemului proprietatii intelectuale. 9. Dezvoltarea de publicatii cu informatii tehnice de specialitate în domeniul sistemului proprietatii intelectuale în scopul pregatirii specialistilor din cadrul IMM-urilor în utilizarea sistemului.

d) Îmbunatatirea sistemului de proprietate intelectuala în vederea cresterii competitivitatii unitatilor de cercetare si dezvoltare si a

- 23 -

Intreprinderilor Mici si Mijlocii precum si a entitatilor din infrastructura de inovare si transfer tehnologic

Actiuni specifice: 1. Elaborarea studiului “IMM-urile si proprietatea intelectuala” de catre Agentia Nationala pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii. 2. Înfiintarea Societatii pentru transfer tehnologic si dezvoltare care va avea ca obiect de activitate sustinerea investitiilor tehnologice prin acordarea de granturi sau împrumuturi cu dobânzi avantajoase si preluarea riscului de piata pentru aplicarea rezultatelor cercetarii – dezvoltarii. 3. Finantarea dezvoltarii si înfiintarii de noi centre de transfer tehnologic, oficii de legatura cu industria, centre incubatoare de afaceri, prin promovarea de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a unui PROGRAM destinat sustinerii acestor entitati din ITT. 4. Finantarea înfiintarii si dezvoltarii Parcurilor Stiintifice si Tehnologice, prin promovarea de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a unui Program destinat sustinerii acestora. 5. Utilizarea componentei destinata constituirii si dezvoltarii infrastructurii aferente parcurilor stiintifice si tehnologice din cadrul Programului “Parcuri Industriale”. 6. Constituirea unui grup de lucru format din specialisti din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, Camerei de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci pentru consolidarea unei baze de date necesare pentru a facilita accesul IMM-urilor la rezultatele cercetarii stiintifice, inclusiv la activitatea de cercetare în domeniul inovarii orientat spre promovarea de servicii si produse noi pe piata interna si internationala. 7. Stimularea proiectelor de cercetare, dezvoltare si inovare si dezvoltare tehnologica din rândul IMM-urilor cu vocatie tehnologica si absorbtia tehnologiilor noi. 8. Crearea unei Agentii Nationale de Valorificare a Proprietatii Intelectuale în scopul stimularii inovarii, care sa promoveze valorificarea proprietatii intelectuale în conditiile economiei de piata, inclusiv prin accesul la programele comunitare destinate sectorului. Aceasta se va realiza cu participarea tuturor institutiilor care au atributii în domeniu. 9. Înfiintarea în cadrul unitatilor de cercetare-dezvoltare si în cadrul universitatilor a unor compartimente specializate care sa se ocupe de promovarea rezultatelor cercetarii si prospectarea rezultatelor pietei. 10. Promovarea comertului electronic pentru integrarea IMM-urilor românesti in platformele electronice constituite la nivel european. 11. Dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri si deschiderea de noi piete. 12. Sustinerea IMM-urilor inovative si cresterea competitivitatii acestora prin promovarea de programe finantate de la bugetul de stat pentru investitii, introducerea de echipamente si tehnologii noi pentru instruire si consultanta, pentru facilitatea accesului IMM-urilor pe piete externe,

- 24 -

precum si pentru dezvoltarea de incubatoare de afaceri. 13. Dezvoltarea de servicii suport pentru sustinerea IMM-urilor (inclusiv prin reteaua Centrelor EURO-INFO). 14. Identificarea unor noi modalitati pentru promovarea în strainatate a creatiilor românesti si pentru cresterea competitivitatii acestora pe pietele internationale, inclusiv prin initierea de catre România a unor proiecte si programe de cooperare în domeniul proprietatii intelectuale. 15. Facilitarea punerii în contact a creatorilor în proprietate intelectuala cu utilizatorii obiectelor specifice, prin organizarea sistematica de burse de contacte, parteneriate de afaceri pentru transfer tehnologic, expozitii tematice, saloane comerciale specializate si târguri pentru valorificarea rezultatelor cercetarii si dezvoltarii stiintifice.

e) Promovarea produselor, serviciilor si a transferului tehnologic precum si dezvoltarea serviciilor de consiliere a entitatilor din infrastructura de ITT si a întreprinderilor mici si mijlocii.

Actiuni specifice: 1. Dezvoltarea unei retele CRAFT în România pentru servicii de informare si asistenta în domeniu. 2. Racordarea la programele comunitare EDT. 3. Dezvoltarea parteneriatului între întreprinderi mari si IMM-uri, precum si între acestea si unitati de cercetare-dezvoltare. 4. Dezvoltarea capacitatii de consultanta din cadrul Centrelor de afaceri dezvoltate de Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si Camerele de Comert si Industrie teritoriale, Camera Consilierilor de Proprietate Industriala, Centrelor regionale de promovare a drepturilor de proprietate industriala, retelei Centrelor EURO INFO. 5. Dezvoltarea entitatilor din infrastructura de ITT (centre incubatoare de afaceri inovative, centre de transfer tehnologic, centre de informare tehnologica, oficii de legatura cu industria) care sa-si propuna sprijinirea demersurilor în promovarea rezultatelor cercetarii brevetate si nebrevetate. 6. Continuarea si dezvoltarea manifestarii „Trofeul creativitatii”, organizat de Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si Camerele de Comert si Industrie teritoriale.

f) Includerea unor elemente de proprietate intelectuala în procesul de informatizare a sistemului judiciar. Actiuni specifice: 1. Furnizarea, în conditiile legii, de date statistice institutiilor interesate privind activitatile instantelor judecatoresti si ale parchetelor în domeniul proprietatii intelectuale, incluzând si domeniul concurentei neloiale. 2. Actualizarea permanenta a bazelor de date administrate de Ministerul Justitiei si Ministerul Public în vederea facilitarii informarii magistratilor asupra evolutiei legislatiei în domeniu.

- 25 -

1.8. Măsuri strategice privind formarea resurselor umane specializate

a) Dezvoltarea unui program de pregatire a specialistilor implicati în

procesul de asigurare a protectiei proprietatii intelectuale. Actiuni specifice: 1. Perfectionarea pregatirii examinatorilor Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si organizarea unor programe de studiu în cadrul Uniunii Europene, în scopul îmbunatatirii protectiei prin brevet. 2. Organizarea unui program de perfectionare pentru consilieri în proprietate industriala, în scopul îmbunatatirii calitatii cererilor de protectie depuse la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci si accesul acestora la programele de instruire organizate de Uniunea Europeana. 3. Perfectionarea pregatirii specialistilor Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si ai altor autoritati competente implicate în protectia soiurilor de plante, inclusiv instruire la Oficiul European al Soiurilor de Plante. 4. Organizarea de seminarii/mese rotunde/întâlniri între specialisti ai Oficiului Român pentru Drepturile de Autor - ai Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si reprezentanti ai fiecarei categorii profesionale implicate în procesul apararii drepturilor de proprietate intelectuala (politisti, judecatori, procurori, lucratori vamali, inspectori din domeniul protectiei consumatorilor). 5. Participarea specialistilor români la cursuri/seminarii/reuniuni organizate în strainatate, astfel încât sa ia contact cu realitatile din tarile respective si sa cunoasca problemele cu care se confrunta respectivele institutii în apararea drepturilor de autor si a drepturilor conexe. 6. Organizarea periodica de instruiri a inspectorilor din domeniul protectiei consumatorilor, precum si a lucratorilor vamali. 7. Instruirea specialistilor din cadrul Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie în domeniul proprietatii intelectuale.

b) Dezvoltarea unei strânse colaborari între Academia Mondiala OMPI si institutele de formare a tineretului din România (nivel universitar, post universitar, etc.).

Actiuni specifice: 1. Promovarea unor initiative românesti în domeniul proprietatii

intelectuale, care sa fie puse în practica cu sprijinul financiar si logistic al Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale.

2. Crearea conditiilor de dezvoltare a carierei stiintifice si tehnice a tinerilor în vederea reducerii fenomenului de “scurgere a inteligentei românesti în exterior”.

3. Sustinerea realizarii unui proiect la nivel universitar si/sau post universitar pentru a se asigura noi specializari cu posibilitatea obtinerii de titluri corespunzatoare (broker de tehnologii).

4. Sustinerea programelor de burse pentru cercetare stiintifica,

- 26 -

destinate formarii si dezvoltarii carierelor stiintifice si a colectivelor de cercetare de înalta performanta.

c) Perfectionarea magistratilor si politistilor în domeniul protectiei drepturilor de proprietate intelectuala.

Actiuni specifice: 1. Instruirea magistratilor în cadrul unor seminarii si alte forme de pregatire organizate de autoritatile române si organizatiile internationale de profil (Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale, Organizatia Mondiala a Comertului, Oficiul de Armonizare în Piata Interna, Organizatia Europeana de Brevete, etc.) 2. Pregatirea magistratilor în domeniul proprietatii intelectuale prin cursuri incluse în programa de studii a Institutului National al Magistraturii pentru auditorii de justitie si prin cursuri periodice de perfectionare pentru magistratii în functie. 3. Perfectionarea pregatirii profesionale a procurorilor din Ministerul Public în domeniul protectiei drepturilor de proprietate intelectuala în formele organizate de catre Sectia de analiza, studii, control si perfectionare profesionala a Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie si parchetele de pe lânga curtile de apel. 4. Dezvoltarea unui program de pregatire a politistilor implicati în combaterea infractiunilor din domeniul proprietatii intelectuale, prin: a) includerea politistilor cu responsabilitati în domeniul proprietatii intelectuale în programe de pregatire, seminarii si alte întâlniri de specialitate, organizate de catre autoritatile române si organizatiile internationale de profil; b) includerea în programele de pregatire ale institutiilor de învatamânt de nivel preuniversitar si universitar din Ministerul Administratiei si Internelor, cât si ale Centrului de Studii Postuniversitare (Post-academice) al Ministerului Administratiei si Internelor, a unor tematici privind dreptul proprietatii intelectuale, destinate formarii si perfectionarii cunostintelor politistilor cu competente în domeniu.

1.9. Măsuri strategice privind realizarea unei cooperări

transparente între institutiile si organizatiile implicate în asigurarea protectiei proprietatii intelectuale

Actiuni specifice: 1. Întarirea colaborarii Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si

Oficiului Român pentru Drepturile de Autor cu Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale, Organizatia Mondiala a Comertului, Oficiul de Armonizare în Piata Interna, Organizatia Europeana de Brevete si alte organizatii internationale în domeniul proprietatii intelectuale.

2. Cooperarea Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor cu autoritatile vamale, prin punerea la

- 27 -

dispozitia Autoritatii Nationale a Vamilor a informatiilor relevante din baza de date a oficiilor.

3. Cooperarea Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si Oficiului Român pentru Drepturile de Autor cu Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Public în vederea împiedicarii delictelor prin furnizarea informatiilor solicitate.

4. Dezvoltarea cooperarii dintre Oficiul Român pentru Drepturile de Autor si Inspectoratul General al Politiei de Frontiera în baza protocolului încheiat între acestea.

5. Dezvoltarea cooperarii dintre Oficiul Român pentru Drepturile de Autor si Camera de Comert si Industrie a României si a Muncipiului Bucuresti în vederea cresterii gradului de informare a mediului de afaceri cu privire la dreptul de autor, în baza protocolului încheiat între acestea.

6. Incheierea unor protocoale de colaborare între Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, pe de-o parte, si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti, Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, pe de alta parte, în scopul promovarii domeniului proprietatii intelectuale.

7. Cooperarea între Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Autoritatea Nationala a Vamilor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Ministerul Justitiei, Ministerul Integrarii Europene si Ministerul Public în vederea realizarii angajamentelor din sfera proprietatii intelectuale asumate în cadrul procesului de negocieri pentru aderarea României la Uniunea Europeana.

8. Realizarea si implementarea portalului pentru acces la informatii si servicii privind proprietatea intelectuala.

1.10. Masuri strategice privind sensibilizarea, educarea si

constientizarea publicului cu privire la rolul si importanta drepturilor de proprietate intelectuala

Actiuni specifice: 1. Derularea unor campanii de informare a publicului larg cu privire la

importanta respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, precum si la facilitatile prevazute în legislatia româna pentru detinatorii drepturilor de proprietate intelectuala.

2. Instruirea operatorilor economici, de diferite categorii, pe probleme privind proprietatea intelectuala prin organizarea de catre Camerele de Comert si Industrie si alte structuri abilitate, a unor cursuri de durate diferite si pe niveluri graduale de informare.

3. Dezvoltarea activitatii de diseminare a informatiilor din domeniul proprietatii industriale în cadrul centrelor regionale de promovare a protectiei proprietatii industriale si Centrelor EURO INFO.

4. Introducerea în învatamântul liceal si universitar în cadrul disciplinei privind cultura antreprenoriala a unui modul specific destinat

- 28 -

educarii în domeniul utilizarii eficiente a sistemului proprietatii intelectuale. 5. Organizarea Târgului pentru IMM la nivel national si regional,

diseminarea de materiale informative si ghiduri privind programele destinate sustinerii IMM–urilor inovative cu referire la domeniul proprietatii intelectuale.

6. Participarea IMM-urilor la Programele nationale de cercetare dezvoltare inclusiv în cel de-al VI-lea program cadru comunitar din domeniul cercetarii dezvoltarii.

29

2. DEFINITII IMPORTANTE Lucrarea de fata se doreste a fi un material informativ atat pentru

specialistii din domeniu, privit din perspectiva rezultatelor obtinute, cat si pentru persoanele care nu activeaza in acest domeniu, dar doresc sa il cunoasca si aprofundeze.

Urmarind aceasta idee si pentru o intelegere cat mai buna a fenomenului,este necesara definirea conceptuala a principalelor elemente implicate: competitivitate, inovatie, transfer tehnologic, entitate de inovare si transfer tehnologic, precum si obiectele ce constituie obiectul studiului, si anume: brevetul de inventie, marca, indicatiile geografice,modelul şi desenul industrial.

2.2. Ce este competitivitatea ? Este un concept complex care, la un nivel general, exprima

capacitatea persoanelor, firmelor, economiilor, regiunilor de a se mentine in competitia derulata la un nivel intern si/sau mai ales international si de a obtine avantaje economice, in conditiile unui anumit mediu de afaceri.

Profesorul Carbaugh de Washington University defineste o firma ca fiind competitiva daca produce bunuri si servicii de o calitate superioara sau la un pret mai scazut decat competitorii sai interni sau externi.

Din punctul de vedere al unei natiuni insa, competitivitatea exprima capacitatea si abilitatea tarii respective de a utiliza in mod eficient oportunitatile de pe piata mondiala.

In conceptia clasicilor economiei politice, manifestarea cererii si a ofertei intemeiata pe libera initiativa, generata de proprietatea privata, neglijeaza factorii de timp si de loc. Prin insusi faptul ca echilibrul economic se asigurã numai prin sistemul si mecanismul pietelor, agentii economici sunt condamnati la pasivitate, acestia avand asigurat fie avantajul comparativ absolut, fie pe cel relativ.

In teoria moderna “competitia coexista cu elemente monopolistice, ea este deci multiforma, caci nu se manifesta doar prin preturi, ci in egala masura, prin modul de a produce, prin calitatea produsului, prin politica de vanzari si poli/competitie (concurenta) este imperfecta si, prin acest caracter, ea este dinamica si efectiva “1

Aceasta optica, specifica perioadei contemporane cu privire la competitivitate, ar putea fi considerata baza conceptului avantajului competitiv. Avantajului competitiv rezida in: caracterul multifactorial si caracterul procesual, la interferenta dintre intern si extern, dintre productivitatea folosirii factorilor de productie disponibili in cadrul economiei de referinta si eficienta cu care se deruleaza relatiile comerciale intre tari.

Avantajul competitiv al firmelor aflate in avangarda progresului tehnic, 1 Dupa economistul austriac Peter Schifico

30

se afla in ramurile de varf, in care avansul tehnologic permite obtinerea de preturi pe masura si nu in ramurile. cu tehnologie standardizata.

Definita altfel, competitivitatea reprezinta: capacitatea produselor si serviciilor de a rezista testului pietei in conditii avantajoase, avand ca rezultat cresteri constante de productivitate si standard de viata.

Exista trei categorii categorii de factori care influenteaza dezvoltarea: 1.Factorii elementari (de baza) ai dezvoltarii includ: climatul si

conditiile naturale; solul fertil; proximitatea amplasarii geografice; input-urile de baza in procesul tehnologic; conditiile de sanatate si ecologice; calificarea si structura fortei de munca etc.

2. Factorii avansati ai dezvoltarii, intre cei comparativi si cei competitivi, sunt: resursele de cunoastere si evaluare (know-how; informatii; studii de impact; analize cost-beneficiu etc.); accesul la investitiile de capital (piata financiar-bancara; piata de capital); servicii profesionalizate, specializate care permit abordari globale ale pietelor (ITC; logistica; retele de comunicare si distributie).

3. Factorii integratori: competitivitatea si calitatea; conditiile de oferta; sectorul financiar si de credit; serviciile pentru afaceri; asociatiile de afaceri puternice si legaturile stranse cu institutele de cercetare; cooperarea industriala; nivelul concurentei interne; capitalul si resursele atrase; strategiile de firma si sectoriale.

Evalualea performantei competitivitatii nationale fata de economia mondiala se bazeaza pe elemente: cantitative (decalajul dintre nivelul tarii si nivelul global) si calitative.

Nivelul de competitivitate din economia românească rezulta din analiza datelor din bilanţurile contabile si oferă posibilitatea evidenţierii corelaţiilor care există între principalii indicatori, precum şi factorii care au contribuit direct sau indirect la variaţia fenomenelor economice. Analiza trebuie sa fie cat mai ampla, luand in calcul indicatori economici precum: marimea si dinamica profitului, volumul profitului, rata de profitabilitate, gradul de indatorare.

Se poate afirma ca profitabilitatea reprezinta o imagine a activitatii economice, atat la nivel micro, cat si macroeconomic si de asemenea masura in care companiile fac faţa concurentei si sunt competitive atat pe piata externa, cat si pe cea internă.

Participarea Romaniei la piata unica europeana, prin cerinţele de competitivitate si calitate, a afectat performantele agentilor economici in sensul diminuarii numarului de agenţi economici care au inregistrat profit (56,2%) si majorarea corespunzatoare a numărul de agenti care au înregistrat pierderi (43,8%).

Analiza pe tipuri de activităţi arată o structură a ratei profitabilităţii compatibilă cu o economie în dezvoltare, ceea ce conferă sustenabilitate procesului de creştere economică. Deşi cea mai mare rată a profitabilităţii se regăseşte la alte servicii (hoteluri, învăţământ, activităţi de asistenţă socială, activităţi de asigurări, închirieri de autoturisme) respectiv 18,9%, totuşi transporturile (6,7%), construcţiile (8,6%) şi industria (5,8%)

31

rămân sectoare importante care contribuie la creşterea economică durabilă, crearea de noi locuri de muncă, creşterea competitivităţii economiei şi dezvoltarea clasei de mijloc.

Gradului de îndatorare este exprimat prin ponderea datoriilor în cifra de afaceri. Firmele româneşti au înregistrat performanţe şi în acest domeniu. Scăderea gradului de îndatorare este un fenomen pozitiv, în condiţiile în care, deşi s-au angajat multe cheltuieli de investiţii ca o necesitate a modernizării, totuşi firmele nu s-au îndatorat, ci au angajat fonduri proprii (fapt evidentiat in bilant de mobilizarea semnificativa a activelor corporale in proportie marita fata de anul anterior). Acesta a fost insotit de reducerea ponderii plăţilor restante în cifra de afaceri.

2.2. Ce este inovarea ? Reprezinta procesul de creatie (generarea de idei noi) urmat de

efectuarea schimbarilor generate de acesta. Capacitatea de inovare a IMM-urilor este una dintre caracteristicile

particulare acestui sector alaturi de flexibilitate si orientarea catre nevoile pietei. Succesul activitatilor inovative derulate de catre IMM se concretizeaza, atât în dezvoltarea pietelor prin introducere de produse noi sau îmbunatatite, cât si prin îmbunatatirea si inovarea în domeniul proceselor organizatorice si tehnologice specifice fiecarei firme, inclusiv a proceselor de distributie.

Conform studiilor efectuate de Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC): capacitatea IMM-urilor de a introduce pe piata produse noi, ca rezultat al creatiei proprii, creste odata cu categoria de marime. Micro-întreprinderile se dovedesc a fi cel mai putin capabile de inovare în domeniul produselor noi, doar 37,2% au creat produsele respective, în timp ce întreprinderile mici în procent de 63,5% si cele de dimensiuni mijlocii în proportie de 74,3% .

In conformitate cu prevederile Cartei Europene pentru Întreprinderi Mici adoptata la Lisabona în anul 2000, proiectata sa contribuie la îmbunatatirea competitivitatii IMM-urilor europene în contextul globalizarii si a economiei bazate pe cunoastere, in anul 2002 Guvernul României a semnat alaturi de celelalte state candidate, la momentul respectiv, Declaratia de la Maribor prin care se angajeaza sa-si armonizeze politicile de sustinere a competitivitatii firmelor autohtone cu prevederile Cartei. Expresia acestor angajamente internationale asumate de România, directiile si masurile ce vor fi luate se regasesc in Strategia nationala de sustinere si promovare a IMM-urilor pentru orizontul 2004-2008. Strategia a fost aprobata prin HG nr. 1280/2004, iar responsabila pentru implementarea Strategiei Guvernamentale, în calitate de organism guvernamental, este ANIMMC.

In sarcina acestui organism revin fundamentarea deciziilor si a propunerilor de politici de sprijin pentru IMM inclusiv analiza calitativa, a stadiului de dezvoltare, a nevoilor si prioritatilor IMM si cooperatiei, care

32

sa oglindeasca nevoile interne ale firmelor mici si mijlocii, dar si sa raspunda preocuparilor la nivel european.

Ca urmare, a fost realizat un studiu prin care au fost evidenţiate 3 probleme cu care se confruntă mediul de afaceri şi anume:

1.Existenţa unui nivel relativ scăzut al competitivităţii firmelor româneşti pe piaţa europeană;

2.Lipsa tot mai acută a forţei de muncă cu o calificare adecvată; 3.Lipsa unor instrumente adecvate de marketing. Unul din domeniile care a rezultat deficitar il reprezinta cel al

tehnologiei. Ca observaţie generală privind calitatea echipamentelor utilizate, există o gamă largă de tehnologii şi echipamente, de la unele foarte moderne, la tehnologii şi echipamente uzate moral şi chiar fizic, care, cu greu ar face faţă cerinţelor impuse de reglementările europene.

- 55% dintre companii au tehnologii şi echipamente competitive, dar şi-ar dori

achiziţionarea de echipamente moderne pentru a face faţă concurenţei (creşterea productivităţii şi îmbunătăţirea calităţii produselor proprii);

- 12,5% dintre acestea resimt nevoia de îmbunătăţire a procesului de producţie. În unele situaţii aceste achiziţii implică şi alte spaţii de producţie adecvate;

- 47,5% din totalul firmelor intervievate au indicat necesitatea utilizării de noi tehnologii.

Un al doilea domeniu este reprezentat de politica de personal şi resurse umane.

Principala problemă a firmelor intervievate, din acest punct de vedere, este lipsa forţei de muncă cu calificare medie. În domenii precum industria textilă, prelucrarea lemnului, industria constructoare de maşini şi industria alimentară s-a identificat lipsa de personal cu o calificare adecvată. Lipsa de interes pentru munca în aceste domenii este cauzată, în principal, de un nivel salarial neadaptat la oferta din alte ţări membre UE spre care se îndreaptă forţa de muncă locală. Parţial, această problemă se poate rezolva prin utilizarea de echipamente performante. Alte domenii în care se resimte lipsa de personal, de data aceasta de înaltă calificare, sunt industria constructoare de maşini şi IT&C. Soluţia acestei probleme ar putea fi colaborarea firmelor interesate cu universităţile specializate.

Managementul şi structura organizaţională au fost si ele mentionate la capitolul deficiente.

Ţinând cont de faptul că unele din firmele intervievate sunt în topul naţional pe domeniul lor de activitate, se consideră că acestea au găsit soluţia unui management performant şi funcţional. În ceea ce priveşte restul firmelor, situaţia este următoarea:

- 35% ar trebui să-şi reorganizeze activitatea stabilindu-şi centre de profit şi pierdere astfel încât firma să devină eficientă;

- 27,5% trebuie să-şi dezvolte un departament specializat de Creaţie (specific pentru industria textilă şi construcţii de maşini) sau de

33

Cercetare/Dezvoltare (IT&C şi industria alimentară); - 15% trebuie să-şi îmbunătăţească sistemul de management. In domeniul marketingului, situaţia întâlnita cel mai frecvent la este

lipsa unei Strategii de Marketing, 65% din firme având această problemă. Nu există disponibilitatea de a realiza cercetări/studii de piaţă în ceea ce priveşte produsele proprii. Mai mult de 50% dintre firmele intervievate nu au un „brand” sau un „Plan de promovare” pentru firmă sau pentru produsele acesteia. Soluţia ar fii dezvoltarea unui departament specializat de marketing.

Alte aspecte importante: - 30% din firme au nevoie de spaţii de producţie suplimentare, 6 dintre acestea fiind din domeniul IT&C;

- 17,5% din firme trebuie să-şi diversifice produsele pentru a răspunde nevoilor pieţei.

2.3. Ce este Transferul Tehnologic ? Reprezinta introducerea sau achizitionarea in circuitul economic a

tehnologiilor si utilajelor specifice, echipamentelor si instalatiilor rezultate din cercetare, in vederea obtinerii de procese, produse sau servicii noi sau imbunatatite, cerute de piata sau prin care se adopta un comportament inovativ, inclusiv activitatea de a disemina informatii, a explica, a transfera cunostiinte, a acorda consultanta si a comunica cu persoane care nu sunt experti in problema despre rezultatele cercetarii fundamentale, aplicative si precompetitive intr-un asemenea mod incat sa creasca sansele aplicarii unor astfel de rezultate, cu conditia sa existe un proprietar al rezultatelor.

Acesta se realizeaza prin reteaua de entitati de inovare si transfer tehnologic (ReNNIT). Rolul acestora este de sprijinire a IMM-urilor si de interfata intre acestea, in calitate de beneficiari si „producatorii de inovatie” reprezentati de universitati, institute de cercetare si firme cu activitate de cercetare-dezvoltare.

Fig 1. Locul IMM-urilor in economia de piata

IMM-urile

GENERAREA DE NOI PRODUSE ŞI TEHNOLOGII

SUSŢINEREA COMPETITIVITĂŢII

MARILOR COMPANII

CREAREA DE LOCURI DE

MUNCĂ

34

Inovatia, pentru a fi valorificata prin transfer, trebuie sa faca obiectul proprietatii intelectuale, autoritatea care reglementeaza acest domeniu fiind Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci – OSIM (pentru proprietatea industriala) si Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor.

Proprietatea intelectuala are doua componente: proprietatea industriala si drepturile de autor si drepturile conexe.

Protectia drepturilor de proprietate industriala este reglementata, în principal, prin urmatoarele legi speciale: Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, republicata, Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, republicata, Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate, Legea nr.255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, Ordonanta Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul proprietatii industriale si regimul de utilizare a acestora aprobata prin Legea nr.383/2002.

Protectia dreptului de autor si a drepturilor conexe este reglementata de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, care reprezinta legea cadru în domeniu si de doua acte normative complementare, care cuprind masuri destinate combaterii fenomenului pirateriei, respectiv Ordonanta Guvernului nr.45/2000 privind combaterea producerii si comercializarii neautorizate a fonogramelor (aprobata prin Legea nr.624/2001) si Ordonanta Guvernului nr.124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor si drepturile conexe prin adoptarea de masuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio si video, precum si a programelor pentru calculator (aprobata prin Legea nr.213/2002).

Alte reglementari ale drepturilor de proprietate intelectuala sunt cuprinse în: Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr.298/2001, Legea nr.202/2000 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire, cu modificarile aduse prin Ordonanta Guvernului nr.59/2002 aprobata prin Legea nr.664/2002, Ordonanta Guvernului nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului cu modificarile ulterioare, articolele 299-301 din Codul Penal.

Protectia drepturilor de proprietate intelectuala este de o mare importanta, esenta, scopul si finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligentei umane si, în acelasi timp, garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.

Strâns legata de acest domeniu este activitatea de cercetare – dezvoltare si inovare care constituie o componenta strategica, hotarâtoare pentru dezvoltarea economica si pentru progresul social. Astfel, stiinta, tehnologia si inovarea reprezinta domenii care genereaza constant progres tehnologic, asigurând durabilitatea dezvoltarii si competitivitatea economica de perspectiva a României.

35

Totodata inovarea si transferul tehnologic sunt solutii pentru rezolvarea problemelor economice si pentru înnoirea permanenta a tehnologiilor necesare prin racordarea cercetarii românesti la cerintele si presiunile unei piete libere, în expansiune, în contextul globalizarii.

Conform legii, dezvoltarea infrastructurii de inovare si transfer tehnologic, la nivel national, regional si local, se face prin crearea de:

1. centre si servicii specializate pentru asistenta si informare stiintifica si tehnologica, precum si pentru diseminarea, transferul si valorificarea rezultatelor cercetarii;

2. zone si infrastructuri cu facilitati speciale pentru înfiintarea si functionarea de agenti economici inovativi, care dezvolta si aplica tehnologii noi, infrastructuri care pot fi: centre de transfer tehnologic, centre incubatoare de afaceri, centre de informare tehnologica, oficii de legatura cu industria, parcuri stiintifice si tehnologice;

3. unitati de ramura specializate în transfer tehnologic, finantate pe seama rezultatelor transferate în economie si în viata sociala. În acest sens unitatile de transfer raspund de întocmirea contractelor tripartite între furnizorul de tehnologie, unitatea de transfer si unitatea care aplica rezultatele.

Infrastructura de Inovare si Transfer Tehnologic a fost creata, functioneaza, este evaluata si acreditata de Autoritatea Nationala Pentru Cercetare Stiintifica in baza HG 406/2003 si are ca scop sustinerea dezvoltarii economico-sociale, stimularea inovarii si transferului tehnologic, atragerea de investitii în vederea valorificarii rezultatelor de cercetare-dezvoltare si inovare si a resurselor umane din sistemul national de cercetare-dezvoltare.

Retelele existente de cercetare-dezvoltare, functioneaza ca niste pârghii între resurse si costuri, astfel ca prin rezultatele cercetarii se obtin produse sau tehnologii noi, costuri de fabricatie reduse si economie de resurse (se obtin produse cu valoare adaugata mare cu tehnologie îmbunatatita).

In prezent, protectia proprietatii intelectuale în România este similara cu cea din statele membre ale Uniunii Europene, deoarece legislatia nationala este armonizata în cea mai mare parte cu reglementarile comunitare.

Activitatea unei entitati de inovare si transfer tehnologic cuprinde: 1. acces la infrastructura de comunicare: • centrale telefonice şi servere performante, reţea de calculatoare; • servicii de comunicare-informare, recepţie, servicii poştale,

secretariat, cum ar fi: preluare mesaje, furnizare de informaţii primare; - servicii auxiliare, cum ar fi: reparaţii şi întreţinere curentă; - procesare, editare, multiplicare materiale promoţionale; - proiectare şi design pentru prezentări pe Internet; 2. servicii specializate: • servicii de asistenţă în afaceri pentru inovare şi transfer tehnologic; • servicii de cercetare-dezvoltare;

36

• servicii de informare tehnologică, audit tehnologic, veghe şi prognoză tehnologică;

• servicii de asistenţă şi consultanţă pentru realizarea de modele experimentale şi prototipuri;

• servicii de asistenţă şi consultanţă pentru exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală;

• servicii de asistenţă şi consultanţă în domeniul legislativ la nivel naţional, european şi internaţional;

3. servicii de pază şi protocol, monitorizarea permanentă a accesului personalului autorizat;

4. servicii de asistenţă a agenţilor economici şi, în special, a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru:

• obţinerea de fonduri în cadrul unor programe naţionale şi internaţionale;

• identificarea partenerilor din mediul universitar şi de cercetare; • asigurarea accesului la baze de date specializate; • informare cu privire la priorităţile naţionale, regionale şi locale. Rezultate ale transferului tehnologic ce pot contribui la cresterea

competitivitatii IMM-urilor: • Noi Produse si Servicii • Produse inovative, adaptate pieţei, diversificate • Producţie adaptată cerinţelor UE • Modernizarea producţiei • Organizare şi management performant • Producţie şi servicii sub standarde de calitate ISO • Investiţii in ramuri de viitor: IT / Hi-Tech • Servicii / consultanţă Centrul de transfer tehnologic - entitate din infrastructură a cărei

activitate constă în stimularea inovării şi transferului tehnologic în scopul introducerii în circuitul economic a rezultatelor cercetării, transformate în produse, procese şi servicii noi sau îmbunătăţite.

2.4. Ce este proprietatea intelectuală? Proprietatea intelectuală se referă la creaţii ale minţii: invenţii, opere

literare şi artistice şi simboluri, nume şi imagini utilizate în comerţ. Proprietatea Intelectuală se împarte în două categorii:

• Proprietatea industrială care cuprinde invenţiile, mărcile şi indicaţiile geografice,desenele şi modelele industriale.

• Dreptul de autor care se referă la operele literare cum sunt: romanele, poeziile şi , piesele de teatru, filmele, lucrările muzicale, lucrările de artă: desene, picturi, fotografii şi sculpturi şi lucrările arhitectonice. Drepturile conexe ale dreptului de autor sunt drepturile

37

artiştilor interpreţi asupra activităţii lor, ale producătorilor de fonograme şi ale organismelor de radiodifuziune asupra programelor lor de radio şi televiziune.

2.5. Ce se înţelege prin drepturi de proprietate intelectuală? Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturi de proprietate ca

toate celelalte - ele permit creatorului sau proprietarului unui brevet de invenţie, al unei mărci sau al unei opere protejate prin drept de autor să beneficieze de pe urma muncii sau a investiţiei sale. Aceste drepturi sunt evidenţiate în articolul 27 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care stipulează faptul că fiecare om trebuie să beneficieze de protecţia drepturilor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Importanţa proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pentru prima dată de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 şi de Convenţia de la Berna pentru protecţia lucrărilor artistice şi literare din 1886. Ambele tratate, sunt administrate de către Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI).

2.6. De ce trebuie să promovăm şi să protejăm proprietatea

intelectuală? Există mai multe motive care fac ca protecţia proprietăţii să fie

imperios necesară. în primul rând, progresul şi prosperitatea umanităţii depind de creativitatea ei în domeniile tehnic şi cultural, în al doilea rând, protecţia juridică a creaţiilor noi încurajează investiţiile şi conduc la alte inovaţii, în al treilea rând, promovarea şi protecţia proprietăţii intelectuale stimulează creşterea economică, duc la crearea de noi locuri de muncă şi noi ramuri de activitate şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Un sistem de proprietate intelectuală eficient şi echitabil poate fi de ajutor tuturor ţărilor în exploatarea potenţialului de proprietate intelectuală care este un instrument puternic de dezvoltare economică şi de progres social şi cultural. Acest sistem contribuie la instaurarea unui echilibru între interesele inovatorului şi interesul public, asigurând un mediu propice creativităţii şi invenţiei, în beneficiul tuturor.

2.7. Care sunt avantajele de care poate beneficia fiecare

dintre noi? Drepturile de proprietate intelectuală recompensează creativitatea şi

efortul uman care reprezintă motorul progresului umanităţii, lată câteva exemple:

38

• industria cinematografică, industria înregistrărilor audio şi video, activitatea editorială şi industria software-ului care investesc miliarde de dolari pentru amuzamentul milioanelor de oameni din toate colţurile lumii, nu ar exista fără protecţia dreptului de autor;

• consumatorii n-ar putea achiziţiona cu încredere produsele sau serviciile fără o protecţie internaţională eficientă a mărcii, în măsură să descurajeze contrafacerea şi pirateria;

• fără avantajele pe care le oferă sistemul de brevete, cercetătorii şi inventatorii ar fi prea puţin stimulaţi pentru a continua să caute să îşi amelioreze produsele sub aspectul calităţii şi al eficienţei în interesul consumatorilor din lumea întreagă.

2.8. Ce este un brevet? Brevetul conferă dreptul exclusiv asupra unei invenţii, care poate fi

un produs sau un procedeu ce oferă un nou mod de a face ceva sau aduce o nouă soluţie tehnică pentru rezolvarea unei probleme.

Brevetul garantează titularului protecţia invenţiei. Această protecţie este acordată pentru o perioadă limitată, care poate fi în general de 20 de ani.

2.9. Ce fel de protecţie oferă un brevet? Protecţia prin brevet înseamnă că invenţia nu poate fi realizată,

utilizată, distribuită sau vândută fără consimţământul titularului de brevet. Drepturile care decurg dintr-un brevet pot fi apărate în mod normal prin introducerea unei acţiuni în faţa unui tribunal care, în cea mai mare parte a sistemelor, are autoritatea de a face să înceteze orice încălcare a drepturilor ce decurg din brevet. în acelaşi timp, tribunalul poate şi să declare nul un brevet contestat de un terţ.

2.10. Ce drepturi are un titular de brevet? Titularul unui brevet are dreptul de a decide cine poate şi cine nu

poate să folosească invenţia brevetată pe durata protecţiei. El poate pe baza unei licenţe să permită terţilor să utilizeze invenţia pe baza unor condiţii convenite de comun acord. El poate de asemenea, să vândă dreptul asupra invenţiei unui terţ care devine în felul acesta titularul brevetului. La expirarea brevetului, protecţia ia sfârşit şi invenţia intră în domeniul public, adică titularul pierde drepturile exclusive asupra invenţiei şi aceasta poate fi exploatată liber, din punct de vedere comercial de către terţi.

39

2.11. Ce este o marcă? O marcă este un semn distinctiv care indică faptul că anumite

produse sau servicii sunt fabricate sau furnizate de o anumită persoană sau întreprindere. Originea mărcii datează din timpuri străvechi, când artizanii îşi reproduceau semnăturile sau „marca” pe produsele lor artistice sau utilitare. în timp, lucrurile au ,evoluat către ceea ce constituie astăzi sistemul de înregistrare şi protecţie a mărcilor. Răspunzând nevoilor consumatorilor un astfel de sistem îi ajută pe aceştia să identifice şi să cumpere un produs sau un serviciu ca urmare a naturii şi calităţii sale, având ca indiciu marca sa unică.

2.12. Care este utilitatea mărcii? O marcă furnizează protecţie titularului asigurându-i dreptul exclusiv

de a o utiliza pentru desemnarea unor produse şi servicii, sau pentru a autoriza un terţ să o utilizeze în schimbul unei plăţi. Perioada de protecţie variază, dar o marcă poate fi reînnoită de nenumărate ori cu condiţia de a efectua plata taxelor corespunzătoare. Protecţia drepturilor asupra mărcilor este garantată de tribunale care, în majoritatea sistemelor juridice, deţin autoritatea de a împiedica încălcarea dreptului asupra mărcii.

într-un sens mai larg, mărcile încurajează iniţiativa şi spiritul întreprinzător în întreaga lume, oferind titularilor de mărci recunoaştere şi profit financiar. Protecţia mărcilor împiedică şi concurenţa neloială, de exemplu contrafacerea care ar utiliza semne distinctive identice sau asemănătoare pentru comercializarea produselor sau serviciilor diferite sau de calitate inferioară. Sistemul permite indivizilor dotaţi cu spirit întreprinzător să producă şi să comercializeze produse şi servicii, în condiţiile cele mai echitabile, facilitând astfel comerţul internaţional.

2.13. Ce tipuri de mărci pot fi înregistrate? Posibilităţile sunt aproape nelimitate. Mărcile se pot compune din

cuvinte, litere şi cifre, singure sau combinate. Ele pot consta în desene, simboluri, semne tridimensionale cum ar fi forma şi ambalajul produselor, semne sonore cum ar fi sunetele muzicale sau vocale, parfumuri sau culori utilizate ca trăsături distinctive.

În plus faţă de mărcile de produse sau de servicii care indică originea comercială a acestora, mai există şi alte categorii de mărci. Marca colectivă aparţine unei asociaţii ai cărei membri o utilizează pentru a fi identificaţi cu normele de calitate şi cu alte cerinţe stabilite de asociaţie (cum ar fi asociaţia experţilor contabili, a inginerilor, arhitecţilor). Mărcile de certificare implică respectarea anumitor standarde, fără să presupună

40

apartenenţa la o asociaţie. Ele pot fi acordate oricărei persoane care poate certifica faptul că produsele sale sunt conform normelor în vigoare. Standardele de calitate ISO 9000, recunoscute pe plan internaţional, sunt un exemplu de astfel de marcă.

2.14. Ce este un desen sau un model industrial? Un desen sau un model industrial reprezintă aspectul estetic sau

ornamental al unui obiect. El poate consta în caracteristici tridimensionale, cum ar fi forma sau textura suprafeţei obiectului, sau bidimensionale, cum ar fi motivele, liniile sau culoarea.

Desenele şi modelele industriale se aplică celor mai diverse produse din industrie şi din producţia meşteşugărească: de la instrumente tehnice şi medicale, la ceasuri, bijuterii şi alte articole de lux, de la obiecte de uz casnic şi aparate electrice la vehicule şi structuri arhitecturale, de la motive textile la articole pentru timpul liber.

Conform majorităţii legislaţiilor naţionale, pentru a beneficia de protecţie, un desen sau un model industrial trebuie să fie nou sau original şi să nu îndeplinească o funcţie tehnică. Desenul sau modelul industrial are de fapt o natură estetică, iar caracteristicile tehnice ale obiectului căruia i se aplică nu sunt protejate.

2.15. De ce să protejăm desenele şi modelele industriale? Desenul sau modelul industrial este acel „ceva” care dă articolului

atractivitate şi putere de seducţie; el adaugă deci ceva valorii comerciale a produsului şi îi creşte vandabilitatea.

Când un desen sau un model industrial este protejat, titularul - persoana fizică sau juridică care a înregistrat desenul - deţine dreptul exclusiv de a face opunere pentru orice copie sau imitaţie neautorizată a desenului sau a modelului industrial de către terţi. Protecţia contribuie deci la garantarea unui venit echitabil de pe urma investiţiilor.

Un sistem de protecţie eficient este, de asemenea, avantajos atât pentru consumatori cât şi pentru publicul larg, în general în măsura în care încurajează legalitatea concurenţei şi a practicilor comerciale, favorizează creativitatea şi promovează produse mai atractive sub aspect estetic.

Protecţia desenelor şi modelelor industriale contribuie la dezvoltarea economică, încurajând creativitatea în industrie, ca şi în domeniul artistic şi al meşteşugurilor tradiţionale. Ea contribuie la dezvoltarea activităţilor comerciale şi încurajează exportul produselor naţionale. Realizarea şi protejarea desenelor şi modelelor industriale este în genere un lucru destul de simplu şi ieftin, la îndemâna întreprinderilor mici şi mijlocii, ca şi a artiştilor şi a meşteşugarilor individuali, atât în ţările industrializate, cât

41

şi în cele în curs de dezvoltare. 2.16. Ce este o indicaţie geografică? Indicaţia geografică este un semn utilizat pe produsele care au o

origine geografică precisă şi care prezintă anumite calităţi sau posedă o notorietate ce se datorează acestui loc de origine. în general, indicaţiile geografice constau în denumirea locului de origine al produselor. Produsele agricole au de obicei calităţi legate de locul de producţie şi sunt influenţate de anumiţi factori geografici cum ar fi clima şi solul. Pentru ca un semn să funcţioneze ca indicaţie geografică este necesar ca legislaţia naţională să prevadă acest lucru şi consumatorii să îl perceapă ca atare. Indicaţiile geografice nu pot fi utilizate pentru o largă varietate de produse agricole; de exemplu termenul „Toscan” este utilizat pentru uleiul de măsline produs într-o anumită zonă din Italia, iar „Roquefort” pentru brânza produsă în această zonă a Franţei.

Utilizarea indicaţiilor geografice nu este limitată la produsele agricole. Acestea pot pune în valoare şi calităţi speciale ale unui produs datorate factorului uman prezent în locul de origine al produselor, aşa cum sunt anumite tehnici de fabricaţie sau tradiţii. Locul de origine poate fi un sat sau un oraş, o regiune sau o ţară. De exemplu substantivul „Switzerland” sau adjectivul „Swiss” este perceput în numeroase ţări ca o indicaţie geografică pentru produse fabricate în Elveţia, în special ceasuri.

2.17. Ce este o denumire de origine? O denumire de origine este un tip special de indicaţie geografică

utilizată pe produse care prezintă o calitate specială datorată exclusiv sau esenţialmente mediului geografic în care au fost obţinute. Noţiunea de indicaţie geografică înglobează denumirile de origine. „Bordeaux” pentru vinul produs în regiunea Bordeaux din Franţa, „Havana” pentru tutunul cultivat în regiunea cubaneză Havana sau „Tequila” pentru băutura alcoolică fabricată în anumite zone din Mexic sunt exemple de denumiri de origine protejate în statele care sunt parte a Aranjamentului de la Lisabona cu privire la protecţia denumirilor de origine şi la înregistrarea internaţională a acestora.

2.18. Ce sunt dreptul de autor si drepturile conexe? Dreptul de autor reprezintă un ansamblu de legi care conferă

protecţie autorilor, artiştilor şi altor creatori pentru creaţiile lor literare şi artistice denumite în general „opere”. Un ansamblu de drepturi aflate într-o strânsă legătură cu dreptul de autor este reprezentat de drepturile

42

conexe care conferă prerogative asemănătoare sau identice celor oferite de dreptul de autor, deşi uneori de întindere limitată şi de mai scurtă durată. Beneficiarii drepturilor conexe sunt:

• artiştii interpreţi sau executanţii (de exemplu actori şi muzicieni) pentru prestaţia lor;

• producătorii de înregistrări audio (înregistrări pe casetă şi compact disc) pentru înregistrările lor, şi;

• organismele de radiodifuziune pentru programele radio sau TV. Operele protejate prin dreptul de autor includ în mod special, dar nu

exclusiv, romanele, poeziile, piesele de teatru, lucrările de referinţă, ziarele, programele de calculator, bazele de date, filmele, compoziţiile muzicale, operele coregrafice, picturile, desenele, fotografiile, sculpturile, operele de arhitectură, creaţiile publicitare, hărţile şi desenele tehnice.

2.19. Ce oferă dreptul de autor şi drepturile conexe? Creatorii operelor protejate prin drept de autor ca şi moştenitorii

acestora şi succesorii lor în drepturi (numiţi în general „titulari de drepturi”) beneficiază de anumite drepturi fundamentale în conformitate cu legislaţia dreptului de autor. Ei au în special dreptul exclusiv de utilizare a operei sau de autorizare a utilizării acesteia în condiţii stabilite de comun acord. Titularul sau titularii de drepturi asupra unei opere pot interzice sau autoriza:

• reproducerea acesteia sub orice forma, inclusiv sub formă de publicaţie tipărită sau de înregistrare sonoră;

• interpretarea sau executarea ei în public şi comunicarea ei către public;

• difuzarea ei în emisiuni radio sau TV; • traducerea în alte limbi; şi • adaptarea ei, constând de pildă în transformarea unui roman în

scenariu de film. Drepturi similare referitoare la fixare (înregistrare) şi reproducere,

printre altele, sunt conferite de drepturile conexe. Pentru a fi difuzate în mod eficient, multe tipuri de opere protejate de

legislaţia dreptului de autor şi a drepturilor conexe, au nevoie de mijloace de distribuţie şi de comunicare şi de investiţii importante (este, de exemplu, cazul publicaţiilor, înregistrărilor sonore şi al filmelor); de asemenea, creatorii înşişi cedează adesea drepturile asupra operelor lor unor societăţi care pot exploata şi comercializa mai bine aceste opere, în schimbul unei compensaţii care îmbracă forma unor plăţi şi/sau redevenţe (compensaţii bazate pe un procentaj din veniturile aduse de operă).

43

3. Managementul inovării 3.1. Ce se doreşte prin această întreprindere ? - Lărgirea consistenţei şi numărului contactelor între IMM-urile

inovative – cercetare – inovare – transfer tehnologic – piaţa. - Statuarea parteneriatului dintre proprietatea intelectuală şi cea industrială, înideea realizării transferului tehnologic în folosul pieţei.

- Identificarea inovatiilor, invenţiilor, a firmelor inovative, utilizatoare de noi tehnologii cu scopul de a realiza transfer tehnologic şi parteneriate nationale sau internaţionale. - Diseminarea informatiilor şi bunele practici pentru a lărgi numărul de firme ce acceseaza Programele Inovare, Fonduri Structurale, FP7 / Cercetarea în folosul IMM-urilor, Eureka, EENet, BISNet. - Promovarea de metode si metodologii inovative, transfer de cunoştinţe şi de tehnologie. - Identificarea de strategii şi soluţii pentru creşterea competitivităţii prin inovare şi transfer tehnologic. - Evenimentele de brokeraj, matchmaking-uri să devină un pol de discuţii, facilitator de parteneriate între inventatori - unităţi de cercetare / inovare / transfer tehnologic – piaţa.

3.2. Cercetarea şi inovarea cu faţa către piaţă Cercetarea şi inovarea cu faţa către piaţă se realizează prin cercetare,

inovare şi transfer tehnologic, iar piaţa urmează să-şi orienteze faţa către Cercetare şi Inovare, ca mijloace pentru creşterea competitivităţii produselor, în special a celor româneşti pe piaţa concurenţială europeană/ mondială ( v. fig 1).

3.3. Piaţa cu faţa către Cercetare si Inovare, ca mijloace

pentru creşterea competitivităţii Aşa după cum s-a definit în capitolul anterior, inovarea este procesul

creativ prin care se introduc (se aduc) elemente de noutate şi se asigură creşterea competitivităţii (la nivel de produs, tehnologie, serviciu, localitate, regiune).

Totodată prin procesul inovării se realizează/ utilizează noi tehnologii, produse, metode, management, conditii de lucru, abilităţi, formare de personal. Este de fapt o noua viziune şi o altă abordare privind orientarea produselor inovative către piaţă, către clientul exigent, pe o piaţă abundentă, cu produse pentru toate gusturile şi « buzunarele ».

44

In aceste condiţii rolul cercetării este clar orientat către realizare de produse inovative, flexibile, uşor de schimbat după cerinţele pieţii/clienţilor.

Figura 1.

Figura 2.

OObbiieeccttiivv Cercetarea şi inovarea cu faţa către piaţă

Piaţa cu faţa către Cercetare şi Inovare

Cercetare Inovare

Transfer tehnologic

Cercetare

Competitivitate şi

locuri de muncă

Educaţie Inovare

45

Cei 3 piloni pe care se bazeaza Strategia Lisabona, cercetarea, educaţia şi inovarea pun accent pe sprijinirea unităţilor inovative care contribuie la creşterea economică şi la înfiinţarea de noi locuri de muncă(v. fig.2).

3.4. Stimularea şi coordonarea inovării În fig.3 este prezentată o schemă a traseului de la cercetare de piaţă,

cercetare produs, proiectare, prototipare, omologare, promovare şi transfer tehnologic catre marea industrie, sau realizarea de noi intreprinderi sub forma de spin-off sau start-up.

Figura 3.

3.5. Politica de Inovare

Se poate uşor analiza prin cercetarea strategiei LISABONA, unde îmbunătăţirea cunoştinţelor şi calităţii inovaţiei pentru dezvoltare regională durabilă (al doilea îndrumar privind politica de coeziune în susţinerea dezvoltarii şi a locurilor de muncă 2007- 2013), conducând la crearea de noi locuri de muncă, competitivitate prin centre de afaceri, inovare formare. Cea mai mare calitate în domeniul inovării este stăpânirea informaţiei, cercetarea bibliografică în domeniu, realizarea elementelor de noutate, conştientizarea noutăţii şi implicit protejarea noutăţii, proprietăţii intelectuale. Toate aceste elemente se regăsesc în figura 4.

Inovare de produs si proces Brevetare Transfer tehnologic

Cercetare Produs tehnologic Aplicare pe piata Formare (antreprenoriala)

Inovare de servicii

46

POLITICA DE INOVARE

Figura 4. 3.6. Creşterea competitivităţii Creşterea competitivităţii produselor se poate realize prin:

• Rezultatele cercetării transferate industriei. • Tehnologiile transferabile. • Brevete. • Personal format şi acreditat (Transfer Tehnologic si Inovare,

brokeri de tehnologii) • IMM-uri innovative. • Promovarea şi formarea unei culturi a inovaţiei de masă.

Întărirea cooperării: Centre de Afaceri – Centre de Inovare - Centre de formare

1. Creşterea şi îmbunătăţirea investiţiei in

inovare

2. Facilitarea inovaţiei şi

promovarea antreprenorială

3. Îmbunătăţirea accesului la

finanţare

LOCURI DE MUNCĂ

ÎMBUNĂTĂŢIREA CUNOŞTINŢELOR ŞI CALITATII INOVAŢIEI PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ DURABILA

(al doilea îndrumar Politica de coeziune în susţinerea dezvoltarii şi a locurilor de muncă 2007- 2013)

STĂPÂNIREA INFORMAŢIEI

47

4. Modalităţi de stimulare a proprietăţii

intelectuale în universităţi şi unităţi de CDI 4.1. Perspectivă europeană. Câteva întrebări 4.1.1. După aproape 3 ani de la integrare Cu mai puţin de 3 ani, în urmă,România şi-a reluat locul în marea

familie a statelor europene reunite în această importantă structură politică, economică, ştiinţifică etc, care este U.E.

În ce măsură, autorităţile de management şi băncile acţionează pt.absorbţia profitabilă a fondurilor europene(preaderare,la care accesul se încheie la finele 2009, şi- mai ales- postaderare, la cele 30 miliarde Euro, până în 2013)?

4.1.2. Anticipând integrarea RO în U.E. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) ca şi Agenţie de

proprietate industrială a Guvernului României are următoarele atribuţii: • Coordonează politica de proprietate industrială (PI) în România: • Iniţiază, în colaborare cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

(O.R.D.A.), supune aprobării şi urmăreşte aplicarea strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (PI);

• Iniţiază şi supune spre aprobare proiectele actelor normative (legi, regulamente, instrucţiuni etc) pentru obiectele de proprietate industrială PI:

- în 1989, existau doar 2 obiecte: brevete de invenţie şi mărci; - în 2009, sunt 6 obiecte: brevete de invenţie; mărci şi indicaţii geografice; desene şi modele industriale (design); topografii produse semiconductoare (TPS); brevete soiuri plante; modele de utilitate. - proiecte legislative : legea invenţiilor de serviciu( 2009).

• Înregistrează, publică şi examinează C.B.I. în vederea acordării şi eliberării B.I.

• Efectuează procedurile legale pentru protejarea celorlalte obiecte de PI.

• Administrează şi dezvoltă Colecţia naţională de peste 25.000.000 descrieri de invenţie şi realizează baza de date imformatice pentru invenţii.

• Efectuează servicii de mediere şi servicii de informare tehnică din descrierile de invenţie româneşti şi străine.

• Atestă şi autorizează consilierii în PI. • Organizează cursuri pentru formarea şi perfecţionarea

48

specialiştilor în domeniul PI. • Integrarea RO în U.E. pe domeniul B.I. (sau colaborarea cu

Organizaţia Brevetului European): 1996 (OG 32/96 + L32/97) Acord de extindere Org.Brev.European – Guvernul RO; 2003 (1 martie) RO membru cu drepturi depline al Org.Brev.European.

4.2. Proprietate intelectuală. Proprietate industrială 4.2.1 Proprietatea intelectuală reprezintă un ansamblu de

drepturi dobândite, în virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor geniului uman în domeniile ştiinţific, tehnic, literar sau artistic.

♦ Consacrare oficială: Convenţia instituind Organizaţia Mondială a

Proprietăţii Intelectuale (OMPI), Stockholm, 14 iulie 1967 (ratificată de România la 26 aprilie 1970).

♦ Domenii : • proprietatea industrială • dreptul de autor pentru operele literare şi artistice • drepturile conexe dreptului de autor şi • alte drepturi de proprietate intelectuală, neincluse în primele

categorii. ♦ Protecţia proprietăţii intelectuale include mijloacele • legislative, de dobândire a drepturilor de proprietate

intelectuală şi • pe acelea prin care se asigură apărarea acestor drepturi,

inclusiv combaterea practicilor anticoncurenţiale. 4.2.2. Proprietatea industrială reprezintă drepturile dobândite,

în virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor tehnice ale geniului uman.

♦ Consacrare oficială: Convenţia de la Paris pentru protecţia

proprietăţii industriale, semnată la 20 martie 1883 şi revizuită în mai multe rânduri (ratificată de România la 6 oct. 1920).

♦ Obiecte ale proprietăţii industriale: A. Creaţii: • invenţii; • modele de utilitate; • desene şi modele industriale (DMI) sau design industrial. B. Semne distinctive (simboluri): • mărci (de produs sau de serviciu); • denumiri de origine; • indicaţii geografice; • nume comerciale (firma). C. Reprimarea concurenţei neloiale.

49

Toate aceste obiecte, cu excepţia reprimării concurenţei neloiale, sunt protejate în virtutea Convenţiei de la Paris şi a legilor naţionale speciale sau (pentru invenţii) a unor convenţii internaţionale (ex. CBE pentru brevetul european).

Reprimarea concurenţei neloiale nu este, în sine, un obiect protejat, ci un ansamblu de dispoziţii pentru protejarea persoanelor (fizice sau juridice) împotriva practicilor anticoncurenţiale ale terţilor, fără a avea în vedere eventuale drepturi (exprese) de proprietate.

4.2.3. Dreptul de autor pentru operele literare şi artistice. ♦Consacrare oficială: Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, semnată la 9 septembrie 1886. ♦ Obiecte A. Producţiile din domeniul literar, ştiinţific şi artistic, oricare ar

fi modul sau forma de exprimare: • cărţi, broşuri sau alte scrieri; • conferinţe, alocuţiuni, predici; • opere dramatice şi muzical-dramatice; • opere coregrafice şi pantomime; • compoziţii muzicale, cu sau fără cuvinte; • opere cinematografice sau similare; • opere de desen, pictură, sculptură, arhitectură, gravură, litografie; • opere fotografice sau realizate prin procedee analoage fotografiei; • ilustraţii, hărţi geografice; • planuri, crochiuri, opere plastice referitoare la geografie, topografie, arhitectură, ştiinţe, B. Producţii derivate din cele de mai sus: • traduceri; • adaptări; • aranjamente muzicale; • alte transformări de opere literare sau artistice. C. Culegere de opere literare şi artistice care, prin modul de

alegere şi dispunere a materialelor, constituie creaţii intelectuale, precum: • enciclopedii; • antologii. 4.2.4. Drepturile conexe ♦ Cele mai multe opere literare şi artistice sunt făcute publice prin

intermediul unor activităţi care implică, la rândul lor, acte de creaţie. Exemplu: compoziţiile muzicale sunt prezentate publicului de

către artişti care, la fiecare execuţie sau interpretare,

50

înfăptuiesc un act de creaţie irepetabil. Idem şi în cazul declamării sau interpretării în public a operelor

literare destinate unei astfel de prezentări şi – mai ales – al operelor cinematografice care sunt chiar destinate să fie prezentate publicului.

Drepturile conexe protejează tocmai această categorie de creaţii. ♦ Consacrare oficială: • Convenţia de la Paris asupra protecţiei artiştilor interpreţi

sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune (1961);

• Convenţia de la Geneva pentru protecţia producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor (1971);

• Convenţia de la Bruxelles privind distribuirea semnalelor purtătoare de programe transmise prin satelit(1974).

• Tratatul de la Geneva asupra înregistrării internaţionale a operelor

audiovizuale (Tratatul asupra registrului filmelor – FRT) (1989). 4.2.5. Alte drepturi de proprietate intelectuală A. Topografiile produselor semiconductoare (TPS) ♦ Reglementări internaţionale: “Tratatul privind proprietatea

intelectuală în materie de circuite integrate”, semnat la Washington D.C. în 1989 (26 mai).

♦ Acordul de la Marrakech, din 15.04.1994, privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (O.M.C.), Anexa 1C “Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ”.

♦ Directiva Consiliului Comunităţilor Economice Europene nr.87/54/CEE din dec 1986, privind protecţia juridică a topografiilor produselor semiconductoare.

♦ În România: Legea nr.337/29 nov.2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate [destul de asemănătoare cu legile de protecţie a DMI sau a mărcilor].

♦ Conform Legii nr.337/2005, topografiile nu mai sunt de circuite integrate (TCI) ci de produse semiconductoare (TPS).

B. Programele pentru calculator (software) şi bazele de date ♦ Programele pentru calculator, în sine, sunt protejate pe calea

dreptului de autor (copyright), fiind asimilate operelor literare, nu în ultimul rând şi datorită formei lor de prezentare pe suporturi informaţionale.

51

♦ Invenţiile în domeniul programelor de calculator (e.g.“Computer-related inventions”, ”computer-implemented inventions”etc.) pot, în anumite condiţii, să fie brevetabile.

C. Secretul comercial [include şi secretul industrial (know-how) ] ♦ Nu sunt create, în general, legi speciale pentru protecţia

secretului comercial, fiind suficiente dispoziţiile speciale – în acest scop – din codurile civile şi comerciale, din legile naţionale de protecţie a proprietăţii industriale (ex. dispoziţii privind secretul sau confidenţialitatea unor informaţii) şi din legile privind reprimarea concurenţei neloiale.

D. Protecţia sui-generis a noilor soiuri de plante (brevet pentru soi) ♦ Această protecţie este realizată în baza legislaţiei naţionale

(Legea nr.255/1998, modificată în 2007) şi a “Convenţiei internaţionale pentru protecţia noutăţilor vegetale” (UPOV), dacă aceste soiuri îndeplinesc condiţiile legale (noutate, distinctivitate, uniformitate, stabilitate şi denumire generică) etc

4.3. Proprietatea intelectuală (în general) şi brevetul de

invenţie (în particular) în lumea contemporană. ♦ În evaluarea patrimoniului unei companii în ultimii 20-25 de ani se

remarcă inversarea spectaculoasă a importanţei activelor materiale (corporale) şi a celor nemateriale (necorporale), adică a drepturilor de proprietate intelectuală (IPR) în favoarea celor din urmă.

Ex. În SUA: 1982 2000 • Active materiale 62% 30% • Active nemateriale 38% 70% ♦ S-a răspândit practica garantării unor credite cu obiecte ale

proprietăţii industriale. Ex. Garantarea unor credite de 83 milioane USD cu

drepturile asupra unei licenţe (de marcă) pe o perioadă de 3 ani. ♦ B.I. - un “monopol” de exploatare acordat, în anumite condiţii, de

către un O.P.I. în numele guvernului statului pe teritoriul căruia se află acel O.P.I., şi cu valabilitate pe o durată determinată.

Altfel spus, acest “monopol” de exploatare este acordat în schimbul punerii la dispoziţia societăţii - pe baze contractuale – a respectivei invenţii.

♦ Prin publicarea rezumatului CBI , imediat după împlinirea termenului de 18 luni de la data depunerii cererii la OPI, stadiul – mondial – al tehnicii se îmbogăţeşte în mod continuu.

Avantajele informaţiilor din documentele de brevet: • gradul ridicat de detaliere a soluţiei tehnice date problemei invenţiei;

52

• promptitudinea livrării lor către public, de regulă la 18 luni de la data depunerii CBI. Se reduc, astfel, semnificativ eforturile paralele – îndelungate şi

costisitoare – făcute pe plan internaţional pentru cercetarea şi identificarea unor soluţii originale la problemele tehnice ce trebuie rezolvate.[Nu întâmplător,

M.Desantes,(ex)vicepreşedinte O.E.B., observa, cu câţiva ani în urmă,faptul că,

în spaţiul european, se cheltuiesc cca 20 miliarde EUR/an, pt.programe de “cercetare” care… au deja soluţii în literatura de brevete de invenţie !!! ( cercetare insuficientă, superficială - „descoperirea găurii mărite la covrig”)

4.3.1. B.I. – exponent al dezvoltării tehnologice ♦ Între nivelul de dezvoltare tehnologică al unui stat şi nivelurile

protecţiei asigurate creaţiilor tehnice originale pe teritoriul acelui stat, în primul rând al invenţiilor prin B.I., există o relaţie de proporţionalitate, care se manifestă în ambele sensuri.

♦ Date statistice. • CBI depuse pe calea PCT în 2001: 38,5% (SUA); 13,1%

(Germania); 11,4%(Japonia); 6% (Marea Britanie) etc. • CBI depuse la OEB în 2001: 28,5% (SUA); 20%

(Germania); 15% (Japonia); 6,5% (Franţa) etc.

4.3.2. B.I. – motor al dezvoltării tehnologice ♦ Ţările dezvoltate îşi promovează interesele economice şi

industriale printr-o politică extrem de ofensivă de protecţie naţională şi internaţională prin B.I. a invenţiilor rezultate în urma activităţii de cercetare-dezvoltare, ceea ce le consolidează şi le extinde poziţiile dominante în comerţul mondial într-o lume din ce în ce mai globalizată.

♦ BI constituie unul dintre cele mai puternice instrumente ale creşterii economice, fiind intrinsec destinat a asigura titularului un monopol pe piaţa dintr-un anumit domeniu.

Ex. • În SUA creşterea contribuţiei industriilor bazate pe tehnologii “de vârf” în produsul naţional brut (PNB) a crescut de la 21% (1982) la 27% (1995).

♦ Spre deosebire de mărci, litigiile în domeniul BI sunt semnificativ mai puţin numeroase dar cel puţin la fel de “spectaculoase” în ceea ce priveşte implicaţiile financiare:

Ex.: • Canon vs. Polaroid • Hitachi (JP) vs. Motorola (SUA). ♦ Căi prin care BI contribuie la stimularea inovării tehnologice: • Drepturi exclusive pe o perioadă limitată de timp, concurenţa fiind

53

stimulată să acţioneze legal ; • Protejarea companiilor titulare şi a inventatorilor împotriva unei

competiţii neloiale din partea celor care nu-şi asumă riscuri financiare. • Cadrul cel mai eficient pentru colectarea, clasificarea, publicarea şi

diseminarea informaţiilor tehnologice la nivel mondial. 4.4.2. Minimizarea costurilor pentru protecţia obiectelor PI. 4.4.2.1. Minimizarea costurilor pentru cercetarea

documentară (C.D.) Absenţa de pe piaţă a unui produs nu înseamnă că acesta îndeplineşte, în mod automat, condiţiile de noutate şi activitate inventivă.

Mai mult, nu există nicio garanţie pentru producător că produsul nu încalcă (nu contraface) drepturile exclusive ale titularului unui brevet având ca obiect tocmai produsul în cauză.

Se impune, deci, efectuarea unei C.D. profesionale privind stadiul anterior al tehnicii (S.T.).

O C.D. bine efectuată îi poate asigura potenţialului solicitant reduceri semnificative de costuri prin:

• anticiparea, cu mare probabilitate, a posibilelor obiecţii ale examinării de fond (O.S.I.M./O.E.B. etc);

• evidenţierea oricărei potenţiale încălcări a altor brevete în vigoare; • obţinerea de informaţii referitoare la:

- alte brevete în domeniu (firme concurente); - utilitatea eventualului brevet d.p.d.v. al eficienţei economice şi - dacă trebuie cumpărate licenţe, de la alţi titulari, pentru aplicarea propriei invenţii; - orientarea solicitantului privind modificarea revendicărilor pentru a evita contrafacerea etc.

Serviciile gratuite (accesarea B.D. via Internet), menţin scăzute costurile cu C.D., dar ele nu sunt suficiente. Este foarte indicată solicitarea serviciilor comerciale ale unui furnizor de info privind brevetele(O.S.I.M.; centre regionale; consilieri etc).

4.4.2.2. Minimizarea costurilor – de ansamblu – pentru

brevetarea în ţară Depunerea unei cereri de model de utilitate (M.U.), ca şi soluţie

intermediară, rapidă şi destul de ieftină, de obţinere a unei protecţii provizorii pentru un nou produs.

• Permite amânarea deciziei de depunere a unei CBI şi – ulterior – a deciziei de examinare de fond.

• Se câştigă timp pentru investigaţiile practice necesare stabilirii viabilităţii invenţiei.

54

• În baza priorităţii interne (12 luni), rezultând îmbunătăţiri succesive ale invenţiei, celelalte pot fi retrase, ultima urmând a fi procesată până la brevetare, celelalte considerâdu-se retrase.

4.4.2.3. Minimizarea costurilor pentru redactarea

documentaţiei de brevetare şi urmărirea CBI

• Redactarea documentaţiei poate fi făcută şi cu forţe proprii dar adesea se aplică zicala “Scump la tărâţe şi ieftin la făină”.

• Altfel spus, aşa-zisa economie de moment prin nerecurgerea la serviciile unui consilier autorizat PI., devine foarte repede o pierdere semnificativă de timp şi bani.

• Chiar dacă se obţine B.I. solicitat, adesea acesta este de o slabă calitate, el neacoperind toate aplicaţiile importante d.p.d.v. comercial ale invenţiei.

NB1. • Atenţie asupra păguboasei practici de a “nu da tot secretul

invenţiei”. • Consilierului autorizat care redactează documentaţia de

brevetare trebuie să i se furnizeze, de la bun început, toate informaţiile necesare acestei activităţi.

NB2. Din fondurile pentru R&D (CDI) cca. 20 % (ex.: Suedia) sunt destinate P.Ind. pentru:

• brevetarea în ţară şi “enforcement”-ul (apărarea dreptului exclusiv); • brevetarea în străinătate; • supravegherea concurenţilor 4.4.2.4. Minimizarea costurilor cu taxele în faţa O.P.I.(în

cazul României prin O.S.I.M.) Din 1992 şi până în prezent O.S.I.M. a acordat şi acordă, în condiţiile legii, importante reduceri de taxe pentru brevetarea invenţiilor (între 50 % - 80 % vezi anexa 1) Este necesară revizuirea periodică a portofoliului de C.B.I. şi de B.I. pentru a stabili dacă:

• sunt şanse ca C.B.I. să conducă la obţinerea unui B.I. valoros ? • B.I. deja obţinute au valoare – directă/indirectă – pentru afacerea

respectivă ? • B.I. obţinut poate fi cesionat (vândut)/licenţiat(închiriat)? (oare

există solicitări ?) • Un portofoliu de B.I. şi/sau C.B.I. este oare o tactică bună de

marketing în relaţia cu agenţiile finanţatoare/investitorii ? 4.4.2.5. Minimizarea costurilor pentru brevetarea în

străinătate

55

Oare se justifică, economic, un astfel de demers ? Trabuie căutat

răspunsul la întrebări precum: • există posibilităţi de export (produse, tehnologii, licenţe) sau de

interzicere ? • există posibilităţi de cooperare (joint-venture) cu o companie din

ţara respectivă ? • se cunosc bine costurile unui astfel de demers ? • costurile la O.E.B. - aceleaşi (cca. 8000 Euro) indiferent de numărul

de state desemnate, dar costurile pentru validarea brevetului depind de numărul de state (cca. 2000-2500 Euro/stat).

Conform legii brevetelor mai întâi se solicită protecţia în România. Prin PCT (care prevede o “fază internaţională” şi o“fază naţională”). Reducerea de taxe, de 75 % (pentru resortisanţii statelor cu PIB < 3000 $/locuitor), se aplică numai taxei de înregistrare internaţională (nu şi taxei de transmitere şi nici taxei pentru RDI).

4.4.2.6. Costurile brevetării Costurile brevetării depind de :

• Domeniul tehnologic; • Natura invenţiei; • Mărimea descrierii; • Numărul de obiecte şi/sau revendicări; • Tariful orar al consilierului de P.I. şi numărul de ore pentru

redactarea documentaţiei şi pentru urmărirea procedurilor de brevetare;

• Costul întocmirii desenelor/schemelor/diagramelor etc; • Numărul şi natura obiecţiilor examinatorului de la O.P.I.; • Costurile pentru traducerea cererilor în alte state etc.

4.4.2.7. Repartizarea costurilor (eventual şi a beneficiilor) Identificarea unui:

• cotitular de brevet (cote de participare); • licenţiat (dacă se prevede în contract, acesta poate prelua – în tot

sau în parte – sarcina urmăririi brevetării, menţinerii B.I. (la acţiunile în anulare), enforcement-ului B.I. (acţiuni în contrafacere, în ţară şi/sau străinătate).

4.4.3. Organizarea unei structuri administrative pentru PI. Adesea, multe îmbunătăţiri/inovări trec neobservate (se pierd) datorită lipsei:

• cunoştinţelor de PI.; • a unor specialişti proprii în P.I.;

56

• a cadrului instituţional, cum ar fi Oficiile de Management Tehnologic (în Universităţi şi unităţile de CDI).

Se impune, deci, organizarea unei structuri administrative (serviciu, birou etc.) sau – cel puţin – desemnarea unui specialist care să se ocupe de problemele de protecţie a proprietăţii industriale →consilierul în proprietate industrială, atestat de OSIM. Structura, subordonată direct conducerii tehnice (director tehnic/ştiinţific/consiliul tehnico-ştiinţific etc.) este bine să includă un jurist (pentru încheierea de contracte, contestaţii, acţiuni în justiţie etc.) şi un specialist cu studii medii (pentru ţinerea evidenţelor-faze aplicare invenţii, situaţia CBI şi a BI, profitul obţinut, plata taxelor legale, achitarea drepturilor băneşti autorilor, evidenţa contractelor şi ofertelor etc.- şi pentru lucrări care nu cer studii universitare). Dimensiunea consiliului ştiinţific depinde de mărimea unităţii, de resursele financiare disponibile şi de politica managerială, generală şi sectorială, de proprietate industrială. I.M.M.-urile precum şi micii întreprinzători sau inventatorii-titulari pot apela la serviciile unor consilieri în PI. autorizaţi.

4.4.4. Probleme financiare şi de patrimoniu Brevetarea şi valorificarea invenţiilor implică, adesea, rulaje

importante de fonduri, cheltuieli sau venituri. Cheltuieli • Taxe pentru brevetarea şi menţinerea în vigoare a protecţiei

invenţiilor; • Taxe pentru brevetarea în străinătate (în valută); • Pentru apărarea drepturilor (contestaţii, revocări, acţiuni în

justiţie etc.); • Achiziţionarea unor licenţe sau brevete; • Remuneraţiile suplimentare cuvenite inventatorilor în contractele de muncă cu misiune inventivă; • Funcţionarea compartimentului specializat/consilierului autorizat în P. Ind. (dotare; calificare; informare etc.); • Asistenţa tehnică asigurată – pe bază de contract – de către inventatori; • Colaborări externe. Venituri • Beneficii din exploatarea obiectului invenţiei [scutite de

impozit/profit primii 5 ani de aplicare, Codul fiscal art.38(12)b) şi art.48 inclusiv Ordinul comun OSIM-MFP];

• Transmiterea de drepturi de brevet/CBI (licenţe,cesiuni) aduce venituri importante (redevenţe, plată contracte

etc.); • Despăgubiri, în cazul finalizării cu succes a acţiunilor în

57

contrafacere. Probleme de patrimoniu • obiectele de P. Ind. – active nemateriale (necorporale), se

introduc în patrimoniul întreprinderii. • periodic, aceste active nemateriale trebuie reevaluate în

funcţie de aprecierea acestora pe piaţă şi pentru întreprindere. 4.5. Secretele comerciale –valori inestimabile Motto: În materie de protecţie a informaţiilor, efortul managerilor şi discreţia salariaţilor sunt condiţiile pentru succesul firmei. Orice întreprindere (serioasă) are secrete comerciale (T.S.)

Unii (destul de puţini pe la noi)sunt pe deplin conştienţi de importanţa T.S. Alţii (mai ales pe la noi) devin conştienţi numai când concurenţii: - încearcă să obţină lista clienţilor sau planurilor de marketing sau - vorbesc cu angajaţii pentru a copia modul de desfăşurare a afacerii.

Multe informaţii valoroase pot apărea ca fiind obişnuite şi, deci, sunt insuficient apreciate şi protejate.Tehnologia evoluează atât de rapid încât protecţia T.S. este, în unele cazuri, dreptul PI., cel mai atractiv, efectiv şi uşor accesibil.Protecţia T.S. fereşte compania de viitorii concurenţi, inclusiv de foştii anagjaţi sau clienţi !!

Ce strategii se pot adopta ? - O companie prevăzătoare şi activă este mereu în top, astfel încât T.S., eventual furate, sunt secretele succesului de ieri/alaltăieri.

Care sunt condiţiile de existenţă a T.S.? • Informaţia de orice natură care trebuie să fie valoroasă ( are cel

puţin valoare economică) de fapt sau potenţial pentru cel care o deţine, care nu este cunoscută, în general sau uşor accesibilă publicului şi pentru care posesorul a făcut un efort rezonabil spre a o menţine secretă.

• Un T.S. implică costuri pentru dezvoltarea lui. • Chiar şi info negative (ex.: direcţii de cercetare care s-au dovedit că

nu duc la nici un rezultat !!) constituie T.S. • Practic, orice tip de info tehnică/comercială poate fi protejată ca T.S.

dacă îndeplineşte condiţiile. Exemple: compilări de date, de ex. liste cu clienţii companiei (cu cât

ele conţin mai multe info, cu atât sunt mai apte pentru a fi T.S.); proiecte, desene, planuri de arhitectură, copii heliografice, hărţi; algoritme şi procedee aplicabile în programele de calculator, precum şi aceste programe în sine; metode didactice; procedee, tehnici şi know-how pentru fabricaţie şi/sau reparaţii; procedee de urmărire a versiunilor unui document; formule (reţete) pentru realizarea de produse; baze de date (B.D.); strategii de afaceri, planuri de afaceri, metode de afaceri, planuri de marketing; info financiare; registre privind personalul; bilanţuri;

58

manuale; ingrediente/părţi componente (ale unui medicament/băuturi etc); info referitoare la activităţile de R&D (CDI) etc. Un T.S. poate fi alcătuit dintr-o combinaţie de astfel de informaţii fiecare în sine putând aparţine domeniului public, dar a căror funcţionare în interdependenţă furnizează un avantaj competitiv.

Ca T.S. pot fi protejate proiectele CBI şi CBI depuse, până la publicare.

Alte avantaje T.S.: pot fi licenţiate sau cesionate (vândute); chiar dacă nu conferă protecţie împotriva acelora care dezvoltă, în mod independent, acelaşi T.S. ele nu sunt limitate în timp (ca BI/DMI/dreptul de autor etc).

4.6. Avantajele protecţiei invenţiilor prin înregistrarea ca

modele de utilitate (M.U.) 4.6.1. Ce poate fi protejat prin M.U. ? Majoritatea legislaţiilor naţionale, în primul rând acelea ale Germaniei,

Japoniei, Finlandei, prevăd că prin M.U. pot fi protejate invenţiile (tehnice) având ca obiect un produs ce reprezintă o soluţie tehnică la o problemă, cu condiţia ca invenţia:

să fie nouă (vezi şi divulgarea neopozabilă 6 luni); să prezinte o activitate inventivă (comentariu) şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.

N.B.1. Numai produse (dar nu substanţele chimice sau farmaceutice şi nici produsele alimentare). Comentariu

Definirea obiectului invenţiei protejate prin înregistrarea ca M.U.: a. Este aceeaşi cu definirea obiectului invenţiei protejate prin BREVET DE INVENŢIE în Australia, Franţa, Indonezia, Malaezia, Olanda, Vietnam;

• idem, minus procedee + metode (Germania) sau minus procedee + produse chimice (Turcia). b. Se referă la forma tridimensională (produse, scule, aparate) sau la forma, construcţia unui articol (ex. Bulgaria, China, Grecia, Japonia, Koreea, Italia, Portugalia, Ungaria). Mai mult, în cazul protecţiei prin M.U. punerea pe piaţă a produsului are loc în perioada dintre data depunerii cererii de M.U. şi data înregistrării M.U. O cerere de brevet poate fi transformată într-o cerere de M.U. şi invers (conversia).

N.B. În schimb, în industriile petrolului, alimentară şi chimică ciclul de

viaţă a produselor este relativ mare şi se preferă protecţia prin brevet

59

(maximum 20 de ani). 4.6.3. Avantaje pentru protecţia invenţiilor prin înregistrare ca

M.U.

• Durată foarte redusă (max. 1 an) pentru obţinerea protecţiei (comparativ cu 4-5 ani la brevete).

• Costuri semnificativ mai mici pentru obţinerea protecţiei şi pentru menţinerea în vigoare: [45% la100% nici o reducere, respectiv 54% la 50% reducere, vezi anexa 3].

• Durată de protecţie mai mică (max. 10 ani) şi în etape, în funcţie de interesele comerciale ale titularului.

• Drepturile conferite titularului de M.U. înregistrat sunt aceleaşi ca la brevet.

• Completează, eficient, protecţia prin brevet a produselor şi dezvoltărilor ulterioare ale acestora, (M.U. pentru variantele constructive ale obiectului brevetat, variante care, deşi au un nivel redus al activităţii inventive, corespund cerinţelor pieţei).

4.6.4. Dezavantaje pentru protecţia invenţiilor prin

înregistrare ca M.U.

• Incertitudinea juridică privind întinderea protecţiei care, însă, poate fi redusă semnificativ prin obligativitatea efectuării unui RCD (raport de cercetare documentară).

60

5. Invenţia de serviciu. Valoarea economică şi

socială a brevetului de invenţie 5.1. Definirea noţiunii generale de invenţie de

serviciu

Această noţiune ca atare nu este definită într-un act normativ în România. În măsura în care se face referire la cunoştinţe tehnice care ar putea face dar care nu fac obiectul unei cereri de brevet de invenţie putem da o definiţie a invenţiei de serviciu ca fiind acele cunoştinţe tehnice brevetabile dar nebrevetate necesare fabricării, funcţionării, întreţinerii sau comercializării unui produs sau aplicării unui procedeu sau a unei metode, aceste cunoştinţe tehnice, care nu sunt imediat accesibile publicului, fiind realizate în timpul cât autorul este salariat şi acestea rezultă din activitatea pe care era obligat să o desfăşoare în unitatea al cărei salariat este sau au la bază, în mod esenţial, experienţa şi activitatea unităţii, sau au fost obţinute în baza ajutorului material acordat în mod expres de către unitate. Înainte de înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie la OSIM, cunoştinţele tehnice caracteristice invenţiei se încadrează în domeniul informaţiilor sau cunoştinţelor tehnice sau tehnologice brevetabile, care pot constitui părţi ale unui secret comercial sau know-how. Pentru ca informaţia tehnică să facă parte din secretul comercial, definit ca totalitatea informaţiilor tehnice, comerciale, financiare sau administrative nedezvăluite, deţinute de persoana juridică în formă scrisă, aceste informaţii care sunt în legătură cu obiectele de activitate, având în prezent sau în viitor cel puţin o valoare economică, este necesar ca persoana juridică să ia măsuri rezonabile de protecţie împotriva divulgării ilicite a lui. Pentru a putea fi identificat know-how-ul, el trebuie cuprins într-un contract sau într-un document separat şi înregistrat în orice formă de persoana care îl deţine, astfel încât să poată fi individualizat prin conţinut şi să poată fi pus la dispoziţie, atunci când este nevoie, într-o formă tangibilă. Angajatorul poate renunţa la depunerea cererii de brevet de invenţie la OSIM păstrând invenţia ca secret comercial sau ca know-how, caz în care se consideră că trebuie să existe o înţelegere scrisă între angajator şi salariatul - inventator din care să reiasă şi preţul acestei înţelegeri.

61

5.2. Prevederi ale legislaţiei din România privind persoana îndreptăţită la înregistrarea şi la acordarea unui brevet de invenţie pentru o invenţie

În acceptiunea celor prevăzute în articolul 3, persoana fizică are o dublă calitate şi anume: pe aceea de inventator şi pe aceea de persoană care are drept la acordarea brevetului de invenţie. Dacă sunt doi sau mai mulţi coautori, toţi sau cel puţin unul dintre ei în calitate de persoane(ă) îndreptăţite(ă) la acordarea brevetului de invenţie pot/poate să transmită unei persoane fizice sau juridice dreptul la înregistrarea cererii de brevet de invenţie şi la acordarea brevetului de invenţie sau drepturile care decurg din brevet după eliberarea brevetului de invenţie; preluarea drepturilor patrimoniale de la oricare dintre coautori poate fi făcută de către succesorul(ii) legal(i) sau testamentar(i) al/ai persoanei fizice (art 4). Inventatorul - salariat, are dreptul la brevetul de invenţie în lipsa unei prevederi contractuale contrare dacă (art 5):

a) în contractul de muncă permanent, temporar sau de colaborare este prevăzută o clauză mai avantajoasă lui în sensul că, pentru orice invenţie creată de el, care se încadrează în prevederile art.5 alin. 1 lit.b), nu trebuie să informeze în scris unitatea asupra creării şi stadiului realizării invenţiei - vezi art.5 alin.3 - şi unitatea nu are un drept de preferinţă la încheierea unui contract privind invenţia creată de el - vezi art.5 alin.6;

b) în contractul de muncă cu misiune inventivă, este o clauză care prevede că în cazul în care rezultă o invenţie din acest contract, persoana îndreptăţită la acordarea brevetului de invenţie este inventatorul-salariat - vezi art.5 alin. (1) lit a) şi Art. 88 alin (2) lit. a).

c) în contractul de cercetare există o clauză din care reiese că unitatea care a comandat cercetarea - vezi art.5 alin.2 - în cazul în care rezultă o invenţie, renunţă la dreptul la brevetul de invenţie, caz în care se aplică prevederile art.5 alin.(1) lit.b) cu respectarea condiţiilor de la Art. 88 alin (2) lit. a);

d) în contractul de cercetare internă , există o clauză din care reiese că inventatorul - salariat are dreptul la acordarea brevetului de invenţie. În aceste cazuri se consideră că există o prevedere contractuală mai avantajoasă inventatorului-salariat prin care acesta are dreptul la acordarea brevetului de invenţie, adică se revine în întregime la prevederile art.3. Cazurile de la punctele c) şi d) sunt foarte rare deoarece, practic, persoana care a intrat în posesia temei de cercetare care conţine invenţia nu o poate aplica liber decât dacă încheie un contract cu titularul brevetului de invenţie care este inventatorul - salariat, ceea cetrebuie să constituie excepţii.

62

5.3. Relaţia dintre inventatorul- salariat şi unitate, în cazurile art.4 şi art.5 alin.(1) lit.a)

În cazul în care toţi inventatorii sunt salariaţi ai unităţii cu care a fost încheiat contractul de muncă cu misiune inventivă cel puţin pe toată perioada de derulare a contractului de muncă cu misiune inventivă sau până la crearea invenţiei, dacă se respecta prevederile art.5 alin.(3) şi alin.(5) dreptul la acordarea brevetului aparţine unităţii.

Atunci când există inventatori salariaţi la alte unităţi, fiecare trebuie să-şi anunţe unitatea, conform prevederilor art.5 alin.(3)*, odată cu anunţarea celorlalţi coautori şi a locurilor lor de muncă şi să respecte prevederile contractuale care vor ţine cont de cele de la art.5 alin.(6)* . Dreptul la acordarea brevetului poate aparţine uneia sau mai multor persoane.

5.4. Relaţia dintre inventatorul salariat şi unitate, în cazurile

art. 4 şi art. 5 alin.(1) lit.b) Teoretic toţi inventatorii ar trebui să fie salariaţi ai unităţii pentru a se respecta prevederile art.5 alin.(3) şi alin.(6), în sensul de a exista de la început o singură persoană juridică care să aibă un drept de preferinţă la încheierea unui contract privind invenţia salariaţilor săi. Atunci când există inventatori salariaţi de la mai multe unităţi, fiecare trebuie să-şi anunţe unitatea în care este încadrat conform prevederilor art.5 alin.(3) odată cu anunţarea celorlalţi coautori şi a locurilor lor de muncă şi să respecte prevederile art.5 alin.(6)*, ceea ce face ca, cel puţin teoretic, transmiterea de drept să fie făcută către toate unităţile la care sunt salariaţi inventatorii şi numai prin renunţarea uneia sau a mai multora la dreptul de preferinţă la încheierea unui contract de preluare a dreptului la brevet poate conduce la transmiterea dreptului la brevetul de invenţie către un terţ. În fapt are loc înainte de depunerea cererii de brevet de invenţie la OSIM o transmitere de drepturi din partea persoanelor juridice care nu vor avea calitatea de solicitant către cele care au această calitate. Dacă în colectivul de inventatori există un inventator care nu este încadrat cu contract la o unitate sau este încadrat dar invenţia nu face parte din domeniul de activitate al unităţii sau este o persoană străină, iar ceilalţi inventatori sunt salariaţi la o persoană juridică română, care încadrează invenţia în art. 5 alin.(1) lit b) atunci se vor respecta de către toţi inventatorii, persoane îndreptăţite la acordarea brevetului de invenţie, prevederile art.5 alin.(3) şi alin.(6), în raport cu persoana juridică română.

63

5.5. Relaţia dintre inventatorul - salariat şi unitate, în cazul prevederilor art.4 şi art.5 alin.(2)

Toţi inventatorii trebuie să fie angajaţi ai unităţii care a efectuat

cercetarea în baza contractului încheiat cu beneficiarul şi care au lucrat efectiv la contract si/sau angajaţi ai unui terţ cu care unitatea de cercetare a încheiat un subcontract de cercetare, subcontract în care trebuie obligatoriu introdusă clauza privind persoana îndreptăţită la acordarea brevetului din contractul de cercetare principal sau în lipsa acesteia o clauză privind respectarea prevederilor legale în vigoare.

În cazul în care există un inventator salariat al beneficiarului, atunci acesta trebuie să aibă încheiat cu unitatea care execută cercetarea un contract de muncă de colaborare, deoarece pe de o parte el se încadrează în prevederile art.5 alin.(1) lit.b)* în raport cu unitatea beneficiară şi pe de altă parte nu poate intra în posesia remuneraţiei suplimentare conform art.5 alin.(2) şi Art. 91 alin.(2) care trebuie plătită pe baza unui act adiţional la contractul individual de muncă de către unitatea care a executat cercetarea.

5.6. Cuantumul, modul şi termenele de plată ale remuneraţiei suplimentare

Cuantumul ca şi modul şi termenele de plată ale remuneraţiei suplimentare cuvenite inventatorilor salariaţi în temeiul art.5 alin.(1) lit.a) sunt prevăzute, conform Art. 91 alin.(1), în contractele de muncă cu misiune inventivă sau într-un act adiţional la contractul de muncă individual, fiind asimilate drepturilor salariale şi deci impozitate conform acestora. În aceste condiţii considerăm că remuneraţia suplimentară trebuie plătită inventatorului - salariat cel mai târziu la data încheierii contractului de muncă cu misiune inventivă, ceea ce înseamnă ca iniţial în preţul contractului să se prevadă o sumă în baza căreia, dacă din executarea temei contractului a rezultat o invenţie, să aibă loc negocierea, iar dacă nu rezultă o invenţie, suma rămâne necheltuită de către beneficiar. Dacă invenţia a rezultat dintr-un contract de cercetare, plata remuneraţiei suplimentare către inventatorul - salariat se face de către unitatea care a efectuat cercetarea, conform prevederilor Art.91 alin (2), iar sursa de plată este preţul contractului plătit de beneficiar. Şi în acest caz se consideră că plata trebuie făcută cel mai târziu la încheierea contractului de cercetare care cuprinde informaţiile care constituie invenţia. Chiar dacă unitatea beneficiară renunţă la brevetarea invenţiei păstrând-o ca secret comercial, această hotărâre adoptată nu afectează dreptul autorului - salariat la remuneraţie. Dreptul la remuneraţie al inventatorului - salariat există şi în cazul în

64

care invenţia nu este folosită, de exemplu, de către beneficiarul contractului de cercetare sau în cel în care OSIM a respins acordarea brevetului de invenţie având la bază neîndeplinirea condiţiilor de noutate şi de activitate inventivă. În situaţia în care din derularea unui contract de cercetare cu finanţare din bani publici rezultă o invenţie deoarece persoana care execută cercetarea are dreptul la brevet plata remuneraţiei este făcută din surse proprii.

5.7. Prevederile art.5 alin.(1) lit.b) în cazul existenţei unei

prevederi contractuale contrare O prevedere contractuală contrară în acest caz cuprinde faptul că orice invenţie, care se încadrează în definiţia unei invenţii de serviciu realizate de inventatorul - salariat, conform prevederilor art.5 alin.(1) lit.b), aparţine unităţii în care este salariat inventatorul. Această prevedere trebuie să existe într-un act adiţional la contractul de muncă individual al salariatului; prin aceasta considerăm că ne încadrăm în prevederile din Art. 89 lit.c. privind un contract încheiat între unitate şi salariat, în care să existe o clauză prin care dreptul la acordarea brevetului de invenţie aparţine unităţii şi în acest caz nu mai este necesar ca înainte de depunerea cererii la OSIM între autorul - salariat şi unitate să se încheie un contract de cesiune având ca obiect transmiterea dreptului la înregistrarea cererii de brevet de invenţie şi la acordarea brevetului. Inventatorul, salariat la o persoană juridică română, care a realizat o invenţie în timpul unei burse, delegaţii, schimb de experienţă în străinătate, etc., în condiţiile neîntreruperii contractului de muncă individual, invenţia sa fiind încadrată în art.5 alin.(1) lit.b) - prin cunoaşterea tehnicii sau a datelor existente în unitate - trebuie să respecte prevederile art.5 alin.(3) şi alin.(6) şi, bineînţeles, clauzele din contractul dintre persoana juridică română şi cea străină. În orice caz, în contractele de muncă individuale trebuie prevăzute clauze exprese pentru aceste situaţie şi asemenea clauze trebuie prevăzute şi în contractele încheiate cu partenerii străini care primesc în unităţile lor, pentru o perioadă de timp limitată şi în interes de serviciu, o persoană fizică salariată la o persoană juridică română.

5.8. Unele aspecte privind persoana îndreptăţită la revendicarea priorităţii convenţionale

În cazul în care se invocă art.5 alin.(1) lit.b) şi nu există o prevedere contractuală contrară în contractul de muncă individual al inventatorului - salariat, solicitantul, persoana juridică, nu poate înregistra în alte state o cerere de brevet de invenţie cu revendicarea priorităţii în baza cererii înregistate în România, deoarece este necesar să se încheie un contract

65

între părţi având ca obiect transmiterea dreptului la revendicarea priorităţii şi ţările în care urmează a fi depusă cererea de brevet de invenţie, care trebuie înscris la OSIM odată cu cererea de eliberare a certificatului de prioritate şi cu plata taxei. În nume propriu, dacă nu există o altă înţelegere contractuală între inventatorul - salariat şi unitate, inventatorul - salariat poate depune o cerere de brevet de invenţie în orice ţară membră a Convenţiei de la Paris sau a OMC şi să revendice prioritatea în baza cererii de brevet de invenţie depuse în România. Trebuie arătat faptul că reglementările legale privind relaţiile inventator-salariat şi unitate sunt valabile numai pe teritoriul României, astfel că înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie având ca obiect invenţia de serviciu în alt stat cu sau fără revendicarea priorităţii din ţara de origine România, trebuie făcută numai cu acordul inventatorului-salariat care transmite dreptul la revendicarea priorităţii convenţionale şi dreptul la înregistrarea şi acordarea brevetului de invenţie în statul în care se doreşte obţinerea protecţiei.

5.9. Dreptul de preferinţă al unităţii la încheierea unui

contract privind invenţia salariatului său cu acesta

Conform prevederilor de la art.5 alin.(6) şi implicit a celor de la Art. 90 alin (11)...alin (14), pentru o invenţie creată în condiţiile prevederilor din art.5 alin.(1) lit b)* şi pentru care a fost înregistrată o cerere de brevet de invenţie având ca solicitant pe inventatorul - salariat sau pentru care acesta din urmă are calitatea de titular ca urmare a acordării brevetului de invenţie, solicitantul/titularul are obligaţia să facă prima ofertă de licenţă sau de cesiune unităţii al cărei angajat a fost la data creării invenţiei, iar unitatea îşi va manifesta interesul în termen de 3 luni de la ofertă în cadrul unui contract încheiat între părţi. Referitor la art. 90 alin.(12) se menţionează faptul că în situaţia care este vorba de un contract de licenţă neexclusivă, titularul, care este inventatorul salariat, poate încheia contract de licenţă neexclusivă cu un terţ până la soluţionarea litigiului privind preţul contractului de către instanţa judecătorească conform prevederilor de la art. 5 alin.(6).

5.10. Dreptul inventatorului-salariat la brevetul de invenţie

Inventatorul-salariat are dreptul la brevet conform prevederilor art.3 şi implicit a celor de la Art. 88 alin.(1) şi alin (2) lit a) pentru orice invenţie realizată care nu se încadrează în prevederile de la art.5 alin. 1 lit.b). Dacă invenţia a fost realizată în conformitate cu prevederile art.5 alin.(1) lit.a) sau art.5 alin.(1) lit b), cu sau fără prevedere contractuală contrară, sau art.5 alin.(2), iar titularul, care este unitatea, renunţă în

66

temeiul art.37 la drepturile care decurg din brevetul de invenţie, în această situaţie inventatorul, dacă doreşte - ca urmare a anunţării sale de către titular, poate prelua aceste drepturi achitând taxa de cesiune. Atunci când un brevet de invenţie a fost acordat şi acesta nu a fost aplicat de către unitatea titulară de brevet sau titularul nu a luat măsurile necesare în vederea aplicării invenţiei prin efect de lege, dreptul la brevetul de invenţie revine inventatorului, conform prevederilor art.71 alin.(4). În ambele situaţii se impune ca brevetul de invenţie să fie în vigoare, iar taxa de cesiune în primul caz o va achita inventatorul - salariat, în calitate de cesionar, sau persoana stabilită în scris între părţi. Conform preambulului de la art.5 şi implicit a prevederilor din Art. 88 alin (2) lit a) şi lit. d), dacă există o clauză contrară în cazul invenţiilor create conform prevederilor de la art. 5 alin.(1) lit a), şi alin. (2)sau lit. b) dacă nu există o clauză contrară, dreptul la brevet aparţine inventatorului-solicitant. În situaţia reglementată în art. 5 alin. (5) şi în Art. 88 alin.(2) lit. e), inventatorul-salariat are dreptul la acordarea brevetului prin depăşirea de către unitate a termenului de 60 de zile de depunere a cererii.

5.11. Situaţii în care pot coexista cel puţin doi cosolicitanţi,

persoane juridice, ai unei cereri de brevet de invenţie

Existenţa în contractul de cercetare a unei prevederi din care reiese că în cazul în care rezultă o invenţie din activitatea de cercetare, atât unitatea de cercetare, cât şi beneficiarul cercetării au dreptul la acordarea brevetului de invenţie, iar exploatarea brevetului de invenţie se va face în baza unui contract de coproprietate încheiat între cei doi solicitanţi, conform Art. 84. Conform prevederilor de la art. 75 alin (1) “Rezultatele cercetărilor obţinute în baza derulării unui contract finanţat din fonduri publice aparţin persoanelor juridice executante şi ordonatorului principal de credite, în egală măsură, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel”, iar conform art. 75 alin.(2).

”Rezultatele cercetării prevăzute la alin. (1) sunt administrate de unităţile care le-au produs, cu acordul ordonatorului principal de credite, cu excepţia documentaţiilor de interes naţional care rămân în custodia acestor unităţi şi sub controlul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare”. Nu reiese care este regimul unei invenţii care conţine informaţii cuprinse într-o documentaţie “de interes naţional” depusă la OSIM şi în acelaşi timp aflate în “custodia” unităţii care le-a produs, în condiţiile în care brevetul de invenţie este un act de proprietate.

67

5.12. Retragerea unei cereri de brevet de invenţie în cazul în care solicitantul este o altă persoană decât inventatorul

În cazul retragerii cererii de brevet de invenţie este necesar ca să fie respectate prevederile Art.42 alin.(1) în sensul de a exista şi acordul inventatorului - salariat dat solicitantului altul decât inventatorul-salariat şi ca atare cererea de retragere trebuie semnată şi de către inventatorul - salariat pentru ca OSIM să ia act de retragere. Totodată trebuie rezolvată existenţa contractului de cesiune dintre inventatorul-salariat şi unitate încheiat în condiţiile prevăzute de art.5 alin.1 lit.b). În sensul celor prevăzute în Art.42 alin.(1) în toate cazurile trebuie să existe o colaborare activă bazată pe sinceritate între inventatorul - salariat şi unitate pentru a se acorda brevetul de invenţie şi pentru a exploata invenţia.

5.13. Relaţiile dintre salariatul - inventator şi unitatea în care

este salariat

Fiecare salariat - inventator trebuie să informeze în scris, imediat, pe conducătorul unităţii al cărei salariat este asupra invenţiei create în condiţiile prevăzute de art.5 alin.(3). Informarea scrisă depusă conform prevederilor de la Art. 90 alin. (6) prin Registratura generală a unităţii va cuprinde toate datele necesare pentru ca pe baza lor să se poată face în cadrul unităţii conform prevederilor de la Art. 90 alin. (3) încadrarea în una din categoriile prevăzute în art.5 alin. (1) şi alin.(2) şi implicit în Art. 88 şi Art. 89, precum şi verificarea încadrării făcute de către salariatul – inventator conform prevederilor de la Art. 90 alin. (4) lit. c). Încălcarea obligaţiei de informare reciprocă atrage răspunderea pentru prejudiciile cauzate oricăreia dintre părţi, conform art. 5 alin. (4). Salariatul - inventator care a realizat o invenţie care se încadrează în art.5 alin.(1) lit.b) are obligaţia de a face prima ofertă de cesiune în vederea cedării dreptului la acordarea brevetului de invenţie sau a dreptului la brevetul de invenţie acordat sau de licenţă în baza unui brevet de invenţie acordat unităţii al cărei salariat este, iar unitatea, în termen de trei luni, trebuie să semneze contractul; preţul contractului poate fi fixat conform art. 5 alin. (6) sau art.63 alin.1 de către instanţele judecătoreşti. După trecerea termenului de 3 luni prevăzut la art. 5 alin.(6), dacă nici o altă înţelegere nu există între unitate şi salariatul - inventator şi contractul nu a fost semnat, salariatul - inventator poate încheia un contract cu un terţ conform prevederilor de la Art. 90 alin. (13). În cazul în care Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor sau Serviciul Român de Informaţii clasifică la nivelul secret informaţiile tehnice cuprinse într-o invenţie obiect al unei cereri de brevet de invenţie, conform art.40 alin.(2) şi Art. 7 alin (3) şi

68

alin (12), solicitantul are dreptul la o compensaţie materială echitabilă, acordată de către instituţia care a atribuit caracterul secret conform Art. 7 alin. (11).

5.14. Drepturi şi obligaţii

Titular de brevet de invenţie este unitatea conform prevederilor de la art.5 alin.(1) lit.a), art.5 alin.(2), sau art.5 alin.(1) lit b) cu contract de cesiune sau cu prevedere contractuală contrară

5.14.1. Drepturile titularului de brevet de invenţie - titularul are un drept exclusiv de exploatare pe toată durata de

valabilitate a brevetului şi de a interzice terţilor exploatarea brevetului fără acordul său, conform art. 1 alin.(1), art. 32 alin.(1) şi alin. (2) şi Art. 33.

- titularul poate solicita revalidarea brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii, conform art. 37 alin. (1);

- titularul poate renunţa în tot sau în parte la dreptul la brevet, pe baza unei declaraţii scrise înregistrate la OSIM, conform art. 38 alin.(1); - pentru prejudiciile cauzate titularului, acesta are dreptul la despăgubiri potrivit dreptului comun, conform art. 59 alin.(3) şi alin. (4);

- titularul poate transmite pe bază de contract de licenţă sau de cesiune drepturile conferite lui de brevetul de invenţie, conform art 45 alin.(1) şi alin. (2);

- pentru invenţiile prevăzute la art.40 alin.(2), titularul poate renunţa numai cu acordul instituţiilor care le-au atribuit caracterul secret, conform Art. 38 alin.(5);

- titularul poate solicita motivat, la Tribunalul Bucureşti, retragerea licenţei obligatorii cu condiţia ca interesele legitime ale persoanei care a dobândit-o să fie protejate într-o manieră corespunzătoare, confotm Art. 49 alin.(1).

Solicitantul/titularul poate beneficia de credite în valută pentru brevetarea în străinătate, conform Art. 41 alin. (3).

5.14.2. Obligaţiile titularului de brevet de invenţie Titularul trebuie să informeze în scris pe inventator asupra stadiului

realizării invenţiei, conform art. 5 alin.(3) şi art.42 alin.(1). Important este că, în cadrul unui contract de cercetare se transmit informaţii de către inventatorii - salariaţi ai unităţii de cercetare prin intermediul acesteia din urmă către beneficiar. Este necesar să se încheie un contract de

69

confidenţă şi fără fraudă între cele două unităţi, între care a fost încheiat contractul de cercetare.

Titularul trebuie să se abţină de la orice divulgare, conform art.5 alin.(3). Se impune ca în acest contract de confidenţă şi fără fraudă să fie incluşi şi inventatorii, care îl vor semna ca parte împreună cu unitatea de cercetare.

În cazul unei invenţii obiect a unei cereri de brevet care nu poate fi aplicată fără să aducă atingere unei invenţii dintr-o cerere anterioară, în baza căreia a fost acordat un brevet de invenţie,reglementările privind exploatarea acestor brevete de invenţie sunt făcute de Art. 45 alin. (7) dacă titularii nu se înţeleg pe cale amiabilă.

Titularul trebuie să menţioneze calitatea de inventator în carnetul de muncă dacă inventatorul este salariatul său, precum şi numele, prenumele şi calitatea de inventator în orice acte şi publicaţii privind invenţia, conform art. 35 alin.(1).

Titularul trebuie să anunţe inventatorul despre intenţia sa de renunţare în tot sau în parte la brevetul de invenţie şi la cererea inventatorului trebuie să-i transmită acestuia dreptul asupra brevetului, conform art. 38 alin.(2). Pentru invenţiile prevăzute la art.40 alin.(2) titularul poate renunţa numai cu acordul instituţiilor care le-au atribuit caracterul secret, conform art. 38 alin.(5). Titularul trebuie să obţină acordul beneficiarului licenţei dacă titularul a încheiat un astfel de contract de licenţă şi doreşte să renunţe la brevet, conform art. 38 alin.(3).

Titularul este obligat anual la plata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului pe întreaga durată de valabilitate a brevetului, conform art.43 alin.(2), în cuantumurile şi la termenele prevăzute în art.2 şi Art. 1 Anexa nr.1 pct.23.

Titularul trebuie să respecte drepturile patrimoniale cuvenite inventatorului stabilite prin negociere pe bază de contract şi să le prevadă în contractul de cesiune sau să le stingă prin negociere, înainte de încheierea contractului de cesiune.

Titularul are obligaţia de a menţine nivelul de clasificare a informaţiilor din invenţia care face obiectul unui brevet de invenţie, conform art.40 alin.(3).

Titularul trebuie să solicite acordul instituţiei care a clasificat informaţiile în cazul brevetării în străinătate, conform art. 41 alin.(2).

Titularul are obligaţia de garanţie, în cazul încheierii unui contract de cesiune sau de licenţă cu o altă persoană. În cazul art.5 alin.(1) lit.b), titularul trebuie să încheie cu inventatorul - salariat un contract de preluare de la autor a dreptului la revendicarea priorităţii convenţionale, în vederea înregistrării unei cereri de brevet de invenţie în ţări membre ale Convenţiei de la Paris sau ale OMC.

5.14.3. Drepturile inventatorului - salariat Inventatorul - salariat are dreptul să i se menţioneze numele,

70

prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă, precum şi în orice acte sau publicaţii, privind invenţia sa, conform Art.35 alin.(1);

Inventatorul - salariat are dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului de invenţie, conform art. 35 alin. (2);

Inventatorul - salariat are dreptul de a intra în posesia drepturilor patrimoniale cuvenite lui pe bază de contract, conform art. 36 alin.(1);

Inventatorul - salariat are dreptul să preia în tot sau în parte dreptul la brevet dacă titularul renunţă în tot sau în parte la brevetul de invenţie, conform art. 38 alin.(2);

Inventatorul - salariat declarat de solicitant poate cere în scris la OSIM să nu fie publicat în datele bibliografice ale cererii publicate sau ale brevetului de invenţie, conform art.35 alin.(3).

5.14.4. Obligaţiile inventatorului - salariat Inventatorul - salariat trebuie să informeze în scris pe titular asupra

stadiului realizării invenţiei, conform art.5 alin.(3); Inventatorul - salariat trebuie să se abţină de la orice divulgare,

conform art. 5 alin.(3); Inventatorul - salariat are obligaţia să acorde, la cererea titularului

de brevet de invenţie, asistenţă tehnică pe bază de contract, pentru punerea în aplicare a invenţiei, conform art. 42 alin.(2).

5.14.5. Drepturile băneşti ale inventatorului salariat

5.14.5.1. Remuneraţia suplimentară Conform prevederilor de la art.5 alin.(1) lit a) şi alin.(2) şi implicit a

celor de la reg 79 alin.(1) şi alin (2) după realizarea unei invenţii se prevede plata unei remuneraţii suplimentare independent de salariul de încadrare.

5.14.5.2. Prevederi privind stabilirea preţului contractului Potrivit prevederilor de la art.36 alin.(2) drepturile patrimoniale ale

inventatorului salariat se stabilesc pe bază de contract, situaţie în care orietativ pot fi folosite prevederile de la Art. 91 alin (4) cu referire directă la datele pevăzute în tabelul 1:

Tabelul 1. Efectele economice/sociale (E), în milioane lei

Drepturi băneşti (lei)

E ≤ 40 000 E x 15%, dar nu mai puţin de 2 000

40 000 ≤E ≤ 200 000 6000 + E x 10%

71

200 000 < E ≤ 400 000 26 000 + E x 8%

400 000 < E ≤ 800 000 58 000 + E x 6%

800 000 106 000 + E x 4%

Conform prevederilor de la Art. 91 alin.(4): a) drepturile băneşti, corespunzând efectelor economice, inclusiv

cele derivând din efecte sociale pe perioada de calcul a profitului, nu pot fi inferioare valorilor din tabel.

b) restituirea cheltuielilor, direct către inventator, pentru toate documentaţiile tehnice sau economice, proiecte, studii, cercetări cu prototipuri, dacă acestea au fost efectuate de către inventator pentru aplicarea invenţiei.

c) indexarea drepturilor băneşti cu indicele de inflaţie oficial între data efectuării plăţii şi data finalizării negocierii.

Conform prevederilor de la Art. 91 alin.(7) şi alin. (8) drepturile băneşti sunt stabilite pentru fiecare invenţie brevetată şi este repartizată pe inventatori corespunzător înţelegerii autentificate dintre aceştia, iar neînţelegerile sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Urmează a fi promovată o iniţiativă legislativă privind reglementările legale pentru invenţia de serviciu. Acest anteproiect promovat de către OSIM va fi pus la dispoziţia publicului pentru luare la cunoştinţă şi pentru eventuale observaţii şi propuneri de îmbunătăţire.

72

6. Valoarea economică a brevetului de invenţie 6.1. Avantaje ale existenţei unui sistem de brevetare

Sistemele de brevetare sunt create pentru promovarea creaţiei tehnice spre binele public prin stimularea inovaţiei datorită acordării de drepturi exclusive limitate pentru titulari. Sistemul crează :

-efervescenţă pentru inventatori şi pentru toate domeniile industriei, -climat favorabil de atragere de tehnologie străină şi de investiţii, -condiţiile pentru formarea de noi societăţi comerciale şi implicit locuri

de muncă, iar ţara în care sunt respectate şi utilizate corect drepturile conferite de brevetul de invenţie înregistrează o creştere a prosperităţii, care poate fi susţinută în timp de aportul materialului uman pregătit prefesional şi utilizat corespunzător la nivel naţional. Din sistemul de brevetare se pot obţine şi beneficii educaţionale. În Statele Unite cât şi în Europa există frecvente critici pentru brevete acordate pentru “metode de afaceri” deoarece ele au ca efect excluderea publicului de la utilizarea liberă a unui produs sau a unui serviciu care este presupus a fi cunoscut sau utilizat, sau, din alte puncte de vedere, ele cuprind doar o extindere, fără prea mare importanţă, a unui produs bine cunoscut sau a unei metode. Se cunoaşte că legile proprietăţii intelectuale, dacă sunt întocmite corect, încurajează creativitatea şi inovaţia. Aceasta se poate obţine în trei moduri diferite:

a) Încurajarea inovaţiei; -având drepturi exclusive de a comercializa un produs, aceasta dă

posibilitatea titularului de a recupera costurile ridicate de dezvoltare şi de a reinvesti în cercetare,

-ca o consecinţă este faptul că şi alţi posibili inventatori şi cercetători sunt încurajaţi să procedeze la fel sau să reinventeze şi să găsească utilizări alternative ale invenţiei.

b) Imitaţia; -dacă o persoană inventează cu succes un produs sau modifică un

produs, utilizând un procedeu în sine cunoscut există posibilitatea să se beneficieze de un produs sau un procedeu care este deja testat şi este de succes.

c) Dezvăluirea cunoştinţelor. -la înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie, aceasta trebuie să

includă detaliile tehnice complete, ceea ce face ca prin publicarea cererii invenţia şi prin cunoştinţele promovate de aceasta în domeniul public să constituie “învăţătură”.

73

Avantajele care sunt dobândite cu precădere de ţările în curs de dezvoltare ca urmare a aplicării legilor proprietăţii intelectuale sunt următoarele:

- stimularea creativităţii şi inventivităţii în societate, contribuind astfel la dezvoltarea ţării;

- dotarea şi protecţia infrastructurii necesare pentru creşterea şi diversificarea producţiei, creşterea numărului de producători şi distribuţiei în activităţile din industria culturală, educaţională şi de divertisment;

- crearea unui mediu favorabil pentru atragerea investiţiilor interne şi străine în sectorul privat;

- protecţia tehnologiilor noi şi exprimarea inovaţiilor locale. 6.2. Influenţe ale procedurilor de brevetare Este ştiut faptul că revendicările unui brevet definesc atât întinderera

protecţiei, cât şi invenţia şi sunt astfel de o importanţă majoră în probleme de validitate şi încălcare a drepturilor. În condiţiile în care comerţul internaţional se bazează pe acordurile internaţionale şi multilaterale, trebuie să existe proceduri uniforme care să permită titularilor de brevet şi altor persoane interesate să aibă o garanţie minimă asupra faptului că un anumit brevet este valid în mai multe ţări implicate, practic cu aceeaşi întindere şi practic generând aceleaşi drepturi. Conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor de invenţie, o singură cerere internaţională este depusă şi are efecte în toate ţările membre. Revendicările trebuie să definească o invenţie care este nouă, are activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială, care cuprinde aceiaşi termeni şi care are un acelaşi conţinut, şi trebuie să fie interpretate la fel în fiecare ţară în care se obţine brevet de invenţie în baza cererii internaţionale.

6.3. Câteva aspecte privind bazele evaluării Modalitatea de abordare a bazelor evaluării cuprinde: -identificarea valorii în discuţie; -determinarea celei mai potrivite metode de evaluare, şi -estimarea valorii. Identificarea valorii în discuţie constă în: - determinarea numărului de brevete; -cantitatea şi calitatea forţei de muncă; şi -existenţa şi valoarea tehnică şi economică la un moment dat a unui

know-how. Metoda de evaluare poate fi bazată pe: - tranzacţii în domenii de piaţă comparabile; sau - costuri anterioare; sau - cele de înlocuire; sau

74

- beneficii economice în aşteptare, sau -relaţia venit =redevenţe. Aceste redevenţe care vor fi încasate, sunt provenite din vânzări

efective a bunului, din activităţi de comerţ pe bază de acordare de licenţe neexclusive având ca obiect brevetul şi eventual bazate pe calculul unei depăşiri a ratei de profit estimate sau comparate cu rata redevenţelor pentru drepturi industriale similare existente în piaţă.

6.4. Exploatarea invenţiei brevetate Invenţiile, obiecte ale cererilor de brevet de invenţie sau brevetelor

acordate, pot fi comercializate la fel ca oricare bun material sau proprietate. Un produs obiect al unei invenţii brevetate care reuşeşte să ocupe un loc în piaţă, reprezintă un succes al inventatorului, titularului brevetului şi nu în ultimul rând al consumatorului. Oricât de mare ar fi nevoia pieţii pentru un produs nu este admis ca titularul de comun acord cu inventatorul să facă rabat valorii de întrebuinţare, care trebuie să satisfacă aşteptările din piaţă.În acest sens ar trebui ca inventatorul, şi implicit titularul, să aibă în vedere dacă produsul creat sau care urmează a fi creat :

- satisface o necesitate; - este oportun la un moment dat şi într-un anumit loc; - are segmentul de piaţă pentru care este destinat acoperit mai mult

sau mai puţin de alte produse care pot avea o construcţie mai simplă sau mai complicată, o fiabilitate diferită sau nu şi, nu în ultimul rând, un preţ de cost mai mic şi dacă este mai atractiv;

- permite producerea cu un preţ de cost mai mare sau mai mic decât preţul de vânzare şi dacă există surse de finanţare pentru producerea acestuia şi de ce natură sunt aceste surse şi pe ce perioadă sunt accesibile;

-beneficiază la vânzare de anumite facilităţi fiscale sau din contră. Un rol deosebit în a aprecia dacă comercializarea unui produs

conduce sau nu la un succes de piaţă, îl are compararea unui preţ de vânzare a produsului pe piaţă estimat cu preţul de cost de fabricaţie estimat şi dacă rezultă şi un profit, atunci există speranţa obţinerii unui succes.

Într-un domeniu în care investiţiile în C&D sunt relativ mari şi ca urmare are loc o dezvoltare tehnologică rapidă, un succes este de aşteptat să apară atunci când produsul nou are avantaje tehnice evidente şi importante în raport cu produsele existente în piaţă.

Se impune ca pentru fiecare produs să se estimeze un ciclu de viaţă în raport cu experienţa din domeniul din care face parte acumulată pentru produse alternative. Astfel, este posibil să se estimeze perioadele de obţinere ale unui profit maxim şi cele de obţinere ale unui profit minim.

În această evaluare, un rol important îl are şi influenţa altor obiecte protejate în cadrul proprietăţii industriale, cum ar fi înregistrarea mărcii şi

75

înregistrarea desenului sau modelului industrial pentru produsul a cărui ciclu de viaţă este analizat.

Pentru a găsi o piaţă care să răspundă dorinţei titularului de a vinde

produsul rapid, în cantităţi mari şi cu profit acceptabil, este necesar ca anterior punerii în vânzare a produsului pe o anumită piaţă să se determine:

-cine în condiţii legale poate folosi produsul sau aplica procedeul de obţinere a produsului;

- cine sunt beneficiarii produsului, în funcţie de care se alege modul de ambalare, prezentare şi promovare şi de cele mai multe ori şi preţul;

- cât de populat este segmentul de piaţă în care este distribuit produsul, caracteristicile detaliate ale persoanelor împărţite după diferite criterii pe categorii cum ar fi: apartenenţa numai la un stat sau la o comunitate, de vârstă, de pregătire, stare socială, domiciliu, în tranzit;

- stadiul de cunoaştere în care este invenţia atunci când este analizată piaţa, adică ea este în stadiul de expunere într-o descriere a invenţiei dintr-o cerere de brevet de invenţie, în stadiul de laborator, de realizare a unui prototip, de a şti care sunt revendicările şi cât este întinderea protecţiei date de aceste revendicări prin publicarea cererii de brevet de invenţie sau prin acordarea unui brevet de invenţie, sau în stadiul de fabricare sau într-un stadiu în care sunt făcute şi unele demersuri privind înregistrarea unui model de utilitate sau a unui desen sau model industrial;

- persoanele interesate în cazul unui domeniu de vârf cum ar fi biotehnologia de a prelua unele creaţii în domeniu la nivel de descriere a invenţiei, obiect sau nu al unei cereri de brevet de invenţie ceea ce înseamnă o tehnologie la nivel de “embrion” 2) sau parţial dezvoltată, pe care să o dezvolte cu mijloace materiale şi umane proprii;

- care sunt rezultatele efectuării unui “marketing de testare” în una sau în mai multe pieţe mai întinse sau mai restrânse, folosind aceleaşi sau diferite înregistrări de modele sau de desene şi de modele industriale; la aceste teste poate participa inventatorul care poate face demonstraţii pe un prototip sau apelând la planşe cu desene tehnice care să elucideze aspectele legate de utilizarea produsului, întreţinerea acestuia sau altele asemenea;

- o părere avizată din partea persoanelor implicate în lanţul de activităţi comerciale de la fabrică până în piaţă, privind, în special, produsele de consum prin distribuirea către acestea de mostre; în această situaţie un răspuns rapid, sincer şi afirmativ conduce la luarea unei decizii de ieşire cu produsul în piaţă dacă inventatorul poate investi ca să fabrice în condiţii legale, singur sau în asociere cu alte persoane, produsul sau transmite dreptul de exploatare, de preferinţă prin licenţă unei persoane care dispune de posibilităţi financiare şi de linii tehnologice de fabricaţie;

- dacă invenţia face parte dintre cerinţele consumatorilor determinate de exemplu, prin sondaje sau este apropiată sau se suprapune peste

76

realizări tehnice concepute de către angajaţii unor persoane juridice în cadrul departamentelor de C & D proprii, situaţii în care persoana juridică are şanse reduse să exploateze invenţia; chiar dacă sunt prevăzute măsuri între inventator şi companie privind dezvăluirea în tot sau în parte a invenţiei, nu de puţine ori apar conflicte pe motiv de însuşire de la inventator fără drept a rezultatelor creaţiei tehnice;

- care sunt persoanele juridice interesate în a exploata invenţia obiect al unei cereri de brevet de invenţie cu solicitant o persoană fizică care are şi calitatea de inventator având în vedere publicaţiile făcute de aceste persoane privind direcţiile care definesc C & D, situaţie în care după publicarea cererii de brevet de invenţie, o copie a acesteia poate fi transmisă ca făcând parte dintr-o ofertă făcută persoanei juridice;

- vânzarea de către inventator a unei invenţii brevetate poate fi făcută prin cesiune sau inventatorul poate transmite prin licenţă voluntară dreptul de exploatare către persoana interesată.

6.5. Transmiterea de drepturi 6.5.1. Obiectul transmiterii Pot fi transmise în tot sau în parte următoarele, conform prevederilor

de la art. 45 alin.(1) : -dreptul la brevet; -dreptul la acordarea brevetului; -drepturile care decurg din brevet. 6.5.2. Modalităţi de transmitere conform art.45 alin. (2) Se pot transmite drepturile de autor: -prin succesiune legală sau testamentară; -prin cesiune, sau -prin licenţă exclusivă sau neexclusivă. 6.5.3. Condiţiile tehnice ale transmiterii drepturilor În plus faţă de descrierea, revendicările şi desenele,din documentaţia

de brevetare a cererii de brevet de invenţie sau de cea a brevetului de invenţie acordat, se mai poate conveni asupra furnizării de către solicitant sau titular şi a altor informaţii tehnice cum ar fi informaţiile şi/sau cunoştinţele tehnice necesare obţinerii unui anumit nivel de performanţe, ca atare sau asociate cu:

-know-how-ul; -formule, reţete, condiţii şi date tehnice; -instrucţiuni de lucru; -asistenţă tehnică;

77

-şcolarizarea care are ca scop calificarea personalului de execuţie; -capacităţi tehnologice; -studii de marketing, sau -documentaţie de publicitate şi reclamă. 6.5.4. Obţinerea de informaţii prealabile necesare

referitoare la: - situaţia juridică şi financiară a partenerului, cum ar fi existenţa

reală a firmei, stabilirea şi solvabilitatea ei, posibilităţile de exploatare a invenţiei, seriozitatea în afaceri;

- conducătorul firmei; - mandatar, când acesta îl reprezintă pe partener, inclusiv la

cuprinsul mandatului acestuia. 6.6. Active necorporale tehnologice Aceste active cuprind: 1. Brevetele de invenţie acordate; 2. Invenţiile care sunt înregistrate, eventual publicate, dar pentru

care nu a fost încheiată examinarea de fond; 3. Realizările tehnice care sunt noi la nivelul unei unităţi şi utile

acesteia; 4. Know-how-ul; 5. Informaţiile confidenţiale; 6. Secrete comerciale; 7. Copyright-ul pentru materiale tehnice, cum ar fi programele de

calculator, baze de date, manualele şcolare. Determinarea valorii activelor necorporale tehnologice este utilă

pentru: 1.Elaborarea unei strategii pentru găsirea oportunităţilor prin care

în principal brevetele de invenţie, know-how-ul sau dreptul de autor pentru software să fie licenţiate;

2. Stabilirea preţurilor de achiziţie pentru activele necorporale cu ocazia modificărilor statutului juridic al intreprinderilor cum ar fi fuziuni, dizolvări, preluări, privatizare;

3. Determinarea nivelelor de impozitare pentru active necorporale;

4. Evaluarea în situaţii cum ar fi preluări de afaceri falimentare, licenţele obligatorii, garanţiilor reale.

6.7. Brevetele de invenţie ca active necorporale

tehnologice

78

Unele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească brevetele de invenţie pentru a deveni active necorporale importante în patrimoniul intreprinderii:

1. Să fie aplicate şi în consecinţă să producă beneficii; 2. Obiectul brevetului de invenţie să fie în concordanţă cu cerinţele

consumatorului; 3. Obiectul brevetului de invenţie crează un segment de piaţă nou

sau dezvoltă segmentul existent; 4. Poate forma obiectul unei transmiteri de drepturi prin licenţă; 5. Costurile procedurilor în faţa OSIM, ca şi cele de menţinere în

vigoare sunt relativ mici în raport cu beneficiile obţinute prin aplicarea invenţiei brevetate;

6. Obiectul(ele) invenţiei/grupului de invenţii brevetate au utilizări multiple;

7. Hotărârile acordate ca urmare a unor eventuale litigii în instanţele judecătoreşti nu afectează valoarea determinată a brevetului de invenţie;

6.8. Indicatori de analiză La evaluarea unui brevet de invenţie este recomandat să se aibă în

vedere următorii indicatori de analiză: 1. de evaluare a beneficiului obţinut sau estimat cu privire la

aplicarea invenţiei brevetate; 2. de evaluare a costurilor cu brevetul de invenţie de la data de

depozit a cererii şi în continuare pe toată durata cât brevetul de invenţie este în vigoare;

3.de evaluare a veniturilor rezultate din activitatea de brevetare;

4. de analiză a duratei de viaţă a brevetului; 5. de evaluare a pieţei; 6.9. Evaluarea drepturilor care decurg din brevet Experienţa în domeniu în general în ţările cu investiţii relativ mari în

C&D şi ca atare cu un grad de inovare ridicat a condus la selectarea următoarelor căi de stabilire a unei remuneraţii rezonabile cuvenite inventatorului şi a unei cote de profit acceptabile cuvenită titularului brevetului.

Câteva considerente de evaluare a drepturilor care decurg din brevet:

• Se porneşte de la faptul că preţul cu amănuntul al unui produs este stabilit pe baza preţurilor de intreprindere, la care se adaugă N% din acesta şi în acest caz nivelul remuneraţiei este cel dat de valoarea lui “N”;

79

• Se utilizează o metodă statistică de obţinere a unor remuneraţii standard “uzuale” pentru fiecare domeniu de activitate care poate fi de exemplu în industria chimică de 2...5%, în industria farmaceutică de 2...10% şi în industria electrotehnică de 0,5...5%;

• Se consideră că stabilirea drepturilor băneşti rezonabile reprezintă o intuiţie a nespecialiştilor şi se bazează pe o politică înţeleaptă în afaceri. Regula care guvernează aceste aprecieri şi orientări poate fi obţinută prin cercetări aprofundate asupra acestor subiecte.

O evaluare precisă se poate face doar pe baza unor date exacte, acestea fiind de regulă cele folosite la stabilirea drepturilor de brevet şi dacă ele nu există sau nu sunt accesibile, o asemenea evaluare nu mai este posibilă.

În procesul de evaluare a drepturilor de brevet această superioritate

tehnică a invenţiei faţă de stadiul tehnicii cunoscut va fi mai puţin importantă, pe primul plan stând criteriile economice, atenţia fiind acordată profitului generat.

În cele ce urmează este prezentat un exemplu de evaluare a drepturilor care decurg din brevet, utilizând relaţia (1) cu care poate fi estimată valoarea materială a drepturilor care decurg dintr-un brevet de invenţie:

Vdr.br. = (Pn . TVP - ∑ C) . KX (1) în care: Vdr.br. - este valoarea materială a drepturilor care decurg din

brevet; Pn – profit net; TVP – perioada de timp pentru care aplicarea invenţiei brevetate

poate fi mai mică sau egală cu perioada de valabilitate a brevetului, adică de 3,5 până la 10 ani, ţinând cont de gradul de uzură morală a inevenţiei, aplicate în domeniul tehnic căruia îi aparţine.

∑ C – însumarea costurilor făcute în stabilirea valorii comerciale a invenţiei, respectiv cele pentru C&D, brevetarea invenţiei, reclama şi publicitatea şi pentru promovarea pe piaţă până la comercializarea obiectului invenţiei brevetate şi a celor pentru eventuale litigii.

KX – un coeficient care reprezintă o medie ponderată a influenţei unor factori cum ar fi:

a) capitalul investit; b) creditul social al intreprinderii; c) abilitatea conducerii; d) nivelul tehnic al personalului de specialitate; e) abilitatea de a vinde; f) atractivitatea şi impresia asupra publicului a designului şi garanţia

calităţii produsului promovat prin marca de produs; g) influenţa caracteristicilor tehnice superioare ale produsului

brevetat asupra pieţei (comparativ cu produse similare existente). Un alt exemplu de evaluare a drepturilor care decurg din brevet,

80

dacă se aplică metoda capitalizării veniturilor atunci se determină valoarea brevetului pe baza veniturilor estimate a fi obţinute din utilizarea invenţiei care se raportează la o rată de capitalizare.

Relaţia de calcul este (2): Valoarea brevetului = (∑ Venituri din exploatare)/ Rata de

capitalizare (2). Rata de capitalizare depinde de domeniul de aplicare a invenţiei

brevetate. Pentru domenii dinamice-informatică, biotehnologii, nanotehnologii-

rata de capitalizare are valori relativ mici de 4...10%, pentru domenii mai puţin dinamice – automobile, aparate electrocasnice – rata de capitalizare are valori de 15...25%-, iar materiale de construcţii, industria metalurgică şi petrochimică- rata de capitalizare are o valoare de 20...35%.

81

7. ETAPELE INTRODUCERII CUNOŞTINŢELOR DE PI

ÎN UNIVERSITĂŢI

Scopul acestui capitol este acela de a stabili un plan de acţiune pentru dezvoltarea culturii PI în universităţile din România, crearea unei strategii la scara naţională. Planul de actiune in România a fost trasat în urma discuţiilor purtate în timpul workshop-ului itinerant “Diseminarea cunoştinţelor de PI în universităţi” care a avut loc la Bucureşti în 23 Martie 2007 şi de asemenea la întâlnirea internaţională de la Haga – Olanda organizată la EPO în 2-3 Decembrie 2008. Magna Charta Universitatum, Bologna, 1988 relevă că unul dintre principiile de bază care trebuie promovate întotdeauna de către universităţi este: În adâncul societăţilor organizate diferit, considerând condiţiile geografice şi importanţa istorică, universitatea este o instituţie autonomă care în mod esenţial produce şi perpetuează cultura, prin cercetare şi educaţie.

7.1. Cerinţe şi obiective

Atunci când se doreşte elaborarea unui document ce statuează o serie de obiective care trebuie urmate în universităţi din ţară se ridică următoarele întrebări:

- La ce nivel, universităţile, ca instituţii autonome, pot să se implice?

- Este posibil ca societatea, ca piaţă a muncii, să impună din afară reguli clare ce pot ajuta universităţile să se organizeze?

- Oare universitatile sunt cele care sa impuna societatii sisteme de reguli şi direcţii de dezvoltare? O cale posibilă de a dezvolta cultura PI în universităţi este aceea de a identifica practicile de succes care există deja şi de a le generaliza. Universităţile sunt sensibile la intruziuni, sunt înalt calificate în tehnicile, metodele, procedurile şi metodologiile PI ceea ce le-a dovedit eficienţa ca antreprenori si de aceea trebuie luate în considerare şi, pe cât posibil, generalizate la nivel naţional. Stadiul actual din România arată că sunt numeroase reacţii similare privind PI (ex. Universitatea Gh. Asachi din Iaşi, Universitatea Politehnica din Timişoara, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universitatea din Craiova, Universitatea Transilvania din Braşov). Discutând despre PI şi cunoscând paşii pe care România trebuie să-i

82

facă pentru crearea unei culturi PI şi integrarea PI în diferite facultăţi, în special în ştiinţe, inginerie şi economice (antreprenoriat, management inovativ), înainte de toate trebuie ştiut exact ce este cultura PI.

Este un sistem de valori organizaţional rezultat dintr-un mediu orientat spre observarea şi protejarea proprietăţii industriale/intelectuale.

Cultura PI constă din toate reacţiile comportamentale şi profesionale legate de observarea drepturilor de proprietate intelectuală, reacţii sprijinite atât de sistemul legislativ cât şi de reguli nescrise, structurat de-a lungul timpului în instituţii şi societate.

7.2. Cultura PI

În România, PI este tratată ca cerinţă Europeană de puţin timp (din 1990). Actualmente, numărul de facultăţi dar şi curricula nu sunt capabile să suporte cursuri-discipline de PI. Există un număr mic de cadre didactice specializate în PI. Există un număr mic de cursuri post-universitare ce abordează problema PI.

7.3. PI în universităţi

Actualmente se pot face câteva observaţii în legătură cu PI în universităţile româneşti:

Universităţile din România nu au un sistem al calităţii care să creeze un mod eficient şi coerent de gândire şi acţiune privind PI.

Nu există politici universitare distincte şi aplicate în domeniul PI.

Contribuţiile universităţilor la producţia naţională de invenţii, mărci şi modele industriale nu este relevantă.

Invenţiile realizate de specialiştii universitari au o rată ridicată de confirmare.

În majoritatea universităţilor nu există forme adecvate de pregătire, informare şi asistenţă în domeniul PI.

Universităţile (în special cele tehnice) au un semnificativ potenţial uman şi operaţional ce poate să producă invenţii, să ofere evaluatori specializaţi şi să sprijine centrele operaţionale.

7.4. PI în România Aşa după cum reiese din graficul de mai jos, PI în România, a avut o

variaţie importantă în perioada analizată, atât la nivel individual cât şi la nivel de companii/ IMM-uri, cercetători sau universitaţi.

Se poate observa că au fost ani, perioade, când efervescenţa inovativă a fost importantă (2002), dar şi perioade de „ somnolenţă”(2003

83

până azi), fapt care a condus la analiza situaţiei actuale şi luarea unor măsuri de stimulare şi conştientizare a protejării ideii inovative, a faptului că numai în acest sens România poate depăşi pragul actual al tehnicii de import.

Este îngrijorător numărul mic de B.A. către universităţi în perioada analizată, lucru care conduce la luarea unor măsuri capabile să redreseze situaţia, a stabilirii unei strategii naţionale de promovare şi stimulare a PI în universităţi şi centre de C&D.

7.5. Transferul tehnologic în Universitatea

Transilvania din Braşov

Universitatea Transilvania din Braşov a fondat, în 1993, “Centrul pentru Tehnologii, Invenţii şi Business (C.T.I.B.) S.A.” care activează în principal ca interfaţă între universitate şi mediul economic, pe trei direcţii: a. Microproducţie şi transfer tehnologic:

- Crearea de prototipuri şi modele experimentale; - Transferarea tehnologiilor din universitate către mediul economic/de

afaceri; b. Invenţii – încurajarea studenţilor, a cercetătorilor şi a cadrelor didactice dar şi sprijinirea activităţilor inovative în mediul universitar; c. Sprijinirea iniţiativelor antreprenoriale ale studenţilor – inovatori prin activităţi specifice incubatoarelor de afaceri. C.T.I.B., prin

0

200

400

600

800

1000

1200

Individual 713 707 825 1127 590 602 617 483 534

Companies 236 200 189 207 189 189 166 156 122

Researchers 104 88 102 129 93 133 110 127 121

Universities 8 8 12 14 11 13 23 48 91

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

84

Departamentul Invenţii, a obţinut, din 2000, statutul de Centru Regional OSIM, orientat pe Promovarea Proprietăţii Industriale. Catedra Design de Produs şi Robotică susţine discipline PI ca Inventică, Bazele Creaţiei Tehnice şi Metode şi Tehnici de Creativitate. Facultatea de Drept are un curs de Dreptul Proprietăţii Intelectuale.

Şcoala doctorală susţine un curs de Proprietate Intelectuală cu următoarele capitole:

- Legislaţie în domeniul proprietăţii intelectuale; - Identificarea obiectivelor proprietăţii intelectuale; - Cercetare documentară în baze de date despre obiectivele

proprietăţii intelectuale; - Cereri de brevet şi “Cum să descriem o invenţie ?”; - Moduri de evaluare şi valorificare a invenţiilor.

În 2006 a fost realizat Incubatorul Tehnologic şi de Afaceri “Produse şi Tehnologii pentru Energie Durabilă” ITA Pro-Energ, care:

- cooperează cu structuri economice din zonă; - dezvoltă spiritul PI la tinerii studenţi şi incepatori in afaceri/ start-

uppers. Incubatorul este implicat in proiecte care au ca scop sprijinirea

iniţiativei inovative a tinerilor cercetători (RECPIN, EENet, BISNet ş.a.); A participat la cele mai importante expoziţii şi forumuri tehnice

(Hanovra Messe, TIB).

85

8. INOVAREA - FACTOR DE CREŞTERE ECONOMICĂ 8.1. Rolul entităţilor de transfer tehnologic şi

inovare în situaţia de criză economică Necesitatea inovării este determinată de nevoia de schimbare. În

figura 6 este prezentată nevoia schimbării datorată diminuării resurselor naturale, încălzirii globale, necesitatea realizării de produse care sa ofere omenirii alternativa energetică, produse care să consume şi sa protejeze mediul inconjurător, produse ecologice, produse cu un consum optim de energie.

Figura 6. Impactul activităţilor de CD asupra creşterii economice: a) Impactul asupra productivitatii

Activităţile de CD determină o creştere a productivităţii muncii prin introducerea de noi tehnologii (produse, procese).

Impactul unei noi tehnologii asupra productivităţii depinde de investitiile complementare pe care le presupune schimbarile

Modificarea mediului natural:

• limitarea/epuizarea unor resurse naturale

• degradarea mediului

• modificarea climei

• scumpirea energiei şi a materiilor prime

• înnăsprirea legislaţiei

Modificarea mediului social:

• creşterea populaţiei

• evoluţia societăţii (Societatea bazată pe cunoaştere)

• globalizare

• creşterea concurenţei şi accentuarea competiţiei

• modificarea cerinţelor clienţilor

86

organizationale ( structura, proceduri, modificari ale managementului). Impactul asupra cresterii depinde de asemenea de nivelul

investitiilor la nivelul societatii in pregatirea resurselor umane. b) Tipul investitiilor CD

Cel mai important efect asupra cresterii economice este dat de catre CD aplicativa (industriala), finantata de catre companii private , de preferat ca urmare a unor initiative publice

Investitiile publice in CD au un efect pozitiv asupra investitiilor private , pentru ca acestea reduc gradul de nesiguranta si cresc gradul de recuperare asteptat ca urmare a investitiilor CD ale companiilor private.

c) Impact În ultimii 15-20 ani efortul stiintific al activitatilor CD (atat

private cat si publice) in productia industriala au orientate spre “strapungeri tehnologice” de larg impact (dar ale caror rezultate sunt mai putin frecvente)

A crescut in mod semnificativ, in mod deosebit in zona noilor industrii.

d) Timpul de asteptare

Impactul asupra cresterii economice ca urmare a majorarii investitiilor CD industriale devine vizibil dupa aprox. 3-5 ani de la efectuarea acestora si aceasta perioada are tendinta de a se reduce rapid

Impactul investitiilor CD publice nu este vizibil inainte de 7-8 ani si cu tendinta de a se extinde catre 20 ani

Complementaritatea cu efecte pozitive intre cele doua tipuri de investitii ( private si publice ) depinde foarte mult de caracteristicile institutionale si de mecanismele de legatura intre factorii de decizie ale celor doua domenii

Diferenta intre UCD publice si private PUBLICE PRIVATE

SCOP PRINCIPAL

Producerea si circulatia cunoasterii

Folosirea cunoasterii pentru utilizare in

productie Principii

operationale Libertatea stiintifica

Regula prioritatii Diseminarea larga

Secretul industrial Controlul ierarhic

Rezultate tipice

Publicatii Lucrari stiintifice

Prezentari in conferinte

Prototipuri Documentatii de

executie Software de aplicatie codat

Timp de asteptare

Timp indelungat Fara presiunea timpului

Timp scurt sau mediu

Presiune puternica de timp

87

Criterii de performanta

Cercetare precompetitiva

Demonstratori

Aplicabilitate Productibilitate

(repetabilitate) Masurabilitate

Satisfactia urmarita

Libera cunoastere Comunitate stiintifica Comunitate de valori

Valoare economica

8.2. Rolul entităţilor de transfer tehnologic şi

inovare în situaţia de criză economică

1. centre de transfer tehnologic,

2. incubatoare tehnologice şi de afaceri,

4. oficii de legătură cu industria,

3. centre de informare tehnologică,

5. parcuri ştiinţifice şi tehnologice;

MECI - susţine dezvoltarea infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic, la nivel naţional, regional şi local, prin crearea următoarelor tipuri de entităţi in cadrul ReNITT

88

9. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ÎN CADRUL

UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV Creația intelectuală a constituit o coordonata relevanta a activității in

Universitatea Transilvania din Brașov. Preocuparea organizațională pentru stimularea si promovarea creației intelectuale a fost influențată in timp de factori obiectivi - prevederi legislative,resurse materiale si umane - dar şi subiectivi-cicumstantiali cum ar fi viziunea manageriala asupra importantei protejării si valorificării creației intelectuale, gradul se interes a autorilor de a proteja creațiile originale .

Până în anul 2000 , in cadrul Universității a funcționat Biroul de Invenții coordonat de Prof.dr.ing.Tănasescu, care a avut in centrul activității organizarea, dezvoltarea si gestionarea portofoliului de peste 100 de Brevete de Invenții care in timp au decăzut prin neplata taxelor de menținere in vigoare ( pana in 2007 nu au fost alocate resurse financiare pentru protejarea creațiilor intelectuale fapt care a făcut ca patrimoniul de brevete al Universității sa se reducă substanțial).

Începând cu anul 1993 Universitatea Transilvania a înființat , la inițiativa MCT si MEI, Centrul de Tehnologii Inventica si Business (CTIB), un Centru de promovare a creației intelectuale si transfer de tehnologii.

Funcționând pe platforma Universității, având si calitatea de Agenție de Proprietate Industriale confirmata oficial de către OSIM , CTIB a dezvoltat si a susținut, prin consilierii PI ,intr-o strânsă cooperare cu mediul universitar, activități de informare, promovare si protecție a creațiilor intelectuale :

89

-Au fost elaborate si tipărite lucrări de informare si documentare in domeniul PI.in scopul promovării noţiunilor de proprietate industrială în rândul studenţilor prin susţinerea unor expuneri şi seminarii pentru anii terminali. Aceste expuneri s-au realizat pe baza unor lucrări avizate şi acceptate de Universitate.

-a fost organizată o Bază de Date in domeniul Proprietății Intelectuale pe suport scris si magnetic,oferind studenților, cadrelor didactice ,cercetătorilor informații si cercetări documentare pe teme date.

-a fost organizat pentru studenți împreună cu facultatea IT-secția

D.P.R . un Concurs Anual de Idei- ideile reținute ca valoroase fiind premiate si susţinute pentru brevetare

-în colaborare cu cadrele didactice ale Facultății de Drept, au fost

sprijiniți studenții Facultății de Drept pentru realizarea lucrărilor de Licența , cu subiecte din domeniul Proprietății Intelectuale.

-începând cu anul 2000, prin Hotărârea Senatului Universitarii, CTIB a preluat si atribuțiile Biroului de Invenții

-începând cu anul 2000, OSIM a organizat în asociere cu CTIB , Centrul Regional Brașov pentru Protecția Proprietății Industriale. Încadrat cu doi Consilieri PI si cu doi juriști specializați in PI, si funcționând ca reprezentanţă regională a OSIM si a Oficiului European de Brevete,

90

Centru Regional Brașov a impus Universitatea Transilvania ca o prezenţă activă si cu o experiență recunoscuta in domeniul promovării in mediul universitar a proprietăţii intelectuale şi industriale . O recunoaștere o constituie si invitația de a prezenta experiența in domeniu, la întâlnirile si conferințele internaționale organizate de OEB in sistemul Centrelor Europene PATLIB.

Prezenţe la Conferințe internaționale PATLIB - 2005, Sinaia, 2008,

Riga, 2009, Sofia. Începând cu anul 2007, Senatul Universității a hotărât infiintarea

Departamentului de Proprietate Intelectuală ,care a preluat in organizare si coordonare o parte din activitățile susținute până la acel moment prin cooperarea cu CTIB.

Departamentul de Proprietate Intelectuală-DPI- este un departament cu atribuții în domeniul proprietăţii intelectuale si industriale,fiind un departament suport pentru structura de cercetare științifica si de învățământ din cadrul Universității Transilvania

Misiunea DPI este de a susține celelalte structuri universitare in procesul de cercetare stiintifica si de invatamant prin activităţi de informare si instruire a personalului didactic si de de cercetare şi a studenţilor cu privire la identificarea ,protecţia si valorificarea creaţiilor artistice,ştiinţifice si tehnice, si de a proteja aceste creatii cu respectarea prevederilor legale in numele Universității Transilvania.

Obiectivele DPI sunt: • Dezvoltarea, la nivelul Universitatii, a Culturii Organizationale

privind Proprietatea Intelectuala . • Atragerea către Universitate a obiectelor de proprietate

intelectuala( drept de autor, invenţii, mărci si indicatii geografice, desene şi modele) si intocmirea documentelor legale de constituire a dreptului de proprietate asupra acestora.

• Sprijinirea structurilor de cercetare ştiinţifică prin accesul la informaţii din baze de date proprii, naţionale şi internaţionale (invenţii, mărci, desene şi modele)

• Stimularea si sprijinirea activităţii de cercetare ştiinţifică prin identificarea , protejarea şi valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice ca obiecte de proprietate intelectuală.

91

Prima activitate importanta a DPI a constat in stabilirea unui set de proceduri si documentele aferente acestora, prin care sunt reglementate toate etapele parcurse in procesul de identificare-înregistrare a obiectelor de proprietate intelectuală.

Pentru stimularea ACTIVITATII DE CREATIE INTELECTUALA, Senatul Universității a inclus intre criteriile de evaluare a performantei științifice condiția ca toate contractele de cercetare științifică sa prevadă protecția creației intelectuale originale ca drept autor sau drept de proprietate industriala;toate lucrările de doctorat sa se incheie –daca este posibil-prin protejarea rezultatelor originale .Pentru toate cazurile-contracte de cercetare științifică, lucrări de doctorat, teme de cercetare din planul colectivelor de cercetare- au fost prevăzute resursele financiare necesare înregistrării drepturilor de proprietate asupra creațiilor originale.

Masurile organizatorice reflectând o noua concepție managerială asupra importantei protejării creației intelectuale in Universitatea Transilvania,au dus la urmatoarele rezultate:

-în perioada octombrie 2007/decembrie 2008 au fost depuse la OSIM 34 cereri de brevet de inventie si 1 cerere de protectie pentru un test psihologic, având ca autori 63 cadre didactice si 38 doctoranzi/studenți .

-în prima jumatate a anului 2009 au fost depuse la OSIM 10 cereri de brevet de inventie si 1 cerere pentru design industrial.

Activitatea DPI a fost centrata pe activitatea de susținere a depunerii CBI,fără însă a fi neglijate activitățile de consultanta in domeniul protecţiei proprietății intelectuale , de diseminarea noțiunilor de P.I. prin pliante, broșuri ,prin susținerea unui Curs de P.I. la Școala Doctorală(176 doctoranzi anul 1 , 30 doctoranzi anul 2),prin deschiderea unui al doilea punct de informare-documentare in spatiul Incubatorului de afaceri al Universitatii .

Activitățile de promovare si protecție a proprietății

intelectuale ,rezultatele obținute, au fost relevate si de Rapoartele anuale ale OSIM care au situat in 2008 Universitatea Transilvania pe primele locuri din ţară.

In perioada Iunie august 2008 a avut loc la Universitatea Tehnica Szeged-Ungaria- Întâlnirea bilaterala Româno-Ungară a Centrelor

92

Regionale PATLIB , organizata de OSIM si Oficiul Ungar de Brevete din cele doua tari. S-au prezentat acţiuni si rezultate privind promovarea Proprietatii Intelectuale in cadrul Universitatii Transilvania si modul de colaborare cu D.P.I. iar interesul si apreciarea partii ungare pentru modul nostru de lucru a fost dovedit prin viyita pe care Presedinteşle Oficiului Maghiar de Brevete a facut-o impreuna cu Directorul General OSIM in cadrul Universitatii Transilvania in luna august 2008

93

10. METODOLOGIE DE STIMULARE ŞI

CONŞTIENTIZARE A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

Vechea economie, bazată pe active corporale (cărămizi şi mortar), este înlocuită cu una bazată pe idei (active necorporale) şi comunicaţii electronice. Criteriile de performanţă privind evaluarea rezultatelor activităţilor de C.D.I. (R&D) trebuie să includă, cu necesitate, crearea şi protecţia obiectelor P.I., în primul rând a invenţiilor brevetabile sau protejabile prin înregistrare ca M.U./T.D.S. etc. Se cere pragmatism şi realism în cercetarea universitară şi a unităţilor de C.D.I., plecând de la problemele reale şi stringente economice şi/sau sociale.

Se impune o colaborare deschisă şi echitabilă între unităţile de cercetare (universităţi, C.D.I. etc) şi cele de producţie (I.M.M.-uri etc), definirea clară şi actualizarea dinamică a strategiei P.I. – parte a strategiei generale a unităţii, informarea permanentă şi schimburi de experienţă la toate nivelurile, clarificarea problemelor delicate, în primul rând a conflictelor de interese etc.

Întrebări şi constatări: a) De ordin general:

1- Din cele 580 milioane Euro (2007-2013) pt.“Dezvoltarea unui sistem productiv inovativ”, câte au fost efectiv utilizate pentru finanţările de care au atâta nevoie IMM-urile pentru a fi competitive în U.E. ?

2- În sem.I 2009, beneficiul net pt. RO al fondurilor atrase, este de numai 0,438 miliarde Euro( 1,250 mld.-0,812 mld.), în condiţiile în care numai fondurile nerambursabile disponibile/2009, sunt de 3,3 mld.Euro!

Destul de multe proiecte semnate, dar puţine “pornite”, din lipsă de cofinanţare, chiar din partea unor bănci autohtone(Ex. EximBank etc).

3- Iată şi un exemplu pozitiv (ref.la fonduri de dezv.rurală): o singură comună, Sălaşu de Sus, jud. HD, a atras 8.000.000EUR/9ani!. Dacă toate cele 2686 comune ale RO s-ar “bate” la fel, s-ar atrage cel puţin 21 miliarde Euro, până în 2013, din cele 30 miliarde Euro, oferite de Bruxelles.

Drucker a găsit 7 surse de stimulare a inovării: • Interne

Evenimente neprevăzute; Contradicţii; Schimbarea procesului de muncă; Schimbarea structurilor industriale sau a pieţei.

94

• Externe Schimbările demografice; Schimbarea modului de a privi lumea; Apariţia unor noi cunoştinţe. N.B. O.S.I.M. – factor important în cadrul sistemului naţional de

protecţie şi exploatare a obiectelor PI, dar nu singurul. 10.1. Organizarea P.I. în universităţi şi unităţi de

CDI. 10.1.1. Clarificarea strategiei PI.

Strategia PI pentru CDI este o componentă esenţială a strategiei generale a afacerii – este necesară pentru promovarea creaţiei inovative, protecţiei şi comercializării drepturilor de PI.

Deziderat pentru România(RO): Universităţile şi instituţiile de CDI să se constituie ca generatoare

cheie de active de PI. Factori implicaţi în această activitate: – cadrele didactice şi cercetătorii; – studenţii; – sponsorii privaţi; – unităţile de transfer tehnologic (TT); – O.P.I.; – Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (CNIMMC) şi

agenţii economici; – Camerele de Comerţ şi Industrie etc. Strategia P.I. trebuie să armonizeze interesele contradictorii ale

diferiţilor factori prezentaţi anterior. 10.1.2. Obiectivele strategiei PI.

• Crearea cadrului favorabil diseminării noilor cunoştinţe în

beneficiul publicului. • Garantarea distribuirii corecte şi echitabile a beneficiilor

financiare şi de o altă natură ale comercializării, cu recunoaşterea contribuţiei inventatorilor şi a instituţiei (univ./ unit. CDI).

• Promovarea, încurajarea şi sprijinirea cercetării ştiinţifice. • Atragerea studenţilor către P.I. şi captarea creativităţii tinerilor. • Crearea de stimulente pentru cercetători şi asigurarea de

recompense pentru capitalul intelectual.

95

10.1.3. Prejudecăţi şi reacţii adverse mai des întâlnite

• Mulţi oameni de ştiinţă asociază drepturile de P.I. cu ştiinţele juridice şi dreptul de autor.

Ei nu pot vedea relevanţa P.I. pentru activităţile lor de C.D.I. • Mai mult, unii văd această activitate ca încercând să obţină controlul

asupra proprietăţii lor intelectuale. Nu este “bine văzută” amânarea publicării rezultatelor cercetării (pentru a nu afecta brevetabilitatea prin divulgarea invenţiei).

• Nivelurile taxelor pentru brevetare (se consideră că acestea ar fi prea mari);

• Stabilirea calităţii de titular; • Repartizarea beneficiilor; • Conflictele de interese etc.

10.1.4. Unele soluţii la aceste reacţii

- Întâlniri şi dezbateri cu cadrele didactice din diferite facultăţi. Idem cu cercetătorii. - Alegerea celei mai potrivite echipe şi celui mai adecvat lider pentru redactarea strategiei P.I. Aceştia trebuie să se bucure de încrederea facultăţilor. În afară de membrii respectaţi ai personalului de conducere echipa trebuie să includă şi experţi din afara unităţii. - Atenţie deosebită înţelegii condiţiilor specifice unităţii şi un limbaj accesibil (limbajul juridic îi descurajează uşor pe oamenii de ştiinţă). - Proiectul strategiei trebuie discutat la toate nivelurile şi de jos în sus.

10.2. 10 întrebări privind strategia PI a) Cine este titularul drepturilor de P.I. generate de cercetarea din

fonduri guvernamentale ? b) Cum vor fi distribuite beneficiile rezultate din comercializarea PI

(Ex: între cercetători/inventatori; departament; instituţie; furnizor de fonduri, etc.) ?

c) Există prevederi legale pentru comercializarea PI rezultate din cercetările pe fonduri guvernamentale ?

d) Cine este titularul drepturilor de PI în cazul cercetării din fonduri private ?

e) Pentru transferul tehnologiei (T.T.) către sectorul privat în vederea comercializării se utilizează companii “spin-off”* sau contracte de licenţă ?

f) Cine administrează activele de PI, inclusiv negocierile de licenţe şi repartizarea redevenţelor ?

g)În ce măsură instituţia încurajează comercializarea rezultatelor cercetării prin activitate antreprenorială ? h)Din ce fonduri este asigurată plata costurilor pentru

96

obţinerea şi menţinerea în vigoare a PI ? i) Cum este tratată divulgarea unei invenţii (de către un

cercetător) ? j) Cum sunt tratate conflictele de interese dintre sarcinile didactice/de

cercetare şi proiectele cu caracter comercial ? Adesea, multe îmbunătăţiri/inovări trec neobservate (se pierd) datorită lipsei:

cunoştinţelor de PI; unor specialişti proprii în PI; cadrului instituţional, cum ar fi Oficiile de Management

Tehnologic (în Universităţi şi unităţile de CDI). Se impune, deci, organizarea unei structuri administrative (serviciu,

birou etc.) sau – cel puţin – desemnarea unui specialist care să se ocupe de problemele de protecţie a proprietăţii industriale →consilierul în proprietate industrială, atestat de OSIM.

Structura, subordonată direct conducerii tehnice (director tehnic/ştiinţific/consiliul tehnico-ştiinţific etc.) este bine să includă un jurist (pentru încheierea de contracte, contestaţii, acţiuni în justiţie etc.) şi un specialist cu studii medii (pentru ţinerea evidenţelor-faze aplicare invenţii, situaţia CBI şi a BI, profitul obţinut, plata taxelor legale, achitarea drepturilor băneşti autorilor, evidenţa contractelor şi ofertelor etc.- şi pentru lucrări care nu cer studii universitare). Structura de conducere a departamentului depinde de mărimea unităţii, de resursele financiare disponibile şi de politica managerială, generală şi sectorială, de proprietate industrială. I.M.M.-urile precum şi micii întreprinzători sau inventatorii-titulari pot apela la serviciile unor consilieri în PI autorizaţi.

10.3. Politici universitare Se propun următoarele sisteme operaţionale:

Un sistem pentru asigurarea culturii proprietăţii industriale (educaţie, bune practici, informare operativă);

Un sistem de evaluare (proceduri, metode, specialişti); Un sistem de capitalizare (reguli, departament de brevete,

departament de PI); Un sistem de evaluare (cesiuni, licenţe, know-how).

10.4. Cultura PI dezvoltată în universităţi, prin

identificarea următorilor indicatori:

Discipline care abordează tematica PI (implicit şi explicit); Numărul de cadre didactice specializate în PI; Numărul studenţilor instruiţi anual în PI;

97

Numărul de îndrumare didactice elaborate în domeniu; Numărul de cursuri postuniversitare etc.

10.5. Cultura PI dezvoltată în universităţi

Sistematizarea informaţiilor despre stadiul culturii PI în universităţile din România;

Stabilirea unor practici româneşti de succes în domeniu; Studiul nivelului de dezvoltare a culturii PI în diferite

universităţi din Europa; Stabilirea unor practici europene de succes în domeniu; Elaborarea unui ghid de practici de succes pentru dezvoltarea

culturii PI în universităţile din România;

Diseminarea ghidului în universităţi din România; Stabilirea unei metodologii pentru actualizarea periodică a

ghidului de practici de succes.

98

11. CONCLUZII Brevetele şi sistemele de proprietate intelectuală, în general,

reprezintă un subiect important, complex şi cu evoluţie rapidă astfel că unele dintre elementele acestuia cum ar fi: cunoştinţele tradiţionale, folclorul, biodiversitatea, biotehnologia, şi altele asemenea, nu sunt, încă, clasificate corect şi nu pot fi protejate adecvat în majoritatea regiunilor lumii folosind sistemul de brevetare actual.

Prin urmare, este necesară cooperarea între ţări şi crearea de oficii regionale care să abordeze problema regional sau internaţional şi în acest context organizaţii ca ARIPO şi OAPI au fost create pentru a acorda drepturi de proprietate intelectuală statelor membre şi de a contribui la elaborarea şi armonizarea legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale.

Domnul Timothy J. Muris, preşedinte al Comisiei Federale de Comerţ a Statelor Unite –FTC-, a făcut o remarcă în sensul că legea brevetului şi legea antitrust sunt complementare. Ambele încearcă să promoveze şi să îmbunătăţească viaţa consumatorilor.

O bună protecţie prin brevet, adică protecţia compusului în sine, cu o întindere rezonabilă a revendicărilor, va încuraja, persoanele interesate şi companiile pentru a investi resurse constând în timp, bani şi efort, în două direcţii: în activităţi având ca scop crearea de invenţii, care altfel nu ar fi create şi prin dezvoltarea şi fructificarea invenţiilor, care altfel ar rămâne neproductive, simple idei.

Un brevet poate fi folosit într-o activitate anticompetitivă cum ar fi stabilirea preţului sau legată de vânzarea de produse nebrevetate.

Brevetele contribuie la pregătirea terenului şi creează oportunităţi pentru multe firme să intre pe noi pieţe prin protejarea invenţiilor împotriva copierii de către deţinătorii acestor pieţe şi prin atragerea de capital de investiţii necesar intrării pe piaţă cu noile invenţii. Brevetele în vigoare promovează competiţia prin crearea de noi produse şi servicii.

În scopul dezvoltării cu succes a culturii PI în universităţi, este necesar să se realizeze un Ghid de bune practici care să promoveze şi să stimuleze importanţa DPI şi care să aibă structura:

1. Titlurile disciplinelor, cu numărul de ore de curs/seminar/proiect/lucrări practice;

2. Titlurile cursurilor universitare, cărţilor de referinţă şi a ghidurilor elaborate – strict în domeniul PI;

3. Datele de contact ale cadrelor didactice care predau cursuri în domeniul PI;

4. Date statistice despre numărul de cereri/brevete; 5. Date despre strategiile universităţilor în domeniul PI; 6. Informaţii despre legislaţia naţională şi internaţională în domeniul

PI;

99

7. Modele/studii de caz despre introducerea DPI în descrierea invenţiilor, arte, literatură, muzică şi medicină ori farmaceutică.

100

Bibliografie : 1. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. 2. Legislaţia naţională de protecţie a invenţiilor prin brevet

[L64/1991, republicată etc.] 3. Erhan V. “Brevetul de invenţie. Obţinere şi exploatare”; Lumina Lex, Bucureşti, 1995; 4. “Cartea Verde privind protecţia M.U. în Piaţa Comună”, 1995,

Bruxelles. 5. Ştrenc, A. C. şi colectiv ,“Dreptul brevetului. Tratat”, vol. I Lumina Lex, Bucureşti, 2005; 6. Hamlyn A.G, “Managementul şi exploatarea I.P.R.”, The Patent Office, Marea Britanie; 7. Legislaţiile naţionale privind protecţia invenţiilor prin

înregistrarea ca M.U. 8. Viorel Pordea,“Modelele de utilitate – o oportunitate de protecţie a invenţiilor pentru IMM-uri şi inventatori”. 9. Y. Eminescu, Tratat de Proprietate Industrială, vol.I, Creaţii noi,

Academia Română, Bucureşti 1982. 10. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale; Introducere în

proprietate intelectuală, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001. 11. Legea nr.64/1991 republicată în temeiul art.III din Legea

nr.203/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.340 din 22 mai 2002.

12. Legea nr.611 privind aderarea României la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la München la 5 octombrie 1973, precum şi Actul de revizuire a acesteia, adoptat la München la 29 noiembrie 2000;

13. Decret nr.906 pentru promulgarea Legii privind aderarea României la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la München la 5 octombrie 1973, precum şi Actul de revizuire a acesteia, adoptat la München la 29 noiembrie 2000 - publicate în Monitorul Oficial nr. 844 din 22 noiembrie 2002.

14. Lucian Mihai, Invenţia, Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p.10-21. 15. Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991 republicată privind

brevetele de invenţie. 16.S.C.P 7/3, 6 martie 2002. 17. Lucian Mihai, Invenţia, Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 132-

130. 18. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. 19. Ioan Cameniţă, Cazurile de restrângere a exercitării drepturilor

exclusive de folosire a brevetului de invenţie,Invenţii şi Inovaţii, nr.1,

101

vol.XII, OSIM Bucureşti, 1978 20. Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală

legate de cormerţ, publicat în Monitorul Oficial, nr.360 bis din 27 decembrie 1994, p. 717-751;

21. Anexa 1C a Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ din 1994, raficat prin Legea nr. 133 din 22 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 360 din 27 decembrie 1994.

12)”Codul Fiscal.Codul de procedură fiscală. Ordin al Ministrului Finanţelor Publice cu privire la Codul Fiscal (Ordinele nr. 1848, 1847, 1846, 1845,1844, 1853, 1828 şi 1852 din 22 decembrie 2003) Editura naţională, ISBN 973-659-050-X.

13) Briefing paper – Medicins sans Frontieres , Noiembrie 2001 14) Dr. Bernhard M. Roth – “Development of Plant Protection

Products and Patent Protection”, Seminar “Pateting Products” organized by the EPO, the Italian Government and Interpat, March 14-18, 1994, Rome

15) Dr. Dieter Laudien – “Conference on the International Patent System”, March 25-27, 2002, Geneva

16) Mr. Bruce A. Lehman – “Conference on the International Patent System”, March 25-27, 2002, Geneva

17) Mr. Ian Brewer – “Conference on the International Patent System”, March 25-27, 2002, Geneva

18) Mr. Malcolm Royal – “Conference on the International Patent System”, March 25-27, 2002, Geneva

19) Luis – Alfonso Duran – “Whither goes the international Patent System?” , Association Internationale pour la Protection de la Propriete Intellectuelle (AIPPI), 2002

20) Kirk, M. Conference on the International Patent System”, March 25-27, 2002, Geneva

21) Chirambo, M. “Conference on the International Patent System”, March 25-27, 2002, Geneva

22) Fawcett, R., F. –IPR. Conference on the International Patent System, March 25-27, 2002, Geneva

23. Bănacu, S.,C. Active necorporale, proprietăţi intelectuale. Editura Tehnică Economică, Bucureşti, 2005.

24). Hanabusa, M. Evolution of patent rights and determination of reasonable royalties. Commentary on New Industrial Property Low of Japan. Hanabusa Institute for the Protection of Industrial Property , Tokyo , Japan, 2008.

*** - “WIPO Magazine”, nr.4/2002; 5/2006. *Legea nr. 64/1991 republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 541 din 08.VIII. 2007 ** Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991 republicată privind

brevetele de invenţie, publicat în Monitorul Oficial nr. 456/18.VI.2008 *** Ordonanţa nr. 57 din 16 august 2002 privind cercetarea ştiinţifică

102

şi dezvoltarea tehnică logică aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003 cu modificările ulterioare şi modificată cu Ordonanţa nr. 38/2004.