30

Draft

Strategia de Descentralizare a Serviciilor Sociale – partea a II-a

Această parte a strategiei este destinată să descrie principiile generale, internațional recunoscute, sub care se vor înscrie toate acțiunile prezentei strategii, să schițeze viziunea spre care trebuie să tindem la finalul perioadei de implementare, să stabilească obiectivele generale și cele specifice, precum și activitățile prin care aceste obiective vor fi atinse, astfel încât să fie identificate soluții eficiente și eficace la problemele identificate în prima parte a documentului.

I. Principii Generale

1. Principiile fundamentale ale dreptului european şi internaţional, cu precădere în abordarea şi promovarea consistentă a drepturilor şi libertăţilor omului1, egalităţii de gen, nondiscriminării în raport cu grupurile vulnerabile, ale transparenţei şi responsabilizării.

2. Principiul parteneriatului: planificarea, finanțarea și prestarea serviciilor sociale se face prin intermediul unui parteneriat permanent ce cuprinde: autoritățile administrației publice locale (raioane și primării), reprezentanții societății civile, ai organizațiilor de beneficiari și de prestatori.

3. Principiul solidarităţii sociale: potrivit acestuia comunitatea trebuie să participe la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, a celor care fac parte din grupurile vulnerabile, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale.

4. Principiul respectării demnităţii umane: fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii. Toţi oamenii vor fi trataţi cu demnitate cu privire la stilul lor de viaţă, cultura, credinţele şi valorile personale.

5. Principiul universalității: universalitatea exprima dezideratul potrivit căruia fiecare persoana are dreptul la asistență socială, în condițiile prevăzute de lege. Acest lucru presupune garantarea accesului la servicii sociale pentru toții cetățenii, în special pentru cei din grupurile defavorizate.

1 Aceste principii sunt, inter alia : 1) principiul stabilit în articolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, prin care statul garantează drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său; 2) interzicerea discriminării; 3) garantarea dreptului tuturor persoanelor de a avea personalitate juridică în faţa legii, conform articolului 16 din Pactul Internaţional privind Drepturile Politice şi Civile.

30

6. Principiul coeziunii și coerenței: serviciile sociale trebuie prestate în cadrul unui sistem instituțional, dezvoltat la nivel național, care să asigurare accesul neîngrădit la aceste servicii ale tuturor cetățenilor, indiferent de locul unde trăiesc.

7. Principiul subsidiarității: administrația publică centrală intervine atunci când inițiativa locală nu satisface deloc sau nu satisface suficient nevoile cetățenilor, în special ale celor din grupurile vulnerabile.

8. Principiul egalității: serviciile sociale trebuie prestate tuturor persoanelor/familiilor defavorizate, femei și bărbați în condiţii de tratament egal şi fără discriminare;

9. Principiul accesibilității: persoanele/familiile defavorizate au acces la toate tipurile de servicii, iar acestea sunt adaptate la necesităţile beneficiarilor. Aceasta implică informarea populaţiei despre serviciile sociale existente, dezvoltarea serviciilor sociale noi, amplasarea lor în vecinătatea beneficiarilor și prestarea serviciilor de suport pentru a facilita accesul persoanelor la serviciu.

10. Principiul calității: administrația publică centrală stabilește standardele minime de calitate în prestarea serviciilor sociale și instituie un mecanism de evaluare a gradului de asigurare a calității în prestarea serviciilor.

II. Viziunea

Servicii sociale prestate la un nivel calitativ și cantitativ care să răspundă nevoilor tuturor cetățenilor, în special al celor ce provin din grupuri vulnerabile, și să corespundă standardelor/ tratatelor internaționale ratificate de către Republica Moldova.

III. Scop

Consolidarea cadrului instituțional descentralizat specific serviciilor sociale și asigurarea accesibilității și calității sistemului de servicii sociale , astfel încît să fie prestate conform nevoilor evaluate în mod sistematic și continuu la nivel local, raional și național și în conformitate cu obiectivele politicilor publice stabilite de către Ministerul Muncii Protecției Sociale și Familiei, în consultare cu autoritățile administrației publice locale, în condiții de sustenabilitate financiară și a resurselor umane. Gradul de acoperire a nevoilor de servicii sociale trebuie să ajungă la cel puțin 30%.

30

IV. Obiective Specifice

Obiectiv Specific 1: Pîna la sfîrșitul anului 2015 cadrul legal este ajustat pentru descentralizarea atribuțiilor legale în ceea ce privește prestarea serviciilor sociale în baza circumscripțiilor sociale

Obiectiv Specific 2: Până la sfârșitul anului 2015 va exista un sistem național unitar și coerent de evaluare complexă a nevoilor de servicii sociale în baza circumscripțiilor de prestsare a serviciilor sociale, care va integra nevoile speciale ale femeilor și barbaților care va sta la baza fundamentării politicilor publice naționale și locale, a dezvoltării de noi servicii, într-un cadru participativ și multilateral cuprinzând autoritățile centrale și locale, societatea civilă și principalii donatori internaționali (UNICEF, UNDP, Comisia Europeană, Banca Mondială).

Obiectiv Specific 3: Până la sfârșitul anului 2016 va exista un sistem național unitar de evaluare și asigurare a calității serviciilor sociale, indiferent de prestator, de acreditare a prestatorilor (publici, privați, ONG) și de nivelul circumscripției în prestarea serviciilor sociale, inclusiv prin instituirea mecanismelor de împuternicire semnificativă a beneficiarilor serviciilor sociale, femei și bărbați, pentru ca aceştia să poată să influenţeze calitatea şi nivelul de acces la serviciile sociale relevante – cel puțin 80% din serviciile sociale din nomenclatorul public vor avea standarde minime de calitate.

Obiectiv Specific 4 : Până la sfârșitul anului 2016 va fi instituit un sistem de finanțare adecvat, care va cuprinde atât resurse ale bugetului central, cât și ale celor locale, și care să asigure sustenabilitatea financiară a furnizării serviciilor sociale la nivelul fiecărei circumscripții în prestarea serviciilor sociale, concomitent cu atingerea obiectivelor politicilor publice naționale.

Obiectiv Specific 5 : La sfârșitul anului 2016 va exista un sistem național de pregătire inițială și continuă, de angajare, promovare și evaluare a resurselor umane în domeniul serviciilor sociale la nivelul fiecărei circumscripții în prestarea serviciilor sociale creată.

Elementele cheie ale procesului de descentralizare în domeniul prestării serviciilor sociale:(1) Delimitarea competenţelor în dezvoltarea și prestarea serviciilor sociale conform principiului subsidiarităţii (serviciile care sunt cele mai aproape de beneficiar să fie lăsate în gestiunea autorităţilor de nivelul cel mai inferior);

30

(2) Împuternicirea semnificativă a beneficiarilor serviciilor sociale pentru ca aceştia să poată să monitorizeze și să influenţeze calitatea şi nivelul de acces la serviciile sociale relevante;

(3) Asigurarea mecanismului și posibilității de prestare a serviciilor sociale de către organizațiile comunitare şi non-profit/neguvernamentale, beneficiind de fonduri publice în cazurile în care Comunitatea şi Autorităţile Publice decid acest lucru;

(4) Garantarea unui nivel minim de calitate a serviciilor şi intervenţia Autorităţilor centrale în comunităţile care din cauze structurale nu pot garanta un nivel minim de acces şi calitate.

(1) Crearea circumscripţiilor în dependenţă de serviciile sociale existente în dependenţă de nevoile beneficiarilor, nivelul normativ de acces şi costul serviciilor. În efect vor fi create cinci tipuri de circumscripţii: comunitar, intercomunitar, raional, regional şi naţional. Modelul preliminar de organizare a circumscripţiilor pe servicii este prezentat în tabelul de mai jos.

(2) La nivelul fiecărei circumscripţii de prestare a serviciului se va realiza ajustarea cadrului legislativ pentru a asigura descentralizarea serviciilor sociale în baza următoarelor elemente cheie:

(a)Abilitarea APL conform principiului subsidiarităţii ce ar presupune: obligaţiunea directă de a asigura un nivel înalt de acces şi calitate a serviciilor conform necesităţilor beneficiarilor din circumscripţie şi asigurarea unui nivel minim de servicii normative unitare conform legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare circumscripţie autorităţile responsabile vor fi numiţi coordonatori de servicii, aceștia, în limita competenţelor, vor avea posibilitatea de a crea servicii noi conform necesităţilor comunităţii, dar vor fi obligaţi să asigure un pachet minim de servicii sociale.

(b) Documentare clară pe fiecare circumscripţie a nivelului de acces şi a calităţii serviciilor sociale. Această activitate va fi realizată anual pentru a determina nivelul de acces şi calitatea serviciilor pe toate circumscripţiile astfel încît fiecare ordonator a serviciilor sociale poate fi responsabilizat pentru aceste două elemente.

(c) Delimitarea clară a rolurilor dintre APL şi instituţiile specializate şi desconcentrate ale/şi MMPSF ( de ex: inspectarea calităţii serviciilor, angajarea/salarizarea/demiterea lucrătorilor sociali, politica naţională pe domeniu).

(d) Divizarea competențelor și responsabilităților privind evaluarea necesităților, dezvoltarea, prestarea și monitorizarea calității serviciilor sociale.

30

(e) Clarificarea formulei de finanţare pe fiecare tip de serviciu şi modalitatea de utilizare a acestora pe fiecare circumscripţie. Posibilitatea de a contracta ONG-uri şi agenţi privaţi ca şi prestatori de servicii.

(f) Măsuri clare de responsabilizare a coordonatorilor şi prestatorilor de servicii faţă de beneficiari şi împuternicirea acestora. Obligativitatea de a prezenta raportul anual de acces şi calitate a serviciilor, stimulente pentru ca ordonatorii de servicii să elaboreze strategii pe circumscripţie de sporire a accesului şi calităţii serviciilor. Dezvoltarea unui sistem de sancționare pozitivă și negativă în cazul ne-realizării sarcinilor/responsabilităților și ne-asigurării calității și accesibilității serviciilor sociale.

V. Descrierea principalelor activități

A) Activități necesare implementării Obiectivului Specific 1 A 1.1. Crearea circumscripţiilor în dependenţă de serviciile sociale existente în dependenţă de nevoile beneficiarilor, nivelul normativ de acces şi costul serviciilor. În efect vor fi create cinci tipuri de circumscripţii: comunitar, intercomunitar, raional, regional şi naţional. Structurarea serviciului în baza curcumscripției la diferite nivele:

(a)Circumscripții la nivel comunitar se propune instituirea unui pachet minim de servicii sociale, focusate pe: prevenirea riscului de separare, violență și exploatare; suport familial și intervenție timpurie; administrarea justiției și a mecanismului de prevenire a instituționalizării pentru servicii de protecție; identificarea și raportarea problemelor, inclusiv cros-sectorial (poliție, școală, servicii de sănătate); oferirea răspunsului la necesitatea de protecție efectivă prin servicii de protecție și reintegrare adaptate la necesități și posibilități.

Pachetul minim de servicii ar include: serviciul asistentului social comunitar, lucrătorul social, îngrijire social la domiciliu. Responsabilități:

APL I – responsabil de evaluarea necesităților de servicii sociale, instituirea și prestarea serviciului la nivel de comunitate.

APL II – monitorizarea calității serviciilor sociale primare prestate; APC – stabilirea standardelor minime de calitate; monitorizare, control și

evaluare a calității serviciilor sociale Notă: se evidențiază necesitatea de instituire a unui mecanism de control și evaluare a calității serviciilor sociale la nivel de comunitate – acesta să aibă rolul de monitorizare a asigurării răspunsului la necesitatea populației comunității în dezvoltarea serviciilor sociale și asigurarea calității serviciilor prestate.(b.) Circumscripții la nivel intercomunitar, se referă la:

30

Oferirea răspunsului la necesitățile grupului beneficiar. Numărul de comunități, parte a anumitei circumscripții, va fi stabilit în dependență de numărul de beneficiari ce poate fi acoperit in baza standardelor minime de calitate, stabilite de APC.

Crearea circumscripțiilor intercomunitare implică dezvoltarea mecanismelor de cooperare eficientă pentru prestarea serviciilor sociale calitative.Circumscripție la nivel intercomunitar este instituită de către APL II la nivelul unei comunități, dar prestarea serviciului social să fie pentru cetățenii (grupul beneficiar) mai multor comunități. Exemplu serviciul „Cantina socială”.Responsabilități:

APL I – responsabil de evaluarea necesităților pentru serviciile sociale la nivel de comunitate și direcționarea beneficiarilor către serviciile sociale inter-comunitare.

APL II – evaluarea necesităților pentru dezvoltarea serviciului, stabilirea circumscripției, instituirea serviciului, coordonarea și monitorizarea prestării serviciilor calitative.

APC – stabilirea standardelor minime de calitate; monitorizare, control și evaluare a calității serviciilor sociale

(c.) Circumscripție la nivel raional se referă la prestarea serviciilor specializate. Este dezvoltat și coordonat de către APL II. Serviciul este accesibil pentru grupul țintă din raza de acoperire a APL II. Este importantă evaluarea necesităților populației la nivel raional, astfel încît să se asigure dezvoltarea serviciilor care să răspundă tuturor nevoilor potențialilor beneficiari.Responsabilități:

APL I – responsabil de evaluarea necesităților și problemelor sociale la nivel de comunitate, oferirea informației dezagregate APL II și direcționarea beneficiarilor către serviciile sociale raionale.

APL II – evaluarea necesităților pentru dezvoltarea serviciului, alocarea resurselor financiare pentru dezvoltarea serviciului, instituirea serviciului, coordonarea și monitorizarea prestării serviciilor calitative.

APC – stabilirea standardelor minime de calitate și a costurilor necesare pentru dezvoltarea serviciilor; alocarea resurselor financiare necesare; monitorizare, control și evaluare a calității serviciilor sociale.

(d) Circumscripție la nivel regional – instituită pentru prestarea serviciilor specializate. Ex. Centrul social regional pentru asistența persoanelor infectate / afectate de HIV/SIDA. Coordonator al circumscriției este APL la nivelul II care gestionează direct serviciul.Circumscripție la nivel național – se referă la prestarea serviciilor de specializare înaltă. Serviciile sunt dezvoltate și activitatea acestora este coordonată de APC (MMPSF). APL I și II contribuire la evaluarea necesităților în prestarea serviciilor, informează și direcționează beneficiarii către servicii.

30

Notă: Crearea circumscripțiilor în prestarea serviciilor sociale evidențiază necesitatea dezvoltării unui serviciu social nou – „transport social”, care să faciliteze accesul beneficiarul la circumscripțiile inter-comunitare, raionale/regionale, inter-raionale/inter-regionale.

A 1.2. Ajustarea cadrului legislativ, la nivelul fiecărei circumscripţii de prestare a serviciului, pentru a asigura descentralizarea serviciilor sociale în baza următoarelor elemente cheie:

(a) Abilitarea APL conform principiului subsidiarităţii ce ar presupune: obligaţiunea directă de a asigura un nivel înalt de acces şi calitate a serviciilor conform necesităţilor beneficiarilor din circumscripţie şi asigurarea unui nivel minim de servicii normative unitare conform legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare circumscripţie autorităţile responsabile vor fi numiţi coordonatori de servicii, aceștia, în limita competenţelor, vor avea posibilitatea de a crea servicii noi conform necesităţilor comunităţii, dar vor fi obligaţi să asigure un pachet minim de servicii sociale.

(b)Documentare clară pe fiecare circumscripţie a nivelului de acces şi a calităţii serviciilor sociale. Această activitate va fi realizată anual pentru a determina nivelul de acces şi calitatea serviciilor pe toate circumscripţiile astfel încît fiecare ordonator a serviciilor sociale poate fi responsabilizat pentru aceste două elemente.

(c) Delimitarea clară a rolurilor dintre APL şi instituţiile specializate şi desconcentrate ale/şi MMPSF ( de ex: inspectarea calităţii serviciilor, angajarea/salarizarea/demiterea lucrătorilor sociali, politica naţională pe domeniu).

(d)Divizarea competențelor și responsabilităților privind evaluarea necesităților, dezvoltarea, prestarea și monitorizarea calității serviciilor sociale.

(e) Clarificarea formulei de finanţare pe fiecare tip de serviciu şi modalitatea de utilizare a acestora pe fiecare circumscripţie. Posibilitatea de a contracta ONG-uri şi agenţi privaţi ca şi prestatori de servicii.

(f) Măsuri clare de responsabilizare a coordonatorilor şi prestatorilor de servicii faţă de beneficiari şi împuternicirea acestora. Obligativitatea de a prezenta raportul anual de acces şi calitate a serviciilor, stimulente pentru ca ordonatorii de servicii să elaboreze strategii pe circumscripţie de sporire a accesului şi calităţii serviciilor. Dezvoltarea unui sistem de sancționare pozitivă și negativă în cazul ne-realizării sarcinilor/responsabilităților și ne-asigurării calității și accesibilității serviciilor sociale.

30

B) Activități necesare implementării Obiectivului Specific 2

A.2. Proiectarea și implementarea sistemului de colectare de date și calcul al indicatorilor relevanți pentru estimarea nevoilor de servicii sociale, respectînd principiul asigurării egalității de gen în evaluarea nevoilor de servicii sociale.

Este o activitate fundamentală pentru atingerea Obiectivului Specific 1, fără informații coerente și exhaustive, obținute în profil local, raional și național, orice tentativă de planificare rațională a serviciilor sociale este destinată eșecului. Această activitate foarte complexă este compusă dintr-un set de sub-activități:

A.2.1. Stabilirea structurilor de date și indicatori necesari, în profil local, raional și național – constituie una dintre cele mai importante acțiuni. Structurile de date și indicatorii necesari trebuie stabiliți în funcție de necesitățile reale ale Republici Moldova, de profilul grupurilor vulnerabile deja identificate, de nevoile speciale ale femeilor și bărbaților, de prioritățile deja stabilite în actualele politici publice ale Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Metodologia de evaluare a nevesităților va integra nevoile speciale ale femeilor și bărbaților tinînd cont că femeile de cele mai multe ori realizează rolul reproductiv în cadrul familiei (are grija de copii, vîrstnici), constituie majoritatea persoanelor vîrstnice care locuiesc singure si sunt supuse unui risc mai mare de sărăcie. Datele colectate pe fiecare circumscriptie vor fi seseregate pe criteriul de gen si alte criterii relevante drepturlui omului. De asemenea trebuie ținut cont de eficiența în exploatare a sistemului de colectare de date și calcul al indicatorilor relevanți: costul suplimentar al colectării mai multor date sau al stabilirii unui nou indicator poate crește mult, chiar exponențial, pe când utilitatea suplimentară informațională a acestor date/indicatori poate fi minimă.

Un alt element esențial este definirea clară a indicatorilor, astfel încât ei să fie uniform înțeleși de toți participanți în sistem, să aibă formule de calcul comune și neinterpretabile. Pe de altă parte, sistemul trebuie proiectat în profil local, raional și național, astfel încât să poată fi utilizat eficient, atât de administrația publică locală, cât și de administrația publică centrală.

A.2.2. Stabilirea procedurilor de colectare și verificare de date și indicatori la nivel local, raional și național, sistemele informatice necesare, precum și stabilirea managementului sistemului. Aceste proceduri de colectare și verificare sunt esențiale pentru calitatea datelor obținute și a indicatorilor – ele trebuie să prevadă roluri și responsabilități clare pentru toate verigile sistemului, precum și mecanisme specifice de monitorizare și control ale procesului de colectare. Aceste verigi sau elemente ale sistemului trebuie fixate la cele 3 niveluri absolut necesare: local, raional și național, inclusiv pe nivelele de creare a circumscripțiilor în prestarea serviciilor sociale. În acest context vor trebui clar

30

definite responsabilitățile ce revin administrației publice locale și administrației publice centrale, fie din instituțiile deconcentrate, fie din aparatul ministerial.

Un element esențial este inter-operabilitatea și inter-conectivitatea sistemelor de baze de date din Republica Moldova – noul sistem de colectare de date trebuie să respecte toate aceste reguli și proceduri și să evite cât de mult posibil colectarea dublă a datelor. Totodată, managementul sistemului de colectare de date și de calcul al indicatorilor trebuie să fie unitar și stabilit la nivel central – Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

A.2.3. Stabilirea cadrului instituțional și legal de colectare a datelor, responsabilităților diferitelor nivele administrative – este acțiunea care urmează logic după A.1.2. – toate procedurile trebuie reglementate legal și stabilit un cadru instituțional adecvat astfel încât tot ceea ce a fost descris anterior să poată fi implementat.

A.2.4. Stabilirea coordonatorului procesului de implementare – în mod logic acesta trebuie să fie același departament din cadrul MMPSF care se va ocupa și de managementul sistemului. Totodată, trebuie identificate și reglementate toate necesitățile de cooperare inter-instituțională: Biroul Național de Statistica al Republicii Moldova, alte ministere centrale care se ocupă de colectare de date: Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Ministerul Afacerilor Interne, Cancelaria de Stat și acestea trebuie reglementate în acorduri de cooperare la nivel central și dacă este cazul și la nivel raional/local.

A.2.5. Stabilirea mecanismului de implicare a beneficiarului în procesul de estimare a nivelului de servicii sociale.

A.2.6 Stabilirea etapelor procesului de implementare, cu termene clare, resurse necesare și responsabilități.

A.2.7. Planificarea și asigurarea necesarului de finanțare pentru fiecare etapă de implementare.

A.2.8. Planificarea și asigurarea necesarului de resurse umane: determinarea nevoilor reale, a modului în care acestea vor fi acoperite, a nevoilor de instruire și calificare specifică.

A.19. Implementarea structurilor de monitorizare și control pentru toate cele trei niveluri: național, raional, local

A) Activități necesare implementării Obiectivului Specific 3

30

A.3. Implementarea sistemului de evaluare, fundamentare și de stabilire a priorităților în ceea ce privește nevoile de servicii sociale.

Această activitate este complementară celei de la A.2. și reprezintă de fapt scopul creării sistemului de colectare de date și calcul de indicatori. În fapt, activitatea A.3. trebuie să fie parte dintr-un sistem unitar de elaborare, fundamentare, coordonare și implementare a politicilor publice în domeniul serviciilor sociale. Principalele sub-activități specifice sunt următoarele:

A.3. Elaborarea cadrului general de fundamentare a politicilor publice, unde rolul principal îl joacă MMPSF, dar care trebuie să definească clar și rolurile pe care administrația publică locală, în special de la nivelul raionului, trebuie să le îndeplinească. Chiar daca MMPSF joacă rolul principal, iar administrația publică locală, la nivel raional, pe cel secundar, aceste roluri trebuie să fie complementare și definite într-o viziune unitară. De regulă rolurile în cadrul sistemului de prestare de servicii sociale se distribuie astfel:

a) administrația publică centrală (MMPSF): elaborarea, fundamentarea și implementarea politicilor publice naționale și elaborarea legislației necesare implementării acestora; stabilirea cadrului financiar general necesar asigurării sustenabilității financiare a actualelor servicii și dezvoltarea de noi servicii; definirea și monitorizarea mecanismului de creare a circumscripțiilor în prestarea serviciilor sociale la nivel comunitar, intercomunitar, raional, regional şi naţional; definirea și implementarea instrumentelor specifice pentru implementarea politicilor publice naționale într-un sistem de stimulente și penalități: instrumente financiare (transferuri condiționate, cu sau fără co-finanțare locală), standarde minime de calitate a serviciilor, proceduri de evaluare a calități serviciilor și a prestatorilor, criterii de acreditare a prestatorilor (publici și non-publici), standarde referitoare la managementul resurselor umane: angajare, promovare, evaluare, instruire, sisteme de monitorizare și control, asigurarea respectării egalității bărbaților și femeilor în beneficierea de servicii sociale;

b) administrația publică raională: planificarea (de fapt stabilirea unor politici raionale specifice de asigurare a continuități actualelor servicii prestate și de dezvoltare de noi servicii); evaluarea necesităților în crearea și asigurarea prestării serviciilor calitative la nivelul circumscripțiilor intercomunitare și raionale; finanțarea corespunzătoare în concordanță cu planificarea realizată; prestarea directă de servicii sociale specializate (dacă este cazul); contractarea furnizării de servicii sociale specializate către prestatori non-publici; monitorizarea și

30

controlul prestatorilor non-publici, dacă li s-au contractat (dacă este cazul);

c) administrația publică locală/primăria: asigurarea resurselor necesare implementării și funcționării sistemului de colectare date, calcul de indicatori și evaluare a nevoilor de servicii sociale; planificare, finanțarea și prestarea directă a serviciilor sociale comunitare; asigurarea dezvoltării și prestării unui pachet minim de servicii sociale în cadrul circumscripției la nivel comunitare; contractarea furnizării serviciilor sociale comunitare către prestatori non-publici (contractare); monitorizarea și controlul prestatorilor non-publici, dacă li s-au contractat (dacă este cazul).

A.3.2. Stabilirea responsabilităților la nivel local, raional și național, în ceea ce privește evaluarea datelor colectate, fundamentarea și stabilirea priorităților în ceea ce privește nevoile de servicii sociale și stabilirea mecanismului de crearea a circumscripțiilor în prestarea serviciilor sociale.

A.3.3. Stabilirea procedurilor și metodologiilor de evaluare, fundamentare și stabilire a priorităților în ceea ce privește nevoile de servicii sociale.

A.3.4. Stabilirea resurselor umane și financiare necesare, atât la nivel central, cât și local/raional pentru sistemul de evaluare, fundamentare și stabilire a priorităților în ceea ce privește nevoile de servicii sociale.

A.3.5. Stabilirea procedurilor de monitorizare și control necesare sistemului de evaluare, fundamentare și stabilire a priorităților în ceea ce privește nevoile de servicii sociale.

B) Activități necesare implementării Obiectivului Specific 4

B.1. Stabilirea priorităților în finalizarea elaborării standardelor minime de calitate

Stabilirea standardelor minime de calitate în prestarea serviciilor sociale este o activitate esențială pentru posibilitatea implementării multor activități descrise mai sus. De aceea în acest domeniu trebuie pornit de la standardele deja existente, de la nomenclatorul de servicii sociale prestate și numărul de beneficiari ai acestora, prioritățile de dezvoltare a serviciilor sociale. În funcție de toți acești factori se va realiza un program de elaborare a standardelor, astfel încât în 2016 cel puțin 80% din serviciile sociale prestate în Republica Moldova vor cadru normativ necesar.

30

B.2 Elaborarea, testarea și simularea costurilor privind utilizarea standardelor minime de calitate ale serviciilor sociale

În vederea realizării acestei activități MMPSF trebuie să-și stabilească o echipă multidisciplinară care să aibă responsabilitatea întregului proces. În al doilea rând, este necesară simularea costurilor pe care aceste standarde minime le impun. De regulă, standardele minime de calitate în serviciile sociale au două părți: așa-zisul standard structural care se referă la nivelul resurselor necesare asigurării calității minime și așa-zisul standard funcțional, care descrie nivelul minim de rezultate care trebuie obținut, dacă resursele sunt asigurate – deci face o descriere a ceea ce înseamnă calitate minimă pentru un anumit serviciu. De obicei, 95% din costuri sunt generate de standardele structurale – în procesul de evaluare a costurilor atenția principală trebuie să cadă asupra acestora.

Procesul de evaluare a costurilor generate de standardele structurale trebuie să aibă în vedere nivele minime de resurse necesare atingerii standardelor funcționale, cât costă aceste resurse și dacă acest cost este suportabil/realist din perspectiva Republicii Moldova.

B.3. Stabilirea de proceduri și criterii de evaluare şi acreditare a prestatorilor de servicii sociale.

Toate acestea sunt sarcina exclusivă a Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

B.4. Consolidarea instituțională a Inspecției Sociale

Inspecția Socială este un organism tipic de monitorizare și control, care trebuie să-și dezvolte structuri specializate potrivit misiunii cei revine. Cele mai importante aspecte legate de o activitate eficientă a Inspecției Sociale se referă la:

a) Resursele umane disponibile – personal suficient pentru o activitate de monitorizare și control eficientă;

b) Instrumente adecvate de monitorizare și control – în special este foarte importantă capacitatea și instrumentele de aplicare a legii, de sancționare pe care structurile Inspecției Sociale le au la dispoziție;

c) Proceduri și metodologii clare stabilite la nivel central privind activitatea de monitorizare, control și evaluare.

B.5. Proiectarea și implementarea unui sistem de evaluare a performanței – compararea acesteia – al prestării serviciilor sociale, atât la nivelul calității acestora, cât și în ceea ce privește costurile operaționale pe beneficiar.

30

Acest sistem reprezintă un instrument modern de management public al oricărui tip de serviciu public și poate fi utilizat cu maximă eficiență și în domeniul serviciilor sociale. Mai ales el poate fi util pentru evaluarea modului de prestare a serviciilor sociale din pachetul standard. Principiul fundamental îl reprezintă definirea unui set de indicatori standard care se referă la resurse, rezultate, efecte, satisfacția beneficiarilor, a unui cadru omogen de colectare a datelor necesare calculării indicatorilor și a unui sistem de comparare a modului de prestare a aceluiași serviciu în locuri diferite sau de prestatori diferiți.

De asemenea sistemul trebuie să contribuie la măsurarea accesibilității serviciilor sociale din pachetul standard și nu numai. Acest sistem trebuie strâns legat –de fapt este parte integrantă - de sistemul de evaluare a serviciilor sociale pe care Inspecția Socială trebuie să-l implementeze. Din punct de vedere al portabilității datelor sistemul de colectare pentru evaluarea performanței trebuie să fie compatibil cu cel pentru colectarea datelor necesare evaluării nevoilor de servicii sociale – descris la Obiectivul Specific 1.

B.6. Instituirea unui mecanism de control la nivel de comunitate, prin împuternicirea semnificativ a beneficiarilor serviciilor sociale, femei și bărbați, pentru ca aceştia să poată să influenţeze calitatea şi nivelul de acces la serviciile sociale relevante.

Crearea unui mecanism de control al calității și accesibilității serviciilor sociale la nivel de beneficiar/comunitate (mecanism de control obștesc).

Asigurarea măsurilor de informare și capacitare a beneficiarilor/comunității pentru ca aceștia să aibă influență în procesul de monitorizare a asigurării răspunsului la necesitatea populației în în dezvoltarea serviciilor sociale și asigurarea calității serviciilor prestate.

C) Activități necesare implementării Obiectivului Specific 5

C.1. Perfecționarea sistemului de elaborare și fundamentare a politicilor în domeniul serviciilor sociale, ținînd cont de necesitatea de asigurare a egalității de gen, din domeniul serviciilor sociale în raport de resursele financiare disponibile.

Această activitate este foarte importantă, chiar dacă ea nu este specifică procesului de descentralizare. Ea presupune în principiu îmbunătățirea procesului de elaborare și fundamentare a politicilor publice din punctul de vedere al stabilirii unor obiective clare și măsurabile (SMART), adaptate problemelor și nevoilor identificate, în concordanță cu resursele (financiare și umane) disponibile. De asemenea acțiunile de implementare a obiectivelor trebuie să fie eficiente (cât mai ieftine) și eficace (să contribuie cât mia bine la atingerea obiectivelor). Toate acestea trebuie să fie cuantificate în indicatori, definiți în cadrul unui sistem de colectare de date cu privire la resurse, rezultate și efecte și care să fie monitorizați permanent.

30

C.2. Definirea și implementarea instrumentelor financiare potrivite pentru asigurarea sustenabilității financiare într-un cadru descentralizat – finanțarea serviciilor sociale prestate în prezent.

Această activitate este esențială pentru asigurarea accesibilității la serviciile sociale. Ea presupune identificarea unui mecanism eficient de combinare a eforturilor financiare ale administrației publice centrale și locale pentru a se asigura acoperirea costurilor operaționale/curente ale serviciilor sociale prestate la nivel local (comunitare și specializate). Acest mecanism se referă la finanțarea serviciilor sociale comunitare și specializate, cele înalt specializate vor fi în continuare finanțate de administrația centrală.

Trebuie menționat că acest mecanism de finanțare se referă la un pachet standard de servicii sociale, care va fi stabilit de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și care trebuie să acopere nevoile cele mai urgente ale grupurilor vulnerabile din Republica Moldova, potrivit priorităților stabilite de politicile publice naționale din acest domeniu și în concordanță cu resursele disponibile. Instituirea acestui pachet standard are menirea și să îmbunătățească accesibilitatea serviciilor sociale cele mai importante – finanțarea va fi concentrată pe acest set și orice resurse suplimentare vor fi direcționate pentru asigurarea accesului general al tuturor potențialilor beneficiari la serviciile sociale respective.

Opțiunile sunt multiple:1) Folosirea transferurilor operaționale condiționate închise – se finanțează

cheltuielile operaționale de către administrația centrală până la un anumit nivel (limită) stabilită în prealabil.

2) Folosirea transferurilor operaționale condiționate deschise – se finanțează cheltuielile operaționale de către administrația integral, indiferent de nivelul acestora.

3) Folosirea transferurilor operaționale condiționate cu co-finanțare – se finanțează cheltuielile operaționale de către administrația centrală într-o anumită cotă, cu obligația administrației centrale de a presta diferența.

Prima opțiune – transferurile operaționale condiționate închise – prezintă avantajul asigurării unei finanțări specifice/condiționate care să asigure standardul minim de calitate pentru serviciile sociale din pachetul standard. De asemenea ele oferă un stimulent complet autorităților locale să dezvolte astfel de servicii sociale, acestea știind că nivelul standard al cheltuielilor operaționale este acoperit de administrația centrală. Acest mecanism are avantajul major pentru Republica Moldova că stimulează dezvoltarea unitară/uniformă a serviciilor sociale din pachetul standard pe tot teritoriul, indiferent de situația financiară specifică a UAT - urilor sau de deschiderea autorităților locale către acest domeniu. Evident prestarea serviciilor

30

sociale respective peste standardul minim este posibilă fie prin co-finanțarea administrației locale, fie a beneficiarilor.

Dezavantajele acestei opțiuni se referă la 3 aspecte: efortul financiar major de acoperire a cheltuielilor operaționale revine exclusiv administrației centrale. În al doilea rând, serviciile sociale părând a fi prestate gratis din perspectiva administrației locale ar putea exista tendința spre extinderea lor ne-rațională, lipsă de responsabilitate și angajare a autorităților locale. În al treilea rând, va exista tendința autorităților centrale care suportă integral finanțarea la standardele minime de calitate, să nu reactualizeze normativele de cost ce reflectă aceste standarde, și astfel să asistăm la scăderea calității în prestarea serviciilor sociale din pachetul standard.

A doua opțiune – transferurile operaționale condiționate deschise – este extrem de generoasă financiar pentru că acoperă integral de la nivel central toate costurile de prestare a serviciilor sociale, indiferent de standardul minim de calitate. Evident avantajul principal al acestui sistem este crearea unui sistem generos și de foarte bună calitate în prestarea serviciilor sociale. Dezavantajul major este însă că acest sistem solicită resurse financiare deosebite, iar nivelul responsabilității și angajării la nivel local se poate reduce și mai mult.

A treia opțiune – transferuri operaționale condiționate cu co-finanțare – exprimă angajamentul comun al administrației centrale și locale pentru susținerea financiară a serviciilor sociale din pachetul standard. Acest mecanism ar putea fi aplicat diferențiat pentru cele 2 mari grupuri de servicii sociale prestate la nivel local:a) Pentru serviciile sociale comunitare s-ar folosi un procent de co-finanțare al

administrației publice locale mai ridicat, tocmai pentru ca ele sunt relativ mai ieftine. Astfel, s-ar începe cu partajare a cheltuielilor între APC și APL de 70%/30%, urmând ca treptat ponderea APL să crească până spre un maxim de 50%, iar ponderea APC să scadă la 50%. APL ar putea utiliza, pentru a-și acoperi obligațiile financiare din cadrul acestui sistem, și mecanismul de tarifare pentru beneficiarii cu au un venit lunar peste un anumit prag – îngrijirea la domiciliu este un astfel de serviciu care se pretează la acest mecanism. Obligațiile APC și APL ar fi prevăzute în contracte ferme anuale sau multianuale, iar transferurile de la bugetul central s-ar face numai după ce autoritățile locale și-ar îndeplini propriile obligații privind transferurile proprii – pentru a se evita evaziunea și sub-finanțarea.

b) Pentru serviciile sociale specializate s-ar folosi un procent de co-finanțare al administrației publice locale mai scăzut, pentru ca ele sunt relativ mai scumpe. Astfel s-ar începe cu partajare a cheltuielilor între APC și APL de 90%/10%, urmând ca treptat ponderea APL să crească până spre un maxim de 30%-40%, iar ponderea APC să scadă la 70%-60%. La fel ca și în cazul serviciilor sociale comunitare, APL ar putea utiliza, pentru a-și acoperi obligațiile financiare din

30

cadrul acestui sistem, și mecanismul de tarifare pentru beneficiarii cu au un venit lunar peste un anumit prag. Obligațiile APC și APL ar fi prevăzute în contracte ferme anuale sau multianuale, iar transferurile de la bugetul central s-ar face numai după ce autoritățile locale și-ar îndeplini propriile obligații privind transferurile proprii – pentru a se evita evaziunea și sub-finanțarea.

Avantajul acestui sistem ar fi responsabilizarea autorităților locale în raport cu prestarea serviciilor sociale din pachetul standard, dezvoltarea percepției că ele își asumă un angajament pe termen lung față de proprii cetățeni care se află în situație de vulnerabilitate.

Dezavantajul major este că acest sistem de finanțare poate contribui la accentuarea dezvoltării inegale a serviciilor sociale: autoritățile locale mai interesate, mai responsabile și mai ales cu resurse financiare semnificativ mai mari decât altele vor dezvolta tot mai multe servicii sociale. Cei mai săraci sau mai puțin interesați nu o vor face.

În ceea ce privește serviciile sociale comunitare și specializate care nu vor fi în pachetul standard, acestea vor putea fi finanțate de donatori interni sau internaționali, de autoritățile publice locale în măsura în care-și asumă contractual această obligație pe termen mediu și lung.

C.3. Definirea și implementarea instrumentelor financiare potrivite pentru asigurarea dezvoltării serviciilor financiare într-un cadru descentralizat – noi servicii

Finanțarea dezvoltării de servicii sociale este similară modelului propus mai sus: cel mai frecvent instrument este cel al transferurilor de dezvoltare condiționate cu co-finanțare. În acest domeniu însă apare o particularitate importantă: fondurile oferite de diferiți donatori internaționali. De aceea stabilirea unor cote precise de co-finanțare este mai dificilă. Oricum ca și regulă generală în cazul dezvoltării de noi servicii sociale cotele ce revin administrației publice locale sunt reduse (între 0% și maxim 20%), restul urmând a fi acoperit de administrația publică centrală sau de donatorii internaționali.Alocarea acestor granturi ar trebui să fie pe bază de proiect, prin programe cu criterii și proceduri clare de eligibilitate, evaluare și asigurare a sustenabilității pe termen mediu și lung.

În ceea ce privește dezvoltarea de noi servicii sociale sunt două aspecte esențiale care trebuie analizate cu maximă atenție:a) Atunci când cota de participare a unui donor internațional este foarte mare – se

apropie chiar de 100% - impresia pentru autoritățile publice locale în special este că aceste servicii ar fi gratuite și atunci există un puternic impuls spre dezvoltarea

30

a cât mai multor servicii, neglijându-se aspectele de sustenabilitate financiară pe termen mediu și lung – acoperirea costurilor operaționale. Astfel se ajunge la o dezvoltare a serviciilor sociale complet deconectată de posibilitățile bugetelor locale de a asigura acoperirea costurilor operaționale, atunci când donorul internațional inevitabil se retrage. Acest aspect reprezintă una din cauzele principale ale opririi prestării de servicii sociale odată cu terminarea finanțării externe. De aceea este imperios necesar ca planificarea dezvoltării serviciilor sociale la nivel local (dar și central, deși aici această eroare apare mai rar) să se ia în considerare toate aspectele de sustenabilitate financiară, deci de acoperire a costurilor operaționale pe termen mediu și lung din bugetele locale sau transferurile operaționale de la bugetul central.

b) Al doilea aspect se referă la problema accesibilității și gradului de acoperire cu servicii. Există tendința dezvoltării de noi și noi servicii, cu un număr redus de beneficiari, datorită insuficienței fondurilor – fără însă ca acestea să acopere integral beneficiarii potențiali, limitându-se astfel grav accesibilitatea: serviciul există însă el este limitat la puținii beneficiari norocoși, iar alți potențiali beneficiari nu au nici o șansă. Principiile abordării pe baza drepturilor omului, favorizează dimpotrivă extinderea unui serviciu astfel încât acesta să cuprindă toți potențialii beneficiari și abia apoi să se dezvolte un alt serviciu. Acest lucru presupune că problema accesibilității are prioritate în fața diversificării și că este necesar identificarea foarte atentă a grupurilor vulnerabile, evaluarea corectă a potențialilor beneficiari și mai ales prioritizarea necesităților, astfel încât să se înceapă cu dezvoltarea serviciilor sociale cele mai utile pentru comunitate și cele mai eficiente în termeni de costuri.

Această a doua problemă poate fi în mare măsură evitată tocmai prin definirea pachetului standard de servicii sociale – totuși ea trebuie să rămână în atenția factorilor de decizie de la nivel central și local.

Un ultim aspect ce trebuie atins în această secțiune este nevoia îmbunătățirii coordonării între administrația publică centrală, administrația publică locală, organizațiile societății civile și principalii donatori instituționali externi (UNICEF, UNDP, Comisia Europeană, Banca Mondială) în ceea ce privește atât definirea pachetului standard de servicii sociale, fondurile necesare dezvoltării acestora și asigurării sustenabilității lor financiare pe termen mediu și lung, astfel încât să se asigure accesul general al tuturor beneficiarilor potențiali, cât și dezvoltarea de servicii sociale în afara pachetului standard. Mecanismele instituționale actuale de coordonare a principalilor actori din domeniu sunt în concordanță cu nevoile actuale, dar îmbunătățirea coordonării ar sprijini și mai mult implementarea activității C1.

C.4. Definirea instrumentelor financiare cele mai potrivite pentru finanțarea contractării, prestării de servicii sociale contractate către prestatori externi

30

Finanțarea prestatorilor non-publici de servicii sociale este deosebit de importantă – de cele mai multe ori este mai eficientă decât prestarea publică. Finanțarea trebuie însă să fie transparentă, multi-anuală, prestatorul de servicii să fie îndeaproape monitorizat și evaluat atât de autoritatea centrală/locală ce-l finanțează, cât și de Inspecția Socială, iar interesele beneficiarilor să prevaleze. Evident prestatorii non-publici trebuie să fie în prealabil acreditați de autoritatea competentă din cadrul MMPSF.

Pentru a se asigura eficiența acestui proces ar fi necesară publicarea unei declarații de intenții (declarație de politică publică în domeniu) valabilă mai mulți ani (3 – 4 ani) privitoare la domeniile/serviciile care se vor finanța, prioritățile autorităților administrației publice centrale și cadrul financiar general. Fondurile necesare vor fi acoperite din schemele de finanțare descrise la activitatea C.2.

D) Activități necesare implementării Obiectivului Specific 4

D.1. Evaluarea nevoilor de resurse umane, inclusiv a calificărilor profesionale și standardelor în domeniu necesare furnizării de servicii sociale, adaptate realităților din Republica Moldova.

Această activitate trebuie să stea la baza creării sistemului de pregătire și management al resurselor umane necesare furnizării de servicii sociale. Procesul de evaluare trebuie realizat la nivel central, de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, asigurându-se și cooperarea administrației publice locale.

D.2. Definirea clară a responsabilităților în angajarea, promovarea, instruirea, evaluarea resurselor umane. Proiectarea și implementarea sistemului de selecție, angajare, promovare, evaluare a resurselor umane din domeniul serviciilor sociale.

Această activitate presupune în primul clarificarea rolului și funcțiilor direcției de asistență socială de la nivelul consiliilor raionale și consolidarea instituțională a acestora. În principiu direcțiilor raionale de asistență socială trebuie să li se încredințeze responsabilități și instrumente specifice administrației descentralizate: fundamentarea, planificarea, finanțarea și eventual managementul direct al prestării serviciilor sociale. Noile structuri ale Inspecției Sociale trebuie să preia responsabilitățile specifice unei administrații deconcentrate, în special în ceea ce privește evaluarea, monitorizarea și controlul, chiar dacă modul de organizare nu este la nivel raional.

De asemenea trebuie evitate suprapunerile și responsabilitățile partajate și deci neclare, vagi între nivelul 1 și 2 de administrație locală. Cine face angajarea, asigură

30

și finanțarea, managementul și controlul resurselor umane. Asistenții sociali de la nivelul primăriilor sunt angajați de consiliul raional, atunci acesta trebuie să asigure finanțarea lor, managementul și controlul activităților acestora. În această situație este foarte important să fie reglementate raporturile de cooperare între autoritatea de nivel 1 (primarul) și asistentul social, angajat și responsabil față de autoritatea de nivel 2 (consiliul raional) – mai ales că primarul are niște funcții clar definite, cel puțin într-un domeniu al asistenței sociale: exercită funcția de autoritate tutelară.

Administrația centrală (MMPSF) asigură prin instrumente specifice calitatea personalului angajat de administrația publică locală. Aceste instrumente se referă la proceduri și metodologii clare și detaliate, transpuse în legislație adecvată, privind selectarea, angajarea, promovarea și evaluarea personalului implicat în prestarea serviciilor sociale. Aceste proceduri și metodologii trebuie să se refere la următoarele aspecte:a) Condițiile minime necesare pentru angajare, în special în ceea ce privește

funcțiile de conducere: minimum de experiență profesională, minimum de experiență în domeniu;

b) Procedurile și metodologiile de organizare a concursurilor de selectare și angajare;c) Procedurile de promovare ale personalului;d) Procedurile de evaluare ale personalului, atât evaluarea internă, cât și cea

externă – realizată pentru personalul administrației publice locale de către structurile Inspecției Sociale.

Responsabilitățile fundamentale ale instruirii resurselor umane din domeniu serviciilor sociale revin angajatorului. MMPSF trebuie să introducă și aici standarde obligatorii: număr minim de ore de instruire, domeniile de instruire, cine și cum se realizează instruirea.

Trebuie clarificată problema responsabilității finanțări – regula fundamentală fiind aceea că angajatorul asigura integral finanțarea personalului aferent, a procedurilor de selectare, angajare, promovare și evaluare internă, precum si a nevoilor de instruire. Costurile evaluării externe vor fi suportate de MMPSF.

De asemenea trebuie asigurată compatibilitatea acestor standarde, proceduri și metodologii cu cele utilizate în funcția publică în special și în sectorul bugetar în general.

D.3. Proiectarea și implementarea sistemului de instruire inițială și continuă a resurselor umane din domeniul serviciilor sociale

Acest sistem trebuie să pornească de la rezultatele activități B.1. În cadrul lui trebuie stabilite următoarele elemente:

30

a) Standardele de instruire – responsabilitate a APC/MMPSF;b) Standardele și procedurile de acreditare a prestatorilor de instruire, sub aspectul

calității acesteia (curriculumul, modulele de instruire), a personalului care face instruirea, a bazei materiale necesare instruirii;

c) Prestarea instruirii: aici sunt posibile două variante. Fie instruirea este prestată exclusiv intern de către o instituție/departament special creat de MMPSF. Fie instruirea este prestată și extern de actori publici și non-public (Academia de Administrație Publică, universități, organizații private specializate) – contractarea instruirii.

d) Finanțarea sistemului se asigură de angajatorul personalului care participă la instruire sau și din fonduri centrale ale MMPSF – mai ales dacă instruirea se furnizează intern.

e) Evaluarea procesului de instruire. Aici avem de-a face cu 2 procese autonome: evaluarea calității instruirii oferite de prestatori de instruire – se referă curriculumul și la cursurile și modulele de instruire oferite, la personalul care furnizează instruire, la modul de desfășurare a instruirii. Cel de-al doilea proces se referă la evaluarea cunoștințelor asimilate de participanți.

Pentru implementarea punctelor a), b) c), indiferent de opțiunea aleasă, și e) este nevoie de crearea unui departament specializat din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, consolidarea instituțională a acestuia și dotarea sa cu instrumentele legale, de management și financiare necesare îndeplinirii misiunii sale.

VI. Cadrul instituțional de implementare a strategiei

Cadrul instituţional pentru implementare, monitorizare şi evaluare include instituţiile responsabile de implementarea prezentei strategii, procedurile şi mecanismele de monitorizare, evaluare şi periodicitatea raportării. Această strategie este un element al procesului de implementare al SND.

Instituţiile implicate în procesul de implementare, monitorizare şi evaluare al SND sunt:

a) Parlamentul;b) Guvernul prin intermediul Comisiei paritare pentru descentralizare şi Cancelariei de Stat;c) autorităţile APC;d) autorităţile APL;e) reprezentanţii societăţii civile, ai mediului academic şi ştiinţific, partenerii de dezvoltare.

În cazul prezentei strategii, de descentralizare a serviciilor sociale, instituțiile principale implicate în implementare sunt:

30

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei este principalul responsabil de implementarea acestei strategii. Pentru aceasta, grupul de lucru din cadrul ministerului, care s-a ocupat de elaborarea prezentului document, trebuie să-și continue activitatea pe tot parcursul perioadei de implementare.

Principalul instrument utilizat pentru implementare este Planul de Acțiuni, care sintetizează toate activitățile descrise de actuala strategie, cu termenele de realizare, rezultatele preconizate, resursele necesare și departamentele/instituțiile responsabile.

Totodată toate acțiunile din prezenta strategie trebuie să fie implementate în parteneriat cu asociațiile APL, cu organizațiile societății civile, cu donatorii internaționali – conform cadrului descris la Obiectivul Specific 5.

Comisia paritară pentru descentralizare are misiunea de a monitoriza şi de a promova procesul de descentralizare, în conformitate cu prevederile SND. Pentru asigurarea pe termen lung a unui cadru instituţional de dialog între APC şi APL, societatea civilă, mediul academic şi ştiinţific, partenerii de dezvoltare, precum şi fundamentarea într-o manieră participativă şi consensuală a deciziilor strategice privind continuarea procesului de descentralizare, Comisia paritară a creat Grupurile de lucru pentru descentralizare.

Aspectele inter-instituționale presupuse de implementarea acestei strategii vor trebui discutate și convenite în grupurile de lucru ale Comisiei Paritare.

Cancelaria de Stat, la rândul ei, prin intermediul Direcţiei politici de descentralizare, va monitoriza implementarea acestei strategii sectoriale și a planului de acţiuni aferent, conform obiectivelor, priorităţilor şi etapelor distincte ale procesului de descentralizare.

Un alt actor foarte important, mai ales pentru implementarea Obiectivelor Specifice1,2 și 3 îl reprezintă Ministerul Finanțelor. Este necesar şi oportun crearea unui sub-grup de lucru în cadrul instituțional actual, sub egida Comisiei Paritare, format din reprezentanți ai Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Ministerului Finanțelor și Cancelariei de Stat, care să se întâlnească periodic (trimestrial/semestrial) și să evalueze progresele realizate în procesul de implementare.

Acest sub-grup de lucru ar trebui să discute înainte de promovare toate inițiativele de politică publică sau legislative menite să implementeze această strategie și promovate de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei din cel puțin 2 perspective:

a) Corespund ele cadrului și principiilor specifice descentralizării descrise de SND și actualei strategii;

30

b) Modalitățile de finanțare se încadrează cadrului descentralizării financiare prevăzut de SND și de actuala strategie și legiferat de către Legea finanțelor publice locale.

Autorităţile APL, reprezintă principalii beneficiari ai Strategiei, vor fi implicate în realizarea acţiunilor şi măsurilor specifice şi vor fi consultate la toate etapele procesului de elaborare, modificare şi aprobare a documentelor de politici şi actelor normative.

Participarea reprezentanţilor societăţii civile, ai mediului academic şi ştiinţific, ai sectorului privat, ai partenerilor de dezvoltare în procesul de monitorizare şi evaluare a strategiei va fi asigurată prin intermediul sub-grupului de lucru amintit mai sus, al Consiliului Naţional pentru Participare, al asociaţiilor reprezentative constituite în condiţiile legii, al altor structuri existente. În vederea unei monitorizări şi evaluări cât mai transparente şi participative a implementării prezentei strategii, vor fi organizate dezbateri publice regulate, echilibrate din perspectivă de gen, cu participarea unor grupuri diverse de populaţie, inclusiv grupurile vulnerabile.

Evaluările intermediare şi finale ale modului de implementare reprezintă elemente importante pentru aplicarea eficientă a politicilor publice, îndeosebi în cazul unui document deosebit de complex precum este prezenta strategie. Astfel, pentru a asigura deplina obiectivitate a procesului de evaluare, realizarea acestuia poate fi încredinţată, după caz, şi unor instituţii şi experţi independenţi.

În acest context, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, trebuie să beneficieze de sprijinul financiar al Ministerului Finanțelor și eventual de cel al partenerilor internaționali, pentru a contracta instituţii independente (UNICEF, UNDP, dar nu numai) pentru elaborarea rapoartelor de evaluare intermediară şi de evaluare finală în termen de 6 luni de la încheierea perioadei de implementare a prezentei strategii.

VII. Monitorizarea şi evaluarea Strategiei

Monitorizarea realizării prezentei strategii va începe odată cu lansarea acesteia, în vederea identificării în timp util a eventualelor incorectitudini şi lacune în derularea acţiunilor prevăzute.

Activitatea de monitorizare se va exercita în trei moduri: monitorizarea anuală, ce presupune raportare detaliată pe perioada unui an, pentru aprecierea impactului care a fost determinat conform sarcinilor pe termen mediu; raportarea periodică a rezultatelor pe etape distincte; monitorizarea şi raportarea finală asupra realizării obiectivelor strategiei pe perioada integrală.

30

Rapoartele anuale, periodice şi finale de monitorizare a implementării Strategiei, privind dezvoltarea sistemului administraţiei publice şi evoluţia procesului de descentralizare vor fi prezentate spre examinare şi aprobare Comisiei Paritare pentru descentralizare.

Coordonarea integrală a procesului de monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării Strategiei, recomandarea corecţiilor de rigoare vor fi efectuate de către Comisia Paritară pentru descentralizare și/sau Cancelaria de Stat.

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei va îndeplini rolul de coordonator al procesului de implementare şi monitorizare a strategiei. Monitorizarea se va realiza pe baza unui set de indicatori relevanţi, care să reflecte atât realizările directe, cât şi rezultatele/impactul acestuia. Setul de indicatori va fi propus de grupul de lucru al MMPSF, va fi discutat cu toţi factorii interesaţi şi adoptat de către Comisia Paritară. Procesul de culegere de date se va face de către MMPSF.

Întrucât prin monitorizare şi evaluare se oferă informaţii în vederea atingerii obiectivelor şi obţinerii rezultatelor în domeniile pasibile descentralizării, conform reglementărilor în vigoare, în calitate de prestator de date vor apărea următoarele instituţii şi organizaţii: Biroul Naţional de Statistică, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Tehnologiei Informației şi Comunicaţiilor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Tineretului şi Sportului, autorităţile APL etc.

În procesul de monitorizare a rezultatelor enunţate va fi utilizat un set de indicatori de evaluare a gradului de progres în realizarea sarcinilor de bază privind descentralizarea, consolidarea capacităţilor autorităţilor APL, gradul de asigurare a calităţii serviciilor publice prestate, aplicarea principiilor drepturilor omului şi egalităţii de gen, conceptului de vulnerabilitate.

Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei va reprezenta unul dintre cele mai importante aspecte ale procesului de reformă a APL, în el fiind incluse toate componentele, cu obiectivele specifice, acţiunile preconizate, termenele de executare şi responsabilii de realizare. Planul propus include acţiuni a căror realizare cuprinde o perioadă de până la 4 ani şi este flexibil, permiţând operarea de modificări în funcţie de schimbarea circumstanţelor şi apariţia unor eventuale probleme în procesul implementării reformei.

Sistemul general de monitorizare şi evaluare va fi dezvoltat într-o manieră consecventă, fiind aliniat procesului de raportare privind realizarea Strategiei Naționale de Descentralizare, a Strategiei Naţionale de Dezvoltare şi Programului de Activitate al Guvernului. Pe măsura evoluţiei sistemului naţional de monitorizare şi

30

evaluare, se vor dezvolta corespunzător şi elementele de raportare ale prezentei strategii.

VIII. Evaluarea impactului și a costurilor de implementare ale strategiei

Prezenta strategie se concentrează în primul rând asupra îmbunătățirii actualului cadru instituțional de prestare și finanțare a serviciilor sociale. Prima parte a acestui document a evidențiat că în principiu actuala alocare a funcțiilor în acest domeniu este corectă, însă deficiențele cele mai mari sunt în modul în care îndeplinirea acestor responsabilități se realizează.

Ca urmare a perfecționării cadrului de fundamentare, planificare și finanțare a serviciilor sociale atât la nivel central, cât și local va crește rata de accesibilitate la cele mai importante servicii sociale, cele din pachetul standard – preconizându-se un grad de acoperire de cel puțin 30% la sfârșitul perioadei de implementare a strategiei.

Al doilea efect important va fi asupra dezvoltării cât mai unitare a serviciilor sociale din pachetul standard în toate raioanele Republicii Moldova. În acest sens indicatorul țintă de impact este ca nici un raion să nu aibă un grad de acoperire a nevoilor mai mic de 20%.

În ambele cazuri măsurarea gradului de acoperire a nevoilor de servicii sociale trebuie făcută global, cât și pentru fiecare serviciu social din pachetul standard astfel încât să reflecte cât mai corect modul în care beneficiarii potențiali din grupurile vulnerabile au acces la aceste servicii.

Un al treilea efect important va fi reducerea numărului de reclamații și plângeri ale beneficiarilor față de inaccesibilitatea serviciilor sociale din pachetul standard sau față de calitatea acestora. În acest sens indicatorul țintă de impact este ca numărul acestor reclamații să scadă cu 50% până la sfârșitul perioadei de implementare a strategiei.

Costurile de implementare ale acestei strategii se concentrează pe implementarea Obiectivului Specific 1, Obiectivului Specific 2 și Obiectivului Specific 4. Costurile de implementare ale sistemului de evaluare a nevoilor de servicii sociale în profil național, raional și local, în special de colectare a datelor necesare și a sistemului IT necesar se ridică la o sumă între 1,5 – 3 milioane de Euro în funcție de dimensiunea sistemului (numărul de indicatori stabiliți) și de infrastructura TIC utilizată. Costul pregătirii personalului pentru ca sistemul de evaluare a nevoilor de servicii sociale să devină efectiv se ridică la o sumă între 300 000 – 500 000 Euro. Astfel costul necesar implementării tuturor activităților pentru atingerea Obiectivului Specific 1 se ridică la o sumă între 1,8 – 3,5 milioane Euro.

30

Costurile de implementare a activităților necesare atingerii Obiectivului Specific 2 sunt identificate la 2 niveluri: costuri de asistență tehnică pentru realizarea procesului de elaborare, pilotare/testare și evaluare a costurilor serviciilor sociale din pachetul standard – se estimează o sumă între 100 000 – 200 000 de Euro; și costurile determinate de sistemul TIC necesar monitorizării și evaluării calității serviciilor, a prestatorilor, inclusiv necesar implementării sistemului de comparare a performanței – se estimează o sumă între 200 000 – 300 000 de Euro. Astfel costul total necesar implementării activităților necesare atingerii Obiectivului Specific 2 se ridică la o sumă între 300 000 – 500 000 de Euro.

Costurile de implementare a activităților necesare atingerii Obiectivului Specific 4 sunt identificate la 2 niveluri: costuri de asistență tehnică pentru realizarea sistemului național de pregătire inițială și continuă, de angajare, promovare și evaluare a personalului din domeniul serviciilor sociale și pentru dezvoltarea instituțională a departamentului specializat din MMPS – se estimează o sumă între 100 000 – 200 000 de Euro; și costurile determinate de dezvoltarea departamentului specializat (costuri de personal, materiale și de echipament) – se estimează o sumă de aproximativ 60 000 de Euro anual în costuri curente și de aproximativ 10 000 de Euro costuri de echipament. Astfel costul total necesar implementării activităților necesare atingerii Obiectivului Specific 4 se ridică la o sumă între 110 000 – 210 000 de Euro o singură dată și 60 000 Euro anual – costuri curente.

Costul total de implementare a strategiei cuprinde o sumă între 2,11 – 4,21 milioane Euro o singură dată (similar costurilor de capital) și 60 000 de Euro anual în costuri curente. Din acestea costurilor similare celor de capital (2,11 – 4,21 milioane Euro) vor putea fi acoperite prin proiecte ale donatorilor instituționali externi, fie proiecte în curs, fie proiecte noi.

IX. Evaluarea riscurilor de implementare

Riscurile de implementare ale prezentei strategii se focalizează pe următoarele elemente:

a) Lipsa de resurse financiare pentru a implementa un sistem efectiv de transferuri pentru a asigura sustenabilitatea și dezvoltarea serviciilor sociale din pachetul standard și atingerea gradului mediu de acoperire națională de 30%. Acesta este un risc major determinat de constrângerile actuale ale bugetului public al Republicii Moldova, de nevoia de a ține sub control ponderea cheltuielilor publice în PIB;

b) Lipsa de coordonare și cooperare între principalii actori interni implicați în implementarea actualei strategii: Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

30

Familiei, Ministerul Finanțelor, Cancelaria de Stat, autoritățile administrației publice locale;

c) Lipsa de interes a autorităților locale de a se implica în asigurarea sustenabilității și dezvoltării serviciilor sociale din pachetul standard – lipsa de interes pentru nevoile grupurilor vulnerabile;

d) Lipsa capacității Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, a autorităților locale de a atrage finanțări internaționale atât pentru implementarea actualei strategii, cât și pentru dezvoltarea serviciilor sociale.

30

X. Plan de Acțiune

Nr. Acțiuni Termen Responsabil Rezultat/Indicatori CosturiObiectivul Specific 1: La sfârșitul anului 2016 va exista un sistem național unitar și coerent de evaluare complexă a nevoilor de servicii sociale în profil teritorial (local și raional) care va sta la baza fundamentării politicilor publice naționale și locale, a planificării dezvoltării de noi servicii, într-un cadru participativ și multilateral, cuprinzând autoritățile centrale și locale, societatea civilă și principalii donatori internaționali (UNICEF, UNDP, Comisia Europeană, Banca Mondială).1 Proiectarea și implementarea

sistemului de colectare de date și calcul al indicatorilor relevanți pentru estimarea nevoilor de servicii sociale

31.12.2016 MMPSF și APL

Existența și funcționarea sistemului;Număr de indicatori pentru care se colectează date;Numărul de UAT-uri cuprinse în sistem - separat pentru nivelul 1 și 2.

1,5 – 3 milioane Euro acoperite printr-un proiect internațional

2. Implementarea sistemului de evaluare, fundamentare și de stabilire a priorităților în ceea ce privește nevoile de servicii sociale

31.12.2016 MMPSF și APL

Existența și funcționarea sistemului;Număr de rapoarte de evaluare;Număr de UAT care fac evaluări ale nevoilor de servicii sociale.

300 000 – 500 000 Euro acoperite printr-un proiect internațional

Obiectiv Specific 2: Până la sfârșitul anului 2016 va exista un sistem național unitar de evaluare a calității serviciilor sociale, indiferent de prestator, de acreditare a prestatorilor (publici, privați, ONG) – cel puțin 80% din serviciile sociale din nomenclatorul public vor avea standarde minime de calitate

30

1. Stabilirea priorităților în finalizarea elaborării standardelor minime de calitate

31.12.2013 MMPSF Document de politică publică aprobat de MMPSF prin ordin de ministru;Ordin de ministru existent

100 000 – 200 000 Euro acoperite printr-un proiect internațional

2. Elaborarea, testarea și evaluarea costurilor standardelor minime de calitate ale serviciilor sociale

30.06.2015 MMPSF Număr și procent de servicii sociale din pachetul standard pentru care există standarde minime de calitate;Număr de standarde minime de calitate pentru care s-a făcut pilotarea și evaluarea costurilor.

3. Stabilirea de proceduri și metodologii privind evaluarea serviciilor, a prestatorilor și acreditarea acestora

30.06.2016 MMPSF Adoptarea prin ordin de ministru/hotărâre de guvern a procedurilor și metodologiilor.

4. Consolidarea instituțională a Inspecției Sociale

30.06.2014 MMPSF Număr de rapoarte de monitorizare și evaluare realizate anual de Inspecția Socială

5. Proiectarea și implementarea unui sistem de evaluare a performanței – compararea acesteia – al furnizării serviciilor sociale, atât la nivelul calității acestora, cât și în ceea ce privește costurile operaționale pe

31.12.2015 MMPSF Existența sistemului;Număr de indicatori pentru care se colectează date și se face compararea.

200 000 – 500 000 Euro acoperite printr-un proiect internațional

30

beneficiar.Obiectiv Specific 3: Până la sfârșitul anului 2016 va fi instituit un sistem de finanțare adecvat, care va cuprinde atât resurse ale bugetului central, cât și ale celor locale, și care să asigure sustenabilitatea financiară a furnizării serviciilor sociale, concomitent cu atingerea obiectivelor politicilor publice naționale1. Perfecționarea sistemului de

elaborare și fundamentare a politicilor publice din domeniul serviciilor sociale în raport de resursele financiare disponibile.

31.12.2014 MMPSF, MF Proceduri detaliate aprobate și implementate la nivelul MMPSF;Ordin de ministru privind aprobarea procedurilor;Rapoarte interne de evaluare.

Nu implică costuri de implementare

2. Definirea și implementarea instrumentelor financiare potrivite pentru asigurarea sustenabilității financiare într-un cadru descentralizat – finanțarea serviciilor sociale prestate în prezent.

31.12.2016 MMPSF, MF Document de politică publică, act legislativ de aprobare a sistemului

Nu implică costuri de implementare

3. Definirea și implementare instrumentelor financiare potrivite pentru asigurarea dezvoltării serviciilor financiare într-un cadru descentralizat – noi servicii

31.12.2015 MMPSF, MF Document de politică publică, act legislativ de aprobare a sistemului

Nu implică costuri de implementare

4. Definirea instrumentelor financiare cele mai potrivite pentru finanțarea prestării de servicii sociale contractate către prestatori externi

30.06.2015 MMPSF, MF Document de politică publică, act legislativ de aprobare a sistemului

Nu implică costuri de implementare

Obiectiv Specific 4: La sfârșitul anului 2016 va exista un sistem național de pregătire inițială și continuă, de angajare, promovare și evaluare a resurselor umane în domeniul serviciilor sociale.

30

1. Evaluarea nevoilor de resurse umane, inclusiv a calificărilor profesionale și standardelor în domeniu necesare furnizării de servicii sociale, adaptate realităților din Republica Moldova

31.12.2014 MMPSF, Cancelaria de Stat

Document de politică publică adoptat în comun de MMPSF și CS

Costuri de 100 000 – 200 000 Euro acoperite prin proiect internațional

2. Definirea clară a responsabilităților în angajarea, promovarea, instruirea, evaluarea resurselor umane. Proiectarea și implementarea sistemului de selectare, angajare, promovare, evaluare a resurselor umane din domeniul serviciilor sociale.

31.12.2014 MMPSF, Cancelaria de Stat

Document de politică publică și act legislativ de aprobare;Existența sistemului de selectare, angajare, promovare, evaluare a resurselor umane din domeniul serviciilor sociale.

3. Proiectarea și implementarea sistemului de instruire inițială și continuă a resurselor umane din domeniul serviciilor sociale

30.06.2016 MMPSF Existența sistemului de instruire inițială și continuă a resurselor umane din domeniul serviciilor sociale;Număr de persoane instruite.

Costuri curente din bugetul MMPSF de 60 000 Euro anualCosturi de capital de 10 000 Euro acoperite fie din proiect internațional, fie din buget propriu.