----

Termenul de neokeynesisma devenit popular pe parcur-sul anilor ’80. Originile aces-tui termen sunt relativ uşorde înŃeles dintr-o perspectivăistorică. În abordarea clasicădin perioada anterioară Teo -riei Generale, salariile şi pre -Ńurile erau văzute ca fiind per-fect flexibile şi pieŃele ca fiindcompetitive (cel puŃin, în modideal). RevoluŃia keynesistă asusŃinut că preŃurile şi, mai

important, salariile sunt rigide, iar pentru a înŃelegefenomene precum şomajul prelungit, a fost necesarsă se observe modul de funcŃionare a economiei atunci când nu se află într-ostare de echilibru competitiv.

La ConferinŃa de laYalta din februarie1945, primul ministrual Marii Britanii, W.Churchill a lansat ideeaunei coaliŃii militare înEuropa împotriva me -to delor expansionisteale Uniunii Sovietice.

Această idee nu afost agreată de pre -şedinte le SUA, F. D.

Roose velt, care mai credea într-o colaborarecu Stalin. Unii oameni politici, printre care şiH. Truman, devenit preşedinte al SUA, con -side rau colaborarea cu Rusia comunistă ne -demnă pentru distrugerea definitivă a Ger -maniei şi Japoniei.

În aceste condiŃii, H.Truman şi W. Chur -chill sunt consideraŃi făuritorii lumii capitalis -te, inclusiv ai OrganizaŃiei Atlanticului de Nord,cea mai puternică coaliŃie militară din istorie.

La baza apariŃiei NATO şi a structurilorsale militare permanente a stat teama Ńăriloroccidentale de militarismul german şi perico -lul comunist.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Morala? O minciună prin carefăŃarnic se predică numai datoriicătre alŃii şi se uită datoriile celemari ale omului către sine însuşi.”

Constantin Stere

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 367 anul VIII vineri, 23 noiembrie 2012 1 RON

Adevăratul Guvern al Româ -niei – troica FMI, CE şi BM – s-areunit temporar la Bucureşti şipromite să revină în ianuariepentru ceea ce se cheamă moni -torizarea acordului stand-by din2011. Adică, testarea solvenŃeisau insolvenŃei datornicului care,în numele reformării structuralea statului, s-a împrumutat în2009 cu 20 de miliarde de euro,a mai solicitat un supliment în

primăvara lui 2011 pe care l-a botezat eufemistic „plasăde siguranŃă”, iar acum vrea nici mai mult, nici maipuŃin un nou credit preventiv, din februarie 2013, pen-tru o perioadă de un an sau doi, cât îi va lăsa inimape reprezentanŃii finanŃelor internaŃionale.

Potrivit art. 4 din Regulamen -tul nr.160. În general, motivaŃii-le realizării de fuziuni şi achizi-Ńii sunt bazate în principal pecriteriul eficienŃei, pe comporta-mentul interesului propriu şi pecreşterea valorii companiei, amaximizării averii acŃionarilor.Din punct de vedere al firmei

achizitoare, tranzacŃia este privi-tă ca o decizie de maximizare avalorii firmei şi a profitului, de -

cizie fundamentată pe analizarea alternativelor de creş-tere şi dezvoltare externă a companiei, mai ales în cazulîn care extinderea interioară, naŃională ar antrena cos-turi mai mari.

În multe cazuri, eforturile financiare ale investitori-lor pentru achiziŃia de active, titluri de valoare sau alteasemenea bunuri solicită un efort financiar considerabilceea ce poate afecta punerea în valoare a companiilorrespective. O variantă alternativă la această speŃă o con-stituie fuziunile şi achiziŃiile, metode specifice economieide piaŃă funcŃională.

Din punct de vedere procedural, fuziunile se potrealiza prin absorbŃie ori prin combinare (conform LegiicontabilităŃii nr. 31/1990 republicată şi actualizată, cumodificările şi completările ulterioare).

PUNCTULPE EUROPA

„După produsele sale ştiinŃifice şi literare se cântăreşte valoarea unui popor pe pământ”

Mihai Eminescu

4. Ce se întâmpla, însă, în îndelungatul răstimp în care s-apregătit, direct sau indirect, înfiinŃarea Academiei de Înalte StudiiComerciale şi Industriale din Bucureşti, în Transilvania, leagănmultimilenar de civilizaŃie şi cultură românească? Încă marele is -toric şi cărturar Gheorghe Şincai, fruntaş al Şcolii Ardelene, arătala începutul secolului al XIX-lea că „învăŃăturile şi meşteşugurilesă fie introduse, aceasta de a se face, românii vor fi dintre ceimai fericiŃi”. Într-un asemenea cadru de emancipare naŃională şi

socială a românilor din Transilvania pe calea progresului economic, a reformelor, a cul-turalizării oamenilor, tot Gheorghe Şincai – este drept, limitând „economia” la agricultură– releva însemnătatea ştiinŃelor economice şi studierii lor în şcoală: „Prin economie seînŃelege învăŃătura care arată cum trebuie lucrat pământul ca să sporească câte ne suntspre hrană, spre îmbrăcăminte şi alte folosiri”.

22 noiembrie 1963. Asasinarea, la Dallas, a preşedintelui SUA, John F. Kennedy. Asasinatul a rămas până astăzi obiect de sezbatere.

Dan POPESCU

Emil DAVID

Deviza infailibil@ a FMI:reforma]i, reforma]i,

reforma]i!

continuare ^n pag. 4-5

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 7continuare ^n pag. 3

Evaluarea procesului defuziuni }i achizi]ii Topul firmelor sibiene

Sediul F.M.I.

Braşovul, în primele decenii ale secolului XIX

continuare ^n pag. 6

De la Keynesism la Neokeynesism

pag. 2

Clasicism saumodernism? (II)

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Încotro profesia de economist? (II)

asist. univ. dr. RenateBRATU, ULBSdr. Paul LUCIAN,ULBS

Organiza]iaTratatului Atlanticului

de Nord

Gustave Cezanne - Jucători de şah

Februarie 1945. ConferinŃa de la Yalta:Churchill, Roosevelt, Stalin.

TOPUL FIRMELOR SIBIENE2 VINERI 23 NOIEMBRIE 2012

3FMI NATOVINERI 23 NOIEMBRIE 2012

urmare din pagina 1De când lumea şi pământul, se ştie

că cine plăteşte, comandă muzica. Mu-zica pentru noi a însemnat, din 2009încoace, o melodie obsesivă, fără text,numită „reforma structurală”.

Şi am tot reformat sau ne-am fă -cut că reformăm, numai banii să vină!Am reformat sănătatea, învăŃământul,administraŃia publică, justiŃia, econo-mia, sectorul financiar – bancar, celenergetic şi al resurselor naturale.

Rezultatul, sintetizat la maximum,a fost că, din 2004 încoace, adică dela aderarea noastră la ComunitateaEuropeană, datoria externă totală astatului român a crescut de 5 ori, de-păşind 100 de miliarde de euro, iardatoria publică s-a multiplicat de 4ori, reprezentând mai mult de o trei -me din produsul intern brut.

Acum, reprezentanŃii troicii vin laBucureşti să ne spună: doriŃi reînnoi -rea acordului preventiv de împrumut?FinalizaŃi programul de reforme struc-turale conform graficului stabilit, înde-pliniŃi ce aŃi promis şi apoi mai vedem!

Aşadar, tot cu reformele structu -rale stăm rău. Şi dacă o decreteazăreprezentanŃii finanŃelor internaŃionale,de ce nu ar confirma-o şi preşedin-tele Traian Băsescu, cel care admitecă „trebuie să pornim de la ideea că,imediat după alegeri, trebuie să lu -

crăm la reformele structurale (s.n.);gândim pozitiv, situaŃia macroecono -mică este stabilă.”

Şi totuşi, până la urmă în ce con-stau reformele structurale cu care arămas datoare România, pentru că ni -meni nu ne-o spune explicit?

Încercăm să ghicim tălmăcind „ma-nualul de reforme FMI” care, în trea -căt fie spus, nu a adus nimic bunromânilor.

Probabil că reprezentanŃii troicii sereferă la procesul privatizării ultimelorcompanii de stat strategice. Eşecul ră-sunător al vânzării Oltchim şi Cupru -min, amânarea scoaterii la vânzare aHidroelectricii, Poştei Române, CFRMarfă şi Transgaz îngrijorează delega -Ńia comună a FMI, Comisiei Europeneşi Băncii Mondiale întratât încât săvadă în acestea compromiterea refor -melor structurale obligatorii pentru Ro-mânia. Dar despre ce reforme desucces se poate vorbi în situaŃiaunor vânzări de active într-o conjunc-tură de piaŃă nefavorabilă, sau atun-ci când vinzi companii pe bursă, iarbanii se duc în bugetul de stat şisunt cheltuiŃi aiurea?

Tot atât de probabil este ca repre -zentanŃii finanŃelor internaŃionale săpună sub semnul întrebării reformelestructurale din România, constatândcă se tot amână introducerea mana -gementului privat în 15 companii destat, cele mai multe cu pierderi şi da-

torii uriaşe. Dar, dincolo de proble-ma respectării unor angajamente asu -mate ce-i drept de statul român, cineşi cum garantează că cele 15 compa -nii falimentare vor deveni peste noapterentabile şi prospere doar prin aduce -rea unor manageri străini bine inten -ŃionaŃi, bine retribuiŃi, dar rupŃi derea lităŃile româneşti. Cazul Tarom, sin -gura companie unde recent a fostselecŃionat managementul privat, esteilustrativ: noul manager, confruntatcu problemele uriaşe ale firmei, şi-afăcut rapid bagajele şi a plecat înŃara de baştină...

În fine, mă gândesc că îndemnân-

du-ne stăruitor să ne îndeplinimobligaŃiile de reformă structurală, FMIare în vedere o subtilă modificare astrategiei economice anticriză. Adică,să fi constatat şi înŃeles că, la capă -tul unor ajustări exclusiv prin tăierişi austeritate, în numele stabilităŃiimacro, să fi venit vremea şi pentrupacientul numit România să treacă dela politicile de austeritate şi macro -stabilizare economică, la cele privindstimularea creşterii economice şi creă-rii de noi locuri de muncă. Bine arfi să se întâmple aşa, pentru că atun-ci nevoia de reforme structurale invo-cată în prezent de forurile financiare

ar răspunde unor cerinŃe majore aleRomâniei secolului XXI: creşterea pro-ductivităŃii, investiŃiile de capital îninovare şi tehnologie avansată, dar şiinvestiŃii în capitalul uman.

Oricum ar fi, pentru România, MoşCrăciun vine cu TROICA. E încărcatăde ... reforme structurale restante şine promite un nou împrumut. Noi nuprea ştim care sunt reformele pentrucă nu ne-am schiŃat nici măcar bu -getul anului viitor. Ştim doar că daru-rile nu se pot refuza. Şi mai ştim căvorba veche cu teme-te de ... chiar şiatunci când vin cu daruri, e valabilădoar pentru greci, nu pentru FMI...

Deviza infailibil@ a FMI: reforma]i, reforma]i, reforma]i!

Organiza]ia Tratatului Atlanticului de Nord

Emil DAVID

urmare din pagina 1Dovadă că, la încheierea celui de-

al doilea război mondial în Europa,sovieticii aveau pe teritoriul Germa -niei şi a statelor „eliberate” 75 de ar -mate, având în componenŃa lor 488divizii, pe când forŃele aliate occiden-tale aveau 60 de divizii americane şi40 de divizii engleze, franceze şi ca -nadiene la un loc. Dar, nimeni nuintenŃiona să-şi retragă trupele dinGermania.

În 1946 W.Churchill rosteşte dis-cursul devenit celebru, prin care con-sacră conceptul „Cortinei de Fier” şidivizarea de facto a Europei în douăgrupuri de state cu ideologii, re -gimuri politice şi interese militare di -ferite. Istoria marchează acest momentca începutul „războiului rece”.

La 4 martie 1947, FranŃa şi Angliasemnează Tratatul de AlianŃă şi Asis -tenŃă Mutuală de la Dunkerque pen-tru a se opune pericolului militar ru -sesc şi renaşterii militarismului german.

O serie de evenimente spectacu-loase din perioada anilor 1947-1949au precipitat lucrurile şi anume: ame -ninŃările directe împotriva suverani -tăŃii Norvegiei, Greciei şi Turciei; lovi-tura de stat din 1948 din Cehoslo -vacia şi instaurarea regimului comu-nist; instaurarea regimurilor comunis -te din Polonia, Ungaria, România şiinstituirea blocadei ilegale împotrivaBerlinului.

Momentul cel mai tensionat dintreURSS şi AliaŃii occidentali rămânedeclanşarea la 24 iunie 1948 a "crizeiBerlinului", când Stalin a iniŃiat o ac -Ńiune de forŃă pentru a-i scoate peAliaŃi din Berlin.

În martie 1948 se înfiinŃează Tra -tatul de la Bruxelles, de colaborareeconomică, socială, culturală şi apă -rare colectivă între Belgia, FranŃa,Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie.În acelaşi timp şi din aceleaşi motivese înfiinŃează organizaŃia defensivă aUniunii Vest-Europene.

Occidentul, speriat de spectrul răz-boiului, începe negocierile cu SUA şiCanada, cu scopul de a crea o Alian -Ńă unică a Atlanticului de Nord, carese finalizează în 1949 prin semnareaNATO la Washington de către Ca -nada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Ita-lia, Luxemburg, Olanda, NorvegiaPor tugalia, Marea Britanie, SUA.

NATO a fost creată în conformi-tate cu art. 51 al Cartei ONU, carereafirmă dreptul natural la legitimăapărare individuală sau colectivă. Esteo organizaŃie interguvernamentală alecărei Ńări membre îşi păstrează tota-la suveranitate şi independenŃă. Esteun forum în cadrul căruia Ńările seconsultă reciproc în toate privinŃeleşi iau hotărâri asupra problemelor po-litice şi militare ce le afectează secu-ritatea. De asemenea, AlianŃa asigurăstructurile care facilitează consultărileşi cooperarea reciprocă în domeniilepolitic, militar, economic şi ştiinŃific,precum şi în alte domenii non-militare.

Obiectivul principal al TratatuluiAtlanticului de Nord constă în apă -rarea libertăŃii şi securităŃii tuturormembrilor săi, prin mijloace politiceşi militare. Încă de la crearea ei, Alian-

Ńa activează pentru instaurarea uneiordini juste, paşnice şi durabile înEuropa, obiectiv rămas neschimbat.

NATO constituie întruchiparea le -găturii trans-atlantice permanente întresecuritatea Americii de Nord şi cea aEuropei. Principiul de funcŃionare aAlianŃei este angajamentul comun şicooperarea reciprocă între statelesuverane, pe baza indivizibilităŃii se -curităŃii membrilor săi. Solidaritateadin interiorul AlianŃei în domeniilepolitic şi militar garantează că nici oŃară aliată nu va fi nevoită să sebazeze numai pe mijloacele propriipentru a răspunde provocărilor îndo meniul securităŃii. Membrii AlianŃeiau sentimentul de a beneficia de unnivel egal de securitate, oricare ar fidiferenŃele conjuncturale sau poten -Ńialul militar. Pe această bază s-auconstruit toate structurile comune desecuritate, care răspund intereselorunei Europe libere şi nedivizate.

Politica de securitate a AlianŃei serealizează prin următoarele mijloace:menŃinerea unui potenŃial militar sufi-cient pentru a preveni războiul şipentru a asigura apărarea; capacitateglobală de a gestiona crize ce pun în

dificultate securitatea membrilor săi;promovarea activă a dialogului cualte Ńări; asigurarea securităŃii euro -pene în termenii cooperării şi trata-tive legate de controlul armamentelorşi al dezarmării;

Misiunile fundamentale de securi-tate ale AlianŃei se realizează astfel:furnizează o bază indispensabilă sta-bilităŃii climatului de securitate înEuropa; asigură în conformitate cudis poziŃiile art. 4 al Tratatului Atlan -ticului de Nord, drept forum transat-lantic pentru consultări asupra ori -cărei chestiuni ce ar afecta interese-le lor vitale; oferă mijloace de descu -rajare şi de apărare împotriva oricăreiforme de agresiune vizând teritoriulunui stat membru al NATO şi păs -trea ză echilibrul strategic în Europa;

łările membre ale Tratatului îşicoordonează în acelaşi timp politicilenaŃionale pentru îndeplinirea sarcini -lor ce decurg din misiunile fundamen -tale ale AlianŃei prin: consultarea şicooperarea permanentă în domeniilepolitic şi economic şi în alte domeniinon-militare; întocmirea unor planuripentru apărarea comună; crearea in -frastructurii necesare operaŃiunilor for-Ńelor armate şi organizarea de antre-namente şi exerciŃii comune;

Aceste activităŃi au la bază o struc -tură complexă, civilă şi militară, acărei funcŃionare este asigurată deserviciile însărcinate cu problemeadministrative, bugetare şi de planifi-care. łările membre şi-au creat agen -Ńii pentru a-şi coordona activitatea îndomenii specializate, cum ar fi co -mu nicaŃiile pentru facilitarea consul -tărilor politice, conducerea şi contro -lul forŃelor armate şi susŃinerea lo -gistică necesară acestora.

În plan economic, NATO a fostsusŃinut de planul Marshall. Com -binaŃia dintre arma nucleară şi comu-nism a determinat declanşarea curseiînarmărilor care a durat până în1989, respectiv 1992 când asistăm laprima tentativă de reducere a arse-nalului nuclear strategic prin Acordul

Salt I şi Salt II pe fondul unor răstur -nări politice mondiale fără precedent.

Pentru menŃinerea şi extindereaNATO în Europa, putem invoca ve -chiul dicton al Lordului Ysmay „aŃine Rusia în afară, America înăuntruşi Germania sub control”.

După evenimentele din 1989, situa -Ńia politică din Europa s-a modificat,însă pericolele şi ameninŃările la adre -sa păcii şi stabilităŃii se menŃin.

În iulie 1990 s-a dat publicităŃii„DeclaraŃia de la Londra”, prin carese propune guvernelor URSS şi celordin Europa Centrală şi de Est sta-bilirea unor legături diplomatice nor-male cu NATO.

În 1990, 16 state NATO şi 6 statemembre ale Tratatului de la Varşoviaau semnat Tratatul privind ReducereaForŃelor ConvenŃionale în Europa (CFE),menit să coboare plafonul general alînarmărilor convenŃionale în Europa.

La 6 octombrie 1991, reuniŃi laCracovia, miniştrii afacerilor externedin Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia,fără România, îşi exprimă dorinŃa caŃărilor lor să li se permită partici-parea la activităŃile NATO.

La 20 decembrie 1991 are locreuniunea inaugurală a Consiliului deCooperare Nord-Atlantic (NACC) în pre -zenŃa miniştrilor afacerilor externe acelor 16 Ńări membre NATO şi a altor9 Ńări din Europa Centrală şi de Est.

Obiectivul NACC este promovareacooperării guvernamentale între "adver-sarii de ieri". NACC are în prezent 42de membriI

La 10 martie 1992 are loc Reuniu -nea extraordinară a NACC unde se dăpublicităŃii un program de lucru pen-tru dialog, parteneriat şi cooperare.

În iulie 1992, la încheierea Reuniu -nii OSCE Ńinute la Helsinki, conducă-torii celor 51 de Ńări participanteaprobă documentul final „Provocărileschimbării” care se referă la susŃi -nerea oferită de NATO şi de alte or -ganizaŃii internaŃionale privind activită -Ńile OSCE în domeniul menŃinerii păcii.

(va urma)

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Bucureşti. Sediul Poştei Române.

Bruxelles, sediul NATO

ECONOMI{TII ZIUA ECONOMISTULUI VINERI 23 NOIEMBRIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1În acelaşi sens militau şi alŃi

iluştri cercetători, oameni de cultură,oameni politici ai Transilvaniei. Unuldintre aceştia a fost marele fiu alMediaşului, istoricul şi gânditorul deorigine germană, pastorul StephanLudwig Roth, cu studii la Sibiu, lacea mai veche instituŃie de învăŃă -mânt superior din Ńară – Institutulteologic – şi la Tübingen. Un altul afost lingvistul şi istoricul AugustTreboniu Laurian, care – cum aratăVasile Malinschi în atât de interesan-ta carte a sa amintită – saluta căldu -ros, în vara anului 1865, „Legea în -vă Ńământului public” adoptată în Prin -cipate, îndeosebi pentru faptul că prinea se prevedea predarea în şcolile se-cundare a noŃiunilor de drept şi Eco -nomie Politică. Economist şi cărturar,George BariŃiu număra chiar printrecele mai de seamă preocupări ale sa -le, atât de generoase şi atât de valo -roase, eforturi asidue pentru dezvol -tarea învăŃământului economic, mediuşi superior, „condiŃie de viaŃă – o con-si dera viitorul preşedinte al Acade -miei Române – pentru propăşirea eco-nomică şi naŃională a Transilvaniei, aRomâniei pe urmă”. Iată contextul încare, în 1871, Fr. Schuler Libloy ti -pă reşte un curs de „Economie Poli -tică” pentru şcoli secundare; tratândchestiuni ale istoriei economiei, alemarilor şcoli de gândire economicăpetrecute de-a lungul timpului, el mi -lita pentru dezvoltarea industrială aTransilvaniei. Pe urmă, Ion Georgescutipăreşte la Braşov, în 1902, un„Curs practic de economie”, destinat„şcolilor poporale”.

De altfel, şcolile comerciale „po -po rale” fiinŃau în Transilvania încădin 1835 la Braşov, de exemplu, subegida negustorilor români de aici. Totaici, în 1869, se deschidea „ŞcoalaComercială”, într-o accepŃie modernă,cu predare în limba română. Se pre -dau la această şcoală – ne spune D.Voina în „Scurtă privire asupra învă -Ńământului comercial din Transilvaniaînainte şi după Unire”, Cluj, 1921 –geografia comercială, statistica, con-tabilitatea, studiul produselor comer-ciale şi tehnologia lor, aritmetica co -mercială, dreptul şi limbile străine.Din 1895, însă, înŃelegându-se maibine imperativul vital al abordării şti-inŃelor economice fundamentale, pro-grama de învăŃământ se completează

cu noi discipline: „Economia Politică,noŃiuni de comerŃ”, iar pe lângă limbilegermană şi franceză predate pânăatunci se adaugă şi italiana, precumşi un curs de stenografie. Aşadar, operspectivă efectiv modernă. Şcoli co-merciale funcŃionau şi la Arad, pre-cum şi la Cluj din 1878 – 1879, dininiŃiativa Camerei de ComerŃ locale şia municipalităŃii, cu predare în limbamaghiară. Este terenul pe care aputut rodi Academia Comercială dinCluj, înfiinŃată în 1920 – 1921 şi prin-tre ai cărei rectori s-a numărat ma -rele profesor de Economie Politică,istoria gândirii economice, finanŃe, mo-nedă, credit, Victor Jinga.

În primele două decenii din secolulXX învăŃământul superior economicromânesc fiinŃează, deci, în instituŃiide sine stătătoare, având puternicetradiŃii, PROFESORI de o notabilă rele -vanŃă ştiinŃifică şi didactică. Specia -lişti, cu cunoştinŃe superioare dobân-dite în domeniul ştiinŃelor economice,„erau pregătiŃi pentru Camere comer-ciale şi industriale, pentru firme, pre-cum şi pentru funcŃiunile cu caractereconomic ale administraŃiilor publice”.Un număr mare de studenŃi – circa600 – s-a îndreptat, de la început,spre noua instituŃie de învăŃământsuperior din Bucureşti. Faptul a pusşi pune în lumină una dintre marilecalităŃi ale economistului român, o ca-litate care, adeseori, i-a demonstratşi îi demonstrează valoarea. Anume,că preferinŃa tineretului studios, cuaplicaŃie, spre domeniul economic, atâtde complex, de dificil dar şi de pa -sionant, spre „ACADEMIA DE ÎNALTESTUDII COMERCIALE ŞI INDUSTRI-ALE DIN BUCUREŞTI” – dar şi dinCluj, etc. – s-a manifestat chiar încondiŃiile în care pentru funcŃiile pub-lice erau admişi,preferenŃial, cei cu„DREPTUL” şi nu cu „ACADEMIA CO -MERCIALĂ”. Deci, nu pentru titluricare, atunci, ofereau o mai mică per-spectivă, s-au dus tinerii la AcademiaComercială, ci ca să înveŃe, ca săştie, ca să-şi poată apoi „câştiga pâi -nea”, nu oricum, formal, sub protec -Ńia diplomei, ci realmente util solici-taŃi, având rezultate palpabile şi profi -tabile în activitatea lor. Iată o trăsă-tură puŃin romantică la oamenii pecare trebuie să-i caracterizeze spiritulpractic. Ea se explică. Se explică,poate, şi prin faptul că, prin meserialor, economiştii îşi asumă riscuri.Desigur, riscuri pe care le calculeazăşi le diminuează pe cât posibil – darriscuri totuşi. Riscuri care le relevă

dorinŃa şi capacitatea lor intrinsecăde a penetra „teritorii noi”, de „a lecuceri”, de a le finaliza cu profituri.Este, fireşte, un punct de vedere. Ac -ceptat, acesta demonstrează, o datămai mult, interferenŃe între artă şieconomie, între „arta de a face bani”şi economie.

Mai trebuie spus un lucru. Dupăcum afirma marele sociolog românDimitrie Gusti şi nu doar el, în Ńară,Muntenia, Moldova, Transilvania, func-Ńiona cum putea „o mare armată degospodari”, de economişti fără di -plomă, dar cu ample cunoştinŃe degospodărire şi gestiune izvorâte, în pri-mul rând, din bunul simŃ economicromânesc: „dacă vrei să ai, mun -ceşte”, „ajută-te singur”, „împrumu -tă-te cu chibzuinŃă şi ai grijă că vatrebui mereu să dai banii îna poi”,„ceea ce trebuie să faci, fă la timpulpotrivit, nu amâna pe altă dată”, ş.a.,ş.a. Sunt acestea principii economiceremarcabile iar primul dintre cei carele aplica era „Măria Sa łă ra nul Ro -mân”. El era şi este, a ră mas astfelşi acum, în pofida măsurilor pe careunii guvernanŃi le-au luat şi le iauîmpotriva lui, a traiului său. Fi reşte,putem enumera în acest cadru şi pemeşteşugari. Îşi luau cu toŃii soartaîn propriile mâini şi, cum pu teaucum nu puteau, ieşeau de multe orila liman. Erau, însă, de multe ori,sprijiniŃi de autorităŃi, ceea ce nu s-aprea întâmplat în zilele noastre, mărog, ne referim mai puŃin astfel la

ultimele 5 – 6 luni. Putem asocia înacest sens şi preoŃii, mai ales ceirurali, veritabili economi pentru eno-riaşii lor, oferindu-le mereu sfaturi,poveŃe economice înŃelepte. Pe unastfel de pat spiritual au rodit efor-turile celor care pregăteau oficialeconomiştii... Dar să revenim.

5. Fiind deja un „pom cu roade”care-şi dăltuia şi afirma tot mai pu -ternic propria personalitate, AcademiaComercială din Bucureşti, cât şi insti-tuŃia în sine, în general, au trezit ra -pid adversităŃi culpabile, invidii ne -me ritate, duşmănia celor incapabili.Au fost îndreptate în direcŃia lor „lovi -turi sub centură” pe care – multe din-tre ele – cu tact şi înŃelepciune, cudistincŃie şi rafinament, cu detaşareşi sobrietate această Academie, princorpul ei profesoral şi studenŃii săi,a reuşit să le prevină, să le eschi -veze, să le înlăture. În lucrări de spe-cialitate se subliniază, astfel, o primăşi puternică opoziŃie din partea unorprofesori ai FacultăŃii de Drept dinBucureşti. Aceştia, susŃinându-şi pro-priile interese de a avea cât maimulte catedre, cursuri – este bine deştiut că o catedră echivala, atunci, înplanul veniturilor, cu o moşie – de astăpâni în exclusivitate teritorii câtmai mari, din care, o parte, totuşi,nu erau ale lor, dar le aduceau avan-taje şi profituri, afirmau că „AcademiaComercială nu ar trebui să reprezintedecât o simplă continuare a învăŃă -mântului economic secundar exis-tent”. Ea ar trebui să aibă – vezi bine– mai mult „un caracter limitat”,„temeinic practicist”, realizarea uneiculturi economice superioare urmândsă fie rezervată exclusiv facultăŃilorcu profil juridic. În care însă – înmod paradoxal sau nu – tocmai Econo-mia Politică, ştiinŃele economice eraurealmente subestimate. Alte punctede vedere – ne relevă, de asemenea,Vasile Malinschi – susŃineau că fe -nomenele economice ar trebui studi-ate din două direcŃii net distincte,anume „naŃional – economică” şi „pri -vat – economică”. În consecinŃă,prima direcŃie i-ar reveni FacultăŃii deDrept spre a pregăti specialişti pen-tru funcŃiuni publice, administrativeşi numai a doua – respectiv pregă -tirea specialiştilor pentru întreprinde -rile private – Academiei Comerciale.Privilegierea unor interese incorectese evidenŃiază, desigur, cu pregnanŃă.De altfel, în timp, relaŃiile „economiş -tilor” cu „Dreptul” gândite fără parti –pris-uri pripite şi nocive, s-au îm -bunătăŃit sensibil, fiecare dintre spe-cialităŃi dobândindu-şi şi consolidân-du-şi „albia” ei adâncă şi largă, în

deplină consonanŃă cu înseşi reali -tăŃile societăŃii româneşti. Au apărut,însă, alŃi „adversari”, alŃi competitori,ale căror argumenete, Ńintind şi eleagresiv, „Ńineau” mult mai mult desfera unor interese groteşti, foarteînguste, de un ridicol mercantilism.Cum au evoluat, dar, economiştii îninstituŃiile lor reprezentative, cine erau„adversarii” şi ce confruntări s-aumai petrecut ?

De la începuturi, „Academia deÎnalte Studii Comerciale şi Industria -le” din Bucureşti a avut trei secŃii: a)comerŃ, bănci, asigurări; b) industrie;c) administraŃie economică şi consu -lară. Se formau licenŃiaŃi ai Acade -miei, economişti, pentru cele mai im -portante şi în actualitate domenii eco -nomico – financiare, pentru piaŃainternă şi export, pentru promovareainteligenŃei şi muncii româneşti decalitate şi înăuntrul şi în afara gra -niŃelor Ńării. În primul an cursurileerau comune, ulterior fiind prevăzutediscipline de specializare în direcŃiasecŃiilor arătate. Pledându-se pentrudezvoltarea învăŃământului economicsuperior, se menŃiona că „consolida -rea şi afirmarea economică a unei Ńărinu se poate face decât sub în druma -rea şi conducerea acelor elemente careşi-au făcut din cercetare şi din adân -cirea chestiunilor economi ce o adevă -rată specialitate”. La Cluj situaŃia erarelativ asemănătoare. Ase menea Ńinteşi strădaniile pentru atingerea lor secă -tuiau de vlagă atacurile celor care dininvidie sau stupiditate se îndreptauîmpotriva Academiei Co merciale.

La această primă instituŃie de în -văŃământ economic superior predauprofesori ce dovedeau, deopotrivă, cu-noştinŃe profunde, un larg orizont deinterpretare a noŃiunilor şi categori-ilor economice, cunoştinŃe practiceremarcabile. Predau specialişti ce de -monstrau originalitate şi „suflet na -Ńional” în abordările teoretice, un spi -rit practic ascuŃit generat şi din con-fruntarea cu viaŃa economică, dinperspectiva unor funcŃiuni de mareresponsabilitate în sistemul economicnaŃional şi chiar european. Apar fi -reşti preocupările profesorilor şi con-ferenŃiarilor, ale şefilor de lucrări şiasistenŃilor îndreptate în direcŃia „aco-peririi nu numai a unei singure dis-cipline – ceea ce, desigur, nu ar fifost rău, dar ar fi fost altceva – ci amai multora, cel mai adesea înrudite,dar nu întotdeauna”. Ion Răducanu,rector al Academiei de Înalte StudiiComerciale şi Industriale din Bucu -reşti, vreme de aproape un deceniu, a„Ńinut” succesiv sau în paralel cursuride CooperaŃie, Economie Politică, de

Încotro profesia de economist? (II)Dan POPESCU

Victor Jinga

Clujul interbelic

Dimitrie Gusti Victor Stăvescu

VINERI 23 NOIEMBRIE 2012 5

c my bc my b

c my b

ECONOMI{TII ZIUA ECONOMISTULUI

c my b

Istoria doctrinelor economice, de Fi -nanŃe. Ce explicaŃii riguroase puteaufi elaborate dintr-o astfel de abordaremultidisciplinară, intradisciplinară şiîn acelaşi timp transdisciplinară... Înacelaşi sens, marele profesor şi ompolitic, de mai multe ori ministru,Virgil Madgearu, a „Ńinut” cursuri de„Întreprinderi şi transporturi”, Istoriagândirii economice, Economie Poli -tică, Politică Economică şi EconomieNaŃională. BogăŃia de idei şi soluŃiicare caracteriza întotdeauna expune -rile magistrului – ne-o arată în nu -meroase note şi însemnări foştii săistudenŃi, deveniŃi, la rândul lor, spe-cialişti de prestigiu, îşi afla în bunămăsură sorgintea tocmai în capaci-tatea sa de a „stăpâni” un larg teri-toriu economic, „cu relief variat”, ca -dru în care definiŃiile, relaŃiile, noŃiu-nile, judecăŃile dobândeau o structurămult mai complexă, mult mai respi-rativă. Iată-l pe Victor Slăvescu, şi elilustru profesor şi om politic, în re -petate rânduri demnitar, ministru şi,deopotrivă, preşedinte al Uniunii Ge -nerale a Industriaşilor din România.Victor Slăvescu a predat Studiul în -treprinderilor, pe urmă un curs deEconomie Politică, poposind însă maimult pe cursul „Monedă, Credit, Schimbşi Tehnică bancară” devenit cursul săude bază. În raport cu un asemeneaorizont de cercetare, documentare,analiză, expunere, ar fi putut oarecineva să ofere idei mai docte şi maiexplicite, mai limpezi în domeniu,mai bogate în semnificaŃii decât pro-fesorul Victor Slăvescu? Aproape si -gur că nu. Ce frumos exemplu oferăprofesorilor de astăzi astfel de pre-ocupări. Şi cu atât mai mult cu câtele au prefaŃat şi prefaŃează desfăşu-rarea ca atare a învăŃământului eco-nomic în cele mai mari şi importanteuniversităŃi de profil din lume...

Şi încă. Titanul Nicolae Iorga a Ńi -nut cursuri de Istorie contemporanăşi diplomatică şi de istoria comerŃu-lui românesc. Contabilitatea publică erapredată de G. Alesseanu, fost pre -şedinte al Înaltei CurŃi de Conturi,dar şi un remarcabil specialist în do -meniul Economiei Politice. Pe urmă,cursul de Drept civil îl preda un veri -tabil erudit al domeniului, profesorulAndrei Rădulescu, fost prim-preşe -dinte al Înaltei CurŃi de CasaŃie. Renu-mitul, originalul D.R. IoniŃescu, fostregent şi cel din 1945, cu „cazaciocul”– ca să-şi demonstreze „simpatia”faŃă de ruşi, la o mare adunare, înfaŃa studenŃilor a jucat „cazaciocul”,era „bietul om nu deasupra vremu -rilor ci sub ele” – preda un intere-sant curs de Politică socială. Cursu -rile de limbi străine „Ńinute” de pro-fesori precum Z. GheŃu, V. Stoicovici,I. Pătrăşcanu, C. Berussi, etc. repre -zentau nu numai însuşirea terminolo-giei economice ci şi familiarizarea cueconomiile Angliei, FranŃei, Germaniei,Italiei, cu literatura acestor Ńări. Fa -cem aşa acum? Din păcate, cel maiadesea, nu... Şi în Ńară prinsese viaŃăun asemenea model al profesorilor,un model care, la rândul său, mode -la după chipul şi asemănarea lui stu-denŃii. Bunăoară, la Academia Comer -cială din Cluj, profesorul Victor Jingapreda Economia Politică şi Istoria gân-dirii economice, dar şi Monedă, pro-fesorul D.B. Ionescu „Ńinea” cursuride Economie naŃională şi Istoria doc-trinelor, iar profesorul I. Evian „Ńinea”atât cursul de Economie naŃională,cât şi pe cel de Economia întreprin -derilor, etc.

Să notăm că la instituŃiile de învă -Ńământ superior, pe lângă disciplineleteoretice ca atare, pe lângă discipli -nele fundamentale ale secŃiilor men -Ńionate, din ce în ce mai pregnant s-auintrodus în programele de studiu dis-ciplinele practice, legate tot mai multde activitatea economică concretă. Ace -laşi cercetător şi erudit Vasile Ma -

linschi ne semnalează, astfel, tehno -logia industrială, chimia aplicată şistudiul mărfurilor, matematica finan-ciară aplicată şi tehnica asigurărilor,aritmetica comercială şi algebra fi -nanciară, comerŃul cerealelor, prelu-crarea şi comerŃul lemnului, comerŃulşi legislaŃia petrolului. „Aproape toŃititularii acestor catedre, pe lângă stu -dii temeinice aveau şi o serioasă ex -perienŃă, practică îndelungată în do -meniile respective”. Pe de altă parte,să mai subliniem şi faptul că „Acade -mia de Înalte Studii Comerciale şiIndustriale” din Bucureşti şi, în gene -ral, în instituŃiile de învăŃământ eco-nomic superior, „numărul materiilorpredate era mult mai mare decât laorice facultate sau institut de învă -Ńământ superior, iar examenele, semi -nariile şi lucrările practice erau obli -gatorii aproape la toate disciplinele.Comparând programele de învăŃă -mânt atât de bogate - şi avem învedere nu numai disciplinele funda-mentale, de bază precum EconomiaPolitică, Istoria economică, Istoria gân-dirii economice sau, pe un alt plan,Bazele contabilităŃii, FinanŃele, Statis -tica, etc., desfăşurate pe un an sauchiar pe doi – cu programele deastăzi, care doar ca tendinŃă se ridicăla nivelul celor de atunci, concluziileprivind continuarea, acum, în condiŃiide libertate, a unor tradiŃii valoroaseale învăŃământului nostru economicsuperior ne apar mai degrabă pre-care decât solide. Or, trebuie să fa -cem mult mai mult. Mai trebuie ară-tat că eforturile din Academia Co -mercială spre a lărgi şi, mai ales, aridica nivelul învăŃământului economicau constituit un exemplu demn deurmat pentru catedrele de profil eco-nomic de la UniversităŃi, FacultăŃi deDrept, de la Politehnici, etc. – şi aces-tea înregistrând performanŃe deose -bite. Este suficient să menŃionăm nu -mele profesorului de Economie Po -litică de la Politehnica bucureşteană,Mihail Manoilescu – cadru în care serealizează un aparent paradox, unmare economist român, poate cel maicunoscut şi aprecit în lume, a fostinginer, fapt asupra căruia urmeazăsă revenim – şi al asistentului săuConstantin Jornescu, cu care am avutplăcerea să lucrez la Institutul NaŃio -nal de Cercetări Economice, al profe-sorului Gheorghe Taşcă – transferatdoar o perioadă la Academia Comer -cială, al lui V. Bădulescu, Gh. Strat,Gh. Leon.

Bine pregătiŃi, studenŃii în econo -mie, odată deveniŃi licenŃiaŃi, econo -mişti, trebuiau ei singuri să-şi afle unloc de muncă, a cărui importanŃă, alcărui rang, prin sârguinŃă, putea fiapoi amplificat. Tocmai în acest sens– pe lângă importantele activităŃi depublicistică şi cercetare – promovateîn perimetrul Academiei Comerciale,al instituŃiilor de învăŃământ superior

economic, al catedrelor de profil eco-nomic de la alte instituŃii, al unorcentre de studii şi cercetare – încadrul preocupărilor economiştilor în -dreptate spre propăşirea propriei pro-fesiuni şi apărarea drepturilor cedecurgeau astfel pot fi menŃionate,cel puŃin, două instituŃii cu Ńinteleamintite: AsociaŃia Generală a Eco -nomiştilor din România (AGER) şiAsociaŃia LicenŃiaŃilor Academiei deÎnalte Studii Comerciale şi Industriale(A.L.A.C.I.), ultima, atunci, mult maiactivă. Printre preşedinŃii ALACI-uluis-au remarcat doi economişti de sea -mă, Victor Ionescu, un mare „direc-tor economic” al Uzinelor Malaxa,tatăl regretatului Nicoară Ionescu,colegul meu de la Institutul deCercetări Economice (eram doar 2-3cu origină foarte nesănătoasă) şi Gh.(Gică) Huber, plecat mai târziu, prinanii '70, în Germania Federală. Dincolode neajunsurile şi neîmplini rile unorfrumoase intenŃii, dincolo de res tricŃiişi limi te, unele pregnante, se poatespune, credem, că spre sfârşitul ani -lor '30 ne aflam într-o perioadă „bună”a afirmării şi formării eco nomiştilor,a implicării lor în tot mai mare mă -sură în dezvoltarea şi emancipareaeconomiei naŃionale. Ce va urma?

6. Ceva mai mult de un deceniuşi jumătate după război – al doilearăzboi mondial – va însemna şi înplanul pregătirii economiştilor, al afir-mării lor veritabile, ceea ce timpulrespectiv a însemnat pentru întreagaRomânie. Adică o cădere abruptă,dra matică a etaloanelor adevărate,valorice şi naŃionale, înlocuirea lor cumăsuri şi etaloane din import, exclu-siv de la vecinii demarcaŃi, acum,printre altele, nu de Nistru, ci dePrut. „VAE VICTIS” – fusese titlulunei celebre broşuri ce a circulat pela începutul anilor '40 şi care atrăgeaatenŃia asupra promovării doar aacelor strategii politice ce puteauîndepărta pericolul rusesc, agresiv,sălbatic în caz de victorie, cărŃuliescrisă de un general (de artilerie),Dumitru (MitiŃă) Vrăjitoru, bunicul au-torului acestui articol. Şi aşa a fost.Chiar şi până la celebra „Re formă aînvăŃământului” din 1948 sunt înde-părtaŃi treptat din Academia Comer -cială din Bucureşti, şi nu nu mai, pro-fesori de mare valoare, pe motiveneavând nimic de-a face cu acti -vitatea didactică: presupuse cola bo -rări cu naziştii, pretinse atitudini fa-vorabile războiului din est, partizanatpolitic neagreat de guvernul Groza,„bestii” burghezo – moşiereşti, etc.Pe de altă parte, în vâltoarea eveni-mentelor economice, îngrăditoare aleiniŃiativei şi proprietăŃii private în in -dustrie, transporturi, agricultură şialtele, pregătitoare ale naŃionalizăriide la 11 iunie 1948, economişti devaloare, capabili, dar „neadaptaŃi” noiiordini ce avea să vină, sunt „compri-

maŃi”, sunt efectiv daŃi afară din mi -nistere şi instituŃii centrale, pierd totmai mult din relevanŃa lor profesio -nală în primul rând într-un mediu cele va deveni curând din adversar,ostil, inamic. Mircea Vulcănescu estecondamnat la închisoare. Victor Slă -vescu este marginalizat şi purtat pe -nibil pe drumuri, anuntându-se parcădrama de mai târziu a acestui strălu-cit economist. FinanŃistul de valoarePanait Gheorghiu, fără mijloace ca sătrăiască, „dă” în particular lecŃii de en-gleză, etc., etc., etc. Cu paşi maianevoioşi sau mai repezi, dar „sigur”,se vor îndrepta treptat spre porŃilepuşcăriilor mii şi mii de specialişti îneconomie. AsociaŃiile economiştilor,de sprijin, de protecŃie profesională –AGER, ALACI – practic nu mai există.

După „reforma” amintită, echivalen -tă în mintea unora cu o beneficăsovietizare a învăŃământului nostru,la Academia Comercială – devenită In-stitutul de ŞtiinŃe Economice şi Pla -nificare V.I.Lenin – epurarea profeso-rilor şi cadrelor didactice este conti -nuată accelerat, în cea mai mare partedosarul cu „originea sănătoasă” înlo -cuind automat performanŃele profe-sionale reale. Totul va purta peceteaMoscovei. Studiile făcute în Rusiavor deveni, de regulă, un privilegiu încarieră. Tratate şi cărŃi de valoaresunt interzise, sechestrate, iar liniaoficială devine efectiv ceea ce scrieîn cărŃile ruseşti sau traduse din lim -ba rusă. Corifeii: Marx şi Engels (in -complet, însă) chiar cu mai multaplomb Lenin, câŃiva ani Stalin. Înteorie. În fapt, „Consilierul sovietic”.Acesta, aflat peste tot, dictează şi vadicta câŃiva ani buni: ce să se citeas -că, ce să se spună, ce să se respingă,ce să se admită, etc., etc., etc. Ca -pitalismul nu mai este nici măcar stu-diat, ci numai înjurat, hulit, este „muri-bund”, se află „în putrefacŃie”. Vai deel. Sfera mărfurilor se „restrânge”,mijloacele fixe – care, „aflate” în pro-prietatea privată, „permit exploatareaomului de către om” – sunt scoaseautomat afară din perimetrul ei, lu -crurile nu devin simple, ci simpliste,dacă nu dramatice, tragice chiar prinplanul consecin Ńelor. Alte detalii: pătrun-derea în universităŃi fără a avea baca-laureatul, realizarea unor diplomaŃi la„bandă”, prin cursuri pe termen scurtsau fel şi fel de echivalenŃe. Învă -Ńământul superior este „gratuit”, cei„în graŃii” vor beneficia de înlesniri,însă cei cu „do sare încărcate”, în si -tuaŃia rară şi atât de fericită în caresunt admişi, vor plăti taxe conside rabilprohibitive şi altele.

Atunci când fabricile şi firmele na -Ńionalizate au început având ca direc-tori oameni cu două clase primare –iar aceştia erau consideraŃi dintre cei„cu studii” –, atunci când simplii croi-tori au devenit peste noapte „marivalori universitare” sau atunci când

micii negustoraşi de aŃă şi nasturi depe Lipscani sau de aiurea au ajunsprofesori, au ajuns să gestionezepatrimonii şi să conducă finanŃeleîntreprinderilor, calitatea ca atare adiplomei de economist, o diplomăatât de căutată, atât de apreciatăaltădată, era practic anulată. De fapt,nu mai era nevoie de această di -plomă, totul se căpăta, se dădea pe„relaŃiile tovărăşeşti călite în foculluptei de clasă”. Diploma nu mai in -teresa. Ar putea releva un paradox,dar este perfect logic explicabil, faptulcă acum, având în vedere ge neza şiprofitorii RevoluŃiei, nu puŃini dintrecei atunci în graŃiile sistemului sovie -tizat şi care i-au băgat la puşcărie şiîi chinuiau pe părinŃii şi bunicii noş -tri, acum, dar, aceştia, co coŃaŃi peimense averi realizate mai ales prinfraudă, corupŃie, relaŃii subterane pro-tejate de vechile structuri, aproapenederanjaŃi în vreun fel sau altul dejustiŃie, ne oferă ei şi bei za delele lor,sfaturi penibile, care sunt adeseoride cizii. Deoarece, în mare mă sură, eiau decis în ultimii ani. Res pectiv, cumeste cu economia de piaŃă, că insti-tuŃia statului nu trebuie să se ames -tece în vreun fel să controleze, că tre-buie lăsată „piaŃa” – piaŃa lor, fireşte– să acŃioneze ca atare. Dramatic şipenibil, deopotrivă. Iar lipsa de acŃiuneîmpotrivă este tragică. Ce să maispunem? În condiŃiile în care strălu-ciŃi absolvenŃi, şefi de promoŃie, cudoctorate „Magna cum laudae“ în Vest,se simt şi sunt marginalizaŃi, în condi -Ńiile în care medici, profesori, fizicieni,chimişti, biologi, alŃi specialişti de cla -să, sunt plătiŃi cu salarii de mizerie dincare s-au mai şi tăiat, trimitem, deexem plu, prin regii deloc subtile, înParlament şi în Parlamentul EuropeanmediocrităŃi patente, ignorante, incapa-bile să se exprime, persoane ce pro-movează – pe banii noştri – atitudiniantiromâneşti, care nu îmbunătăŃescsituaŃia ci fac rău Ńării ... În vreme ceescroci, oameni fără valoare demonstra-tă, şi corupători şi corupŃi, nu puŃiniîn „fotolii înalte” şi încă nederanjaŃi denimeni, se lăfăiesc şi dispreŃuiesc pefaŃă „vulgul”...

Revenind, la economişti, putemspune că şi în condiŃiile vitrege men -Ńionate, chiar având în vedere şi unelemutaŃii şi schimbări de orientare –dintr-un motiv sau altul – interveniteîn sfera politicii, o nouă pleiadă deeconomişti, mulŃi dintre ei cu dosareprivilegiate – fapt ce va însemnaînsă, adeseori, doar „de la Ńară” sau„proveniŃi din familiile muncitoreşti”,ceea ce nu constituia, fireşte, unpăcat, ci dimpotrivă – se vor formaca profesori, vor reuşi să ştie şi săînveŃe şi pe alŃii, vor putea să lucrezecu rezultate. Pe de altă parte, încondiŃiile unor re laxări politice, so -ciale, restricŃionale intervenite, treptatau fost integraŃi corpului profesoralde specialitate sau economiştilor oserie de valori care putuseră, din fe -ricire, să traverseze în viaŃă un timpdintre cele mai cumplite din istoriaRomâniei. Unele dintre acestea – unexemplu Vsevolod Grabovschi, fostpreşedinte al „Beton Monier-ului”, aca -demicianul (inginer) Bercovici ş.a. –vor lucra la Co mitetul de Stat al Pla -nificării ce va deveni, apoi, o bunăperioadă, o in stituŃie economică deelită. Econo mia, industria se mişcauîn noul sistem impus Ńării prin ges-tul nesăbuit al marilor puteri, iar acestsistem avea nevoie de profesioniştiisăi. Ei s-au format, au devenit, încurând, veritabili profesionişti, apŃi săînŃeleagă, „să se mişte”, cu avantajpentru Ńară în orice mediu economic.O demonstrau şi o vor demonstra atâtcariere prestigioase realizate în vest decătre economiştii – unii chiar ti neri –plecaŃi din Ńară, cât şi rezulta tele, une -le de anvergură, ale industriei şi eco -nomiei româneşti de atunci. (va urma)

Uzinele “Faur”, fostele “23 August”

CERCETARE VINERI 23 NOIEMBRIE 20126

urmare din pagina 1În perioada de după cel de-al

doilea război mondial, s-a dezvoltatputernic modelul neoclasic care a do-minat macroeconomia din anii 1950până la mijlocul anilor 1970. EsenŃaacestuia a fost că, pe termen lung,toate preŃurile sunt perfect flexibile,iar echilibrul competitiv sau walrasianare capacitatea de rezistenŃă. Totuşi,pe termen scurt, preŃurile şi salariilear trebui tratate ca atare şi de aceea,modele precum IS-LM sau AD-AS aufost intens folosite în cercetarea macro-economică până la mijlocul anilor 1970.

Această abordare a fost considera -tă depăşită în faŃa unor noi provocărideterminate de cercetarea neoclasicăşi revoluŃia aşteptărilor raŃionale dinanii 1970. Astfel, un aspect impor-tant abordat în cadrul sintezei neocla -sice a fost faptul că nu doar pre -Ńurile, ci şi aşteptările ar trebui tra -tate ca fiind fixe pe termen scurt,sau reprezintă subiectul ajustărilor ad-hoc sub ipoteza aşteptărilor adaptive.Abordarea neoclasică s-a bazat peideea că salariile şi preŃurile sunt per-fect flexibile, dar agenŃii nu au accesla toate informaŃiile: deşi ei folosescinformaŃia pe care o au într-un modoptim pe bază de aşteptări raŃionale,pieŃele pot să devieze de la echilibrulcu informaŃii complete, tocmai pen-tru că informaŃia este imperfectă. Deexemplu, agenŃii pot să nu cunoascăvaloarea unor anumite variabile cu -rente, cum ar fi preŃul agregat sauoferta de monedă în momentul încare iau decizii privind nivelul pro-ducŃiei sau forŃa de muncă angajată.

Rezultatul a fost că teoria aştep-tărilor raŃionale a fost încorporată încadrul neokeynesismului. Totuşi, neo-keynesiştii s-au concentrat pe pro -blema cheie a rigidităŃii nominale,respectiv cum ar trebui înŃeleasă ri -giditatea pe termen scurt a salariilorşi preŃurilor din perspectiva utilizăriifundamentelor microeconomice pen-tru a explica cauzele pentru care pre -Ńurile ar putea să nu fie perfect flexi -bile. Acest aspect a implicat schim-bări teoretice de magnitudinea celorrealizate de teoria aşteptărilor raŃio -nale. Această schimbare majoră a con-stat în faptul că pentru înŃelegerearigidităŃii nominale trebuie abando-nată abordarea competiŃiei perfectecu agenŃii de tip „price-takers” şi săfie înlocuită cu o abordare în careexistă agenŃi care stabilesc salarii şipreŃuri. Astfel, pentru a înŃelege dece preŃurile şi salariile sunt rigide petermen scurt, trebuie să existe agenŃicare stabilesc preŃul, pentru a puteaînŃelege procesele microeconomice deajustare a preŃurilor. Dacă toŃi agenŃiiar fi „price-takers”, preŃurile pot fi ex -plicate doar printr-o noŃiune obscurăa ideii că „cererea e egală cu ofer-ta” şi cu un licitator walrasian careacŃionează ca factor invizibil de for-mator al pieŃei, care ajustează preŃu -rile gradual ca răspuns la excesul decerere sau ofertă.

Pentru a completa cadrul istoric,alături de ideile neokeynesiste, o con-tribuŃie majoră în cadrul cercetărilormacroeconomice a venit din parteateoriei ciclurilor de afaceri reale, careau introdus ideea radicală că salariulnominal şi comportamentul preŃului no -minal sunt irelevante pentru înŃelege -rea dinamicii macroeconomice. ConformsusŃinătorilor acestei teorii, schimbă -rile în ceea ce priveşte output-ul şinivelul ocupării forŃei de muncă suntconduse de aspecte reale, precum

şocurile productivităŃii, iar deciziile deeconomisire şi investiŃie ale agenŃiilorsunt în mod inerent dinamice. Aceastaa reprezentat o teorie radicală care apresat macroeconomia în încercareade a furniza o explicaŃie cantitativăpentru fluctuaŃiile economice bazatepe modelul echilibrului competitiv.Totuşi, în ciuda multor succese, ideametodologică de a ignora aspectelenominale au reprezentat o limitare pro-prie nesustenabilă. În acest sens, gu -vernele şi băncile centrale au fostmai tot timpul interesate de parteanominală a lucrurilor precum inflaŃiasau mecanismul transmiterii politici -lor monetare.

Astfel, la mijlocul aniilor 1990, s-adezvoltat o nouă sinteză neoclasică.Aceasta a combinat cadrul dinamic alabordării teoriei ciclului de afaceri realcu modelele dinamice ale preŃurilordezvoltate de abordarea neokeyne-sistă. Ideea centrală a fost că pe ter-men lung există o neutralitate a mo -nedei, dar pe termen scurt există unanumit nivel de rigiditate nominalărezultat din comportamentul firmelorde stabilire a preŃurilor şi din com-portamentul sindicatelor de stabilire asalariilor. Această abordare a mode -lării a devenit şcoala dominantă de gân -dire economică, mai ales pentru băncilecentrale din Europa şi Statele Unite.

Dezacordul principal între economiş-tii neoclasici şi cei neokeynesişti sereferă la cât de repede se ajusteazăsalariile şi preŃurile. Economiştii neo-clasici şi-au construit teoriile lor macro -economice pe ipoteza conform căreiasalariile şi preŃurile sunt flexibile. Eicred că preŃurile echilibrează cerereaşi oferta, prin ajustarea lor rapidă. Cutoate acestea, economiştii neokeyne-sişti cred că modelele de echilibru apieŃelor nu pot explica pe termen scurtfluctuaŃiile economice şi astfel ei sus-Ńin modelele salariilor şi preŃurilor ri -gide. Noile teorii keynesiste se bazea-ză pe această rigiditate a salariilor şia preŃurilor pentru a explica de ceexistă şomaj involuntar şi de ce po -litica monetară are o influenŃă puter-nică asupra activităŃii economice.

O tradiŃie îndelungată în macroeco -nomie (incluzând atât perspectivelekeynesiste, cât şi cele monetariste)subliniază faptul că politica monetarăafectează ocuparea forŃei de muncăşi producŃia, pe termen scurt, deoa -rece preŃurile răspund lent la modi-ficările ofertei de monedă.

Principalele elemente ale teorieineokeynesiste se referă la „costurile demeniu” şi externalităŃile cererii, eşa -lonarea preŃurilor, coordonarea eşe-curilor, eficienŃa salariilor.

Un motiv pentru care preŃurile nuse ajustează imediat pentru a ajungela starea de echilibru a pieŃelor sereferă la faptul că ajustarea preŃurilore costisitoare. Pentru a-şi modificapreŃurile, o întreprindere ar putea aveanevoie să trimită un nou catalogpentru clienŃi, să distribuie noi listede preŃuri pentru personalul de vân -zări, sau, în cazul unui restaurant, săimprime meniuri noi. Aceste costurideterminate de modificarea preŃurilor,cunoscute şi sub denumirea de „cos-turi de meniu”, reprezintă cauza pen-tru care firmele îşi reglează preŃurilemai degrabă în mod intermitent,decât în mod continu.

Economiştii nu sunt de acord cuprivire la costurile de meniu, dacăacestea pot ajuta la explicarea pe ter-men scurt a fluctuaŃiilor economice.Scepticii susŃin că aceste costuri micisunt puŃin probabil să ajute la expli-carea recesiunilor, care sunt foartecostisitoare pentru societate. În schimb,susŃinătorii acestei idei răspund la

acest argument cu ideea că şi încondiŃiile în care aceste sunt „mici”nu înseamnă că sunt „neimportante”,respectiv chiar dacă aceste costuride meniu sunt reduse pentru o firmăindividuală, acestea ar putea aveaefecte semnificative asupra economieica întreg.

Pentru a înŃelege de ce preŃurilese adaptează mai greu, trebuie să serecunoască faptul că modificările pre -Ńurilor au externalităŃi, respectiv efectecare trec mai departe de firmă şiclienŃii săi (de exemplu, de o reduce -re de preŃ a unei firme beneficiazăalte companii din economie). Acestimpact macroeconomic, de ajustare apreŃului asupra cererii pentru pro-dusele celorlalte companii poartă de -numirea de „externalitate a cererii agre -gate”. În prezenŃa acestei externalităŃia cererii agregate, costurile de meniumici pot face ca preŃurile să devinărigide, iar această rigiditate produceun cost ridicat pentru societate.

ExplicaŃiile neokeynesiste privindpreŃurile rigide subliniază adesea fap-tul că nu toată lumea din economieîşi stabileşte preŃurile în acelaşi timp,dar, în schimb, ajustarea preŃurilor înîntreaga economie este eşalonată. Eşa -lonarea complică stabilirea preŃurilor,deoarece firmele sunt preocupate depreŃurile lor relative faŃă de cele prac -ticate de alte firme. Eşalonarea poateface ca nivelul general al preŃurilorsă se adapteze încet, chiar şi atuncicând preŃurile individuale se schimbăfrecvent.

O parte a economiştilor neokeyne-sişti sugerează că recesiunile suntrezultatul unui eşec de coordonare.Problemele de coordonare pot apăreaîn stabilirea salariilor şi a preŃurilor,deoarece cei care le setează trebuiesă anticipeze acŃiunile altor agenŃi cestabilesc salariile şi preŃurile. Astfel,liderii de sindicat care negociază sa -lariile sunt îngrijoraŃi cu privire laconcesiile câştigate de alte sindicate,iar firmele care stabilesc preŃurile iauîn considerare preŃurile practicate dealte firme.

Fiecare decizie a unei firme influen -Ńează setul de rezultate disponibilepentru altă firmă. Atunci când o firmăîşi reduce preŃul, aceasta îmbunătă -Ńeşte posibilităŃile disponibile pentrualtă firmă, datorită faptului că aceas-ta din urmă poate evita recesiunea prinreducerea preŃurilor. Acest impact po-zitiv rezultat din reducerea preŃuluiunei companii cu oportunităŃi de profitpentru altă companie ar putea apăreadin cauza unei externalităŃi a cerereii

agregate.Economişti neokeynesişti şi-au di -

rec Ńionat cercetările spre, ceea ce einumesc, eficienŃa salariilor pentru aexplica de ce acest mecanism de„clearing” al pieŃei poate eşua. Acesteteorii susŃin că salariile ridicate îi facpe muncitori mai productivi. InfluenŃasalariilor asupra eficienŃei muncito-rilor poate explica eşecul firmelor dea reduce salariile în ciuda unui excesal ofertei de forŃă de muncă. Chiardacă o reducere a salariului ar con-duce la o scădere cheltuielilor firmeicu salariile ar putea, de asemenea,încazul în care teoriile sunt corecte, de -termina declinul productivităŃii munciişi reducerea profiturilor firmei.

Există diferite teorii despre modulîn care salariile afectează productivi-tatea muncii. O teorie a eficienŃei sa -lariului consideră că salariile ridicatereduc fluctuaŃiile forŃei de muncă. Seştie faptul că oamenii părăseasc loculde muncă din mai multe motive: săaccepte poziŃii mai bune la alte firme,să îşi schimbe cariera sau să semute în alte părŃi ale Ńării, dar prinplata unui salariu mai mare, o firmăpoate reduce frecvenŃa demisiilor,ceea ce ar conduce la reducerea tim-pului utilizat pentru angajarea şi for-marea personalului.

A doua teorie privind eficienŃa sa -lariului apreciază că nivelul calitativ alforŃei de muncă a unei firme depindede salariul acordat angajaŃilor săi. Prinplata unui salariu peste nivelul deechilibru, firma poate evita o selecŃieadversă, poate îmbunătăŃi calitatea for-Ńei sale de muncă şi poate în acestmod să determine o creştere o pro-ductivităŃii.

A treia teorie a eficienŃei salariilorsusŃine că un salariu mare îmbună -tăŃeşte efortul angajatului. Aceastăteorie presupune că firmele nu potmonitoriza într-un mod perfect efor-tul de muncă al angajaŃilor lor şi căangajaŃii trebuie să se decidă cât demult efort depune. Firma poate creş -te efortul angajatului prin plata unuisalariu mai mare, iar cu cât salariuleste mai mare, cu atât este mai mareşi costul muncitorului de a fi conce-diat. Prin plata unui salariu mai mare,firma induce mai mult ideea ca anga-jaŃii săi să nu îşi reducă nivelul deefort depus şi astfel le creşte pro-ductivitatea.

Pentru că neo-keynesismul reprezin -tă o şcoală de gândire ce vizeazăteoria macroeconomică, adepŃii săinu împărtăşesc neapărat o singurăviziune privind politica economică. La

nivelul cel mai larg, neokeynesiştii su-gerează – în contrast cu anumiteteorii neoclasice – că recesiunile suntabateri de la funcŃionarea normală şieficientă a pieŃelor. Elementele neo -key nesiste – precum costurile de me -niu, preŃurile eşalonate, coordonareaeşecurilor şi eficienŃa salariilor – re -pre zintă deviaŃii substanŃiale de la ipo-tezele economiei clasice, care furni -zează o bază intelectuală pentru jus-tificarea uzuală de „laissez-faire” a eco -nomiştilor. În teoriile neokeynesiste,recesiunile sunt cauzate de anumiteeşecuri de piaŃă din unele economii.Astfel, economia neokeynesistă furnizea -ză o justificare pentru intervenŃia gu -vernului în economie, cum ar fi po -liticile fiscale sau monetare anticicli -ce. Această parte a economiei neo -keynesiste a fost încorporată într-onouă sinteză care s-a dezvoltat printremacroeconomişti. Totuşi, dacă deci-denŃii de politici economice ar trebuisă intervină în practică, este totuşi oîntrebare dificilă care implică variateraŃionamente politice şi economice şicare a reprezentat subiectul multordiscuŃii şi dezbateri pentru şcolile degândire economică, mai ales după aldoilea război mondial.

Moştenirea cea mai durabilă a eco-nomiei neokeynesiste a fost de apoziŃiona modelele de concurenŃăimperfectă şi non-competitive în cen-trul teoriei macroeconomice. Adevă -rată realizare a cercetărilor neokeyne-siste a fost de a oferi o alternativăteoretică a economiei cererii şi ofer-tei. Economia a fost întotdeauna atâtideologică, cât şi ştiinŃifică. Existăacele ideologii ale pieŃei libere carecred că piaŃa liberă este aproapeîntotdeauna cea mai bună rută şi căstatul trebuie să intervină cât maipuŃin posibil în piaŃă.

De asemenea, există cei care credcă pieŃele, deşi au multe aspectepozitive, pot să aibă disfuncŃionalităŃişi poate exista un rol pentru un tipde politică publică. În macroecono -mie această polaritate a fost la celmai evident nivel. Teoreticienii ciclu-lui de afaceri real au folosit modelede pieŃe perfecte şi au făcut parte înmajoritatea lor din varietatea econo -miştilor care sprijină pieŃele libere. Înschimb, economia neokeynesistă aoferit o alternativă riguroasă a per-spectivei pieŃei libere şi, ca atare, alăsat o moştenire de durată carepoate fi observată ca fiind ferm în -corporat în modul de înŃelegere arigidităŃii nominale şi practicării poli -ticii monetare.

De la Keynesism la Neokeynesismasistent univ. drd.Alin OPREANA, ULBS

Londra

CERCETAREVINERI 23 NOIEMBRIE 2012 7

urmare din pagina 1Fuziunea prin absorbŃie presupu-

ne ca firma mai puternică sau mai binesituată pe piaŃă preia patrimoniul şiacŃionarii întreprinderii mai sla be. Pro -ce dura de preluare a patrimoniului, înacest caz, este condiŃionată de etapa in -ventarierii acestuia, respec tiv a elemente-lor de activ şi de pasiv ce aparŃin com-paniilor implicate.

Fundamentarea deciziei de fuziu-ne pe baza modelelor contabile. Dinpunct de vedere contabil, reevaluareaactivelor imobilizate se face la valoa-rea justă a acestora, de regulă pe ba-za unor evaluări efectuate de evalua-tori autorizaŃi în acest sens. Valoareajustă reprezintă valoarea la care poatefi tranzacŃionat un activ sau poate fidecontată o datorie, între părŃi intere-sate şi în cunoştinŃă de cauză, în ca -drul unei tranzacŃii desfăşurate în con-diŃii obiective.

Evaluarea elementelor patrimonia-le se va realiza în conformitate cuStandardul InternaŃional de AplicaŃie înEvaluare, IVA1 – Evaluarea pentru rapor-tarea financiară şi ale Standar dului In -ternaŃional de AplicaŃie în Evaluare, GN8– Abordarea prin cost pentru rapor ta -rea financiară (CIN). (Stan, Anghel, 2007)

În urma inventarierii patrimoniuluiare loc întocmirea bilanŃurilor con ta bilede fuziune prin corectarea elementelorde activ şi de pasiv cu valorile în plussau în minus ale evaluării. Pe bazabilanŃului întocmit înain te de fuziune sedetermină valoarea activului net contabil(denumit şi Si tuaŃia Netă a Patrimo -niului) utilizând expresia: Activul NetContabil = Total Active – Total Datorii

Conform abordărilor recomandatede Standardele InternaŃionale de Eva -luare, pentru evaluarea companiilor par-ti cipante la fuziune, se pot utiliza maimulte metode de evaluare precum:• abordarea prin comparaŃie;• abordarea prin venit;• abordarea pe bază de active.

Odată stabilită valoarea totală acompaniei, utilizând metodele menŃio -nate mai sus se va determina valoa-rea aportului net de fuziune al fiecăreicompanii participante la fuziune, pen-tru ca ulterior folosind valoarea apor-tului net de fuziune să se poată sta-bili raportul de schimb.

Trebuie precizat că valoarea acti -vului net contabil corectat este egal cuvaloarea aportului net de fuziune nu -mai dacă valoarea totală a companieievaluate a fost determinată prin meto-da Activului Net Corectat (metoda patri -monială). Dacă se aplică alte metodede evaluare, valoarea activului net con -ta bil corectat poate să di fere de valoa -rea aportului net de fu ziune în cazulcompaniei absorbite sau intrată în com -binare, diferenŃele fiind trecute ca pro-fit sau ca pierdere de fuziune astfel:• dacă valoarea aportului net > activulnet contabil corectat → profit de fuziune;• dacă valoarea aportului net < activulnet contabil corectat → pierdere defuziune.

O etapă importantă a fuziunii oreprezintă determinarea raportului deschimb al acŃiunilor în vederea acope-rii capitalului societăŃilor absorbite. Pentruaceasta trebuie să se stabileas că va -loarea contabilă corectată a ac Ńiunilor(valoarea contabilă a unei ac Ńiuni sepoate obŃine şi prin raportarea activu-lui net contabil la numărul de acŃiuni,dacă valoarea aportului net s-a deter-minat prin metoda Activului net conta -bil corectat) societăŃilor care fuzionea-ză prin raportarea valorii apor tului neta societăŃii (valoarea totală a societăŃii)la numărul total de acŃiu ni. Matematicacest raport se poate scrie astfel:

unde: • Vai – valoarea contabilă corectată aunei acŃiuni ce aparŃine societăŃii „i”(presupunem a societăŃii absorbite);• ANi – aportului net al societăŃii „i”;• Nr. AcŃ.i – numărul total de acŃiuniale societăŃii „i”.

Astfel, raportul de schimb rezultăprin raportarea valorii contabile a uneiacŃiuni a societăŃii absorbite la valoa-rea contabilă corectată a unei ac Ńiuni ceaparŃine societăŃii absorbante, raport carese verifică ulterior de experŃi evaluatori.Matematic acest raport se poate scrieastfel:

unde: • Rsai/j – raportul de schimb al acŃiu-nilor societăŃii absorbite „i” faŃă deacŃiunile societăŃii absorbante „j”.• Vai – valoarea contabilă corectată aunei acŃiuni ce aparŃine societăŃii ab -sorbite „i”;• Vaj – valoarea contabilă corectată aunei acŃiuni ce aparŃine societăŃii ab -sorbante „j”.

După obŃinerea raportului deschimb, persoanele abilitate ale so -cietăŃii absorbante trebuie să determi-ne numărul de acŃiuni de emis pentrua putea remunera aportul net de fuziu-ne. Această determinare se poate rea-liza în două moduri:• prin raportarea capitalului propriu(activul net) al societăŃii absorbite lavaloarea contabilă corectată a uneiacŃiuni a societăŃii absorbante, sau• prin înmulŃirea numărului de ac Ńiuniale societăŃii absorbite cu raportul deschimb obŃinut.Rezultă:

sau

unde:• Nr. AcŃ.E – Numărul de acŃiuni deemis de către societatea absorbantă;• CPRi – capitalul propriu al socie tăŃiiabsorbite „i”;• Vaj – valoarea contabilă corectată aunei acŃiuni ce aparŃine societăŃiiabsorbante „j”;• Nr. AcŃ.i – numărul total de acŃiuniale societăŃii „i”;• Rsai/j – raportul de schimb al ac -Ńiunilor societăŃii absorbite „i” faŃă deacŃiunile societăŃii absorbante „j”.

În cazul fuziunii prin consolidareevaluarea elementelor patrimoniale, res-pectiv inventarierea patrimoniului so -cie tăŃilor care se vor uni în urmaacestui tip de fuziune se realizează uti-lizând aceleaşi metode ca şi la eva -luarea în cazul fuziunii prin ab sorbŃie.De asemenea se vor întocmi bilanŃuri-le contabile de fuziune pentru carefuzionează prin corectarea valorii acti-velor şi pasivelor societăŃilor în urmaevaluării lor ir pe baza lor a activuluinet la fuziune (care este ac tivul netcorectat după evaluarea activelor şipasivelor la valoarea justă). Valoareacontabilă corectată a acŃiunilor va re -zulta din raportul aportului net la fu -ziu ne şi numărul de acŃiuni pentrutoate societăŃile care fuzionează.

Cum în urma fuziunii prin conso -lidare se „naşte” o nouă societatepentru care trebuie să se constituie uncapital social. În acest caz, capitalulsocial al societăŃii nou constituite esteegal cu suma aportului net la fuziune(corectat) al societăŃilor care fuzionea-

ză. Numărul de acŃiuni emise al noiisocietăŃi este rezultatul raportului din-tre capitalul social al acesteia şi valoa-rea nominală a unei acŃiuni anteriorpropusă şi aprobată. Rapor tul de schimbpentru acŃiunile societăŃilor implicate înprocesul de fuziune se obŃine prin ra -portul dintre va loarea contabilă corec-tată a acŃiunilor şi valoarea nominalăa noilor acŃiuni.

Pentru societăŃile care fuzionează,bazele de evaluare, metodele de eva-luare aplicate, tipurile de valori esti matesunt similare cu cazul evaluării pentrutranzacŃionarea (achiziŃia) pa chetelor ma-joritare de acŃiuni. Preci zarea este ne -cesară în condiŃiile în care unele lu -crări de specialitate în domeniul eva -luării societăŃilor fac de seori asemănăriîntre modul de analiză şi abordare aevaluării pentru fu ziune, cu cea pentruachiziŃia de so cietăŃi. (Iată încă un ar -gument care întăreşte afirmaŃia că ter -menul de fu ziune se diferenŃiază determenul de achiziŃie a unei societăŃi)

Este recomandabil ca în cazul fu -ziunilor, să se aplice, pe cât posibiltoate cele trei abordări ale evaluăriiamintite în paragraful anterior (aborda-rea prin comparaŃie, abordarea prinvenit, abordarea pe bază de active).EsenŃial în determinarea elementelornecesare realizării bilanŃului contabil,după fuziune, îl reprezintă estimareavalorii de piaŃă a societăŃilor care par-ticipă la fuziune, care reprezintă apor-tul net al societăŃilor ce se consolidea-ză, şi pe baza acestuia să se determi-ne valoarea unitară corectată a acŃiuni-lor societăŃilor respective (Stan, Anghel,2007). Dacă societăŃile participante lefuziune nu sunt cotate la bursă, Apor -tul Net la fuziune a unei societăŃi sedetermină prin analiza şi evaluarea atâta activelor sale cât şi pe baza venitu-rilor obŃinute. De asemenea acest prin-cipiu se poate aplica şi societăŃilorcoate la bursă, în situaŃia în care ana-listul nu dispune de suficiente informa -Ńii despre societatea în cauză ca urmareunei pieŃe financiare slab dezvoltate.

Fundamentarea deciziei de fuziu-ne pe baza modelelor de gestiune fi -nan ciară. Investitorii raŃionali, i-au de ci -zia de a fuziona cu o altă companie încazul în care efectele fuziunii sunt po -zitive şi superioare eforturilor depusede companiile implicate. Astfel, acŃiona-rii unei companii investitoare pot be -ne ficia de avantajele unei fu ziuni nu -mai dacă cele două companii valorea-ză mai mult în combinaŃie decât sepa-rat. Pentru fundamentarea deciziei defuziune investitorul raŃional utilizează me-toda avantajului net al fuziunii (AFN).Pentru a descrie me todologia de deter-minare a AFN este necesar să facemcâteva notaŃii. Pre supunem:• Va – valoarea de piaŃă totală a acti-velor (valoarea reală a capitalurilor) com -paniei absorbante;• Vb - valoarea de piaŃă totală a acti-velor (valoarea reală a capitalurilor) com-paniei absorbite;• Vab – valoarea totală de piaŃă acompaniei după fuziune mai puŃin cos-turile tranzacŃiei (prima şi cheltuielile);• Pb – prima plătită de investitor fir-mei absorbite peste Vb;• E – cheltuieli legate de oferta decumpărare sau de intermediere pepiaŃa de capital.

Prin urmare avantajul net al fu -ziunii (ANF) este egal cu diferenŃa din-tre valoarea totală de piaŃă a compa-niei după fuziune mai puŃin costuriletranzacŃiei (prima şi cheltuielile) şi va -loarea totală de piaŃă a celor două com-panii înainte de fuziune. Adică: ANF = Vab – (Va + Vb) – E – Va =[Vab – (Va + Vb)] – Pb – E.

Prin urmare:• Dacă ANF > 0, atunci fuziunea esterentabilă şi benefică pentru acŃionarii

companiilor implicate;• Dacă ANF < 0, atunci fuziunea nueste rentabilă, costurile implicate pen-tru investitori fiind mai mari decâtbeneficiile – prima este mare, caz încare aceştia ar plăti un preş nejustifi-cat pentru tranzacŃie; în consecinŃă aces -tea ar reprezenta efecte pozitive pentrucompania care se achiziŃionează;

DiferenŃa între valoarea noii com-panii rezultată în urma fuziunii şi va -loarea celor două companii înainte defuziune - Vab – (Va + Vb) - este de nu-mită efectul sinergic al fuziunii.

Pentru că este o tranzacŃie bila-terală prima plătită de investitor firmeiabsorbite reprezintă pe de o parte uncâştig pentru acŃionarii companiei ab -sorbite, iar pe de altă parte prima re -prezintă un cost pentru acŃionarii com-paniei absorbante. În mod normal com-pania absorbantă trebuie să ofere com-paniei absorbite prima peste va loareade piaŃă a aceleia din urmă pentru aconvinge acŃionarii ei să vândă acŃiu-nile oferindu-le o rentabilitate mai marea acŃiunilor deŃinute.

În concluzie, investitorul suportăpreŃul tranzacŃiei ce cuprinde valoareade piaŃă a companiei de vânzare lacare se adaugă costurile tranzacŃiei şiprima care reflectă efectul sinergic.Astfel, chiar dacă efectul si nergic estepozitiv, beneficiile pentru investitor aparnumai atunci când prima şi costuriletranzacŃiei sunt in fe rioare efectului si -nergic. Dacă însă prima este mare,avantajul net al fu ziunii este negativ.

Cu alte cuvinte, o fuziune esteavantajoasă din punct de vedere eco-nomic numai dacă suma părŃilor depă-şeşte întregul. O situaŃie în care acestfapt se poate produce este atunci cândare loc realizarea unei exploatări efi-ciente şi economii asupra costurilor fixesau a celor convenŃional constante.

Companiile rezultate în urma fu -ziunilor pot elimina dublarea utilităŃilor,a operaŃiunilor sau a departamen telorde lucru (de obicei personalul finan-ciar al firmei absorbite este primul eli-minat). Din punct de vedere al speci-ficului unei fuziuni, o exploatare efi-cientă se poate obŃine în cazul fuziu-nilor de tip orizontal şi vertical faŃă defuziunile de tip conglomerat.

Integrarea post-fuziune/achiziŃie.Fuziunile şi achiziŃiile au devenit înepoca contemporană un element esen-Ńial al strategiei corporatiste. Mana geriide top ai companiilor implicate în ope-raŃiuni de fuziuni şi achiziŃii ur meazătoate etapele realizării acestora cusucces, astfel încât părŃile im plicate săobŃină avantajele sperate. Cu toateacestea sunt operaŃiuni de fuziuni şiachiziŃii care eşuează. Cau zele caredetermină eşecul fuziunilor şi achiziŃii-lor sunt de regulă nepotrivirea şi/sauneînŃelegerea acŃiunilor din faza de in -tegrare post-fuziune/achi ziŃie. Integrareapost-fuziune/achiziŃie desemnează tota -litatea acŃiunilor, pro ceselor şi metode-lor utilizate în vederea realizării uneiconvergenŃe de succes a companiilordupă semnarea acordului. Putem spu -ne că integrarea post-fuziune/achiziŃiereprezintă etapa cea mai grea în fina-lizarea acestui demers deoarece deaceasta depinde realizarea obiectivuluiprincipal al fu ziu nilor şi achiziŃiilor res-pectiv – realizarea de maximum devaloare a noii companii.

Provocările ce trebuiesc îndeplini-te de manageri şi echipa lor, în etapade post integrare, vizează as pecte refe-ritoare la abilitatea de a integra părŃi-le participante astfel încât să se reali-zeze obiectivele declarate ale fuziuniiutilizând procedee precum planificareadetailată a etapei de post-integrare încare sunt evidenŃiate toate acŃiunile cevor fi desfăşurate precum şi cei cere

le vor executa, apoi este necesarăidentificarea tuturor surselor de valoa-re şi modalităŃile de folosire a lor,gestionarea provocărilor culturale ge -nerate de me diul în care activează nouacompanie şi toate acestea cu ajutorulunui leader ship experimentat.

Un leadership experimentat trebu-ie să aibă abilitatea de a identifica, in -tensifica, transforma capacităŃile unice alenoii companii pentru a maximiza va -loarea acŃionarilor şi creşterea profita-bilităŃii noii companii prin crearea uneinoi viziuni şi strategii corporative.

Practica fuziunilor şi achiziŃiilor auevidenŃiat câteva dintre cele mai im -por tante acŃiuni ce trebuiesc urmatepentru ca noua companie generată săaibă succes (Călugăr, 2006):• Desemnarea unei conduceri pu ter -nice şi care să de dovadă de integri-tate care să fie în urma procesului deintegrare;• Reducerea pe cât posibil a durateide schimbare prin iniŃierea unor ac -Ńiuni curajoase chiar de la demarareaetapei de post-inegrare;• Atribuirea de stimulente colaborato-rilor pentru a se realiza obiective le pro-puse;• Stabilirea unor coordonate credibile şirealizabile precum şi menŃinerea unei pre-siuni pentru a determina progresul;• AcŃionarea rapidă în ceea ce priveşteschimbările în domeniul resurselor umane;• Constituirea unui plan detailat al eta-pei post-integrare evidenŃiind activităŃi-le de integrare;• Accentuarea transferului de capaci-tăŃi pentru a surprinde valoarea;• Implicarea managementului de topîn cadrul procesului de integrare;• Urmarea celor mai bune practici îndomeniile strategice din partea tuturorpărŃilor implicate în procesul de fuziu-ne şi/sau achiziŃie;• InteracŃiunea tuturor forŃelor din ca -drul ambelor companii.

Literatura de specialitate aduce înatenŃie conceptul de VALoare, adicăVi ziune (definirea scopului, destinaŃiaşi direcŃia noii companii), Arhitectură(modul în care se va transforma nouacompanie) şi Leaderschip (un sistemde conducere bine structurat). Scopulaplicării acestui concept de către nouacompanie este acela de a obŃine trans-formarea necesară în timpul integrăriipost-fuziune/achiziŃie. Tehnica VALoarese bazează pe cei „3C”, respectiv „Ce,Cum, Cine” – Ce? - Viziune, Cum? –Arhitectura, Cine? – Leadership. Teo -reticienii spun că dacă una dintrecomponentele VALorii lipsesc sau suntrealizate parŃial atunci noua companiear parcurge în activitatea sa o altă tra-iectorie decât cea propusă iniŃial. Deexemplu, dacă nu se stabileşte o viziu-ne clară şi precisă atunci noua com-panie nu ar avea o direcŃie şi un scopanume. Dacă structura companiei nueste bazată pe o arhitectură potrivităatunci noua companie poate fi domi-nată de haos. Dacă leadershipu-ul noiicompanii nu este eficient, atunci schim -bările propuse nu vor putea fi realizate.

Un alt element de care este nece-sar a se Ńine seama, în etapa post-integrare, şi care poate fi hotărâtor îna determina succesul sau eşecul noiicompanii este comunicarea. Ea esteimportantă pentru ambele companiiim plicate în procesul de fuziune/achi -ziŃie. Prin intermediul comunicării sepot rezolva eventualele probleme apă-rute şi se poate lua o decizie în con-secinŃă.

Concluzionând spunem că majo-ritatea companiilor care au înregistratsucces în urma etapei post integrarea procesului de fuziune, au ştiut săvalorifice cei trei „C” – Ce, Cum, Cine?şi să valorifice provocarea lidership-ului strategic.

Evaluarea procesului de fuziuni }i achizi]iiasist. univ. dr. RenateBRATU, ULBS

Într-o perioadă dominată de scep-ticism şi nelinişti precum cea pe careo trăim în zilele de astăzi, datoratătransformărilor economice, sociale, po-litice produse în ultimile două de ce -nii, problemele artei moderne au fostlăsate pe plan secund dacă nu peultimul loc.

Presa de specialitate care maiexistă, şi cât mai există, de cealaltăcurentă şi obişnuită nu mai poate fivorba, nu mai reflectă problemeleartei contemporane şi a celor monde -ne decât sporadic şi fără un programbine definit.

În perioada anilor 1965 şi 1972,(perioadă scurtă dar benefică pentruarta şi cultura românească), oameniide ştiinŃă, de cultură, esteticienii, fi -lo zofii, istoricii şi criticii de artă, aucercetat problemele artei moderne înraport cu cele ale artei clasice, reu -şind să definească problema cea maiimportată a artei , cea a raportuluiArtă- Comunicare.

Istoria artelor, a valorilor ei, cu -prinde în demersul ei, istoria valo-

rilor pe care omul le-a creat în luptasa cu istoria, cu timpul. Primul actgrandios al omului a fost concepereaşi realizarea primei unelte. Apoi a ur -mat un salt demiurgic, au fost liniaşi desenul încrustate pe acea unealtă.Procesul de umanizare s-a făcut îndirectă legătură cu şi prin artă. Artaa construit şi a invocat o atitudine.Această atitudine a fost întotdeaunaatitudinea epocii.

Istoria modurilor specifice ale ati-tudinilor este istoria atitudinilor spiri -tuale ale omului. Noua actualitate aartei moderne, şi aceasta este perma-nentă, prin ceea ce ea are mai valo -ros nu este dată de o lume a for me -lor, ci de actualitatea omului. În acestcontext apare ideea comunicării prin artă.

“Arta şi filozofia antică europeană,afirma filozoful Dumitru Matei, au de-nunŃat în chip strălucit axiologia de -

rivată din comportamentul mitic pen-tru a afirma omul ca valoare supe-rioară în univers şi artă”. Arta clasicădin Renaştere, umanismul, au deter-minat înŃelegerea omului ca entitatedis tinctă în spectacolul divin al na -turii şi al vieŃii.

Trecerea de la o etapă la alta înevoluŃia artei, de la clasicism la artamodernă, s-a făcut în mod logic, avândjustificare în evoluŃia raportului omu-lui cu arta, care corespunde cu isto-ria percepŃiei specific estetice a artei.

Arta modernă nu poate fi judecatăpornind numai de la artişti, şi de lainovaŃiile lor tehnice şi estetice. Eaare premize sociale şi culturale cares-au modificat mereu, de la sfârşitulbarocului şi până in prezent. Dar evo -luŃia artei moderne nu poate fi înŃe-leasă numai după gusturile şi prefer-inŃele subiective ale publicului ci eatrebuie situată în contextul evoluŃieicrizei culturii moderne.

Prima manifestare oficială a arteimoderne a fost impresionismul, carea debutat la jumătatea secolului 19.Pictorul care a lansat acest curent afost Claude Monet.

Acest artist a expus în 1874 cele -bra lucrare Impression soleil levant,(Inpresie, răsărit de soare) Acest epi -tet a luat în derâdere întreaga miş-care a impresionismului. La aceastămişcare au aderat Fr÷d÷ric Bazille, Ca-mille Pissarro, Alfred Sisley AugusteRenoir ş.a. Ceea ce caracteizează im -presionismul este revoluŃia în con-cepŃie, viziune şi în mijloacele de ex -primare cromatologică. Aceasta revo -luŃie a fost posibilă datorită desco -peririlor ştiinŃifice în domeniul des -compunerii luminii.

ART~ ECONOMIE VINERI 23 NOIEMBRIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

30 noiembrie 1874. Naşterea viitorului premier britanic Winston Churchill, învingător,alături de F. D. Roosavelt şi I. V. Stalin, în al doilea război mondial.

Claude Monet - ImpressionEdouard Manet - Tânără

Pierre Auguste Rennoir -Femeia algeriană

Pierre AugusteRennoir - Loja Edouard Manet - Olympia

Claude Renoir - FetiŃă jucânduse

Clasicism sau modernism? (II)