Spovedania - Un Botez Duhovnicesc al Sufletului

8/7/2019 Spovedania - Un Botez Duhovnicesc al Sufletului

http://slidepdf.com/reader/full/spovedania-un-botez-duhovnicesc-al-sufletului 1/66

Spovedania - un botez duhovnicesc al sufletului

Spovedania Fresc a Printelui Arsenie Boca la Drgnescu



Arhimandritul Sofronie: Ce este pcatul ? ......................................................... 3

Sf. Ignatie Briancianinov - Pregtirea pentru Taina Spovedaniei .................... 5

Sfântul Teofan Zvorâtul ± Ne ajut s ne spovedim autentic i lucrtor .......14

Omilii ale Sf. Teofan Zvorâtul - Miluiete-m,Dumnezeule,miluiete-m« -în Miercurea Curat despre ce înseamn s facem pocin i cum s ne

pregtim cum se cuvine pentru Sfânta Împrtanie .......................................18

Cuviosul Paisie Aghioritul - Spovedania ± legarea rnilor,cum s o facemcorect? .................................................................................................................28

Nevoia de mrturisire ......................................................................................29

Mrturisirea corect ........................................................................................30

Circumstanele atenuante în spovedania noastr se fac agravante pentrucontiin ..........................................................................................................32

Dup spovedanie ..............................................................................................33

Increderea în duhovnic ....................................................................................34

Legtura corect cu duhovnicul ......................................................................36

Cuviosul Paisie despre nevoia de spovedanie i de povuitor duhovnicesc ....37

Prin mrturisire omul se elibereaz................................................................38

Dumnezeu vrea ca omul s se îndrepte prin om ............................................40

In viaa duhovniceasc este nevoie de povuitor duhovnicesc .....................41Trimitei-i pe oameni la duhovnic ...................................................................42

Duhovnicul de aproape ....................................................................................43

Duhovnicul în familie .......................................................................................44

Schimbarea duhovnicului ................................................................................45



Printele Gheorghe Calciu: ³Spovedii-v i împrtii-v,nu e nimic maiînalt în lumea aceasta!´ ......................................................................................47

ÄV enii s v spovedii!´ ................................................................................47

Sfânta Împrtanie ± Cina cea mare .............................................................48Tainele divine sunt venice ..............................................................................49

Cuvânt al Cuviosului Sofronie Saharov de la Essex, ucenicul Sfântului Siluan- Prefacerea ruinii în putere împotriva patimilor, în Taina Pocinei i aSfintei Spovedanii ...............................................................................................51

Cuviosul Sofronie de la Essex: ³Naiv este cel ce crede c va putea urma luiHristos, fr lacrimi´ ..........................................................................................57

Arhimandritul Sofronie: Ce este pcatul ?

³C e este pcatul în înelesul cretin al cuvântului?





mai adânci suferine ale contiinei care greete împotriva sfintei dragoste a luiHristos.

Cine cunoate dragostea în planul omenesc, s zicem pentru prini, dac asvârit vreun pcat împotriva acelei iubiri, acela tie cât de nesuportat poatefi chinul contiinei; dar tot ce se poate întâmpla în lumea relaiilor sufletetinu este decât o palid umbr în comparaie cu relaiile duhovniceti cuDumnezeu.

Astfel, Dumnezeu mai înainte de veci a cunoscut pe Simeon ± Siluan, i, într-unchip neîneles nou, i-a dat s cunoasc esena pcatului atât de adânc i deputernic încât el cu adevrat tria muncile iadului i dintru acest ³iad cel mai de jos³, se ruga pân când s-a plecat ctre el Domnul i i S-a artat, dându-i scunoasc învierea sufletului i s vad pe Fiul Omului întru împria Sa mai

înainte de a gusta moartea cea dup trup. (Mt. 16,28)´.T raducere de Ierom. Rafail Noica

Sf. Ignatie Briancianinov - Pregtirea pentru Taina Spovedaniei

³Pocina este neaprat trebuincioas pentru toi! Fiecare s se foloseasc depreioasa vreme druit de milostivirea lui Dumnezeu! Fiecare s se cufunde înfericita pocin! S ne îndeletnicim cu ea mai ales de-a lungul acestei sptmâni,osebit i rânduit ca s ne pregtim de taina spovedaniei i de taina, care urmeaz

dup aceasta, a împrtaniei. S nu jertfim aceast saptmân împrtieriinechibzuite: destul i-am jertfit acesteia pân acum! Destul ne-am îndeletnicit cupierzania de sine! Acum s ne îndeletnicim cu mântuirea noastr! Sdeschidem ades cartea contiinei; s ne cercetm în ea petele pcatelor, s lepregtim de curirea prin spovedanie.



Nu îi crua pcatele!

Nu socoti vreo greeal ca fiind neînsemnat, ca având dezvinovire; nu

socoti nevinovate nici un fel de obiceiuri i îndeletniciri osândite de

Scriptur.

Î nvinuiete-te pe tine însui, ca s primeti deplina îndreptire de laDumnezeu.

Hotrte-te s-i dezgoleti fr sfial rnile înaintea printelui duhovnic!

Nu lsa în inim prietenie tainic, legtur tainic cu pcatul acoperindu-l,

amânând descoperirea lui pe viitor: altminteri, pocina ta va fi neadevrat,

farnic, în sufletul tu va rmâne o aezare ce va pricinui continuarea vieii

pctoase.

Pcatele nespovedite sunt repetate cu uurin, ca i cum ar fi svârite într-unîntuneric de neptruns [1. Scara, Cuvântul 4, cap. 53]

Cu hotrâre s urti pcatul! Trdeaz-l descoperindu-l la spovedanie, i elva fugi de la tine; d-l în vileag ca pe un vrjma, i vei primi de Sus putere ste împotriveti lui, s îl birui.

Pune în tine hotrârea nestrmutat de a duce via plcut lui Dumnezeu i a

aduce pocina neîntârziat pentru poticnirile care i se întâmpl fie din

neputin, fie din iretenia vrjmaului, fie sub apsarea împrejurrilor.

ÄA nu cdea este propriu îngerilor; oamenilor le este propriu s cad i s se

ridice; a cdea i a rmâne în cdere e propriu numai diavolilor ³[2.Scara,Cuvântul 4, cap. 31.].

Hotrte-te s fii rob credincios al lui Hristos în toate zilele vieii tale! Robul

credincios împlinete întocmai voia stpânului su, iar când greete în ceva,

îndat se ciete, se întristeaz, cere iertare, terge greeala prin îndreptare.

Îngreoeaz-te de faptele, de via i însuirile vânztorului! Nu lega prietenie cuvrjmaii Dumnezeului tu, Ziditorului tu, Rscumprtorului tu! Nu îl vindenici pentru argini, nici pentru iubirea de cinstiri, nici pentru desftarea pântecelui,nici pentru iubirea de plceri!..

Folosete aceast sptmân pentru a cerceta purtarea ta din trecut.



Pune-i în fa pilde de îndreptare:

cuget ce patimi trebuie s prseti,ce virtui trebuie s sdeti în trupul i sufletul tu.

S faci aa nu numai o dat de-a lungul acestei sptmâni; în fiecare zi s tegândeti de câteva ori la asta; ce ai uitat astzi, îi vei aminti mâine.

Domnul însui, vzând osârdia ta, îi va trimite gânduri bune i va deschideochii ti asupra neajunsurilor tale. C u cât te vei cufunda mai adânc în

cercetarea de sine, cu atât mai mulumitoare vor fi spovedania i pocina ta, cu

atât mai simit i mai îmbelugat se va revrsa în sufletul tu înnoirea druit

prin mrturisirea pcatelor.

ÄÎ n pântecele stul nu este înelegerea tainelor lui Dumnezeu´[3.Sfântul IsaacSirul, Cuvântul 56.]. Dorind s închinm aceast sptmân îndeletnicirilor icugetrilor duhovniceti, s ne înfrânm de la îmbuibare, de la orice lucruprisositor, iar dac se poate i de la îndestularea în mâncare i butur. S artm întrupurile noastre c suntem urmtori ai Domnului, Celui ce S-a rstignit pentru noi!S ne ostenim trupul stând la sfintele slujbe. Când el, simind oboseal i istovire,va cere odihn, s-i spui acest îndemn: ÄÎ mi amintesc de Domnul, C are a ptimit

pentru mine, i doresc ca tu, trupul meu, s te împrteti cât de puin din

ptimirile pe care le-a simit preasfântul trup al lui Hristos fiind rstignit pelemnul crucii. Desftrile tale sunt pierztoare i pentru tine, i pentru suflet: ele

aât cugetarea trupeasc, dragostea de lumea cea deart i de viaa vremelnic

pmânteasc; ele înbu micrile duhovniceti, aducerea-aminte de moarte i

de venicie; ele întresc patimile; ele slbesc însi credina în Hristos. Asprimea

fa de tine aduce nemsurat folos: cura mintea, d via sufletului; chiar pe

tine, trup muritor, te face uor, în stare de nevoinele duhovniceti i de simirea

duhovniceasc. Mucenicii au adus la piciorul C rucii lui Hristos sângele lor;

sfinii locuitori ai pustiei au adus nevoine multostenicioase ± dac nu

deopotriv, cel puin asemntoare muceniciei. V oi aduce i eu mcar o mic

împovrare a trupului meu! Prin împovrarea trupului meu m voi asemna cât

de puin Domnului, C are S-a rstignit pentru mine! Prin împovrarea trupului

meu m voi pedepsi mcar întrucâtva pentru îndestularea poftelor pctoase ale

trupului! Prin împovrarea trupului meu voi arta cu fapta c m mânii pe mine

însumi pentru pcatele pe care le-am fcut, c m osândesc, c doresc i caut



fr frnicie îndreptare! T u însui, trupul meu, strâmtorându-te cu postul, cu

privegherea i starea în picioare la slujbe, mijlocete-i ie i sufletului iertare din

belug´.

Dac de-a lungul acestei sptmâni ne vom îmbuiba, dac ne vom lsa atrai spre aface plcerea poftelor trupului, este de ateptat c ne vom cerceta pe noi înine cumse cuvine, c vom aduce pocina nefarnic? Este de crezut c vom lsa pcatele,ne vom întri în virtute, dac vom svâri lucrarea întoarcerii de la pcat laDumnezeu cu suflet îndoit, cu rceal, cu nepsare? Nu! Rceala i nepsarea arato voin nestatornic i viclean. S ne temem de cuvintele Domnului: Fiindc eti

cald i nici fierbinte, nici rece, te voi arunca din gura Mea (Apoc. 3, 16). S fimrâvnitori!

În toate întreprinderile bune avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: cu atât maimult avem nevoie de el pentru a lepda jugul pcatului, pentru a întra pe caleadreapt i sfânt. Ajutorul lui Dumnezeu se cere prin rugciune cu osârdie i cu

luare-aminte. Sfinii Prini ne înva s ne rugm ca s ni se dea vedereapcatelor noastre, s ne fie trimis de Sus gândul cel bun i mântuitor almrturisirii pcatelor noastre.[4.Rugciunea de sear a Sfântului Ioan Gur deAur].

Atât una cât i cealalt sunt dar de la Dumnezeu sau, mai bine zis, toate faptele din

care este alctuit fericita pocin au neaprat nevoie de împreuna-lucrarea luiDumnezeu.

Roag-L pe Domnul Dumnezeu s-i druiasc s petreci aceast sptmân înevlavie i trezvie, s-i druiasc s te cercetezi pe tine însui, s îi vezi pcateletale!

Roag-L pe Domnul ca El s pun vrjmie între tine i smâna arpelui, care

este pcatul;

Roag-L s te îmbrbteze în lupta cu tine însui, cu firea ta czut, cu moartea

care triete în tine.

Roag-L pe Domnul ca El însui s lupte pentru tine i astfel s îi aduc

întotdeauna biruina: Domnul nu poate s nu fie biruitor! Iar dac suntembiruii înseamn c ne luptm singuri, c Domnul nu Se pogoar împreun cu noi





va învia din mori sufletul tu pctos, chiar dac toate mdularele lui ar fiînfurate în giulgiuri de îngropare, chiar dac ar pui deja din pricinadeprinderilor pctoase înrdcinate i învechite, chiar dac la intrarea îninim ar fi prvlit piatra cea grea a împietririi i nesimirii. El va porunci

s fie dat la o parte piatra, s fie dezlegate gândurile i simmintele taleferecate în starea de moarte, ca s mergi spre sporirea duhovniceasc i spreneptimire.[6.Scara, Cuvântul 1].

Te pregteti de o tain însemnat, de una dintre cele apte taine de cpetenie aleBisericii, de sfânta spovedanie! Potrivit învturii de tain cretineti, cu un aldoilea botez te pregteti s te botezi! Vii la spitalul duhovnicesc: s nu ieinetmduit!

Î i st înainte o judecat minunat i neobinuit: la ea vor fi cântrite i preuite toate grealele tale, i în locul pedepselor pe care le merii i se dau

îndreptirea, curia, sfinenia.

Venii s ne întrebm, zice Domnul chemând la aceast judecat, i de vor fi

pcatele voastre ca mohorâciunea, ca zpada le voi albi; iar de vor fi ca roeala,

ca lâna le voi albi (Îs. 1, 18). Pedepsele tale le-a luat asupra Sa Dumnezeu întrupat,i îi druiete, din nemrginita Sa buntate, sfinenia Sa, cerând de la tine doar recunoaterea propriilor pcate: este cu neputin s fie iertat cel ce nu-i

recunoate pcatele, care prin nerecunoaterea pcatelor arat c nu se recunoatevinovat, n-are nevoie de iertare, o leapd.

Cufund-te în evlavioasa i binecredincioasa contemplare a tainei acesteia atât demari i uimitoare! C ufund-te în contemplarea nemrginitei iubiri a lui

Dumnezeu fa de neamul omenesc cel czut! Întrete Dumnezeu dragosteaSa ctre noi prin aceea c înc pctoi fiind noi, Hristos pentru noi a murit. Cu mult mai vârtos, dar, acum, îndreptii fiind cu sângele Lui, ne vom mântui

printr-însul de mânie (Rom. 5, 8-9). i ne mântuim de mânie prin pocin,

} care îndreapt toate greelile noastre,

} ne sprijin în vremea pribegiei noastre pmânteti,

} ne scoate din orice prpastie a pcatului, oricât ar fi aceasta de adânc.







de rob porunca Fctorului! Aceast voie este rostit, i se terg toate pcatelenoastre, însemnate de noi i de vrjmaii notri în zapisele cele venice.

La cel credincios lepdarea de sine nu este grea! Leapd ruinea mincinoas,

pierztoare, leapd aceast pstrtoare a pcatelor; leapd-o pe maica ei ± trufia;învinuiete-te pe tine însui, osândete-te pe tine însui! Pleac-i capul cu duh

înfrânt, cu lacrimi i cu tânguire, spune amnunit pcatele tale lui Dumnezeu

înaintea printelui tu duhovnic ± i te va adumbri, prin mijlocirea slujitorilor

tainei lui Dumnezeu, harul Sfântului Duh, aducând în casa sufletului tu

iertarea pcatelor i, în schimbul lor, dreptatea cea de la Dumnezeu dimpreun

cu mântuirea venic, aa încât vei fi fericit i vei proslvi pe T atl i pe Fiul i

pe Sfântul Duh, acum i pururea i în vecii vecilor. Amin´.

(în: Sf. Ignatie Briancianinov, ³ Predici´, Editura Sophia, Bucureti, 2008)



Sfântul Teofan Zvorâtul ± Ne ajut s ne spovedim autentic i lucrtor

Domnul si Mântuitorul nostru ne cheam pe toti la Sine, grind: Pocii-v, c s-

a apropiat împria lui Dumnezeu! S ascultm acest glas mângâietor i s ne

grbim ctre Domnul. Impria lui Dumnezeu ce lucru negrit de bun! ipocina ce mijloc lesnicios, îndemânos i grabnic, mai ales în aceste zile, cândtoat rânduiala de via, i pilda de obte, i aceste slujbe mictoare,

umilicioase, ne trag chiar împotriva voii noastre la plâns i pocin! Pe dreptcuvânt Sfântul Apostol, înainte de începutul postului, i-a chemat pe toi in

Duminica lsatului sec de brânz: I at, acum este vremea bineprimit! I atacum este ziua mântuirii! Vremea este bineprimit fiindc pctosul aipit nu vamai auzi în nici o alt vreme aa des chemarea însufleitoare: Deteapt-te, cel

ce dormi, i te va lumina Hristos! i bine facei c, luând aminte la aceastpoftire, alergai la uile pocinei cu atâta râvn. Purcedei, deci, mai cu









simmintele i aplecrile inimii voastre; ca de acum înainte s iubii ceea ce maiînainte vreme v lsa reci i s urâi cele fa de care mai înainte eraiîmptimii; ca s iubii în:

locul mâniei blândeea,

în locul trufiei smerenia, în locul beiei trezvia, în locul curviei întreaga înelepciune [curia], în locul zavistiei voirea de bine, în locul urii dragostea, în locul zgârceniei drnicia, în locul iubirii de plceri înfrânarea, în locul leneviei iubirea de osteneal, în locul împrtierii seriozitatea, în locul gâlcevirii iubirea de pace, în locul judecrii i clevetirii cinstirea aproapelui ±

într-un cuvânt, în locul oricrui pcat i oricrei patimi virtutea i bunaplecare potrivnic.

Cineva care s-a pocit aa cum trebuie, atunci când dup spovedanie tovariide via pctoas pe care-i avusese înainte vreme l-au poftit la plcerile lorobinuite, a rspuns: ÄEu nu mai sunt acelai!´ Iat cu ce întocmire sufleteascse cade s ne artm i noi la sfâritul pregtirii pentru împrtire, aa încât atuncicând se vor rscula patimile cu care ne-am deprins, cerând s fie satisfcute,toate oasele noastre s le rspund: ÄNoi nu mai suntem aceiai!´

i aa va fi, dac ne vom cunoate pcatele, ne vom mrturisi vinovia pentruele i le vom plânge, i vom dobândi dezgust fa de ele, i le vom mrturisifr s tinuim nimic printelui nostru duhovnicesc, luând hotrâreanestrmutat de a nu le mai repeta: fiindc atunci puterea lui Dumnezeu se vapogorî în noi i ne vom arta zidii întru Hristos Iisus spre fapte bune, ca întru eles umblm, ferindu-ne de tot rul. Amin!

Omilii ale Sf. Teofan Zvorâtul - Miluiete-m,Dumnezeule,miluiete-m« -

în Miercurea Curat despre ce înseamn s facem pocin i cum s nepregtim cum se cuvine pentru Sfânta Împrtanie

În Miercurea primei sptmâni a Postului mare









Druiete-ne, Doamne, tuturor s ne învrednicim în zilele de fa de acest dar alTu! Altminteri, ce folos dac vom sta fr simire, cu plictiseal sauîmprtiere la slujb, suprându-ne c ine aa de mult; dac vremea când nusunt slujbe o vom petrece în moial i nelucrare, iar apoi vom rosti rceal:ÄAm pctuit´

când ne întreab duhovnicul dac am fcut cutare a cutarepcat, fr s ne gândim câtui de puin c scopul nostru de cpetenie trebuies fie desvârita îndreptare a vieii?! Ce folos? Asta va însemna c împlinimun obicei, nu c ne pregtim de împrtire în chip mântuitor.

Vegheai, deci, fiindc umbletul vostru este cu primejdie - mai ales în acestezile, când vrjmaul, neispitindu-ne cu pcate, se strduiete în chip viclean s facnefolositoare mijloacele druite nou de ctre harul lui Dumnezeu spre curireanostr de pcate, i prin aceasta sâ-i prelungeasc stpânirea asupra noastr.Amin!

8 martie 1861

În aceeai zi

Iat, deja, c a trecut nu numai o zi de când ne îndeletnicim cu nevoina postirii ipregtiri pentru împrtire; trupul este de acum îndestul de smerit; gândurile s-audespovrat; luarea-aminte i-a intrat în drepturi. Este vremea acum s neîndeletnicim i cu pregtirea definitiv pentru pocin i spovedanie.

Pocina dimpreun cu spovedania sunt inima pregtirii pentru împrtire. Nevoinele premergtoare slujesc drept pregtire pentru ele, iar SfântaImprtanie încununeaz i desvârete totul. Fr adevrat pocin imrturisire nevoinele rmân neroditoare, iar Sfânta Imprtanie nu va fispre tmduirea sufletului i trupului. S intrm, deci, in noi înine i s neîndeletnicim cu aceasta aa cum trebuie.







la unul precumpnete trufia, la altul lcomia, la altul împtimirea de plceri. Nici trufaul nu e strin de felurile lcomiei i de plceri, dar le biruie lesne atuncicând satisfacerea lor îl poate înjosi în ochii celorlali; i lacomul e gata s sedesfete dac asta nu îl cost nimic, i aa mai departe. Aadar la fiecare domnetedoar o patim, iar celelalte stau în umbra i sub ascultarea acesteia. Noitrebuie s vedem i s definim tocmai aceast patim precumpnitoare, cadup aceea s putem i lucra în chip mai hotrât asupra ei. Oarecare dintreSfinii Prini spune: ÄDomnul cere de la tine repunerea în drepturi a întregii înelepciuni, iar tu faci azile i paraclise: îndreapt mai înainte lucrul dintâi, i atunci cel de-al doilea va fi plcut înaintea Lui!´

Totui, trebuie s înaintm i mai mult în ce privete cunoaterea de sine. In celedin urm, trebuie definit duhul în care se desfoar îndeobte viaa noastrsau trstura caracteristic a ei ± i anume: Cui slujim? Domnului sau nou

înine i pcatului? Ce avem în vedere? Pe noi înine sau pe Domnul ± slavaLui i bun plcerea Lui? Pentru ce ne luptm? Pentru numele Domnului saupentru al nostru? Aceast trstur definete ce suntem în noi înine si ceputem, ca atare, atepta de la noi înine. Aceast cunoatere încununeazcunoaterea de sine. Aceasta este concluzia general a tot ceea ce se spune maiinainte în contiin, se definete limpede în mintea omului i se mrturiseteînaintea Domnului, Celui Atoatetiutor.

Astfel, în cele din, urm, se va zugrvi întregul tablou al pctoeniei noastre itoat istoria vieii noastre pctoase: faptele, simmintele i dispoziiile, i duhul

care stpânete în viaa noastr! In urma acestui fapt, se cuvine s ne îndurermpentru noi înine i s ne plângem pcatele.

Dup ce i-ai cunoscut pctoenia, nu fi spectator indiferent al ei. Nu trece pelâng ea cu gândul la fel de nepstor cum umbl cineva pe un câmp strin,prsit i plin de buruieni. Apropie-i aceast cunoatere de contiin i începeîmpreun cu ea s stârneti în inim simmintele mântuitoare ale pocinei. Acestesimminte ar trebui, în chip firesc, s urmeze în noi de la sine; din pcate îns, nuse întâmpl aa întotdeauna. Pcatul însprete inima. Omul care face munc de

jos se însprete ca urmare a muncii sale: i inima se însprete în omul care sed pe sine la munca de jos în folosul pcatului i patimilor, care adun rocovei se hrnete cu ele. Ca atare, ea nu se înmoaie lesne atunci când trebuie s-oaducem la pocin. Iat înc o osteneal, i o osteneal mai însemnat: fiindc înlucrarea pocinei totul depinde de simmintele inimii!









leg rana?´. Dar dac nu o va lega, va avea hemoragie i va muri. Se poate cadin mrime de suflet s nu mearg s se spovedeasc, dar procedând astfel, in celedin urm se vor netrebnici. i vezi, diavolul exploateaz pân i harismele. Dacnu ne curim sufletul prin spovedanie, atunci când cdem i ne murdrim,socotind c iari vom cdea i ne vom murdri, punem noroi peste vechiulnoroi i dup aceea este greu s ne curim.

Nevoia de mrturisire

- Printe, Cuviosul Marcu Ascetul spune: ³C el cunosctor nu se mrturisetelui Dumnezeu prin amintirea cderilor sale, ci prin rbdarea întristrilor ce vinpe urm´. Oare la ce se refer? - Trebuie s se fac i una, i cealalt. Cel credincios se mrturisete la duhovnic,

dar se mrturisete i mai înainte prin rugciune cu smerenie lui Dumnezeu,

golindu-se pe sine: Dumnezeul meu, am greit, sunt aa i aa . In acelai timpprimete i mâhnirile ce i se întâmpl ca pe un medicament. Sfântul nu spune snu faci prima i a doua mrturisire, ci numai s suferi întristrile. Dar ce înseamn

mrturisesc ? Oare nu înseamn a scoate afar ceea ce am înluntrul meu´?Dac ai bune înluntrul tu, ³te mrturiseti Domnului ³[2.Ps. 106, 1.],adic îlslavosloveti pe Dumnezeu. Dac ai rele îi mrturiseti pcatele tale. - Printe, când va merge cineva pentru prima dat s se mrturiseasc, îi vaspune duhovnicului su toat viaa sa de mai înainte? - Prima dat va face o mrturisire general. Precum bolnavul, atunci când intr înspital, îi spune istoricul su, ca de pild: ³Am avut o afeciune a plmânilor , dar

acum a trecut; am fcut o operaie cu anestezie total sau local etc.´, tot astfel ila prima mrturisire, cel ce se mrturisete, dac va încerca s spun

duhovnicului amnunte din viaa sa, acela va afla rana i o va vindeca. Demulte ori o lovitur creia nu-i dai importan va avea consecine dup aceea. Desigur, prima oar când va merge la duhovnic va spune, s presupunem, o sut depcate. A doua oar va spune o sut zece, pentru c diavolul îl va lupta mai mult,fiindc s-a spovedit i i-a stricat treaba. A treia oar se poate s spun o sutcincizeci, dar dup aceea le va micora mereu numrul, pân când va merge lamrturisire i va avea de spus foarte puine pcate.



Mrturisirea corect- De ce uneori nu facem nevoina care trebuie ca s ne îndreptm, dei nemustr contiina? - Aceasta se poate întâmpla i dintr-o lovitur sufleteasc. Atunci când cineva aintrat în panic din pricina vreunei ispite, ar vrea s se nevoiasc, dar nu are

dispoziie, nu are putere sufleteasc. Atunci trebuie s se aranjeze luntricprin spovedanie. Prin spovedanie este mângâiat, este întrit i, cu harul luiDumnezeu, îi regsete curajul pentru nevoin. Dac nu se aranjeaz îi poateveni i o alt ispit i astfel, întristat cum este, se frânge mai tare, îl îneacgândurile, dezndjduiete i dup aceea nu se mai poate nevoi deloc.

- i dac aceasta se întâmpl adeseori? - Dac se întâmpl adeseori, omul trebuie s se aranjeze adeseori, s-ideschid inima sa duhovnicului, ca s prind curaj. i atunci când se aranjeaz,trebuie s pun maina s alerge, adic s se nevoiasc cu mrime de suflet iintensiv, pentru ca vrjmaul s-o ia la picior.

- Printe, ce este de vin atunci când nu simt nevoia de a m spovedi? - Nu cumva nu te supraveghezi pe tine? Mrturisirea este tain. S mergi i înmod simplu s-i spui pcatele tale. Ce crezi? Oare nu ai încpânare? Nu aiegoism? N-o rneti pe sora ta? Nu judeci? Oare eu ce spun atunci când merg? ³M -

am mâniat , am judecat «´, i duhovnicul îmi citete rugciunea de iertare. Dar ipcatele mici au i ele greutatea lor. Atunci când mergeam la Printele Tihon

[3.Cuviosul Paisie Aghioritul, ³Flori din Grdina Maicii Domnului´.] s mspovedesc, nu aveam nimic serios s-i spun, dar el îmi spunea: ³Nisip, fiul

meu, nisip!´. Pcatele mici se adun i fac o grmad de nisip, care este maigreu decât o piatr mare. U nul care a fcut un pcat mare se gândete mereu la

el, se pociete i se smerete. Tu ai multe pcate mici. Dac îi cercetezi îns



condiiile în care ai crescut tu i pe cele în care a crescut acela, vei vedea c eti

mai rea decât el.

S încerci de asemenea s fii mai concret în mrturisirea ta. Nu ajunge s

spun cineva, de pild, ³invidiez, m mânii etc´, ci trebuie s spun cderile saleconcrete pertru ca s poat fi ajutat. i atunci când este vorba de ceva grav,precum este viclenia, trebuie s spun i cum a gândit i cum a acionat, ccialtfel îi bate joc de Hristos. Dac omul nu mrturisete adevrul la duhovnic,nu-i descoper greeala sa astfel ca sa-l poat ajuta, pete vtmare, precumcel bolnav îi pricinuiete un mare ru sntii sale atunci când îi ascundede medic boala sa. In timp ce dac se arat pe sine exact aa cum este, atunciduhovnicul îl poate cunoate mai bine i îl poate ajuta mai eficient.

Pe lâng aceasta, atunci când cineva nedreptete sau rnete prin

comportarea sa pe vreun om, trebuie ca mai întâi s mearg i s cear cusmerenie iertare, s se împace cu el i dup aceea s-i mrturiseascduhovnicului cderea sa ca s ia iertare. Aa vine harul lui Dumnezeu. Dac îispune greala sa duhovnicului fr ca mai înainte s cear iertare de la omulpe care l-a rnit nu este cu putin s i se liniteasc sufletul su, pentru c nuse smerete. Afar numai dac omul pe care l-a suprat a murit sau nu-l mai poateafla pentru c i-a schimbat domiciliul i nu-i are adresa ca s-i cear iertare, fie iîn scris, dac are dispoziie s fac i aceasta. i atunci Dumnezeu îl iart, pentruc vede dispoziia sa.

- Printe, dar dac cerem iertare i nu ne iart? - Atunci s facem rugciune ca Dumnezeu s-i înmoaie inima. Se poate îns caDumnezeu s nu ajute s i se înmoaie inima aceluia, pentru c tie c de ne vaierta, vom cdea în aceeai greal.

- Printe, atunci când cineva face o greal grav, se poate ca acela s nu opoat mrturisi imediat? - De ce s-o lase? Ca s se oeteasc? Cu cât ii mai mult un lucru stricat, cu atât sestric i mai mult. De ce s lase s treac o lun, dou, i s nu mearg îndat la

duhovnic i s-o mrturiseasc? S mearg cât mai repede cu putin. Dac are oran deschis, va lsa s treac o lun ca s se vindece? Nu trebuie s atepte ca smearg doar atunci când duhovnicul va avea mai mult timp, ca s se simt mailiber. Ci greala aceea, tac-tac, s o spun imediat i dup aceea, când duhovniculva avea mai mult timp, s mearg pentru mai mult vreme, ca s discute. Nu estetrebuin de mult vreme ca s-mi fac portretul meu. Atunci când contiinalucreaz corect, omul în dou cuvinte îi face portretul strii sale. Dar atunci



când exist înluntru zpceal, se poate s spun multe i s nu-i facportretul. Iat, vd c unii îmi scriu caiete întregi, 20-30 pagini mari cu litere micii câteva pagini post scriptum« Toate acestea pe care le scriu ei, le-ar fi pututaterne pe o pagin.

Circumstanele atenuante în spovedania noastr se fac agravante pentru

contiin

- Printe, atunci când, în timpul mrturisirii unui pcat, cineva nu simte durereape care a simit-o atunci când a fcut pcatul, aceasta înseamn c nu arepocin adevrat? - Dac a trecut un timp de atunci de când a fcut acel pcat, rana se cicatrizeaz i

de aceea nu simte aceeai durere. Ceea ce trebuie este s nu se îndrepteasc

pe sine în timpul spovedaniei. Eu când merg s m spovedesc i spun, de pild,

m-am mâni at - indiferent dac trebuia s dau i vreo palm nu spun de ce, ca

nu cumva duhovnicul s-mi dea circumstane atenuante. Cel care se mrturisete

i se îndreptete pe sine nu are odihn luntric, oricât de incontient ar fi. Circumstanele atenuante pe care le folosete în mrturisirea sa i se fac agravante

pentru contiina sa. In timp ce acela care îi exagereaz grealele sale, deoarece

are o contiin sensibil, i primete i un canon mai mare de la duhovnic, unul

ca acesta simte o veselie nespus. Exist oameni care, dac fur, de pild, o boab

de strugure, se simt ca i cum ar fi luat multe couri de struguri i se gândesc

mereu la greala lor. Nu dorm toat noaptea pân ce nu se duc s se

spovedeasc. i sunt alii care, dei au furat couri întregi de struguri, se

îndreptesc pe sine i spun c au luat numai un ciorchine. Ins aceia care nunumai c nu se îndreptesc pe ei înii, ci îi mresc i cea mai mic greal a lor

i se mâhnesc i sufer mult pentru o mic neorânduial a lor, tii ce mângâiere

dumnezeiasc simt? Aici poi vedea dreptatea dumnezeiasc, felul cum

rspltete Bunul Dumnezeu. Am observat c toi cei care îi spun pcatele lor cu

smerenie duhovnicului i se defaim pe ei înii, strlucesc, pentru c primesc



harul lui Dumnezeu. C u cât zdrobire mi-a povestit un ofier trecut în rezerv

tot ceea ce a fcut de la vârsta de opt ani. C ândva a luat o minge de la un copil

numai pentru o noapte ± a doua zi i-a înapoiat-o ± i plângea pentru c l-a

mâhnit pe acela. Indat ce a ieit din armat, a mers s-i caute pe cei pe care îi

suprase atunci când era în serviciu ± indiferent dac fcând aceasta îi împlinise corect datoria serviciului su ± i le-a cerut iertare. T oate le lua asupra

sa. Acum locuiete într-un sat i banii si îi d milostenie. O slujete i pe mama

lui, care are 95 de ani, fiind intuit la pat de o paralizie a trupului i, deoarece îi

vede trupul când o îngrijete, îl supr gândul. ³ Dac Ham a fost pedepsitpentru c a vzut goliciunea tatlui su [ 4.Fac. 9, 20-27] atunci eu...´. Plângea

mereu. Faa lui îi era schimbat. C ât am învat din zdrobirea lui!

- Printe, se poate ca cineva s-i mreasc grealele lui, ca s arate c face o

lucrare fin? - Aceasta este altceva. In cazul acesta se mândrete din smerenie.

Dup spovedanie- Printe, dup spovedanie este normal s simi o greutate? - De ce s simi greutate? Printr-o spovedanie corect se terg toate cele vechi. Se deschid alte perspective. Vine harul lui Dumnezeu i îl schimb complet pe om.Se pierd tulburarea, cruzimea, nelinitea i vin pacea i linitea. Atât de simiteste lucrul acesta chiar i la exterior, încât le spun unora s se fotografieze înaintede spovedanie i dup, ca s constate i ei înii schimbarea cea bun, pentru c pefa se zugrvete starea duhovniceasc luntric. Tainele Bisericii fac minuni. Cucât se apropie cineva de Dumnezeu ± Omul Iisus Hristos, se îndumnezeiete i este

firesc s rspândeasc harul dumnezeiesc i s fie trdat de el.

- Printe, adic dup o spovedanie sincer trebuie s simi imediat bucurie? - Nu întotdeauna. Se poate s nu te bucuri imediat, ci încet-încet se nate

bucuria înluntrul tu. Dup spovedanie este trebuin de recunoaterea

mrinimoas. S te simi ca acela cruia i se iart o datorie ce o are i din







Legtura corect cu duhovnicul

Un om duhovnicesc, atunci când vrea s ajute pe cineva, încearc s-l alipeasc de Hristos, iar nu s-l lege de sine. Dup aceea, când reuete s-lalipeasc de Hristos el se bucur, iar acela se nevoiete privind la Hristos. Atunci iunul i cellalt au plata lor i lucrurile merg normal, ins atunci când omul senevoiete i caut cum s plac aceluia care încearc s-l uneasc cu Hristos,adic dac o aciune a sa îl va mâhni sau îl va bucura pe acela, i nu cugetcum vede oare Hristos aceast aciune a sa, atunci nu-l mulumete nici peomul care îl ajut, nici pe Hristos, dar nici el nu se folosete, pentru c nuprimete ajutor dumnezeiesc. Adic nu Se bucur nici Hristos i nici duhovniculde ceea ce face, dar nici el nu se folosete, ca s depeasc o greutate. Spresupunem c o sor cânt i cuget: ³Oare cânt bine? S e va bucura starea?´.Ei, una ca aceasta nu se folosete. In timp ce dac ar cânta pentru Hristos, lucrurile

ar merge normal; va i cânta bine, i pe stare o va mulumi.

- Printe, este vinovat cineva atunci când nu înelege corect ceea ce i-a spusduhovnicul? - Ascult, chiar dac n-a îneles fiindc a avut o dorin i mintea lui a fost acolo,

tot este vinovat. Unii îi fac din voia lor voia lui Dumnezeu. De pild, cineva îl

întreab pe duhovnicul su despre o problem de a sa, dar are în gând soluia pe

care o vrea el, care îl odihnete. Duhovnicul îi spune ce trebuie s fac i acesta

înelege c îi spune s fac ceea ce voia el, i o face cu bucurie, crezând chiar c

face ascultare. Iar dac dup aceea duhovnicul îi spune: De ce ai fcut aa? , îi

rspunde: ³Dar nu mi-ai spus s fac aa? . Dar uneori ceea ce spuneduhovnicul nu trebuie s-o iei dup liter. Se poate s fie un fel de a spune. O s

v spun un caz ca s înelegei. O profesoar de patruzeci i cinci de ani, care

avea i copii, se încurcase cu un elev de al ei de aisprezece ani. Biatul plecase

de acas i tria cu profesoara. C ând tatl lui a venit la C olib i mi-a spus

durerea sa, i-am spus ca în cazul acesta s fac ceea ce îi va spune duhovnicul

lui. S-a dus aadar, srmanul, la duhovnic i dup aceea a venit iari la mine.

In ziua aceea eu aveam Exarhia de la Patriarhie[6.Reprezentani de la

Patriarhie.] i nu puteam discuta cu el, dar i-am spus: ³S faci ceea ce i-a spusduhovnicul tu´. Acela îns nu pleca ± i bine a fcut c nu a plecat ci a rmas.

La un moment dat, când am fost puin liber, l-am vzut pentru puin i mi-a

spus: ³ Printe, m-am hotrât s-o omor pe aceast femeie, pentru c aa mi-aspus duhovnicul´, ³Ia stai, omule, îi spun, ce i-a spus duhovnicul tu?´. ³Mi-



a spus: Femeia aceasta este vrednic de moarte»´. Ai îneles? Duhovnicul a

spus: ³Femeia aceasta este vrednic de moarte´, iar nu s-o omoare! De atuncinu mai spun nimnui: F ceea ce i-a spus duhovnicul´, ci îl întreb ce i-a spusduhovnicul...

- Printe, se poate ca cineva s cear ajutor de la duhovnic i în acelai timp s-i propun i soluia? - Ei, dar atunci ce fel de ajutor cere? Altceva este s-i spun duhovnicului cusmerenie, ca pe un gând al su, ceea ce crede c îl va ajuta ± aceasta se impune ± i altceva este s insiste c gândul acesta al lui este cel corect. In cazul acestaomul nu sporete. Ci este ca i cum ar merge la medic i i-ar spune: ³S -mi dai

medicamentul acesta´. Ins bolnavul este dator s fac ascultare de medic; nu-i vaarta el aceluia ce fel de medicamente s-i dea. Aici nu este problema de poft, cala mâncruri i dulciuri, ca s spun cineva: ³V reau baclava sau vreau cataif , ci

potrivit cu boala, medicul va da i medicamentul.( C uviosul Paisie Aghioritul, Nevoina Duhovniceasc,

Ed. Evanghelismos, Bucureti, 2003)

Cuviosul Paisie despre nevoia de spovedanie i de povuitor duhovnicesc



Prin mrturisire omul se elibereaz

- Printe, în primii ani ai cretinismului cretinii fceau mrturisire public.Aceasta ajut?

- Alii erau anii cei dintâi ai cretinismului i alii cei de acum. Aceasta nu ajutastzi.

- De ce oare, Printe? Atunci aveau mai mult râvn?- Aveau i mai mult râvn i nu aveau cele pe care le au oamenii astzi. Iat, acumperechile se despart fr motiv, nu mai sunt ca cele de odinioar.

Oamenii s-au îndeprtat de Tain Mrturisirii i de aceea se îneac degânduri i de patimi. Câi nu vin i cer s-i ajut în vreo problem de-a lor, dar nicinu se spovedesc, nici nu merg la biseric. ³M ergi la biseric?´, îi întreb. ³N u´,

îmi rspund. ³T e-ai spovedit vreodat?´. ³N u. Dar am venit s m faci bine´. ³Dar cum aa? T rebuie s te pocieti de grealele tale, s te spovedeti, s mergi la biseric, s te împrteti atunci când ai binecuvântare de la duhovnicul tu,iar eu voi face rugciune s te faci bine. U ii c exist i alt via i trebuie sne pregtim pentru ea?´ . ³Ascult, P rinte, cele ce le spui despre biserici, alt

via etc, pe mine nu m preocup. Astea sunt basme. Am mers la vrjitori, la

medium i nu au putut s m fac bine. Am aflat c tu m poi face bine´. Hai,acum descurc-te! Le spui despre spovedanie, despre viaa viitoare i îi spun: ³Acestea sunt basme´, iar pe de alt parte, te roag: ³Ajut-m, c iau hapuri .Ei, cum, în chip magic se vor face bine?

i iat c dei muli au probleme pricinuite de pcatele lor, nu se duc la unduhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci sfâresc prin a se spovedi lapsihologi, îi spun istoricul lor, le cer sfaturi pentru problemele lor i, dac au detrecut un râu, îi arunc în ap i ori se îneac, ori ies dar unde ies? În timp ce, dacar merge s se spovedeasc la duhovnic, vor trece pe cellalt mal pe pod, frosteneal, pentru c în Taina Spovedaniei lucreaz harul lui Dumnezeu i seelibereaz.

- Printe, unii spun: ³ Nu aflm duhovnici buni i de aceea nu mergem s nespovedim´.- Acestea sunt îndreptiri. Fiecare duhovnic are putere dumnezeiasc dinmoment ce poart epitrahil. Svârete Taina, are har dumnezeiesc i atuncicând citete rugciunea de iertare Dumnezeu terge toate pcatele pe care le-am mrturisit cu pocin sincer. De noi depinde cât ne vom folosi prinTaina Mrturisirii. Odat a venit acolo la Colib unul care avea probleme



psihologice, cu gândul c am harisma strvederii i a putea s-l ajut. ³Ce prevezi

pentru mine?´, m întreab. ³ S caui un duhovnic i s te spovedeti, ca s poi dormi ca un puior i s nu mai iei medicamente´, îi spun. ³N u mai exist astzi

duhovnici buni, î mi spune. M ai demult existau´. Vin cu gând bun, c vor fiajutai, dar nu primesc ceea ce le spui, i pcat de cheltuielile cu drumul.

Vd îns i o nou tehnic a diavolului. Bag în minile oamenilor gândul c,dac fac o oarecare fgduin i o împlinesc, dac mai merg i la vreun loc deînchinare, sunt în regul duhovnicete. i vezi pe muli mergând cu lumânri i cu alte obiecte fgduite la mnstiri, la locuri de închinare i le atârn acolo,mai fac i cruci mari, mai plâng puin i se limiteaz la acestea. Nu se pociesc,nu se spovedesc, nu se îndreapt, iar aghiu se bucur.

- Printe, un om care nu se spovedete poate fi linitit luntric?

- Cum s fie linitit? Ca s simt cineva odihn trebuie s arunce molozuldinluntrul su. Asta se va face prin mrturisire. Omul, deschizându-i inimasa duhovnicului i mrturisindu-i greelile se smerete i astfel deschide uacerului, lsând s coboare din belug harul lui Dumnezeu, care îl elibereaz.

Înainte de mrturisire în capul lui exist cea, vede slab i îi justific greelilesale. Pentru c atunci când mintea lui este întunecat de pcate, nu vede curat.Prin mrturisire face un ³fuuu´, se deprteaz ceaa i orizontul se cur. Deaceea, celor care vin s discutm o problem sau s-mi cear un sfat etc., dacnu s-au spovedit niciodat, îi trimit mai întâi s se spovedeasc i dup aceea îi

primesc s vorbim. Unii îmi spun: ³P rinte, fiindc S finia T a î i poi da seamace trebuie s fac î n problema aceasta, povuiete-m´. ³Dei mi-a da seama euce trebuie s faci, îi spun, nu vei înelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi i te spovedete i dup aceea vino s discutm´ . Cum oare s te înelegi cuun om atunci când se afl în alt frecven?

Prin mrturisire omul arunc din luntrul su orice ar fi nefolositor i rodeteduhovnicete. Î ntr-o zi spam în grdin, ca s plantez nite roii. Î n acel timp

vine cineva i-mi spune: ³C e faci, Printe?´. ³C e s fac? îi spun. Î mi spovedesc

grdina´. ³ Bine, Printe, dar i grdina are trebuin de spovedanie?´. ³ Desigur

c are. Am observat c atunci când o spovedesc, adic scot afar pietrele, pirul,

spinii etc, face legume alese, iar altfel roiile se fac palide i slabe!´.





Cel care nu are duhovnic ca s se sftuiasc cu el în cltoria sa duhovniceasc seîncurc, se ostenete, întârzie i cu greu va ajunge la destinaia sa. Dac îi dsingur soluii la problemele lui, oricât de înelept ar fi, rmâne întunecat,deoarece se mic cu încredere în sine i mândrie. In timp ce acela care sesmerete i merge cu încredere i râvn la duhovnic i îi cere prerea este ajutat.Pentru c atunci Dumnezeu cu siguran îl lumineaz pe duhovnic i îi drspunsul corect. Iat, atunci când vine cineva cu evlavie, cu gândul c suntsfânt, dei eu sunt tinichea, am observat c simt înluntrul meu o schimbare icele pe care i le spun nu sunt ale mele. Din aceasta îmi dau seama limpede comul acesta a venit cu evlavie i Dumnezeu, ca s nu-l nedrepteasc, îmi d mieaceast stare bun. In aceste cazuri, dac este vorba de o problem serioas,Dumnezeu te vestete i-i poi spune ce se va întâmpla, când se va întâmpla i cums-o înfrunte.

In viaa duhovniceasc este nevoie de povuitor duhovnicesc Astzi lucrul cel mai de nevoie este ca oamenii s afle un duhovnic, s sespovedeasc, s aib încredere în el i s se sftuiasc cu el. Dac au duhovnici îi fac un program de rugciune, cu puin studiu, dac merg la biseric i seîmprtesc, atunci nu au de ce s se team în aceast via.

Sufletul trebuie supravegheat de duhovnic ca s nu greeasc drumul. Innevoina duhovniceasc poate ajuta, de pild, i studiul duhovnicesc, dar daccineva nu are povuitor duhovnicesc, îi poate da propriile lui tâlcuiri la cele pecare le citete i astfel s se înele. Vezi, i atunci când cineva merge undeva cumaina, poate consulta harta, dar mai bine oprete i întreab, ca s nu o ia pe undrum greit. S presupunem c pornete din Atena spre Florina [1.Ora din nordul

Greciei, lâng grani cu Serbia.] Are hart i o urmrete, dar întreab i la vreunchioc dac merge bine, dac drumul este bun, pentru c la vreo intersecie exist

primejdia s-o ia pe alt drum i s ajung în Kavala sau s cad în vreo prpastie i

s se primejduiasc de moarte. Desigur, se mai poate ca cineva s întrebe, îns s

nu o ia pe drumul ce i se spune i s ajung în cele din urm altundeva, sau s nu

ia aminte la punctele primejdioase i s peasc ceva ru. Ins cel ce îi arat



drumul i în acelai timp îi spune: Ia amint e, l a punct ul cutar e est e o curb

pr imejdioas, dincolo est e o pr past ie , unul ca acesta îi va lua plata sa. Vreau

s spun c la fel trebuie s se fac i în viaa duhovniceasc. Este absolut necesar

ca orice credincios s aib duhovnic, care îl va povui cu sfaturile lui i îl va

ajuta prin Taina Mrturisirii. Numai aa poate tri o via duhovniceasc

ortodox i poate fi sigur c se afl pe drumul cel bun.

Desigur, fiecare îi va alege povuitorul duhovnicesc. Nu îi va încredinasufletul su oricui. Precum pentru sntatea trupului caut un medic bun, tot astfeli pentru sntatea sufletului su va cuta un duhovnic bun pe care îl va cerceta înmod regulat, avându-l pe acela ca medic al sufletului su.

Trimitei-i pe oameni la duhovnic

- Printe, de multe ori oamenii, vzându-ne c purtm ras, ne spun durerea lor,problemele lor, chiar ni se mrturisesc. C are trebuie s fie oare atitudineanoastr fa de ei? - La început, atunci când vi se adreseaz vou pentru vreo problem de-a lor, s-iîntrebai: ³Avei duhovnic?´. i eu, oamenilor care vin acolo la Colib s mîntrebe în vreo problem, le spun: ³Eu nu sunt duhovnic; s mergei la duhovnicul

vostru i s facei orice v va spune el . Oamenii trebuie s se pociasc, s aibun duhovnic i s se spovedeasc, ca s se taie drepturile diavolului. Sunt deacord ca o clugri s asculte o dat vreo oarecare femeie îndurerat, care are oproblem, i dup aceea s-o trimit la duhovnic. Ins nu sunt de acord s continues discute cu ea. Sau dac o femeie nu se folosete de duhovnicul ei sau dac nu amers niciodat s se spovedeasc sau se afl într-o stare de dezndejde, s o asculte

o dat i dup aceea s o trimit la duhovnic i s-i spun c i ea se va ruga pentrudânsa.

Afar de faptul c monahia nu are obligaia s-i ajute în felul acesta, adicascultând mereu problemele lor, oamenii nu se ajut aa. Pentru c omul sufer treifeluri de schimbri: de la sine, de la alii i de la diavolul. Vin aici, afl omângâiere omeneasc, dar de îndat ce pleac de la mnstire i se duc acas,



se întorc iari la ale lor i încep aceleai probleme. i femeile i brbaii smearg la duhovnicul lor. Nu este corect s-i spun problemele lorclugrielor. Pentru c dup aceea îi spun: ³Le-am spus pe toate; sunt înregul´, odihnindu-i astfel în mod fals gândul lor i nu se mai duc apoi laduhovnic. Iar aceasta este tot o miestrie a diavolului, ca aceia s nu sespovedeasc.

Trebuie s înelegei care v este misiunea voastr ca monahii i s nu mergei sfacei, chipurile, misiune, deoarece procedând astfel dovedii c nu v-ai înelesmisiunea clugreasc. Ca monahi avem obligaia s facem rugciune pentruproblemele celorlali, dar nu suntem obligai s ne preocupm de problemele lor.Duhovnicul are obligaia i responsabilitatea s fac aceasta. Dac discut cu voi,v încarc pe voi cu responsabilitatea. Duhovnicul îns îi poate urmri de aproapei s le dea soluii la problemele lor. Adic este nevoie de treab. Iar treaba aceasta

nu este a monahilor. De la voi se cere numai rugciune. Pot s trimit i vreoscrisoare cu un pomelnic având numele lor, ca s facem vreo a de rugciuni.

Duhovnicul de aproape Precum se îngrijete cineva ca medicul familiei s fie cât mai aproape de el,aa trebuie s se preocupe ca i duhovnicul su s fie aproape de el. Un medicpoate ajuta un bolnav atunci când este aproape de el mai bine decât profesoriiuniversitari ± dei aceia au atâta experien - pentru c îl poate urmri sistematic i, dac va trebui, îl va trimite la un medic de specialitate. M-a impresionaturmtorul fapt atunci când eram în Sanatoriu:[2.In 1966 Stareul a fcut operaie laplmâni în Sanatoriu, deoarece suferea de pneumonie] muli bogai care aveautuberculoz stteau acas i mergeau la ei profesorii universitari pentru a le facetratament. S-a dovedit îns c tratamentul n-a dat nici un rezultat, pentru c nu

puteau s-i urmreasc sistematic. De aceea au fost nevoii s creeze în Sanatoriusectoare separate ca s fie internai acolo, aa încât s fie observai permanent.

Vreau s spun prin acestea c, precum medicul observ de aproape pe bolnavatunci când îi d s fac un tratament, ca s vad dac medicamentele ce i le-adat ajut sau au efecte contrare etc. i potrivit cu aceasta mrete sau



micoreaz doza i, dac va trebui, poate chiar i schimba tratamentul, totastfel i duhovnicul trebuie s observe de aproape sufletul, pentru c din timpîn timp apar diferite schimbri i reacii, pe care nu le poate observa dedeparte, ca s-l ajute pe deplin. Odat am spus unui suflet ce avea o ispit: ³F aa i vei vedea c o vei trece´. i într-adevr, m-a ascultat i a depit ispita.Dup puin timp a avut o ispit exact contrar, a înfruntat-o în acelai mod is-a chinuit. Putea binecuvântata s trimit un om sau s scrie o scrisoare ca s mîntrebe ce trebuie s fac, fiindc înfrunta o alt greutate, i-a fi dat altmedicament, adic alt sfat. I-a fost greu s m întrebe, deoarece eram departe. Deaceea eu nu obinuiesc s dau sfaturi de departe dac nu-l cunosc bine pe om i nuam o legtur strâns cu el.

Duhovnicul în familie

- Printe, ce cri îi pot ajuta pe soi? - Ceea ce ajut pe cei cstorii este s nu se îndrepteasc nici unul pe sine.Dac se îndreptesc pe sine, oricâte cri duhovniceti ar citi, nu se folosesc.Dac au intenie bun, dac au duhovnic i fac ascultare de el, nu vor avea

probleme. Fr duhovnic nu se face arbitraj.

Lucrul cel mai bun este s aib amândoi soii acelai duhovnic. Nu brbatulun duhovnic i femeia altul. Dac dou lemne vor fi cioplite de doi tâmplariniciodat nu se vor potrivi. In timp ce dac vor avea acelai duhovnic, duhovniculcioplete umflturile ± slbiciunile ± unuia, cioplete i umflturile celuilalt iastfel se aplaneaz greutile. Dar astzi chiar i perechile care triescduhovnicete au duhovnici diferii. Rar au amândoi acelai duhovnic, de aceeanici nu se folosesc. Am în vedere perechi care se potriveau, dar nu aveau acelaiduhovnic ca s-i ajute, i s-au desprit. Iar alte perechi, dei nu se potriveau autrit în armonie, deoarece au avut acelai duhovnic. Desigur, atunci când toatfamilia are acelai duhovnic, aceasta este i mai bine. Duhovnicul îi va asculta petoi i problema ce a aprut o va rezolva potrivit cu situaia. Uneori va zoripuin pe tata sau pe mama, alteori îi va chema i pe copii dac nu va putea trageconcluzii din cele ce îi spun prinii. Sau ± dac perechea are probleme i este de



vin, de pild, femeia ± îl poate chema pe brbat ca s-l sftuiasc cum trebuie sse poarte sau va cere unei rude sau cunoscut al lor s ajute cu discernmânt.

Schimbarea duhovnicului

- Printe, atunci când cineva este nevoit, pentru un oarecare motiv, s-i schimbe duhovnicul, este oare necesar s-i spovedeasc din nou pcatele pecare le-a mai spovedit? - Este bine s-l întiineze de ele pe duhovnicul cel nou, precum bolnavul careatunci când îi schimb medicul îi spune din nou istoricul su, pentru ca mediculs-l poat ajuta cât mai bine.

- Printe, atunci când cineva vrea s-i schimbe duhovnicul i ne întreab dac

acest lucru este corect, ce trebuie s-i spunem? - S ia binecuvântare de la duhovnicul lui. Nu este bine s-i schimbe cinevauor duhovnicul. O cldire nu se va construi niciodat aa cum trebuie, dac seschimb mereu inginerii i constructorii.

Mai demult oamenii mergeau la stare ca s cear sfat în vreo problem ce îipreocupa ca s fie ajutai. Astzi muli nu merg s cear sfat, ci ca s seîndrepteasc pe sine sau ca apoi s spun c s-au sftuit i cu cutare Printe.³Am mers la cutare i la cutare, i-am î ntrebat i pe P rintele P aisie despre

problema aceasta´, spune câte unul, iar eu poate l-am certat sau poate a venit pân

la poart i nici nu a btut. Aa ajung s umble de la un printe la altul fr saib vreun duhovnic permanent, iar în cele din urm se încurc ru de tot.

Alii fac o greeal i nu se duc s-o spun duhovnicului lor, ci se duc i o spun altuiduhovnic ca s nu-i piard prestigiul. Dup puin timp fac aceeai greeal i ospun altuia, apoi altuia, i în cele din urm apar înaintea unui duhovnic c a fcut-odoar o dat, înaintea celuilalt tot o dat, i aa continu s greeasc i rmânneîndreptai.

Am observat c sunt unii care evit s spun ceva duhovnicului lor, dei tiu

c îi va ajuta i nu va duce vorba, dar o spun vreunui cunoscut de al lor, carenu-i poate ajuta i care sigur o va spune i altora. îmi aduc aminte c atuncicând eram monah începtor in viaa de obte, [3.In Mnstirea Esfigmenu,19531956.] a venit cineva s se fac monah. A stat o bucat de vreme i dupaceea i-au venit gânduri de plecare, nu s-a dus la stare s-i spun gândurile sale,nici la vreun alt printe duhovnic, ci i le-a spus unui lucrtor din Ieriso,[4.Sat din



apropierea Sf. Munte.] are lucra în mnstire. Eram i eu acolo aproape atunci

când îi vorbea; curm ceap în afara buctriei. A început aadar acela, de la

vreo doi metri mai încolo, s-i fac o mrturisire cu voce tare. Imi par e r u c m-

am fcut monah . At unci când ai veni t , nu ai încer cat mai înt âi ? , l-a întrebat

lucrtorul. Am încer cat doi ani . Bine, d ar de ce nu ai plecat mai dev r eme? .

Iat c nu am plecat . T e-au fcut clugr cu sil a? . Nu, am v r ut i eu . Bine, îi

spune, le-ai spus pe acestea stareului? . Nu, îi rspunde. C u ce te vei folosi

dac mi le spui mie? , îl întreab acela. Ii spusese întreg istoricul su. Vedei?

Stareului, cruia trebuia s i le spun ca s fie ajutat, nu i le-a spus, ci s-a dus s

se spovedeasc la un lucrtor. i acela ieind din Sfântul Munte le va spune pe

toate în Ieriso, la cafenea, ca s râd i va umple satul cu ele. i mcar dac ar fi

fost un prost. Dar tii câte dicionare avea? Greaca veche o tia la perfecie.

- Printe, oare un mirean poate întreba despre vreo problem de a sa sau desprevreo ispit pe vreun oarecare frate duhovnicesc de al su, dac duhovnicul sulipsete? - Nu-i poate telefona duhovnicului su? Fratele uneori poate ajuta, alteori nu, bachiar în ciuda bunei intenii îl poate chiar vtma. La o nevoie lucrurile searanjeaz printr-un telefon la duhovnic. Iar dac nu poate comunica cu duhovnicullui i este ceva serios i urgent, s-l întrebe pe un alt duhovnic. Este bine s-lîntrebe pe duhovnicul su de mai înainte cu care duhovnic s se sftuiasc în acest

caz, astfel încât s mearg la unul care are acelai duh. Pentru c fiecare inginer are planul su. Poate fi bun i un plan i cellalt, dar ele sunt diferite.

( C uviosul Paisie Aghioritul, Nevoina Duhovniceasc, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003)



Printele Gheorghe Calciu: ³Spovedii-v i împrtii-v,nu e nimic maiînalt în lumea aceasta!´

ÄV enii s v spovedii!´

Pocii-v i venii s v spovedii i s v împrtii. Nu exist mântuire frspovedanie i împrtire. Prima spovedanie e grea, pentru c în toat viaa ta,poate de când erai copil, nu te-ai mai spovedit. i în toat viaa asta a ta ai adunatpcate, i pcate, i pcate, de care tu singur te ruinezi. Este foarte greu s faciprima spovedanie. Pentru c nu te-ai spovedit 10,15,30,70 de ani i când te uii înurm, la mulimea pcatelor tale, zici: ÄM i-e ruine s m spovedesc!´. Nu i-afost ruine s le svâreti, dar te ruinezi s le mrturiseti, s le aduci în faalui Dumnezeu i s spui: ÄDoamne, iart-m pentru toate pcatele mele!³. Trebuie s depeti acest prag, care e unul demonic. Opoziia la spovedanie

n-o faci tu, o face demonul mândriei din tine, cci dac ai fi umilit, ai veni ste spovedeti. i uii c pcatele acelea ale tale Dumnezeu le cunoate i le ineminte mai bine decât tine. Venii i spovedii-v i a doua spovedanie va fi multmai uoar!

Iar împrtirea este condiia obligatorie pentru mântuire. Dup Botez,împrtirea e cel mai important act pe care îl putei face. tii c în BisericaOrtodox, spre deosebire de catolicism, nimeni nu se poate împrti frspovedanie i post. Am vzut odat i am fost impresionat când într-o bisericcatolic s-au împrtit toi cei de acolo. Eram într-o vizit pentru o conferin. L-am întrebat pe preot, dei simeam un miros de tutun: ÄT oat lumea aceasta s-a

pregtit pentru î mprtanie, s-a spovedit , a postit?´. Zice: ÄU nii da, alii ba,

cred . ÄPi atunci, care este pregtirea?³. ÄC redinciosul e datornic pentruîmprtanie´ . ÄC um se pregtete? Noi avem post, spovedanie, canon pe carecel ce s-a spovedit îl primete«´ . Zice: ÄLa noi în catolicism, pentru cineva cuvia moral (de unde tiu ei care au via moral?) i credin, numai simpladorin de a se împrti constituie pregtirea´. E o chestiune pe care ei o fac ± am vzut c i la greci se întâmpl acelai lucru, la ortodoci ± pentru bunultrai i comoditatea individului care triete în belug.

În aceast biseric îns vreau s respectm tradiia noastr ortodox, prin care nimeni nu se împrtete fr post i fr spovedanie. Dorina i îndemnul meudin inim i de la Dumnezeu este: postii, curii-v sufletul i inima, iertai icerei iertare, spovedii-v i primii cu cinste i cu vrednicie Trupul i SângeleDomnului, fiindc spune Sfântul Apostol: ÄC ine mnânc T rupul i bea SângeleDomnului Iisus Hristos fr vrednicie, osând siei mnânc i bea´.



A vrea ca totui, prin rugciune i cu ajutorul lui Dumnezeu, s sporii. i mai alesprin spovedanie i prin împrtanie. Nu am obosit, de treizeci i ceva de ani decând sunt preot, s spun: ÄV enii i v spovedii, venii i v împrtii !³. Probabil pân în clipa morii, pân în ultima zi, acelai lucru o s vi-l spun: Veniis v spovedii!

Sfânta Împrtanie Cina cea mare

S ne îmbrcm sufletul cu haina sincer a pocinei! S ne îmbrcm sufletulcu haina strlucitoare a faptelor celor bune i a rugciunii! S ne înnoimluntric prin spovedanie i împrtanie! V-am sftuit mereu: spovedii-v,

împrtii-v! Pentru c nu este nimic mai înalt în lumea aceasta ± o Cin maiînalt ± decât s pori pe Hristos în trupul i sufletul tu.

Printele Stniloae spunea aa: ÄDac trec pe strad dup o Sfânt Liturghie i vd un preot ieind din biseric i un înger, m plec înaintea preotului, nuînaintea îngerului, pentru c preotul poart în el pe Hristos´. Poate s fie unpctos, poate s fac multe rele, dar în clipa aceea el poart Trupul lui

Hristos. Atât de mare este Cina aceasta!

Când v împrtii i ieii afar, îngerul se înclin în faa voastr! Voi treceiînaintea îngerilor, pentru c suntei purttori de Hristos! Dac nu înelegei lucrulacesta, nu spun c venii degeaba la biseric, dar nu suntei cu adevratptruni de semnificaia venirii la biseric, de faptul c trebuie s temântuieti, de faptul c n-ai venit în lume s pieri, ca orice animal. N-ai venit





Mântuitorul nu l-a oprit de la împrtanie, dar nici acest act de buntate nui-a trezit contiina de vânztor.

ÄIar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine i binecuvântând, a frânt i le-a dat ucenicilor zicând: Luai, mâncai, Acesta este T rupul Meu. i luând paharul i mulumind, le-a dat zicând: Bei dintru acesta toi, cci Acesta este Sângele Meu,al legii celei noi, carele pentru muli se vars spre iertarea pcatelor. i v spunEu vou c de acum nu voi mai bea din acest rod al viei pân în ziua aceeacând îl voi bea cu voi, nou, întru împria T atlui Meu´ (Matei 26,26-29).

Hristos a spus: ÄAcesta este T rupul Meu i Acesta este Sângele Meu´, deci avorbit literal despre pâine ca fiind Trupul Su i despre vin ca fiind SângeleSu. Dumnezeu nu minte, nu îneal prin simboluri. Cine spune altfel, esteanatema. Protestanii mai vechi sau mai noi, rupându-se din trupul Bisericii, nu au

harul pe care Iisus l-a dat dup învierea Sa Apostolilor. Acest har a fost dat prinsuflarea peste Apostoli. Apostolii l-au dat ucenicilor lor, prin punerea mâinilor, iar acetia, la rândul lor, l-au dat episcopilor, tot prin punerea mâinilor peste generaiii tuturor preoilor.

Neavând har, protestanii nu pot svâri Tainele i atunci au inventattermenul de simbol sau amintire. Când frâng pâinea ei spun c fac o cin deamintire, ca i cum Dumnezeu ar fi fcut un fel de teatru ca s-i impresioneze peApostoli spre a nu-L uita. Tainele divine sunt venice i, prin Iisus, ele s-aumanifestat i se manifest în lume ca i în Cer.

(din: Printele Gheorghe C alciu, C uvinte vii. ³ A sluji lui Hristos înseamn

suferina´, Editura Bonifaciu, 2009)



Cuvânt al Cuviosului Sofronie Saharov de la Essex, ucenicul Sfântului Siluan- Prefacerea ruinii în putere împotriva patimilor, în Taina Pocinei i a

Sfintei Spovedanii

³Omul este fptura cea mai desvârit a zidirii lui Dumnezeu. Setea de acunoate mereu mai adânc mreia chemrii noastre celei ³ mai înainte deîntemeierea lumii nu trebuie s dea rgaz de odihn minii i inimii noastre,

ci s sporeasc neîncetat ³în flecare zi, pân ce putem s zicem: astzi! cnimeni dintre noi s nu se învârtoeze cu înelciunea pcatului ³. Cea mai marevrednicie a omului st în facerea sa ³dup chipul i dup asemnarea´ luiDumnezeu i în chemarea de a-L iubi ³pe Domnul Dumnezeul su cu toat inimasa, cu tot sufletul su i cu tot cugetul su³. Dei este zidire, omul a primitporunc s devin Dumnezeu.

În rai, cei întâi zidii erau înainte de cdere încununai ³cu slav i cu cinste³.³Adam i femeia lui erau amândoi goi i nu se ruinau³. Purtau un vemântduhovnicesc i stteau întori cu duhul ctre Arhetipul lor, Dumnezeu, Care, la

rândul Su, li se punea pe Sine înainte spre a fi urmat intru împrtire. Ei nusimeau ruine înaintea Domnului. îns, când privirea lui Adam a rmas intuitasupra lumii zidite, iar mai apoi a clcat porunca, el a fost dezgolit de hainaluminoas a suflrii dumnezeieti. Atunci ³li s-au deschis ochii amândurora, i au cunoscut c erau goi, i au cusut frunze de smochin i i-au fcut acoperminte³.

T ot atunci a ptruns ruinea în viaa oamenilor, care au pierdut cinsteaduhovniceasc i nu au suferit prezena binefctorului Dumnezeu. Pentruaceast ³s-au ascuns« de la faa Domnului Dumnezeu³. Îns îndeprtarea deDumnezeu i înstrinarea de viaa Lui au cunoscut o asemenea msur, încât omula ajuns s se asemene dobitoacelor celor fr de minte i s-i spun în adânculinimii sale sfâiate c ³nu este Dumnezeu³.

Prin cderea lui Adam, firea omului a fost rnit de moarte înc din rai. Ea a fostsupus stricciunii i morii. Când Isaia a vzut, în lumina lumii celei de sus,adevrata dimensiune a acestei cderi, a înfiat-o în cuvinte astfel: ³Din cretet i pân la tlpile picioarelor nu-i nici un loc sntos; totul este numai plgi,



vânti i rni pline de puroi, necurate, nemuiate cu untdelemn i nelegate³. Omul a suferit o mare pervertire i a czut într-un fel de vieuire împotriva firii.Tocmai aceast boal a firii omeneti vine s o tmduiasc Hristos. Luând asupraLui nepuintele noastre, prin Patima cea de bunvoie i învierea Sa, El a dat viaafirii noastre celei omorâte de pcat. Este scris în Vechiul i în Noul Legmânt:³Duhul Domnului este peste Mine, c Domnul M-a uns s binevestesc sracilor,M-a trimis s vindec pe cei cu inima zdrobit, s propovduiesc celor robii slobozire i celor orbi vederea; s slobozesc pe cei apsai i s vestesc anul plcut Domnului .

Deci, Hristos Se aduce pe Sine lumii ca adevratul doctor i tmduitor al firiiomeneti. Lupta tmduirii omului czut a fost purtat de ctre Noul Adam, ³care,pentru bucuria pus înainte-I, a suferit crucea, n-a inut seama de ocara ei ³. Cualte cuvinte, rbdând ruinea crucii, Hristos a ters ruinea noastr i ne-a mântuit.El însui îns spune: ³Nu cei sntoi au nevoie de doctori, ci cei bolnavi« c n-am venit s chem pe cei drepi, ci pe cei pctoi la pocin³. Domnul cheam lapocin pe ³cei bolnavi i pe pctoi. Prin urmare, tmduirea se leagnedesprit de pocin.

Binevestirea lui Hristos începe prin cuvintele: ³Pocii-v, cci s-a apropiat împria cerurilor ³. Aceste cuvinte refac dialogul dintre Dumnezeu i oameni , care fusese curmat în rai prin neascultarea celor întâi zidii. Ele se rostesc acum înperspectiva unei noi creaii, a unui neam nou ± al crui începtor este însuiZiditorul Hristos. Încât pocina este mijlocul prin care se terge pcatul i, în celedin urm, se plinete cuvântul cel dintru început al lui Dumnezeu pentru om: ³S

facem om dup chipul i dup asemnarea Noastr³.Dar pentru a se poci i a se tmdui de patimi, omul trebuie s-i cunoascpcatul. Departe de Dumnezeu, el se afl în întuneric i este cu neputin s-ivad msura cderii sale. Îns, atunci când prin credin în Hristos primetecuvântul lui Dumnezeu, primete în acelai timp în inima sa flacra cereasc aharului dumnezeiesc. În acea clip se lumineaz i dobândete un nou fel decontemplare.

Aceast contemplare este îndoit. Pe de o parte, focul acesta face s prind chip îninima credinciosului icoana cereasc a Cuvântului Celui ce l-a zidit pe el; pe dealt parte, descoper srcia duhovniceasc i abisul întunericului în care se aflomul prin cderea sa. Contemplarea aceasta este darul minunat al cerului i nucontenete s-l insufle pe om spre pocin. Ea nate înluntrul su setea de alepda ³toat spurcciunea i prisosina rutii i de a se întoarce cu pocinla casa Tatlui su Cel din ceruri.



Cea mai însemnat piedic în calea luminrii i a îndoitei contemplri estemândria. Aceasta împietrete inima i întunec vederea duhovniceasc a sufletului,astfel încât s nu mai deslueasc pcatul în fiin i în dimensiunea lui metafizic.Îl închide pe om în el însui i îl îmbat cu plcerea lucifericii îndumnezeiri desine. Îl duce la un gol apstor, la robia iadului i la ieirea din mini. Cândomul, înrobit de sila patimii mândriei, scap ctre cele din afar cutând ocumpnire pentru pustiirea sa în lumea care îl înconjoar, se adâncete într-o maimare stricciune i pierzanie, fcându-se în stare de orice crim sau pcat.

În aceast stare tragic, omul înfrunt o înfricoat sfâiere: el ar putea fie s seascund ³de la faa Domnului Dumnezeului su i, de bun seam, s moar ³înpcatele lui ³, nesuferind povara ruinii pentru pctoenia sa, fie s asculte dechemarea lui Hristos la pocin, lepdând logica sa stricat, cu care îiîndreptete cderea. Precum am artat mai sus, primirea cuvântuluiDomnului îi aduce lumânarea, dimpreun cu îndoit contemplare i simire.Pe de o parte, acestea îi pun înainte sfinenia i neprihnita iubire a luiHristos, iar pe de alt parte, întunericul pcatului i rtcirea patimilor nascfric.

Aceast lumânare a harului nu-i aduce sufletului numai contemplare, ci îidruiete i puterea de a face pasul ctre mrturisire. Îndat ce credinciosulajunge s-i cunoasc pcatul, nu îl ascunde, ci îi mrturisete cderea înainteafeei lui Dumnezeu. Aduce pcatul su la lumin, iar aceasta îl terge. Aici estecuprins puterea tainei spovedaniei. ³Dac zicem c pcat nu avem, ne amgimpe noi înine i adevrul nu este întru noi. Dac mrturisim pcatele noastre, El

este credincios i drept, ca s ne ierte pcatele i s ne cureasc pe noi de toatnedreptatea³.

Prin pocin i spovedanie înaintea lui Dumnezeu, mrturisim mai întâi un mare iuniversal adevr, anume adevrul cderii noastre. Am putea spune c dac existo împrejurare în care omul se arat fr greeal înaintea ochilor Domnului, esteaceea în care îi mrturisete pctoenia sa. Atunci omul este adevrat întru totul.Iar când este adevrat, atrage pe Duhul Adevrului, care îl poart pecredincios la o adânc simire a srciei sale duhovniceti i îl cluzete apoispre pocin. Acelai Duh Sfânt druiete, totodat, tmduire i îndreptare.

Prin pocin i mrturisire cretinul recunoate, de asemenea, mântuitoarealucrare a lui Dumnezeu, i mrturisete c îi pune ndejdea nu în om, nici înînger, ci în însui Hristos, Cel ce l-a rscumprat cu sângele jertfei Sale.









ruine. Astfel, Zaheu L-a aflat îndat pe Domnul nu numai ca însoitor pecale, ci i c impreun-mesean în cas sa. Vizita Domnului a adus pace i har demântuire casei lui Zaheu. Mai înainte de toate, îns, a lrgit inima sa ³ î mptrit ³,astfel încât s i se îndrepteze viaa.

Cuvântul ³împtrit nu înseamn nimic altceva decât prtia lui Zaheu lataina adâncimii, înlimii, lungimii i limii Crucii. Cu alte cuvinte, aezarealui Zaheu pe calea Domnului i-a adus acestuia lrgirea existenei în chip³î mptrit ³, adic l-a nscut din nou în nemrginirea vieii dumnezeieti. Aceeai cale smerit este învat din Evanghelie în Pilda Vameului i aFariseului i în cea a Fiului risipitor.

Pstrând c temei cele de mai sus, înelegem lmurit de ce Taina SfinteiSpovedanii are un atât de mare har i putere înnoitoare. Datorit împcrii sale cu Dumnezeu prin spovedanie, credinciosul ia asupra-i de bunvoie

ruinea pcatelor sale. Aceast fapt de vitejie a credinei este socotit de Domnul ca rsplat a mulumirii i a recunotinei pentru ruinea crucii pecare El însui a rbdat-o pentru noi.

Toi drepii Vechiului Legmânt au cunoscut în chip prorocesc aceast latur atainei C rucii . Când, de pild, tânrului i dreptului împrat al lui Israil, Iosia, i s-acitit pentru întâia dat cartea legii, pe care nu o cunoscuse mai înainte, s-a aflatintru mare uimire i ³i-a sfâiat hainele sale³.

Simind îndeprtarea lui Israil de la calea prinilor i venirea mâniei luiDumnezeu, a trimis soli ctre prorocia Hulda, pentru a afla voia Domnului cu el i

cu poporul su. Atunci, acea dreapt femeie i-a prorocit c asupra poporuluiapostat vor veni într-adevr relele i mânia lui Dumnezeu. Ea a mai spus, îns, cDomnul l-a iertat pe rege, întrucât credea în cuvintele crii legii i ³ s-a muiat inima lui ³, smerindu-se ³înaintea Domnului i plângând. Pentru aceasta el nu vavedea relele ce aveau s vin, ci va fi dus cu pace la mormânt i se va alturaprinilor si. Astfel, adânc ruine a inimii l-a mântuit pe rege i l-a îndreptitînaintea judecii Domnului.



Dorind mântuirea noastr, Hristos nu a inut seama de Sine. Precum spuneScriptura, ³ocrile celor ce îl ocrsc pe El au czut asupra Sa³, i s-au lucratchiar ³afar din tabr³. Cu alte cuvinte, ocara lui Dumnezeu pentru mântuireanoastr a fost desvârit. Asemenea i noi, atunci când purtm ocara pcatelornoastre în spovedanie, ³

afar din tabra´ bunei preri a lumii i împotriva

cugetelor ei, se cuvine ³s aducem pururi lui Dumnezeu jertf de laud³. Înacest chip, credinciosul îi arat mulumirea ctre începtorul mântuirii sale i seaeaz pe sine pe calea Domnului. Îl afl pe Hristos, care este Calea.

Atunci Domnul devine tovarul de cltorie al omului ce se pociete, îiîmprtete acestuia har i îi înnoiete viaa. Precum deja am artat, înnoireape care o primim prin Taina Spovedaniei este pe msura ruinii pe care opurtm atunci când ne dezgolim pe noi înine înaintea Domnului i înainteaslujitorului Su. Iar Domnul îl îmbrac pe pctosul renscut cu hainaharului dumnezeiesc i cu darul vieii venice.

Precum s-a spus oarecând, Dumnezeu ³nu judec de dou ori ³. Dac trim subjudecata cuvântului lui Dumnezeu i purtm ocara spovedaniei noastre,atunci scpm de judecata ce va s fie în zilele cele mai de pe urm; ³C el ceascult cuvântul Meu i crede în C el ce M-a trimis are viaa venic i lajudecat nu va veni. C i s-a mutat din moarte la via³.

Prinii spun c ³cel ce ia asupra-i de bunvoie prihnirea de sine, alearg ctrePatimile lui Hristos³. Pilda cea mai potrivit este tâlharul cel bun. Prinprihnirea de sine, el a prefcut crucea sa personal în Cruce a lui Hristos is-a mântuit chiar în aceeai zi. Adevrata prihnire de sine atribuieîntotdeauna slava lui Dumnezeu, iar ocar celui czut. ³Dumnezeu se vdeteintru adevrul Su, pe când tot omul intru minciun³. Ea umple inima celui ce sepociete cu recunotin i cu simirea c ³pentru noi, Hristos a murit când noi eram înc pctoi i în dar i-a mântuit pe cei ru cinstitori.

Vorbind despre cântarea celor trei tineri din cuptorul cel de foc, marele Ierarh IoanHrisostom spune c rugciunea de mulumire este cea care se însoete cuprihnirea de sine.

Prin pocin i spovedanie, lepdm cugetul crnii i primim cugetul ³care

era i în Hristos Iisus³. Acest cuget este cu totul smerit i L-a cluzit de bunvoiepe Domnul pân în prile cele mai de jos ale pmântului, spre a afla i a mântui pecei legai în iad. Cltoria lui Hristos este opus celei a lui Adam. Altfel spus,Adam a voit s se înale prin sine i s devin deopotriv cu Dumnezeu, iardin pricina aceasta a czut în fundul pierzaniei. Îns cel ce se pocietecltorete ctre cele de jos, dup pilda Celui de-al doilea Adam, Domnul. i,când ajunge la nimicnicirea cea prin smerenie, devine materie potrivit



pentru o facere din nou. Este lucrul Dumnezeului cretinilor s zideasc dinnimic.

Înainte de lucrarea pocinei, omul are toate puterile sale fireti întoarse ctrepmântul ³din care a fost luat ³. Mintea sa este dezbinat i revrsat ctre

zidire. Triete un gol luntric, iar menirea sa rmâne neîmplinit. Estepurtat spre abisul nimicului. Adevrata pocin i smerita spovedanie seînsoesc întotdeauna cu zdrobirea inimii. Aceast zdrobire se face cu durereadânc pentru urciunea cderii. îndurerarea i ruinea pentru pcat ar pmântulneroditor al inimii i dezrdcineaz din ea patimile de necinste, tmduind iunind puterile sufletului, astfel încât acesta s poat împlini porunca iubiriidumnezeieti i s stea înaintea Domnului ³în duh i adevr ³.

Pe pmânt nu exist sfârit al pocinei. Fiii lui Dumnezeu nu contenesc a secura pe ei înii prin Taina Spovedaniei, cci ³Dumnezeu este lumin i nici un

întuneric nu este întru El ³.

Cuviosul Sofronie de la Essex: ³Naiv este cel ce crede c va putea urma luiHristos, fr lacrimi´

³Prin plâns fierbinte se cur mintea noastr de chipuri ptimae. Printr-însul se pogoar în sufletul nostru brbia cea duhovniceasc i omul se pune mai presus de înspimântri i de frici. C u cât mai adânc plânsul nostru de pocin,

cu atât mai temeinic ne slobozim de un întreg ir de nevoi aparent fireti, deastfel de patimi nimicitoare precum mândria i mânia. Î nluntru se slluietebucuria, pân atunci necunoscut, a slobozeniei ³ .

Pentru plânsul duhovnicesc

Fericii cei ce plâng, c aceia se vor mângâia (Mt. 5:4).

³Iat îmi vd inima într-o lupt: Cum voi vorbi despre sfântul plânscontemporanilor mei? tiu c ei vor socoti o ruine ca un om în toat firea s

plâng pentru orice pricin. Da, cu adevrat, este ruinos a plânge, dar numaiatunci când este vorba de lucruri trectoare: de carier, de avere, de privilegii saude starea social, de sntate i altele asemenea lor. Î ns plânsul despre care vomvorbi atinge legtura noastr cu vecinicul Dumnezeu: el aparine unui alt planal fiinei. El izvorte atunci când se atinge de noi Duhul lui Dumnezeu. Acestane-a cercetat« inima ni s-a umplut de dragostea cea nestriccioas iar mintea acutremurat-o cu o nou viziune« El ne-a rpit duhul în trâmul fiinrii



nefcute. Focul rugciunii din Ghethsimani ± impreun-ptimirea cu întreagazidire în suferin - s-a apropiat de fptura noastr firav, iar aceasta s-a druit deplin stpânirii Iubirii care a cercetat-o. C u un astfel de plâns au plânsApostolii i Prinii notri, primind cereasc binecuvântare. Acest foc a fost aruncat pe pmântul inimii noastre de însui Hristos (cf. Lc. 12:49; 22:44 i24:32).

Foarte rar se revars peste noi sfânta putere a Dragostei ce izvorte de laDumnezeu într-o astfel de msur: cu neputin este firii noastre, în starea ei defa, a purta aceast flacr. De obicei renaterea noastr începe cu ivireaLuminii Nezidite care ne dezvluie viziunea tainei despririi noastre deDumnezeu, iar inima, în afar de plâns ± nu are alt mijloc de a-i exprimaumilina, adic iubirea sa îndurerat înaintea lui Dumnezeu.

Naiv este cel ce crede c va putea strbate calea, urmând lui Hristos, frlacrimi.Ia o nuc uscat, pune-o sub o pres puternic, i vei vedea cum curge din ea

untdelemnul. Ceva asemntor se întâmpl cu inima noastr atunci când foculnevzut al cuvântului lui Dumnezeu o pârjolete din toate prile. Impietritu-s-ainima noastr în egoismul ei de fiar i, ce este mai ru, în spasmul mândriei sale.Dar cu adevrat exist un astfel de Foc (cf. Lc. 12:49) în stare s topeasc pân imetalele cele mai tari, i pietrele.

Cela ce niciodat de-a lungul vieii sale nu a cercat apropierea acestui Foc pân lasine, nu va înelege despre ce este vorba aci. Primul cuvânt al propovduiriievanghelice: ³Pocii-v, c s-a apropiat împria C erurilor (Mt. 4:17), necheam la o schimbare radical a întregii noastre viei. Aceast schimbare este cuputin nu altfel decât prin contopirea doririi noastre înfocate cu lucrarea Foculuiceresc care ne înmoaie inima, i odat înmuiat, se furete din nou sub loviturileunui puternic ciocan.

Plânsul duhovnicesc, prin firea sa, este cu totul altul decât plânsul sufletesc. El ine de o neîntrerupt gândire la Dumnezeu i de o dureroas întristare pentru

desprirea de El. Plânsul sufletesc, ptima, ucide trupul, îi stinge vioiciunea,atunci când cel duhovnicesc cur omul de patimi purttoare de moarte i prinaceasta îl învie pe de-a-ntregul. Prin plâns fierbinte se cur mintea noastr dechipuri ptimae. Printr-însul se pogoar în sufletul nostru brbia ceaduhovniceasc i omul se pune mai presus de înspimântri i de frici. C u cât mai adânc plânsul nostru de pocin, cu atât mai temeinic ne slobozim de unîntreg ir de nevoi aparent fireti, de astfel de patimi nimicitoare precum



mândria i mânia. Î nluntru se slluiete bucuria, pân atunci necunoscut, aslobozeniei.

A crede c preschimbarea firii noastre, propovduit de Evanghelie, este cu putinfr plâns ± poate numai cel care nu a simit niciodat puterea uciga ce o arepcatul asupra noastr. Din amar, în începuturile pocinei noastre, plânsul sepreschimb apoi în lacrimile bucuriei Iubirii Dumnezeieti. Iar acesta estesemnul c rugciunea noastr a fost auzit i c prin lucrarea ei suntem purtai într-o via nou, de acum ne-striccioas.

Plânsul duhovnicesc este un fenomen de ordin ceresc, încerc, dar nu-mi pot aminti± am plâns eu oare vreodat dup coacerea vârstei mele? i doar viaa mea acoincis cu groaznicele evenimente ale veacului nostru. De multe ori m-am aflat nunumai în situaii grele, dar cu adevrat în primejdii de moarte. Când îns, prin

ivirea Luminii, eu am zrit adâncul cderii mele, atunci a început un plâns pe carenu-l puteam opri: era mai puternic decât mine în dezndejdea care m atinsese. Laînceput plângeam pentru mine însumi, îngrozit de propria cdere; mai târziu ± pentru oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu, cuprins de comptimire pentrunefericita lor stare a necunoaterii lui Dumnezeu. La Athos îns, i mai ales înpustie, în vremea Rzboiului (al Doilea), amar plângeam pentru lume în întregulsu.

Mult vreme am purtat în minte: ³înfricoat lucru este a cdea în mâinile

Dumnezeului celui V

iu´ (Evr. 10:31). i cumplit lucru este prsirea de ctre

Dumnezeu. Î n afar Dumnezeului Iubirii ± totul este fr sens: sufletul se vedearuncat în întunerecul morii (vezi 1 Cor. 13:1-3). Frica din pricina acestuiîntunerec este chinuitoare, pentru faptul c el nu este numai în afara mea, ci se afli înluntrul meu. C ând îns Lumina Nefcut m slobozete din iadul meuluntric, atunci de la mine se îndeprteaz toat patima i îneleg c Domnul cel Atotputernic m poate face i pe mine domn, dup chipul Domniei Sale: slobod de toat stpânirea strin, de nernit de orice rutate.

O dat cu schimbarea strii mele luntrice se însoesc i schimbri în caracterul

plânsului. Uneori i inima i mintea triesc o minunat linite, iar lacrimile devin³dulci´ din dragoste. Când îns Duhul Domnului se îndeprteaz de la mine isuflul vieii nemuritoare se stinge în mine, atunci o oarecare frmântare i chiar ogroaz ptrund în inim. Rugciunea lua forma unei dezndjduiri apstoare i seîntâmpla c zceam ceasuri întregi cu faa la pmânt. Cuprins de neputin, mîntindeam pe patul meu tare; lacrimile nu încetau s curg, dar mintea tceaneputincioas.



A fi dorit s vorbesc despre aceste stri cât se poate de simplu, dar atunci s-ar fiascuns de la cititor nestvilita putere a ³strilor´ care, fr tgad, depesc msuraomului, cci sunt un dar de Sus.

³Duh este Dumnezeu, i cei ce se închin Lui, în duh i în adevr trebuie a seînchina´ (Io. 4:24). Cuvintele lui Hristos: ³în duh i în adevr´ este îngduit a leînelege în dou sensuri: în ³Duhul Adevrului, C arele de la T atl purcede´ (cf.Io. 15:26), i în duhul i adevrul proprii omului care se pociete (cf. 1Io. 1:8-10). Duhul Sfânt se pogoar asupra omului, iar acesta, chipul lui Dumnezeufiind, sub lucrarea Dumnezeiescului Adevr, însui devine adevrat.

Unirea noastr fiinial cu Dumnezeul Iubirii presupune contopirea a douvoiri: a lui Dumnezeu i a omului. Unirea însi se svârete în starea

dragostei. Dumnezeu-Duhul Personal i omul-persoan se unesc intru una înActul cel vecinic al Vieii Dumnezeieti. Astfel cunoatem noi pe Dumnezeu.

A dobândi aceast Dragoste este elul ultim al nevoinei cretine. Atingerea luise însoete de o cale lung i grea. Dar a cerca cercetarea lui Dumnezeu cuputere mare este cu putin prin darul de Sus, în anumite momente cândsufletul, în avântul cinei pentru pcate, devine primitor Luminii ce sepogoar asupra lui de la Dumnezeu. Îns aceste prime cercetri înc nuconstituie starea pe veci dobândit de ctre cei mântuii. Ele nu sunt decât

³bogia nedreapt´ - ³mamona nedreptii´, care ni se poate lua, din pricinanecredincioiei. Îns a pzi acest har, a rmâne credincios în toate cele ce ne-aînvat, nu este cu putin fr un adânc plâns de ani de zile (cf. Lc. 16:9-12).Cine gândete altfel, pe acela Prinii notri nu l-ar încuviina.

Iar noi ne strduim a rmâne în predania sfintei viei motenite de la ei. CaleaDomnului este astfel: El se arat omului care nefarnic se pociete, iar omulprimete Dragostea Lui în Lumina Nezidit, în chip nevremelnic. Repetm totmereu acelai cuvânt ± Dragoste, îns ea cuprinde fiinial i înelepciunea cea maipresus de lume, i mreia nermurit, cu nemsurat smerenie proprie ei, i

frumuseea atotbiruitoare, i pacea adânc. Cercetând pe om, Dumnezeu prin însiaceasta îl face prta Fiinei Sale de nedescris prin cuvinte pmânteti. Ne cuprindeo singur dorire: astfel a dobândi Dragostea Dumnezeiasc pe care am cunoscut-o,încât s devin firea noastr în veci neinstrinat.

Când Dumnezeu vede c de acum nimic în toat lumea nu mai poate din nou ssmulg sufletul de la Dragostea Sa (cf. Rom. 8:35-39), atunci începe o perioad a





purcede de la Duhul Sfânt, pe C are Hristos L-a numit Mângâietorul; mângâierenu de ordin psihologic sau fiziologic, ci fiinial, care ine de veciniciaDumnezeiasc.

Dac acum m voi abate de la împrejurrile de obte, teologice i ascetice, spreunele ³amnunte´ ale experienei de multe veacuri a nevoitorilor cretini, o voiface cât mai pe scurt cu putin. Plânsul duhovnicesc îi schimb caracterulpotrivit strii în care nevoitorul petrece: sunt lacrimi dulci, din apropiereaDumnezeului Dragostei, care îmbrieaz întreg omul. Cel mai adesea îns setriete plânsul de mijloc, unde se amestec bucuria i tristeea. La începutulpocinei precumpnesc lacrimile amare, nscute sau din contiina propriei robiifa de patimile pctoase, sau din pricina împuinrii harului simit, sau amareiprsiri de Dumnezeu. Este cu putin plânsul impreun-ptimirii pentru omenire ichiar pentru întreaga fptur. Sub toate aceste chipuri, plânsul duhovnicesc spal

omul de toate întinciunile care îl covâriser în viaa zilnic, înnoiete în el puterea nzuinei ctre Pacea Dumnezeiasc. P lânsul iubirii ctre Dumnezeu îl face întreg prta Iubitului Stpân: mintea, sufletul i chiar trupul ± toate secontopesc intru una, într-o micare puternic împreunat ctre Lumina ceaNezidit. Un astfel de plâns rupe cercul strâmt al fiinrii pmânteti, îndrumândduhul omului ctre sferele cereti, slobozit de silnicia patimilor pctoase; neîmprtete experiena neptimirii, sfinirea întregii noastre ³alctuiri´.

Lipsa plânsului, dup învtura Prinilor notri este un semn c rugciuneanoastr înc nu a atins prima sa treapt de înlare ctre Dumnezeu. Cu toateacestea, dup ce s-au deertat lacrimile trupeti, poate fi dat o alt rugciune, frcuvinte, ca un lin simmânt al harului Duhului Sfânt înluntrul nostru, când pacea³care covârete toat mintea´ (Flp. 4:7) umple inima. O astfel de contemplaresubire îmbrieaz omul de obicei dup rugciunea în care el a adus jertfadragostei lui Dumnezeu pân la capt.

Plânsul duhovnicesc este prisosul vieii ce crete furtunos din puterea iubirii, pecând cel ³sufletesc´ omoar fiii pmântului. Pronia m-a adus s triesc într-o arunde din copilrie se înva a nu plânge; unde plânsul se dispreuiete ca nevrednic

de omul civilizat. Nu se poate s nu cinsteti aceast cultur, dar nu se cade suitm c ea ine de situaia în care picioarele ne sunt puternic lipite de scoarapmântului. Nici prinii nevoitori nu plâng pentru lipsa bunurilor pmânteti, dar totui insist asupra neapratei trebuine a plânsului duhovnicesc, fr de care nu seva înmuia inim împietrit în patimi, neputincioas a iubi cu evanghelica iubire.



Mintea cretinului care plânge este cu de-a-ntregul îndreptat ctre trâmulveciniciei Dumnezeieti. Cci numai despre aceasta este vorba în poruncile luiHristos. Multe împrejurri de nesuportat celor ce triesc viaa banal a acesteilumi, pentru cel ce plânge, precum zice porunca lui Dumnezeu, trec neobservate:srcia nu îl înfricoeaz, nu îl înjosesc jignirile i defimrile din partea fiilor acestui veac, nici alte lovituri ale soartei vremelnice, cci nu numai mintea, ci ipicioarele îi sunt ridicate cu mult deasupra pmântului. El comptimete cusemenii, se întristeaz pentru ei înaintea lui Dumnezeu, îns nu le împrteteinteresele, fiind insuflat în nzuina sa ctre Adevrul cel nestrmutat.

Plânsul cu adevrat duhovnicesc este urmarea lucrrii Duhului Sfânt. Î mpreuncu el se pogoar asupra noastr Lumina cea Nezidit. Inima, iar mai apoi i mintea, dobândesc în sine puterea de a cuprinde întreaga omenire, de a iubi întreaga fptur. Plânsul duhovnicesc nu este fr el: el este îndreptat ctre

Dumnezeu, i în Dumnezeu petrecând omul, în rugciunea pentru omenire, culacrimi comptimete lumea întreag. Prinii sftuiesc a ocroti acest dar prinpaza poruncilor, pentru a nu scârbi Duhul Sfânt cu vreun pcat oarecare, îns nueste cu putin a-l ³cultiva´, cci el nu se cuprinde în hotarele firii noastre zidite:este un har, iar harul lui Dumnezeu nu st sub oblduirea noastr.

Se întâmpl ca lacrimile dragostei s se dea din belug i s curg iroaie. Dar înperioadele prsirii de ctre Dumnezeu totul înluntrul nostru se usuc, i doar dese va aduna în ochiul nostru vreo pictur, asemenea unei picturi de sângefierbinte dintr-o inim rnit. Cela ce nu a cercat asupra sa lucrarea Focului de Sus(Lc. 12:49), acela nu va înelege cele spuse.

Iari îndrznesc s amintesc c nevoitorii stau în faa judecii lui Dumnezeu cufric: vorba este nu despre lucruri grabnic trectoare, ci despre vecinicia ± sau înLumina Feei Celui Preaînalt, sau în ³întunerecul cel mai dinafar´ (Mt. 25:30). Învârtutea celor spuse, ei devin nesimitori fa de situaia lor pmânteasc: mintea leeste în Dumnezeu, iar când se pogoar ³ mângâierea´ de la Printele luminilor,atunci cel ce plânge, uor iart toate nedreptile suferite, cci duhul îi esteînlat de la pmânt la cer, i în Duhul Sfânt el devine în stare a iubi pân i pe

vrjmai.

Unul din Stareii de la Athos, în cuvântrile sale despre rugciune vorbea desprefelurimea plânsului, judecând dup lucrarea fiecruia asupra omului. El a socotitpân la dousprezece feluri de plâns. i eu, ca i toi ceilali, am cunoscut feluritelechipuri ale plânsului de-a lungul a multor ani ai pocinei mele dezndjduite, dar nu mi-a venit niciodat gândul s le numr.



³ i acum, zice Domnul Dumnezeul nostru: întoarcei-v la Mine din toat inimavoastr, cu post, cu plângere i cu tânguire´ (Ioil 2:12). ³Fericii cei ce plâng, caceia se vor mângâia´ - zis-a Domnul pentru toate veacurile. Ba chiar El însui,³în zilele trupului Su, cu strigare tare i cu lacrmi, cereri i rugciuni a adusctre C ela ce putea s mântuiasc pre El din moarte, i S-a auzit pentru buna-cucernicie´ (cf. Evr. 5:7). i tuturor, i fiecruia ce nzuiete ctre Dumnezeiascavecinicie, st înainte anume aceast cale: ³cu strigare tare i cu lacrmi´, pentru ase mântui de moartea ce ne ine legai ± pcatul³.

(Arhimandritul Sofronie, ³ V om vedea pe Dumnezeu precum este´,Editura Sophia, Bucureti, 2005)

Date post:	08-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	steaemy
View:	238 times
Download:	6 times

Spovedania - Un Botez Duhovnicesc al Sufletului

Documents