Speciile rare si pe cale de disparitie din R. Moldova

Cuprins

Introducere…………………………………………………….3Ciclul vietii lepidopterelor……………………………………..4 1. Structura fluturelui matur 2. Marimea si formaSpeciile rare si pe cale de disparitie din R.M………………….6

1. Acherontia atropos (Fluturele cap de mort) 2. Marumba quercus (Porumbacul stejarului) 3. Callimorpha quadripunctaria (Arctiida Hera)

4. Catocala sponsa (Catocala zmeurei) 5. Catocala fraxini (Catocala frasinului) 6. Aglia tau Linnaeus (Fluturele ochi de paun roscat) 7. Saturnia pyri (Fluturele ochi de paun) 8. Eudia pavonia (Fluturele ochi de paun mic) 9. Papilio machaon (Fluturele machaon) 10. Iphiclides podalirius (Fluturele podaliriu) 11. Parnassius mnemosyne (Apolonul negru sau mnemozina) 12. Zerynthia polyxena (Polixena) 13. Colias chrysotheme Esper (Fluturele auriu) 14. Apatura ilia (Apatura mica) 15. Nymphalis polychloros (Fluturele multicolor) 16. Argynnis PandoraImportanta lepidopterelor……………………………………24

2

Introducere Lepidopterele, nume generic dat tuturor speciilor de fluturi si molii, au aparut pentru prima data cu peste 100 de milioane de ani in urma in perioada dinozaurilor, si in ciuda unui ciclu de viata complicata, ele au o serie de mijloace istete care le ajuta sa supravietuiasca in mediul lor. Lepidopterele se gasesc in aproape toate colturile lumii, in afara de Polul Nord si Polul Sud. Chiar si in regiunea arctica exista fluturi care rezista in timpul iernii lungi pentru a se bucura de scurta vara arctica. Ei sunt mai raspanditi la tropice decat in America de Nord si in Europa, dar numai in Marea Britanie, de exemplu, exista 2.500 de specii diferite de fluturi si molii. Lepidoptera este un ordin numeros de insecte ce cuprinde doua subordine: Homoneura si Heteroneura. La prima vedere speciile din cele doua subordine sunt greu de deosebit, deoarece ele au multe asemanari. O diferenta generala este ca speciile din cel de-al doilea subordin, fluturii, au pe cap antene prevazute cu noduri la capete, pe cand cele din primul, moliile, au antene subtiri, ascutite sau "impanate". Exista si diferente intre felul in care aripile sunt unite cu cele posterioare pe cele doua laturi. Mai exista si alte diferente mici. De exemplu, majoritatea speciilor de molii zboara in timpul noptii si majoritatea speciilor de fluturi zboara in timpul zilei. Insa pentru a complica lucrurile, exista unele specii de molii care zboara in timpul zilei, la fel cum si printre fluturi exista specii care zboara in timpul noptii. De asemenea, oamenii le considera pe primele niste vietati neinteresante - niste insecte maro "imblanite" care flutura in jurul luminii. Dar de fapt printre ele exista multe specii frumos colorate, asa cum exista si fluturi neinteresanti. Ba mai mult, exista peste 15.000 de specii de fluturi, dar peste 150.000 de specii de molii. . Ordinul cuprinde peste 180 000 de specii, grupate în 128 de familii și 47 suprafamilii, ocupând astfel locul doi, după Coleoptera.Speciile incluse în ordinul Lepidoptera sunt caracterizate prin aripile acoperite cu solzi, doi ochi mari combinați și un aparat bucal alungit având forma unei trompe. Aproape toate speciile au aripi membranoase, dar sunt și excepții. Larvele sunt numite omizi și sunt complet diferite ca formă. De obicei, au corp cilindric, cu un cap bine dezvoltat și cu 0 - 11 picioare.Prin urmare, acesta este cel mai recunoscut și popular ordin de insecte, multe persoane fiind implicate în observarea, studierea, colectarea, creșterea și comercializarea acestor insecte. Unele specii prezintă un interes economic, datorită producerii mătasei și rolului de polenizatori.

3

Ciclul vietii lepidopterelorCiclul vietii are patru faze: oul, omida (larva), nimfa sau pupa si fluturele matur, zburator. Ultima faza nu numai ca permite insectei sa se raspandeasca si sa colonizeze noi regiuni, dar este si faza de reproducere, in timpul careia are loc inmultirea. Dupa imperechere, de obicei femelele isi depun ouale separat, sau in grupuri pe un tip specific de planta sau de sursa de hrana: cea pe care o vor manca omizile din urmatoarea faza. Daca femela depune ouale intr-un loc gresit, atunci omizile, cand vor iesi din oua, nu se vor putea hrani si vor muri. La unele specii, la care omizile se hranesc cu o gama larga de plante, ouale sunt depuse in timpul zborului si sunt imprastiate. Fluturii se hranesc din flori viu colorate cu miros puternic. Majoritatea acestor flori sunt rosii, portocalii sau roz, culori pe care le pot vedea bine. Fluturii se hranesc cu nectar, un lichid dulce aflat in majoritatea florilor, pe care il extrag prin introducerea proboscidei in floare. Florile produc nectar exclusiv pentru a atrage insectele.Structura fluturelui matur Corpul fluturelui matur este format dintr-o serie de inele intarite dintr-o substanta tare numita chitina. De un interes mai mare sunt probabil numerosii detectori pe care ii au lepidopterele pentru a le da informatii despre mediul lor. In mare parte, structurile aflate pe capul lepidopterelor sunt asemanatoare, si sunt folosite pentru a detecta miscarile din jurul lor. Lepidopterele au un creier si ochi compusi bine dezvoltati, care sunt deosebit de sensibili la miscare: daca incercam sa ne apropiem de un fluture, acesta observa extrem de rapid miscarea. Pe cand toate lepidopterele au o vedere agera, multe specii de molii pot detecta si ultrasunetele emise de lilieci, care se hranesc cu molii de noapte. Unele chiar si-au dezvoltat un sunet special care bruiaza "radarul" si il face sa judece gresit pozitia moliei. Antenele lungi de pe capul fluturilor sunt folosite pentru detectarea mirosului si a miscarilor aerului. Ele pot detecta urme minuscule ale mirosului sau al unei surse de hrana de la distanta foarte mare. Prin detectarea cresterii intensitatii mirosului pe masura ce inainteaza, fluturii il pot urmari si pot gasi sursa mirosului. Ei isi folosesc si picioarele pentru a "gusta" planta pe care se afla; aceasta proprietate poate fi folosita de femela odata cu alte simturi, pentru a identifica locul in care sa-si depuna ouale. Limba incolacita, sau proboscida, de sub cap, pe care o pot intinde si incolaci in voie, este folosita la hranire. Lepidopterele se hranesc cu lichide pe care le sorb. Hrana lor principala, nectarul, se afla adesea in adancul

4

florilor, iar proboscida poate sa se intinda si sa patrunda in ele. Totusi, nu toate lepidopterele au o proboscida dezvoltata, si multi fluturi maturi nu se hranesc deloc, traind din energia stocata in faza de larva. Structurile folosite pentru imperechere se afla la capatul posterior. Cand masculul si femela se imperecheaza, ei sunt orientati in directii opuse ceea ce a dat nastere la povesti despre fluturi cu doua capete.

Marimea si forma Cea mai mare molie are o anvergura a aripilor de peste 300 mm, de peste 100 de ori marimea celor mai mici molii inelare, a caror anvergura este de sub 3 mm. Multe specii de molii au aripile de forme ciudate. Numele de "molie cu multe pene" este dat unui grup de molii mici care au aripile anterioare si posterioare impartite in sase segmente separate. Unele dintre moliile africane zygaenid au aripile posterioare alungite formand o panglica. La multe specii de molii, dar nu si la fluturi, femelele nu zboara, avand aripi foarte mici sau neavandu-le deloc. Toti masculii au aripi complet dezvoltate si pot zbura. Moliile care traiesc pe insule au adesea aripi foarte mici si mai degraba sar decat zboara. Ele sar deoarece pe o insula batuta de vant, o insecta zburatoare mica poate fi us or purtata in larg unde ar muri. La aceste specii aripile sunt complet dezvoltate odata ce s-au intins dupa ce insecta a iesit din nimfa, si ele nu mai cresc. Deoarece fluturii si moliile nu pot sa intepe sau sa muste, ei trebuie sa adopte alte modalitati de protectie, iar culorile aprinse pot fi un semn ca ei nu sunt buni de mancat. Multe lepidoptere au otravuri in corp, adesea provenite din plantele cu care se hranesc. Acestea sunt inofensive pentru ele, dar au un gust neplacut pentru pasari sau alti pradatori; odata ce o pasare descopera ca un fluture viu colorat sau de un rosu aprins nu e bun la gust, ea va evita alte insecte de culori asemanatoare. Unele lepidoptere neotravitoare copiaza modelele celor otravitoare; aceasta proprietate se numeste mimetism. Alti fluturi adopta o forma similara de protectie. Imitand viespile care inteapa. Multi fluturi si molii au cercuri mari si colorate pe aripi, care seamana cu niste ochi. Acestea pot sa sperie animale mici care vor sa ii atace. Cand insecta e in repaos, aceste pete sunt ascunse, dar cand ea e deranjata, ele sunt imediat scoase la iveala pentru a speria animalul pradator si a da fluturelui timp sa scape. De-a lungul timpului, oamenii au apreciat frumoasele culori si modele ale lepidopterelor.

5

Speciile rare si pe cale de disparitie de lepidoptere din R.Moldova Acherontia atropos (Fluturele cap de mort)

Ordinul: LepidopteraFamilia: SphingidaeGenul: AcherontiaCARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare reprezentant apartinand familiei Sphingidae din fauna Europei. Anvergura aripilor - 110-120 mm. Trompa este mai scurta decat toracele, groasa. Aripile anterioare sunt brune-inchis cu doua benzi transversale dintate, late, brune-ruginii si cu cate o pata alba mica la partea mediana. Aripile posterioare galbene-brune, cu doua benzi transversale negre. Toracele este brun-inchis, la partea sa dorsala cu un desen galben-brun in forma de craniu. Abdomenul este masiv, cu benzi transversale late galbene si inguste negre; partea dorsala a abdomenului cu o banda longitudinala lata de culoare albastra. Se intalneste in diferiti biotopi: agrocenoze (in special culturile de cartof), lizierele padurilor, fasiile forestiere de protectie.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specia prezinta doua sau trei generatii pe an. Larvele (omizile) se intalnesc in decursul perioadei iulie-septembrie pe diferite specii de plante cu care se hranesc: Lycium barbatum (catina), Datura stramonium (laur obisnuit), Solanum dulcamara (lasnicior) Solanum melongena (vinete), Canabis sativa (canepa), etc. dar mai frecvent pe cartof (Solanum tuberosum). Ierneaza in stadiul de pupa. Adultii zboara in timpul noptii. Se hranesc cu sucul arborilor, iar uneori intra in stupii albinelor unde se hranesc cu miere. Migreaza in fiecare an din Europa de Sud spre Nord. Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.AREAL. Europa de Sud si Centrala, Orientul Apropiat, Caucaz, Turcmenia, Siria, Turcia, Iran, Africa, insula Madagascar.Este o specie rara in Republica Moldova.

6

Marumba quercus (Porumbacul stejarului)

Ordinul: LepidopteraFamilia: SphingidaeGenul: MarumbaSpecie amenintata cu disparitia.CARACTERIZAREA IMAGO. Anvergura aripilor - 75-100 mm. Aripile anterioare galbene-brune cu doua benzi transversale brune-intunecate; marginea externa a aripilor anterioare este decupata, lobii fiind mici si rotunjiti. Aripile posterioare sunt brune, cu doua pete albe la marginea lor interna. Variatia individuala este destul de accentuata si se manifesta atat prin dimensiunile corpului, cat si prin coloritul aripilor. Masculii in general se deosebesc de femele prin tonul fundamental al aripilor mai palid. HABITAT. Se intalneste in padurile cu esente foioase, preferandu-le in special pe cele de cvercinee. Larvele traiesc pe copacii de stejar.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Larva este verde cu puncte galbene; marginile laterale ale corpului si stigmele (orificiile respiratorii) sunt galbene; capul verde-deschis cu puncte galbene, cu un corn de culoare azurie la partea sa dorsala. Larvele traiesc pe copacii de stejar si se hranesc cu frunzele acestora. Se intalnesc in decursul perioadei iunie-septembrie. Pupa este de culoare aramie-bruna. Specie nocturna. Adultii sunt activi in luna iunie. Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.AREAL. Europa Centrala si de Sud-Est, tarile din bazinul Marii Mediteraniene, Transcaucazia, Asia Mica.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici (padurile de cvercinee); cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; interzicerea colectarii

7

speciei de catre colectionarii amatori; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.Specia este protejata in Ucraina.

Callimorpha quadripunctaria (Arctiida Hera)

Ordinul: LepidopteraFamilia: ArctiidaeGenul: CallimorphaSpecie vulnerabila.CARACTERIZAREA IMAGO. Aripile anterioare au tonul fundamental negru cu nuanta verzuie-metalica, trei benzi oblice si marginea posterioara de culoare crem. Aripile posterioare sunt rosii, cu o pata marginala, doua pete submarginale si una mediana, toate negre. Atat aripile anterioare, cat si cele posterioare cu franjuri. Toracele este negru, cu doua benzi longitudinale crem. Abdomenul rosu, cu un rand de puncte negre la partea sa dorsala. Anvergura aripilor - 48-55 mm. HABITAT. Specia se intalneste in zona padurilor de foioase. Prefera diferiti biotopi mezofili, lizierele padurilor, poienile, desisurile de arbusti, povarnisurile cu vegetatie abundenta.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Adultii zboara in decursul perioadei iulie-august. Se hranesc pe inflorescentele diferitor specii de plante. Ierneaza in stadiul de larva. In primavara urmatoare (aprilie-mai) omizile pot fi observate pe patlagina (Plantago sp.), trifoi (Trifolium sp.), stejar (Quercus sp.), fag (Fagus sylvatica), urzica (Urtica sp.) si alte specii de plante, hranindu-se cu frunzele acestora. Larvele se impupeaza la suprafata solului.AREAL. Europa Centrala si de Sud-Est, Asia Mica si Mijlocie, Caucaz, Transcaucazia, Turcia, Siria, Iran. MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase); interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori; cercetarea raspandirii speciei

8

in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.Specia este protejata in Rusia, Belorusia.

Catocala sponsa (Catocala zmeurei)

Ordinul: LepidopteraFamilia: NoctuidaeGenul: Catocala Specie amenintata cu disparitia. Endangered (EN).CARACTERIZAREA IMAGO. Culoarea de fond a aripilor anterioare este bruna-cenusie, cu un desen format din linii negre ondulate si dintate. Aripile posterioare sunt rosii cu doua benzi negre: banda mediana ingusta, in forma de litera W si banda marginala lata. Atat aripile anterioare, cat si cele posterioare cu franjuri de culoare deschisa. Antenele sunt filiforme. Corpul cu pubescenta deasa si lunga. Anvergura aripilor - 60-65 mm.

HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor de foioase. Se intalneste in dumbravi, la liziera padurilor cu esente foioase, preferand in special padurile de cvercinee.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti zboara de la sfarsitul lunii iunie si pana in luna septembrie. Femela depune ponta de oua pe copacii de stejar, iar larvele eclozate se hranesc cu frunzele acestora. Ierneaza in stadiul de ou. Larvele se dezvolta in decursul perioadei mai-iunie. Impuparea decurge in coroana arborilor, omida construind un cocon fin. Adultii deseori pot fi observati pe scurgerile arborilor cu care se hranesc. Specie nocturna.AREAL. Europa, Caucaz, Transcaucazia, Turcia de Nord.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici (padurile de cvercinee); interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori; cercetarea raspandirii speciei

9

in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.Specia este protejata in Belorusia, Rusia, Ucraina.

Catocala fraxini (Catocala frasinului)

Ordinul: LepidopteraFamilia: NoctuidaeGenul: Catocala Specie amenintata cu disparitia.CARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare reprezentant apartinand familiei Noctuidae din fauna Europei. Anvergura aripilor - 85-100 mm. Culoarea de fond a aripilor anterioare este cenusie-azurie, cu linii negre ondulate si dintate si benzi inguste deschise la culoare, ce formeaza un desen compus. Aripile posterioare sunt negre cu o banda mediana lata, azurie si franjuri de culoare alba. Antenele sunt filiforme. Corpul cu pubescenta deasa si lunga. HABITAT. Padurile cu esente foioase, padurile cu amestec de foioase si conifere, parcuri; se intalneste in special la liziera padurilor, in microstatiile deschise din padurile de foioase, in vecinatatea paraielor si rauletelor din ecosistemele forestiere.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Adulti zboara de la sfarsitul lunii iulie si pana in luna octombrie. Prolificitatea speciei este destul de inalta (femela depune circa 850 oua). Ierneaza in stadiul de ou. Larvele se intalnesc in decursul perioadei mai-iulie si se hranesc cu frunzele diferitor specii de arbori: frasin (Fraxinus excelsior), plop (Populus tremula), ulm (Ulmus campestris), artar (Acer sp.), etc. Impuparea decurge in coroana arborilor, omida construind un cocon fin. Adultii se hranesc cu scurgerile arborilor si sucul fructelor in putrefactie. Specie nocturna.AREAL. Specie eurosiberiana. Este raspandita in zona silvica a Eurasiei (exceptand padurile de conifere), incepand cu Europa si pana in Orientul

10

Indepartat.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.

Aglia tau Linnaeus (Fluturele ochi de paun roscat)

Ordinul: LepidopteraFamilia: SaturniidaeGenul: AgliaSpecie in stare critica.CARACTERIZAREA IMAGO. Dimorfismul sexual este pronuntat. Culoarea aripilor la masculi este oranj-bruna, iar la femele galben-bruna. Masculii au antenele puternic pectinate. Anvergura aripilor: masculii ~ 60 mm, femelele ~ 75 mm. Atat aripile anterioare, cat si cele posterioare cu cate o banda submarginala ingusta, de culoare neagra. La partea mediana a fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare violeta, conturat printr-o bordura neagra; fiecare oceliu este pupilat cu o pata alba estompata, avand forma literei T. Corpul cu pubescenta deasa si lunga. HABITAT. Specia se intalneste in padurile cu esente foioase, gradini, etc. Adultii zboara la liziera padurilor, prin poiene. Prefera in special padurile de fag.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti zboara in decursul perioadei aprilie-mai. Dupa acuplare femela depune un ou. Larvele apar in lunile iunie-iulie si se hranesc pe diferite specii de arbori: mesteacan (Betula sp.), stejar (Quercus sp.), arin (Alnus sp.), dar mai frecvent pe fag (Fagus sylvatica). Se impupeaza la suprafata solului. Hiberneaza in stadiul de pupa. Specie cu activitate diurna, totusi au fost semnalate cazuri de zbor la sursele de lumina.AREAL. Europa Centrala si de Nord, Siberia (pana la raul Amur). Probabil,

11

in R. Moldova, specia este raspandita pe intreg teritoriul.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase, in special fagetele); cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori.

Saturnia pyri (Fluturele ochi de paun)

Ordinul: LepidopteraFamilia: SaturniidaeGenul: Saturnia Specie amenintata cu disparitia.CARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare fluture din fauna Europei. Anvergura aripilor - 120-150 mm. Culoarea de fond a aripilor este bruna-rosiatica; atat aripile anterioare, cat si cele posterioare, incepand cu partea lor mediana si pana la marginea externa sunt cafenii; fiecare aripa cu cate o banda transversala dubla, dintata la partea mediana si una antebazala mai scurta. Aripile anterioare au la partea bazala cate o pata mare, triunghiulara de culoare cafenie, care este marginita la partea externa de banda antebazala. La partea mediana a fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare neagra, conturat printr-o bordura alba si una albastrie iar la exterior prin doua cercuri: roscat si negru; fiecare oceliu este pupilat cu o pata alba in forma de semiluna. Masculii au antenele puternic pectinate. Abdomenul este cafeniu-inchis, masiv, cu benzi transversale de culoare deschisa. Corpul cu pubescenta deasa si lunga. HABITAT. Se intalneste in gradini, livezi, parcuri, la liziera si in poienile padurilor cu esente foioase.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti zboara in amurg si noaptea incepand cu luna aprilie si pana in iunie. Larvele se dezvolta in decursul perioadei mai-august pe diferiti pomi fructiferi (par, mar, cires, etc.), dar si pe frasin (Fraxinus excelsior), porumbrel (Prunus spinosa), hranindu-se cu frunzele acestora. Ulterior omida construieste un cocon in care se impupeaza. Hiberneaza in

12

stadiul de pupa. Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.AREAL. Europa Centrala si de Sud, Asia Mica, Caucaz, Africa de Nord. In R. Moldova specia este raspandita pe intreg teritoriul.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Interzicerea colectarii speciei de catre colectionari; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in livezi si ecosistemele forestiere.

Eudia pavonia (Fluturele ochi de paun mic)

Ordinul: LepidopteraFamilia: SaturniidaeGenul: EudiaSpecie in stare critica.CARACTERIZAREA IMAGO. Dimorfismul sexual este prezent. Culoarea de fond a aripilor la femele este cenusie, cu pete cafenii; aripile anterioare ale masculilor au culoarea de fond galbena-cenusie, iar cele posterioare - roscata. Aripile anterioare cu cateva benzi transversale ondulate. La partea mediana a fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare neagra, conturat printr-un cerc galben-roscat, care se margineste cu o bordura neagra si una bruna-violeta; fiecare oceliu este pupilat cu o pata alba. Masculii au antenele puternic pectinate. Corpul cu pubescenta deasa si lunga. Anvergura aripilor - 60-70 mm. HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor de foioase. Se intalneste la liziera padurilor, in poiene, povarnisurile insorite cu desisuri de arbusti.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti zboara de la sfarsitul lunii aprilie si pana in luna iunie. Larvele se dezvolta in decursul perioadei mai-august in special pe porumbrel (Prunus spinosa), dar si pe alte specii de arbusti si arbori (Rubus sp., Quercus sp., Betula sp., etc.), hranindu-se cu frunzele acestora. Ierneaza in stadiul de pupa.AREAL. Zona silvica a Eurasiei, incepand cu Europa Occidentala si pana in Extremul Orient, Asia Mica, Caucaz.

13

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari; cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.Specia este protejata in Belorusia, Rusia.

Papilio machaon (Fluturele machaon)

Ordinul: LepidopteraFamilia: PapilionidaeSubfamilia: PapilioninaeGenul: PapilioSpecie cu risc redus, periclitata.CARACTERIZAREA IMAGO. Antenele negre sunt glabre si nude. Protoracele cu solzi negri la mijloc si cu peri galbeni pe margini. Aripile anterioare sunt galbene, cu pete si benzi negre; zona mediana galbena este traversata de nervurile radiale, mediane si cubitale innegrite, formand raze pana la zona externa. Aripile posterioare au regiunea mediana si bazala galbene (doar zona anala fiind neagra), o dunga neagra pe nervura transversala si o banda formata din pete albastre; la partea posterioara este prezenta "coada" si o pata ruginie marginita cu albastru si incercuita aproape complet cu negru. Anvergura aripilor: GG - 42-67 mm, EE - 63-77 mm. HABITAT. Specia este raspandita in zona de stepa si silvostepa, frecvent se intalneste in regiunile montane. Poate fi observata zburand la liziera padurilor, in poiene, gradini, parcuri. Prefera locurile deschise si insorite.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie digoneutica (prezinta doua generatii pe an). Indivizii adulti zboara in decursul perioadelor aprilie-mai si iulie-august. Larvele apar de doua ori pe an: in luna iunie si in luna august. Stadiul larvar dureaza ~ 30-40 zile. Larvele se hranesc pe morcov (Daucus carota), patrunjel (Petroselinum sativum), Achilea, Artemisia si alte specii de plante apartinand in special familiilor Umbelliferae si Compositae. Ierneaza in stadiul de pupa a generatiei a II-a. Specie diurna.

14

AREAL. Specia este larg raspandita in holarctic. Se intalneste in diferite rase in Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori; limitarea sau interzicerea pasunatului in zonele de raspandire a speciei.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Iphiclides podalirius (Fluturele podaliriu)

Ordinul: LepidopteraFamilia: PapilionidaeSubfamilia: PapilioninaeGenul: IphiclidesSpecie cu risc redus, nepericlitata.CARACTERIZAREA IMAGO. Antenele sunt brune. Toracele are pe partile laterale ale pronotului peri albi, in rest este acoperit cu solzi marunti negri. Aripile anterioare au fondul galben-palid si sunt strabatute de 7 benzi transversale negre; nervurile sunt foarte fine. Aripile posterioare, de asemenea galbene, cu o banda mediana neagra-cenusie, au marginea externa festonata, iar cea interna usor convexa, de culoare neagra; la partea lor posterioara este prezenta "coada" care are varful galben; marginea externa a aripilor posterioare cu o banda lata neagra si cu un rand de pete albastre; putin inaintea unghiului anal exista o pata ocelata neagra, cu o lunula albastra si marginita spre interior de o pata semicirculara rosie-portocalie. Anvergura aripilor: GG - 51-66 mm, EE - 55-68 mm. HABITAT. Se intalneste la liziera padurilor, in poiene, gradini, livezi, parcuri. Prefera locurile deschise si insorite.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica sau digoneutica in diferite zone ale arealului (prezinta o singura generatie pe an in Elvetia, Belgia, etc. si doua generatii in Republica Moldova, Romania, Ucraina si alte tari din Europa Centrala si de Sud-Est). In R. Moldova indivizii adulti zboara in decursul perioadelor aprilie-mai si iulie-august. Stadiul de larva dureaza 5-6 saptamani. Larvele se hranesc in special pe porumbrel (Prunus spinosa), dar si pe alte specii de arbusti si arbori fructiferi. Ierneaza in stadiul de pupa. Specie diurna.

15

AREAL. Specie palearctica. Este raspandita in Europa, Asia Mica, Caucaz, regiunea Altai, Cazahstan, China, Iran, Africa de Nord.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in livezi si ecosistemele forestiere.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.Parnassius mnemosyne (Apolonul negru sau mnemozina)

Ordinul: LepidopteraFamilia: PapilionidaeSubfamilia: ParnassiinaeGenul: ParnassiusSpecie in stare critica.CARACTERIZAREA IMAGO. Fruntea e acoperita cu un smoc mare de peri albi. Toracele este negru, stralucitor, la masculi e acoperit cu o patura deasa de peri albi. Aripile anterioare au marginea externa convexa, cu o bordura lata, acoperita cu solzi rari negri; desenul este reprezentat prin doua pete negre: una mare si alta mica, restul aripii fiind acoperit cu solzi albi. Aripile posterioare au campul anal acoperit cu solzi negri si cateva pete negre in regiunea mediana. Dimorfismul sexual este vizibil si se prezinta printr-o pilozitate abundenta a abdomenului la masculi, la femele el fiind aproape glabru. Anvergura aripilor: GG - 45-53 mm, EE - 46-60 mm. HABITAT. Se intalneste la liziera padurilor cu esente foioase si amestecate, in poiene, luncile montane. BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica pe toata suprafata arealului (prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti zboara din luna mai si pana la mijlocul lunii iunie. Zborul este lent, greoi. Viziteaza diferite flori pentru a se hrani cu nectar. Larvele sunt monofage, hranindu-se in aprilie-mai exclusiv cu frunze de brebenei (Corydalis cava si C. solida). Ierneaza fie in stadiul de larva, fie in stadiul de ou in care se gaseste larva formata. Crisalidarea (impuparea) decurge la suprafata solului intr-un cocon din fire rare.AREAL. Specia este raspandita in Eurasia. A fost semnalata in multe tari din Europa, Caucaz, Transcaucazia, Asia Mijlocie, Cazahstan.

16

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa. Este protejata in Cehia, Germania, etc.

Zerynthia polyxena (Polixena)

Ordinul: Lepidoptera Familia: PapilionidaeSubfamilia: ZerynthiinaeGenul: ZerynthiaSpecie amenintata cu disparitia.CARACTERIZAREA IMAGO. Fruntea e acoperita cu peri lungi negri si rosii. Antenele au funiculul roscat si maciuca neagra. Toracele este negru, acoperit cu peri negri si galbeni. Aripile anterioare au fondul galben cu numeroase pete mari brune-negricioase. Aripile posterioare sunt de asemenea galbene, cu un desen marginal format din lobi negri cu o dunga galbena, au pete negre, rosii si albastre. Abdomenul este negru, cu pete laterale rosii. Anvergura aripilor: GG - 40-44 mm, EE - 45-55 mm. HABITAT. Specia se intalneste in poiene, la liziera padurilor, in luncile raurilor, prezenta cucurbeticai (Aristolochia clematites) in acesti biotopi fiind indispensabila.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Pretutindeni specia este monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Durata de zbor este foarte scurta - 2-3 saptamani in perioada aprilie-mai. Adultii viziteaza inflorescentele diferitor specii de plante. Femela depune ponta de oua pe dosul frunzelor plantei hranitoare. Larvele sunt monofage si se intalnesc in decursul perioadei iunie-iulie exclusiv pe cucurbetica (Aristolochia), cu frunzele careia se hranesc. Ierneaza in stadiul de pupa. Specie diurna.AREAL. Europa de Sud, Crimeea, Transcaucazia, Asia Mica. In Republica Moldova specia a fost semnalata in zonele de centru si nord.

17

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase in care sunt prezente cenozele de cucurbetica); interzicerea colectarii speciei de catre colectionari; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Colias chrysotheme Esper (Fluturele auriu)Ordinul: LepidopteraFamilia: PieridaeSubfamilia: PierinaeGenul: ColiasSpecie amenintata cu disparitia. CARACTERIZAREA IMAGO. Aripile anterioare au culoarea galben-palid cu o

bordura care niciodata nu este neagra intens ci vireaza spre brun, traversata de nervuri galbene; la femele aceasta bordura prezinta pete clare si are marginea interna mai putin delimitata decat la masculi. O caracteristica a acestei specii o constituie pata discala care este ovala sau chiar fusiforma, foarte rar circulara si care are la mijloc un punct alb ce apare la ambele sexe pe partea inferioara a aripilor. Aripile posterioare au aceeasi culoare ca si cele anterioare, cu deosebirea ca ele au o larga prafuire neagra, mai accentuata spre baza. Anvergura aripilor - 40-45 mm.

HABITAT. Luncile raurilor, fasiile forestiere, povarnisurile insorite cu vegetatie abundenta, liziera padurilor cu esente foioase.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie digoneutica (prezinta doua generatii pe an). Indivizii adulti zboara in decursul perioadelor aprilie-mai - I generatie si august-septembrie - II generatie. La maturitate larva are o culoare verde de iris, cu linia laterala si stigmele (orificiile respiratorii) albe; o linie laterala rosie completeaza desenul larvei. Specia hiberneaza in stadiul de larva. Crisalida este verde-galbuie cu pete negre pe partile laterale ale abdomenului. Stadiul de crisalida dureaza ~ 14 zile. Specie diurna.AREAL. Specie palearctica. Este raspandita in Europa, Caucaz, tinutul Altai, Asia Mica. In Europa a fost semnalata in urmatoarele tari: Austria, Bulgaria, Cehia, Polonia, Romania, Rusia, Ungaria.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

18

Apatura ilia (Apatura mica)

Ordinul: LepidopteraFamilia: NymphalidaeSubfamilia: ApaturinaeGenul: ApaturaSpecie in stare critica.CARACTERIZAREA IMAGO. In Republica Moldova Apatura ilia este reprezentata prin subspecia Apatura ilia metis Freyer. Aceasta subspecie are fondul aripilor brun-ciocolatiu, cu pete si benzi transversale largi de culoare ocru. Aripile anterioare cu patru pete negre circulare mici, pe un fond ocru. Ocelul aripilor anterioare e negru, inconjurat de un inel roscat, iar la aripile posterioare este absent. Marginea externa a aripilor posterioare este usor festonata. Pe fata inferioara a aripilor anterioare tonul fundamental este galbui. Dimorfismul sexual este remarcabil datorita faptului ca GG au reflexe violete pe aripi. Anvergura aripilor: GG ~ 51 mm, EE ~ 61 mm. HABITAT. Se intalneste in padurile luminoase cu esente foioase, preferand in special microstatiile umede din vecinatatea apelor.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Subspecia A. ilia metis este digoneutica (prezinta doua generatii pe an). Generatia I apare in perioada mai-iulie, iar generatia II in august-septembrie. La maturitate larva este de culoare verde cu dungi galbene la partile laterale si dorsala a corpului; capul cu coarne articulate, bifide, negre. Larva se hraneste cu frunze de plop (Populus tremula si P. nigra). Specia hiberneaza in stadiul de larva. Crisalida este verde palid. Specie diurna.AREAL. Specie palearctica. In nord ajunge pana in Finlanda, in sud pana in regiunile mediteraniene, in est pana in Japonia; lipseste in Anglia, Danemarca, fiind foarte rara in Belgia si Olanda. In R. Moldova Apatura ilia metis a fost semnalata doar in bazinul raului Nistru.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Cercetarea raspandirii

19

speciei in teritoriul Republicii Moldova; conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Nymphalis polychloros (Fluturele multicolor)

Ordinul: LepidopteraFamilia: NymphalidaeSubfamilia: NymphalinaeGenul: NymphalisSpecie cu risc redus, periclitata.CARACTERIZAREA IMAGO. Culoarea de fond a aripilor este galbuie-roscata. Aripile anterioare cu doua pete mari negre pe un fon galben la marginea anterioara si altele mai mici la partea mediana; regiunea submarginala cu o banda neagra continua, paralela cu marginea. Aripile posterioare cu o pata mare neagra la partea anterioara si cu trei siruri de pete lunulare la margine: unul extern din pete albastre, unul median din pete negre si unul intern din pete galbene. Fata inferioara a aripilor are tonul fundamental brun-negricios marmorat, cu pete, striuri si puncte de diferite nuante. Anvergura aripilor - 50-55 mm. HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor cu esente foioase. Se intalneste la liziera padurilor, in poiene, livezi.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Unii autori afirma ca specia apare intr-o singura generatie, altii ca este digoneutica sau chiar trigoneutica. Specia hiberneaza in stadiul de imago in diverse locuri retrase si intunecoase: sub scoarta arborilor, sub acoperisurile caselor, etc. Adultii apar primavara devreme. Dupa acuplare femela depune ponta de oua in siraguri pe ramurile de ulm (Ulmus sp.) sau alti arbori. Larvele se hranesc cu frunze de ulm, salcie, plop, cires, etc. Stadiul de crisalida dureaza circa 12-16 zile. Specie diurna.

20

AREAL. Specie palearctica larg raspandita in Europa si Asia, in acest din urma continent insa nu ajunge pana in Extremul Orient, lipsind din China si Japonia. Se intalneste si in Africa palearctica, unde este reprezentata printr-o subspecie locala.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Aglais urticae (Urzicarul)

Ordinul: LepidopteraFamilia: NymphalidaeSubfamilia: NymphalinaeGenul: AglaisSpecie vulnerabila.CARACTERIZAREA IMAGO. Antenele sunt negre, inelate cu alb, au maciuca neagra cu varful galbui. Toracele este negru, acoperit cu peri negri. Culoarea de fond a aripilor este roscata-aprins. Sunt prezente borduri negre si pete albastre la marginea externa a aripilor care este decupata. Aripile anterioare cu 3 pete mari negre la marginea anterioara si cu o pata alba in regiunea subapicala. Aripile posterioare cu o pata galbena la marginea anterioara, incepand de la baza si pana la partea mediana sunt negre. Fata inferioara a aripilor are tonul fundamental brun-negricios cu partea mediana a aripilor anterioare galbena. Anvergura aripilor - 40-50 mm. HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor cu esente foioase. Se intalneste la liziera padurilor, in gradini, pe pasuni. Zboara de preferinta in regiunile deluroase si montane.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. In conditiile Republicii Moldova specia este digoneutica (prezinta doua generatii pe an); prima generatie se dezvolta in

21

luna iunie, iar a doua in iulie-august. Femela depune ouale pe fata inferioara a frunzelor de urzica (Urtica sp.). Dupa 3 saptamani are loc ecloziunea larvelor. Larvele se hranesc cu frunzele plantei gazda. Intreg stadiul larvar dureaza 5 saptamani, iar nimfoza 2 saptamani, deci durata ciclului complet al unei generatii este de ~ 70 zile. Specie diurna. Hiberneaza adultii generatiei II.AREAL. Specie palearctica. Este raspandita din vestul Europei si pana in Japonia.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Argynnis paphia (Arginia mare)

Ordinul: LepidopteraFamilia: NymphalidaeSubfamilia: ArgynninaeGenul: Argynnis Specie cu risc redus, periclitata CARACTERIZAREA IMAGO. Toracele este abundent acoperit cu peri roscati la masculi si galbeni-verzui la femele. Masculii au marginea externa a aripilor anterioare oblica si aproape intreaga, la femele ea fiind usor festonata; culoarea de fond a aripilor este roscata la masculi si roscata-bruna la femele, cu 4 benzi formate din pete negre. Pe fata inferioara a aripilor posterioare sunt prezente doua siruri de pete verzui submarginale si antemarginale, iar spre interior doua benzi argintii; fondul aripilor posterioare in regiunea marginala si submarginala este roz palid cu usoare reflexe violacee, in rest fiind verzui. Anvergura aripilor - 55-60 mm. HABITAT. Specia este raspandita in toate tipurile de paduri. Se intalneste in poiene, la liziera padurilor, etc. Specia este comuna atat la ses, cat si la

22

munte unde urca pana la altitudinea de 1800 m.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti sunt activi in decursul perioadei mai-octombrie. Femela depune ponta de oua pe toporasi (Viola sp.) sau pe tulpinile arborilor. Larvele eclozeaza dupa 15-18 zile de la momentul depunerii pontei si ulterior hiberneaza. In primavara urmatoare larva se hraneste cu frunze de toporasi, paducel (Crataegus monogyna), urzica (Urtica dioica), etc. Indivizii adulti se hranesc cu nectarul diferitor flori. Specie diurna.AREAL. Specie palearctica. Este larg raspandita in Europa si Asia, din Anglia si pana in Japonia.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Argynnis Pandora

Ordinul: LepidopteraFamilia: NymphalidaeSubfamilia: ArgynninaeGenul: ArgynnisSpecie amenintata cu disparitia. CARACTERIZAREA IMAGO. Toracele este acoperit cu peri relativ scurti de culoare galbuie cu reflexe verzui. Tonul fundamental al aripilor este galbui amestecat cu verzui. Petele negre sunt bine dezvoltate in special la aripile anterioare. Regiunea bazala cu o prafuire gri-verzuie, mai dezvoltata la

23

femele. Desenul de pe fata inferioara a aripilor anterioare este in general identic cu cel de pe fata superioara, exceptandu-se regiunea apicala care este lipsita de pete; aceasta regiune este verzuie la masculi si verde-galbuie la femele, in rest aripa fiind de o culoare rosie-visinie. Fata inferioara a aripilor posterioare este aproape in intregime verde, cu 3 benzi formate din pete argintii inguste si cu 5 puncte argintii intre banda externa si cea mediana. Anvergura aripilor - 60-75 mm HABITAT. Se intalneste la liziera padurilor, in poiene, etc. Prefera padurile luminoase si locurile insorite.BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specia prezinta o singura generatie pe tot arealul ei, indivizii adulti zburand din luna iunie si pana in septembrie, uneori perioada de zbor prelungindu-se pana in luna octombrie. Ierneaza in stadiul de larva. In primavara urmatoare larva se hraneste cu frunze de violacee si in special cu Viola tricolor. Adultii sunt heliofili (iubitori de lumina) si viziteaza urmatoarele specii de plante: linarita (Linaria vulgaris), garoafele (Dianthus sp.), bozul (Sambucus ebulus), Carduus acanthoides, etc. Specie diurna.AREAL. Este raspandita in Europa (Austria, Franta, Italia, Romania, Ungaria, etc.), Asia Mica, China, Africa de Nord.MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Cu toate acestea mai sunt o multime de alte specii pe cale de disparitie, si altele déjà disparate din cauza dezvoltarii omenirii.

Importanta LepidopterelorCa si orice alte vietuitoare, lepidopterele au si ele o importanta majora in biosfera. Fluturii, alaturi de alte grupe de insecte, sunt considerati a fi buni bioindicatori, adica vietuitoare foarte sensibile la modificarile aparute in mediul ambiant. Ei functioneaza, alaturi de alte specii, asemenea unor veritabile aparate de masura, care ne pot indica eventualele modificari aparte intr-un ecosistem. Abundenta unor anumite specii de fluturi, corelata cu alte date semnificative, poate oferi informatii asupra conditiilor prezente intr-un anumit tip de habitat sau de regiune. Fluturii reprezinta o importanta sursa de hrana pentru numeroase alte vietuitoare (pasari, lilieci, amfibieni, etc.), ei

24

realizand totodata si polenizarea pentru nenumarate specii de plante. Tot fluturii se folosesc ca atractie turistica, in unele state ale lumi exista anumite locuri speciale in care se cresc si ocrotesc anumite specii exotice pentru a fi admirate de turisti din toate colturile lumii, in special copiii. O specie destul de importanta pentru economia contemporana este fluturele de matase, face parte din Fam. Bombycidae, Ord. Lepidoptera. De foarte mult timp, fluturele de matase a fost domesticit si crescut in China. Astazi se considera ca stramosii lui sunt speciile Bombyx mandarina si Theophila religiosae, care traiesc in China, in cele doua state Coreene si Japonia. Prezinta o deosebita importanta pentru economie, deoarece larvele, cunoscute sub numele (impropriu) de "viermi de matase", produc firele de matase naturala. La fel si omizile sau larvele care sunt prima stadie dupa dezvoltarea embrionara sunt benefice mediului inconjurator, o buna parte din omizi au un rol distructiv, insa alta parte aduc folos atit mediului cit si omului. De o importanta mai mica dispun pentru societatea antropica moliile, care spre deosebire da fluturi, aduc mari daune materiale omului, distrugind anumite culturi de fibre (bumbac, cinepa, in…etc.) si de asemenea alte culturi de cereale, furajere. De aceia se duce o lupta impotriva acestor insecte, insa putin realizeaza ca si moliile sunt o componenta principala a biosferei. O multime de specii de pasari, reptile, mamifere…etc. consuma hrana pe baza de molii sau chiar numai molii, deci in concluzie combaterea acestor insecte poate duce la un dezechilibru ecologic. Chiar daca efectele negative ale disparitiei unor specii nu sunt vizibile pe moment, cumulat, ele pot produce dezechilibre adesea ireparabile si uneori imposibil de anticipat. Fiecare specie isi are locul ei in lumea vie si de aceea ea nu trebuie sa dispara din alte cauze decat cele naturale. Cu toate acestea putem afirma ca viata pe pamint depinde in mare parte de orice component natural existent.

Sursa: http://www.salvaeco.org.Cartea Rosie a Republicii Moldova

25