+ All Categories
Home > Documents > Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Date post: 15-Feb-2015
Category:
Upload: sonia-petria
View: 135 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
52
1. SPAŢIUL RURAL Obiective: descrierea generală a spaţiului rural; evidenţierea caracteristicilor spaţiului rural; identificarea efectelor industrializării asupra spaţiului rural; definirea şi descrierea satelor din spaţiul rural; explicarea şi înţelegerea politicii de finanţare pentru dezvoltare rurală. Spaţiul rural: definire, caracteristici Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere şi componentele sale. Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, chiar şi sumară a principalelor noţiuni specifice şi componentele sale, cum ar fi: - Ruralul cuprinde toate activităţile care se desfăşoară în afara urbanului şi cuprinde trei componente esenţiale: comunităţile administrative constituite din membrii relativ puţin numeroşi şi care au relaţii mutuale; dispensarea pronunţată a populaţiei şi a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii şi silviculturii. Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura şi silvicultura
Transcript
Page 1: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

1. SPAŢIUL RURAL

Obiective: descrierea generală a spaţiului rural; evidenţierea caracteristicilor spaţiului rural; identificarea efectelor industrializării asupra spaţiului rural; definirea şi descrierea satelor din spaţiul rural; explicarea şi înţelegerea politicii de finanţare pentru dezvoltare

rurală.

Spaţiul rural: definire, caracteristici

Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat omare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere şicomponentele sale.Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este necesarădefinirea, chiar şi sumară a principalelor noţiuni specifice şi componentelesale, cum ar fi:

- Ruralul cuprinde toate activităţile care se desfăşoară în afaraurbanului şi cuprinde trei componente esenţiale: comunităţile administrativeconstituite din membrii relativ puţin numeroşi şi care au relaţii mutuale;dispensarea pronunţată a populaţiei şi a serviciilor colective; rolul economicdeosebit al agriculturii şi silviculturii.

Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura şi silviculturadeţin un loc important, sensul cuvântului “rural” este mai larg decât al celuiagricol sau silvic, aici fiind cuprinse şi alte activităţi cum sunt: industriaspecifică ruralului; artizanatul, serviciile productive privind producţiaagricolă şi neproductive care privesc populaţia rurală.

- Spaţiul rural este noţiune care, prin complexitatea sa a generatnumeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esenţă se ajungeaproape la aceleaşi concluzii.După anumite păreri, se consideră că “spaţiul rural” poate fi definitîn funcţie de noţiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nueste urban. Această definire generală creează, adesea, confuzii întrenoţiunea de rural şi noţiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realităţii.

Spaţiul rural nu este un spaţiu concret şi eterogen. Eterogenitatea poate fiprivită sub două aspecte: primul se referă la teren – topografie, subsol, sol şimicroclimat; al doilea aspect se referă la demografie – densitate, polarizarede la mici aşezăminte la mari aglomerări urbane.

O definire mai completă a spaţiului rural apare prin luarea înconsiderare a următoarelor criterii de ordin: morfologic (număr de locuitori,densitate, tip de mediu), structural şi funcţional (tip de activităţi şi derelaţii).

Page 2: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Din această definiţie a spaţiului rural sunt evidenţiate cel puţin următoarele elemente: spaţiul rural se caracterizează printr-o slabă densitate a

populaţiei; formele de stabilire umană sunt satele şi comunele, caracterizându-se

prin individualitatea şi discontinuitatea spaţiului construit; activitatea productivă este predominant agricolă şi silvică dar nu exclude

industria de procesare şi comerţul rural; relaţiile dintre oameni se bazează, în principal, pe cunoaşterea reciprocă

din toate punctele de vedere; mediul înconjurător este mult mai puţin poluat decât în mediul urban

etc.- Sistematizarea (amenajarea) rurală reprezintă o componentă

importantă a ansamblului acţiunilor de organizare complexă a teritoriului şiare ca obiectiv principal corelarea diferitelor funcţiuni economice şi socialece se manifestă pe acelaşi teritoriu, precum şi cele de producţie, de locuire,de comunicaţii, hidroameliorative etc. vizând dezvoltarea echilibrată ateritoriului şi aşezărilor.Sistematizarea rurală este o activitate deosebit de complexă cu efectesemnificative asupra activităţii şi vieţii umane de pe un anumit teritoriu. Areobiective precise, metode de cercetare adecvate şi se bazează pe principiispecifice bine conturate, ea poate să constituie o disciplină de studiudeosebit de interesantă şi utilă. Ne limităm numai la aceste aprecierigenerale necesare înţelegerii necesităţii dezvoltării complexe a spaţiuluirural.Prin componentele sale, spaţiul rural se deosebeşte de toate celelaltespaţii existente pe un anumit teritoriu. Cele mai semnificative deosebiri întrespaţiul rural şi celelalte spaţii pot fi semnalate în următoarele domenii:structura economică; densitatea populaţiei; profesiile de bazădominante; cultură şi edificii culturale; viaţa spirituală; relaţiileinterumane; cutumele etc.Delimitările dintre spaţiul rural şi celelalte forme de spaţii au permisformularea unor caracteristici specifice:

1. Din punct de vedere al structurii economice, în spaţiul ruralactivităţile agricole deţin ponderea cea mai mare din teritoriulrural. Aceasta nu exclude existenţa şi a altor activităţi, dimpotrivă,silvicultura şi industria forestieră în zonele montane şi colinare, au unrol esenţial în economia spaţiului rural, la care se adaugă turismul şiagroturismul de agrement, serviciile pentru populaţie etc. Cu toateacestea, economia spaţiului rural rămâne preponderent agricolă.Ponderea superioară a agriculturii în economia spaţiului rural devine dince în ce mai discutabilă pentru că tendinţa de “implementare” în spaţiulrural a unor elemente specifice urbanului (industria de procesare aproduselor agricole; dezvoltarea infrastructurii, extinderea activităţilorculturale etc.), determină scăderea ponderii agriculturii din punct devedere al locului pe care-l ocupă în totalul populaţiei ocupate, în

Page 3: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

produsul brut şi în valoarea adăugată etc. Tendinţele de scădere aponderii activităţilor agricole în economia spaţiului rural este accentuatăde reducerea terenului arabil în favoarea altor categorii de terenuri: cumar fi pentru plantaţii forestiere, şosele, drumuri, spaţii pentru alteconstrucţii cu scopuri turistice şi de agrement.

2. Din punct de vedere ocupaţional, spaţiul rural este preponderentun spaţiu de producţie în care activităţile sectoarelor primare deţino pondere ridicată în economia acestuia. Alături de agricultură,procesarea produselor, silvicultura cu exploatarea pădurilor, industrialemnului, industria casnică, producţia artizanală etc. vin să completezeeconomia spaţiului rural. Serviciile productive legate de activitateaagricolă şi silvică încep să prindă contur şi să-şi aducă un aport în acestdomeniu, la care se adaugă dezvoltarea industriilor conexe agriculturii.

Cu privire la profesiunile practicate în spaţiul rural, acestea suntpractice, manuale, unele necesitând un grad de calificare şi chiarpolicalificare profesională.

Populaţia ocupată în servicii neproductive, activităţi social –culturale deţine o pondere redusă în numărul locuitorilor din comunităţilerurale. De asemenea, în decursul unui an o bună parte din populaţia carelucrează în activităţi neagricole cu contract de muncă nelimitat desfăşoarăactivităţi agricole ajutându-şi membrii familiei sau completându-şiveniturile cu cele provenite din muncile agricole prestate la terţi. Se poateafirma că este o caracteristică a muncii în spaţiul rural ca o persoană săpresteze munci neagricole şi agricole. Această pluriactivitate are consecinţemultiple asupra stării de spirit a lumii rurale în ceea ce priveşteautoconsumul alimentar.

3. În ceea ce priveşte forma de proprietate, cea privată estepredominantă. În zonele rurale proprietatea publică şi privată a statuluieste mult mai redusă, ea fiind constituită din păşuni, izlazuri, parcuri şiterenuri cu destinaţii speciale (rezervaţii, parcuri naţionale etc.).

4. O caracteristică importantă a spaţiului rural constă în densitatearedusă a populaţiei şi a mărimii aşezămintelor bine aerisite şiumane. Comunităţile umane din spaţiul rural au unele caracteristicispecifice şi anume, raporturile interumane sunt mai bune şiîntrajutorarea este mai frecventă. Locuitorii se cunosc între ei din toatepunctele de vedere şi ierarhizarea lor se face ţinând seama decomportamentul în familie şi societate.

5. Din punct de vedere peisagistic, spaţiul rural, prin structura sanaturală, prin flora şi fauna sa, este incomparabil mai frumos şimai apreciat de mai mulţi locuitori. Aerul mai curat, liniştea etc.,guvernează majoritatea aşezămintelor rurale.

6. Viaţa în spaţiul rural, mai mult decât în oricare alt mediu social,este aşezată pe o serie de norme emanate din experienţa de viaţă,din tradiţii, obiceiurile şi cultura locală.Viaţa socială şi culturală, caracteristicile ruralului, reprezintă unpatrimoniu de neegalat al umanităţii, element care alături de economie şi

Page 4: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

ecologie dă adevărata dimensiune a spaţiului rural.7. Activităţile neagricole, în special cele industriale şi de servicii se

bazează pe complementaritate faţă de agricultură dar aceasta nuexclude posibilitatea de înfiinţare a întreprinderilor mici şi mijlociidin alte domenii. Şi în acest caz, faptul că furnizează forţa de muncădisponibilă vine în complementarea economiei spaţiului rural.

8. Se apreciază că nu se poate pune semnul egalităţii între rural şirustic, pentru că şi în domeniul rural acţionează legile progresuluicare impun o evoluţie în viaţa oamenilor din spaţiul rural. Este greusă afirmăm că, involuţiile, în anumite perioade, pot avea efecte atât degrave încât să se ajungă la rusticizarea spaţiului rural.

2. Funcţiile spaţiului rural

Spaţiul rural, poate fi apreciat, ca fiind mediul natural în care seinstalează activităţile umane, cu condiţia ca acestea să nu fie agresive şi săpromoveze degradarea lui. Revenirea populaţiei spre activităţi agricole şineagricole în spaţiul rural poate fi apreciat ca un factor de reechilibrubiologic, pentru că se întoarce într-un mediu lipsit de toate aspectele nociveoferite de spaţiul urban.

Multiplele activităţi economice, sociale, culturale etc., care sedesfăşoară în spaţiul rural pot fi sintetizate în trei funcţii principale:economică, ecologică şi socio-culturală.

- Funcţia economică a spaţiului rural este considerată funcţia debază, primară, care are ca obiectiv principal obţinerea produselor agricole şia altor bunuri materiale realizate de ramurile productive din amonte şi dinaval de agricultură, precum şi silvicultura, industria forestieră, artizanatuletc. Obţinerea acestor produse ar trebui să asigure oamenilor din spaţiulrural condiţii de viaţă satisfăcătoare.

Ţările semnatare ale Cartei europene a spaţiului rural se angajează săgaranteze un sistem de producţie menit să asigure:

necesarul de alimente al populaţiei; garantarea unui nivel al veniturilor pentru agricultori şi familiilor lor

apropiate şi comparabile cu a celorlalte profesiuni, cu un nivel deresponsabilitate comparabil, asigurând o sursă de venit (profit)fundamental pentru populaţia rurală;

protejarea mediului înconjurător şi asigurarea regenerării mijloacelor deproducţie, cum ar fi solul şi apa freatică, pentru generaţiile viitoare înspiritul unei dezvoltări durabile;

producerea de materii prime reciclabile destinate industriei şi producţieide energie;

toate nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii agricole, artizanale saucomerciale şi de prestări servicii;

bază pentru recreaţie şi turism;

Page 5: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii şi biotehnologiei.Din cele de mai sus rezultă că funcţia economică este o funcţiecomplexă care cuprinde un număr mare de activităţi (pluriactivităţi), însensul că, spaţiul rural nu mai este conceput ca o zonă eminamente agricolă,ci ca o structură economică diversificată cu implicaţii sociale complexe carese referă, în principal la: posibilităţi de plasare a forţei de muncă în activităţiagricole, stabilitatea populaţiei şi, în special, menţinerea tineretului în spaţiul ruralprin oferta de activităţi neagricole dar conexe acesteia, garantând în acest modsurse de venituri suplimentare pentru populaţia rurală; folosirea maicomplexă a timpului de muncă secundar (parţial) al salariaţilor înexploataţiile agricole.

Funcţia ecologică a spaţiului rural

Industrializarea generală, excesivă în unele zone rurale, exploatarearapace a unor terenuri miniere, intensificarea şi industrializarea zootehniei,comasarea acestora în mari aglomeraţii de animale pe spaţii agricole foartereduse etc. au determinat apariţia şi intensificarea unuia dintre cele maigrave fenomene, şi anume “poluarea spaţiului rural” (sol, aer, apă),deteriorarea peisajului agricol şi silvic, reducerea alarmantă a florei şi fauneişi producerea unui dezechilibru ecologic în foarte multe ecosisteme alespaţiului rural.

Acest impact agresiv, dăunător asupra mediului natural a impusadoptarea unor măsuri care au menirea să limiteze şi să înlăture efectelenegative ale factorilor poluanţi asupra spaţiului rural.În acest context sunt formulate măsuri şi de Carta europeană,susţinută de o legislaţie adaptată la condiţiile concrete ale fiecărei ţări săprotejeze mediul natural. Prevederile acestui document se referă laurmătoarele aspecte:

eforturile susţinute în exploatarea raţională şi durabilitatea resurselornaturale şi de a se prezerva spaţiile de viaţă şi biodiversitatea;

protejarea peisajului, deoarece acesta reprezintă interesul primordialinclusiv în cazul peisajelor seminaturale sau amenajate de om;

protejarea frumuseţii şi a particularităţilor spaţiului rural, renovândsatele şi construcţiile, remediind pe cât posibil degradările naturii şi alepeisajului;

înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau rase de animale decrescătorie, peisaje rurale tradiţionale, tehnici tradiţionale în agriculturăetc.;

de a veghea ca dispoziţiile juridice naţionale şi internaţionale asupraprotecţiei mediului să fie respectate cu stricteţe etc.

Aceste precizări impun o anumită politică de protecţie a mediuluinatural. Ea trebuie să cuprindă proiecte de amenajare a spaţiului rural

Page 6: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

menite să asigure protecţia şi gestionarea solului, aerului şi pentruconservarea florei, faunei şi a habitatului lor.

De asemenea, nu sunt lipsite de interes măsurile politice cu privire ladelimitarea zonelor în care construcţiile, echipamentele, circulaţia sau alteactivităţi care sunt dăunătoare mediului să fie limitate la strictul necesar, iarcele cu o agresivitate puternică asupra mediului să fie interzise.Abordarea globală a acestei probleme presupune stabilirea uneicooperări internaţionale ştiinţifice, tehnice şi politice pentru asigurareagestionării mediului rural continental.

Funcţia social-culturală

Prin natura activităţilor umane, a relaţiilor din interiorulcomunităţilor şi celor intercomunitare spaţiul rural are un caracter social.A şa cum s-a mai precizat, dimensiunile relativ reduse ale localităţilor,instituirea unor raporturi specifice între membrii comunităţilor, cunoaştereareciprocă şi ierarhizarea socială sunt caracteristici ale relaţiilor din mediulrural. Spre deosebire de marile aglomeraţii urbane, unde este specificanonimatul omului, în spaţiul rural toţi oamenii se cunosc între ei dinaproape toate punctele de vedere. În acest cadru social, comportamentulomului – identitate a activităţii rurale, este total diferit de comportamentulomului – anonim din colectivităţile urbane. Acesta înseamnă că existădiferenţe şi în ceea ce priveşte comportamentul între cele două comunităţi(rurală-urbană).

Responsabilitatea actelor comportamentale este cu mult maiputernică în cazul colectivităţilor rurale. În comunitate toţi oamenii secunosc între ei de generaţii, cei care nu respectă normele de instruire dingeneraţie în generaţie se “autoelimină”, îngroşând, de regulă, rândurile dinalte spaţii sociale. În acelaşi timp, “asimilarea” celor noi veniţi încolectivităţile rurale se produce relativ greoi şi numai după o anumităperioadă de timp.

Viaţa socială a localităţilor este intim legată de viaţa spirituală, culturală.Cultura tradiţională, obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil

al fiecărei localităţi, zone sau regiuni rurale. S-a constat că, dacă uneletradiţii au dispărut ca efect al “modernizării, al producţiei de serie mare”,totuşi în spaţiul rural se menţin încă tezaure de etnografie şi folclor,meşteşuguri care constituie o mare bogăţie.

Se depun eforturi mari din mai multe puncte de vedere pentru a sereabilita preocupările tradiţionale în domeniul alimentar, meşteşugar etc.

Apreciem cu valoare prevederile din Carta europeană cu privire ladezvoltarea şi protejarea culturii în spaţiul rural, care are ca obiectivesenţial, menţinerea, apărarea diversităţii şi bogăţia patrimoniului arheologicdin zonele rurale şi să promoveze o cultură dinamică, acţionându-se înurmătoarele direcţii:

inventarierea, punerea în valoare şi promovarea patrimoniului istoric şicultural, inclusiv abilităţile vieţii rurale;

Page 7: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

proiectarea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a formelor de expresie culturalăca şi dialectele locale;

întărirea identităţii culturale regionale a populaţiilor rurale şipromovarea vieţii asociative;

promovarea patrimoniului gastronomic rural şi local.

3 Efectele industrializării asupra spaţiului rural

Este cunoscut faptul că majoritatea ţărilor dezvoltate au avut oeconomie predominant agricolă cu caracteristicile sale specifice.

Dezvoltarea industriei, a serviciilor, a comerţului au condus laformarea unor aglomerări urbane, influenţând într-un anumit mod spaţiulrural.Industrializarea, dezvoltarea serviciilor şi a comerţului au influenţatraporturile demografice dintre sat şi urban, (în favoarea urbanului) dar, înacelaşi timp, spaţiul rural şi-a adus o contribuţie la dezvoltarea industriei şi aserviciilor.

Efectele industrializării asupra echilibrului geografic şi demograficsunt semnificative mai cu seamă dacă avem în vedere faptul că, dezvoltareaindustriei se caracterizează printr-o concentrare puternică a activităţiieconomice şi a populaţiei mărind dotarea edilitară a aglomeraţiilor umane.

Nevoia de forţă de muncă, câştigurile mai mari şi relativ mai sigure,confortul oferit de oraş a determinat o migrare puternică a populaţiei ruralespre urban având drept consecinţă depopularea localităţilor rurale.

Dezvoltarea industriei prin însăşi modul său de realizare are învedere cel puţin următoarele elemente: alegerea zonelor de amplasare anoilor obiective, astfel ca acestea să devină cât mai atractive pentruinvestitori; delimitarea centrelor de industrializare; ameliorarea structurii şiinfrastructurii; acordul autorităţilor publice. Toate aceste elemente au efectdirect asupra agriculturii, printre care putem amintii:

♦ creşterea cererii de produse agricole formând adevărate pieţe specificecu mecanismele sale:

♦ prin dotarea cu mijloace mecanice performante se asigură creştereaproductivităţii muncii;

♦ formarea unor exploataţii agricole de dimensiuni mari menite să asigureexploatarea eficientă a mijloacelor mecanice;

♦ asocierea lucrătorilor agricoli în vederea efectuării în comun a unorlucrări de combatere a eroziunii solului, hidroameliorative etc.În acelaşi timp, agricultura are o influenţă pozitivă asupra industrieisub diferite forme. Cea mai puternică influenţă a agriculturii asupraindustriei şi a serviciilor constă în furnizarea forţei de muncă necesară,cerere ce evoluează în funcţie de ritmul de dezvoltare a activităţilor

Page 8: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

neagricole.Dezvoltarea industriilor procesatoare de produse agricole stimulează

creşterea producţiei agricole dar, în acelaşi timp, are o influenţă pozitivăasupra anumitor ramuri ale industriei producătoare de mijloace de producţienecesare prelucrării materiei prime obţinută de agricultori, realizându-se ointegrare pe verticală.Integrarea pe verticală are efecte benefice atât pentru agricultură câtşi pentru industrie în ansamblul său.

Dezvoltarea şi integrarea pe verticală este generată de cel puţinurmătorii factori:

creşterea volumului de capital destinat agriculturii în vederea spoririipotenţialului productiv – agricol;

tendinţa întreprinderilor comerciale şi furnizoare de factori de producţiepentru agricultură care doresc să-şi impună controlul şi asupra producţieiagricole;

organizarea şi specializarea unităţilor de comercializare a produseloragricole.În perspectivă, soluţia cea mai viabilă pentru dezvoltarea agriculturiio reprezintă expansiunea rapidă a industriei, serviciilor, reabilitareainfrastructurii rutiere şi creşterea dotării edilitare în localităţile rurale.Între agricultură şi celelalte activităţi neagricole (industrie, servicii,transporturi) există o relaţie în dublu sens, adică succesul industrializării seresimte pozitiv şi în dezvoltarea agriculturii. Dezvoltarea rapidă a industrieişi a serviciilor este obligatorie pentru dezvoltarea agriculturii şi implicit aspaţiului rural.

4. Satul – componenta principală a spaţiului rural

Satul reprezintă un proces constant de umanizare a teritoriului,proiecţia în spaţiu a modului în care populaţia a reuşit să se adaptezemodului de utilizare a resurselor solului şi subsolului, în baza unor relaţiieconomice şi social-istorice determinante. Cu timpul, satul românesc asuferit numeroase transformări, dintr-o localitate preponderent agricolă, deimportanţă locală, într-o aşezare cu caracter multifuncţional, integrată înteritoriu.

Satul românesc a constituit şi constituie încă elementul de bază alpeisajului geografic şi al spaţiului rural, care se impune prin:5

număr şi densitate considerabile; modul relativ uniform de distribuţie în teritoriu; începe cu

sectoarele cele mai joase ale Deltei Dunării şi până în zonamontană;

morfostructura deosebit de variată, corelată cu gradul defragmentare a reliefului, tipul de resurse;

presiunea crescândă asupra componentelor fizico-geografice

Page 9: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

ale spaţiului geografic etc.

Definirea noţiunii de aşezare rurală, pe plan mondial, este foartediferită, în funcţie de criteriul folosit, statistic (numărul populaţiei,densitatea etc.), administrativ, legislativ, funcţional etc.Astfel, OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi DezvoltareEconomică) foloseşte un singur indicator pentru a deosebi aşezările ruralede cele urbane, şi anume: numărul locuitorilor/km2. Din acest punct devedere sunt considerate aşezări rurale acelea în care densitatea populaţiei nudepăşeşte 150 locuitori/km2.La nivelul UE, densitatea medie a populaţiei este de 115locuitori/km2 iar criteriul folosit pentru departajarea satelor de oraşe estedensitatea de până la 100 locuitori/km2. În Ungaria, o aşezare esteconsiderată rurală dacă nu are statut urban sau are statut urban, dar numărullocuitorilor este sub 10.000 locuitori.În ţara noastră, statutul unei aşezări este reglementată prin lege,indiferent de mărimea demografică sau densitatea populaţiei.Primele aşezări rurale menţionate documentar sunt satele dacoromane,cunoscute sub denumirea de „pagi” şi „vici”, cu o populaţie cepractica agricultura, iar uneori şi mineritul.Cele mai importante momente în evoluţia şi dezvoltarea aşezărilorrurale din România au constituit:6

cooperativizarea agriculturii (încheiată în 1962), mecanizarea şimodernizarea ei, respectiv, „privatizarea” ei prin Legea 18/1991;

industrializarea şi urbanizarea forţată începând mai ales cuanii G70;

sistematizarea rurală, concepută ca un proces detransformare complexă a satului de proliferare în rural a unorelemente de tip urban;

momentul decembrie 1989 şi perioada de tranziţie care aurmat, care au determinat mutaţii importante în structura internă asatelor, în structura sistemului de aşezări rurale, în organizareaspaţiului rural în general. Vatra satelor a încetat a mai îndeplini doaro funcţie rezidenţială, crescând ponderea funcţiilor productive.Noua organizare a spaţiului, prin implantări industriale, echiparetehnico-edilitară, extinderea serviciilor, a dat mediului rural o nouăstructură, mult diferită de cea tradiţională.Odată cu diversificarea structurii lor economice (industrie extractivă,forestieră, prelucrătoare, artizanat) s-a produs disocierea evidentă a noţiuniide sat de noţiunea de agricol. Satele au devenit în timp aşezări de tip mixt.Descrierea generală a modelelor de localităţi rurale din România,necesită o prezentare a tipologiei specifice, care se poate realiza prinintermediul indicatorilor reprezentaţi de:

1. mediul natural-geografic;2. profilul economic dominant al localităţii;3. activităţile principale ale populaţiei.

Page 10: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

S-a apreciat că judeţul şi comuna reprezintă unităţile administrativteritorialede referinţă pentru elaborarea tipologiei localităţilor rurale.În acest scop, primul demers a constat în întocmirea unei grupări ajudeţelor în funcţie de indicatorul „forma de relief predominantă”. Pe bazaanalizei au rezultat trei tipuri principale de localităţi rurale, după forma derelief:

a) localităţi de câmpie;b) localităţi de câmpie-deal;c) localităţi de deal-munte.Aceste tipuri sau modele de localităţi rurale prezintă o serie de trăsături

specifice, determinate de indicatorii cuprinşi în următoarele categorii:- utilizarea teritoriului;- ponderea producţiei agricole realizate în gospodăriile populaţiei;- gradul de ocupare al populaţiei;- caracteristici demografice ale populaţiei;- modul de locuire;- nivelul de modernizare al localităţilor (şosele asfaltate, apă curentă,

canalizare).În scopul stabilirii notelor definitorii pentru fiecare model de localitaterurală, cei 27 de indicatori au fost grupaţi astfel:

a) utilizarea teritoriului, cu următorii indicatori:o ponderea suprafeţei agricole;o ponderea fondului forestier;o ponderea suprafeţei arabile;o ponderea suprafeţei păşunilor şi fâneţelor.

b) forma de proprietate:

ponderea suprafeţei agricole a unităţilor agricole de stat; ponderea suprafeţei agricole a gospodăriilor populaţiei.

c) ponderea producţiei agricole realizată în gospodăriile populaţiei: producţia vegetală realizată de populaţie; producţia animală realizată de populaţie.

d) ocuparea populaţiei: indicele de activitate; populaţie ocupată la 1000 locuitori; ponderea agricultorilor în total personal muncitor.

e) caracteristici demografice ale populaţiei: dinamica populaţiei totale; dinamica natalităţii; dinamica mortalităţii infantile; dinamica mortalităţii generale; dinamica migraţiei nete.

Page 11: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

dinamica fondului de locuinţe. modul de locuire: densitatea de locuire / persoane pe locuinţă; suprafaţa locuibilă pe persoană; densitatea de ocupare – persoane / cameră; număr camere de locuit pe locuinţă; suprafaţa medie locuibilă pe locuinţă;

g) gradul de urbanizare şi modernizare a localităţilor: gradul de modernizare a drumurilor din mediul rural; localităţi rurale cu apă curentă; localităţi rurale cu canalizare; ponderea populaţiei urbane şi ponderea populaţiei rurale pe judeţe.8Pentru fiecare localitate rurală au fost utilizate valorile medii ale

indicatorilor. Astfel s-a ajuns la specificitatea localităţilor rurale dinRomânia.

Localităţile rurale de câmpie au următoarele caracteristici,apreciate ca fiind importante:

1. terenuri agricole arabile în proporţie de peste 80%;2. populaţie rurală ocupată în principal în activităţi agricole;3. variaţii ale structurii demografice a populaţiei datorate în

principal: creşterii mortalităţii generale, scăderii natalităţii şia migraţiei nete;

4. mod de locuire caracterizat prin densitate mică de locuire(aproximativ 3 persoane/locuinţă, circa o persoană pecameră, peste 10 mp locuibili/persoană, 3 camere/locuinţă);

5. aproximativ 25% drumuri modernizate în comune.

Localităţile rurale de câmpie-deal au caracteristicile de mai jos:1. utilizarea terenurilor agricole arabile cu circa 1/5 mai redusă

decât în localităţile de câmpie în principal în activităţiagricole;

2. ocuparea populaţiei în proporţie semnificativă în activităţiagricole;

3. variaţii în structura demografică a populaţiei ca urmare acreşterii mortalităţii (infantile şi generale);

4. locuirea în condiţii de densitate mare: circa 3 persoane/locuinţă,aproape 10 mp locuibili/persoană, mărimea mică a locuinţei(circa 30 mp/locuinţă), aproximativ 2 camere/locuinţă;

5. grad scăzut de modernizare a localităţilor rurale.

Localităţile rurale de deal-munte se caracterizează prin:1. utilizarea terenurilor agricole în proporţie de peste 50%

pentru păşuni şi fâneţe şi circa 40% ca terenuri arabile.Fondul forestier deţine o pondere însemnată faţă de celelaltedouă tipuri de localităţi rurale (câmpie şi câmpie-deal);

2. în structura agricolă, predomină gospodăriile populaţiei,

Page 12: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

existând un număr redus al unităţilor agricole de stat;3. caracteristicile demografice ale populaţiei înregistrează

variaţii mici;4. locuirea are drept caracteristică densitatea mare

(aproximativ 3 persoane/locuinţă, sub 10 mp/persoană,1,7 persoane/cameră şi o mărime mică a locuinţei - circa31 mp/locuinţă, sub 2 camere/locuinţă);

5. grad de modernizare scăzut: reţeaua de drumuri asfaltate,alimentarea cu apă şi canalizarea deţin cele mai scăzuteprocente (aproximativ 25%).

În vederea evidenţierii specificităţii locuinţei rurale au fost analizaţiurmătorii indicatori:

a) pentru densitatea de locuire: numărul persoanelor pe locuinţă; suprafaţa locuibilă pe persoană; numărul de persoane pe cameră.

b) pentru mărimea locuinţei: numărul de camere pe locuinţă; suprafaţa medie locuibilă pe locuinţă.

Prin utilizarea celor două criterii s-a ajuns la o tipologie a locuinţelorrurale care are următoarea configuraţie:

locuinţe cu densitate mică şi mărime mare; locuinţe cu densitate mică şi mărime mică; locuinţe cu densitate mare şi mărime mare; locuinţe cu densitate mare şi mărime mică.

Locuinţe rurale cu densitate mică şi mărime mare există înjudeţele: Galaţi, Brăila, Buzău, Ialomiţa. Aceste judeţe sunt situate în zonelede câmpie, în care locuinţele săteşti oferă condiţii relativ bune de locuire înraport cu densitatea şi mărimea lor. Tot în această grupă intră şi judeţele:Tulcea, Timiş şi Arad. Specific pentru judeţele din subgrupa a doua, faţă decele din prima subgrupă, este faptul că aici avem de a face cu o migraţieaccentuată a populaţiei din localităţile rurale, fapt care are influenţă asupracondiţiilor generale de locuire.

Locuinţe rurale cu densitate mică şi mărime mică se întâlnesc înprincipal, în judeţele: Vrancea, Caraş-Severin, Dolj, Sălaj, Giurgiu, Bihor,Braşov, Vâlcea, Hunedoara şi Covasna. Diferenţieri există între locuinţelerurale din unele judeţe, însă acestea nu sunt semnificative.

Locuinţe rurale cu densitate mare şi mărime mare sunt specificepentru comunele din judeţele: Prahova, Sibiu, Constanţa, Ilfov şi Bistriţa-Năsăud.

Locuinţe rurale cu densitate mare şi mărime mică se întâlnesc înjudeţele: Alba, Dâmboviţa, Harghita, Mureş, Cluj, Argeş, Botoşani, Bacău,Neamţ şi Satu-Mare.Există cinci judeţe: Vaslui, Gorj, Suceava, Maramureş şi Iaşi care nuau fost incluse în cele 4 grupe, întrucât acestea au moduri de locuire ce se

Page 13: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

caracterizează printr-o specificitate proprie, determinată în principal decaracteristicile demografice ale populaţiei (indicele de natalitate este relativridicat în comparaţie cu valoarea acestui indicator întâlnită la celelaltejudeţe).

Apoi, se impune a fi semnalat faptul că în cele 4 grupe de bază n-aufost incluse încă trei judeţe: Călăraşi, Olt şi Teleorman. Motivaţia acesteisubgrupări îşi regăseşte explicaţia în faptul că din perspectiva densităţii delocuire, precum şi a mărimii locuinţei, locuinţele rurale din cele trei judeţe,nu au o specificitate a lor.Pentru caracterizarea gradului de utilizare a spaţiilor de gospodărieîn scopuri productive au fost utilizaţi indicatorii:

1. ponderea producţiei agricole vegetale realizată în gospodăriilepopulaţiei;

2. ponderea producţiei agricole animale realizată în gospodăriilepopulaţiei.În urma analizei s-a constatat că în zonele de deal şi deal-munte serealizează cele mai mari cantităţi de produse agricole atât vegetale, cât şi deorigine animală. Aceste activităţi necesită anexe gospodăreşti specifice.Apoi, pentru păstrarea produselor agricole, gospodăriile săteşti prezintă omai mare complexitate şi varietate de spaţii construite.

La extrema cealaltă se situează gospodăriile din zonele de câmpie cuun grad de complexitate redus al anexelor gospodăreşti, determinat deproducţii relativ reduse în comparaţie cu localităţile din zonele de deal şideal-munte.

O grupare intermediară o reprezintă gospodăriile în care serealizează producţii agricole vegetale în proporţie mai mică, decât producţiaanimală (de exemplu judeţele Cluj, Dâmboviţa, Satu Mare şi Mureş).

Acest fapt are consecinţe asupra specificităţii anexelor gospodăreştide depozitare şi păstrare a produselor, în sensul că au dimensiuni maireduse.

Gospodăriile rurale din judeţele Olt şi Covasna se caracterizează prinexistenţa unor spaţii mai mari, destinate păstrării produselor vegetale.9

Aşezările rurale întruchipează efortul populaţiei de a cuceri şi populaspaţiul geografic românesc.

Cu timpul s-au format anumite tipuri morfostructurale de sate, dupăcum urmează:

risipite; răsfirate; adunate.

■ Satele risipite, numite şi sate împrăştiate, diseminate sau sate cu caseizolate, constituie aşezările rurale cele mai simple, născute din simţul practicdeosebit al omului carpatic şi puterea sa de intuiţie şi de adaptare perfectă lamediul natural caracteristic, cu un anumit potenţial economic.

Satele risipite au o structură extrem de simplă, primitivă, cugospodării puternic dispersate pe versanţi sau pe podurile mai netede aleplatformelor (sudul Munţilor Şureanu, zona Bran-Fundata, Munţii Apuseni,

Page 14: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Culoarul Timiş-Cerna, Obcinile Bucovinene, Depresiunea Dornelor,Mărginimea Sibiului etc.).

Unitatea acestor sate este menţinută datorită existenţei unei reţele decărări şi poteci, care asigură circulaţia în toate direcţiile. Legătura cumuntele se realizează prin intermediul plaiurilor, iar cu lumea exterioarăprin drumurile axate pe văi.

Ocupaţia de bază a locuitorilor este creşterea animalelor, pe bazaculturii extensive a fâneţelor şi păşunilor alpine şi subalpine, cu toate căsatele risipite prezente nu s-au limitat numai la păstorit. Ele şi-au afirmatvigoarea şi viabilitatea prin adaptarea agriculturii la condiţiile de relief înalt,gospodăririle făcând loc, în perimetrul lor, şi peticelor de arătură prin care secultivă secară de primăvară, orz, ovăz, rar porumb şi chiar grâu, legume şizarzavaturi necesare consumului familial. ■ Satele răsfirate constituie, din punct de vedere structural, un tip detranziţie de la risipire excesivă la cel adunat.Satul răsfirat este mai puţin influenţat în modul de organizareinterioară, de relief şi mai mult de ocupaţia locuitorilor.

Acest tip de aşezare rurală poate fi întâlnit în Subcarpaţi, PodişulMoldovei, Podişul Transilvaniei, Piemontul Getic, în depresiunileintracarpatice, între 400-800 metri altitudine, unde în alternanţă cu fâneţelese află ogoare, plantaţii vii şi pomi fructiferi.

În funcţie de condiţiile topografice locale, aceste sate pot prezenta orăsfirare liniară (de vale, de drum, de culme etc.), o răsfirare areolară(de versant, de contact, de culme, de vale), o răsfirare de tip alveolarpluricelular etc.

- Satele răsfirate liniare se dezvoltă în lungul apelor şi/saudrumurilor, dar şi în zonele de culme, în special în zonadeluroasă a Olteniei, dealurile Sălajului, în zona montană şideluroasă, în general. Ele pot atinge câţiva km lungime (10 şipeste 10 km), iar uneori se constituie într-un şir continuu de sate.

- Satele răsfirate areolare pot fi întâlnite în toate zonele ţării, auforme diverse: poligonale, rotunde, neregulate; pot prezentatendinţe de risipire spre periferic sau adunare în partea centrală avetrei.

- Sate răsfirate polinucleare (pluricelulare) sunt formate din 2-3sau mai multe nuclee de răsfirare, mai ales în zonele deluroase şide podiş.

- Sate răsfirate complexe rezultă din îmbinarea spontană adiferitelor tipuri de bază: areolar – tentacular, liniar – tentacularetc. şi sunt prezente în zonele depresionare, în zoneleinterfluviale din regiunile de deal şi podiş sau chiar în câmpiilestrăbătute de drumuri. ■ Satele adunate

Tendinţa de grupare, de adunare a gospodăriilor între limitele unorvetre bine conturate, apare în mod obişnuit în câmpie, dar şi în partea joasă adepresiunilor intramontane, submontane sau intracolinare şi chiar în anumite

Page 15: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

sectoare ale Podişului Transilvaniei. Satele adunate caracterizează decizonele cu o economie agricolă intensivă, de cultura cerealelor şifragmentarea redusă a reliefului, fiind adesea lipsită de vegetaţie interioară.

Fenomenul de adunare a gospodăriilor a fost fie spontan din nevoiade a economisi spaţiul agricol, fie dirijat, prin acţiunea de populare a unorregiuni (câmpii joase desecate, lunci îndiguite, colonizarea germanilor înBanat, sudul Transilvaniei, zona Bistriţei etc.).

Gradul de îndesire a gospodăriilor este direct proporţională cuvechimea şi puterea economică a satelor.Satele cu structură adunată au, de regulă, un profil cerealierzootehnic,un număr relativ mare de locuitori, în cadrul lor distingându-semai multe subtitluri:

- sate compacte, când casele sunt aliniate la stradă, calcan lângăcalcan şi creează impresia de aşezare întărită, de apărare;

- sate aglomerate, cu casele despărţite între ele prin curţi înguste,străzile sau drumurile fiind strict delimitate;

- adunate propriu-zis, unde gospodăriile sunt despărţite prin curţilargi; în vatră există chiar terenuri pentru culturi sau livezi.După cum se observă, aşezările rurale româneşti sunt foarte diverse,tipologia acestora fiind influenţată în timp, de condiţiile istorice existente.

5 Politica de finanţare a programelor de dezvoltare rurală înUE şi România

După reforma Politicii Agricole Comune, la nivel europeanabordarea agriculturii şi a spaţiului rural s-a schimbat, punându-se accentulpe nevoia de a integra toate componentele spaţiului rural. Prin urmare,eforturile de susţinere financiară au fost canalizate pe noi direcţii, multedintre ele opuse faţă de cele anterioare. Singurul punct comun a rămas, lanivelul Uniunii Europene, dimensiunea fondurilor îndreptate spre mediulrural.

Dezvoltarea rurală la nivelul UE şi al României este o activitate deimportanţă vitală atât prin dimensiunea spaţiului rural, exprimată prinsuprafaţa deţinută, cât şi prin ponderea populaţiei ocupate în activităţidiverse. Dacă ţinem cont la nivelul României şi de aspectele referitoare lanivelul de trai al locuitorilor, accesibilitatea serviciilor, dezvoltareainfrastructurii fizice şi sociale, dimensiunea dezvoltării rurale se poatetransforma într-o dimensiune naţională.OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică)defineşte spaţiul rural ca fiind acele suprafeţe cu o densitate a populaţiei maimică de 150 loc./kmp, diferenţiindu-se trei categorii:

predominant rural – atunci când mai mult de 50% din populaţie se aflăîn localităţi rurale (sate, comune);

semnificativ rural - 15-50% din populaţie este în localităţi rurale (sate,comune);

Page 16: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

predominant urban – atunci când mai puţin de 15% din populaţie se aflăîn localităţi rurale (sate, comune).Spaţiul rural astfel definit acoperă 90% din suprafaţa UE25 şicuprinde 57% din populaţie.

Acest spaţiu rural prezintă o mare diversitate dar în general prezintăaceleaşi caracteristici şi probleme, cum ar fi: venituri mai scăzute; populaţieîmbătrânită; dependenţă ridicată de agricultură; mai puţine opţiuni deangajare şi nu în ultimul rând, servicii mai slab plătite.

Politica de dezvoltare rurală va aborda întreaga societate,recunoscând rolul agriculturii şi silviculturii în protecţia mediuluiînconjurător şi va urmări întărirea relaţiilor economice şi sociale.

Datorită importanţei dezvoltării rurale a apărut şi sprijinul UniuniiEuropene care a înregistrat următoarea evoluţie:

deceniul al VIII-lea – introducerea ajutoarelor structurale (capitaluluman) şi primele elemente ale abordării teritoriale (zonele defavorizate);

deceniul al IX-lea – creşterea coeziunii sociale şi economice prinsemnarea Actului Unic; reforma fondurilor structurale; iniţiativacomunitară LEADER+;

deceniul al X-lea – integrarea problematicii de mediu şi măsurileînsoţitoare 1992, Conferinţa Europeană privind Dezvoltarea Rurală(Cork, 1996).După anul 2000 politica de dezvoltare rurală cunoaşte noi tendinţe,în special prin Agenda 2000 şi prin faptul că dezvoltarea rurală este adoptatăca a doua direcţie majora a PAC.

Aceste tendinţe principale sunt:- simplificarea cadrului juridic (directiva CE 1 257/1999) – crearea

unui instrument legal unic;- descentralizarea procesului decizional – subsidiaritatea

o planurile se elaborează de autorităţile naţionale/regionale,sunt adoptate de Comisie şi apoi vor fi implementate,monitorizate şi evaluate de autorităţile naţionale/regionale;

- programarea în funcţie de potenţialul local – flexibilitate.Directiva CE 1 257/1999Conţinutul planurilor de dezvoltare rurală

- descrierea situaţiei curente- strategiile propuse – priorităţi – măsuri- rezultate aşteptate- buget – resurse naţionale şi comunitare- autorităţi competente, organisme pentru implementare- rezultatele consultărilor cu actorii implicaţi

Măsurile- Măsuri însoţitoare

pensionare timpurie plăţi pentru zonele defavorizate măsuri agro-mediu împădurirea terenurilor agricole

Page 17: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

- Alte măsuri investiţii în agricultură (exploataţii agricole) stabilizarea tinerilor agricultori instruire procesarea şi comercializarea produselor agricole silvicultură adaptarea şi dezvoltarea zonelor rurale.

Elemente noi- implementarea măsurilor însoţitoare- zonele defavorizate – plata în funcţie de zonă; stabilirea BunelorPractici Agricole; noi categorii (restricţii de mediu, până la 10% dinsuprafeţe)- implementarea măsurilor agro-mediu: numai măsuri obligatorii înprograme (pentru agricultori ele vor fi voluntare)- art.33: gruparea măsurilor din perioadele anterioare ale programelorProgramele de dezvoltare rurală în perioada 2000-2006

Anul 2003 a fost un punct de cotitură deoarece evaluarea şirevizuirea programelor de dezvoltare rurală s-a făcut pe parcurs şi s-austabilit anumite priorităţi, unele fiind de fapt noutăţi.Printre aceste noutăţi menţionăm:1) extinderea preocupărilor pentru realizarea obiectivelor deja stabilite:

a. implementarea susţinerii pentru tinerii agricultori;b. implementarea măsurilor agro-mediu;c. creşterea investiţiilor în pădurile proprietate publică;d. măsuri noi:

i. respectarea standardelor;ii. bunăstarea animalelor;iii. susţinere pentru participarea în „scheme” de calitate aalimentelor şi în sisteme voluntare de consultanţăagricolă.

2) finanţare suplimentară:a. modulare – reducerea plăţilor directe pentru exploataţiile demari dimensiuni pentru a fi alocate dezvoltării rurale;b. estimare – rata modulării 5%, adăugându-se astfel lafinanţarea dezvoltării rurale 1.2 miliarde euro pe an.

Anul 2004 a fost foarte important deoarece a însemnat lărgireaUniunii Europene şi implicit preluarea problemelor de dezvoltarerurală.Dezvoltarea rurală permite celor 10 noi state membre:

să-şi modernizeze şi să-şi restructureze exploataţiile, industriaalimentară şi economia rurală;

să îmbunătăţească standardul de viaţă al locuitorilor din mediul rural.Măsurile curente din politica de dezvoltare rurală sunt accesibile

noilor state membre, dar situaţia lor specifică a făcut necesară dezvoltarea

Page 18: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

de noi instrumente, între care:- derogări şi modificări;- măsuri noi.

Rezultă astfel un pachet de măsuri cuprinzător şi flexibil:- derogări şi modificări:

o adaptări: eligibilitatea pentru co-finanţare începând cu ianuarie

2004; abordări diferenţiate pentru fondurile de Garantare; rată mai ridicată a co-finanţării publice pentru

investiţiile din exploataţiile agricole;o derogări:

nvestiţiile în exploataţiile agricole – exploataţiileneviabile sunt eligibile pentru finanţare atâta timp câtdemonstrează viabilitatea lor la sfârşitul perioadei deinvestiţie;

întreprinderile din industria alimentară, care nuîndeplinesc standardele minime, sunt eligibile pentrufinanţare atâta timp cât ajung să respecte acestestandarde după realizarea investiţiilor;- măsuri noi pentru noile UE 10:

1. exploataţii de semi-subzistenţă;2. formarea grupurilor de producători;3. plafonarea plăţilor directe;4. LEADER +;5. asistenţă tehnică;6. îndeplinirea standardelor europene;7. servicii de extensie şi de consultanţă;8. numai pentru Malta – plafonarea susţinerii statului în

programe speciale şi măsuri specifice pentru persoanele caresunt implicate numai în activităţi agricole.

În continuare vom enumera câteva propuneri ale comisiei pentruviitor (14 iulie 2004) privind dezvoltarea rurală în perioada 2007-2013.Propuneri legislative referitoare la:

a) finanţarea PAC – stabilirea unui nou cadru pentru finanţarea PAC,urmărindu-se simplificarea cadrului de lucru şi a instrumentelorfolosite;

b) susţinerea dezvoltării rurale din Fondul Agricol European pentruDezvoltare Rurală – reglementări noi privind dezvoltarea rurală.

a) Finanţarea PAC – stabilirea unui nou cadru pentru finanţareaPAC:

singură bază legală pentru finanţarea tuturor măsurilor,acţiunilor şi programelor derulate în cadrul PAC;o înfiinţarea de două fonduri noi:

o Fondul Agricol European pentru Garanţie;

Page 19: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

o Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală. reguli comune şi specifice pentru cele două fonduri noi

referitoare la disciplina bugetară.Din simplificarea rezultată – din 5 tipuri de programe şi 3sisteme de management financiar şi de control – reiese un cadruunic pentru finanţarea, programarea, managementul financiar şicontrolul dezvoltării rurale.

b) Reglementări noi privind dezvoltarea ruralăObiective majore:

- îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol prin susţinerearestructurării;

- creşterea rolului mediului şi a peisajului prin susţinerea organizăriiteritoriului;

- creşterea calităţii vieţii în mediul rural şi promovarea diversificăriiactivităţilor economice.În urma îndeplinirii acestor obiective rezultă axele prioritare:- Axa 1: Competitivitatea sectoarelor agricol şi silvic- Axa 2: Mediu şi organizarea teritoriului- Axa 3: Lărgirea dezvoltării rurale interiorul şi exteriorul exploataţiilor- Axa 4: Abordarea LEADER*Astfel, fiecare axă cuprinde programe diferenţiate:- Axa 1: Competitivitatea sectoarelor agricol şi silvic

1. Potenţialul uman – cuprinde programe pentru: Tinerii agricultori; pensionarea timpurie; instruire şi

servicii de consultanţă.2. Potenţialul fizic Investiţii în exploataţii; investiţii în întreprinderi mici

şi mijlocii de procesare a produselor agricole şisilvice; infrastructură.

3. Creşterea calităţii Măsuri de reformă ale PAC din 2003: îndeplinirea

standardelor; participarea agricultorilor în scheme decalitate a alimentelor; promovare.

4. Măsuri adiţionale pentru noile state membre- Axa 2: Mediu şi organizarea teritoriuluiPlăţi pentru zonele defavorizate natural

Zone montane şi zone cu alte tipuri de defavorizare naturală.Programul Natura 2000 – pentru suprafeţe agricole şi

silvice. Agro-mediu şi bunăstarea animalelor Investiţii neproductive Utilizarea durabilă a terenurilor silvice Plăţi pădure-mediu. Reconstrucţie şi prevenire.

- Axa 3: Lărgirea dezvoltării rurale în interiorul şi exteriorul exploataţiilor Diversificarea economiei rurale

Page 20: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Creşterea calităţii vieţii în mediul rural Susţinerea serviciilor de bază pentru economie şi

populaţie, reînnoirea şi dezvoltarea satelor, păstrareapatrimoniului rural.

Instruire, animare- Axa 4: Abordarea LEADER asigură susţinere pentru:

implementarea strategiilor de dezvoltare rurală locală pentruatingerea obiectivelor din una sau mai multe axe prioritare;

implementarea proiectelor de cooperare (în şi între statelemembre şi cu ţările ne-membre);

formarea şi conducerea grupurilor locale de acţiune, instruireaforţei de muncă şi animarea teritoriului.

În ceea ce priveşte repartizarea fondurilor, analiza programuluievidenţiază faptul că repartizarea fondurilor de finanţare se va realiza astfel:

- obiectivul competitivităţii – cel puţin 15%;- mediul şi organizarea teritoriului – cel puţin 25%;- calitatea vieţii şi diversificare – cel puţin 15%;- implementarea abordării LEADER – cel puţin 7% .

Ratele co-finanţării comunitare se vor distribui:- la nivelul axelor, ca parte din total cheltuiala publică eligibilă;- pentru axele 1 şi 3 co-finanţarea comunitară maximă este de 50%(75% în regiunile de convergenţă);- pentru axele 2 şi 4 co-finanţarea comunitară maximă este de 55%(80% în regiunile de convergenţă).În vederea adoptării unei politici de finanţare adecvate se vor

desfăşura următoarele etape ale programării:1) formularea documentului strategic al UE care să stabilească

priorităţile europene pentru axele politice menţionate;2) stabilirea planurilor strategice naţionale care să transpună

priorităţile UE conform situaţiei din statele membre şi să asigurearticularea şi cu politica de coeziune;

3) stabilirea programelor de dezvoltare rurală naţionale sauregionale.

În ceea ce priveşte raportarea, aceasta se va baza pe un cadrucomun de monitorizare şi evaluare caracterizat prin:

- rapoarte anuale ale progreselor la nivel de program;- rapoarte naţionale sintetice asupra progreselor realizate în

implementarea strategiilor naţionale;- raport anual sintetic al Comisiei către Consiliul European şi

Parlamentul European privind progresele realizate în implementareastrategiei şi priorităţilor UE.Management financiar şi control se va baza în primul rând pediferenţierea metodelor, pe clarificarea financiară anuală a conturilor şi aconformităţii deciziilor în acest domeniu şi va cuprinde:

- agenţii de plăţi;- organisme de certificare.

Page 21: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

În concluzie, putem spune că politica de susţinere şi de dezvoltarerurală la nivelul UE urmăreşte:- formularea unui cadru de lucru unic şi mai simplu;- concentrarea asupra priorităţilor stabilite de comun acord lanivelul UE;- menţinerea flexibilităţii la nivelul statelor membre;- creşterea posibilităţilor de control a modului de alocare şiutilizare a fondurilor şi a rezultatelor obţinute la nivel european,naţional şi regional.

În prezent, dezvoltarea rurală din România beneficiază de efectulaccelerator al unui reper temporal fix şi al unei recompense credibile –fondurile de susţinere a agriculturii şi a activităţilor rurale, în general. Prinurmare, strategia de dezvoltare rurală are în vedere:

asigurarea condiţiilor de îndeplinire a cerinţelor prevăzute în Acquis-ulcomunitar (armonizarea legislaţiei, organizarea pieţelor, înfiinţareaorganizaţiilor profesionale);

realizarea de investiţii directe în agricultură şi în infrastructura rurală, cufinanţare totală sau parţială din partea organismelor internaţionale subformă de granturi sau împrumuturi garantate de stat şi parţial de labugetul de stat şi din partea beneficiarilor de proiecte;

sprijinirea înfiinţării şi dezvoltării reţelelor de servicii pentru agricultură(finanţare rurală, consultanţă etc.);

studii şi strategii menite să asigure cele mai bune soluţii pentru odezvoltare durabilă.Pentru realizarea acestor deziderate strategice trebuie îndeplinite o seriede obiective cum sunt:

dezvoltarea unei agriculturi performante în vederea creşterii niveluluieconomico-social al spaţiului rural şi asigurarea unei dezvoltăriechilibrate în funcţie de potenţialul agricol al fiecărei zone;

asigurarea unei infrastructuri rurale capabile să sprijine dezvoltareamultifuncţională a sectorului agroalimentar din spaţiul rural;

diversificarea activităţilor agricole şi non-agricole, dezvoltareaserviciilor în spaţiul rural în vederea creşterii timpului de lucru şi aprevenirii migraţiei populaţiei rurale, în special a tinerilor şi femeilor;

sprijinirea agriculturii ecologice şi a măsurilor de protejare şi ocrotire amediului înconjurător şi de păstrare a ambientului natural;

creşterea veniturilor şi nivelului de trai ale populaţiei rurale.Realizarea proiectelor de dezvoltare din diferite programe întâmpină

însă numeroase dificultăţi, între care cel mai important este faptul călocuitorii din spaţiul rural nu sunt familiarizaţi cu numeroase din criteriile pebaza cărora se face evaluarea proiectelor. În plus, unele din aceste criteriichiar şi înţelese sunt de natură să restricţioneze realizarea propunerilor deproiecte. A rezultat astfel o valorificare foarte slabă a fondurilor potenţialaccesibile.

Un exemplu grăitor în acest sens este programul SAPARD, vizândaproape în exclusivitate spaţiul rural, dezvoltarea rurală. Dintre dificultăţile

Page 22: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

întâmpinate menţionăm: nevoia de a cofinanţa proiectele în proporţie de 50%, întrucât

beneficiarii întâmpină dificultăţi în contractarea creditelor bancare,deoarece nu dispun de fondurile necesare achitării costurilor aferenteîmprumutului;

plăţile nu se acordă în avans, programul doar rambursează cheltuieliledeja făcute.

Prin urmare, la sfârşitul anului 2003, după aproape un an şi jumătatede la lansarea licitaţiilor pentru finanţarea programelor în cadrul SAPARD,fuseseră cheltuite efectiv mai puţin de 5% din fondurile alocate pe 2000,2001, 2002.11Strategia de dezvoltare rurală se coordonează în prezent funcţie deliniile directoare ale programului sus-menţionat (SAPARD), respectiv:

- îmbunătăţirea competitivităţii în prelucrarea produselor agricole şipiscicole;

- îmbunătăţirea infrastructurii pentru agricultură şi dezvoltare rurală, camodalitate de ridicare a standardului de viaţă în zonele rurale;

- dezvoltarea economiei rurale prin promovarea şi diversificareaactivităţilor economice;

- dezvoltarea unui sector silvic viabil bazat pe management forestierdurabil;

- crearea unor condiţii favorabile pentru turism;-dezvoltarea resurselor umane.Dezvoltarea rurală incumbă răspunsul la provocări majore, provenite

din însăşi caracteristicile spaţiului rural care constituie un garant alstabilităţii social-economice la nivel naţional, nu numai în România undepopulaţia rurală este semnificativă ca proporţie din populaţia ţării, dar şi înstatele dezvoltate, dat fiind, în principal producţia agricolă, respectivsecuritatea alimentară. În plus, stabilitatea vine şi din spiritualitatearuralului, care încă asigură o legătură esenţială, o comunicare necesară chiarşi pentru societatea modernă.

În continuare, vom prezenta perspectiva financiară 2000-2006 şiprincipalele programe de finanţare ale dezvoltării rurale.Perspectiva financiară 2000-2006Perspectiva financiară formează cadrul cheltuielilor comunitarepentru o perioadă de 7 ani, fiind produsul unui acord interinstituţionalîntre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie şi indică volumul maximşi structura cheltuielilor comunitare viitoare. Este ajustată anual deComisie în funcţie de preţuri şi evoluţia Produsului Naţional Brut alComunităţii. Cu toate acestea, trebuie notat că perspectiva financiară nu esteun buget multianual, deoarece procedura bugetară anuală rămâneesenţială pentru determinarea nivelului prezent al cheltuielilor şi adiferenţelor dintre diferitele capitole bugetare. Pană în prezent, au fostîncheiate trei acorduri interinstituţionale de acest fel, şi anume:

1. perspectiva financiară 1988-1992 (pachetul Delors I); perspectivafinanciară 1993-1999 (pachetul Delors II); perspectiva financiară

Page 23: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

2000-2006. Perspectiva financiară pentru perioada 2000-2006 faceparte din noul Acord Interinstituţional, care este unul din pilonii de bază aipachetului financiar al Agendei 2000. Acest Acord, care a primit girulpolitic la Consiliul European de la Berlin din martie 1999, va trebui săpermită Uniunii să accepte noi membri şi, în acelaşi timp, să consolidezepoliticile comunitare, păstrând un cadru financiar rigurosPerspectiva financiară stabileşte cadrul de referinţă pentru operioadă de şapte ani (2000-2006). Deşi nu poate încorpora cheltuielile cunoi extinderi înainte ca acestea să devină efective, are însă treicaracteristici de interes pentru extindere:

finanţarea agriculturii este extinsă la noua politică de dezvoltarerurala, măsuri veterinare, un instrument agricol de preaderare şi omarjă pentru extindere;

fondurile structurale destinate celor 15 State Membre vor fi treptatreduse din anul 2002, concentrând prioritaţile la un numar mai mic deregiuni; operaţiunile structurale cuprind un nou instrument depreaderare;

suma alocată pentru acţiuni externe creşte cu 2% pe an pentru a acopericreşterea asistenţei pentru preaderare în cadrul programuluiPHARE. Fondurile alocate ca asistenţă pentru preaderare (PHARE,ISPA si SAPARD) vor rămâne neschimbate, indiferent de numărul deţări candidate care vor deveni membre în perioada 2000-2006. În acestfel, resursele pot fi concentrate pe ţările care au cea mai marenevoie.Disciplina bugetară va face posibilă menţinerea plafonului curent decheltuieli, adică 1,27% din produsul naţional brut al Comunităţii, până înanul 2006.ProgrameAgenda 2000Agenda 2000 este un program de acţiune adoptat de Comisie la 15iulie 1997, ca raspuns oficial la cererea Consiliului European de la Madriddin decembrie 1995, incluzând un document general pe tema extinderii şireformei politicilor comunitare, precum şi o comunicare cu privire laviitorul cadru financiar după 31 decembrie 1999. Agenda 2000 dezbate toatechestiunile cu care se va confrunta Uniunea la începutul secolului 21. Esteprezentată şi opinia Comisiei cu privire la ţările candidate.Agenda 2000 cuprinde trei părţi:

1. prima parte se referă la reforma politicii agricole comune şi apoliticii de coeziune economică şi socială, recomandări cuprivire la modul cum trebuie abordate provocările extinderii şipropune punerea în practică a noului cadru financiar pentruperioada 2000-2006;2. partea a doua propune întărirea strategiei de preaderare,încorporând două elemente noi: parteneriatul de aderare şiparticiparea extinsă a ţărilor candidate la programelecomunitare şi mecanismele de punere în aplicare a aquis-ului

Page 24: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

comunitar;3. partea a treia conţine un studiu cu privire la impactulextinderii asupra politicilor Uniunii Europene.Aceste priorităţi s-au materializat în 20 de iniţiative legislative

înaintate de Comisie la Consiliul European de la Berlin din martie 1999.Consiliul European de la Berlin a ajuns la un acord general asuprapachetului legislativ în 1999, masurile fiind adoptate în acelasi an.

Ele acoperă patru domenii pentru perioada 2000-2006:- reforma politicii agricole comune;- reforma politicii structurale;- instrumentele de preaderare;- cadrul financiar.

Consiliul European de la Berlin din martie 1999 a discutat nouaperspectivă financiară pe perioada 2000-2006. Cheltuielile Uniunii trebuiesă respecte imperativele disciplinei bugetare şi a eficienţei cheltuielilor, înipoteza aderării de noi state începând cu 2002.

Perspectiva financiară este trasată folosindu-se preţuri constante1999, cu ajustare anuală în funcţie de inflaţie.

Programul PHARE a fost lansat în 1989, după colapsul regimurilorcomuniste din Europa Centrală şi de Est şi urmăreşte să ajute aceste ţări să-şireconstruiască economiile. Iniţial, programul s-a adresat doar Poloniei şiUngariei, fiind ulterior extins la 13 ţări (Albania, Bosnia-Herzegovina,Bulgaria, Cehia, Estonia, Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei,Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia).Pentru perioada 1995-1999, finanţarea prin PHARE a totalizat 6,7miliarde Euro şi a acoperit 15 sectoare, printre care cele mai importante aufost:

infrastructură (energie, transport, telecomunicaţii); dezvoltarea sectorului privat şi asistenţă acordată firmelor; educaţie, pregătire profesională şi cercetare; protecţia mediului şi securitate nucleară; restructurarea agriculturii.

În acelaşi timp, PHARE este principalul instrument pentrustrategia de preaderare pentru cele zece ţări central şi est europene (CEEC)care au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. Din 1994, sarcinilePHARE au fost adaptate la priorităţile şi nevoile fiecărei ţări candidate.Noul program PHARE pentru perioada 2000-2006 are un buget depeste 10 miliarde Euro şi are drept priorităţi specifice:

• construcţia institutională;• finanţarea investiţiilor.Ca urmare a propunerilor înaintate de Comisie în Agenda 2000 din

iulie 1997, pe lângă PHARE au fost create noi instrumente de preaderare.Acestea sunt:

măsuri structurale pentru apropierea infrastructurii şi a mediului dinţările candidate la nivelul Uniunii Europene (ISPA);

Page 25: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

asistenţă pentru agricultură (SAPARD).

ISPA* (Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare)Finanţează infrastructura majoră de mediu şi transport, având unbuget anual de 1.040 milioane Euro. Împreună cu asistenţa pentrudezvoltarea agricolă şi PHARE, Agenda 2000 a propus acordarea uneiasistenţe structurale pentru ţările candidate în valoare de 1 miliard Euro pean, pentru perioada 2000-2006.Acest ajutor este direcţionat în principal spre alinirea ţărilorcandidate la standardele comunitare în domeniul infrastructurii, în particularşi prin analogie cu Fondul de Coeziune, în domeniul transportului şimediului.

SAPARD (Programul Special de Aderare pentru Agricultură şiDezvoltare Durabilă)SAPARD are ca scop sprijinirea ţărilor candidate în rezolvareaproblemelor legate de ajustarea structurală în sectorul agricol şi zonelerurale, precum şi în implementarea aquis-ului comunitar în ceea ce priveştepolitica agricolă comună.SAPARD a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, fiind programat pânăîn 2006. Totuşi, ţările candidate pot beneficia de SAPARD între anul 2000şi data la care aderă la Uniunea Europeană. SAPARD finanţează proiectemari de agricultură şi dezvoltare rurală şi are un buget anual de 520milioane Euro, fiind în responsabilitatea Directoratului General pentruAgricultură, din cadrul Comisiei Europene.12

Una din principalele finanţări în prezent dar şi în viitor, pentruagricultură este programul SAPARD. Acest program cuprinde mai multemăsuri finanţate corespunzător, după cum urmează:

1. Investiţii în exploataţiile agricoleProiectele din cadrul acestei măsuri sunt considerate a fi investiţiigeneratoare de venituri.Ajutorul public acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 50%din totalul cheltuielilor eligibile. În cadrul acestui program vor putea fifinanţate proiecte a căror valoare totală este cuprinsă între 10.000 Euro –1.000.000 Euro.

2. Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricolePrezintă aceleaşi condiţii ca la Măsura nr. 1.

3. Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului decalitate, veterinar şi fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentareşi pentru protecţia consumatorilorAjutorul public acordat în cadrul acestei măsuri poate fi de 100% dintotalul cheltuielilor eligibile, cu o contribuţie de 78% din SAPARD.În cadrul acestei măsuri vor putea fi finanţate proiecte a cărorvaloare totală este cuprinsă între 10.000 – 20.000.000 Euro.

4. Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şisă menţină peisajul rural

Page 26: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Sumele maxime eligibile pe an se vor calcula pe acea suprafaţă aexploataţiei la care se aplică acţiuni de agro-mediu.

5. Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentrugenerarea de activităţi multiple şi venituri alternativeÎn cadrul acestei măsuri vor putea fi finanţate proiecte a cărorvaloare totală este cuprinsă între 1.000 – 250.000 Euro.

6. Înfiinţarea serviciilor de înlocuire a personalului în fermă şide management al fermeiAjutorul public acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 50%din totalul cheltuielilor eligibile.

7. Constituirea grupurilor de producătoriAjutorul va fi determinat pentru fiecare organizaţie de producători pebaza propriilor vânzări de piaţă anuală, astfel:• suma pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea ande 5%, 5%, 4%, 3% şi 2%, respectiv din valoarea producţiei depiaţă până la 200.000 Euro;• suma pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea ande 2,5%, 2,5%, 2%, 1,5% şi 1,5%, respectiv din valoarea producţieide piaţă ce depăşeşte 200.000 Euro.

8. Renovarea şi dezvoltarea satelor, protecţia şi conservareamoştenirii rurale

Proiectele care au ca beneficiari autorităţi publice locale vor fifinanţate în proporţie de 75% UE şi 25% de la bugetul local sau naţional.

9. Îmbunătăţiri funciare şi reparcelareProiectele din cadrul acestei măsuri au ca scop înlăturarea sau

evitarea pagubelor produse agriculturii, altor sectoare economice şiprotejarea mediului înconjurător.

10. Întocmirea şi actualizarea registrelor funciareAjutorul public acordat pentru această măsură este de 100% dintotalul cheltuielilor eligibile, din care 75% contribuie UE.

11. Îmbunătăţirea pregătirii profesionaleAjutorul public acordat pentru această măsură este de 100% dintotalul cheltuielilor eligibile, din care 75% contribuie UE. În cadrul acesteimăsuri vor putea fi finanţate proiecte cuprinse între 5.000 - 250.000 Euro.

12. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii ruraleAjutoarele publice acordate în cadrul acestei măsuri atunci cândbeneficiarii sunt instituţii publice pot să atingă 100% din costul eligibil total.

Acest ajutor este compus în general din sume publice, după cum urmează:- 25% contribuţie naţională (buget naţional sau local);- 75% contribuţie comunitară.

În cadrul acestei măsuri vor putea fi finanţate proiecte de minimum200.000 Euro şi de maximum 1.000.000 Euro.

13. Managementul resurselor de apă (în afară de deţinere)pentru agriculturăAjutorul public nu va depăşi 50% din totalul cheltuielilor eligibile. Încadrul acestei submăsuri, se vor putea finanţa proiecte a căror valoare este

Page 27: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

cuprinsă între 10.000 – 500.000 Euro.14. Silvicultura

Ajutorul acordat în cadrul acestei măsuri este următorul:- de interes public – 75% din costul proiectului este contribuţie UE;– 25% din costul proiectului este suportat decomunitatea locală.- în interes privat – 50% contribuţie privată– 50% contribuţie publică,din care: – 75% contribuţiei UE– 25% buget naţional

15. Asistenţă tehnică pentru implementarea programuluiÎn baza Reglementării (CE) nr. 1268/1999 o sumă egală cu 2% din

valoarea cofinanţării din partea Comisiei Europene poate fi destinatăfinanţării măsurilor luate din iniţiativa Comisiei pentru studiile preliminare,vizibile de experienţă, evaluări şi controale. Această sumă reprezintă ajutorpublic finanţat 100% din contribuţia UE.

Toate aceste finanţări defalcate pe măsuri vor duce la realizarea unuisector agricol competitiv care urmăreşte să păstreze nivelul veniturilorfermierilor astfel încât stabilitatea lor să fie asigurată prin diferiteinstrumente comunitare organizaţiile comune ale pieţei şi plăţilecompensatoare directe. Practicarea unor tehnici de producţie care protejeazămediu şi care pot asigura produse de calitate de standarde europene – toateacestea vor duce la formarea unor exploataţii agricole durabile.

Din anul 2000 până în anul 2006 SAPARD va finanţa proiecteindividuale care sunt în concordanţă cu măsurile selectate şi cu criteriile deeligibilitate strict definite. Primele proiecte test au fost lansate în anul 2000în cadrul Programului Special de Pregătire (SPP) “Acţiuni rurale”, chiarînainte ca finanţarea SAPARD să fie aprobată.Alte activităţi corelate cu dezvoltarea rurală care sunt desfăşurate deMinisterul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în cooperare cu alteinstituţii guvernamentale şi neguvernamentale, includ:

Programul pentru normalizarea economică şi socială a vieţii în satulromânesc, axat pe dezvoltarea economică şi a serviciilor, accesul lainfrastructură şi dezvoltarea tehnică a utilităţilor publice;

Programul de sprijinire a dezvoltării rurale care constă în proiectarea,iniţierea şi implementarea măsurilor pentru îmbunătăţirea infrastructurii,cum ar fi aprovizionarea cu apă, linii telefonice, transport, electricitate;

Studierea oportunităţilor pentru reorientarea profesională a minerilorşomeri în cadrul Programului pentru absolvirea celor eliberaţi dinmuncă, din activităţile miniere, prin crearea şi dezvoltarea de fermeagro-turistice. Aceasta este o activitate desfăşurată împreună cu AgenţiaNaţională pentru zonele Miniere;

Proiectul de consolidare a rolului economic jucat de femei în mediulrural. Proiectul cuprinde judeţele Buzău şi Vaslui ca zone pilot, şi s-adesfăşurat sub auspiciile PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentruDezvoltare) împreună cu Comisia Naţională pentru Combaterea

Page 28: Spatiul Rural, Functiile Spatiului Rural

Sărăciei; Proiectul de dezvoltare rurală a Munţilor Apuseni al ONU-FIDA, care

cuprinde măsuri de sprijinire a zonelor mai puţin dezvoltate, proiectrealizat în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regionalăşi Ministerul Finanţelor.13În concluzie, este necesară promovarea unui program de dezvoltarerurală în toate zonele ţării, în cadrul unui concept de dezvoltare ruralăprivind integrarea economică şi socială a satului românesc. Bineînţeles,acest lucru este posibil numai prin atragerea în condiţii avantajoase acapitalului străin, în vederea susţinerii programelor investiţionale şi, nu înultimul rând, prin instruirea resurselor umane care să valorifice eficientaceste fonduri.Cuvinte şi noţiuni cheie:• spaţiul rural;• caracteristicile spaţiului;• satul;• politica de dezvoltare rurală.


Recommended