+ All Categories
Home > Documents > spaniola gramatica

spaniola gramatica

Date post: 23-Jun-2015
Category:
Upload: iulia-jprm
View: 1,918 times
Download: 28 times
Share this document with a friend
36
Bun venit la Wikipedia ! Dacă doriţi să contribuiţi vă invităm să vă înregistraţi/autentificaţi . Gramatica limbii spaniole De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare , căutare [[wik i]] Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard . Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2007 Acest articol descrie gramatica limbii spaniole . Mai trebuie si cazurile subst. Si un program pe3ntru a creea propoziti. Cuprins [ascunde ] 1 Pronumele (El pronombre) o 1.1 Pronumele personale (Los pronombres personales) o 1.2 Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres personales) o 1.3 Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos) o 1.4 Pronumele posesive (Los pronombros posesivos) o 1.5 Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos) o 1.6 Pronumele relative (Los pronombres relativos) o 1.7 Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos) 2 Verbul o 2.1 Modurile verbului (Los modos del verbo) o 2.2 Întrebuinţări ale timpurilor indicativului o 2.3 Modul conjunctiv (modo subjuntivo)
Transcript
Page 1: spaniola gramatica

Bun venit la Wikipedia! Dacă doriţi să contribuiţi vă invităm să vă înregistraţi/autentificaţi.

Gramatica limbii spanioleDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

[[wiki]]Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard.Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2007

Acest articol descrie gramatica limbii spaniole.

Mai trebuie si cazurile subst. Si un program pe3ntru a creea propoziti.

Cuprins

[ascunde] 1 Pronumele (El pronombre)

o 1.1 Pronumele personale (Los pronombres personales) o 1.2 Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres

personales)o 1.3 Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos) o 1.4 Pronumele posesive (Los pronombros posesivos) o 1.5 Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos) o 1.6 Pronumele relative (Los pronombres relativos) o 1.7 Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)

2 Verbul o 2.1 Modurile verbului (Los modos del verbo) o 2.2 Întrebuinţări ale timpurilor indicativului o 2.3 Modul conjunctiv (modo subjuntivo) o 2.4 Întrebuinţări ale timpurilor conjunctivului o 2.5 Infinitivul (El infinitivo) o 2.6 Participiul (El participio) o 2.7 Diateza pasivă (La voz pasiva)

3 Conjugarea verbului haber (Conjugación del verbo haber) 4 Conjugarea verbelor regulate – Modele

o 4.1 Conjugarea I (Primera conjugación) o 4.2 Modo indicativo o 4.3 Modo subjuntivo o 4.4 Modo imperativo (afirmativo) o 4.5 Conjugarea a II-a (Segunda conjugación) o 4.6 Modo indicativo o 4.7 Modo subjuntivo

Page 2: spaniola gramatica

o 4.8 Modo imperativo (afirmativo) o 4.9 Conjugarea III-a (Tercera conjugación) o 4.10 Modo indicativo

5 Modo subjuntivo 6 Modo imperativo (afirmativo)

o 6.1 Formas simples o 6.2 Formas compuestas

7 Modo indicativo 8 Modo subjuntivo 9 Modo imperativo

10 Perifraze verbale (Perífrasis verbales)

[modifică] Pronumele (El pronombre)

[modifică] Pronumele personale (Los pronombres personales)

Pronumele personale sunt singurele forme din gramatica limbii spaniole care posedă o declinare (redusă şi ea). La aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepoziţional (caso preposicional), dativ (dativo) şi acuzativ (acusativo).

Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate (nosotros, mí, ti, ellos, etc.) iar altele nu (me, te, le, los etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate (formas tónicas o acentuadas) şi forme neaccentuate (formas átonas o inacentuadas).

Formele mí, ti sunt folosite numai în combinaţie cu o prepoziţie (a mí, a ti, de mí, de ti, etc.). Formele me, te, le, lo, la, se, nos, os, les, los, las nu pot intra în combinaţie cu o prepoziţie (a mi me gusta..., me gusta, a ti te gusta, le gusta..., etc.).

[modifică] Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres personales)

Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: dándome (dându-mi), lavarte (a te spăla), ¡vete! (du-te).

Atunci când forma nos în poziţie enclitică se uneşte cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: vamos + nos > vámonos. Se suprimă d final de la persoana a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic os: lavad + os>lavaos, levantad + os>levantaos. Face excepţie imperativul verbului ir, id + os > idos.

La imperativul pozitiv, gerunziu (forma simplă) şi infinitiv (forma simplă) pronumele neaccentuat este în mod obligatoriu enclitic: dame şi nu *me da, dándole şi nu *le dando, darles şi nu *les dar.

Page 3: spaniola gramatica

La formele compuse ale infinitivului şi gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se alipesc la auxiliar: haberme dado, habiéndome dado. În cazurile în care un verb este însoţit de mai multe pronume personale neaccentuate, acestea se aşează după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: Me lo da. Dándomelo . Totdeauna forma se precedă celelalte forme neaccentuate: Se lo doy.

O variantă a pronumelui personal neaccentuat în cazul dativ (le, Ies) o constituie forma se. Această formă este folosită numai atunci când precedă nemijlocit un alt pronume care începe cu 1, adică combinaţiile se lo, se la, se los, se las: ¿ Das este libro al señor profesor? - Sí, se lo doy (şi nu: *le lo doy). ¿ Das estas manzanas a los niños? — Sí‚ se las doy.

Cu forma neutra lo reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o propoziţie anterioară: ¿ Estás cansada? – Sí, lo estoy. ¿ Estáis cansadas? – Sí, lo estamos.

[modifică] Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos)

Construcţia reflexivă implică următoarea condiţie: verbul şi complementele sale pronominale să aparţină aceleiaşi persoane şi aceluiaşi număr gramatical: Yo me lavo (Eu mă spăl). Yo me lavo las manos (Eu îmi spăl mâinile). Toate formele pronumelor personale - persoana I şi a II-a, cu excepţia formelor yo şi tú - pot lua parte la formarea unei construcţii reflexive în calitate de pronume reflexive: Nosotros nos lavamos. Pentru persoana a III-a singular şi plural sunt folosite ca pronume reflexive formele: se, sí precedat de prepoziţie şi consigo: Él se lava - Ellos se lavan. Él se lava las manos - Ellos se lavan las manos. Él habla para sí - Ellos hablan para sí. Él lleva la cartera consigo (El poartă servieta cu sine) - Ellos llevan la cartera consigo (Ei poartă servieta cu ei înşişi).

[modifică] Pronumele posesive (Los pronombros posesivos)

1. Pronumele posesive funcţionează ca adjective. La fel ca pronumele personale, posesivele au forme accentuate (mío, tuyo, suyo, etc.) şi forme neaccentuate (mí, tu, su ...) Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate (mí, tu, su, mis, tus, sus), precedă cuvântul pe care îl determină în calitate de atribut (mi pañuelo, tu bolso...), iar formele accentuate se aşează după cuvântul la care se referă, după articol sau funcţionează ca nume predicative: Él bolso es mío. Un amigo mío… 2. a) Formele pronumelor posesive Pentru un singur posesor Un singur obiect posedat Persoana I mío, mía Persoana a II-a tuyo, tuya Persoana a III-a suyo, suya Mai multe obiecte posedate míos, mías tuyos, tuyas suyos, suyas Pentru mai mulţi posesori Un singur obiect posedat Mai multe obiecte posedate Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras P e r soana a III-a suyo, suya suyos, suyas b) Formele adjectivelor posesive Pentru un singur posesor Un singur obiect posedat Persoana I mi Persoana a II-a tu Persoana a III-a su Mai multe obiecte posedate mis tus sus Pentru mai mulţi posesori Un singur obiect posedat Mai multe obiecte posedate Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras Persoana a III-a su sus 3. Formele su, suyo sunt echivalente cu de él, de ella, de ellos, de ellas, de

Page 4: spaniola gramatica

usted, de ustedes. Pentru evitarea ambiguităţii, de la caz la caz, se folosesc formule prepozţionale: Su casa - La casa de él - La casa de Ud. (sau: Su casa de Ud.) - La casa de ellos etc

[modifică] Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos)

1. Pronumele demonstrative pot îndeplini funcţia gramaticală de substantive, de adjective: Mi sombrero es éste. Este sombreros es mío. Sunt variabile în gen şi număr (este niño — esta niña; estos niños, estas niñas) - Posedă forme neutre invariabile (esto, eso, aquello): Aquello que se ve en la lejanía es una ciudad. Demonstrativele, de regulă, se aşează înaintea substantivului la care se referă. La demonstrativele cu valoare de pronume, accentul grafic este facultativ. 2. Formele pronumelor demonstrative Singular Plural Masc. Fem. Neutru Masc. Fem. este esta esto estos estas ese esa eso esos esas aquel aquella aquello aquellos aquellas 3. Formele: este, esta, estos, estas desemnează lucruri aproape de cel care vorbeşte: Éste es mi coche (adică: Éste de aquí es mi coche). Formele ese, esa, esos, esas desemnează lucruri mai îndepărtate de cel care vorbeşte şi, în cazul unui dialog, aproape de cel căruia i se vorbeşte: Ese es tu coche. Formele aquel, aquella, aquellos, aquellas desemnează lucruri şi mai îndepărtate de cel care vorbeşte sau de interlocutori. Gradaţia privitoare la îndepărtarea unui obiect în spaţiu este valabilă şi pentru dimensiunea timpului: este se foloseşte pentru prezent, ese pentru un trecut mai mult sau mai puţin apropiat şi pentru un viitor, aquel pentru un trecut îndepărtat şi, uneori, pentru un viitor îndepărtat: en estos tiempos, en esos tiempos, en aquellos tiempos. 4. Demonstrativele, cu excepţia lui ese, pot îndeplini şi funcţie anaforică. În astfel de cazuri, este reproduce ultimul obiect, iar aquel, pe cel anterior: María y Juana están leyendo; esta (Juana) está leyendo una novela, y aquella (María) un cuento. 5. Construcţii în care apar demonstrativele neutre: esto, eso, aquello esto es - adică, va să zică; en esto - în vremea asta, între timp; con esto - cu asta, cu toate acestea; a eso de - cam, în jur de (în construcţii ca: a eso de las ocho - în jur de ora opt); eso sí que no - asta nu, asta nu se poate; y eso que - deosebit de faptul că, unde mai pui că; por eso - de aceea; en eso de - cât despre, în ce priveşte; eso es - asta este, exact .

[modifică] Pronumele relative (Los pronombres relativos)

1. În Limba spaniolă se foloseşte de următoarele forme de pronume relative: que, quien, quienes, el que, la que, los que, las que, lo que, el cual, la cual, los cuales, las cuales, lo cual, cuanto (-a, -os, -as), cuyo (-a, -os, -as). 2. Pronumele que este invariabil ca gen şi număr: Él niño que está aquí es mi hermano - Los niños que están aquí son mis hermanos. Antecedentul lui que poate fi substantiv (nume de fiinţă sau de lucru) şi se poate referi la mai mulţi antecedenţi: Los médico y los ingenieros que están en la sala quieren salir. El poate fi substituit prin el cual (cu formele sale de număr şi gen) atunci când introduce o propoziţie atributivă explicativã: Los alumnos, que viven lejos, no llegaron a tiempo a esta fiesta .În fraza mai sus menţionată putem înlocui que prin los cuales: Los alumnos, los cuales... 3. Cual (precedat de articolul hotărât) este variabil numai ca număr. Cual fără articol nu este pronume. Antecedentul său poate fi nume de fiinţe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui cual în locul lui que cu caracter explicativ, în contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepoziţiile por, sin, tras,, cât şi

Page 5: spaniola gramatica

cu prepoziţiile bisilabice şi locuţiuni echivalente (entre los cuales, por encima del cual, etc): Esperó a su vecino, el cual no llegó. No aprendió bien la lección, por lo cual fue castigado. Forma neutră lo cual are ca antecedent o formă neutră sau o propoziţie precedenta: Era juguetón, lo cual me gustaba. În astfel de secvenţe, lo cual poate fi substituit prin lo que: Era juguetón, lo que me gustaba. 4. Quien are o singură formă pentru ambele genuri. Forma de plural este quienes. Se referă la substantive nume de fiinţe sau lucruri personificate. Antecedentul său poate fi exprimat sau nu: Este muchacho con quien hablas es mi hermano. Quien canta, sus males espanta. 5. Cuyo se acordă în gen şi număr cu substantivul care urmează. Se poate referi la substantive nume de fiinţe sau de lucruri: El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío. Ca sens, este echivalent cu formele de quien, del cual. 6. Pronumele cuanto este variabil în gen şi număr (cuanto, cuanta, cuantos, cuantas). Formele cuantos, cuantas sunt echivalente cu construcţiile todo lo que, todas las que. Ca antecedent pot servi todo, tanto sau un substantiv însoţit de todo sau tanto: Todos cuantos lo conocen dicen que es inteligente (Toţi care îl cunosc spun că este inteligent).

[modifică] Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)

1. Pronunele nehotărâte care se referă numai la nume de fiinţe alguien, nadie, quienquiera: alguien lo sabe - cineva ştie; nadie lo puede saber - nimeni nu poate să ştie. Alguien şi nadie se întrebuinţează numai la singular, ambele genuri. 2. Algo şi nada se referă la lucruri: nada me dio; cuéntame algo. Sunt invariabile. 3. Pronumele nehotărâte care se referă la nume de lucruri sau de fiinţe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás etc.: algunos vinieron - câţiva au venit; todos están aquí; conozco a bastantes del mismo gremio. Forma invariabilă demás se foloseşte, de regulă, precedată de un articol hotărât la plural: Algunos niños entraron en la sala: Los demás, en el comedor. Pronumele todo (toda, todos, todas) (are şi o forma neutră: todo) are valoare substantivală şi adjectivală: Todos entraron en el despacho del jefe. Todos los obreros llegaron a la fábrica. Gruparea todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se foloseşte atât la singular, cât şi la plural: todo el jardín, todo este jardín, todos los jardines, todos estos jardines. Gruparea todo + substantiv se foloseşte aproape exclusiv la singular: todo hombre (orice om), toda escuela (orice şcoală)... Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de totalitate şi are o valoare de superlativ: todo un año (un an întreg), toda una muchacha (o fată adevarată). 4. Pronumele nehotărâte más şi menos sunt invariabile. Când funcţionează ca adjective se grupează la singular, în special cu substantive nume de materie: agua apă Quiero más café Vreau mai mult (ă) cafea leche lapte azúcar zahăr La plural, se combină cu substantive ce denumesc lucruri numărabile: libros cărţi Quiero menos cuadernos Vreau mai puţine caiete carteras serviete lápices creioane Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite şi ca adjective nehotărâte, iar unele numai ca adjective (ex.: cada).

[modifică] Verbul

[modifică] Modurile verbului (Los modos del verbo)

Page 6: spaniola gramatica

În gramatica spaniolă actuală figurează trei moduri verbale: indicativul (indicativo), conjunctivul (subjuntivo) şi imperativul (imperativo). Infinitivul, gerunziul şi participiul sunt considerate forme nepersonale (fomas no personales) ale verbului. Formele modale ale conjunctivului şi ale indicativului exprimă opoziţia non realitate/realitate. Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, Exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte.

[modifică] Întrebuinţări ale timpurilor indicativului

Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprima nu numai un fapt prezent, ci şi unul trecut (prezentul istoric) sau viitor: Acude San Martín, combate y vence. Mañana salgo para Madrid y vuelvo el viernes que viene ... în propoziţiile condiţionale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului: Si vienes, te doy el libro [Dacă vii (vei veni), îţi dau (îţi voi da) cartea]. Prezentul poate fi folosit şi în locul imperativului: Vas al mercado, y me compras legumbres. Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acţiune trecută care păstrează legătura cu prezentul. Legătura poate fi reală sau numai gândită şi percepută de către vorbitor. Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acţiune din trecut în desfăşurare, sau repetată, care poate avea loc simultan cu acţiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp: Los hombres iban al trabajo. Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acţiune terminată în trecut înaintea altei acţiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acţiune realizată în trecut, într-o perioadă de timp complet scursă: Jose Martí nació en Cuba. Anteayer escribí una carta. La semana pasada visité un museo. Este un timp folosit mult în vorbirea curentă. Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acţiune trecută, imediat anterioară faţă de o altă acţiune trecută ( redată prin perfectul simplu): Cuando los muchachos hubieron terminado el trabajo, volvieron a sus casas. În limba spaniolă actuală, acest timp este destul de puţin folosit. Viitorul (Futuro) poate exprima, printre altele: a) o posibilitate, o îndoială, o aproximaţie: Estará en la oficina a esta hora, Serán las dos de la tarde; b) un ordin, o interzicere: Lucharás por el bien de tu pueblo. No desearás mal a tus amigos. Viitorul anterior (Futuro perfecto) denotă o acţiune terminată înaintea alteia care se va efectua tot în viitor:, Cuando yo llegue, habrás resuelto ya el asunto. Condiţionalul prezent (Condicional, optativo / potencial) exprimă o acţiune viitoare în raport cu o acţiune realizată în trecut: Dijiste que Pedro regresaría (ayer, hoy, mañana). Han dicho que Pablo no regresaría. Acţiunea pe care o exprimă este eventuală, ipotetică. Condiţionalul poate fi folosit şi ca formă de exprimare politicoasă în cazul unei rugăminţi, a unei dorinţe, întocmai ca formele indicativului imperfect: Querría pedirte un favor (Aş vrea să-ţi cer o favoare). Condiţionalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto) exprimă un fapt deja terminat sau posibil înainte de a avea loc un alt fapt cu care este în relaţie: Pensaba que habrían cumplido lo prometido. Modul M odul imperativ (Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoana a II-a singular şi plural): canta - cantad; come - comed; escribe - escribid. Pentru celelalte persoane se folosesc formele prezentului conjunctiv: Escríbame (usted) una carta. Tráigame (usted) un libro. Que canten ellos! Cantemos nosotros. În spaniolă există opt verbe (plus compusele lor) care au neregulată persoana a II-a singular: hacer - haz; decir - di; poner - pon; ir - ve; salir - sal; venir - ven; ser – sé; tener - ten. La plural persoana a II-

Page 7: spaniola gramatica

a este regulată la toate verbele. Atunci însă când această formă este aglutinată cu pronumele personal os, d final din desinenţă se pierde: levantaos ( = levantad + os), lavaos (= lavad + os); (excepţie: id + os → idos). În propoziţiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): No vengas aquí. No comáis tanto. No me digas mentiras. Atunci când verbul la imperativ este însoţit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziţie enclitică: Dime la verdad. În propoziţii negative pronumele personal neaccentuat este proclitic: No me lo digas.

[modifică] Modul conjunctiv (modo subjuntivo)

Conjunctivul poate fi folosit în propoziţii independente şi în propoziţii subordonate. a) în propoziţii independente care conţin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoiala se intensifică, iar cu indicativul se atenuează:

Tal vez

han regresado (Poate s-au întors). Tal vez han regresado (Se prea poate să se fi întors). Quizá(s) escribirá la carta (Se prea poate să se scrie scrisoarea). Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt aşezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul: Tu amigo te ha invitado tal vez a esta reunión. În propoziţiile independente optative, verbul se construieşte cu conjunctivul: ¡Ojalá venga a tiempo! (Măcar să vină la timp; să dea Dumnezeu să vină la timp). ¡ Viva la libertad! ¡Seas bienvenido! b) Conjunctivul în propoziţii subordonate Cu verbele care exprimă îndoiala, necunoaşterea (dudar, hesitar, vacilar, ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul: Dudo de que María llegue mañana. Ignoro que haya trabajado tanto. În astfel de cazuri este posibilă şi folosirea indicativului. Incertitudinea poate fi mai categorică sau mai atenuată. De exemplu, în propoziţia “Creo que María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în ”No creo que María vuelva” elementul negativ este mai atenuat. În propoziţiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau îndoielnic, verbul se construieşte cu conjunctivul: El hombre que viene es un amigo. Las personas que asistan a la fiesta deberán presentar la invitación. Escribiré lo que Ud. diga. Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectivă (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se foloseşte, de regulă, conjunctivul: Lamento que no hayas venido. Siento que se vaya. O acţiune viitoare (mai rar o acţiune trecută) dependentă de un verb care exprimă teama poate fi redatã şi cu modul indicativ: Temo que llégará tarde. În acest caz verbul temer are accepţia de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectivă faţă de un fapt real sau care se enunţă ca efectiv, folosirea conjunctivului este necesarã: Me alegro de que hayas venido. Siento que no hayas escrito la carta. Expresiile şi verbele care aratã o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul: Es posible que venga mañana. Es probable que llueva. Expresiile şi verbele care indică acţiuni considerate ca necesare (ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorinţă etc.) cer, de obicei, un verb subordonat la modul conjunctiv: Quiero que vuelvas 1o más pronto posible. Deseo que te vayas. Es necesario que estudies. Unele expresii şi verbe impersonale (ser útil, ser bueno, ser malo, estar bien, estar mal, convenir, importar, etc. impun şi ele folosirea modului conjunctiv în

Page 8: spaniola gramatica

subordonată: Me conviene que no escribas tal carta. Me importa que hables tú que no él. Está bien que hayas acabado el trabajo.

[modifică] Întrebuinţări ale timpurilor conjunctivului

Conjunctivul spaniol are trei timpuri simple (prezentul, viitorul şi două forme de imperfect în -ra, şi -se) şi trei timpuri compuse (perfectul, viitorul anterior şi două forme de mai mult ca perfect). Viitorul şi viitorul anterior aproape că nu sunt folosite în limba spaniolă actuală. Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un fapt viitor. De exemplu: Es posible que María escriba la carta. Prezentul conjunctiv substituie viitorul indicativului în propoziţii temporale care exprimă un fapt eventual: Cuando llegue, te excribiré. Escríbame, cuando llegues. Conjunctivul perfect (Pretérito perfecto de subjuntivo). Exprimă o acţiune într-o perioadă de timp trecută sau viitoare: Es posible que haya estado enfermo. Es posible que cuando llegues, ya hayamos desayunado. Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor douã forme ale imperfectului (forma în -ra şi forma în -se) poate fi de prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă simultaneitatea sau posterioritatea în raport cu acţiunea verbului de care depinde conjunctivul: No creí que Pedro llegara (llegase,) a tiempo. Formele în -ra şi cele în –se sunt substituibile între ele. Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acţiune trecută, terminată înaintea altei acţiuni de asemenea trecute: No sospechaba ayer que hubieses ya estudiado el proyecto. În propoziţia introdusă prin si într-o fraza condiţională, mai mult ca perfectul conjunctivului arată că într-un moment din trecut un fapt a fost considerat unul eventual, improbabil: Si te hubiese (hubiera) visto, te habría (hubiera) saludado. Viitorul perfect al conjunctivului (Futuro perfecto de subjuntivo). Indică o acţiune eventuală terminată înaintea alteia din prezent sau viitor: Si para entonces (mañana por la tarde) no hubiere llegado, volveremos a casa.

[modifică] Infinitivul (El infinitivo)

1. În limba spaniolă, infinitivul are două forme - forma simplă (infinitivo simple = infinitivul prezent) şi forma compusă (infinitivo compuesto = infinitivul perfect): estudiar, aprender, vivir haber estudiado, haber aprendido, haber vivido. 2. Prin natura lui, infinitivul poate avea funcţii sintactice specifice substantivului şi funcţii sintactice specifice verbului. a) În calitate de substantiv, poate fi subiect, nume predicativ, atribut al unui substantiv, complement al unui verb: Me conviene pasear con Ud. (subiect). Querer es poder (nume predicativ). En este barrio hay casas por alquilar (atribut). Este problema es fácil de resolver (complement al adjectivului). Deseo trabajar (complement direct). În funcţia de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonală (gustar, convenir, bastar, ser preciso, ser necesario, doler, etc.) infinitivul se construieşte fără prepoziţie: Es preciso trabajar. Me gusta leer... b) În combinaţiile cu formele digno, fácil, bueno, malo, etc. urmate de prepoziţia de infinitivul are sens pasiv: Tenemos un proyecto fácil de realizar. Esta calle es fácil de cruzar. Infinitivele legate de un substantiv care precedă particulele por, sin, medio şi care arată că o acţiune rămâne încă de executat au, de asemenea, sens pasiv: Un problema sin resolver(O problemă de rezolvat). Infinitivul poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate în poziţie enclitică: Quiere

Page 9: spaniola gramatica

verte. Queremos lavarnos. Queréis lavaros. Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este aşezat după auxiliarul haber. Siento haberte castigado. 3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor şi a altor determinanţi de genul masculin, singular: El gritar; Un gritar; Mi gritar; Este gritar, etc. Infinitivele spaniole substantivate nu-şi pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: Su protestar constantemente no me gusta. 4. Infinitivele precedate de unele prepoziţii pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanţială. Câteva construcţii frecvente în limba actuală: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie temporală: Al salir de la oficina encontré a tu hermano. Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie temporală. Después de lavarnos, tomaremos el desayuno. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie temporală. Antes de visitar esta empresa, daremos un paseo por el pueblo. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie condiţională: A ser más laborioso. podrías terminar a tiempo el trabajo (Dacă ai fi mai harnic, ai termina la timp lucrul). Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie concesivă: uneori poate avea sens condiţional: Con estar tan cansado, quiere salir de casa (Deşi este atât de obosit, vrea să plece de acasă). – Construcţia por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziţie cauzală: Por leer tanto, María lo sabe todo. (Pentru că citeşte atât de mult, Maria ştie de toate). Gerunziul ( El gerundio) 1. Gerunziul spaniol are o formă simplă (gerundio simple) şi una compusă (gerundio compuesto). Forma simplă se termină în -ando (verbele de conjugarea I) şi în -iendo (verbele de conjugarea a II-a şi a III-a): cantar - cantando, trabajar - trabajando; comer - comiendo, beber - bebiendo; partir - partiendo, salir - saliendo. Unele verbe au gerunziul neregulat, şi anume verbele de conjugarea a III-a terminate în -ebir, -edir, -egir, -eguir, -emir, -enchir, -endir, -eñir, -estir, etir, -ervir (concebir - concibiendo, pedir - pidiendo, corregir - corrigiendo, seguir -siguiendo, gemir - gimiendo, henchir - hinchiendo, rendir - rindiendo, reñir -riñendo, vestir - vistiendo, competir - compitiendo, servir - sirviendo), toate verbele terminate în -eír (reír – riendo, sonreír - sonriendo), verbele decir -diciendo, erguir - irguiendo, venir - viniendo, poder - pudiendo, verbele de conjugarea a III-a terminate în -entir, -erir, -ertir (sentir - sintiendo, sugerir -sugiriendo, convertir - convirtiendo), cât şi verbele terminate în -orir şi -ormir (morir - muriendo, dormir - durmiendo). Forma compusă a gerunziului se formează cu gerunziu1 verbului haber şi participiul verbului de conjugat: habiendo cantado, habiendo comido, habiendo salido. 2. Forma simplă a gerunziului este folosită pentru exprimarea unui proces în desfăşurare simultan cu acţiunea verbului principal: Escribiendo la carta, cantaba (În timp ce seria scrisoarea, cânta). 3. Forma compusă a gerunziului exprimă o acţiune realizată anterior faţă de cea a verbului principal, indiferent de intervalul de timp care desparte cele două acţiuni: Habiendo aprobado los exámenes, puedo ir de vacaciones. Pentru exprimarea unei anteriorităţi imediate se poate folosi forma gerunziului precedată de prepoziţia en: En terminando el desayuno, iremos a la oficina . 4. Gerunziul se poate construi cu pronumele personale neaccentuate în poziţie enclitică: lavándome, habiéndome lavado... 5. Gerunziul este folosit ca element formativ al unor perifraze verbale. 6. Gerunziul are totdeauna un subiect (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acest subiect poate fi: acelaşi cu subiectul verbului principal, identic cu complementul direct al verbului principal sau gerunziul poate avea un subiect propriu: Paseando, me encontré con Juan). Vi a María desayunando. Estando tú aquí, no temo (Dacă eşti tu aici, nu mă tem).

Page 10: spaniola gramatica

[modifică] Participiul (El participio)

1. Participiul spaniol se formează cu terminaţiile -ado (verbele de conjugarea I) şi -ido (verbele de conjugarea a II-a şi a III-a); tomar - tomado, comer - comido, vivir - vivido. Unele participii sunt neregulate. Acestea au terminaţia -cho, -so, -to: hacer -hecho, decir - dicho, imprimir - impreso, escribir - escrito, poner - puesto, volver - vuelto, etc. Toate verbele terminate la infinitiv în –olver fac participiul în -uelto: devolver - devuelto, envolver - envuelto, absolver - absuelto, etc. Unele participii au două forme: una regulată, cu valoare verbală, şi alta neregulată, cu valoare adjectivală:

atender – atendido - atento elegir - elegido - electo bendecir - bendecido - bendito incluir - incluido - incluso convertir - convertido - converso maldecir - maldecido - maldito despertar - despertado- despierto

2. Formele verbului haber + participiu invariabil formează timpurile compuse ale verbelor: he trabajado - hemos trabajado; has comido - habéis comido; has partido - han partido.. Ser + participiul variabil în gen şi număr formează diateza pasivă: Pedro es mimado por sus padres. María es mimada por sus padres.

3. Participiul poate avea valoare de adjectiv; în acest caz se acordă cu substantivul la care se referă în gen şi număr: un campo quemado - unos campos quemados, un país adelantado - unos países adelantados.

4. Unele participii pot avea şi sens activ. Contextul ne ajută să determinăm sensul respectiv: una persona leída — o persoană care a citit mult (sens activ) faţă de un libro leído - o carte citită mult (sens pasiv)

Alte exemple: Agradecida o persoană recunoscătoare) Una persona atrevid ( îndrăzneaţă) porfiada ( capricioasă) presumida ( încrezută) preciada ( înfumurată) arrepentida ( care s-a căit) resuelta ( hotărâtă) cansada ( plictisitoare, obositoare) esforzada ( curajoasă, vitează) Participiile mai sus menţionate, când funcţionează ca adjective şi au sens activ se construiesc cu ser: Pedro es atrevido (Petre este îndrăzneţ); Pedro es cansado (Petre este plictisitor) faţă de: Pedro está cansado (Petre este obosit).

[modifică] Diateza pasivă (La voz pasiva)

În limba spaniolă, diateza pasivă admite două tipuri de construcţii: 1. Formele verbului ser (de asemenea estar) + un participiu: Esta casa será vendida en subasta (Această casă va fi vândută la licitaţie). Este cuarto era pintado por mi tío (Această cameră era zugrăvită de unchiul meu). Acest tip de construcţii pasive se prezintă sub două forme - cu complementul de agent exprimat şi fără complement de agent: La carta fue escrita por Carmen (Scrisoarea a fost scrisă de către Carmen). Ya está puesta la mesa (Masa este deja pusă). Complementul de agent este introdus, de regulă, prin prepoziţia por; uneori prin de: La patria fue salvada por nuestros héroes. El niño fue atacado por la viruela (Copilul s-a îmbolnăvit de vărsat). Participiul se acordă în gen şi număr cu subiectul gramatical (pacient). În cazul a două forme pasive în relaţie de coordonare, auxiliarul, de

Page 11: spaniola gramatica

obicei, este suprimat înaintea celui de-al doilea participiu: Esta noticia es conocida y comentada por todos los especialistas . În schimb estar + participiul se foloseşte în cazul verbelor momentane, la timpurile imperfecte (El proyecto está, estaba resuelto - Proiectul este, era rezolvat şi a multor verbe reflexive sau folosite ca atare, cu sens incoativ: Juana está (estaba) sentada (dormida, arrepentida, enfadada, entristecida), etc. O construcţie pasivă cu ser sau estar nu diferă de o construcţie de tip nominal care cuprinde în structura predicatului ei nominal o copulă (ser, estar) şi un nume predicativ exprimat printr-un participiu cu valoare adjectivală. 2. Construcţia pasivă cu se este mai frecventă decât cele mai înainte menţionate. Astfel, în locul unei propoziţii ca aceasta: “Las ventanas son abiertas a las diez” se preferă “Las ventanas se abren a las diez”. Construcţiile pasive cu se pot avea un complement de agent sau se pot lipsi de acesta: Se venden mercancías por los vendedores. Se venden mercancías.

[modifică] Conjugarea verbului haber (Conjugación del verbo haber)

Haber Formas simples Infinitivo haber Gerundio habiendo Participio habido Formas compuestas Infinitivo haber habido Gerundio habiendo habido Modo indicativo Presente: he, has, hay, hemos o habemos, habéis, han Pretérito imperfecto: he habido, has habido, ha habido, hemos habido, habéis habido, han habido Pretérito imperfecto: había, habías, había, habíamos, habíais, habían Pretérito imperfecto: había habido, habías habido, había habido, habíamos habido habíais habido, habían habido Pretérito perfecto simple: hube, hubiste, hubo, hubimos, hubisteis, hubieron Pretérito anterior: hube habido, hubiste habido, hubo habido, hubimos habido hubisteis habido, hubieron habido Futuro: habré, habrás, habrá, habremos, habréis, habrán Futuro perfecto: habré habido, habrás habido, habrá habido, habremos habido, habréis habido, habrán habido Condicional: habría, habrías, habría, habríamos, habríais, habrían Condicional perfecto: habría habido, habrías habido, habría habido, habríamos habido, habríais habido, habrían habido Modo subjuntivo Presente: haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan Pretérito imperfecto: haya habido, hayas habido, haya habido, hayamos habido, hayáis habido, hayan habido Pretérito imperfecto: hubiera o hubiese, hubieras o hubieses, hubiera o hubiese, hubiéramos o hubiésemos, huberais o hubieseis, hubieran o hubiesen Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese habido, hubieras o hubieses habido, hubiera o hubiese habido, habiéramos o hubiésemos habido, hubierais o hubieseis habido, hubieran o hubiesen habido Futuro:hubiere, hubieres, hubiere, hubiéremos, hubiereis, hubieren Futuro perfecto: hubiere habido, hubieres habido, hubiere habido, hubiéremos habido, hubiereis habido, hubieren habido Modo imperativo (poco empleado) He (tú); Haya (él); Hayamos (nosotros); Habed (vosotros); Hayan (ellos) Conjugarea verbului ser Formas simples Infinitivo: ser Gerundio: siendo Participio : sido Formas compuestas Infinitivo: haber sido Gerundio: habiendo sido Modo indicativo Presente: soy, eres, es, somos, sois, son Pretérito perfecto compuesto: he sido, has sido, ha sido, hemos sido, habéis sido, han sido Pretérito imperfecto: era, eras, era, éramos, erais, eran Pretérito pluscuamperfecto: había sido, habías sido, había sido, habíamos sido, habíais sido, habían sido Pretérito perfecto simple: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron Pretérito anterior: hube sido, hubiste sido, hubo sido, hubimos sido, hubisteis sido, hubieron sido Futuro: seré, serás,

Page 12: spaniola gramatica

será, seremos, seréis, serán Futuro perfecto: habré sido, habrás sido, habrá sido, habremos sido, habréis sido, habrán sido Condicional: sería, serías, sería, seríamos, seríais, serían Condicional perfecto: habría sido, habrías sido, habría sido, habríamos sido, habríais sido, habrían sido Modo subjuntivo Presente: sea, seas, sea, seamos, seáis, sean Pretírito perfecto: haya sido, hayas sido, haya sido, hayamos sido, hayáis sido, hayan sido Pretérito imperfecto: fuera o fuese, fueras o fueses, fuera o fuese, fuéramos o fuésemos, fuerais o fueseis, fueran o fuesen, Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese sido, hubieras o hubieses sido, hubiera o hubiese sido, hubiéramos o hubiésemos sido, hubierais o hubieseis sido, hubieran o hubiesen sido Futuro: fuere, fueres, fuere, fuéremos, fuereis, fueren Futuro perfecto: hubiere sido, hubieres sido, hubiere sido, hubiéremos sido, hubiereis sido, hubieren sido Modo imperativo (afirmativo) Sé (tú); Sea (él); Seamos (nosotros); Sed (vosotros); Sean (ellos)

[modifică] Conjugarea verbelor regulate – Modele

[modifică] Conjugarea I (Primera conjugación)

Tomar Formas simples=== Infinitivo: tomar Gerundio: tomando Participio: tomado Formas compuestas Infinitivo: haber tomado Gerundio: habiendo tomado

[modifică] Modo indicativo

Presente: tomo, tomas, toma, tomamos, tomáis, toman Pretérito perfecto compuesto: he tomado, has tomado, ha tomado, hemos tomado, habéis tomado, han tomado Pretérito imperfecto: tomaba, tomabas, tomaba, tomábamos, tomabais, tomaban Pretérito pluscuamperfecto: había tomado, habías tomado, había tomado, habíamos tomado, habíais tomado, habían tomado Pretérito perfecto simple: tomé, tomaste, tomó, tomamos, tomasteis, tomaron Pretérito anterior: hube tomado, hubiste tomado, hubo tomado, hubimos tomado, hubisteis tomado, hubieron tomado Futuro: tomaré, tamarás, tomará, tomaremos, tomaréis, tomarán Futuro perfecto: habré tomado, habrás tomado, habrá tomado, habremos tomado, habréis tomado, habrán tomado, Condicional: tomaría, tomarías, tomaría, tomaríamos, tomaríais, tomarían Condicional perfecto : habría tomado, habrías tomado, habría tomado, habríamos tomado, habríais tomado, habrían tomado,

[modifică] Modo subjuntivo

Presente: tome, tomes, tome, tomemos, toméis, tomen Pretérito perfecto: haya tomado, hayas tomado, haya tomado, hayamos tomado,hayáis tomado, hayan tomado Pretérito imperfecto: tomara o tomase, tomaras o tomases, tomara o tomase, tomáramos o tomásemos, tomarais o tomaseis, tomaran o tomasen, Pretérito pluscuamperfecto: o hubiera o hubiese tomado, hubieras o hubiesetomado, hubiera o hubiese tomado, hubiéramos o hubiésemos, hubierais o hubieseis tomado, hubieran o hubiesen tomado Futuro: tomare, tomares, tomare,tomaremos,tomareis, tomaren Futuro perfecto hubiere tomado, hubieres tomado, hubiere tomado, hubiéremos tomado, hubiereis tomado, hubieren tomado

Page 13: spaniola gramatica

[modifică] Modo imperativo (afirmativo)

Toma (tú); Tome (él); Tomemos (nosotros); Tomad (vosotros); Tomen (ellos)

[modifică] Conjugarea a II-a (Segunda conjugación)

Comer Formas simples Infinitivo: comer Gerundio: comiendo Participio: comido Formas compuestas Infinitivo: haber comido Gerundio: habiendo comido

[modifică] Modo indicativo

Presente: como, comes, come, comemos, coméis, comen Pretérito perfecto compuesto: he comido, has comido, ha comido, hemos comido, habéis comido, han comido Pretérito imperfecto: comía, comías, comía, comíamos, comíais, comían Pretérito pluscuamperfecto: había comido, habías comido, había comido, habíamos comido, habíais comido, habían comido Pretérito perfecto simple: comí, comiste, comió, comimos, comisteis, comieron, Pretérito anterior: hube comido, hubiste comido, hubo comido, hubimos comido, hubisteis comido, hubieron comido Futuro: comeré, comerás, comerá, comeremos, comeréis, comerán Futuro perfecto: habré comido, habrás comido, habrá comido, habremos comido, habrán comido, Condicional: comería, comerías, comería, comeríamos, comeríais, comerían Condicional perfecto: habría comido, habrías comido, habría comido, habríamos comido, habríais comido, habrían comido

[modifică] Modo subjuntivo

Presente: coma, comas, coma, comamos, comáis, coman Preterito perfecto: haya comido, hayas comido, haya comido, hayamos comido, hayáis comido, hayan comido Pretérito imperfecto: comiera o comiese, comieras o comieses, comiera o comiese, comiéramos o comiésemos, comierais o comieseis, comieran o comiesen Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese comido, hubieras o hubieses comido, hubiera o hubiese comido, hubiéramos o hubiésemos comido, hubierais o hubieseis comido, hubieran o hubiesen comido Futuro: comiere, comieres, comiere, comiéremos, comiereis, comieren Futuro perfecto: hubiere comido, hubieres comido, hubiere comido, hubiéremos comido, hubiereis comido, hubieren comido

[modifică] Modo imperativo (afirmativo)

Come (tú); Coma (él); Comamos (nosotros); Comed (vosotros); Coman (ellos)

[modifică] Conjugarea III-a (Tercera conjugación)

Partir Formas simples Infinitivo: partir Gerundio: partiendo Participio: partido Formas compuestas Infinitivo: haber partido Gerundio: habiendo partido

[modifică] Modo indicativo

Page 14: spaniola gramatica

Presente: parto, partes, parte, partimos, partís, parten Pretérito perfecto compuesto: he partido, has partido, ha partido, hemos partido, habéis partido, han partido Preterito imperfecto: partía, partías, partía, partíamos, partíais, partían Pretérito pluscuamperfecto: había partido, habías partido, había partido, habíamos partido, habíais partido, habían partido Pretérito perfecto simple: partí, partiste, partió, partimos, partisteis, partieron Pretérito anterior: hube partido, hubiste partido, hubo partido, hubimos partido, hubisteis partido, hubieron partido Futuro: partiré, partirás, partirá, partiremos, partiréis, partirán Futuro perfecto: habré partido, habrás partido, habrá partido, habremos partido, habréis partido, habrán partido Condicional: partiría, partirías, partiría, partiríamos, partiríais, partirían Condicional perfecto:habría partido, habrías partido, habría partido, habríamos partido, habríais partido, habrían partido

[modifică] Modo subjuntivo

Presente: parta, partas, parta, partamos, partáis, partan Preterito perfecto: haya partido, hayas partido, haya partido, hayamos partido, hayáis partido, hayan partido Pretérito imperfecto: partiera o partiese, partieras o partieses, partiera o partiese, partiéramos o partiésemos, partierais o partieseis, partieran o partiesen Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese partido, hubieras o hubieses partido, hubiera o hubiese partido, hubiéramos o hubiésemos partido, hubierais o hubieseis partido, hubieran o hubiesen partido Futuro: partiere, partieres, partiere, partiéremos, partiereis, partieren, Futuro perfecto: hubiere partido, hubieres partido, hubiere partido, hubiéremos partido, hubiereis partido, hubieren partido

[modifică] Modo imperativo (afirmativo)

Parte (tú); Parta (él); Partamos (nosotros); Partid (vosotros); Partan (ellos) Conjugarea verbului ”invitar” la diateza pasivă (Conjugación del verbo comer en la voz pasiva)

[modifică] Formas simples

Infinitivo: ser invitado Gerundio: siendo invitado

[modifică] Formas compuestas

Infinitivo: haber sido invitado Gerundio: habiendo sido invitado

[modifică] Modo indicativo

Presente: Soy invitado, Eres invitado, Es invitado, Somos invitados, Sois invitados, Son invitados Pretérito perfecto compuesto:He sido invitado, Has sido invitado, Ha sido invitado, Hemos sido invitados, Habéis sido invitados, Han sido invitados Pretérito imperfecto: Era invitado, Eras invitado, Era invitado, Éramos invitados, Erais invitados, Eran invitados Pretérito perfecto compuesto: Había sido invitado, Habías sido invitado, Había sido invitado, Habíamos sido invitados, Habíais sido invitados, Habían sido

Page 15: spaniola gramatica

invitados Pretérito perfecto simple: Fui invitado, Fuiste invitado, Fue invitado, Fuimos invitados, Fuisteis invitados, Fueron invitados Pretérito anterior Hube sido invitado, Hubiste sido invitado, Hubo sido invitad, Hubimos sido invitados, Hubisteis sido invitados, Hubieron sido invitados Futuro: Seré invitado, Serás invitado, Será invitado, Seremos invitados, Seréis invitados, Serán invitados Futuro perfecto Habré sido invitado, Habrás sido invitado, Habrá sido invitado, Habremos sido invitados, Habréis sido invitados, Habrán sido invitados Condicional: Sería invitado, Serías invitado, Sería invitado, Seríamos invitados, Seríais invitados, Serían invitados Condicional perfecto:Habría sido invitado Habrías sido invitado, Habría sido invitado, Habríamos sido invitados, Habríais sido invitados, Habrían sido invitados

[modifică] Modo subjuntivo

Presente: Sea invitado, Seas invitado, Sea invitado, Seamos invitados, Seáis invitados, Sean invitados Pretérito perfecto: Haya sido invitado, Hayas sido invitado, Haya sido invitado, Hayamos sido invitados, Hayáis sido invitados, Hayan sido invitados Pretérito imperfecto: Fuera o fuese invitado, Fueras o fueses invitado, Fuera o fuese invitado, Fuéremos o fuésemos invitados, Fuerais o fueseis invitados, Fueran o fuesen invitados Pretérito pluscuamperfecto: Hubiera o hubiese sido invitado, Hubieras o hubieses sido invitado, Hubiera o hubiese sido invitado, Hubiéramos o hubiésemos sido invitados, Hubierais o hubieseis sido invitados, Hubieran o hubiesen sido invitados Futuro: Fuere invitado, Fueres invitado, Fuere invitado, Fuéremos invitados, Fuereis invitados, Fueren invitados Futuro perfecto: Hubiere sido invitado, Hubieres sido invitado, Hubiere sido invitado, Hubiéremos sido invitados, Hubiereis sido invitados, Hubieren sido invitados

[modifică] Modo imperativo

Sé tú invitado; Sea él invitado; Seamos nosotros invitados; Sed vosotros invitados; Sean ellos invitados Conjugarea verbelor neregulate (Conjugación de los verbos irregulares) Un verb se consideră neregulat atunci când se produce o schimbare de sunete în temă , în terminaţie sau în ambele: encontrar-encuentro, pedir-pido; estarestoy, decir-dije. Modificările de ordin ortografic şi nu fonetic nu se consideră neregularităţi propriuzise. Astfel de modificări ortografice, la verbele regulate, le întâlnim, mai ales, la cele terminate în -car, -gar, -zar, -cer, -cir, -ger, -gir, -eer, -oer, -guir, etc.: tocar – toqué, cargar – cargué, vencer - venzo, creer - creyó, comenzar – comencé. Un verb neregulat la prezentul indicativ, persoanele de la singular şi a III-a plural va avea aceeaşi neregularitate la prezentul conjunctiv (în general, la aceleaşi persoane (unele excepţii: pedir, seguir care au neregularităţi şi la celelalte persoane: pida; pidamos, pidáis; siga; sigamos, sigáis; la imperativ (pers. a II-a sing. şi formele împrumutate de la conjunctiv): pensar - pienso – piense- piensen, etc. Când un verb este neregulat numai la persoana I a prezentului indicativ va fi neregulat la toate persoanele prezentului conjunctiv şi la imperativ (la formele împrumutate de la conjunctiv): conocer - conozco → conozca, conozcas, etc. Verbele compuse primesc. de regulă, neregularităţile formelor simple de la care derivă: tener - tengo, mantener - mantengo. Un verb neregulat la perfectul simplu este neregulat atât la la conjunctivul imperfect , la conjunctivul viitor: decir - dije →

Page 16: spaniola gramatica

dijera – dijere, cât şi la persoanele I şi a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la participiul prezent (dacă verbul are un participiu prezent, care, de cele mai multe ori are valoare de adjectiv sau de substantiv: servir – sirviente) şi la gerunziu: dormir - durmió, durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos, durmáis/durmiente/durmiendo. Un verb neregulat la viitorul indicativ este neregulat şi la prezentul condiţional: salir - saldré → saldría. În limba spaniolă, există numai trei verbe neregulate la imperfectul indicativului (ser - era ‚ ver - veía, ir - iba). Prezenţa accentului este considerată neregularitate: estás, está, esté, estés, etc. Verbe neregulate la prezent, perfectul simplu şi la viitor (Verbos irregulares en presente, pretérito perfecto simple y futuro) Dar Presente de indicativo: Doy, das, da, damos, dais, dan Pretérito perfecto simple: Di, diste, dio, dimos, disteis, dieron Pretérito imperfecto de subjuntivo: Diera sau diese, dieras sau dieses, diera sau diese, diéramos sau diésemos, dierais sau dieseis, dieran sau diesen Futuro de subjuntivo: Diere, dieres, diere, diéremos, diereis, dieren Decir Gerundio: Diciendo Participio: Dicho Presente de indicativo: Digo, dices, dice, decimos, decís, dicen Pretérito perfecto simple: Dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron Pretérito perfecto compuesto: He dicho, has dicho,…. Futuro de indicativo: Diré, dirás, dirá, diremos, diréis, dirán Condicional: Diría, dirías, diría, diríamos, diríais, dirían Presente de subjuntivo: Diga, digas, diga, digamos, digáis, digan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Dijera sau dijese, dijeras sau dijeses, dijera sau dijese, dijéramos sau dijésemos, dijerais sau dijeseis, dijeran sau dijesen Futuro de subjuntivo: Dijere, dijeres, dijere, dijéremos, dijereis, dijeren Imperativo: Di, diga, digamos, digan Estar Presente de indicativo: Estoy, estás, está, …están Pretérito perfecto simple: E stuve, estuviste, estuvo, estuvimos, estuvisteis, estuvieron Presente de subjuntivo: Esté, estés, esté, …estén Pretérito impertecto de subjuntivo: Estuviera sau estuviese, estuvieras sau estuvieses, estuviera sau estuviese, estuviéramos sau estuviésemos, estuvierais sau estuvieseis, estuvieran sau estuviesen Futuro de subjuntivo: Estuviere, estuvieres, estuviere, estuviéremos, estuviereis, estuvieren Imperativo: está, esté,… estén Hacer Participio: Hecho Presente de indicativo: Hago (haces, hace, hacemos, hacéis, hacen) Pretérito perfecto simple: Hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron Pretérito perfecto compuesto: He hecho, has hecho, … Futuro de indicativo:Haré, harás, hará, haremos, haréis, harán Condicional: Haría, harías, haría, haríamos, haríais, harían Presente de subjuntivo: Haga, hagas, haga, hagamos, hagáis, hagan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Hiciera sau hiciese, hicieras sau hicieses, hiciera sau hiciese, hiciéramos sau hiciésemos, hicierais sau hicieseis, hicieran sau hiciesen Futuro de subjuntivo: Hiciere, hicieres, hiciere, hiciéremos, hiciereis, hicieren Imperativo: Haz, haga, hagamos, hagan Ir Gerundio: Yendo Participio: Ido Presente de indicativo: Voy, vas, va, vamos, vais, van Pretérito imperfecto de indicativo: Iba, ibas, iba, íbamos, ibais, iban Pretérito perfecto simple: Fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron Pretérito perfecto compuesto:He ido, has ido,….. Presente de subjuntivo:Vaya, vayas, vava, vayamos, vayáis, vayan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Fuera sau fuese, fueras sau fueses, fuera sau fuese, fuéramos sau fuésemos, fuerais sau fueseis, fueran sau fuesen Futuro de subjuntivo: Fuere, fueres, fuere, fuéremos, fuereis, fueren Imperativo: Ve, vaya, vayamos, id, vayan Poder Gerundio: Pudiendo Presente de indicativo: Puedo, puedes, puede, …pueden Pretérito perfecto simple :Pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron Futuro de indicativo: Podré, podrás, podrá, podremos, podréis, podrán Condicional: Podría, podrías, podría, podríamos, podríais, podrían Presente de subjuntivo: Pueda, puedas, pueda, …puedan Pretérito impefecto de

Page 17: spaniola gramatica

subjuntivo: Pudiera sau pudiese, pudieras sau pudieses, pudiera sau pudiese, pudiéramos sau pudiésemos, pudierais sau pudieseis, pudieran sau pudiesen Futuro de subjuntivo: Pudiere, pudieres, pudiere, pudiéremos, pudiereis, pudieren Imperativo: Puede, pueda, …puedan Poner Participio: Puesto Presente de indicativo: Pongo (pones, pone, ponemos, ponéis, ponen) Pretérito perfecto simple: Puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron Pretérito perfecto compuesto: He puesto, has puesto… Futuro de indicativo: Pondré, pondrás, pondrá, pondremos, pondréis, pondrán Condicional: Pondría, pondrías, pondría, pondríamos, pondríais, pondrían Presente de subjuntivo: Ponga, pongas, ponga, pongamos, pongáis, pongan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Pusiera sau pusiese, pusieras sau pusieses, pusiera sau pusiese, pusiéramos sau pusiésemos, pusierais sau pusieseis, pusieran sau pusiesen Futuro de subjuntivo: Pusiere, pusieres, pusiere, pusiéremos, pusiereis, pusieren Imperativo: Pon, ponga, pongamos, poned, pongan Querer Presente de indicativo: Quiero, quieres, quiere, … quieren Pretérito perfecto simple: Quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron Futuro de indicativo: Querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán Condicional: Querría, querrías, querría, querríamos, querríais,querrían Presente de subjuntivo: Quiera, quieras, quiera, … quieran Pretérito imperfecto de subjuntivo: Quisiera sau quisiese, quisieras sau quisieses, quisiera sau quisiese, quisiéramos sau quisiésemos, quisierais sau quisieseis, quisieran sau quisiesen Futuro de subjuntivo: Quisiere, quisieres, quisiere, quisiéremos, quisiereis, quisieren Imperativo: quiera, quieran Saber Presente de indicativo: Sé (sabes, sabe, sabemos, sabéis, saben) Pretérito perfecto simple: Supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron Futuro de indicativo: Sabré, sabrás, sabrá, sabremos, sabréis, sabrán Condicional: Sabría, sabrías, sabría, sabríamos, sabríais, sabrían Presente de subjuntivo: Sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Supiera sau supiese, supieras sau supieses, supiera sau supiese, supiéramos sau supiésemos, supierais sau supieseis, supieran sau supiesen Futuro de subjuntivo: Supiere, supieres, supiere, supiéremos, supiereis, supieren Imperativo: Sepa, sepamos, sabed, sepan Tener Presente de indicativo: Tengo, tienes, tiene, … tienen Pretérito perfecto simple: Tuve, tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron Futuro de indicativo: Tendré, tendrás, tendrá, tendremos, tendréis, tendrán Condicional: Tendría, tendrías, tendría, tendríamos, tendríais,tendrían Presente de subjuntivo: tenga, tengas, tenga, tengamos, tengáis, tengan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Tuviera sau tuviese, tuvieras sau tuvieses, tuviera sau tuviese, tuviéramos sau tuviésemos, tuvierais sau tuvieseis, tuvieran sau tuviesen Futuro de subjuntivo: Tuviere, tuvieres, tuviere, tuviéremos, tuviereis, tuvieren Imperativo: Ten, tenga, tengamos, tened, tengan Venir Gerundio: Viniendo Presente de indicativo: Vengo, vienes, viene, … vienen Pretérito perfecto simple: Vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis, vinieron Futuro de indicativo: Vendré, vendrás, vendrá, vendremos, vendréis, vendrán Condicoinal: Vendría, vendrías, vendría, vendríamos, vendríais,vendrían Presente de subjuntivo: Venga, vengas, venga, vengamos, vengáis, vengan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Viniera sau viniese, vinieras sau vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen Futuro de subjuntivo: Viniere, vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren Imperativo: Ven, venga, vengamos, venid, vengan Întrebuinţări ale verbului ser (Algunos usos del verbo ser)

1. Funcţia sintactică principală a verbului ser este aceea de copulă. Leagă numele predicativ de subiect. Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv,

Page 18: spaniola gramatica

pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziţie etc.: Mi tío es profesor. Soy de Bucarest. Pedro es alto. María es joven. Este libro es mío. Somos tres. Soy el primero de la clase. Querer es poder. Tu amigo es así. Él es quien grita. Lo que te ruego es que no salgas tan pronto. Adjectivele construite cu ser exprimă calităţi esenţiale, primordia1e uneori indiferent de durata lor (adjective care denotă materia, profesiunea, culoarea, dimensiunea, forma etc.): Eres/ moreno/ alto/ generoso/obrero Adjectivele următoare admit, de obicei, construcţia cu ser: feliz - infeliz; dichoso - desdichado; venturoso - desventurado; desgraciado, cierto, indudable, notorio, evidente, posible - imposible; probable - improbable; preciso, necesario: Somos felices, dichosos infelice desdichados, cierto, posible Es probable, necesario 2. Verbul ser împreună cu participiul altui verb formează diateza pasivă: Mi padre fue festejado por sus amigos. 3. În unele contexte, verbul ser îşi pierde valoarea de copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a se întâmpla, a servi, a avea loc, a conveni: La semana próxima será la fiesta. Él no es para esto (...no sirve para...). Este cuadro no es para él (…no conviene para él). La función fue en una sala (…tuvo lugar...). 4. Cu verbul ser se formează unele locuţiuni idiomatice; es verdad - este adevărat; es lástima - este păcat; es lo mismo - este acelaşi lucru; es decir (esto es)- adică; sea o no sea - în orice caz; sea que sea (fuere) - orice s-ar întâmpla etc. 5. Construcţiile ser de + infinitivo, ser menos au corespondent în limba română formulele “a merita osteneala”, “a trebui” şi “a nu fi mai prejos: “En él es de admirar lo jefe (La el merită osteneala să fie admirate calităţile sale de şef). Tú me has ayudado mucho, y por eso no quiero ser menos (Tu m-ai ajutat mult şi de aceea nu vreau să fiu mai prejos). Întrebuinţări ale verbului estar (Algunos usos del verbo estar) 1. Estar, la fel cu ser, îndeplineşte în majoritatea cazurilor funcţia de verb copulativ: La leche está fría. El café está dulce. El vaso está lleno de agua. La manzana está madura. Adjectivele calificative (sau participiale) atunci când se construiesc cu verbu1 estar atribuie subiectului o calitate sau o stare valabilă pentru momentul indicat de acest verb. Starea sau calitatea respectivă sunt gândite de vorbitor ca rezultatul unei schimbări, unei transformări sau al unui proces şi nu ca inerente sau caracteristice obiectului respectiv. A se compara: El café es amargo (Cafeaua este amară - calitate inerentă). El café está dulce (Această cafea este dulce - calitate dobândită). Alte exemple: La sopa es buena - La sopa está buena. Soy joven – Estoy joven (para mi edad). Acelaşi adjectiv poate exprima o calitate esenţială sau o stare, un aspect, după cum este construit cu ser sau cu estar: Esta hoja es verde (Această frunză este verde) - Esta manzana está verde (Acest măr este verde, adică nu este copt). - Este hombre está loco (Acest om şi-a pierdut cumpătul sau o face pe nebunul). Este hombre es sordo (acest om este surd) - Este hombre está sordo (Acest om a asurzit sau o face pe surdul). Este hombre es nervioso (Acest om este nervos) - Este hombre está nervioso (Acest om este enervat). Unele adjective îşi schimbă sensul după cum sunt construite cu ser sau cu estar: estar bueno – a fi sănătos ser bueno - a fi bun (la caracter) estar malo - a se simţi rău, a fi bolnav ser malo - a fi rău (la caracter) estar grave - a fi grav bolnav ser grave - a fi grav,auster,serios estar vivo - a trăi, a fi în viaţă ser vivo - a fi iute la minte, inteligent estar listo - a fi pregătit, a fi gata ser listo - a fi inteligent, a fi ascuţit la minte estar fresco (în sens ironic) -a fi într-o ser fresco (în sens figurat) - a fi cinic situaţie grea, a fi la strâmtoare Câteva adjective care se construiesc de regulă, cu verbul estar şi nu cu ser contento - descontento; satisfecho - insatisfecho; vacío, lleno, maduro, intacto, roto. În unele secvenţe, verbul estar este urmat de anumite prepoziţii ca: a, de, para, por, etc.:. (Această carte costă o sută de pesete). Estoy de viaje (Sunt în voiaj).

Page 19: spaniola gramatica

Estoy para salir (Sunt gata de plecare) deci: estar para + infinitivo) Estoy por mandarte a casa de tu abuelo (Sunt înclinat (dispus) să te trimit la bunicul tău). Este hombre está por ti (Acest om te preferă pe tine). Estoy por tomar café con leche (Prefer cafea cu lapte). No estoy para bromas (Nu-mi arde de glumă). El cuarto está por barrer (Camera este nemăturată, urmează să fie măturată). 2. Estar poate avea, în unele contexte, valoare de verb predicativ şi de verb auxiliar. Estar poate forma singur predicatul verbal atunci când are înţelesul de a sta, a se afla, a se găsi, atât sub aspect local, cât şi sub aspect temporal: Pedro está en la oficina. El cuadro está en la pared. Estamos a veinte de octubre. Estamos en invierno. Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcţie pasivă: El proyecto estará realizado a fin de este mes (Proiectul este realizat la sfârşitul acestei luni). La casa está construida (casa este deja construită). La ventana está abierta. La puerta está cerrada. Formula estar+participio ne arată că acţiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin aceasta diferă de construcţia ser +participiu care ne semnalează că acţiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: La casa es construida (Casa este construită, adică se construieşte încă). Deci unei secvenţe ca: La casa está construida îi corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido construida.

[modifică] Perifraze verbale (Perífrasis verbales)

În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit ca auxiliar şi un verb la un mod nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvenţă, întrucât exprimă diverse nuanţe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componenţa lor nu le-ar putea reda. A se compara “escribo” (scriu) cu “tengo que escribir” (trebuie să scriu). Între auxiliar şi verbul la modul nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele perifraze, prepoziţiile a, de sau conjuncţia que (mai rar). Formele verbului auxiliar ne indică persoana, timpul, modul şi numărul. În general, în perifrazele verbale, forma nepersonală a verbului nu poate fi substituită printr-o formă echivalentă fără să afecteze sensul. Nu orice combinaţie de acest fel poate fi numită perifrază verbală. De exemplu “Voy a trabajar” poate să însemneze, în funcţie de context şi de situaţia concretă, “merg să lucrez” sau “voi lucra” (perifrază verbală). Putem deosebi mai multe grupuri de perifraze verbale, în funcţie de criteriul pe care-1 adoptăm. Astfel, dacă avem în vedere forma nepersonală a verbului, putem împărţi aceste construcţii în perifraze cu infinitivul, perifraze cu gerunziul şi perifraze cu participiul: Echó a reírse (A început să râdă). Sigue trabajando (Continuă să lucreze) Llevo andados cinco kilómetros (Am parcurs cinci kilometri). Dacă le împărţim după modalitatea subiectivă pe care o implică putem deosebi perifraze cu caracter obligativ, perifraze care exprimă o posibilitate, probabilitate, perifraze cu caracter intenţional etc.: Tengo que leer (trebuie să citesc). María debe ir de compras (Probabil că Maria merge după cumparături -Maria o fi mergând după cumpărături). Carmen va a estudíar más (Carmen va studia mai mult). Clasificarea perifrazelor verbale, ţinând seama de modul nepersonal care ia parte la formarea lor, nu este pur formală. Astfel perifrazele formate cu infinitivul dau acţiunii verbale o orientare spre viitor,faţă de timpul la care se află verbul auxiliar, cele cu gerunziul exprimă o acţiune în desfăşurare, iar cele cu

Page 20: spaniola gramatica

participiul plasează acţiunea în trecut şi au sens perfectiv. Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + infinitivo Sensul general al acestor perifraze constă în aceea că acţiunea este îndreptată spre viitor. Cele mai multe perifraze de acest tip sunt formate dintr-un verb de mişcare, ca auxiliar, urmat de prepoziţiile a sau de şi de infinitiv. Ir a + infinitivo semnifică o acţiune care începe să se realizeze fie în intenţia celui care vorbeşte, fie în realitatea obiectivă. Are un caracter incoativ: Hoy va a llover (Astăzi va ploua). Voy a escribir una carta Această perifrază este folosită, de regulă, la prezentul indicativ şi conjunctiv şi la imperfectul celor două moduri. Folosită, de exemplu, la viitor, verbul ir îşi recapătă sensul său lexical: Iré a comer al restaurante (Voi merge să mănânc la restaurant). Echar a + infinitivo exprimă începutul unei acţiuni: Echó a andar (A început să umble). Echó a reírse (A început să râdă). Cu aceeaşi valoare incoativă poate fi folosită şi sintagma ponerse a + infinitivo: Se puso a escribir (A început să scrie). Venir a + infinitivo exprimă o acţiune care se termină cu aproximaţie: Siempre veníamos a ponernos de acuerdo. Cu timpurile perfective, acţiunea este considerată realizată: Hemos venido a ponernos de acuerdo (Am căzut de acord). În acest ultim caz, putem folosi în locul lui venir verbul llegar. Hemos llegado a ponernos de acuer Acabar de + infinitivo are sens perfectiv. Exprimă o acţiune care s-a terminat recent (în raport cu timpul la care se află verbul auxiliar): Acabo de comer (Tocmai am terminat de mâncat). Acabábamos de comer (Tocmai terminam de mâncat). Această perifrază se foloseşte, în special, în propoziţii afirmative. Forma negativă a acestei perifraze nu are, de multe ori sens negativ; No acaba de trabajar (Nu termină de lucrat - lucrează mereu). Nu se recomandă să fie folosită cu verbul auxiliar la timpul viitor decât numai atunci când prin acest viitor voim să exprimăm o acţiune probabilă în prezent: Pedro acabará de Ilegar ahora mismo (Este probabil ca Petre să sosească chiar acum). Volver a + infinitivo exprimă repetarea unei acţiuni. Deci are caracter iterativ: Vuelvo a leer esta novela (Recitesc acest roman). Un grup de perifraze cu infinitivul exprimă ideea generală de obligaţie: Haber de + infinitivo exprimă o obligaţie atenuată, uneori o intenţie de a face ceva: He de estudiar (Trebuie să studiez. Am de gând să studiez...). Tener que + infinitivo semnifică o obligaţie mai intensă, uneori impusă din afară: Tengo que escribir el deber de casa (Trebuie să scriu tema pentru acasă). Haber que + infinitivul este o perifrază obligativă impersonală: Hay que trabajar (Trebuie să lucrăm... să se lucreze). Perifraza verbală deber de + infinitivo denotă o presupunere, o bănuială în sens de presupunere: Jorge debió de asistir a aquella fiesta (Gheorghe trebuie să fi fost la serbarea aceea). Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + gerundio Perifrazele formate cu gerunziul implică o acţiune în desfăşurare, un proces de durată, de repetare. Estar + gerundio arată că acţiunea este în curs de desíăşurare în momentul indicat de timpul verbului auxiliar: Estaba leyendo en su cuarto. În cazul verbelor cu valoarea momentană (abrir, cerrar, saltar etc.) această perifrază exprimă repetarea acţiunii: el muchacho estaba saltando el arroyo (Băiatul sărea peste pârâu - acţiune repetată). În acelaşi enunţ, verbul estar poate fi subînţeles şi deci nu e cazul să fie repetat, dacă a fost exprimat mai înainte: Estaba el niño jugando en el patio y dando gritos (Copilul se juca în curte scoţând strigăte).

Ir + gerundio. Această perifrază o folosim pentru a sublinia caracterul progresiv al unei acţiuni sau pentru a exprima succesiunea unor acţiuni identice. Pentru redarea acestor nuanţe, limba română poate folosi expresii ca: “încetul cu încetul”, “în mod progresiv”, “unul după altul” etc.: Los árboles se van deshojando (Copacii se desfrunzesc - în mod

Page 21: spaniola gramatica

progresiv). El obrero iba llenando los sacos (Muncitorul umplea sacii - unul după altul). Andar + gerundio arată că cel ce execută acţiunea se deplasează pentru a o realiza sau că o orientează spre obiecte diferite: Pedro andaba buscando sus libros (Petre îşi căuta cărţile - ici şi colo, într-o parte şi în alta). Pedro andaba contando que... (Petre povestea că - adică povestea la unul şi la a1tul).

Venir + gerundio arată că acţiunea este progresivă. Spre deosebire de ir + gerundio, acţiunea exprimată de perifrază venir + gerundio este orientată din trecut spre prezent, ne arată de când durează o acţiune: Desde hace muchos años Pedro venía acariciando vanas esperanzas (De mulţi ani Petre nutrea speranţe zadarnice). Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + participio Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter perfectiv. Verbele care intră, ca auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar şi uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen şi număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă. Construcţia tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepţiune: Tengo leídas muchas novelas (Am citit multe romane). Tengo comidas dos manzanas (Am mâncat două mere). Dar n-ar fi corect un enunţ ca acesta: *Tengo comido con gusto. Dejar + participio implică faptul că agentul este absent: En su testamento dejó mandado que ... (În testamentul său a dispus ca...) Dejó arruinada a su familia (Şi-a lăsat familia ruinată). Quedar + participio se substituie verbului estar + participio pentru a exprima sub formă pasivă nuanţele exprimate de tener + participio şi dejar + participio. Queda arruinada su familia (Familia îi rămâne ruinată, familia lui este ruinată). Llevar + participio ne arată ceea ce s-a realizat dintr-o acţiune începută şi neterminată: Llevo andados unos cinco kilómetros (Am parcurs deja cinci kilometri).

Sursa: Elena Balan Osiac - prof. doctor universitar

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Gramatica_limbii_spanioleCategorie: Articole de curăţat din ianuarie 2007

Vizualizări

Articol Discuţie Modifică pagina istoric

Unelte personale

Creare cont / Autentificare

Navigare

Pagina principală Portaluri tematice

Page 22: spaniola gramatica

Discută la Cafenea Articol aleatoriu

participare

Schimbări recente Articolul săptămânii Ajutor Portalul comunităţii Donaţii

Căutare

 

Trusa de unelte

Ce se leagă aici Modificări corelate Trimite fişier Pagini speciale Versiune de tipărit Navigare în istoric Citează acest articol

Ultima modificare 09:46, 24 martie 2009. Textul este disponibil sub licenţa GNU pentru documentaţie liberă. (Detalii la

drepturi de autor.) Wikipedia® este marcă înregistrată a Wikimedia Foundation, Inc., o organizaţie înregistrată în SUA, scutită de taxe, deductibilă, non-profit şi de caritate.

Politica de confidenţialitate Despre Wikipedia Termeni


Recommended