Descrierea CIP a Bibliotecii Na!ionale a Rorndniei

BARITIERU, SORIN MIHAIDe ce am devenit polilist / Sorin Mihai Birbieru

Bucure$ti : Neverland, 2017

ISBN 978-606-8390-48-2

Redactor: Alina Radu

Conceplie grafic5.: Cnrtre tr Lucaci

Tchnoredactor: $t cJ nn in M drNi neun u

'I'oate drcpturilc rezcrvate. Niciun fragment din aceastl

Iucrare gi nicio corrponentl grafici nu pot fi reproduse sau

transmisc, sub nicio form.l gi prin niciun mijloc, electronic

sxu n)ec.rnic, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau prin orice

sistcrr dc stocarc a informaliei, firi permisiunea editorului.Iidilic publicate de Editura NEVERLAND

Copyright (o 20l7

Sorin Mihai BIrbieru

DE CEAM DEVENIT

POLTTTST

htt&tlit{-i}

mlessrpl ilntl

\

Cuprins

De ce am devenit polilist?

Este o intrebare care imi este adresatl de mai mulliprieteni noi. Rlspunsul e atdt de complicat incAt nu gtiu daciil voi putea gIsi, aga ci, am inceput sa dau timpul inapoi,ciutdnd rispunsul.

Sunt ndscut, crescut in Piatra Neam!, un orag

interesant din toate punctele de vedere, un tdrg vechi, frurnos,

atestat documentar cu peste gase sute de ani in urmi, un origeldezvoltat inteligent. Dealul din mijloc, Pietricica, se inalldsemel, cu fruntea acoperiti de pidure tdniri, iar releul dinvdrf se ridici drept, ca un mare semn de exclamare. Oragule inconjurat de alte dealuri impidurite, care dau senzalia de

covati in care, mAinile unor uriaqi au plimidit un tdrgugorcochet, o m.ici lume in miniaturi.

Oragul in care am trdit cei mai liumoqi ani, primadragoste, prima dezamigire, liceul unde am invilat, iubit,urit, cu aceeagi pasiune.

l0Sorin Mihai Birbieru

Dar, si revenifir la povestea noastri...il vnd pe Sorin (pugtiul de opt-noui ani), asistind

pentru prima dati la o cercetare la fala locului: un autoturismdin cartierul unde locuiam, Mirltei, a fost spart. La fala

Iocului a venit o echipl de la Mililia Municipiului si, pentruprima dat5., am vlzut cum se ridici o amprentl. Inutil si maipovestesc faptul ci am furat din casi singura bandi de scocigi am inceput si md joc de-a detectivul cu ceiialli copii, pe

afari. Nu $tiu de unde am ficut rost de o lupi gi di-i: deduclii(inspirate de Sir Arthur Conan Doyle 9i al lui Sherlock Holmes,

cirfi pe care le ,,inghitean" cu o vilezi uimitoare), ciutiri,cercetiri la fala locului a posibilelor,,crime", investigalii maimult sau mai pulin complexe.

Ajunsesem si citesc urme pe ciment, (e vina lui KarlMay 9i ai lui Winnetou, Old Shatterhand gi Old Firehand).

lmi aduc aminte cu drag de intAia datd cAnd am pus mXna pe

cartea lui...era primul volum pe care l-am citit, pe nerdsu-

flate, intr-o singuri dupi-arniazi. Abia agteptam ca a doua

zi sd vini Alex, colegul meu de Ecoali, ca si-rli aduci si cele-

lalte doui volume. Este inutil si mai spun ci le-am devorat cu

aceeagi plicere nebuni cu care l-am ,,inghi!it" qi pe primul.Au urmat anii in care am inceput si devorez toat5.

literatura de acest tip, de la autori romAni pAni la cei strlini,titani ai genului. in timpul liceului am auzit de Academia de

Polilie ,,Alexandru Ioan Cuza" din Bucuregti, iar visul a prinscontur, undeva, in clasa a X-a. Am inceput si vid, si. visez si s5.

trSiesc prin prisma Academiei; orice veste care avea legituricu Academia imi suna direct in urechi.

Au trecut anii, am terminat liceul, am luat 9i BAC-ulgi a venit primtil examen pe care, din picate, l-am picat cu

paisprezece sutimi. Cu el a venit prima dezam|gire. Drumul

De ce am devenit politist

de la Bucuregti spre casi a fost un drum intunecat, firi nimic

frumos. Nu am vizut nimic in jurul Ineu, eram doar eu 9i tris-

tetea mea. De fapt, mai mult dezamlgirea pentru pierderea

examenului. Cdteva zile bune nu am vrut sd ies din casl qi nu

am dat ochii cu nimeni.Am avut ,,plicerea" si gisesc oameni care s-au bucu-

rat de egecul meu, singurii care m-au incurajat au fost pirinliimei. Ei au linut cu toatS: dragostea gi toati puterea sl mi in-

curajeze gi au ficut-o atit de bine incdt tristelea a ficut loc

unui alt sentiment: ambilia. A urmat un an in care am stat cu

burta pe carte, un an in care, daci-mi aduc aminte bine, chiar

de ziua mea, pe doisprezece aprilie, am invilat mai mult de

douisprezece ore doar la istorie.

A venit 9i anul urmltor, 9i a venit din nou examenul:

a fost un examen fantastic de greu. Nu pot sl redau in cuvinte

emoliile trd:ite, a fost dur de tot: din patruzeci 9i opt pe

loc, dupd probele sportive 9i medicale, am mai rirnas vreo

douizeci gi patru (nu mai lin ninte exact, aqa ci, scuze daci

am gregit).

Scrisul. Off, scrisul...in noaptea clinaintea examenului

la istorie nu am dormit de emolie. Dimineala am plecat de la

unchiul meu gi am ajuns la Piala Romani, fiind in intArziere:

nici un autobuz la orizont, deja credeam ci am pierdut

examenul. imi venea s6-mi mugc miinile de ciudi. M-a salvat

un polilist de la Rutierd', pe motocicleti: m-a ascultat, in timp

ce ii explicam, aproape plAngAnd, ce gi cum. M-a dus ca vintul

Ei, am ajuns in sala de examen cu lrei rninute inainte de a

incepe.

Dupi examen am venit acasl, rezultatele urmau sise afis,eze dupi mai mult de o siptS,rain[. Daci vI' imaginali

cd am dormit mai mult de douizeci'9i patru de ore adunate

l1

t2Sorin VIihai Birbieru

atunci nu sunteti pe drumul cel bun. Am aEteptat cu inima lagur[ se merg inapoi la Bucureqti, sd, vi.d rezultatele; din feri-cire pentru mine, am intrat undeva intre primii o suti, dinvreo trei sute de locuri, o concurenti acerb5.

Ziua in care s-au citit rezultatele... emofii, nebuniemaximl. Pulsul la o suti. optzeci. Cind mi-am auzit numeleera se mi ia leqinul. Unii ficeau tumbe de bucurie (eram pe

stadion, erau peste o mie de candidali). Cei care am intrat amfost duqi intr-o sali. unde un ofi1er ne-a comunicat data la careurma si ne prezentim, dupi care arn plecat spre Piatra Neam!.

CAnd am ajuns acasi ai mei gtiau deja Ei m-au agteptatcu Eampanie; a fost prima qi singura datl cAnd am bdut o cupdde sarnpanie. De atunci nu am mai pus gura pe alcool, nicipAni in ziua de azi.

Bucuria a fost imens[ atAt pentru mine cAt 9i pentrupirinlii mei, dar si a unora dintre rude. Bineinteles ci s-augisit suficienli idiofi care si mi intrebe daci gi cAti spagl amdat. Rlspunsul a fost, inevitabil, acelagi: nici dac[ aveam banisL dau nu ag fi f5.cut-o. Ar fi fost umilitor si dai Epagi pentrua putea intra intr-o institulie care avea si te formeze ca viitorapirdtor al iegii. NU!

Am slrbitorit mergAnd la biliard cu prietenii, carem-au numit A.PV.-ist (armati. pe viali). A fost o seari gi onoapte de pomini.

Cel mai flatant a fost plAnsul unor mAndrufe de sireacatrinta de pe ele; rrunci grea si le li.muregti cI ai si scrii, ce

ai sd, rirni.i fidel, ci ochisorii tii nu se vor opri pe nicio altiforml duioasi. Greu, tare! Toati seara m-au petrecut de ziceai

cd plec la rlzboi, nu alta.

La un moment dat in sala de biliard gi-a ficut apariliao bruneti cu un pir lung ce trecea de taiie; silueta mi se pirea

De cc anr devenit polilist

vag cunoscuti. Am privit cu atenlie in directia ei gi, parcisirn{indu-mi privirea, a intors spre mine o pereche de ochiverzi, adanci ca marea. A fost momentul in care am trecutpragul spre legin: era Iulia, prima si marea mea dragoste, cea

care-rni mecinase zilele gi nop!ile in timpul liceului.Am vizut-o cu inci doui prietene, iar Ovidiu, cel mai

bun prieten al meu, a inteles dintr-o privire despre cine e vorba.

Cu un gest scurt a plecat spre grupul de fete gi, dupi cAteva

secunde bune de parlamentiri, fetele au venit la masa noastride biliard. Am ficut cunoqtinfi gi ne-am impirlit in echipe: nu

;tiu cum s-a nimerit, dar eu am fost nevoit si fac echipi exact

cu Iulia...super coincidenfl; cineva, acolo, sus, se pirea ci nucste indiferent la pragul leginului in care m6. gi.seam.

Am jucat biliard din doi in doi: dldeam cu tacul aiurea,

iar concentrarea se dusese de rApl. Ca un ficut, de fiecare datlcAnd trebuia sl loveascl bilele cu tacul, sim{eam cum se lipegte

cie mine si, evident, concentrarea mea era pa-pa.

Toatl seara arrl petrecut-o in compania prietenilor,

iar la sfArqit, cAnd ne-am dus spre casl, gagca s-a imprdgtiat;nimerisem bine de tot, allturi de mine plEea, ca pe nori,Iulia. Nu am cum si-mi amintesc ce discutam, mintea plecase

demult prin nori. Din picate, cu fiecare pas pe care-l flceam,ne apropiam de casa fetei Ei, gdndul ci. ne vom desparfi, m-a

ficut si mi intristez pufin.

La un moment dat am simlit mAna caldi atingin-du-m5, delicat. Am rlspuns invitaliei mute gi am strAns uqor,

cu palma tremurAndi, degetele fine. Nu am avut curaj si o

privesc: simleam cum mi se inmoaie genunchii. Habar nuam cum am ajuns in fala blocului unde locuia fata. M-amtrezit brusc, la un moment dat, ci imi face semn si ne oprim.Ne-am adipostit in scara blocului Ei simleam cum mi se

13

t4Sorin Mihai Birbieru

umezesc ochii, iar inima a ajLlns la doui sute $i ceva de betAi

pe minut. M-am rezemalde perete, iar ochii au stat in pimAnt;la cAt eram de tintdliu!, nu aveam nicio gans[ si ii ridic.

Am simlit degetele fetei ridicAndu-mi birbia gi am

incremenit... m-am cufundat in apele adAnci ale ochilor gi

am simlit respiralia dulce odihnindu-se pe buzele mele. Amlnchis ochii gi am simlit o mici descircare electricl atuncicAnd buzele ei le-au atins pe ale mele. Respiralia s-a oprit s,i

mi-ag fi dorit ca momentul acela si nu se termine veci. Dinplcate, cdnd am deschis ochii, am auzit soptit un ,,noapte

bun5", dupi care am vizut-o urcAnd scirile.Ci nu am dormit toati noaptea, mai are rost si spun?

Am ajuns acasd gi nu rni-a trebuit nici mAncare, nimic. Amstat pAn[ dimineafa cu mdinile sub cap, privind tavanul alb,

pitat pe ici pe acolo de cadavre de lAnlari ucigi cu sAnge rece.

Mi gdndeam Ia anii care trecuserl din momentul incare apiruse fata asta in viala mea. A venit ca un uragan qi a

lisat dezastru in urm6. Din fericire, cu un simplu gest, a qters

anii de oftat si dor.

Pentru ochii ei verzi am fost in stare si fac gesturi de

care nu mi puteam crede capabil dar acestea vor fi parte dinsecretele mele, bine ascunse, acolo, undeva, in fundul sufletului.

Mog Ene a venit intr-un tArziu gi am alunecat in bralele

lui. A fost o noapte scurti, plini de frimdntiri 9i suspine. Numai gtiu de cAte ori m-am trezit gi de cAte ori am adormit la loc.

Dimineafa urmdtoare am ficut bagaje, am pregitittot ce era de pregitit pentru drumul spre Bucuregti, unde mia$tepta o noul via!6, un nou inceput. Pregitirile au fost f5.cute

intr-un ritm nebun; la un moment dat, valiza stdtea cumintein mijlocul casei. Am inchis-o cu chitr cu vai gi am purces

la a-mi lua rimas bun de la toate rudele, unchi, mltugi, care

f)e ce am devenit polilist

mi-au pompat mAinile, urAndu-mi toate cele bune pe nouldrum pe care apucasem.

Pe drumul spre Bucuregti am avut ocazia si. intAlnesc

o familie de oameni absolut minunafi, din Ploieqti, dar, despre

ei voi povesti la momentul oportun.

15

1.

Prima zide Academie

Ei, ci aici voiam si ajung: prima zi. Arn ajuns la poarta

Academiei, unde am intrat vreo treizeci-patruzeci de inqi,

speriali de bornbe. Drumul de la intrare pAni pe platoul dinmijlocul Academiei ni s.a pirut ca drumul Golgotei. Am ajuns

pe platou si am fost preluali de nigte colegi din anul patru,jandarmi, care urmau s[ ne fie comandanli de pluton pini Ia

jurimdnt. Dupi ce ne-au adunat ei, intr-un fel, consultAnd totfelul de liste gi listule, am format un fel de coloanl gi am luat

drumul dormitoarelor.Odati ajungi acolo, am simlit pentru prima datl

mirosul cazon: paturi din metal, saltele cam tari, nigte perne

de-1i spirgeai capul cu ele, dar nu conta. in dormitorul meu

cram $ase ingi: doi moldoveni, doi olteni, un ardelean gi un

coleg din Buziu. Am desficut tofi bagajele qi ne-am oprit brusc:

unul dintre olteni avea o valiz| de lemn, iar cdnd a desfbcut-o,

deasupra hainelor avea gradele pdnl la sergent-major.

Restul ne-arn spart de rAs gi au inceput bancurile

cazone: cum, nu le gtili? Alea cu oltenii care umbii dupl grade,

ardelenii sI doarm6, iar moldovenii dupd mAncare. Ei bine,

c&nd am deslEcut valiza mea, deasupra tronau doi cozonaci

18Sorin l4ihai Blrbieru

flculi de bunica, iar jumitate din ea era plini cu mencare. .. na,

asta-i viafa. intre noi, atunci, pe loc, s-a legat o prietenie care

dureazS. $i acum: olteanul cu gradele mi-a devenit cel mai bunprieten in Academie, prostiile pe care le-am f5.cut impreund nuvile zic, imi strici imaginea.

Ne-am adunat in curte gi locotenentul de jandarmi a

inceput sd ne explice ce gi cum: la cAt de amelili eram, nu cred

cd a inleles nimeni ce aveam de ficut, dar nu conta. Ce era

de retinut a fost ci regulile sunt acolo spre binele nostru, iarordinul superiorului nu se discuti, se executl (un concept nou,care-mi cam didea peste cap echilibrul interior). Dar, am zis

c5, odati ce au fost in stare algi si treaci pe acolo gi nu au maimurit, speram Ei eu si fac o figurl faini, c6t de cAt.

Am plecat incolonafi Ia sala de mese, unde am flcutcunogtinli cu mdncarea cazon6; fiecare inghilituri intra cugreu, se dusese bucuria puiului la cuptor ficut de mama, a

plicintelor poale-n brAu ale bunicii, alivenciului, iar pasca,

turta cu julfl incepeau s5. devini amintiri indeplrtate. Era

o ciorbd sublire (de fapt, cam api chioari, cu nigte urme de

cartofi si ceva carne, parci...nu bag m6.na-n foc), felul doivarzl.... laser, frate. in patru ani am mAncat lavarz6, de niciacum, dupi douizeci gi doi de ani, nu mai suport mirosul.

Cu ciorba gisisem o solu{ie, aveam la mine un plic de

condimente gi mai bdgam in ea. Dupi:weo cAteva ore de alergat

prin piclure devenea cea mai delicioasi mAncare din lume. Devarz6.nu rni pot atinge nici rnort. Cred c[, mai degrabl ag face

greva foamei decAt si bag varzi clliti in guri.Una peste alta, dupd ceva vreme, mAncarea chiar ni

s-a pdrut delicioasi, mai ales ci se duseserl fi1ele de la mamade acasl. Fasolea...nuuu, c[ fasole ca acolo nu am mAncat inveci. CAnd era ziua de fasole ne luam dupi miros gi aranjamporfie dubln...moldoveanul tot moldovean, ce sl-i faci? Mii,frali/cumnafi, moldoveanul daci nu mdnincd bine se stinge pe

De ce am devenit polilist

picioare. Poveqtile alea vasluiene cu rachiu gi alte ape de focsunt minciuni propagandistice.

De la masi am plecat spre dormitoare unde s-au

impirlit sectoarele: na belea, norocul meu a fost si am sector

la bud[. Prima dati in viala mea am invSlat cum se cur[15, unpisoar cu lama Ei cirimida. . .meserie, frate. La ora 12.00 arltauca noi, nici urmi de rugin6. Dupd. vreo trei ore de frecat am

plecat la dormitor, mullumit de mine gi mAndru nevoie-mare.

Ora 22.00, stingerea. Dupi ce s-a lisat Iinigtea mi-avenit si plAng. lmi blesteman zileie 9i mi intrebam cine dracu

rn-a pus pe mine sd vin acolo. La un moment dat m-am ridicatdin pat gi i-am vizut pe to{i ceilalli, in aceeagi situalie, toti riciseribrusc, igi trdgeau nasul...nasol tare cu guturaiul [la.

19