Solomon Marcus Comunicarea Seminar 2

5/16/2018 Solomon Marcus Comunicarea Seminar 2 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/solomon-marcus-comunicarea-seminar-2 1/7

COMUNICAREA

ASPECfUL LINGVISTIC ~I INGINERESC

S-au acumulat diferite descrieri ale procesului de cornunicare uraana,

fiecare descriere adoptand unghiul de vedere aluneia dintre disciplinele care

au ca obiect comunicarea sau,' ~i limbajul. Sa incercam sa articulam aceste

descrieri Intr-o prezentare unitara ~icoerenta; a reprezentare care trebuie saia.ln considerare achizitiile tuturor disciplinelor relative Ia semnificatie,

informatie, comunicare ~i limbaj, In mod inevitabil, 0 atare reprezentare

acorda 0 egala atentie factorilor interni si externi, aspectelor sintactice, se-

mantice ! : I i pragmatics.

Comunicarea este un aspect al functionalitatii limbajului. Este ea oare

cea mai importanta manifestare a acestei functionalitati? Se stie ca lirobajulare un rol important §i in formarea ideilor. Daca totusi a prevalat punctul de

vedere dupa care principala functie a limbajului este cea comunicativa,

trebuie sa observam c a . acest fapt a fost supus unei reexarninari atente, iar

unii autori (a .se vedea, de, exemplu, S. Kuroda, "Some thoughts on the

foundations of the theory ofJanguage ", in Linguistics and Philosophy, vol, 3,

19.79,.pp. 1-12) contesta prirnordialitatea functiei comunicative fata de cele-

lalte functii ale limbajului.o reprezentare triadica a procesului d ee comunicare a fost propusa de

K. Buhler ("Die Axiornatik der Sprachwiesenachaft", Kant Studien, vol, 38,

1933, pp. 19-90): emitator-mesaj-destinatar. Ulterior, Roman Jakobson

(".Linguistics and Poetics", in Style in Lanquaqe, editor Th A, Sebeok, MITPress, Cambridge, Mass. 1960).a mai adaugat trei comporiente: cod, cana(~i

context (referent):. Sub aceasta forma cu isase componente 1 , l i , In mod cores-

punzator, cu sase funcj:ii(expresiva, poetica, ccnativa, metalingvistiea,fatk;a

§i referentiala), procesele de comunicare sunt reprezentate actua\mente in

cele mai multe cercetari. Este insa necesar ca reprezentarea Birhler-

Jakobson sa faca jcnctiunea cu 0: alta linie de gandire, de 18 care Iingviatica

1 , l i serniotica s-au recIamat uneori, dar pe eare nu au urmat-o cu. fcrmitate.

Este yorba de teoria matematica §i inginereasca a informatier ~j(,ull1l!n! -fu-i i

(CI. Shannon, "The Mathematical Theory of Communication", It, I f r ~ 1 1 ,'f)/~tom

Tehnical Journal, vol. 27, 1948; Cl. Shannon, W. Weovt'l', 'I'h. MInI, lIIot/rollr

150

COn1.unica rea

111/L'tH I} 1 ' . / ('wtl.munication, Urbana Illinois, 1949; C. Cherry, On Human

Cmnllirmication, MIT Press, Cambridge, Mass. 1957-1966), in cadrul careia

fosa, desi elaborarea este, Ingeneral, mai riguroasa decat in teoria lingvisti-

di l}i serniotica, explicitarea componente!or l}t functiilor nu mai este operata

cu rigoare,Cautand sa aducern versiunea Shannon In albia versiunii Jakobson,

vom constata caein cea dintai componenta contextuala (referentiala) lipseste,

fapt explicabil, deoarece teoria lui Shannon are in vedere nu informatia

sernantica, ci pe cea selectiva; in acelasi timp 'insa, in versiunea Shannon

identificam trei componente care lipsesc (sau sunt incluse in altele) In versi-

unea Jakobson: transmitatorul, receptorul §i zgomotul. Trarismitatorul

transforma mesajul din sistemul de semne folosit de emitator in eel eerut de

canalul de transmisie. Receptorul este eel care transform a mesajul din

sistemul de sernne cerut de canalul de transmrsie in eel folosit de destiriatar.

Corrrunicarea telefonica si cea telegrafica pun bine in eviderita distinctia

dintre ernitator si transmitator, respectiv dintre receptor-si destinatar. Tot pe

aceste douaexemple se intelege bine.ni componenta de zgomot, prin care

Shannon si Weaver inteleg tot ceea ee poate constitui sursa deteriorarii sau

denaturarii, partiale sau totale, a mesajului. In vorbirea directa, zgomotul, Insensul lui Shannon,revine la zgomotul propriu-zie, de natura acustiea:

lucrurile se simplifica aiel l , l i datorita faptului ca ernitatorul coincide cu

transmitatorul, iar receptorul coincide eu destinatarul. In raport eu aceste

trei componente neexplicitate in versiurrea .Iakobson vom putea defini, in

mod corespunzator, trei functii noi: functia de codificare Irideplinita atilt de

ernitator cat §i de transrnitator, functia de decodificare (care revine recep-

torului si destinataruluil ei functia de perturbare (ca rezultat al prezentei

zgomotului) .

ASPECTUL SEMIOTIC ~I PSIHIATRIC

o alta. linie de gandire, venind din filozofie, logica : ; ; i semiotic a (Frege,Peirce, Carnap etc.) a promovat distinctia dintre intenslune sau sens (S inn la

Frege) $1 extensiune sau referent. (Bedeutung la Frege), ceea ce permite des-

compunerea componentei referentiale (contextuale, in terminologia lui

.Jakobson] In doua strbcornponente: intensiunea 1 , l i extensiunea. In modcorespunzator ,.putem defini dou·a functii: intensiot;l.ala (sau conceptualct) ~i

extensionald (sau referenfiClld). Comunicarea 1acopii porneste prin a dezvolta

functia extensionala :;;i, treptat, printr-un proces foarte lent, care dureaza

multi. ani, se ridica 1a functia inrensionala. Acest proces a fast urrnarit §i

periodizat, in lucrari devenite clasice, de,catre marelepsiholog .Jean Piaget 1 , l i

sccala sa.o a patra linie de gandire vine din psihiatrie (de exemplu, P. Watzlawick,

J.H. Beavin, D.D.·Jackson, Praqmaiies of Human Communication, Faber and

Faber, Londra, 1968), dar a aparut l , l i in ingineria comunicarii , ehiar daca

intr-o interpretare diferita (C. Cherry, op. cit.). Noutatea principala aici 0 cons-

tituie 0 ncua componenta - observatorul - 1 , l i . 0 noua functie - de observare

sau terapeuticd (acest al doilea termen indica originea in psihiatrie a noii

l ' t I lW\II, 01' rspunzatoare medicului terapeutician). Vom prelua componenta

151



l'AI{/\I)ICMIl NIVI!I{SI\LE

observationala ~ functia terapeutica, pentru a Ieinclude in structura gene-

rala a proceselor de comunicare.

Articuland toat~ componen~ele $i functiile de mai sus, obtinern 0 repre-

zen.t~e a proces~U1 de com_Ull.lcareconstand din unsprezece componente:

~mltat~r, transmitator, mesaj, receptor, destinatar, cod, canal, zgomot, sens

(tntenslUn.e)~referent. (extensiune_l~i observator, ~i unsprezece functii asocia-

t~. exp~e~lva, de codificare, pcetica, de decodificare, conativa, metalingvisti-

ca, fat~ca, ?er~rbatoare~ _de conceptualizare (intensional a), referentiala

(extensionala) ~I terapeutica (de observare). Fiecare functie este orientata

asupra componentei careia ise asociaza, in orice proees de' cornunicare sunt

prez~nte toate componentele $i functiile, dar ierarhia ~i interactiunea lor

difera de 1~un ~roces la ~ltu.l. Se obtin astfel diferite configuratii, care con-

due la 0 tipologie comunicationala foarte bogata. In anumite caauri unele

compOl~ente_(respectiv functii] pot coincide. De exemplu, in comu~icarea

orala directa, asa .cum am vazut, emitatorul coincide cu transmitatorul, iar

receptorul cu destmatarul. Este posibil ca unele componente sa prezinte una~u~rnt.grad. de ~~determinare; de exemplu, receptorul si destinatarul unei

~artl, ai UI~elerrusl~ni radiofonice sau de televiziune. Exista probabil posibi-

h~atea ca, in arrumite procese de cornunicare, unele eomponente sa fie pur ~i

simplu absente, dar aceasta chestiune nu este inca elucidata, Astfel rarnane

contr.oversata prez.enta functiei extensionale in comunicarea poetica'. in ceea

cepriveste modul in care ierarhia celor unsprezece functii se modifica de la0

comuruc,:re .Ia"alta, am ince:cat sa. ar~tam (S. Marcus, "Diplomatic

C_?r_:nmuUlcat.lOnR~vue Ro'-!n:ame de Linquistique, 1981, nr. 1, pp. 25-35)

ca incomun.lc~r:a dlplo~atica un rol privilegiat il are functia fatica [aceeasi

care predorruna IIIcomumcarea cu copiii).

DE LA ZGOMOTUL FIZIC LA CEL SEMANTIC

Unele explicatii sunt probabil necesare cu privire la zgomot. Daca la

Shannon era v?r~a de un. zgo~ot pur fizic, care putea distruge sau falsifica

Ipo~taza ma~enala a mesajului, In reprezentarea noastra este vorba de 0 idee

mal g~nerala de zgornot, ca:e in~l_Ude~i zgomotul semantic, si eel logic.

~nctla p_erturbatoare consta deci m once actiune de natura sa intrcduca

diferente mtr: mes~ul trimis de ernitator $i eel ajuns la destinatar; in parti-

cular, aeeasta functie poate. af~cta sensul si referentul mesajului, prin intro-

ducerea unor surse de ambiguitate semantica.

. Ajungero astfel la 0 problema deosebit de importanta, aceea a influentei

reerproce a celor unsprezece functii ale comunicarii, a delimitarii lor. Astfel

nu eS.tedel~e_uscara delimitarea:_ i~tr-un caz concret, a functiilor fatica ~imetalll":-~stie::, tocmai pentru ca influenta lor reciproca este deosebit de

puteml?a,. Chlar. fap~l de a asocia cate 0 singura functie fiecarei cornpo-

nente ~l eate 0 smgur~ eompone_ntafiecarei functii constituie 0 simplificare:

la 0 .reprezent~re mal nuant~t~ ea t_:ebuie d~pa!?ita (astfel, de exernplu,

f~nc~l~ de codificare apare atilt In legatura emitatorului cu transrnitatorul,

cat ~l 1U aceea a transrnitatorului cu canalul).

.. Prima articulare a unor idei venind de la autori diIerit'i, ca Pei.rc(!,

Buhler: Shannon, Cherry, Carnap, Jakobson, Watzlawick- e:wiJ1-Ja kSOf1

apare m artlcolu] nostru din 1981, citat mai ~u~, A urmn1: Ill. MW'Cl-lA, "U

152

om uulcnrea

I''p 1"/,(.111If' illlcrdisciplinanl a comunicarii umane" (Analele ~tiintifice ale

U r d u . 1 \ 1 . I. eLiZa, Iasi, sectiunea III, Linquistica, vol. 28-29, 1982·1983,

pp. 101.103). Ulterior, am folosit aceasta reprezentare in numeroase alte

studii,Dar nici aceste unsprezece componente ~i functii nu sunt batute in

cuie, luarea in considerare a altor idei, provenind de la autori importanti,

cum ar fi Bakhtin ~iLotman, pot oricand rmbogati sau reorganiza proeesul

de comunicare. Un lucru insa este cert: orice organizare a corrrunicarii care

nu ia in searna intreaga ei complexitate ~i eterogeneitate, cantonandu-se

numai in unele aspecte ~ineglijandu-le pe celelalte, risca sa rateze sansa de

a mtelege cu adevarat procesul de eomunicare. Neaflam in fata unei provo-

cari transdisciplinare, pentru care comunitatea ~tiintifiea nu este inca sufi-

cient de pregatita. Despre comunicare discuta antropologH $i socioiogii,

lingvi~tii si psihologii, biologii si criticii literari, ziaristii si filozofii, informa-

ticienii si matematicienii, logicienii, semloticienii ~imedicii, Sunt oare efectiv

articulate toate aceste puncte de vedere In cadrul asa numitelor departa-

mente de comunicare care au proliferat in ultimele decenii in lumea univer-

sitara? Este suficient sa rasfoim carlile de profil, pentru a constata ca

raspun sul este negativ. Nu ne excludem din acest diagnostic. Dar rnacar sa

se vada ca facern pasi in aceasta directiel Un exemplu pozitiv, in aceasta

privinta, il constituie, la noi, cartile lui Mihal Dinu: Camunicarea (Editura

$tiintifiea, Bucure~ti, 1997) ~i Comunicarea interpersanald (Editura Insti-

tutului Cultural Roman, Buc'uresti, 2004).

IICOMUNICAREA" INSEAMNA "RAZBOI"

lata. explicatia prcpuaa de P.Schaeffer (in Le Mande, 22 august 1955):

prefixul, ca in latinescul cum, indica pluralitate ~i schirnb iar radacina

municatio se refera la acpunea de furnizare (in contextul unor lucrari de

fortificatii). Cuvantul munia (probabil eu aceeasi radacina) desemna, pentru

rornani, cadoul adaugat la form.aiitati1e oficiale si la daruri - semnul de

bunavoinj:a oferit de viitorul consul electorilor SID.Doua aspecte principaie~

rnai mult sau mal putin ascunse, ale comuriicarii se ascund aici: eel al unui

joe pentru putere sieel rnai crud ~imai real, dejoe cu rrrunitiile (de razboil.

La aceasta interpretare a cuvantului .comunicare", propusa de Schaeffer,vom adauga ca, independent de legitimitatea ei, procesul de comuni~are

prezinta 0 structure uneori sinergetica, aiteori conflictuala, e~ alte ~vmte,

unele functii (cum ar fi codificarea si decodificarea) coopereaza , se stirnulea-

za reciproc, altele insa (cum arfi functia expresiva, pe de 0 parte, cea d:

codificare si cea referentiala (extensionala). pe de alta parte) se saboteaza

reciproc, intre ele avand loc un adevarat razboi. Tot asa, intre functia expre-

siva si cea conativa, pe de 0 parte, ~ifunctiile de codifieare §i de decodificare,

pe de alta parte, se manifesta 0 tensiune care face imposibila imbunatiiprea

lor simuttana: cele dintai pot fi ameliorate nurnai pe seama deteriorarii celor

din urrna §i reciproc. Comunicarea umaria nu poate fi deci optimizata in

toate privintele, ea este tbtdeauna rezuitatul unui compromis, in cad~l

oarui.u un Je funetii. sunt ameliorate numai pe seama altora, care se deterlo-

J' 'II/' • Are t ompromis poate fi negociat ~i este de obicei rezultatul unui

., (lni nlllll1lLlIII elor implicati in actul comunicarii. Un camp vast de

153



}'AI lA [J [ ,ME UNfVERSALE

probleme se desehide aici. Cele mai multe interactiuni au un caracter medi-

? - t , nu direct. Detectarea lor cere elaborarea unui calcul al interactiunilor ~i

lll~ue~telor, care sa urmareasca rnodul in care compunerea unor interacti-

~l directe conduce la 0 interactiune indirecta, mai complexa. Se constata,

pnntre altele, ca, prin aceasta aetiune mediata, 0 aceeasi funetie comunica-

tiva se poate, pe de 0 parte, favorizape ea Irrsasi, pe de alta parte, se poate

sabota pe ea insal?i. Pentru detalii inaceasta privinta, a se vedea S. Marcus-

M. Tataram: "Human communication; a graph-theoretic approach", Revue

Roumaine de Linguistique - Cahiers de Linguistique Theorique et Appliquee

24, 1987, 2, pp. 129-137; "The feed-back as antinomy; the example of

human communication", Proc. of the VlIth International Congress of

Cybernetics and Systems (ed. J. Rose), 7-11 September 1987, Thales Publ,

(W,O)Ltd Lytham, St Annes.

Pe de alta parte, admitand ca, in orice caz, natura ludica a comunicarii

nu poate fi contestata, trebuie sa tinem seama de faptul ca este yorba, in

mare masura, de un joe strategic, la randul sau de natura conflictualii, intreparticipantii care comunica, Daca, in acord cu 0 clasificare mai veche a

conflictelor (propusa de Anatol Rapoport in Fights, games and debates, Univ.

ofMichigan Press, Ann Arbor, 1960), acestea sunt de trei feluri: lupte, jocuri

sau dezbateri, nu este mai putin adeviirat ca in fiecare lupta si in fiecare

dezbatere participantii adopta un joc (strategic). Comunicarea este : ; : i joe

("game") iii speetacol ("play"), tot asa cum jocurile de tipul sahului sunt

forme de comunicare pe baza unor reguli care permit jucatorilor 0 anumita

libertate de aleg~re; a s~ vedea, in acest sens, Roy Harris: Language,

Saussure and Wzttgenstem. How to play games with words, Routledge,

London, 1988),

IERARHIA FUNCrlILOR COMUNICATIVE

Ca. ~~are a faptului ca nu putem optimiza simultan toate functiile

comunicaru, este necesar ca, pentru fiecare categorie de procese de cornu-nicare, sa stabilim ierarhia de importanta a functiilor eomunicative. Aceasta

operatie nu se impune de 0 maniera unica si este, de obicei, foarte contro-

versata. Dupa cum aratam mai sus, a existat la un anumit moment un

acord as~pra. pri~rita~ii functiei fatice In comunicarea internationala; era pevremea raz~OlulU1rece, cand telefonul direct intre presedintele SUA ~i eel al

URSSera Vital pentru prevenirea declansarii unui razboi nuclear din cauza

u~ei .neintelegeri ~au. co~unicfui defectuoase intre cele doua superputeri,

Pnc:n,tate:afun.c~lelfat:ce_llls:amna: pastrati contactul in orice conditii, Dar

ast?-Zl,can~ n!-c.lyorba s~ existe un »telefonrosu" intre presedintele SUA ~i?relerul rniscarilor teronste, cum se mai pune problema? Altfel trebuie

interpretata prioritatea functiei fatice in comunicarea cu copiii; ea are la

b_?-Zares~poz!tia _d~piic~e corrrunicarea, pentru eopil, Iriseamna inprimul

r~d_~evOla pastrru:n unui .~ontact cu un adult apropiat, in special eu parin-

til s~; e,s~eexpresl.a nevon sale de a se simt! ocrotit, protejat. in ambelec~n, ~l ~_ c.omun~c?-,eaeu copiii, I;>in cea internaJionala, se pune proble-ma lerarhlZarll dupa lmportanta a celorla,ltefunctii. In comunicarea interna-

tionala, bazata inmare masura pe folosirea unor mijloace electronj· ~i, 1n

unele cazuri, a unor coduri secrete, vor fi foarte important r u n t J l I ' d

154

' )(1 II T }I dj~ ducodificare, ca ~i furictia metalingvistica, dupa cum u.n rol

prlrmmllnl II arc si functia terapeutica (de observare si, eventual, de .arbitrajl,

pe car' azi :;ii-oasuma Organizatia Natiun~l<:r?nite. Vo~~, in schIm~, ma

putin importante alte functii, ca cea expresrva si cea_poeuc!. In comu~lcare~

cu copiiifoarte mici, functia intensionala va fiabsenta, urmand c~ ea sa ,~para

!}i sa se dezvolte pe masura inaintiirii invarsta; absente vor fi ~l ~ctlile ~e

coditicare ~i de decodificare. De 0 prezenta strani~ va_.bener:cl~ f~rlCtla

metalingvistidi, in legatura eu prirnii pa:;:i.pe c~re e0I;Jllulll fac: 111 mva~a:ealimbii materne. in schimb, functia exteneionela este Importanta, colaboraI_l~

cu functia metalingvistica in eunoa~terea :,nediul-:-:iambiant; Ne ~a m aici

tntr-o situatie delicata, deoarece aceste doua functii saboteaza funct:a expre-

siva, foarte importanta in comunicarea cu eopiii, pentru care ernotra este 0

atitudine fundamentala, a carei educare cere multa atentie.Interesanta este ~iierarhia functiilor comunicative in :;itiinta.Pomind de

la scopul ei principal, de natura cognitiva, comunicarea ~tiin~fi.caa ~cordc:t

principa1a atentie functiei sale referentiale, atat sub f~r.ma,ei mte.nslO~.ala,

cat : ; : i sub forma ei extensionala. Perid'uland intre empiric 1 ; > 1 . reflexiv, ~timtase afla alternativ fie in situatia de a se misca dinspre extensiune spre inten-siune, 'fie invers. Multe dintre problemele care apar in ~tiintoarevin la echili-

brarea relatiilor dintre cunoasterea intensionala (conceptuala) ~i ce~ eX.t:en-

sionala (empirical. De exemplu, evolutia modului de intelegere ~ n~?Ul:lllde

numar si a tipologiei corespunzatoare (intreg, ra~ional, alge~ne, lrat1onal

_:

trascendent) a altemat mereu situatii in care unul sau altul d~ntrecele ~oua

aspecte, intensional ',liextensional, se afla in urma fata d~.cel~~t. Pe ~as'.:'-ra ce a erescut gradul de abstractie I ;>ide rigoare al ',ltllnt~l, l~ ~P:Clal In

secolul al XX-lea, a devenit tot mai importarita functia metalingvistica. astfe!

meat, cel putin in domeniile preponderent teoretice, in care ~tentia ~cor~at~fundamentelor se afla pe primul loc, devine prioritara functia metalmgvlsti-

ca . In schimb, functia expresiva este marginalizata, fara a putea fi comrlet

eliminata. Domenii ca logica ~i informatica acorda un r~l impor~aI_ltunct:ilor

de codificare de decodificare ~i metalingvistice. Funcpa conativa este ~l ea

impmsa pe u'n plan secundar, prin simetrie cu cea expresiva. U~ rol maj.oril

are in comunicarea stiintifica functia terapeD:tica, In ?:sp~et:,-l.elde a~bltru.:ea se manifesta prin modul in care comumtatea ~tllnf1ficamt~rnationala

monitorizeaza publicatiile stiintifice si ierarhizeaza rezultatel.e, P'::l0procedee

care pot sa difere dela un domeniu la altul. Dar aici se man~festa 0 derogare

de la dezideratul situarii observatorului in afara procesulUl de comumcar~supus observatiei Dacii,intr-o. c_oml?etitiesp.0r:?v~_r~itrul ~ste.0 !,ersoan~situ.ata complet inafara Joculw, 11 1viata pohtlca !}l m Vlat~ ~~l1~p.~ca~~easta

separare nu se poate realiza decat par?al. O~U este alcaturt:.adin tan car~

intra ~iele in raza de observare a ONUiar, ~el.care recenzeaza sa~ ~remlaza

lucrarile stiintifice sunt, la randul lor, auton ai unor astfel de lucran. ~~eas-

ta este deosebirea fundamentala dintre sport ~i cuitura: in sport, oonditia,de

arbitru este posibila numai daca te afli in afara jocului, in cultur~ poti ~

arbitru numai daca participi lajocul culturii, deci te afli in interiorul [ocului.Din nou ne aflam in fata unui fenomen de autoreferinta, atat de caractenstlc

tendrntelor actuale. .Diseutia aceasta ar putea eontmua cu lerarhla functiilor comumc~tlVe

in U 'livilatea didactica (unde functiile expresiva ',liconativa sunt esenflalt::),

1i Cf} Y .\;an:El juridiea !}i in cea actorului; pentru a ne referi Ia aceasta dm

155



I'A HA II M I! U N1V lJIlSA LI!

urma, sa amintim paradoxul lui Diderot, dupa care actorului de L \1111 uu i

se cere sa-:;;itraiasca rolul, ci sa genereze la spectator impresia respectlva,

COMUNICAREA iN ABSENTA TRANSFERULUI DE INFORMA TIE

Exista tendinta de a se asocia comunicarea cu informatia; a se vedea, de

exernplu, B. Stariosz, "Communication", (in Th. A. Sebeok (ed.), EncyclopedicDict ionary of Semiotics , 137-141, Mouton de Gruyter, Berlin/New York,

1986), unde orice act de comunicare presupune un transfer de inforrnatie. 0

atare ipoteza ar impune ca informatia sa fie conceputa intr-un sens mult

prea larg fata de utilizarea curenta a termenului respectiv. De aceea, unii

autori considera posibilitatea comunicarii in absenta unui transfer de infer-

matie. J. Habermas ("Vorbereitete Bemerkungen zu einer Theorie der

kommunikativen Kompetenz", in J. Habermas & N. Luhmann, eds., Theorie

der Gesellschaft oder Sozialtechnoloqie, pp. 114-115, Suhrkamp, Frankfurt,1971) admite explicit existen ta unor acte de comunicare din care schimbul

de informatie lipseste. Niciin teoria comunicarii propuse de H. Maturana §iF. Varela (Autopoiesis and cognition, Reidel, Dordrecht, 1972), nici in dezvol-

tarile acesteia la H. Maturana, la W. Kock : ; ; i la F. Varela, in cadrul teoriei

sistemelor autopoietice, nu se face 0 referinta explicita la informatie. La

acesti autori, comunicarea este un proces de interanctiune a unor organisrne

autonome cuplate structural, in care domeniul posibilelor stari ale emitato-

rului si eel al posibilelor stari ale receptorului trebuie sa fie homomorfe,

astfel incat fiecare stare a ernitatorului declanseaza 0 stare bine deterrninata

a receptorului (a se vedea H. Maturana, "Biology of language: the

epistemological reality", in George A. Miller & Elizabeth Lenneberg, eds.

Psychology and biology of language and thought, pp. 27-63; in mod special,

p. 54, Academic Press, NewYork, 1978).

Un 'alt exernplu este dat de LM. Lotman ("Semiotics of culture", in

H. Brems & R. Kaufmann, eds., Semiotics of the Tartu-Moscow School,

Imatra, Finland, 27-29 July 1987. Arator, Helsinki, 1988), care se refera La

discursul religios, ca unul care nu opereaza nici un transfer de inforrnatie,

scopul sau fiind acela de a influenta starea de spirit a receptorului, Dar nu

cumva In aceeasi situatie se afla : ; ; i comunicarea poetica? Desigur, un anu-

mit transfer de informatie are totdeauna loc, de exemplu cel relativ la struc-turile prozodice ale unui text poetic, limba in care este scris, dar acesta are 0

pozitie marginala, periferica, in raport cu scopul principal al comunicarii

respective. Trebuie, in oriee caz, sa fim prudenti in folosirea schemelor de

eomunicare (indiferent de nurnarul lor de componente, sase, unsprezece sau

alt numiir) inspirate din ideile lui Shannon, atunci cand avem In vedere

comunicarea poetica sau religioasa, Nici sa Ie aruncam peste bord nu ar fi

judicios, deoarece nu prea avem cu ce sa Ie inlocuim; pana la urrna, tot Ja

un eomprornis trebuie sa recurgern. Nicidictioriarul Iimbii romane nu mai e

in vigoare in cadrul conotatiilor care fac posibila poezia, insa tot de el ne

folosim, dar cu prudenta.

Comunicarea ffua transfer de inforrnatie apare uncle nici nu te astepti;

de exernplu, in discursul totalitar al lui Ceausescu, Repetarea n clorasi

slogane privind "epoca de aur" a Rornaniei acelor ani nu era. 111 nil It (ICI) 0

anurnita informatie, toata lumea vedea ca realitatea (,filM "lltl'i, ill; nrin

156

oDluniC3rea

re] I tIl' 1111UIHH'siva, populatiel ise inducea ~ anurnita stare de spirit, d~

~iLlpUIII,)\r 11 Ik~iunea impusa de dictator. Un mtreg popor era supus ~nel

"duble legatLlri" de natura schizofrenica, trebuind sa d~z.':'0ltecoricomitent

distanta fa~ade un discurs rnincinos : ; ; i simularea acceptant sale.

DE LA COMUNlCAREA DESPRE LUME

LA COMUNICAREA DESPRE COMUNICARE

Se spune ca axioma de baza a cornunicarii consta in afirm:u-e~ carac-

terului ei inevitabil, Nu putem sa nu comuniciim, deoarece, pe Ianga cOJ~u-

nicarea deliberata, intentionata, exista : ; ; i una de care nu t~td~auna ne dam

searna :;;icare rezulta din mtregul nostru comportament, dlI~lr:tre~ga ~oas-

tra infati~are. comunicam nu numai prin cee~ ce spune:u, CI ~1 pnn ~au:ele

pe care le purtam, prin gesturile noastre, pnn modul ill care ne m~~cam~

prin felul in care folosim limbajul; chiar ceea c~ s~unem po~t~ semm~ca ~laltceva decat am intentionat sau ceva complet diferit. Comumcam pe dlVers.e

canale, iar mesajele concomitente pe care le lansam in acest ~els~ pot s?~-

jini reciproc, dar se ~i pot contrazice intre ele, Structura partl~. smer?etJ~a..:

partial conflicruala a acestei pluralitati de rnesaje este 0 sur sa mepUlZa?t1a

de probleme, care cornplica functionarea raporturilor umane ..Este suficlen~

sa ne gandim la cat de multe neIntelegeri poa~e duce ~nul_dmtre cele ~al

simple acte de cornunicare, cum este comurucarea prrn zambet. Ne dam

seama cu cat mai numeroase vor fisursele de neintetegere i_?c~ul ,":nor acte

de comunicare mai complexe. Nu este un rniracol faptul ca, Ch1ru: l~~ ac:ste

conditil precare, comunicarea umaria funct.io_?eaza . : ; ; i face _poslblla v:ata

sociala? Prin ce mecanisme reusim sa arnortizam actruriea atator facton de

distorsionare a cornunicarii? Pentru a se raspunde la aceasta intrebare, s-a~

creat capitole speciale ale stiintei, cl_:l~ar ~ te.o:i~ codurilor detectoare : ; ; 1

corectoare de erori sau studiul rezolvaru ambiguitatilor de tot.felul pe care 1:

prezirrta lirnbajul uman (in domeniul lingvis:icii co::n!,ut~tlOnale, aceasta

problema ocupa un loc central). In fata noastra se afla mca ~ult~ neeu~os-

cute. Intelegem ~i unele lucruri pe care I?-uIe p~tem expnma ill c~villte,

dupa cum ne lasam antrenati in a spune : ; ; 1 lucruri pe care nu prea le~m~ele-

gem. Secolul al XX-lea, mai mult decat cele pr~ce~en~e, n~-a pus m fata

unor probleme despre care cu greu putem comumca m Iimbajul pe ca:e I-amprimit de la parinti; in aceasta categorie intra problem~le care apar IIIstu-

diu] "infinitului mica (mecanica cuantica, fizica larhe.ulelor .el.e::n~.ntare,

biologia moleculara] §i in studiul "infmitului mare (t~on~ relativitatn, co~-

mologia). Limbajul natural s-a format in contextul tmui ur:lver~ ma~ro~coplc

fata de care universurile pe care tocmai le-am evocat, al~ infim.tulm ~IC. s~u

mare, prezinta deosebiri esentiale; in particular, nu mal fu~ctlOneaza a :C1 0preaupozitie pe care s-a bazat intreaga .cuno~~te~e umana~ de tip gall~eo-

newtonian: distinctla casanta dintre subiect ~l oblec:. Dupa c ~ n : a ?IatatNiels Bohr, limbajul ordinar este si el bazat pe aceasta presupozlpe, dincolo

de care functionarea sa devine.problema.tiea. . ." . ,Dar care este situatia in universul macroscopic al vietu noastre cotidi-

en!'.• I' 1 '1 <'~upunem ca aicidistinctia subiect-obiect es:tein vigoare: avem~

Ill"'~l II11141k, tu m -3 (obiectival, iar, pe de alta parte, subiectul care 0 observa

157



1 '/ \I{J \l lICME UNIVlil lSALE

1? i care intra in comunicare cu un alt subiect, 0 comunicarc rclntlvn III lume,

Ca intr-o stafeta, rezultatul cornunicarii noastre este preluat de alp subieeticare incearca sa-l irnbogateasca ~i sa-l transmifa altora s.a.m.d. Pe de ~

parte, progresarn, ~e adauga mereu ceva nou, dar pe de alta parte, legatura

cu realitatea initiala, care forma obiectul de interes al comunicarii devine tot

mai me~iata, mal indirecta, obiectuI initial dizolvandu-se treptat in succesi-

une ~e mterpreta:i, facand _astfel tot mai dificila autonomia sa. Un simplu

exp.e:-Imentpune In evident a acest fenomen. Priviti la intamplare paginile de

stir: interne sau externe ale unui ziar; cele mai multe dintre ele relateaza nu

u~ proces de comunicare despre lume, ci urrul de comunicare despre cornu-rucare .

. Lucr~ril~ se prezinta ~afel in domeniul cercetarii stiintifice. Lucrarea

S~;ence Ci~atl~.nIndex p~ezmta, pentru fiecare domeniu de cercetare, "i(ltafe-ta succesrunu de auton care s-au ecupat de 0 anumita problema. De cele

mai multe ori, inceputurile acestei stafete raman in ceata. Cei care au dema-

rat:o nic.inu. mai sunt arnintiti, iar referinta se face la cei mai recenti purta-

ton ill .el. Miscarea ~e.l~ co~u~icarea despre lume la comunicarea despre

com~mcare este v!zlbila. ~lCI viata nu ~ste studiata cu folos decat prin

refenrea la modul III care viata produce viata ~inu la intrebarea relativa la

desprinderea ei din lumea anorganica, Lafel, in serniotica se studiaza modul

in care anumite sernne produc, la randul lor, semne, in preaupozitia, chiar

daca numai irnplicita, a inexistentei unui moment initial sau final alsemiozei.

Pentru detalii, in aceasta privinta, a se vedea S. Marcus, "International

communication; from the aboutness to the self-referential approach" in

P.Ahonen, e.d., Tracing the semiot ic boundaries of poli tics, Mouton de

Gruyter, Berlin, NewYork, 1993, pp. 371-391; "Media and self-reference' the

forgotten initial state", in W. N6th, ed. Semiotics of the media Mouton deGruyter, Berlin, NewYork, 1997. '

Ca si gandirea, limbajul 1? i filozofia, comunicarea se poate deci intoarce

asupra ei insesi (In contrast cu fizica, chimia sau biologia, care nu au aceas-

tii capacitate, decat, eventual, Intr-un seris metaforic). Aceastii capacitate

autoreferen.palii se m~ife~,ta_ practic _in aplicarea repetata a operatorului pe

care-I numim "comurucare , inteleasa ca proces, obiectul care, in acest caz,

este .tot 0 ~o_m~nicare.. P~o~esul de comunicare devine propriul ei obiect.

D_es~nul Orl.carel_omumcari umane, mai ales cand ea devine socialii, publi-

c~, l_ntc:rnatlOnala,:st~ fn_striii~area tot mai accentuata de obiectul ei initial,

pana c~d ~cesta rrsca sa devl~a de nerecunoscut, dizolvfu1du-se practic in

angrenajul IIIcare a fast atras, In acest fel se scrie istoria si nu trebuie sa ne

arnagirn, acordaridu-i alta aemnlficatie decat aceea care rezulta din acest

mecanisn: iter':ltiv. 0 situatie inedita 0prezintii lectura; ~i ea da nastere unui

operator iterativ, despre a carei importanta ne-au vorbit $i savanti ca mate-

maticianul Paul Halmos, ~i umanisti ca scriitoruI $i teoreticiamrl literar

Matei Calinescu (a se vedea cartea sa A citi, a reciti, Editura Polirom Iasi2003). ' .."

158

Comuntcaret

POATll"'l iNTELEASA COMUNICAREA

ALTFEL DECAT PRIN METAFORE?

Aceasta intrebare poate sa para stranie, dar numai acelora care vad in

rnetafora doar 0 podcaba de care ne-am putea foarte bine lipsi, $coala cam

asa ne-a invatat, cel putin pe nci, cei care am urmat-ocu multa vreme in

urma: metafora este un mod de a spune mai frurncs ceea ce se exprirna in

mod curent de 0 maniera mai banala. Daca insa avern In vedere metafora

cognitive. si creatoare la care ne referim Intr-o alta sectiune a acestei carp,

atunci lucrarile se schimba. Vom constata ca ceea ce s-a numit "teoria

comunicarii" nu se poate intelege decat prin raportare la anurnitemetafore

constitutive, fondatoare. In primul rand, este vorba de metafora canalu1ui, invirtutea careia mesajul transmis de sursa este ca un lichid care se scurge

spre destinatar. Dat fiind ca lichidul, oricare ar fi el, este de natura canti-

tativa, iar mesajul include, de cele mai multe ori, 0 anumita informatie, este

necesar sa se gaseasca ~i pentru informatie 0 unitate de masura, cum este

litrul pentru lichide. in acest feI a fost introdus bitul, unitatea de masura a

inforrnatiei, definite ca informatia consti'ind in precizarea unei variante

dintre doua variante egal posibile, A vorbi despre comunicare ca despre

transporrul, prin posta, a1unui obiect de la un trirnitator la un primitor, asa

cum se intampla in rnai toate reprezentarile la care ne-am referit mai sus, i

se pare lui Peter Hacker ("Languages, minds and brains", in C. Blakemore,

S. Greenfield, eds., Mindwaves, Blackwell, Oxford, 1987, pp. 485-505) 0

grava eroare, care denatureaza natura corrrunicarii umane; 0 eroare pentru

care Hacker iiacuza pe unii dintre pionierii teoriei matematice a comunica-

rii, cum ar fi W. Weaver. Acestuia ise reproseaza ca asimileaza vorbirea

umana cu un aparat mecanic care transmite rnesaje Ia care aspectul seman-

tic este irelevant. Neurofiziologii sunt si ei acuzati pentru faptul ca se refera

la un pretins limbaj propriu al creierului, iar specialistilor in comunicarea

vizuala li se irnputa pretentia de a expJica functionarea vederii umane prin

raportare la modul de lucru al unui aparat de fotografiat. Tot asa, Roy Harris

(Signs, language and communication,' Routledge, London & New York, 1996)

acuza teoria matematica a cornunicarii (eu referire explicita la Colin Cherry,

On human communication, 1957) pentru faptul de a fi 0 sursa de grave

confuzii in intelegerea comunicarii umane, in acelasi mod reductionist.

Oriee sistem de metafore (cum este eel al canaiuJui, trimitatorului ~i

primitorului, in cazul de fatal aduce in prim-plan anumite aspecte ~ielimina

alteJe. De aici, nevoia unor metafore alternative, care, coroborate intre ele,

conduc la 0 cuprindere cat .mai ampla a cornunicarii; dar mereu vor exista

aspecte care au fost neglijate.

COMUNICARE $1ALEGERE

At t l-I ker cat ;;iHarris critica teoria maternatica a comunicarii pentru

nlptl.li t' I Il(_:lilkfi dimensiunea ei semantica, nerealizand faptul ca acest

!:l(tIJI'lflc'lll m t r-ate rezultatul unei neglijente, ci consecinta unui act delibe-

rut, ' l!f'1MUh.dJ'l mil)" le merit al teoriei lui Shannon: ideea de a separa

159



l'AI{AUICME UNIVEHSALE

inforrnatia de sernnificatie, drept pret pe care-l platim pentru a put ~HII'lII1};-

forma informatia Intr-o entitate cantitativa, masurabila. in acest scop,

Shannon se prevaleaza de ceea ce s-a numit ulterior "informatie selectiva",

adica de inforrnatia care rezulta din precizarea unei alegeri din mai multe

posibile, Sa amintim ca inca Ia Karl R. Popper apare, in anii '30 ai secolului

trecut, ideea ca un enunt spune despre realitatea ernpirica exact atat cat ii

interzice acesteia, cu alte cuvinte informatia pe care enuntul 0 procura

rezulta din gradul in care acesta reduce nedeterminarea lumii.. Aceasta

reducere revine la micsorarea numarului de variante posibile pentru starea

lumii .. Aceeasi asociere a informatiei cu actul de alegere este prezenta la

Carnap, Bar-Hillel, Hintikka, Suppes ~i altii care au plasat informatia

intr-un context probabilist, cautand sa extinda teoria lui Shannon la infor-

matia sernantica. Asocierea comunicarii cu actul de alegere sau de optiune

apare la John Lyons, Introduction to theoretical linguistics (Cambridge Univ.

Press, 1968, p. 413), care considera ca un enunt are 0 sernnificatie numai

daca aparitia sa nu este cornplet deterrninata de contextul ei; numai atunci,enuntul produce 0 inforrnatie si putem vorbi despre un act de comunicare.

M.A.K. Halliday, in "Language structure and language function" (p. 142 in

J. Lyons, ed., New horizons in linguistics, Harmondsworth, Penguin, 1970,

140-165), In a sa lingvistica sistemica, considera de asemenea ca in vorbire

operarn mereu alegeri, chiar dace. nu sunt a1egeri deliberate, ci manifestari

ale unui comportament simbolic. De fapt, sistemul este eel care alege pentrunoi.

Atat pentru Lyons, cat si pentru Halliday, unde nu are loc 0 alegere, nu

se poate vorbi despre un comportament dotat cu sernnificatie, deci de0reala

comunicare. Dar In capitolul al treilea al cartii din 1996 a lui Harris tocmai

aceasta idee este combatuta; insii Harris face 0 distinctie intre alegerea

folosita in teoria probabilitatilor , unde inforrnatia consta in eliminarea unor

posibilitati, ~i alegerea, asa cum este ea inteleasa in viata de fiecare zi, ca act

voluntar, In acest al doilea caz, nu mai exista incompatibilitate intre certitu-

dine ~ialegere, deoarece alegerea este motivata de 0 intentie umana (intentie

absenta in teoria probabilitatilcr).

Daca in comunicarea interpersonala, perspectiva propusa de Harris este

interesanta (rnai ell seama prin analiza'Jegaturii dintre comunicare si inten-

pel, In cazul comunicarii care se prevaleaza efectiv de operatii de codificare ~i

decodificare si care foloseste concomitent mai rnulte canale §i mai multecoduri nu ne putern lipsi de perspectiva Shannon suplimentata cu compo-

nentele ~i functiile pe care le-am sernnalat, chiar daca ~i ea se va dovedi

insuficienta, Diferite alte propuneri, facute In ultimii 30 de ani, in lingvistica,

in semiotic a, in informatica, in psihologie §i in sociologie asteapta sa fie

valorificate.

PRESUPOZ1TLA TARE s r PRESUPOZITIA SLABA A COMUNICARII

Pentru Harris, presupozitia tare a posibilitatii comunicarii este: Pentru

ca A ( ; 1 i B sa poata cornunica cu succes, este nevoie ca A :;;iB sa aiba acces Ia

acelasi sistem de semne, sa foloseasca in mod corect regulil H eulIlia §j

totul sa se desfaseare de 0 maniera care nu afecteaza transmlt , mrl'll\il1-

lui. Presupozitia slaba este urmatoarea: A. si B trebuie ~ t n , l~ap 1' 1 tnn I

160

Comunicarc:

11111(1"111 JI 11'1,(1;II~asunt Iolosite in acelasi context. Unitatea comunicationala

r"Jc:vllllL"1 Illl cste semnul, asa cum e coneeput in codullingvistic, ci asa cum

apare el in practica, deci intr-un anumit context.

Nu este greu de observat ca exigentele formulate de Harris i~i au echiva-lentul lor in acea teorie a comunicarii pe care el 0 combate; a se vedea consi-

deratiile lui Lotman, Bakhtin ~i Renin, privind necesitatea ca A §i B sa

lmpartaseasca macar partial un acelasi mod de a vedea lumea. Dar Harrisare meritul de a aduce in atentie intr-un mod sistematic trei tipuri de factori

care intervin in procesul de cornunicare: cei biomecanici, cei macrosociali si

cei circurnstantiali; iar critica sa la adresa legaturii dintre comunicare ( ; 1 i

alegere (pentru a nu mal vorbi §i despre alte analize de finete] este foarteinstructiva,

intregul demers propus de autori ca Roy Harris si Peter Hacker trebuie

articulat judicios cu dernersul pe care acestia il contests ~i la care ne-am

referit in prima parte a prezentarii de fata,

SPATIUL COMUNICATIONAL

S. Tculmin (in Foresight and understanding, Harper Torchbooks, Ne~

York, 1963 p. 18) cbserva ca definitiile sunt ca ~i curelele: cu cat sunt mal

scurte eu ~tat trebuie sa fie mai elastice. Comunicarea este definita fie ca

un schimb de informatii, fie ca interactiune, ca schimb de ganduri, de atitu-

dini de simtaminte sau de dispozitii. Definitii de acest fel sunt intr-adevar

scu;te ~i ela~tice, poate ca uneori prea elastice, dar nu sunt §i operationale.

In absenta unei definitii satisfacatcare, vorn recurge la 0 alta cale: ~o~

incerca sa stabilim 0 lista de cpozitii relevante pentru intelegerea comunica-

rii: a) animat-inanirnat; b) echivalenta sau nu cu interactiunea de tip stirnul-

raspuns; c) ncnuman-uman: d) echivalenta sau nu cu semioza; e) absenta

sau prezenta inforrnatiei; q numai infcrmatie selectiva sau si inform~ti:

semantica; g) informatie selectiva statistics (Shannon)-informatie selectiva

algoritmica (Kolmogorov-Chaitin); h) inforrnatie semantica neobiectiva sau

obiectiva; i] informatie semantica bazata sau nu pe ideil~ lui S?annon si ale

continuatorilor sill; j) incredere sau nemcredere in capacttatea inforrnatiei lui

Shannon de a captura sensul; k) unidirectional-bidirectional; 1) relevantasau irelevanta intentiei; m) creativ-rutinar; n) stiintific-artietic. Lista nu are

pretentia de a fi completa, ea poate fi oricand suplirnentata cu noi opozitii,

de exemplu, cele relativ la diferite canale posibile in comunicare sau la

diferite medii.

Opozitia a) se refers la posibilitatea de a considera cornunicarea ca Bind

Iimitata la lumea vie sau de a 0 considera posibila §i in universul inert (sau

intre universul viu l , 1 i cel inert). Opozitia b) face distinctia dintre cei care

asimileaza actul comunicarii eu 0 interactiune de tipul stimul-raspuns la

stimul (? i cei care resping aceasta identificare. Opozitia c) se refera la distinc-

lia dintre cei care considera posibilitatea comunicarii intre fiinte vii altele

dec;\l ornu) (S;lU intre un am ~i 0 fiinta neurnana] si cei care considera canumn! uumr-uii pot comunica. Opozitia d) se refera la posibilitatea de a iden-lill'lI I 1'1 romunicare cu aceea de sernioza (in acest fel teoria comuni-

1'111 "1'11 hi Ml l'U!'II su -m in t ica] snu de a le corisidera distincte. La opozitia

) .plt lit g I l 1 n i liW,; unii creel ci'i orice comunicare cpereaza un

1 fi 1



PARADIGME UNIVERSALE

transfer de informatie, altii neaga acest lucru. In mod similar se interpre-

teaza si celelalte opozitii, Opozitiile a), c), d), f), k), 1) sunt ilustrate de

Winfried N6th (Handbook of semiotics, Indiana Univ, Press, Bloomington,

1990, pp. 168-180). Opozitia b) este ilustrata in referinta deja mentionata

pentru S. Stanosz (1986). Celelalte sunt analizate in articolul nostru citat

mai sus, din volurnul Semiotics of the Media (ed. W.N6th). Pentru opozitia n),

a se vedea S. Marcus, nFiJty-twooppositions between the scientific and the

poetic communication", in Colin Cherry, ed., Pragmatic aspects 0/ human

communication, Reidel, Dordrecht, 1974, pp. 83-96.

Date post:	18-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	adelinalungu
View:	36 times
Download:	0 times

Solomon Marcus Comunicarea Seminar 2

Documents