SOLGEGIU PT TOTI - Editura MediaMusica MODUL II.pdf · Solfegiu-Dictat. are ca scop dezvoltarea...

1

ACADEMIA DE MUZICĂ “GHEORGHE DIMA” – CLUJ

D. I.D.

NELIDA NEDELCUŢ

CONSTANTIN RÎPĂ

TEORIA MUZICII

MODUL DE STUDIU II PENTRU STUDII UNIVERSITARE

PRIN ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

2

3

CUPRINS GENERAL

INTRODUCERE .................................................................. 5

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1 – GAMA LA MINOR NATURAL ............................................................................ 8

1.1. Gama minoră ................................................................... 9

1.2. Scările gamei la minor .................................................... 10

1.3. Gama la minor natural: structură intervalică ................... 12

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2 – GAMA LA MINOR ARMONIC ............................................................................ 23

2.1. Gama la minor armonic ................................................... 24

2.2. Intervalele din gama la minor armonic: secunda mărită, terţele şi cvartele ..................................................................... 29

2.3. Intervalele din gama la minor armonic: cvintele şi sextele ................................................................................................ 35

2.4. Intervalele din gama la minor armonic: septimele .......... 40

2.5. Acordurile gamei la minor armonic ................................ 45

2.6. Recapitularea gamei la minor armonic ........................... 51

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 3 – GAMA LA MINOR MELODIC ............................................................................ 61

3.1. Gama la minor melodic: structură şi intervalică ............. 62

3.2. Gama la minor melodic: structură acordică .................... 64

3.3. Gama la minor melodic în coborâre ................................ 69

3.4. Recapitularea gamei la minor .......................................... 73

3.5. Intonaţii cromatice în la minor ........................................ 80

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ .......................................... 91

4

5

INTRODUCERE

OBIECTIVELE DISCIPLINEI:

Disciplina Teorie-Solfegiu-Dictat se defalcă în două ramuri:

- teoria propriu-zisă, care conferă suportul teoretic necesar dezvoltării

gândirii muzicale şi a aptitudinilor practice;

- solfegiu-dictat, care formează ramura practică, aplicativă, având drept

scop dezvoltarea auditivă.

SCOPUL DISCIPLINEI:

- însuşirea gramaticii muzicale (terminologie, noţiuni, raporturi, etc.)

respectiv dezvoltarea capacităţilor de citire (orizontală şi verticală), formarea

culturii auditive, dezvoltarea gândirii muzicale, cunoaşterea stilurilor muzicale.

IMPORTANŢA DISCIPLINEI:

Teoria muzicii definitivează la nivel superior cunoştinţele despre

elementele fundamentale ale limbajului muzicii (sisteme tonale, ritmul,

semiografia, dinamica şi agogica, etc.) determinând o înţelegere ştiinţifică a lor

şi clarificând totodată şi terminologia muzicologică, asigurând astfel baza de

studiu pentru disciplinele Armonie, Contrapunct, Forme, Orchestraţie, studiul

stilurilor, etc.

Solfegiu-Dictat are ca scop dezvoltarea capacităţilor de citire a textelor

muzicale la una, două, trei, patru şi mai multe voci (inclusiv a partiturilor de

orchestră) şi prin dictat, formarea unui auz muzical complet (melodic, armonic,

polifonic).

6

STRUCTURA MODULULUI II - GAMA LA MINOR şi recomandări

pentru studiu:

Unităţile de învăţare care intră în structura modulului au fost astfel

concepute încât să corespundă succesiunii recomandate în teoria fundamentală a

muzicii, furnizând cunoştinţe de bază privind structura, intervalele şi acorduri în

toate cele trei variante ale gamei la minor (natural, armonic, melodic).

MATERIALELE APLICATIVE (solfegiile) sunt prezentate într-o

creştere gradată a dificultăţilor, necesitând un studiu activ şi continuu.

Indicaţii privind utilizarea în combinaţie a mai multor tipuri de resurse

(audio):

Modulul II de studiu cuprinde următoarele materiale auxiliare de studiu: 1

casetă audio ce conţin solfegiile cuprinse în lecţiile modulului II.

Acestea vor fi folosite alternativ, după solfegierea individuală, constituind

o sursă de control, dar şi de intonare simultană cu vocea a solfegiilor din modul.

b) 1 sylabus de dictee la 1 voce (însoţit de o casetă audio) ce va fi

întrebuinţat în felul următor:

Se va asculta de pe bandă dicteul preconizat (de câte ori este

necesar);

Se va nota în sylabus înălţimile şi ritmul corespunzător;

Se va verifica dicteul notat cu forma finală notată în sfârşitul

sylabusului.

Testele de autoevaluare au rolul de a valorifica cunoştinţele teoretice prin

transformarea în competenţe. Testele teoretice se vor referi la cunoştinţele

prezentate pe parcursul modulului, iar cele practice se referă la capacitatea de a

7

intona solfegiile (verificarea corectitudinii se face prin folosirea casetei audio)

şi a nota dicteele prezentate în sylabusuri.

Lucrarea de verificare prezentată la fiecare unitate de învăţare va fi

expediată prin poştă tutorelui, menţionându-se: denumirea modulului, numele şi

adresa sau poate fi completată on-line pe platforma electronică a programului.

CRITERIUL DE EVALUARE AL ACTIVITĂŢILOR îl constituie gradul

de dobândire a competenţelor, conform obiectivelor stabilite prin unităţile de

învăţare.

Ponderea de evaluare este următoarea:

1. evaluarea continuă – 40%;

a. lucrări de verificare – 20%;

b. teme de control – 20%;

2. evaluare finală – 60%;

a. lucrare scrisă – 30 %;

b. examen oral – 30 %.

Nota minimă de trece la evaluarea finală este 5.

Durata medie de parcurgere a modulului de studiu este de 14

ore/semestru, într-un ritm recomandat de 1 oră/săptămână.

8

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1

- GAMA LA MINOR NATURALĂ

CUPRINS:

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 ....................................................... 8

1.1 Gama minoră .................................................................................... 9

1.2 Scările gamei la minor ...................................................................... 10

1.3 Gama la minor natural: structură intervalică .................................... 12

Rezumatul unităţii de învăţare ................................................................ 18

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ............................... 20

Lucrare de verificare numărul 1 ............................................................. 21

Bibliografie minimală ............................................................................. 22

Obiectivele unităţii de învăţare numărul 1:

În această unitate de învăţare va fi studiată varianta naturală a

gamei la minor.

În urma studierii unităţii de învăţare veţi dobândi competenţe

legate de:

gama minoră şi variantele sale;

intervalele ce se formează în gama la minor natural;

acordurile ce se formează în gama la minor natural.

9

1.1. Gama minoră

Din punct de vedere al organizării sunetelor în game, tonalităţile pot fi de mod major şi minor.

Gama minoră este alcătuită din acelaşi material sonor (aceleaşi sunete) cu gama majoră, pornind însă de pe alt sunet, tonica gamei minore aflându-se la o terţă mică descendentă faţă de tonica gamei majore.

Do Major şi la minor sunt considerate tonalităţi relative sau paralele,

fiind alcătuite din acelaşi material sonor, dar deosebindu-se prin tonică şi mod (major şi minor).

Principiul teoretic ce fixează un asemenea raport între tonalităţi poate fi formulat astfel: fiecare tonalitate majoră are relativa sa minoră, situată la terţă mică inferioară, şi invers: fiecare tonalitate minoră are relativa sa majoră, situată la terţă mică superioară.

Gamele acestor tonalităţi sunt deci, în relaţiile cele mai apropiate (game relative), datorită materialului sonor comun pe care-l folosesc, împletirea lor, cu uşurinţă, constituie un procedeu frecvent întâlnit în creaţia tonal-funcţională

10

1.2. Scările gamei la minor

Noţiuni teoretice

Gama la minor, spre deosebire de Do major, are 3 variante de scară: 1) naturală 2) armonică 3) melodică

1 Varianta naturală are aceleaşi sunete ca şi Do major, dar porneşte de pe la, care va fi treapta I, deci tonică :

2. Varianta armonică înseamnă aceeaşi scară, dar modificată (alterează) un sunet şi anume, urcă sunetul sol la sol# (sol diez).

3. Varianta melodică modificată încă un sunet faţă de cea armonică, urcând şi pe fa la fa# (fa diez) .

11

Test de autoevaluare nr. 1.1.

a) Notaţi gamele relative ale lui: Fa Major, Sol Major.

b) Notaţi succesiv următoarele variante ale gamei la minor: melodic (ascendent), armonic (descendent), natural (ascendent), melodic (descendent).

Răspunsurile se găsesc la finalul modulului II.

12

1.3. Gama la minor natural: structură intervalică şi acordică

După cum s-a văzut, gama la minor natural se constituie aceleaşi sunete (naturale) ca şi Do major, însă dispuse altfel şi anume cu baza pe la. Dar în acest fel raporturile între sunete se modifică. În primul rând la devine tonică şi de aici celelalte sunete se raportează la această bază.

tonică supratonică mediantă subdominantă dominantă supradominantă sensibila tonică.

În consecinţă semitonurile au o altă poziţie faţă de tonică (la), adică sunt tot mi-fa şi si-do, dar observăm că si-do înseamnă treptele II-III iar mi-fa treptele V-VI.

Pe parcursul studiului gamei la minor (cu cele 3 variante) vom mai observa şi alte aspecte foarte importante care vor deosebi mult gama Do major şi la minor.

Din această nouă aşezare a sunetelor (care înseamnă o altă expresie sonoră) va rezulta ceea ce se cheamă modul minor1.

Studiul practic

Intrând acum în studiul practic al gamei la minor natural, pentru a o intona, pornim da la Do major şi vom deplasa scara pe la minor astfel2:

1 Datorită faptului că în starea naturală cele două gama Do şi la au acelaşi sunete, ele se

consideră înrudite (de gradul I), numindu-se gama relativă, mai precis la minor e considerată relative lui Do-modul major, iar la-modul minor. Sunt cele două moduri fundamentale ale muzicii tonal-funcţional (muzica sec. XVII-XIX) reprezentând o complementaritate lumină-umbră, masculine-feminin.

2 Dacă ne luăm tonul da la un instrument şi constatăm că pentru vocea noastră e foarte „jos” (în cazul vocilor de sopran sau tenor), atunci mutăm tonul de bază (la) ceva mai sus.

13

Odată ce am reuşit această deplasare, ne instalăm definitiv în la minor, intonând, firesc, această gamă, căci urechea noastră o posedăm ca şi pe gama Do major:

Încă din acest stadiu al studiului gamei la minor trebuie să convenim că ea este formată din două segmente:

1) de la tonică la cvintă (pentacord) 2) de la cvintă la tonică de sus (tetracord)

Intonăm gama urmărind independenţa acestor două segmente:

Intonăm acum arpegiul gamei la minor care e format tot din treptele I-III-V-VIII:

Exerciţii cu gamă şi arpegiu:

14

Simţim în cântare (chiar inconştient) o altă expresie sonoră, nu-i aşa?

Trebuie să devenim conştienţi de acest lucru şi să realizăm că această nouă

expresie provine în special din raportul sunetului tonicii la cu terţa sa do:

care e terţă mică, faţă de terţa pe tonică în Do major (do-mi) care era terţă mare. Această terţă mică la-do în minor este principala deosebire de expresie faţă de gama majoră.

Vom reţine deci că terţa de pe tonică este determinantă pentru mod: dacă e mare vom avea o gamă (un mod) major, dacă e mică va fi gamă (un mod) minor.

SOLFEGII

J. S. BACH Cantata BWV 33

Coral 6, sopran

G. MUSICESCU Oşteanul român

15

J. BRAHMS lied, op. 7, nr. 3

Anklange

J. S. BACH coral: Befiehl du deine wege

sopran

J. HAYDN cvartet, op. 76, nr. 3

Trio, vioara I

R. SCHUMANN Album pentru tineret, op 68

Mica romanţă

16

R. KORSAKOV Mireasa ţanului


cor 5: sopran


cor 3: sopran

17


a) Notaţi terţele mici din la minor natural.

b) Notaţi sextele mari din la minor natural.

Răspunsurile de găsesc la sfârşitul modulului II.

Structura acordică Gama la minor natural prezintă aceeaşi structură acordică ca şi gama Do Major,

însă orânduirea acestora după tonică le modifică succesiunea tipurilor de acorduri în felul următor:

Sistematizate, acordurile apar în felul următor:

Minore I

IV

V

Majore III

VI

VII

Micşorate II

18


a) notaţi şi numiţi acordurile gamei la minor natural;

b) construiţi cele 4 tipuri de acorduri pe sunetul mi.

Răspunsul se regăseşte la sfârşitul modulului.

Rezumatul noţiunilor învăţate în unitatea 1.

Gama la minor natural prezintă următoarele structură intervalică şi acordică:

Secunde M La

I

Do

III

Re

IV

Fa

VI

Sol

VII

m Si

II

Mi

V

Terţe M Do

III

Fa

VI

Sol

VII

m La

I

Si

II

Re

IV

Mi

V

Cvarte P La

I

Si

II

Do

III

Re

IV

Mi

V

Sol

VII

- Fa

VI

Cvinte P La

I

Do

III

Re

IV

Mi

V

Fa

VI

Sol

VII

- Si

II

19

Sexte M Do

III

Re

IV

Fa

VI

Sol

VII

m La

I

Si

II

Mi

V

Septime M Do

III

Fa

V

m La

I

Si

II

Re

IV

Mi

V

Sol

VII

Acorduri minore I IV V

Acorduri majore III VI VII

Acorduri micşorate II

20

Răspunsuri la testele de autoevaluare: 1.1

a) re minor şi mi minor.

b)

1.2

a)

b)

1.3

a)

b)

21

Lucrare de verificare 1. INSTRUCŢIUNI:

Lucrarea de verificare ale cărei sarcini sunt enunţate mai jos se bazează pe cunoştinţele şi competenţele dobândite în urma studierii unităţii de învăţare 1- gama la minor natural.

SARCINILE LUCRĂRII:

Această lucrare permite abordarea unui subiect la alegere (A, B) propuse mai jos.

Subiectul A: Structura intervalică şi acordică a unei game minore.

Indicaţie: se va realiza sub formă aplicativă (cu sunete)

Subiectul B: Clasificarea măsurilor şi formule ritmice binare şi ternare.

Indicaţie: se va realiza sub formă exemplificativă.

Evaluarea lucrării: se va face acordându-se câte un punct/interval, acord, respectiv un punct/măsură, formulă ritmică.

22

Bibliografie minimală:

1. Rîpă, Constantin, Nedelcuţ, Nelida, Solfegiu pentru toţi, manual complet de învăţare a citirii muzicale, Cluj-Napoca, Editura MediaMusica, 2002

2. Rîpă, Constantin, Nedelcuţ, Nelida, Teste de dictat şi teoria muzicii, Cluj-Napoca, Editura MediaMusica, 2002

23

Unitatea de învăţare 2 – GAMA LA MINOR ARMONIC

CUPRINS: Obiectivele unităţii de învăţare ............................................................... 23

2.1. Gama la minor armonic ................................................................... 24

2.2. Intervalele din gama la minor armonic: secunda mărită, terţele şi cvartele ............................................................................................................. 29

2.3. Intervalele din gama la minor armonic: cvintele şi sextele ............. 35

2.4. Intervalele din gama la minor armonic: septimele .......................... 40

2.5. Acordurile gamei la minor armonic ................................................. 45

2.6. Recapitularea gamei la minor armonic ............................................ 51

Rezumatul unităţii de învăţare ................................................................ 56


Lucrare de verificare numărul 2 ............................................................. 59

Bibliografie minimală ............................................................................. 60

Obiectivele unităţii de învăţare numărul 2:

În această unitate de învăţare va fi studiată varianta armonică a gamei la minor.

În urma studierii unităţii de învăţare veţi dobândi competenţe legate de: structura intervalică a gamei la minor armonic; structura acordică a gamei la minor armonic; formula ritmică excepţională de triolet; formule ritmice punctate.

24

2.1. Gama la minor armonic Gama la minor armonic este varianta cea mai larg folosită (în sistemul tonal-

funcţional), datorită calităţilor sale armonice, determinate de prezenţa sunetului sensibilă din această gamă, adică sunetul sol ( treapta a VII-a) care se ridică la sol# devenind sensibilă faţă de tonică la

Prin această alterare apar în scară modificări de tonuri şi semitonuri şi mai ales un interval pe care nu l-am întâlnit în gama Do major şi în la minor natural: secunda mărită3.

Aşadar gama la minor armonic va avea: • 3 semitonuri = si-do, mi-fa, sol# –la (cel mai important fiind sol#-la,

adică raportul sensibilă-tonică) • 3 tonuri = la-si, do-re, re-mi • 1 secundă mărită = fa-sol# (un ton şi jumătate): fa-sol + sol-sol#

Pentru a intona gama la minor armonic trebuie mai înainte să ne însuşim intonarea sensibilei sol#. Trebuie deci să ne concentrăm ca acest sol# să fie cât mai „agăţat” de la, cântat cât mai aproape de acesta.

3 Pe lângă aceasta secundă mărită, sunetul sol# va mai naşte şi alte intervale care nu s-au

întâlnit în Do major şi la minor natural, pe care vom studia mai departe.

25

Repetaţi de mai multe ori (suitor şi coborâtor) această gamă!

Exerciţiu cu gamă, arpegiu şi sensibilă:

b) Trioletul Dacă ne-am însuşit (cât de cât) dactilul şi anapestul, imaginarea trioletului este

relativ facilă. Adică în loc de cele două şaisprezecimi „repezite” ale dactilului

sau mai ales ale anapestului , vom încerca să le „calmăm” şi să le facem pe

timpul respectiv 3 egale:

26

Exerciţiu:

SOLFEGII


Coral 6: sopran

W. A. MOZART Sonata în la, K.V. 310

p.III

J. S. BACH Motet BWV 230

sopran

27

R. SCHUMANN Lied, op.77, nr.2

R. SCHUMANN Lied, op.79, nr.7

J. S. BACH Missa BWV 236

cor 4:sopran

28

FR. CHOPIN Vals, op.34, nr.3

F. M. BARTHOLDY Simfonia, op. 90, nr. 4

p. IV, flaut

29

2.2. Intervalele din gama la minor armonic (1): secunda mărită, terţele şi cvartele

Desigur intonarea secundei mărite se dobândeşte o dată cu intonarea gamei, dar pentru o mai bună conştientizare o vom detaşa de contextul gamei constatând că, de fapt, ea se formează în tetracordul superior ( al gamei la minor):

Aşadar secunda mărită se formează în cadrul cvartei mi-la, în care la este tonica gamei (sunet foarte stabil) iar mi este cvinta gamei ( al II-lea sunet stabil). În consecinţă fa va fi intonat ca semiton în raport de mi, iar sol# ca semiton (sensibilă) în raport da la:

Terţele gamei la minor armonic nu vin cu noutăţi, ele fiind tot mai şi mici (ca în gama Do major au la minor).

Deci, 3M: treptele III, V, VI

4m: treptele I, II, IV, VII

Intonaţi de mai multe ori aceste terţe!

30

Cvartele aduc o „surpriză”, căci pe lângă cea perfectă şi mărită apare cvarta micşorată (treapta a VII-a sol#-do).

Deci, cvarta - 4 perfecte (p): I, II, III, V - 2 mărita (+M)>IV, VI - 1 micşorată (-m): VII (sol#-do) Exerciţiu de intonare a cvartelor:

b) Formula de optime cu punct + şaisprezecime (… )

Este una din cele mai problematice şi pretenţioase formule, chiar şi pentru profesionişti. Cu toate acestea nu trebuie să ne intimidăm căci există procedee simple de a ne-o însuşi.

Primul şi cel mai clar (dar nu şi cel mai practic) este să ne imaginăm pulsarea celor 4 şaisprezecime, şi s-o accentuăm pe ultima astfel:

31

apoi ne imaginăm că primele 3 se „scurg” într-o singură durată: ta (a-a) şi ultima, uşor accentuată, va fi ti:

Al doilea procedeu (mai practic) dar mai greu de reprezentat la început este cel

care raportează şaisprezecimea la timpul care urmează şi o „aruncă” înainte de a ataca nota de pe acel timp astfel:

Exerciţiu:

SOLFEGII

D. SCARLATTI Sonata nr. 86

32

R. SCHUMANN Albm pentru tineret, op 68

Câtec în forma de canon

A. VIVALDI Concert în la pentru violoncel

p.I, violoncel solo

F. M. BARTHOLDY Cântece fără cuvinte, op. 85,nr.14

J. S. BACH Concert pentru două piane în Do

p.I, pian II

33

H. PURCELL

Songs 28 Sweeter than roses

E. GRIEG Dansuri şi cântece populare, op.17

Nr. 19

R. SCHUMANN Albm pentru tineret, op 68

Sărmanul orfan

34


a) Notaţi secundele mici din la minor armonic.

b) Notaţi cvartele mărite din la minor armonic.

Răspunsurile se găsesc la sfârşitul modulului II.

35

2.3. Intervalele în gama la minor armonic (2): cvintele şi sextele

Cvintele aduc şi ele o noutate, căci pe lângă cvinta perfectă şi micşorată apare cvinta mărită (do-sol# )

Vom avea deci: • 4 perfecte (p): I, IV, V, VI • 2 micşorate (-m): II (si-fa), VII (sol#-re) • 1 mărită (+M): III (do-sol#)

Exerciţii cu cvinte:

36

Sextele sunt mari şi mici:

Deci: - 4 mari: treptele II, III, IV, VI

- 3 mici: treptele I, V, VII

Exerciţii cu sexte:

b) Anacruza (auftaktul) de şaisprezecime

Dacă ne-am însuşit formula de , mai ales procedeul al doilea (cu „aruncarea” şaisprezecimii către timpul care urmează), putem relativ uşor realiza anacruza de şaisprezecime. Deci imaginăm această şaisprezecime ca „sărind” (scurt) înaintea bătăii timpului (cruzei) care urmează, astfel:

37

Exerciţiu:

SOLFEGII

J. HAYDN Divertisment II, nr. 87

Menuet, vioara II


cor 1: sopran

38

H. PURCELL Songs 29

Thus to a ripe, consenting main


cor 4:alt

L. van BEETHOVEN cvartet, op. 132

p.I, vioara I


Aria 3, oboi II

39

J. S. BACH Cantata BWV 17 Aria 4, violoncel

F. M. BARTHOLDY Simfonia III, op.56

p.IV, vioara I

FR. SCHUBERT Lied nr. 14: Călătorie de iarnă

pian

40

2.4. Intervale în gama la minor armonic(3): septimele Septimele în la minor armonic vin cu o „noutate” (faţă de Do major şi la minor

natural) şi anume, pe lângă septimele mari şi mici, apare o septimă micşorată, unul din cele mai expresive intervale.

Avem deci - 3 mari: treptele I, III, V

- 3 mici: treptele II, IV, V

- 1 micşorată: treptele VII(sol# - fa)

Exerciţii cu septime:

41

b) Combinarea formulelor ritmice:

Exerciţiu:

SOLFEGII

SOLFEGII

W. A MOZART Requiem

cor 6: bas


Aria 3, sopran

FR. LISZT Polonaise II

42

F. COUPERIN Piese pentru clavecin

Les Vendangeuses

FR. SCHUBERT Sonata în Do pentru pian

p. I

A. VIVALDI Concertul în la pentru violoncel

p. III, vioara II, violoncel

43

L. van BEETHOVEN Cvartet, op.132

p.I, vioara I


Nr. 1, continuo

A. VIVALDI Concertul în la pentru violoncel

p.I, violoncel

W. A. MOZART Lacrimoso K. V. 537

Canon

44


a) Notaţi cvartele mărite şi cvintele micşorate din gama la minor armonic.

b) Notaţi sextele mari din la minor armonic.


45

2.5. Acordurile gamei la minor armonic

Gama la minor armonic prezintă toate cele patru tipuri de acorduri posibile: major, minor, micşorat şi mărit (format din 2 terţe mari sau o terţă mare şi o cvintă mărită).

Acorduri: - 2 minore: treptele I, IV - 2 majore: treptele V,VI - 2 micşorate: treptele II, VII - 1 mărit: treapta III (do-mi-sol#)

Exerciţii de intonare a acordurilor:

46

b) Formula ritmică de sincopă pe părţi de timp:

Sincopa pe părţi de timp e formată în cadrul unui singur timp. Pentru a ne-o

reprezenta trebuie să pornim de la grupul de în care cele două din mijloc se

cumulează: devenind optime astfel:

Pentru a ne-o însuşi, vom folosi două procedee. Primul rezultă tocmai din

imaginarea scurgerii şaisprezecimilor , apoi vom lega cele 2 şaisprezecimi din

mijloc, dar continuând să auzim pulsaţia lor: , urmând ca în momentul în care

simţim că stăpânim formula să renunţăm la micul accent de pe i.

Exersaţi această 1-2 minute bătând cu mâna timpul (= cu o secondă)!

Exerciţiu cu sincopă( )

SOLFEGII

W. A. MOZART Cvartet K. V. 421

p. III, vioara I

47


Nr. 1, Tromba


nr. 3 Recitativo, continuo


Duet 4:vioara I, II

J. S. BACH Invenţiuni la 2 voci

Nr. 13

48


Les Agréments

FR. SCHUBERT Sonata în la pentru pian

p.I

G. F. HAENDEL Concerto grosso, op.6, nr.4

p.II, vioara II

49


Nr. 3, continuo

J. S. BACH Concert pentru pian în re

p.I, pian

FR. CHOPIN 18 Mélodies

nr. 12, Deux destinées

50

Test de autoevaluare 2.3.

a) Notaţi structura acordică a gamei la minor armonic.

b) Construiţi cele patru tipuri de trisonuri pe sunetul sol#.


51

2.6. Recapitularea gamei la minor armonic

Pentru a ne fixa (teoretic şi practic) gama la minor armonic, vom extrage

elementele mai deosebite ale ei.

Aceste elemente (intervale şi acorduri) se formează mai ales cu sensibila (sol#) constituind ceea ce teoria muzicii numeşte în mod obişnuit intervale caracteristice.

Aşadar în gama la minor armonic vom reţine că avem: - 3 semitonuri între treptele II-III (si-do), V-VI (mi-fa) şi VII-VIII (sol#-la) - 1 secundă mărită între treptele VI-VII (fa-sol#) - 2 cvarte mărite pe treptele IV (re-sol#) şi VI (fa-si) - 1 cvartă micşorată pe treapta VII-a (sol#-do) - 2 cvinte micşorate pe treapta a doua (si-fa) şi VII (sol#-re) - 1 cvintă mărită pe treapta a III-a (do-sol#) - 1 septimă micşorată pe treapta VII-a (sol#-fa)

Trebuie reţinută de asemenea structura de acorduri:

Acorduri Total

minore

I

IV

2

majore

V

VI

2

micşorate

II

VII

2

mărite

III

1

Exerciţiu:

52

b) Recapitularea formulelor ritmice mai dificile:

- sincopa de timpi ( …….) ) şi în cadrul unui timp ( )

- contratimpul pe parte de timp (…………… …….)

- grupul de 4 şaisprezecimi ( )

- dactilul, anapestul, trioletul ( ……,… …, )

- optime cu punct - şaisprezecime (… .)

- anacruza de optime şi şaisprezecime ( …………… )

Exerciţiu4 :

Citiţi (mai întâi) ritmic solfegiile care urmează!

SOLFEGII

4 Începând cu acest exerciţiu putem renunţa la schimbarea silabelor ta, ti, ri şi adapta o

singură silabă ta pentru orice durată în felul acesta:

J. BULL Ten pieces In nomine

53


La Nointéle

J. S. BACH Motette BWV 277

cor 1, alt

54

55

ddd


Aria 9, oboi II

J. S. BACH Concert pentru 3 piane în re

p.III, pian I


Aria 3, sopran

56

Rezumatul unităţii de învăţare nr. 2

Unitatea 2, gama la minor armonic, prezintă următoarea

structură intervalică şi acordică:

Secunde

M Si

II

Mi

V

m La

I

Do

III

Re

IV

Sol#

VII

+ Fa

VI

Terţe M Do

III

Mi

V

Fa

VI

m La

I

Si

II

Re

IV

Sol#

VII

Cvarte

P La

I

Si

II

Do

III

Mi

V

+ Re

IV

Fa

VI

- Sol#

VII

Cvinte

P La

I

Re

IV

Mi

V

Fa

VI

+ Do

57

III

- Si

II

Sol#

VII

Sexte M Si

II

Do

III

Re

IV

Fa

VI

m La

I

Mi

V

Sol#

VII

Septime

M La

I

Do

III

Fa

VI

m Si

II

Re

IV

Mi

V

- Sol#

VII

Acorduri minore

I IV

Acorduri majore

V VI

Acorduri micşorate

II VII

Acorduri mărite

III

58

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

2.1

a)

b)

2.2

a)

b)

2.3

a)

b)

59

Lucrare de verificare nr. 2

INSTRUCŢIUNI:

Lucrarea de verificare ale cărei sarcini sunt enunţate mai jos se

bazează pe cunoştinţele şi competenţele dobândite în urma studierii

unităţii de învăţare 2 - gama la minor armonic.


Elaboraţi un referat „Varianta armonică a gamei minore”.

Indicaţii: sugerăm elaborarea unui plan de tratare a subiectului

propus în care să se regăsească noţiunile tratate (intervale, acorduri,

tetracorduri, intervale caracteristice), iar în final să se adauge

exemple din literatură, sugestive în problematica tratată.

Evaluarea lucrării: se face ţinând seama de: tratarea termenilor

cheie, modul de sistematizare, corelarea noţiunilor cu materialul

exemplificativ, limbajul utilizat.

60

Bibliografie minimală

1. Rîpă, Constantin, Nedelcuţ, Nelida, Solfegiu pentru toţi,

manual complet de învăţare a citirii muzicale, Cluj-

Napoca, Editura MediaMusica, 2002

2. Rîpă, Constantin, Nedelcuţ, Nelida, Teste de dictat şi

teoria muzicii, Cluj-Napoca, Editura MediaMusica, 2002

61

Unitatea de învăţare nr. 3 – Gama la minor melodic

Cuprins:

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 ...................................................... 61

3.1. Gama la minor melodic:structură şi intervalică .............................. 62

3.2. Gama la minor melodic: structură acordică .................................... 64

3.3. Gama la minor melodic în coborâre ................................................ 69

3.4. Recapitularea gamei la minor ......................................................... 73

3.5. Intonaţii cromatice în la minor ........................................................ 80

Rezumatul unităţii de învăţare nr. 3 ....................................................... 85


Lucrare de verificare nr. 3 ...................................................................... 89

Bibliografie minimală ............................................................................ 90

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3

În această unitate de învăţare va fi studiată varianta melodică a gamei la minor.

În urma studierii unităţii de învăţare veţi dobândi competenţe legate de:

gama la minor melodic: intervale şi acorduri; minorul lui Bach; intonaţii cromatice în la minor;

măsuri cu unitate de timp optime şi formule ritmice ternare.

62

3.1. Gama la minor melodic: structură intervalică

a) Gama la minor melodic

Varianta melodică (la minor melodic) se formează printr-o nouă modificare de sunet în tetracordul superior şi anume fa se modifică în fa#, adică se „ridică” şi treapta a VI-a (păstrându-se şi treapta a VII-a, sol#).

Iată comparativ tetracordul superior al celor 3 variante ale gamei la minor.

Varianta melodică a gamei la minor va prezenta o scară în care succesiunea tonurilor şi semitonurilor (ca şi a celorlalte intervale) e parţial modificată faţă de varianta naturală şi armonică.

Deci, - 5 tonuri (secunde mari) I, III, IV, V, VI

- 2 semitonuri (secunde mici) (si-do), VII (sol-la).

S-ar putea spune că varianta melodică are semitonuri de jos ca şi gama minoră (II-III) şi semitonuri de sus ca gama majoră (VII-VIII).

Din acest motiv, gama la minor melodic e cea mai dificilă ca intonaţie.

Efortul mare trebuie făcut de a „împinge” cât mai sus sunetul fa#.

Sprijinindu-ne pe sunetul mi şi imaginându-ne sunetul la (tonică de sus) cu sol# (sensibila) lipită vom plasa sunetul fa# mai depărtat faţă de mi.

Atenţie, fixaţi bine sunetul do, terţa tonicii, care menţine gama minoră şi aveţi grijă ca el să rămână stabil!

h

63

Cât priveşte forma descendentă a gamei melodice, tradiţia solfegistică o prezintă identică cu cea naturală5.

Exerciţiu:

Elementele caracteristice minorului melodic sunt: - 2 cvarte mărite pe treptele: III (do-fa#) şi IV (re-sol#) - 1 cvartă micşorată pe treptele a VII-a (sol#-do) - 2 cvinte micşorate pe treptele VI (fa#-do) şi VII (sol#-re) - 1 cvintă mărită pe treapta a III-a (do-sol#)

5 Despre o formă melodică şi în coborâre vom vorbi în lecţia următoare.

Repetaţi de 5-6 ori!

64


a) Realizaţi tabelul recapitulativ al intervalelor din la minor melodic

b) Extrageţi intervalelor caracteristice şi precizaţi numărul lor

Răspunsurile se găsesc la sfârşitul modulului II

3.2. Gama la minor melodic: structură acordică

Gama la minor melodic prezintă cele 4 tipuri de acorduri în următoarea

succesiune:

De remarcat faptul că apariţia sunetului fa# modifică structura de acorduri cunoscută (din gama la minor armonic), iar cele 4 tipuri de acorduri chiar dacă corespund numeric cu varianta amintită (2 acorduri majore, 2 acorduri minore, 2 acorduri micşorate şi 1 mărit) ele se formează pe alte sunete, în mod succesiv aşa cum se poate vedea şi în tabelul următor.

65

Acorduri Total

minor

I

II

II

2

majore

IV

V

VI

2

micşorate

VII

2

mărite

III

1

Exerciţiu de intonare a acordurilor:

66

b) Legato între formule ritmice

Prin legato între formule ritmul devine mai complex formându-se unităţi

ritmice, fraze ritmice etc. De exemplu: etc. Pentru a rezolva un ritm cu legato între formule procedăm în felul următor:

1) la început, citim formulele ca şi când nu ar fi legate 2) legăm apoi formulele punând un accent pe începutul fiecărei formule

3) (într-un târziu) desfiinţăm accentul, dar menţinându-se atenţia trează asupra locului unde a fost accentuat pentru a fi conştienţi de fiecare formulă.

Exerciţiu:

SOLFEGII

J. S. BACH Coral: Herrm jeh habe mißgehanelt

sopran

G. F. HAENDEL Concerto grosso, op. 6, nr.4

p.II, vioara I

67


Recitativo 8: alt

J. S. BACH Invenţiuni la 2 voci

Nr. 1

G. F. HAENDEL Concerto grosso, op 6, nr. 4

p. II, vioara II

68

J. S. BACH Concert pentru 2 piane în Do

p. III, vioara II


Aria 9, oboi II

J. S. BACH Preludii şi fugi, vol. II

Fuga în la

69

3.3. Gama la minor melodic în coborâre

a) Gama la minor melodic în coborâre (melodic „baroque”)6 Există multe cazuri de melodii care aduc elementele alterate suitor ale gamei

melodice (fa#, sol#) şi coborâre.

Această scară este foarte greu de deprins a fi intonată, căci dacă reuşim să plecăm bine pe tetracordul superior, în mod sigur nu reuşim să cântăm terţa minoră do (pe care îl cântăm inconştient do#). Aceasta din cauză că tetracordul superior

ne induce (în auz) gama majoră.

Aşadar atenţia trebuie să ne fie concentrată pe menţinerea lui do ca terţă minoră, astfel:

Repetaţi de multe ori acest exerciţiu7!

Exerciţiu cu toate formele gamei la minor melodic:

6 Teoria muzicii numeşte impropriu această gamă „melodic Bach”, atribuindu-se lui

Bach utilizarea ei. În realitate ea este întâlnită la compozitorii predecesori şi contemporan în aceeaşi măsură, de aceea vom numi această gamă melodic „baroc”.

7 Dacă nu reuşiţi, nu disperaţi! Puteţi abandona, căci pe lângă faptul că nu e foarte des folosit (vocal), acest contur poate cu timpul să vă devină familiar :

70

SOLFEGII

J. S. BACH coral: Wer mir den lieben gutt läßt walten

sopran

O. GIBBONS Pavana

E. GRIEG Piese lirice pentru pian, op. 18

nr. 2, Vals

71

J. PH. RAMEAU Premier Livre de pieces de clavecin

Sarabande

FR. CHOPIN Mazurka, op. Post, nr. 50

G. F. HAENDEL Messias

Arie 44, tenor

72


Nr. 1, oboi I

J. S. BACH Partita în la pentru flaut

flaut solo


Aria 3: alt

73

3.4. Recapitularea gamei la minor a) Recapitularea gamei la minor cu toate variantele sala

Aşadar, gama la minor are 3 variante de tetracord superior: natural, armonic şi melodic.

În mod obişnuit, în melodii, cele 3 variante convieţuiesc împreună formând o

unitate numită simplu gama minoră (tonalitatea minoră).

Trebuie deci insistat pe intonarea „amestecată” a variantelor tetracordului superior, precum şi a intervalelor mai „speciale” din gamă: cvarta micşorată (sol#-do), cvinta mărită (do-sol#), septima micşorată (sol#-fa).

b) Măsurile cu timpi ternari (3/8, 6/8, 4/8, 12/8)

Toate ritmurile folosite până aici se bazau pe un timp cu durată de pătrime ( ), care se diviza binar, adică în 2 ( ), 4 ( ), etc., sau se contopea binar.

74

Cu acest timp binar s-au alcătuit măsurile de 2/4, 3/4 şi 4/4.

În muzică există însă şi timp ternar, reprezentat în general de durata de pătrime

cu punt ( ). Aceasta se divizează în 3 ( ), 6 ( ), 12, etc. sau se

contopeşte ternar ,

Prin intermediul acestui timp ternar se formează măsurile cu timpi ternari de:

3/8( ), 6/8 ( ), 9/8 ( ), 12/8 ( ).

Pentru a cânta în aceste măsuri avem două feluri de a gândi şi tacta : - primul, luăm ca unitate de timp (aşa cum era )8

- al doilea, unitate de timp va 9

Vom explica practica două procedee în măsura de 3/8 (care poate fi asemănată cu 3/8).

1) Luând ca unitate de timp , tactăm pe schema măsurii de 3

2) Acum vom considera că unitatea de timp este 10. În acest caz trebuie mai întâi să ne obişnuim cu scurgerea a 3 pe un timp (o secundă)11. Deci batem un timp (în jos) şi numărăm 1, 2, 3.

Exersaţi acesta cca. 30”!

În loc de numărătoare vom zice ta-ta-ta!

8 Procedeul se mai numeşte şi „divizat” 9 Procedeul se mai numeşte şi „concentrat” 10 Procedeul „concentrat” se foloseşte mai ales în cazul tempilor repezi, când de regulă

şi ritmul este mai simplu. 11 Aşa cum se întâmplă în cazul trioletului ( ).

1

2

3

75

Aplicăm aceasta pe un exerciţiu!

SOLFEGII

G. F. HAENDEL Concerto grosso, op. 6, nr. 1

p. II, vioara I

A. VIVALDI Concert pentru două viori în la

p. III, vioara I

76

J. S. BACH Cantata BWV 25 Aria 3: continuo

J. S. BACH Concert pentru două piane în Do

p.I, pian II

J. S. BACH Oratoriu de Crăciun, BWV 248

nr. 4, vioara I

77

J. S. BACH Inventiuni la 3 voci

nr. 13


Arie 9:alt, violoncel

R. SCHUMANN Lied, op. 79, nr. 8

78


nr. 13


nr. 11

79


a) Notaţi tipurile de tetracorduri din gamele minore.

b) Notaţi secundele mărite şi septimele micşorate şi numiţi variantele în care se formează.

Răspunsurile se găsesc la sfârşitul modulului II

80

3.5. Intonaţii cromatice în la minor a) Intonaţii cromatice în la minor

Datorită faptului că cele 3 variante de tetracord ale gamei la minor conţin atât sunetele naturale (fa, sol), cât şi pe cele alterate (fa#, sol#), deseori melodiile folosesc

succesiv sunetul natural şi pe cel alterat sau invers, de exemplu: sau

realizând ceea ce se numeşte intonaţie cromatică.

Intonaţia cromatică este relativ dificilă dacă nu o încadrăm permanent între pilonii diatonici pe care trebuie să-i avem în memorie. Astfel pentru a intona sunetele cromatice din acest tetracord superior, trebuie să ne sprijinim pe tonica la şi pe cvinta (dominanat) mi, sunetele de bază ale tetracordului:

b) Măsura de 6/8 ( 6 = 2 = ) Măsura de 6/8 o putem gândi ca de două ori 3/8 ( + ). Este cea mai

frecventă măsură din grupul celor cu timpi ternari, ea prezentând şi cele mai specifice formule ritmice cu caracter ternar.

Ca şi în cazul măsurii de 3/8, ea se poate măsura:

81

1) (în tempi mai rari), luând ca unitate de timp deci divizat, sau

2) luând ca unitate de timp (în tempi mai repezi), deci concentrat.

(1) Când se ia ca unitate de timp (divizat), ea se tactează astfel:

(adică timpul 1 şi 2 în jos, al 3-lea la stânga, 4 şi 5 la dreapta, şi 6 în sus)12

Când măsura 6/8 se gândeşte cu unitatea de timp (deci concentrat) ea se tactează pe 2 timpi (ca şi măsura de 2/4): 1 , 2.

12 Fiind o măsură greu de tactat (care poate să ne împiedice la concentrarea pe cântare), putem renunţa la baterea ei, folosind un mod foarte simplu de tactare şi anume: bătând fiecare timp ( )

în jos (chiar ciocănind fără zgomot – cu degetul mijlociu în masă:

1 2 3 4 5 6

1 2

3 4

5

6

82

SOLFEGII


Aria 3: alt


nr. 3, violoncel

E. GRIEG Concerto pentru pian în la, op. 16

p. I. pian


Aria 9: oboi I

83


Aria 4:bas

J. S. BACH Preludii şi fugi, vol.I

Preludiu în la

J. S. BACH Concert pentru 2 piane în Do

p. II, pian II

84

F. M. BARTHOLDY Duet: wie ann ich froh und lusting sein?

Op. 1, nr 4, sopran

FR. CHOPIN Piese pentru clavecin

La Tendre

85

Rezumatul noţiunilor învăţate în unitatea 3.

Unitatea 3, gama la minor melodic, prezintă următoarea

structură intervalică şi acordică:

Secunde M La

I

Do

III

Re

IV

Mi

V

Fa#

VI

m Si

II

Sol#

VII

Terţe M Do

III

Re

IV

Mi

V

m La

I

Si

II

Fa#

VI

Sol#

VII

Cvarte P La

I

Si

II

Mi

V

Fa#

VI

+ Do

III

Re

IV

- Sol#

VII

Cvinte P La

I

Si

II

Re

IV

Mi

V

+ Do

III

- Fa#

VI

Sol#

VII

86

Sexte M La

I

Si

II

Do

III

Re

IV

m Mi

V

Fa#

VI

Sol#

VII

Septime M La

I

Do

III

m Si

II

Re

IV

Mi

V

Fa#

VI

Sol#

VII

Acorduri minore I II

Acorduri majore IV V

Acorduri micşorate VI VII

Acorduri mărite III

87

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare:

3.1

a)

Secunde M la do re mi fa# 5

m si sol# 2

Terţe M do re mi 3

m la si fa# sol# 4

Cvarte P la si mi fa# 4

+ do re 2

- sol# 1

Cvinte P la si re mi 4

+ do 1

- fa# sol# 2

Sexte M la si do re 4

m mi fa# sol# 3

Septime M la do 2

m si re mi fa# sol# 5

b)

88

3.2

a)

b)

89

Lucrare de verificare 3.

INSTRUCŢIUNI:

Lucrarea de verificare ale cărei sarcini sunt enunţate mai jos se

bazează pe cunoştinţele şi competenţele dobândite în urma studierii

unităţii de învăţare 3 - gama la minor melodic.


1. Realizaţi un tabel al intervalelor caracteristice din gamele

minore (3 puncte).

2. Notaţi acordurile micşorate din gamele minore (3 puncte).

3. Realizaţi structura acordică a gamei minore melodice (3

puncte).

4. Sistematizaţi formulele ritmice ternare, specifice măsurii de

6/8. (1 punct)

Evaluarea lucrării include acordarea punctelor alocate mai sus.

90

Bibliografie minimală:






91

Bibliografie generală:






3. Rîpă, Constantin, Nedelcuţ, Nelida, Dictee armonice şi

polifonice, Cluj-Napoca, Editura MediaMusica, 2005

4. Giuleanu, Victor, Tratat de teoria muzicii, Bucureşti,

Editura Muzicală, 1986

3 2 1 W.A.MOZAR

T Variaţiuni pe

o veche l di

J.HAYDN

Simfonia 30 Finale,

III i

G.BREAZUL

Melcul supărat

G.D.KIRIAC

Cântec

I. VOROBSC

HIEVICI Canon

După C. BRĂILOIU

, I. CROITOR

U

W. A. MOZART

Sonatina vieneză nr. 1

C. CZERNY

Studiu pentru pian

Op.599, nr. 19

C. MONTEVE

RDI cor la 3 voci:

Chi vuol

W.A.MOZART

Simfonia în Re, K.V. 385

p. III, fagot

J.S. BACH Oratoriul de

Crăciun, BWV 248

coral 33: sopran

R. SCHUMAN

N Album pentru tineret, op. 60

Pi ă i ă

FR. SCHUBER

T Missa în Lab:

Cum sancto i i

W.A. MOZART

Simfonia în Do, K.V. 425

IV

G.F.HAENDEL

Israel în Egipt Cor

28:sopran

Cântec popular german

A.T. GRECIANI

NOV Piese pentru

pian M l

J. HAYDEN Simfonia 33

Finale, oboi I.

G.F.HAENDEL

Israel în Egipt Cor 25:alt

F.DONCEANU Clopoţelul cel

isteţ

D.SOSTAKOV

ICI Preludiu şi

fugă op. 87nr. 5 f

C.BRĂILOIU,

I. CROITOR

U

G. BIZET Simfonia în

Do p. I, flaut

J. HAYDN Simfonia 69 p. I, vioara I

J.S. BACH Coral: O

Ewigkeit du Donnerwort

sopran


Crăciun, BWV 248

coral 53: sopran

J. HAYDN Simfonia 100

p. II, flaut

G. F. HAENDEL

Belsazar cor 12: alt

F. M. BARTHOL

DY Die erste

Walpurgisnach 60

J.S. BACH Motette,

BWV 230 cor: sopran

G. F.

HAENDEL Belsazar

cor 32:

C. CZERNY

Studiu pentru pian

op. 599, nr.1

W. A MOZART Simfonia în

Re, K. V. 385 p. II Menuet:

f t


Crăciun, BWV 248

coral 42: alt

J. HAYDN Farmacistul

Terţet


p. III Trio, fagot

W. A. MOZART


Finale

J. HAYDN Simfonia 9

Finale, vioara II

G. F. HAENDEL

Das Alexander-

Fest 9 A i

G. F. HAENDEL Israel în Egipt

nr. 22, duet

M. HAYDN Concert

pentru flaut p. III Menuet,

corn

J. HAYDN Simfonia 70 p. I, vioara I

J.HAYDN Simfonia 100

p. I, vioara I

G. F. HAENDEL Israel în Egipt cor 7: sopran

G. F. HAENDEL

Belsazar cor 18: sopran

J. S. BACH Oratoriu de

Crăciun BWV 248

cor 26: sopran alt

C. CZERNY

Studiu pentru pian

op. 599, nr 20


p. II, vioara I


p. III Trio, corn

L. van BEETHOV

EN Missa

solemnis O

J.S. BACH Cantata BWV

34a cor 4:

continuo

J. HAYDN Simfonia 40 Finale, oboi

II

G. F. HAENDEL

Belsazar Arie 8, Cyrus

J. S. BACH Cantata BWV

196 nr. 1,

continuo


86 nr. 1, oboi I

J. S. BACH Motette

BWV 230 sopran


226 vioara I

G. F. HAENDEL

Samson cor 9: sopran

L. van BEETHOV

EN Simfonia IX

nr. 1, solo alt


p.III Trio, oboi

L. van BEETHOV

EN Sonatina

pentru pian în S l


p.III Trio, vioara I

C. CZERNY

Studiu pentru pian

599 28

J. S. BACH Motette

BWV 118 Litvo I

W. A MOZART Simfonia în

Do, K. V.425 p. IV, vioara I

C. PH.E. BACH

Auferstehung und

Himmelfahrt J

L. van. BEETHOV

EN Quartet, op. 132, nr. 15 II i I

D. SOSTAKO

VICI Preludiu şi fugă, op 87

f

W. A MOZART

Titus act I, duet 1,

Vitellia

W. A. MOZART


Menuet

W. A. MOZART

Flautul fermecat

act III, cor:


p. III Menuet, vioara I

L.van BEETHOV

EN Simfonia IX p. II, clarinet

I

W. A. MOZART

Variaţiuni pe o veche melodie f ă


p.II, fagot

W. A. MOZART


Rondo

J. HAYDN Simfonia 33 p. III Truo,

vioara I


208 Aria 12,

vioara solo

W. A. MOZART


p.I

G. BLUTHNE

R Lieblingsstuc

ke nr.1

J.S. BACH Missa BWV

236 sopran,

continuo

W. A. MOZART


Menuet

J. S. BACH Simfonia în

Fa, BWV 1046a

p. I. continuo

R. SCHUMAN

N Album pentru tineret, op. 68

nr.21 J. HAYDN Simfonia 80 Finale, flaut

W. A. MOZART

Flautul fermecat

act I, Finale, l k i l


Crăciun BWV 248

Coral 7, oboi d’amore I


33 nr. 1,

continuo

J. F. HAENDEL

Das Alexander-

Fest 21 i


33 nr. 2, vioara

II

M. HAYDEN

Concert pentru flaut

p. II, vioara II

W. A MOZART

Idomeneo act II, aria 10,

Arbaces


1040 nr. 1, oboi


208 nr. 5,

Recitativ, sopran I


166 Aria 5, vioara

I


43 nr. 6, vioara I


33 nr. 1, oboi I


Crăciun, BWV 248

coral 64, Tromba I

W. A MOZART


Rondo

C. PH. E. BACH

Auferstehung und

Himmelfahrt J

J. HAYDN Farmacistul

Arie:Grilletta

G. F. HAENDEL

Samson cor 2, sopran


Crăciun BWV 248

Aria 8:Tromba I

W.A.MOZART


p.III

G. F. HAENDEL Israel în Egipt

cor 13: sopran


77 nr. 1, vioara I

C. PH. E. BACH

Auferstehung und

Himmelfahrt J

G. F. HAENDEL

Samson cor 11:

sopran, alt

W.A. MOZART

Rondo pentru pian în Re

A.VIVALDI

Concert în Fa pentru

violoncel I i l l

Date post:	21-Jan-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	19 times
Download:	2 times

SOLGEGIU PT TOTI - Editura MediaMusica MODUL II.pdf · Solfegiu-Dictat. are ca scop dezvoltarea...

Documents