COMPONENTE DE DESIGN SI REALIZARE IN CERCETAREA SOCIOLOGICA Cercetarea sociologica, in sens larg semnifica obtinerea si prelucrarea informatiilor obiectiv verificate, in vederea construirii explicatiilor stiintifice ale faptelor, fenomenelor, proceselor sociale. In cercetarea sociologica se face distinctia dintre cercetarea teoretica si cea empirica: Cercetarea sociologică empirica (bazata numai pe experienta) presupune observarea directa a realitatii, aplicarea unor metode si tehnici specifice de colectare a informatiilor (ancheta, experimentul, chestionarul etc.), de prelucrare a lor (corelatii, teste de semnificatie statistica etc.). Cand cercetarea empirica (concreta sau de teren) are un caracter preliminar, explorator sau are o amploare sau o profunzime mai reduse se vorbeste de investigatie sociologica. Ancheta sociologica se particularizeaza in universul cercetarii sociologice concrete prin aceea ca utilizeaza cu precadere chestionarul si interviul pentru colectarea informatiilor. Sondajul de opinie publica este un tip de cercetare ce se bazeaza pe modalitati interogative de colectare a informatiilor, pe tehnici de esantionare si are ca nota diferentiala restrangerea ariei de cunoastere la opinia publica. 1
Transcript
COMPONENTE DE DESIGN SI REALIZARE IN CERCETAREA SOCIOLOGICA
Cercetarea sociologica, in sens larg semnifica obtinerea si prelucrarea informatiilor
obiectiv verificate, in vederea construirii explicatiilor stiintifice ale faptelor, fenomenelor,
proceselor sociale.
In cercetarea sociologica se face distinctia dintre cercetarea teoretica si cea empirica:
Cercetarea sociologică empirica (bazata numai pe experienta) presupune observarea directa
a realitatii, aplicarea unor metode si tehnici specifice de colectare a informatiilor (ancheta,
experimentul, chestionarul etc.), de prelucrare a lor (corelatii, teste de semnificatie statistica
etc.). Cand cercetarea empirica (concreta sau de teren) are un caracter preliminar, explorator
sau are o amploare sau o profunzime mai reduse se vorbeste de investigatie sociologica.
Ancheta sociologica se particularizeaza in universul cercetarii sociologice concrete
prin aceea ca utilizeaza cu precadere chestionarul si interviul pentru colectarea informatiilor.
Sondajul de opinie publica este un tip de cercetare ce se bazeaza pe modalitati
interogative de colectare a informatiilor, pe tehnici de esantionare si are ca nota diferentiala
restrangerea ariei de cunoastere la opinia publica.
Medota este ansamblul de procedee si tehnici folosite in activitatea de cercetare
stiintifica. In sociologie, inclusiv in sociologia medicala, se folosesc trei perspective
metodologice complementare:
a) perspectiva pozitivista, care pune accentul pe studiul cauzelor fenomenelor socio-
medicale; b) perspectiva fenomenologica sau interpretativa, care este centrata pe dezvaluirea
sensului actelor socio-medicale;
c) perspectiva critica, care pune accentul pe studiul structurilor sociale opresive, al
inegalitatilor sociale in explorarea dinamicii vietii socio-medicale.
Sociologia este o stiinta caracterizata prin obiectivitate, generalitate, functie
explicativa si predictiva, intemeiata pe verificarea sau respingerea empirica (experimentala)
a rezultatelor sale.
1
Sociologia, in calitate de stiinta sociala structurata si specializata, detine (asemanator
cu medicina) un set de norme etice, un cod al cercetarii sociologice elaborat in ultimele
decenii.
Obiectul de cercetare al sociologiei il constituie:
- definirea conceptelor din punct de vedere teoretic;
- meditatia asupra diferitelor aspecte ale conceptului si descompunerea lui in
dimensiuni care acopera sensul conceptului investigat;
- elaborarea diferitilor indicatori ai fiecarei dimensiuni;
- selectarea unuia sau mai multor indicatori pentru fiecare dimensiune;
- elaborarea de intrebari adecvate pentru a culege cu ajutorul lor informatii pertinente
despre fiecare indicator; acestea sunt variabilele care pot fi independente sau
dependente.
2.Stabilirea ipotezelor de lucru raspunde in fond la intrebarea: ce fel de relatii si aspecte se
cerceteaza?
2
Alegerea metodelor si tehnicilor de investigatie cele mai adecvate din evantaiul larg
existent in sociologia de azi, si anume:
- Observatia propriu-zisa poate fi exterioara, nedistorsionata, in care cercetatorul nu
se implica in viata comunitatii studiate si coparticipanta, in care cercetatorul se
implica efectiv – cognitiv, afectiv si pragmatic in viata grupului cercetat.
- Interviul, ca dialog fata-n fata cu subiectul investigat, se realizeaza cu ajutorul unui
ghid de interviu de catre operatorul de interviu sau prin telefon.
- Ancheta, ce foloseste drept instrument de cercetare chestionarul. Ancheta poate fi
directa, cand chestionarul este completat de catre sau in prezenta operatorului de
ancheta, si indirecta – autocompletarea chestionarului de catre subiect – atunci cand
poate fi trimis si retrurnat prin posta. Anchetele pot fi factuale, de opinie si de
cunostinte.
- Analiza documentelor sau analiza secundara a datelor inregistrate si biografii,
documente personale sau institutionale, statistici oficiale, arhive publice etc.
- Experimentul social, dificil de realizat in sociologie, mai raspandit in psihologie si
psihologie sociala.
- Analiza de continut, pentru desprinderea continutului tematic dominant prezent in
materiale scrise cum sunt : carti, reviste, cantece, cuvantari, scrisori, legi etc.
- Analize de caz si studii de caz controlate.
3.Constructia instrumentelor de cercetare folosite in sociologia medicala sunt:
chestionarul si interviul. In alcatuirea lor trebuie indeplinite doua cerinte majore: fidelitatea
si validitatea.
- Fidelitatea reprezinta capacitatea de a reproduce in mod constient anumite insusiri
constante ale domeniului studiat. Fidelitatea inseamna ca un anumit instrument de
masurare, aplicat in mod repetat, la acelasi obiect, va da aceleasi rezultate de
fiecare data. Un instrument de cercetate da rezultate concordante chiar daca
respectivul instrument (chestionar, interviu) este folosit de catre diferiti cercetatori.
- Validitatea desemneaza capacitatea instrumentului de masurare de a dezvalui
cercetatorului ceea ce urmareste sa obtina din cercetare. Prin validitate se poate
intelege precizia cu care datele empirice masoara dimensiunile conceptului
3
cercetat. Validitatea reprezinta gradul in care un instrument de masurare sau o scala
reflecta cu adevarat fenomenul studiat. Validitatea poate fi analizata pe doua
planuri: validitate externa, care presupune adecvarea instrumentului de cercetare la
obiectul cercetat si validitatea interna, ce desemneaza fidelitatea informatiilor
furnizare de instrument.
4. Fiabilitatea (siguranta) anchetelor depinde in mod decisiv de fiabilitatea instrumentului
de cercetare – chestionarul.
5. Delimitarea universului de studiu si a esantionului. Esantionul este o colectie de
elemente (persoane, organizatii) din populatie, astfel alese incat datele culese sa prezinte
inferente, generalizari asupra intregii populatii. Esantionul se foloseste atunci cand populatia
studiata este extinsa si nu este nici posibil, nici necesar, nici eficient sa studieze in totalitate.
Un esantion reprezentativ este o colectie de cazuri din populatia investigata, care din
punct de vedere statistic este tipica pentru populatia respectiva.
6. Organizarea activitatii practice de cercetare, in cuprinsul careia se planifica
desfasurarea in timp a studiului, se procedeaza la planificarea, procurarea si distribuirea
mijloacelor materiale, se stabileste ce face fiecare membru al echipei de cercetare.
7. Initierea si realizarea studiului - pilot, care este un fel de repetitie generala a cercetarii,
in cursul careia se testeaza validitatea si fidelitatea instrumentelor de culegere a datelor, are
loc familiarizarea operatorilor cu instrumentele si cu munca de teren. De asemenea, se
urmareste si obtinerea de sugestii pentru prelucrarea datelor.
8. Culegerea datelor se realizeaza de catre cercetator cu ajutorul metodelor, tehnicilor si
instrumentelor de cercetare aplicate populatiei selectate in esantion (interviu, observatii,
completarea chestionarelor, analiza secundara a datelor etc.). Culegerea datelor inseamna o
masurare a unor variabile empirice stabilite prin procesul de operationalizare a conceptelor.
Pentru ca cercetarea sa fie eficienta, datele trebuie sa fie fiabile (sigure) si valide
(valabile). O masurare fiabila se caracterizeaza prin acuratete, adica precizie si lipsa de
distorsionare sistematica.
9. Factori de variatie a datelor culese - precizia masurarii depinde de variatia intamplatoare
a datelor in jurul unui punct fix, variatia sa in jurul mediei.
4
TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA
Observatia sociologica
Observatia stiintifica este o metoda generala de cunoastere utilizata in toate stiintele si
ea consta in cercetarea sistematica a realitatii ce face obiectul fiecarei stiinte. Observatia
stiintifica se deosebeste de observatia obisnuita prin urmatoarele:
- se realizeaza pe baza unei anumite ipoteze explicative;
- se desfasoara pe baza unui plan riguros conceput;
- are un caracter sistematic.
Observatia presupune contactul nemijlocit al cercetatorului in realitatea investigata si
ea consta in urmarirea acestor realitati cu ajutorul organelor de simt. Si in sociologie este
practica observatia stiintifica ce se realizeaza in 2 forme: ca observatie indirecta si ca
observatie directa.
Observatia directa reprezinta observatia propriu-zisa care se poate desfasura la randul
ei tot sub 2 forme: ca observatie externa si ca observatie interna.
Observatia din exterior se realizeaza atunci cand cercetatorul nu se integreaza in viata
comunitatii cercetate, situandu-se pe pozitia observatorului de afara. El urmareste atent ceea
ce se intampla dar nu intervine in niciun fel in desfasurarea realitatilor observate.
In cazul observatiei din interior cercetatorul se integreaza in grupul social investigat,
participand la activitatile acestuia. Aceasta forma de observatie presupune stabilirea unor
relatii de conlucrare dintre cercetator si membrii grupului social si succesul ei este
conditionat de respectarea mai multor conditii.
Mai intai, cercetatorul sa nu caute sa iasa in relief in cadrul actiunilor la care participa,
ci sa se straduiasca sa fie asemenea tuturor membrilor comunitatii. Procedand astfel el
castiga increderea grupului social investigat care nu va manifesta nicio retinere fata de
persoana cercetatorului, comportandu-se in mod firesc si atunci cercetatorul poate sa
surprinda realitatea asa cum este ea.
Acest fel de observatie a fost realizat pe scara larga in Romania in perioada interbelica
de catre Scoala Monografica de la Bucuresti condusa de Dumitru Gusti. Cercetarea pe baza
observatiei participative este foarte eficienta dar in acelasi timp si foarte costisitoare. De
5
asemenea, ea prezinta si riscul ca participarea cercetatorului la viata comunitatii sa devina
atat de puternica incat acesta sa stearga spiritul de obiectivitate stiintifica si sa adopte pozitia
de partizanat fata de fenomenele observate. Sarcina cercetatorului trebuie sa ramana aceea de
a consemna ceea ce observa si nu de a lua pozitii pro sau contra in legatura cu cele observate.
ANCHETA SOCIOLOGICA
Ancheta sociologica reprezinta o metoda de cercetare foarte dezvoltata.
Ea ne aduce date de tip empiric (bazate pe experienta) despre tot felul de intamplari, fenomene, procese, sau comportamente umane.
Orice ancheta poate avea mai multe tipuri de caractere, adica poate fi inteleasa din diferite puncte de vedere.
1.caracterul activ al unei anchete, ce se refera la faptul ca cei intervievati in procesul de cercetare vor cunoaste problemele de interes general. Astfel, ancheta are si un rol educativ.
2.Caracterul cantitativ al anchetei rezulta pentru ca ea se bazeaza pe esantioane uriase de persoane ( sute sau mii de oameni). De aceea, analiza datelor poate dura foarte mult, iar rezultatele nu pot fi intotdeauan foarte veridice, intrucat temele investigate sunt prea ample.
Totusi, anchetele au rolul lor eficient.
In urma realizarii lor, se pot imbunatati anumite aspecte ale sistemelor sociale, economice sau politice.
Exista mai multe tipologii dupa care anchetele se pot clasifica
Dupa scopul si felul in care se desfasoara, vorbim despre anchete:
Intensive – se fac pe putini oameni, de regula de la locul de munca sau dintr-un anumit cartier. Tema aleasa este foarte specifica si actuala, iar rezultatele sunt conforme cu asteptarile si cu actualitatea.
Extensive – se fac pe esantioane mai mari, din orase sau tari. Rezultatele obtinute sunt foarte generalizate si au o valabilitate extinsa.
Calitative – se studiaza fapte si lucruri foarte specifice. Un dezavantaj este acela ca se obtin informatii care nu prea mai pot fi masurabile, dar totusi aparatura necesara si timpul necesar derularii ei este semnificativ mai mic fata de celelalte tipuri de anchete.
Cantitative – datele obtinute sunt foarte reprezentative, intrucat ancheta investigheaza un numar foarte mare de oameni. Este utilizata pentru studierea obiceiurilor de cumparare, sau in campaniile electorale, ca sa oferim doar doua exemple.
6
Dupa felul in care se aplica instrumentele in cadrul realizarii anchetei, putem lua in calcul urmatoarele tipuri:
Anchete colective – sunt folosite pe anumite grupuri bine delimitate de oameni, pentru a afla opinia generala a acestora
Anchete individuale – instrumentul de cercetare este folosit individual pe fiecare subiect intervievat sau chestionat
Anchete orale sau directe
Dupa tematica problemelor luate in calcul, se poate discuta despre
Anchete socio-economice Anchete publice Anchete despre dezvoltare Anchete de tip comerciale Anchete despre modalitatile de comunicare in masa
Etapele realizarii anchetei
Exista mai multe studii dedicate stabilirii etapelor de realizare a unei anchete. Totusi, printre cele mai ample se numara cel al Mihaelei Vlasceanu. Aceasta este de parere ca exista numai putin de 20 de pasi care trebuie urmati pentru a termina o astfel de cercetare sociologica. Iata care sunt, in mare, acestia:
stabilirea temei; stabilirea obiectivelor documentarea asupra temelor care se vor aborda stabilirea ipotezelor care se vor lua in calcul conceptualizarea operationalizarea cuantificarea stabilirea esantioanelor pe care se va face ancheta (numar, localizare etc…) alegerea interviului sau a chestionarului ca metoda de cercetare principala in cadrul
anchetelor realizarea propriu-zisa a modalitatilor de lucru (realizarea grilei de interviuri sau a
chestionarelor ancheta pilot (se face proba anchetei si se testeaza instrumentele) se constituie echipa finala din cadrul anchetei si se repartizeaza responsabilitatile
fiecarui membru se realizeaza calendarul in care se va desfasura ancheta propriu-zisa se strang datele de pe teren acestea sunt verificate si testate pentru a fi veridice, inainte de a fi prelucrate; se codifica informatiile se face macheta de prelucrare a informatiilor, in vederea prelucrarii datelor prelucrarea propriu-zisa a datelor datelor se analizeaza si se interpreteaza datele
7
se finalizeaza raportul de ancheta
Este evident pentru multa lume faptul ca o ancheta sociologica este cea mai lunga cercetare posibila, insa, totodata va da si cele mai corecte rezultate dintre toate. Ramane totusi de vazut daca aceasta este mai fiabila si mai rentabila in fata simplelor chestionare, care pot oferi totusi raspunsuri la cam aceleasi intrebari la care si ancheta isi propune sa ofere solutii.
Chestionarul sociologic
Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-un set de
intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale
vietii sociale.
Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de
calitatea intrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat
intrebarile continute de chestionar.
In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator:
1. se stabileste tema investigatiei,
2. se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta tema
3. se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului investigat.
In functie de aspectele urmarite
1. se vor formula intrebari clare si precise,
2. se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor formulate.
3. chestionarul va fi administrat unui numar redus de persoane pentru a
raspunde la intrebarile pe care le contine.
Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca intrebarile sunt
intelese de catre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar formulate si daca pe baza lor se
pot obtine raspunsuri concludente.
Pe baza concluziilor desprinse in urma pretestarii se procedeaza la imbunatatirea
chestionarului.
In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama de:
nivelul de pregatire a celor ce urmeaza sa raspunda,
8
de maniera in care se poate trezi interesul respondentilor pentru a completa
chestionarul
conditiile de coerenta logica, claritate si inteligibilitate.
Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta va
depinde timpul necesar pentru completarea lui.
Experienta acumulata pana in prezent de cercetarea realizata pe baza de chestionar
evidentiaza ca timpul destinat completarii sale depinde in primul rand de imprejurarile in
care se administreaza chestionarul.
Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul de votare nu
trebuie sa necesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Acelasi interval de timp va
fi respectat si in cazul chestionarelor la care se solicita raspunsul prin telefon.
Daca chestionarul se administreaza la domiciliu sau la locul de munca al
respondentilor, atunci el poate fi dimensionat pentru a putea fi completat intre 30 si 60 de
minute, dar in niciun caz nu va trebui sa depaseasca termenul de 60 de minute.
CORECTITUDINEA DATORATA OPERATORULUI
Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este
conditionata de modul in care sunt abordati viitorii respondenti,
1. de increderea pe care o inspira operatorul care administreaza chestionarul
2.abilitatile de comunicare ale acestuia.
3.Cei abordati pentru a completa chestionarul vor reactiona negativ daca persoana
operatorului nu inspira incredere sau daca acesta nu stie cum sa li se adreseze.
4.Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa administreze
chestionarul altor persoane decat celor care sunt incluse in esantion. Pentru sporirea sanselor
de completare a chestionarului de catre toti cei carora le este destinat, se presupune ca
chestionarul sa reprezinte interes si aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei
investigate cat si prin maniera de formulare a intrebarilor.
Experienta arata ca chiar chestionarele mai extinse sunt completate integral daca
prezinta interes pentru respondenti.
Intrebarile unui chestionar se deosebesc dupa mai multe criterii:
9
a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului se intalnesc urmatoarele tipuri de
intrebari:
- intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu subiectul
investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia;
- intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului;
- intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a
raspuns la intrebarea anterioara;
- intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de
raspunsul dat la aceasta intrebare;
- intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul
intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere;
- intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa mentioneze sexul,
varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine respectivul
respondent.
Asemenea intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se
totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza
chestionarul.
b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in:
- intrebari standard sau inchise (da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, forte
putin, deloc);
- intrebari care contin raspunsuri posibile;
- intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi
raspunsul si sa dea propriile explicatii.
Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de
1. continutul informatiilor vizate in chestionare (CHESTIONARE
ADMINISTRATIVE)
2. de date factuale si chestionare de opinie.
Primele se mai numesc si chestionare administrative si ele sunt lansate de catre
institutiile administrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale
(structura populatiei, varste, sexe, profesii, avere, nivelul de pregatire, etc.). Un
10
astfel de chestionar il reprezinta cel administrat cu prilejul recensamantului
populatiei. Cele mai folosite chestionare administrative sunt chestionarele
statistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul central de statistica
toate informatiile privitoare la viata economica, culturala, politica, religioasa,
etc.
Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor
fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la care se
refera aceste opinii.
In cazul chestionarului de opinii reusita anchetei desfasurate cu ajutorul acestora
este conditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si de caracterul
reprezentativ al esantionului.
Prin esantion se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la chestionar.
In raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici, dar
acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte.
Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se pot
recolta si prelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele mai diverse si
intr-un volum foarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu este necesara intotdeauna
deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de munca al respondentului, in prezent
folosindu-se chestionarele trimise prin posta sau publicatii in ziare.
Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este asigurata daca se
respecta conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la selectarea esantioanelor, la modul de
lucru al operatorilor cu respondentii.
OBSERVAŢIA SOCIOLOGICĂ
În sociologie observaţia prezintă următoarele trăsături specifice:
1. Observaţia sociologică nu utilizează tehnici şi instrumente care
compensează sau prelungesc capacităţile de observare ale organelor de
simţ;
11
2. aparatura redusă pe care o folosesc sociologii (filme, casetofoane,
înregistrări video etc.)
3 . Obiectul său este omul, colectivitatea umană, ceea ce face ca
sociologul să apară el însuşi subiect şi obiect, spectator şi actor al observaţiei în
raport cu fenomenele observate. Adică, observă situaţii, acţiuni în care el este
implicat ca fiinţă socială, joacă un anumit rol, trăieşte alături de alţii o situaţie dată.
3. Experienţa trăită, cunoaşterea comună, spontană poate deveni o frână pentru
cunoaşterea ştiinţifică. Tocmai de aceea, pentru a face observaţii ştiinţifice,
cercetătorul trebuie să se debaraseze de noţiunile şi prenoţiunile cunoaşterii comune,
să le depăşească.
4. Observaţia sociologică presupune, pe lângă o temeinică specializare, o mare
experienţă ştiinţifică. Profunzimea şi precizia observaţiei sunt condiţionate de
cunoştinţele şi experienţele anterioare ale sociologului.
5. Observaţia este o modalitate complexă de cunoaştere şi nu doar o simplă
percepţie la nivel senzorial. Ea angajează multiple procese psihice: activitatea
organelor de simţ (văz, auz); activitatea gândirii (atenţie, memorie, judecată,
inteligenţă, imaginaţie); procese afective (emoţii, sentimente) şi voliţionale.
1.a. Definirea observaţiei sociologice
este “o metodă de cunoaştere ştiinţifică care constă în contemplarea metodică
şi intenţională (conformă cu un scop) a obiectelor, fenomenelor şi proceselor
sociale”.
Trăsături
Caracterul contemplativ
Observaţia este mai puţin o metodă explicativă şi mai mult una descriptivă.
Caracterul intenţional (orientativ, metodic, dirijat), o deosebeşte de
Obiectul (sau obiectele) supuse observaţiei sociologice pot fi grupate astfel:
a. Observaţia obiectelor şi documentelor materiale;b. Acţiunile şi opiniile (direct sau indirect)c. Conduite şi comportamented. Structuri, raporturi, relaţii şi procese sociale.
2. Condiţii ale observaţiei sociologice
1. Integritatea psihică a observatorului (organe de simţ, gândire, afectivitate)
şi absenţa oricărei stări patologice, anormale (oboseală, nervozitate, emotivitate
crescută, obsesii, fobii etc.).
2. Capacitatea de a face estimări cât mai exacte (cu privire la mărimi,
distanţă, mulţime, împrejurări) şi de a evalua şi aprecia faptele la valoarea lor reală,
fără preconcepte, repulsii, prejudecăţi etc.
3. Pregătire ştiinţifică temeinică şi o bună cunoaştere a tehnicilor, aparatelor
şi instrumentelor de observator.
Precizarea clară a obiectivelor observaţiei şi a condiţiilor de desfăşurare (CE,
CÂT, CUM, UNDE?).
REGULI ale OBSERVAŢIEI SOCIOLOGICE sunt următoarele :
1. Pregătirea teoretică, ştiinţifică a observatorului, atât ca specialist cât şi
asupra domeniului supus investigaţiei şi a tematicii de cercetare.
2. Obiectivitatea faţă de faptele sociale supuse observaţiei (eliminarea
3. Caracterul complet şi integral al observaţiei sociologice (surprinderea
tuturor aspectelor esenţiale ce caracterizează obiectul observat).
4. Caracterul metodic şi sistematic (desfăşurarea observaţiei pe etape şi laturi
ale obiectului supus investigaţiei după normele metodologiei).
13
5. Modalitatea analitică (observarea se realizează pe părţi şi elemente
componente ale faptelor studiate).
6. Controlul şi verificarea autenticităţii informaţiilor (prin repetarea sau
reluarea observaţiei sau prin confruntarea ei cu alte surse de informare şi metode de
cercetare).
7. Consemnarea în scris şi înregistrarea datelor ştiinţifice (aceasta evită
uitarea, pierderea de informaţii, erori de memorie).
8. Notarea (consemnarea) separată a opiniilor, comentariilor şi aprecierilor
făcute de cercetător (pentru a nu amesteca sau substitui informaţii reale, exacte, cu
propriile interpretări de moment).
9. Notarea trebuie să cuprindă date despre cadrul observării: timpul, locul,
condiţii ale mediului natural, social, persoanele observate şi statutele lor; rolul
observatorului (poziţia sa) în contextul observării.
10. Cunoaşterea şi mânuirea cu pricepere a tehnicilor-instrumentare, a
aparatelor (fotografiere, filmare, înregistrare audio şi video) dar şi a instrumentelor
de observare (fişe, protocoale de observaţie, scale de evaluare)
3. Tipuri de observaţie sociologică
clasificare a observaţiei şi funcţie de următoarele criterii:
A. Criteriul gradului de sistematizare1. observaţie empirică (spontană, bazată pe experienţa comună trăită);2. observaţia ştiinţifică (elaborată, teoretică, metodologică şi bazată pe
ipoteze, norme, reguli.B. Criteriul intensităţii şi profunzimii observaţiei
1. observaţie primară (rezultat al primei impresii asupra fenomenelor);2. observaţia repetată (profundă, sistematică, surprinzând faptele în
multilateralitatea lor); locul intuiţiei de moment este luat de judecata raţională, bazată pe comparaţii, capabilă să treacă dincolo de “masca socială” (comportarea autocontrolată impusă de prezenţa cercetătorului surprinde caracteristici latente, mai puţin vizibile).
C. Criteriul persoanelor care fac observaţia1. observaţia individuală (realizată de o singură persoană);2. observaţia colectivă (realizată de echipe specializate sau mixte).
D. Criteriul modalităţii de realizare a observaţiei1. Observaţia directă presupune contactul nemijlocit cu obiectul,
posibilă în studiul faptelor prezente şi accesibile;2. Observaţia indirectă asupra unor evenimente trecute sau greu
accesibile direct, cum sunt cele legate de viaţa intimă a oamenilor 14
(familie, religie, raporturi intime de grup etc.); observatorul trebuie să fie discret, să dovedească tact şi prudenţă; acest gen de observare se realizează fie prin investigarea opiniilor unor martori direcţi ai evenimentelor (trecute), fie prin intermediul altor obiecte, fapte sociale.
E. Criteriul felului în care se raportează cercetătorul la subiecţi1. Observaţia nemărturisită (incognito), atunci când membrii grupului
investigat nu cunosc scopul real al prezenţei sale, calitatea sa de cercetător ;
2. Observaţia mărturisită (subiecţii sunt informaţi despre scopul şi statutul cercetătorului).
În vederea coparticipării sunt formulate câteva recomandări:
- să fie acceptat de grup fără ca acesta să-şi modifice comportamentul grupal;- să respecte normele, valorile şi regulile grupului, dar în mod firesc, natural
şi nu forţat, formal, convenţional;- să nu se izoleze de grup dar nici să nu se lase absorbit;- să nu manifeste atitudini preferenţiale sau discriminative;- să nu genereze suspiciuni şi bănuieli pe grup.
4. Tehnici şi instrumente de observare
Între instrumentele de observare sociologică reţin atenţia următoarele:
1.Protocolul de observaţie; -Este o „unealtă” de lucru în teren, al cărei cuprins
răspunde la o serie de întrebări: Cine? Când? Ce? În ce mod?
1. Fişa de observaţie.2.. Protocolul de observaţie-În protocolul de observaţie sunt cuprinse şi alte
elemente importante cum ar fi:
- condiţiile de observare (laborator, teren etc.)- categorii tematice- indicaţii metodologice.
3.. Fişa de observaţie
Acest instrument menţionează categoriile de observaţie şi indicaţiile
metodologice de investigare
Scalarea informaţiilor După ce sunt culese informaţiile şi sunt structurate în
sistemul categorial se trece la o anumită ordonare a lor. Pentru activitatea de
ordonare a informaţiilor se folosesc scale simple unidimensionale.15
5. Valoarea şi limitele observaţiei sociologice
Valoarea:
a. metodă de bază (oferă informaţii nefiltrate de alţii);b. surprinde însuşiri, nuanţe ale fenomenelor inaccesibile prin alte
metode;c. observaţia este un „pseudoexperiment invocat”, sau e raţionament
experimental (D. Gusti);d. observaţia are un rol important în cadrul cercetărilor pilot şi a
investigaţiilor prospectivee. permite studiul unor fenomene nedefrişate sau a aşa ziselor „pete
albe”;f. joacă un rol esenţial în studiul grupurilor mici (microgrupuri).
Limite:
1. se realizează pe arii restrânse şi se pretează la un număr mic de teme, nu oferă o bază suficientă de generalizare, oferind teren larg pentru interpretări subiective;
2. observaţia este greu de fundamentat prin eşantioane;3. dificultăţi de prelucrare a materialului recoltat, eforturi mari de
ordonare, clasificare etc.;4. ca metodă personală oferă un material extrem de diversificat, ceea ce
naşte dificultăţi în uniformizarea cognitivă;5. ca urmare a dublului statut al cercetătorului (actor şi spectator, obiect şi
subiect), induce subiectivism;6. prin coparticipare, prezenţa cercetătorului poate modifica situaţiile
iniţiale şi artificializează comportamentul grupului;7. observaţiile secrete (clandestine) pun multiple probleme de deontologie
şi etică profesională.
EXPERIMENTUL SOCIOGIC
Caracteristicile definitorii pentru experiment sunt în număr de trei:
1. Intervenţia activă a subiectului cunoscător, fie prin provocarea sau introducerea unui factor nou, fie prin dirijarea variaţiei unui factor existent;
2. Controlul unor factori;
3. Scopuri cognitive, atât în premise cât şi în finalitate.
16
Dacă se respectă numai prima condiţie, experimentul poate fi confundat cu
activitatea de conducere socială. Dacă în schimb nu se intervine activ, experimentul
se reduce la o observaţie riguroasă.
În prezent, în sociologie sunt câteva domenii în care experimentul se află într-
un stadiu avansat:
sociologie industrială,
sociologia grupurilor mici.
În afara complexităţii obiectului de studiu, este specifică experimentului
sociologic imposibilitatea controlului total asupra variabilelor, izolarea fenomenului
studiat.
Rămân alţi factori care restrâng posibilitatea generalizării, de exemplu
1.reactivitatea la experiment a subiecţilor (unii resping experimentul, sunt ostili
includerii în grupuri experimentale). Dar, nu numai
2. validitatea externă şi validitatea internă constituie o problemă în experimentul
sociologic.
Aplicarea experimentului în sociologie pune numeroase probleme de ordin etic .
Sociologii poartă o mare responsabilitate morală pentru modul în care sunt folosite
rezultatele cercetărilor lor.
Nu de puţine ori, sociologii au refuzat experimentele sau le-au întrerupt, atunci
când şi-au dat seama că ele urmăresc scopuri oculte, ascunse şi manipulative,
antiumane.
Particularităţi ale experimentării în sociologie.
Există dificultăţi legate de intervenţia activă, cu atât mai mari cu cât ne ridicăm de la microsocial la macrosocial. Aceste obstacole sunt atât de ordin material, cercetătorul neputând schimba efectiv viaţa unor mari colectivităţi, fiind nevoit să apeleze la foruri conducătoare, cât şi obstacole de ordin moral — se experimentează pe proprii semeni.
Obstacolele cele mai serioase sunt legate de controlul factorilor, societatea fiind un sistem deosebit de complex. Aşadar, numărul factorilor de controlat este foarte mare; izolarea factorilor nu beneficiază de instrumente valide, ca în ştiinţele naturii; există un factor inedit — oamenii ştiu că sunt supuşi experimentului şi se comportă nenatural, ca într-o situaţie cu totul specială.
1. Definiţie
17
Metodă de cercetare a relaţiilor cauzale dintre faptele, fenomenele şi procesele sociale, care constă în măsurarea acţiunii variabilelor independente asupra variabilelor dependente, în condiţiile în care acţiunea altor factori, nespecificaţi în ipoteză este ţinută sub contol.
Aşa cum se poate deduce din definiţia, experimentul este o observaţie
provocată .
Variabilele întâlnite într-un experiment pot fi clasificate în următoarele
categorii
a. Variabile explanatorii (experimentale, interne), care se diferenţiază în
variabile independente (x) şi dependente (y).
- variabilele independente sunt date de factorii introduşi în experiment de cercetător, ai căror parametri (valoare, intensitate, durată, frecvenţă) se modifică în conformitate cu planul experimentatorului.
- variabilele dependente au valori diferite ca urmare a influenţei exercitate de variabilele independente.
Exemplu: (x) gradul de receptare a emisiunilor culturale TV este o variabilă (y)
dacă-l raportăm la alte variabile cum ar fi: accesibilitatea (x 1); vârsta (x2); şcoala (x3)
etc; dar dacă-l raportăm la gusturile şi preferinţele culturale (y 1) atunci „gradul de
receptare” poate deveni variabilă independentă (x1).
b . Variabile exterioare controlate într-un experiment, în afara factorilor care-şi
modifică parametri, există o serie de alţi factori exteriori între variabilele
explanatorii, care sunt menţinuţi constanţi, deci sunt CONTROLAŢI. Acestea sunt
variabile EXTERIOARE CONTROLATE. Menţionăm faptul că numărul variabilelor
exterioare controlate este mare.
De exemplu: dacă am studia (experimental) modul în care oeziunea grupului
(variabila independentă – x1) influenţează starea de sănătate mentală a indivizilor
(variabila dependentă – y1), o serie de factori legaţi de condiţiile de viaţă şi de muncă
ale indivizilor cuprinşi în experiment ar trebui să rămână constanţi (programul zilnic,
regimul alimentar, regimul de odihnă, programul de muncă etc.).
c. Variabile exterioare necontrolate , dată fiind multitudinea factorilor
exteriori, sociologul lasă necontrolaţi o serie de factori mai greu de menţinut
18
constanţi, datorită complexităţii, a mijloacelor tehnice, uneori rudimentare, din
considerente materiale sau deontologice.
d. Variabile exterioare necontrolate care dau erori randomizate
La acestea, influenţa în experiment se anulează reciproc (RANDOM = engl.,
aleator, întâmplător).
RANDOMIZATION este o tehnică, procedeu statistic prin care se controlează
sursele de variaţie din exterior a rezultatelor în studiile experimentale. Prin
RANDOMIZARE cercetătorul se asigură că toţi subiecţii, factorii, evenimentele, au
aceleaşi şanse de apariţie în condiţiile experimentale date.
In aplicarea experimentului folosim
Grupul experimental este un concept ce semnifică ansamblul persoanelor
asupra cărora acţionează variabila independentă introdusă de cercetător.
Grupul de control serveşte pentru compararea efectelor introducerii variabilei
independente la grupul experimental (este un grup martor, asupra căruia nu
acţionează variabila independentă).
Pentru termenul de grup experimental şi de control, mai adecvat decât sensul
psihosociologic este semnificaţia statistică, gruparea după anumite caracteristici a
populaţiei.
Situaţiile experimentale pot fi:
Natural
laborator (create de cercetător ).
Evident, pe parcursul desfăşurării experimentului situaţia experimentală se
schimbă, motiv pentru care se cere urmărită interacţiunea factorilor şi elementelor
pe tot parcursul desfăşurării experimentului.
Tipuri de experimente sociologice
Pentru delimitarea unor tipuri de experimente sociologice se apelează, de
regulă, la următoarele criterii:
a) gradul de intervenţie a cercetătorului în manipularea variabilelor;
19
b) nivelul controlului variabilelor;
c) locul şi funcţia (scopul experimentului).
Se vorbeşte astfel despre experiment
"provocat" "invocat" sau "experiment proiectat
Se menţionează şi "experimentul natural" în care cercetătorul observă o situaţie înainte şi după schimbările intervenite natural precum şi "experimentul artificial" în care situaţia este creată de cercetător.
Dacă luăm drept criteriu rolul pe care-l deţine în cercetare, experimentul
sociologic, poate fi clasificat astfel:
a. experiment exploatativ (pentru pospectare, tatonare, explorare);
b. experiment principal (propriu-zis); testează ipotezele cauzale;
c. experiment de control (serveşte pentru siguranţa, certitudinea şi
generalizarea rezultatelor experimentului principal, în care sunt testate ipotezele
cauzale).
Experimentul de laborator
Incontestabil, mai apelăm la experimentul de laborator într-un mod similar
celui cu care învăţaţii secolelor trecute apelau la autoritatea lui Aristotel sau Toma
d’Aquino.
Dar, un experiment de laborator este o situaţie artificilă în care cercetătorul
manipulează unii factori (variabile independente) minimalizând importanţa altora,
care nu-l interesează în acel moment (variabile externe controlate) şi măsoară
variabilele dependente (y), care sunt rezultat al acţiunii variabilelor independente (x).
Specificul experimentului de laborator constă în izolarea cât mai deplină a
variabilelor explanatorii, fapt care conferă caracterul de „situaţie artificială”
acestui tip de experiment care se apropie de „experimentul pur”, întâlnit în
ştiinţele naturii.
În societate, însă, experimentul de laborator nu poate fi artificial. Dimpotrivă,
el modelează o situaţie socială şi nu are sens decât dacă se confruntă cu practicile
sociale20
Referitor la efectele neintentionate provocate de experimentator asupra
comportamentului subiecţilor, se remarcă faptul că statusul social, sexul,
comportamentul cordial şi simpatia, provoacă modificarea răspunsurilor.
Oricum, important, pentru experimentul sociologic de laborator, este motivaţia
Participarea voluntară, induce, totuşi, multiple distorsiuni în experimentul
sociologic.
a. subiecţii voluntari în experiment dau dovadă de capacitate intelectuală
superioară;
b. ei sunt mai interesaţi şi au o motivaţie mai puternică;
c. sunt mai puţin convenţionali;
d. sunt mai tineri, mai puţin autoritari etc.
Experimentul de teren
Deci, subiecţii sunt observaţi în mediul lor socio-natural, ceea ce elimină
artificializarea.
Subiecţii, fiind puşi să acţioneze în condiţiile naturale ale existenţei lor sociale,
variabilele independente (x) au caracteristici reale, deci, întâlnite în situaţiile
obişnuite ale existenţei subiecţilor.
De asemenea, după durata de timp a experimentului, acesta poate fi:
1. experiment instantaneu (în care factorul experimental acţionează doar câteva
fracţiuni de secundă (explozie, cutremur).
2. experiment de durată (se extinde pe luni sau ani)
etapele cercetării experimentale:
I. Alegerea problemeiII. Alegerea variabilelor explicative în funcţie de ipoteza
avansată: variabila independentă — "dacă" şi cea dependent "atunci";
III. Stabilirea situaţiei experimentale: de laborator sau de teren;IV. Stabilirea subiecţilor în grupul experimental şi de control;V. Manipularea şi măsurarea variabilelor;
21
VI. Prelucrarea datelor experimentale.
Analiza documentelor
Analiza documentelor este sursa de informaţii cel mai adesea exploatată de către evaluatori mai ales din motive de economie de resurse: timp, bani, personal. În cadrul procesului de evaluare, analiza documentelor se poate referi la analiza rapoartelor, evidenţelor contabile şi nu numai, a planurilor anuale, a tuturor detaliilor legate de un anumit proiect sau program.
Provenienţa documentelor poate Fi diversă: organizaţia finanţatoare, implementatoare, contractantă sau subcontractantă.
Marele avantaj este faptul că datele sunt deja adunate, nu mai este necesară organizarea unui sondaj de opinie, sau a altor metode de colectare a datelor.
Una dintre problemele care apar în cazul utilizării metodei de analiză a documentelor este faptul că ele nu conţin întotdeauna totalitatea informaţiilor necesare legate de rezultatele unui proiect sau program. Tocmai de aceea, în cadrul unui proces de evaluare, este necesară utilizarea mai multor metode de colectare a datelor.
Informaţiile obţinute din analiza de documente pot fi completate prin utilizarea interviului, observaţiei şi chiar a sondajului de opinie acolo unde este necesar.
Documentele unui program trebuie privite critic, din punctul de vedere al informaţiei conţinute.
atenţie deosebită trebuie acordată atât cantităţii informaţiei, cât şi calităţii acesteia. oferă o clasificare a principalelor probleme care pot apărea în procesul de analiză a documentelor şi a metodelor de ameliorare a acestora .
Problema Modalităţi de ameliorare1. Date lipsă sau incomplete
• Cercetarea documentaţiei conexe• Intervievarea personalului implicat în program pentruacoperirea a cât mai multe lipsuri.• Reevaluarea obiectivelor şi intenţiilor evaluării (eventualamodificare sau anulare a unora dintre ele)• Excluderea datelor lipsă sau estimarea cât mai exactă a valorilorlipsă2. Date disponibile într-o formă extrem de agregată• Cercetarea înregistrării datelor, dacă acestea există şi sunt disponibile• Realizarea unor colecţii de date noi, originale• Renunţarea la datele detaliate care nu sunt disponibile3. Date care nu sunt comparabile• Realizarea, acolo unde este posibil, a operaţiilor prin care datele pot deveni comparabile• Concentrarea atenţiei asupra procentelor şi mai puţin asupra valorilor absolute.• Renunţarea la aceste date, atunci când problema este insurmontabilă.Analiza de conţinut
22
După colectarea tuturor informaţiilor relevante se recurge la clasificarea acestora şi stabilirea categoriilor necesare pentru a oferi un răspuns cât mai clar şi în acelaşi timp comprehensiv pentru întrebările evaluării. De exemplu, una dintre aceste întrebări se poate referi la satisfacţia beneficiarilor faţă de un anumit program. Pentru început se adună toată informaţia necesară, urmând ca aceastasă fie subdivizată în categorii, modele şi teme care o fac mult mai accesibilă, uşor de înţeles şi de utilizat. Evaluatorul începe, de obicei prin lectura materialelor adunate (interviuri, studii de caz, observaţii de pe teren), şi prin ataşarea de note pe marginea acestora
INTERVIUL SOCIOLOGIC
Conform definitiei, un interviu sociologic reprezinta o modalitate de a se obtine date factuale si nu numai, utilizabile ulterior pentru a testa anumite ipoteze sau fenomene.
1. Orice interviu se bazeaza pe intrebari si raspunsuri, la fel ca si chestionarul. Totusi, o distinctie speciala fata de chestionar se face intrucat interviul isi propune sa obtina date pe cale orala, nu scrisa.
2. In plus, chestionarul are raspunsuri prestabilite, ofera doar date cantitative, este usor si dureaza putin sa se aplice, iar timpul de analiza al datelor este relativ scazut.
3. Pe de cealalta parte, interviul se bazeaza pe fapte si situatii, date calitative in special, dureaza mult, sunt mai greu de realizat si aplicat, iar timpul de analiza al datelor este mai mare decat la chestionar.
4. Cel mai important element din cadrul interviului este discutia propriu-zisa dintre operator si intervievat. Aceasta este de preferat sa se faca fata in fata.
5. Cel mai bine este sa se utilizeze interviul sociologic, atunci cand avem de-a face cu unele atitudini si comportamente mai greu de remarcat in alt mod.
6. In general, nu putem vorbi despre un numar fix de interviuri. In functie de fiecare caz in parte, ramane la latitudinea operatorului de interviu sau la firma la care acesta lucreaza cate sa efectueze pentru a afla ceea ce doreste.
Scopurile interviului in cercetarea sociologica:
a) scop evaluativ, de verificare
b) ca o tehnica de strangere a informatiilor
c) de strangere a altor tipuri de informatii, realizate din diverse alte surse
Tipuri de interviu:
Putem clasifica interviurile dupa mai multe criterii.
Din punctul de vedere al continutului vorbim despre ;
23
1. interviul de opinie2. documentar.
Din punct de vedere al duratei de pregatire:
1. interviuri spontane2. interviuri planificate.
Interviurile spontane nu permit inregistrarea lor. De aceea, operatorul trebuie sa se asigure ca isi poate nota tot ceea ce a observat pe teren.
Interviurile planificate pot fi inregistrate.
Din punct de vedere al tipurilor de intrebari, interviurile pot fi:
1. Structurate (au intrebari si deschise si inchise)
2. Interviul semistructurat
3. Interviul nestructurat
4. Interviu directiv
5. Interviu semi-directiv
6. Interviu non-directiv
7. Interviu fata in fata
Prin forma orala de adresare a intrebarilor si de formularea raspunsurilor.
Interviurile se impart in 2 categorii:
a) interviuri formale - se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din
timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia
interviul, el raspunzand oral la intrebarile care ii sunt adresate de catre
intervievator. Aceasta forma se foloseste indeosebi in cadrul personalului cu functii
publice importante.
b) Interviuri informale – se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia interviul
le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia ca
asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in momentul respectiv. In realitate
intervievatorul are stabilite din timp intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in
care le formuleaza da impresia de spontanietate.
24
Nu este de recomandat sa utilizati inregistrarile audio cand luati interviuri, intrucat cei intervievati se pot inhiba.
Exista sase mari etape ale unei cercetari in care se foloseste tehnica interviului. Aceste etape sunt:
1. Etapa tematizarii: se formuleaza tematica intrebarilor2. Etapa planificarii: se planifica cercetarea propriu-zisa, in functie de datele disponibile
si in functie de obiectivul propus3. Etapa intervievarii: Se foloseste un ghid de interviu pentru intervievarea propriu-zisa a
oamenilor4. Etapa transcrierii: Interviul este transcris dupa ce este preluat de pe inregistrare.5. Etapa analizei: Se analizeaza continutul raspunsurilor celor care au participat la
interviu.6. Etapa verificarii: Se verifica in ce masura rezultatele sunt conforme cu ceea ce s-a
dorit sa se afle la inceput
Cand se intervine in timpul unui interviu
puteti sa va contraziceti partenerii dvs la discutie, insa daca faceti asta va supuneti unor riscuri. Totusi, daca vreti sa va capatati o buna reputatie si sa fiti respectati de catre cei intervievati puteti apela la aceasta tehnica, insa doar daca aveti argumente solide sa faceti asta.
va puteti folosi de consemn ca sa treceti de la o tema la alta in cadrul unui interviu puteti si relansa temele de discutie, propunand altele noi si ajungand exact unde va
propuseserati
Va prezentam in continuare avantajele şi dezavantajele utilizarii interviului in cercetarile sociologice:
Avantaje:
a. este foarte flexibil si are calitatea de a ajuta la obtinerea de raspunsuri foarte specificeb. pentru ca se desfasoara pe cale orala, mai multe categorii de persoane pot raspundec. se poate observa cu usurinta comportamentele nonverbale ale respondentilor, lucru ce
ajuta la cresterea calitatii datelor;d. operatorul de interviu detine controlul absolut asupra intrebarilor si cunoaste exact
momentul in care se le puna, in functie de fiecare intervievat in partee. raspunsurile sunt mult mai spontane daca sunt furnizate pe cale orala, decat scrisa;f. raspunsurile sunt personale, chiar si cele fabricate prezinta un grad mai mare de
personalizare decat cele oferite in scris; in plus, operatorii de interviu isi pot da seama cand respondentii nu sunt sinceri
g. se va raspunde la majoritatea intrebarilor, pentru ca altfel nu este permish. precizarea datei si locului convorbirii, fapt ce asigura comparabilitatea informatiilor;
25
Dezavantaje:
a. un interviu poate dura chiar si o ora si jumatateb. operatorii de interviu sunt susceptibili la greselic. respondentii sunt fortati sa raspunda instant si nu au sansa sa se documenteze in
prealabild. anonimatul nu este, de cele mai multe ori asigurate. gradul repetitivitatii intrebarilo
