Ministerul Învăţămîntului Educaţiei, Tineretului şi Sportului din Republica Moldova Academia de Studii Economice Facultatea Contabilitate Catedra Filozofie şi Politologie

Tema: Apariţia şi dezvoltareaApariţia şi dezvoltarea Societăţii Informaţionale Societăţii Informaţionale

Studenta: Miteva Ala CON 251 Lect.univ: P. Rumleanschi

Cuprins:1. Întroducere...................................................................pag

2

2. Apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative: de la revoluţia industrială la revoluţia informaţională ..................................................................pag 2

3. Noile tehnologii informaţionale şi comunicative, rolul lor în dezvoltarea societăţii postmoderne......................................pag 6

4. Republica Moldova: de la revoluţia computerială la revoluţia informaţională, constituirea şi dezvoltarea în ţară a societăţii postmoderne ......................................................................pag 17

5. Globalizarea procesului de costituire a Societăţii Informaţionale ...................................................................pag 22

6. Pericolele Societăţii Informaţionale ..............................pag 23

7. Concluzie ....................................................................pag 23

Bibliografie:1. Оленьев В. В., Федотов А. П. – Глобалистика на пароге ХХI

века // Вопросы философии 2003, N-42. www.google.ro 3. Белл Д. – Возобновление истории в новом столетии // Вопросы

философии 2002, N-54. Petru Rumleanschi - Societatea postmodernă: probleme filosofice

şi metodologice actuale. Editura ASEM.

1

ÎntroducereAnaliza societăţii postmoderne, ca perioadă de trecere la societatea

informaţională, presupune atît studierea apariţiei şi dezvoltării noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, cît şi examinarea unor probleme filosofice şi metodologice specifice, apărute în legătură cu utilizarea lor şi, în special, filosofia Internetului, ca filosofie a sistemelor principal deschise:Filosofia lumilor virtuale, crearea lumilor virtuale cu ajutorul noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, cît şi filosofia postmodernismului, ca filosofie a societăţii postmoderne.

Analizînd apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, e necesar de a examina rolul lor în apariţia societăţii postmoderne, studiind dezvoltarea revoluţiei computeriale în revoluţia informaţională, cît şi rolul revoluţiei informaţionale în dezvoltarea societăţii postmoderne, constituirea şi dezvoltarea societăţii postmoderne în Republica Moldova.

Apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative: de la revoluţia industrială la revoluţia informaţională.

Examinînd constituirea societăţii postmoderne, menţionăm că, în dezvoltarea civilizaţiei umane, deosebim trei perioade calitativ diferite: tradiţională, industrială sau modernă şi postmodernă sau de trecere la societatea informaţională.

Pentru perioada tradiţională e caracteristică asemenea tehnologie ca abacul, care a fost prima maşină de calcul, elaborată în jurul anilor 3000 î.e.n., ce prezenta un dispozitiv, confecţionat dintr-o placă acoperită cu praf de nisip şi prevăzută cu nişte canale paralele, în care se puneau petricele, ce indicau unităţile,zecile etc. În anul 1600, scoţianul John Napier descoperă modul de înmulţire şi împărţire, recurgînd la adunarea şi scăderea altor numere, numite logaritmi.

Trecerea de la perioda tradiţională la cea modernă a dezvoltării societăţii a fost marcată de realizarea unei revoluţii industriale, inclusiv în domeniul tehnicii de calcul. În această perioadă (în anul 1642), Blaise Pascal construieşte primul calculator numeric simplu, capabil să facă adunări şi scăderi, iar în anul 1650 e construită rigla de calcul a lui Robert Bissaker. După aceasta, a urmat construirea, în anul 1673, de către G.V. Leibniz, A unei maşini de calcul,ce

2

putea nu numai să adune şi să scadă, dar şi să înmulţească, să împartă şi să extragă rădăcina pătrată. În anul 1800, francezul Joseph Marie Jacquerd inventează maşina automată cu cartele perforate: datele pot fi înscrise pe cartele,care pot fi utilizate pentru a crea serii de instrucţiuni, ce pot fi, în continuare, programate. În anul 1835, Ch. Babbage a proiectat o maşină de calcul prevăzută cu dispozitive de intrate şi ieşire. El folosea, în scopul păsrtării rezultatelor, cartele perforate. Era prevăzută o memorie (o magazie) şi un procesor (sau o moară). Babbage este considerat părintele calculatorului modern.

În anul 1850, matematicianul englez George Boole elaborează teoria sistemului binar, care a fost pusă la baza circuitelor calculatoarelor. Herman Hollerith, în anul 1880, construieşte prima maşină electromecanică cu cartele perforate. Leonardo Torres, în anul 1915, a combinat tehnicile de calcul electromagnetice cu principiile programării, a descris prima maşină ce poate lua decizii, demonstrînd calităţile ei, folosind-o la rezolvarea un probleme simple de şah.

Primele maşini electronice de calcul au apărut în anii ’30 ai secolului al XX-lea, iar în anii ’60 ai secolului al XX-lea, sunt construite maşinile electronice de calcul de generaţia a doua. În anul 1931, V.Busch a inventat un calculator numit analizator diferenţiat, ce era în stare să rezolve ecuaţii simple, iar D. Hartrec, în anul 1993, împreună cu A. Porter, au construit un calculator analogic, pe care D. Hartrec l-a folosit la rezolvarea problemelor fizicii atomice.

În anul 1936, K.Zuse a elaborat cîteva idei de bază ale calculatorului automat, iar în anul 1941, el a realizat calculatoare pe bază de reţele şi a dezvoltat un limbaj algoritmic.

În anul 1937, C.Shanon şi G.Stibitz, lucrînd separat au proiectat circuite de comutare electronice. În anul 1937-1940, G.Stibitz şi S.Williams construiesc un dispozitiv pentru transmiterea calculelor la distanţe mari, iar în 1939, John Atanasoff şi Cliford Berry creează primul calculator digital.

În anul 1942, H.Eiken, C.Lave, F.Hamilton şi B.Durtec au construit primul calculator mecanic universal, iar în anul 1944, H.Eiken creează calculatorul programabil pentru scopuri generale „Marc 1”.

În anul 1945, J.Neumann a dezvoltat conceptul de program memorat, prin care instrucţiunile pentru calculator puteau fi reţinute intern în formă numerică. Aceasta permitea ca în maşină să fie realizate alegeri logice şi ca , în timpul procesului, instrucţiunile să fie modificate de calculator. În anul 1946, a fost construit, de către J.Manchly şi P.Eckert, primul calculator complet electronic, numit ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator). Odată cu

3

construirea calculatoarelor electronice a urmat o adevărată revoluţie în industria informaţională. Concomitent cu crearea primului calculator electronic ENIAC, au fost construite şi alte calculatoare , precum „Poppa”, construit în anul 1948, ce dispunea de un transfer condiţionat al controlului, şi EDSAC (Electronic Delay Storge Automatic Calculator), construit în anul 1949, ce realiza o memorie cu viteză mare, folosind numere binare ş.a. În anul 1948, J.Bardeen şi W.Shockely au elaborat tranzistorul, un computer electronic compact, care a folosit tubul electronic, care prin dimensiunile mici, fiabilitate şi nevoie redusă de energie, a pregătit drumul spre circuitele integrate şi apariţia erei microelectronicii.

În anul 1949, M.V.Wilkes realizează primul calculator electronic cu capacităţi de stocare. În acelaşi an, An.Wang elaborează memoriile cu miez magnetic, iar în anul 1950, A.Turning creează primul calculator digital programabil.

Prin aceasta se trece de la revoluţia industrială la revoluţia tehnico-ştiinţifică, iar în domeniul tehnicii de calcul începe revoluţia computerială, legată de noi realizări în domeniul microelectronicii. În consecinţă, se trece de la maşinile energetice, mecanice şi electromecanice ale revoluţiei industriale, la calculatoare, care, împreună cu programele informatice lărgesc capacităţile lor intelectuale. Se realizează o revoluţie tehnologică, ce schimbă caracterul forţelor de producţie din societate.

Revoluţia computerială, începută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, e impulsionată de realizări noi în domeniul microelectronicii. În anul 1951, s-a realizat primul amplificator cu semiconductori. Tot în acest an, Mauchly şi Eckert inventează primul calculator, folosit pentru comerţ.

În anul 1958, a fost realizat un tranzistor planic, iar în anul 1959, s-au realizat pachete de circuite, conţinînd două sau mai multe dispozitive tranzistoriale. Apare circuitul integral, realizat de J.Kitby. Se dezvoltă limbajele de programare: Basic, Pascal ş.a.

În anul 1963, apare primul minicomputer. În anul 1964, D.Engelbert inventează mouse-ul. Prin aceasta, microelectronica a avut o influenţă evidentă asupra ritmului de creştere a tehnicilor de producţie automatizată.

În anul 1967, a fost adoptat primul program pentru construirea şi folosirea calculatoarelor electronice în economia naţională a Uniunii Sovietice, iar în februarie 1980, la fabrica „Baker Perkins” din Marea Britanie, aproape jumătate din cele 10000 de modele, pe care le producea fabrica, reprezenta producţie asistată de calculator. Se realiza controlul automatizat al procesului de poducţie.

În anul 1971, s-a realizat primul microprocesor, iar în anul 1975, s-a asamblat un întreg calculator pe un singur panou. În anul 1976, a fost fabricat

4

un calculator format din 20000 de tranzistori. S-a construit şi primul calculator domestic ALTAIR-8800 (prezentat în ianuarie 1975), ce depăşea performanţele ENIAC-ului, deoarece avea o memorie mai mare decît a lui de 20 de ori mai rapid.

În 1978, Philips Sony creează copmact-discul cardo, iar în anul 1993, are loc lansarea primului procesor Pentium, fiind urmat de lansarea, în continuare, a lui Pentium II, Pentium III ş.a.m.d.

La începutul deceniului 7, al secolului al XX-lea, a fost construit primul robot, prima maşină programabilă,capabilă să realizeze servicii diferite. Robotul avea braţe, mîini mecanice, ce puteau fi coordonate cu ajutorul instrucţiunilor date de microprocesoare sau calculatoare. Fiind înzestraţi cu dispozitive senzitive şi cu un mecanism de control, roboţii puteau modifica instrucţiunile iniţiale şi crea noi instrucţiuni. Prin întroducerea robotului în industria automobilelor, productivitatea producerii lor a crescut de cîteva ori. Ei pot realiza activităţi periculoase pentru oameni. În URSS, s-au creat şi roboţi mobili, ce se pot orienta într-un mediu dezordonat. Roboţii, ca dispozitive dotate cu programe informative, au devenit unelte revoluţionare ale omenirii.

Schimbări mari s-au realizat, de asemenea, şi în domeniul telecomunicaţiilor. Tragerea, în anul 1858, a primului cablu telefonic transatlantic euro-american a dus la crearea, în anul 1866, a primei linii telefonice intercontinentale, a primului sistem de comunicare de proporţii din istoria omenirii. Cu aceasta s-a realizat integrarea vocii cu datele într-un singur sistem.

A urmat şi combinarea dezvoltării tehnologiilor şi a comunicaţiilor, formarea reţelelor computeriale informaţionale, înţelegîndu-se prin reţele informatice ansamblul reţelelor de calculatoare şi aplicaţiile realizate de ele. După ce, în anul 1954, în Marea Britanie, a fost construit primul complex de calcul SEAC+DISEAC, ce conţineau două calculatoare diferite, interconectate astfel că fiecare dintre ele servea pentru celălalt ca unitate de intrare-ieşire a datelor, asigurîndu-se schimbul de informaţii dintre ele, putînd opera în comun pentru rezolvarea uneia şi aceleaşi probleme.

A urmat şi construirea de noi reţele. În anul 1955, au fost construite complexuri de calculatoare echivalente, ce aveau menirea realizării aceleaşi funcţii şi scopul îmbunătăţirii prelucrării informaţiei.

Mai tîrziu, s-au realizat şi diferite complexuri multicomputeriale, multiprocesoriale, supercalculatoare, creîndu-se şi sisteme de teleprelucrare a datelor.În anul 1957, în Uniunea Sovietică a fost lansat primul satelit al Pămîntului şi tot în acest an preşedintele SUA, D.Eisenhauer a semnat primul

5

document despre crearea agenţiei ARPA (Advansed Research project Agency). Cu proiectul ştiinţific ARPANET, a apărut şi Internetul.

În anii ’70, ai secolului al XX-lea , odată cu apariţia Internetului, pe măsură ce computerul s-a transformat, din mijloc de automatizare, în mijloc de prelucrare a informţiei, are loc trecerea la revoluţia informaţională. Între revoluţia computerială şi cea informaţională există asemănări şi deosebiri. De exemplu, în ambele revoluţii e vorba despre creşterea intensităţii prelucrării informaţiei cu ajutorul mijloacelor tehnice informaţionale. Dar computerul, din mijloc de automatizare din perioada revoluţiei computeriale, devine mijloc de telecomunicaţii în perioada revoluţiei informaţionale. Reţeaua telecomunicaţională computerială este mai rapidă şi mai puternică, şi cu posibilităţi mai largi, decît ale telefonului şi telegrafului. Şi dacă, la revoluţia computerială, au participat sute de specialişti, numărul participanţilor la revoluţia informaţională este, deja,de milioane de oameni, care în, majoritatea lor, pînă acum nu s-au aşezat la computer, afară de folosirea lui în scopuri înguste, personale. Pentru lucru în Internet e necesar doar numai un set minimal de informaţii tehnice. Pe măsura informatizării şi Internetizării societăţii, oamenii, pe de o parte, tot mai mult, participă la procesul de producere, iar pe de alta, activitatea lor la locul de muncă, în măsură tot mai mare, devine consum de informaţie şi cunoştinţe, create de alţi oameni. Oamenii se folosesc de tehnologii informaţionale şi de comunicaţii tot mai performante. Se intensifică schimbul de informaţii între diverse ramuri ale economiei naţionale, între diferite ţări. Dezvoltarea societăţii, tot mai mult, depinde de dezvoltarea resurselor informaţionale, de cultura informaţională a membrilor societăţii, de nivelul pregătirii cadrelor corespunzătoare activităţii informaţionale în societate.

Odată cu apariţia noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, a Internetului, apare şi societatea postmodernă.

Noile tehnologii informaţionale şi comunicative, rolul lor în dezvoltarea societăţii postmoderne.

Dezvoltarea societăţii postmoderne, în mare măsură, e condiţionată de dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, a Internetului.

Menţionăm că la reţeaua ARPANET au apărut şi alte reţele. Astfel, în anul 1996, cu susţinerea agenţiei ARPA a Departamentului Apărării al SUA, s-au transmis informaţii printr-un canal de comunicare a două calculatoare, unul în statul Massachusetts şi altul în statul California, iar 7 ani mai tîrziu, la reţeaua industrială ARPA, s-au conectat universităţile Marii Britanii şi ale Norvegiei,

6

fapt care această reţea a devenit inernaţională. Pe la mijlocul anilor ’60, ai secolului al XX-lea , a fost construită reţeaua de comutare cu mesaje, numită AUTODIN 1. În anul 1968, a fost pusă în funcţiune experimentală reţeaua NPL (National Phizic Laboratory), care a însemnat prima reţea de comunicare de pachete, rămînînd o reţea de laborator. În anul 1969, au apărut primele tranşe ale reţelelor ARPANET (firma Bolt, Beranec and Newman, SUA), SITA (Societe Intenrationale de Telecomnication Aeronautique, SUA) TYMNET (firma TYMSHARE, SUA) şi CIBERNET (firma CDC, SUA).

Mai tîrziu, au fost construite şi alte reţele, precum: RETD (1971, CTNE, Spania), CICLAES/CIGALE (INRIA, Franţa, 1973), TELENET (Telenet communication, 1973, SUA), care a evoluat în SPRINT (EPSS Marea Britanie, 1974), EIN (European Information Network, 1975), EDS (Germania, 1975), DATAPAC (Canada, 1977), TRANSPAC (Franţa, 1978), EURONET (1982, Europa), NSF (National Science Fondation, 1986, SUA) ş.a.

Ministerul Energeticii al SUA, la început, a creat reţeaua MFE NET, în scopul cercetărilor sintezei termonucleare cu reţinere magnetică. În continuare, specialiştii din domeniul fizicii cu energii înalte au obţinut reţeaua NEPNET, iar astrofizicienii de la NASA au obţinut, la rîndul lor, reţeaua SPAN. A fost elaborată şi reţeaua CS NET, care reunea specialiştii în domeniul inforamticii din cercurile academice şi industriale. Au apărut şi reţelele USF NET şi BIT NET. În sectorul comercial, a fost creată reţeaua DEC NET. Programele IA NET (Marea Britanie, 1984) şi NSF NET (SUA, 1985) aveau intenţia de a deservi tot ce se referea la sistemul învăţămîntului superior. În anul 1986, conducerea NSF NET a trasat sarcina formării unei infrastructuri globale de reţea pentru deservirea cercurilor largi academice şi de investigaţie. S-a hotărît ca NSP să fie alipită la infrastructura ierarhică organizaţională a Internetului, ce exista sub egida DARPA. Magistralele NSF NET au existat 8 ani, perioadă în care magistrala a crescut de la 6 pînă la 21 de noduri. Numărul reţelelor din Internet a depăşit 50 mln, dintre care aproape 29 mln erau situate pe teritoriul SUA, iar celelalte în toate părţile lumii, şi chiar în spaţiul cosmic.În anul 1987, Internetul a apărut şi în Uniunea Sovietică. În ultimii 15 ani, puterea calculatoarelor a crescut de aproape 10.000 de ori, iar preţul fiecărui computer a scăzut de 100.000 de ori. Viteza de calcul se măreşte cu un ordin (de 10 ori) în fiecare 5 ani:de la 1000 instrucţiuni pe secundă în anul 1975 – la 10 instrucţiuni pe secundă în ultimii ani. Avîntul reţelelor NSF NET şi mărimea finanţării acestui program a dus la faptul că, în anul 1990, ARPANET a fost descompletată definitiv.

E necesar de menţionat că Internetul a început cu proiectul ştiinţific militar ARPANET, dar s-a dezvoltat în comunităţile de cercetări universitare cu tradiţii

7

academice, cu publicarea deschisă a ideilor şi rezultatelor. Dar ciclul academic obişnuit s-a dovedit a fi insuficient de rapid pentru sistemul dinamic de idei necesare pentru crearea reţelelor. A apărut necesitatea ca aceste idei să fie discutate şi de alţi specialişti de reţea. Caracterul deschis al documentelor RTC a contribuit la creşterea Internetului şi apariţia poştei electronice. Astăzi, în ierarhia IETF, există 75 de grupe tematice, ce abordează diferite aspecte a Internetului. Proiectele de pachet ale reţelelor radio şi de satelit şi alte programe de cercetare ale DARPA în domeniul informaticii s-au dezvoltat în condiţiile colaborării multor cercetători.

Grupa de lucru de reţea a ARPA NET a fost, în continuare, transformată în grupă de lucru în cadrul Internetului. S-a coordonat lucru cu o serie de ţări europene, care participă la proiectul „Pachet Satelit”. În anul 1992, numărul sistemelor în Internet a depăşit cifra de 1 mln. În 1993, la reţea a fost conectată Casa Albă din Washington.

Folosirea tot mai largă a tehnologiilor informaţionale e stimulată şi de formarea proprietăţii asupra informaţiei şi a cunoştinţelor, nemijlocit legate de acei ce le produc. Se stabileşte un nou tip de libertate asupra informaţiei şi cunoştinţelor, care-s inseparabile de om. Reţeaua Internet a crescut rapid: de la 15 mii staţii (calculatoare, terminale), cît avea ea în 1986 – la 2.1 mln staţii, la care a ajuns în anul 1993, şi la peste 30 mln staţii construite în 1997, rata creşterii fiind de 1 mln în fiecare lună. La Internet sunt incluse aproape 100 mii reţele ale diferitelor instituţii şi întreprinderi de peste 180 de ţări. Piaţa americană a tehnologiilor informaţionale avansate, în anul 2000, a constituit 700 mlrd $, în Japonia – 300 mlrd $. Internetizarea, în continuare, a societăţii a dus la faptul că, în ultimul timp, numărul utilizatorilor Internet de casă a întrecut o jumătate de miliard de oameni. La Internet, sunt uniţi 8 % din locuitorii planetei. În prezent, una din cele mai internetizate ţări este considerată Marea Britanie, de unde vin cel mai des informaţii despre aplicarea tehnologiilor înaintate de reţea şi despre investirea a noi Internet-dispozitive. Numărul utilizatorilor din Europa, Orientul Apropiat, Africa, în ultimii ani, a crescut cu 4,7% şi a devenit de 134,7 mln oameni. În reţeaua asiatico-pacifică ele au crescut cu 5,5%, întrecînd cifra de 110 mln oameni.

În industria tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii, în frunte, se află SUA cu 34%, urmată de Europa – cu 30 la sută, Japonia – 15% şi celelalte ţări – 21%. Nivelul răspîndirii calculatoarelor personale în casele europenilor variază de la 11% la 65%, iar difuzarea Internetului variază de la 3% la 51%. Pentru cei cu venituri sub 500 euro, răspîndirea este de 10 % - pentru calculatoarele personale şi de 3% - pentru Internet. Pentru cei cu venituri de peste 4000 euro, propagarea este de 76% - pentru calculatoare personale şi de

8

47% - pentru Internet. Zonele rurale au un nivel semnificativ mai redus de răspîndire a calculatoarelor personale şi a Internetului, decît cele urbane sau metropolitane. Şi cu cît preţul de acces la calculatoare este mai mare, cu atît este mai redusă utilzarea acestora . De aceea reducerea preţurilor prin creşterea capacităţii constituie o prioritate pentru toate ţările, inclusiv pentru Republica Moldova.

Conform ultimilor analize, fiecare al cincilea american consideră că Internetul este cel mai bun mijloc de comunicare de masă. Internetului îi face concurenţă numai televiziunea, pentru care, în fond, a votat populaţia în vîrstă – 46%. Tinerii între 12 şi 34 ani s-au pronunţat, de fapt, pentru Internet, în timp ce în favoarea televiziunii au votat numai 26%. Dar, în ultimul timp, tempoul de creştere a utilizatorilor Internetului în ţările dezvoltate scade şi creşterea de bază o asigură ţările în curs de dezvoltare. Creşte sectorul Internetului casnic în ţările Americii Latine. În cel de-al doilea an, al mileniului trei, numărul utilizatorilor din America Latină a constituit 10 mln utilizatori, iar conform prognozelor, la terminarea celui de-al cincilea an al mileniului trei, numărul includerilor casnice în Internet erau preconizate să crească în aceste ţări, pînă la 30 mln, astfel, în această regiune, accesul la reţea este, deja, la fiecare a patra familie.

Actualmente, accesul la Internet îl deţin, deja, 7% dintre americani, iar timpul, în medie, petrecut de utilizatori în reţea, se apropie de o oră pe zi. Aceasta creează condiţii pentru lucru la distanţă. Experţii din Institutul European al serviciilor de angajare au calculat că, în anul 2010, în Europa, 2,7mln oameni vor lucra la distanţă, mulţi fiind cei care, deja, efectuează un anumit lucru la computerul de la domiciliu, precum acei care lucrează simultan în cîteva firme. În anul 2000, numărul lor a fost, deja, de 3,7 mln, iar către anul 2010, vor fi 14 mln de astfel de lucrători. De asemenea, lucrătorilor la distanţă li se vor alătura mulţi specialişti, ce acordă serviciile lor prin telecomunicaţii. Numărul lor va creşte pînă la 6,58 mln oameni. Dacă, de exemplu, preşedintele SUA, Bill Clinton, a anunţat, nu demult, despre internetizarea, în fond, a SUA, apoi scopul informatizării ţării, în continuare, a devenit întroducerea Internetului cu viteze înalte, care trebuia să revigoreze economia naţională a ţării. În SUA şi Canada, sunt 39% utilizatori ai Internetului din totalitatea utilizatorilor Internetului din lume, din ei 191,7 mln oameni fiind utilizatori casnici. În Japonia, deja, are loc testarea tehnologiilor, care vor permite conectarea rapidă la Internet prin satelit, ce se află pe orbita în jurul Pămîntului.

În prezent, există chiar şi Internet- zburător. La bordul avionului Boeing, se acordă, în timpul zborului, acces accelerat la Internet. Dezvoltarea societăţii postmoderne necesită, astăzi, în lume, dezvoltarea prioritară a ramurilor

9

scientofage ale economiei naţionale, a ştiinţilor fundamentale şi aplicative, a întregului complex al informaticii, incluzînd producţia, infrastructura şi piaţa informaţională. Astfel, după cum menţionează I. Bolun, astăzi, funcţionează sute de mii de reţele, legate reciproc, ce formează un ciberspaţiu comun. Au fost construite noi reţele, precum reţelele X.25 (una din aceste reţele, reţeaua Transpac din Franţa, s-a dovedit a fi destul de numeroasă), cît şi reţelele ISDN, una din ele fiind Reţeaua Numerică cu Servicii Integrate (Integrated Services Data Network). Prima reţea comercială de acest tip a fost construită în Franţa în anul 1987. Au fost construite şi reţelele Relee de Sadvi (Frame Relay), care-i mai simplă şi mai puţin costisitoare decît X.25. Standardele pentru aceste reţele, începute în anul 1986 şi publicate în anul 1991, s-au implementat în SUA şi Europa în anul 1994. Au fost construite şi reţelele Modului de Transfer Asincron-ATM (Akynhcronous Transfer Mode), standardele pentru ele, începute în anul 1988 şi finalizate în anul 1993, cît şi reţeaua Serviciului de Date de Multimegabiţi cu Comutare (Switched Multemegabit Date Service), ce reprezintă o treaptă de trecere la reţelele ATM. În perioada 1998-2002, au fost create şi reţele locale, de exemplu, reţeaua locală de tip 10 Gigabit Ethernet (10 Gb E) şi reţelele locale fără fir WPAN (Wreless Personal Area Network).Se folosesc reţele de arie de stocare- SAN (Storage Aria Network), astfel că, peste cîţiva ani, 30% din populaţia planetei noastre va avea acces la Internet. În ultimii 33 ani de la punerea în funcţiune a primei reţele industriale ARPA (1969), a avut loc o dezvoltare rapidă a reţelei informatice. Au crescut: productivitatea unui calculator de 5 * 10 ori (anual, de 1,6 ori); rata de transfer date a unui canal – de 0,2 * 10 ori (anual, de 4,5 ori); numărul de staţii în reţea- de 50 *10 ori (anual, de 1,71 ori); numărul de utilizatori ai reţelei – de 6 *10 ori (anual, de 1,6 ori), ajungînd ca, în anul 2002, în reţea, să funcţioneze aproape 200 mln staţii, iar de serviciile Internetului, către 1.02.2003 să se folosească 630 mln oameni, crescînd de milioane de ori, iar posibilităţile de creştere a lor, în viitorul rămînînd destul de mari.

La începutul anilor ’90 ai sec. al XX-lea, a început folosirea industrială activă a Internetului, trecerea la construirea reţelelor întreprinderilor pa baza transportului Internet la apariţia comerţului electronic. În anul 1995, Internetul a devenit întreprindere comercială. A crescut şi industria distracţiilor, difuzarea videofilmelor, jocurilor computeriale interactive. Toate acestea au dus la mărirea bruscă a numărului nodurilor în reţele. Dezvoltarea rapidă şi comercializarea reţelelor mondiale au dus la schimbări esenţiale în business. Odată cu apariţia Internet- companiilor, firmele tradiţionale, de asemeni, au intrat în Reţeaua Păianjenului Mondial.

10

Concomitent cu dezvoltarea reţelelor informatice, a avut loc şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi comunicative. E cunoscut faptul că Reţeaua Internet e considerată succesoarea a reţelei ARPA, a cărei primă tranşă a fost pusă în funcţiune în anul 1969, dar a fost formată şi din multe alte reţele. Ea a fost influenţată şi de tehnologiile apărute în alte reţele. În anul 1974, în agenţia ARPA, redenumită DARPA (Defence ARPA), a fost înaintat planul Proiect de Cooperare Reţele ( Internetig Project). În acest an, au fost elaborate protocoale TCP/IP ( Transmision Central Protocol/Internet Protocol), care, în anul 1985, au fost folosite în reţeauă NSF NET, au coexistat cu protocolul iniţial al ARPA, numit NCP (Network Control Program), lansat pentru interconectare şi folosire de către mediul universitar şi de cercetare. Protocolul TCP/IP a fost aplicat în reţeaua ARPA, SNA, SAA, DNA, reprezentînd baza logică a Internetului. Acest model e evoluat în Internet. În anul 1978, în sistemul de operare UNIX, a fost implementată prima aplicaţie de reţea UUCP (Unix-to-Unix Co Py), iar în 1979, reţeaua virtuală-serviciu de ştiri USE NET. În mediu universitar, se dezvoltă reţelele de comutare de pachete CS NET (Computer & Sciense NETwork), BIT NET (Because It’s Time Network) etc. În 1983, din reţeaua ARPA este separată reţeaua de orientare militară MILNET, finalizîndu-se şi trecerea reţelelor interconectate cu ARPA la familia de protocol –TCP/IP.

Trecînd la tehnologii cifrice, mijloacele tradiţionale, treptat, se unesc cu mijloacele de transmitere a datelor, iar ultimele se grupează tot mai strîns în jurul Internetului. Internetul pentru utilizatorii care se ocupă cu tehnologiile de telecomunicaţii a devenit cea mai largă uniune de computere şi reţele care interacţionează între ele. Protocolul IP a fost destinat transmiterii informaţiei între computerele incluse în reţea. Protocolul TCP stabileşte anumite îmbinări între diferite laturi de reţea, constituite în procesul transmiterii datelor există şi modelul de interconectare pentru sisteme deschise – OSI (Open Sistem Interconnectial). Un serviciu important în reţeaua Internet este şi Poşta electronică (Electronic E –mail), implementat în anul 1997, ce uneşte şi diferite tipuri de conectarea de pachete, cum este, de exemplu, reţeaua NPL, reprezentînd prima reţea de comunicare de pachete, construită în anul 1968 în Marea Britanie, rămînînd însă o reţea de laborator. În decembrie 1969, a fost pusă în funţiune încă trei reţele de comunicare – SATA, CYBERNET şi TYM NET. Prima tranşă a reţelei NSF, bazată pe tehnologia TCP/IP a fost pusă în funcţiune în anul 1986. Cu suportul fundaţiei NSF şi al guvernului SUA, în anul 1992, a fost creată reţeaua VBNS ( Verry Hight Speed Backbone Network Service). Astfel, după cum menţionează I. Bolun, printre protocoalele TCP/IP, putem deosebi: 4 protocoale la nivel Interreţea; 2 protocoale TCP/IP de nivel Transport; 10 protocoale oficiale şi 6 neoficiale de nivel Aplicaţie. Au fost

11

construite şi reţele locale de diferite generaţii. Prima reţea locală de tip Ethernet, ce prezintă o tehnologie magistrală, bazată pe tehnica de acces la mediu GSM/CD, a fost construită, în anul 1973, în SUA, fiind lansată pe piaţa în anul 1978. Reţelele locale din generaţia a doua au fost de tip FDDI (Fiber Distributed Data Interface), Fast Ethernet, CDDI (Cooper Distributed Data Interface), TCNS (Thomas Conrad Network Systems), 100 VG Any LAN. Iar reţelele locale de generaţia a treia, construite în anul 1992, sunt reprezentate de reţelele de tip local: ATN, FF OL ( FDDI Folloco On Lan) şi FCS (Fibre Channel Standard); Gigabit Ethernet şi Gigabit Taven Ring ş.a. Au fost create reţelele locale de tip 10 Gigabit Ethernet (10 Gb E), reţelele locale fără fir – WLAN (Wireless Local Area Network) şi reţelele locale fără fir, personale – WPAN ( Wireless Personal Area Network). Versiunea IPV6 a fost obţinută în iulie 1994, în urma unirii IP şi PIP în SIPP, setul de bază al ei fiind realizat în septembrie anul 1995. Folosirea, cît mai pe larg, a Internetului, ca reţea de emisie ce înlocuieşte radioul şi televiziunea a dus la schimbarea caracterului informaţiei transmise. În condiţiile colaborării multor cercetători, s-au dezvoltat proiectele de pachet ale reţelelor radio şi de satelit şi altor programe. Simultan cu tehnologiile prin cablu de includere în Internet, s-au folosit şi anumite tehnologii fără fir. A fost folosită şi tehnologia DSI ( Digital Silscriber Line), bazată pe folosirea distribuitorilor liniilor de telefoane, folosite pentru legătura telefonică obişnuită; vocea şi datele se transmiteau prin cablu, dar în diferite diapazoane de frecvenţă şi nu se deranjează reciproc.

În aprilie 2000, La Sankt-Petersburg, s-a terminat prima etapă a construcţiei noilor reţele cu privire la accesul la Internet, cu aplicarea tehnologiei ADSL, una din cele mai noi tehnologii de acces la Internet, elaborată la început anilor ’90, special pentru utilizatorii de la domiciliu, pentru a transmite simultan vocea şi datele pe linia telefonică obişnuită. Telegraful din Sankt-Petersburg, în anul 2000, şi-a anunţat intenţia de lărgire a canalului său de ieşire în Internet de 4 ori. Au fost elaborate şi tehnologiile XDSL, care au permis transmiterea vocii şi datelor cifrate pe reţelele telefonice existente prin cablu. În Rusia, au fost create tehnologii cu denumirea HPNA, care au permis crearea, în limitele clădirii, a unei reţele locale pentru transmiterea datelor şi asigurarea accesului la Internet pe baza liniilor telefonice obişnuite. În anul 1996, s-a început lucrul asupra unei tehnologii contextual-orientate, a tehnologiei XML, care a reprezentat un mijloc de descriere şi documentare mai puternică decît HTLM, iar în anul 1998, a apărut primul standard XML (tehnologia XML contemporană pretinde statutul de limbă „canonică” a sistemelor informaţionale). Folosirea în comun a tehnologiilor XML şi Java

12

poate duce la crearea unor anexe independente de maşini, ce pot duce la folosirea formatului universal de date la schimbul de informaţii.

În continuare, în Franţa, a fost inaugurată reţeaua Transpac, care este una din primele reţele X.25. Tot în Franţa, în anul 1987, a fost construită o reţea numerică de Servicii Integrate- ISDN (Integret Services Data Network) comercială, numită NUMERIS, avînd ca scop integrarea serviciilor de transmitere a informaţiilor ( vocea, date, imagini etc.). De asemenea, în anul 1987, a fost propusă tehnologia de reţea- Relee de Sadvi (FrameRelay), mai simplu şi mai puţin costisitoare decît X.25, orientată la conexiune,care obţine serviciul de circuite virtuale permanente- PVC (Permenet Virtual Circuit) şi srviciul de circuite virtuale comutate- SVC ( Switchet Virtual Circuit), implementate în anul 1986, respectiv- 1994. După reţelele Frame Relay, au fost implementate şi reţelele de Date de Multimegabite cu Comutare- SMDS (Swichet Multimegabit Date Service). Creşterea traficului în Internet a generat apariţia tehnologiei, numită modul de transfer Asincron- ATM (Asignchcronas Transfer Mode), finalizat în anul 1993 şi HFC ( Hybrid Fibec Coaxia) ş.a. Au fost elaborate şi instrumentări speciale de căutare a informaţiilor: Gapher (1991), Archie, WAIS, WWW (1995) ş.a.

Tehnologiile fără fir pot fi împărţite în 2 grupe mari-sisteme de acces: 1)staţionare şi 2)mobile. Sistemele dispun de tehnologii, ce folosesc canalele de transmitere a datelor prin satelit. La 1.12.2000, a început exploatarea comercială a tehnologiilor NTV-Internet, orientate la utilizatori casnici şi la cei corporativi, pentru care Internetul prin satelit este o alternativă a canalului ales. La Sankt-Petersburg, a fost instalată şi acţionează reţeaua prin satelit pe baza standardului VSAT (Very Smail Aperture Terminal), în care traficul se transmite direct între terminale. La Internetul prin satelit iese, de asemenea Japonia, sistemul căreia a elaborat pe baza satelitului geostaţionar ICSAT-UA, lansat în februarie anul 1999. Se folosesc şi tehnologii fără fir, precum Radio ET, cît şi tehnologii care folosesc pentru telecomunicaţii canalul infraroşu, tehnologii ale modulării directe DSSS ( Direct Sequence Spread Spectrum), ce au o viteză de transmitere înaltă.

Prin descompletarea ARPA NET-ului, în locul TSP/IP au venit alte protocoale ale reţelelor computeriale globale, IP devenind serviciul dominant de transmitere a datelor în infrastructura informaţională globală. Lucrul activ de modernizarea a protocolului, de elaborare a noi protocoale, asociate cu ele, a început în anul 1992. S-a trecut la noi versiuni ale protocoalelor IP-Ipv4 şi Ipv6. Prin aceasta, Internet- tehnologiile puteau fi folosite şi la rezolvarea problemelor comunicative în sfera politică şi cea a businessului. A fost elaborată şi versiunea Ipv7, cît şi asemenea variante de protocol IP, ca TUBA,

13

ENCA, PS, SIP şi PIP. Tehnologiile de prima generaţie, de tipul ARC NET, lansate pe piaţa în anul 1977, au fost dezvoltate, apărînd noi versiuni, precum FDDI (Fiber Destribuited Data Iterfaced), Fast Enthernet, TCNS (Thomson Conrad Networking System), cît şi DQDB (Distribuited Quene Duol Bus).

Dezvoltarea ulterioară ne oferă noi anexe ale Internet-telefoniei, iar ceva mai tîrziu ne va furniza şi Internet-televiziune. Tehnologiile IP-telefonii, deja, la ora actuală desfiinţează hotarul dintre două sisteme de telecomunicaţii răspîndite – telefonul şi Internetul, permiţînd transmiterea vocii şi a datelor. În anul 2000, au benificiat de telefoane mobile 1/3 din locuitorii UE şi din locuitortii SUA. În SUA, la mijlocul anilor ’90, ai sec. XX-lea, se executau prin telefon 24% din afacerile bancare. Fiind create, contînd pe exploatare în sfera comercială, aceste tehnologii, în cazul conexărilor „telefon-computer” şi „computer-telefon”, se folosesc, deocamdată, în calitate de experiment.

Pe măsură ce se dezvoltă reţelele, cresc şi economiile în reţea, iar existenţa „Noii economii” duce tot mai mult la creşterea beneficiilor potenţiale, constituirea unei societăţi postmoderne mai dezvoltate, la crearea unei pieţe mai largi cu venituri mai mari şi cu un potenţial sporit de creştere economică şi de bunăstare. Internetul mobil va deveni, în viitorul apropiat, una din forţele motrice ale pieţei viitoare, ale „Noi economii”. Dacă în sistemele timpurii de legături mobile se foloseau tehnologiile analoage NMT, ce puteu fi folosite pentru includerea în reţea, viitorul legăturilor mobile aparţine tehnologiilor cifrice, din care una este GSM. Acest standard al telecomunicaţiilor mobile cifrice a început să se elaboreze în anul 1985. În el, semnalul se transmite în mod cifric. Pentru legătura telefonică a GSM-ului cu computerul nu e nevoie de modem. Astăzi, icluderea rapidă a dispozitivelor mobile la Internet e asigurată de tehnologiile comunicaţiilor mobile, ce iau în locul standardului GSM. Asfel sunt tehnologiile GPRS, CDMA, UMTS ş.a., a căror includere deplină va schimba rolul computerilor de buzunar actuale aceste dispozitive, fiind permanent în Internet, vor lărgi esenţial utilitatea lor practică. Industria telecomunicaţiilor mobile, în mod tendenţios,a cucerit întreaga lume. În aproape 10 ani, „mobili” au devenit peste 700 mln oameni. Însuşi Internetul devine mobil, iar numărul utilizatorilor, care au acces la instalaţiile mobile, depăşeşte cifra de 600 mln.

Dezvoltarea Internetului mobil a fost condiţionat de 2 factori principali. Primul e legat de trecerea companiilor de telecomunicaţii la noi standarde de legături, apariţia reţelelor de a „ treia generaţie” şi perfecţionarea comunicaţiilor pînă la aşa-numită generaţie 2,5, ce puteau transmite date prinpachet şi cu viteze înalte de conexare. Cel de al doilea este dezvoltarea terminalelor. Telefonul mobil permite conexare la reţelele accelerate fără fir.

14

Noile terminale de reţea de generaţia a treia, dotate cu video-camere, permit transmiterea şi recepţionarea video-imaginilor.

Pînă nu demult viteza unirii la ieşirea din Internet cu telefonul mobil a fost destul de joasă. În acest scop, operatorii mari ai GSM din Moscova şi Sankt- Petersburg au aplicat noi standarde în scopul măririi vitezei transmiterii informaţiei la reţelele GSM. Operatorii moscoviţi au pus accent pe tehnologia GPRS (General Pachet Radio Service). Pentru transmiterea pachetelor de date pe canalul radio, ce reprezintă un nou sistem de transmitere a pachetelor de date pentru standardul GSM., primele servicii comerciale ale căruia au fost realizate în anul 2000. Acum se folosesc tehnologii de generaţia mai nouă. Operatorii din Sankt-Petersburg a utilizat tehnologia HSCSD (High Speed Circuit Sivitched Data), pentru transmiterea cu viteze înalte a datelor cu comutarea canalelor.

Transmiterea în pachet a datelor o foloseşte şi tehnologia CDMA (Code Division Multiple Acces), ce este, pe deplin, cifrată pentru legătură mobilă. Extinderea reţelelor CDMA a asigurat trecerea treptată la reţeaua de generaţia a treia. Au trecut testările şi W-CDMA, ce reprezintă o combinaţie între telefonul mobil şi blocul vizual, telefon benefic pentru lucru în noile reţele fără fir de generaţia a treia.

Computerele personale de buzunar PDA (Personal Digital Assinetant) permit posesorilor lor să iasă în Internet, iar posesorii lor, ce dispun de protocolul WAP (Wireless Application Protocol), au posibilitatea de a ieşi în reţea fără computer. Acest protocol a permis crearea Internetului mobil, ce reprezintă o nouă ramură a reţelei globale. Versiunea 1.0 a apărut la 30.04.1998. Mai tîrziu au apărut versiunile 1.1; 1.2; 2.1 (05.2001); 2.0 (31.06.2001). Acest protocol e destinat accesului la Internet de la telefonul mobil.

Următoarea direcţie importantă este şi legătura prin satelit, care, în continuare, se întegrează cu GSM; dacă abonatul nimereşte în zona de accesare a GSM, telefonul, în mod automat, se conectează la blocul vizual.

Tot mai frecvent pătrund în Internet tehnologiile Java care permit elaborarea anexelor pentru Internetul mobil, ce lucrează pe baza diferitelor dispozitive, numărul cărora creşte permanent. Dacă în anul 2001 s-au vîndut 109 mln de instalaţii,care folosesc această tehnologie, majoritatea lor sunt ajutători personali cu cifre-PDA (Personal Digital Asistents), apoi, în 2002, au fost produse 8 modele de telefoane mobile care utilizează tehnologia Java. În anul 2003, vînzările au ajuns la 400 mln, iar în 2004- la 1 mlrd. Aparatele mobile de comunicare, incluzînd telefoanele mobile, pagerele şi PDA, tot mai larg se răspîndesc, costituind parte inalienabilă a vieţii noastre.

15

Unul din standardele „Java” de bază este specificaţie Servlet API, obţinută, astăzi, în versiunea 2.3. Tehnologia JSP (Java Services Pages) permite includerea Java-codului nemijlocit în HTML. Afară de JSP, există metode alternative de rezolvare a sarcinilor analogice, ce folosesc liniile Java. Printre ele deosebim tehnologia ESP ( Extensibre Server Pages). La elaborarea Internet- hotărîrilor capătă o popularitate mare tehnologia XML/XSLT.

Un potenţial în creştere îl au şi tehnologiile Flasch, care au apărut în anul 1996, dar o răspîndire mai largă au cunoscut-o numai în ultimii ani, avînd un potenţial puternic de creştere, ce permite transformarea pagerelor în dispozitive multifuncţionale de telecomunicaţii, capabile să primească şi să transmită comunicări de voce şi faximile, să transmită datele, să realizeze operaţii financiare. Acest protocol poate prezenta interes mare pentru utilizatorii corporativi, orientaţi la transmiterea unilaterală a datelor odată cu integrarea pagerelor cu computerele mobile. Prin apariţia tehnologiilor Flasch în Internet a survenit multiplicarea. Noile tehnologii se folosesc şi pentru a face mai ieftine procesele de creare a filmelor (cinema cu cifre). Aceste tehnologii fac ca în Internet- cinema fiecare „singur să fie regizor”. Internetul te face nu numai „să priveşti la oameni”, dar şi „să te arate pe tine”. Începînd cu 2000 şi pînă în prezent, Internetul şi filmul de cinema se dezvoltă în comun. Aici se ajunge la interactivitate şi imersitate. Aşa-numitele filme imersive permit spectatorului, parcă, să participe la scenele ce se joacă pe ecran. Aceste filme de cinema se fac cu ajutorul Mdeo, o nouă video tehnologie, care asigură vederea în jur a fiecărui subiect de cinema. Se vorbeşte şi despre crearea primului Internet-film panoramic, la vizionarea căruia, în Internet, spectatorul îşi însuşeşte o experienţă nouă de interactivitate şi personificare, schimbînd punctul de viziune şi alegînd un epizod sau altul al filmului de cinema, pe care el vrea să-l vadă mai detaliat.

Are loc şi integrarea tehnologiei Flasch cu tehnologia transmiterii sensitive Tousch Sence, care face posibilă folosirea computerelor şi a Internetului de către oameni cu posibilităţi limitate. Tehnologia Tousch Sence poate transmite senzaţiile olfactive. Din decembrie 2000, această tehnologie se foloseşte în Internet, care majorează mult productivitatea lucrului la computer. Utilizatorul nu numai că vede, dar se simte ce se face pe ecran.

Impulsuri de la Internet primeşte, de asemenea, şi televiziunea , care devine interactivă, asigură influenţa telespectatorului asupra aceea ce se petrece pe ecran. În sistemele interactive, emisiunea sau filmul comandat se transmite la adaptorul televiziunii interactive al telespectatorului. Ea, de asemeni, permite telespectatorului să-şi aleagă timpul comod pentru vizionarea teleemisiunilor propuse. Teleprogramele, conform acestor tehnologii, se transmit pe cîteva

16

canale deplasate în timp. Tehnologia deplasării temporare, numită televiziune personalizată, permite o anumită selectare la vizionarea teleprogramelor, telespectatorul, avînd posibilitatea de a schimba timpul vizionării teleprogramelor, cît şi de a comanda videoprograme în timpul convenabil lui. Telespectatorul va avea posibilitatea de a schimba timpul vizionării emisiunilor preferate, putînd chiar să aleagă camerele cu care va filma secvenţele, ce prezintă pentru el un interes deosebit. Teleemisiunile sunt căutate cu ajutorul meniului de ecran. Servicii de televiziune interactivă, acordă firmele britanice, deja, din primăvara anului 1999, iar companiile americane, în iulie 2000, au lansat proiectul lor de televiziune interactivă. Astăzi, există o itegrare strînsă a televiziunii cu Internetul, care devine un mijloc puternic de instruire, cercetare şi activitate de afaceri. Televiziunea interactivă general-accesibilă ţine de domeniul viitorului. Astfel, evoluarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative au dezvoltat societatea postmodernă, în planul apariţiei „Noii economii”, a Internet-economiei, a e-comerţului, Internet-telefoniei, telefoniei mobile, Internetului mobil, Internet-cinematografiei, Internet-televiziunii ş.a. Dar, în condiţiile noii societăţi, devine destul de actuală şi „problema dezvoltării resurselor umane, pregătirea specialiştilor, ridicarea nivelului de cultură generală a populaţiei ca o condiţie necesară pentru exploatarea nilor tehnologii informaţionale, precum şi a valorificării aspectelor etice ale utilizării tehnicii electronice de calcul, probleme ale proprietăţii asupra informaţiei responsabilităţii şi confidenţialităţii în utilizarea acestora”.

O analiză profundă necesită şi dezvoltrea tehnologiilor informaţionale şi comunicative în Republica Moldova.

Republica Moldova: de la revoluţia computerială la revoluţia informaţionlă, constituirea şi dezvoltarea în ţară a societăţii postmoderne.

În ce priveşte Republica Moldova, menţionăm că, începînd cu anul 1955, în republică, s-a demarat realizarea primului sistem informaţional, a unui sistem de prelucrare a datelor, subordonat Băncii Moldoveneşti Republicane. În acelaşi an un alt sistem informaţional a fost implementat la uzina „Автодеталь” (în prezent, S.A. „Tracom”). Peste 2 ani, toate echipamentele de calcul au fost transferate organelor de stat pentru Statistică. S-a creat Sistemul Informaţional Republican în domeniul statisticii. S-a constituit un colectiv de specialişti în problema realizării sistemelor informatice de evidenţă contabilă, aflat în subordonarea organelor contabile republicane de statistică.

17

În anii ’70 –’80 ai sec. al XX-lea, odată cu trecerea la societatea postmodernă, apar sisteme de prelucrare automatizată a informaţiei privind evidenţa integrată şi implementarea lor în unele unităţi economice din republică. În anul 1970, a fost realizat sistemul automatizat de dirijare ( ASU „Moldpişceprom”). A fost organizat şi un centru de calcul în cadrul Institutului de Cercetări Economice de pe lîngă Ministerul Agriculturii. La sfîrşitul anilor ’70, ai sec. al XX-lea, în republică, existau peste 50 de sisteme automatizate de dirijare, dintre care 3/4 erau situate în or.Chişinău. Prin aceasta, computerul a devenit mijloc de automatizare, avînd o mare capaciate de prelucrare a informaţiei. Aceasta a marcat trecerea revoluţiei industriale la revoluţia computerială, trecerea de la maşinile mecanice la calculatoare electronice, fapt ce a constituit începutul, în republică, al revoluţiei computeriale. În anul 1974, la comanda de stat de către Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul planificării, a fost elaborat, în republică, Proiectul directiv de creare a Reţelei Informatice Naţionale (RIN), ce a pus problema ceării Reţelei Informatice Naţionale. Au fost întreprinse mai multe încercări de a crea anumite componente, fragmente ale RIN, precum: Centrul Public de calcul din Chişinău (1975,1978,1985), Reţeaua de Calculatoare Publică Experimentală (1978,1979), Centrul de calcul al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Planificarea (CCIP) din Chişinău ş.a. În continuare, a fost organizată o filială a Institutului de Proiectări Tehnologice, o secţie de coordonare privitor la folosirea tehicii de calcul în economia naţională, în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. S-a deschis şi o facultate de specialitate la Institutul Politehnic din Chişinău. Au fost create primele centre de calcul în cadrul Institutului de Matematică al AŞM, în cadrul Comitetelor de Stat pentru Statistica şi pentru Planificare. Au fost organizate catedre specializate în cadrul Institutului Politehnic şi Universităţii de Stat din Chişinău. Au fost create centre de calcul şi informatică la Ministerul Industriei Alimentare al RM, centrul de calcul la Ministerul de Finanţe, la Institutul de Planificare, la Ministerul Agriculturii, cît şi al Muncii, Protecţiei social şi familiei ş.a. A fost fondată Asociaţia Tehnică Ştiinţifică „Tehnologii Informaţionale şi Sisteme” pe baza fostului Centru de Calcul şi Informatică, iar mai tîrziu şi Biroul de Construcţie al „Soiuzpişceprom”-ului. În anul 1990, a fost creat Ministerul Informaticii, Informaţiei şi Telecomunicaţiei, iar în 1991, la Centrul Republican de Informatizare (CRI) de la AŞM şi în alte cîteva Instituţii, au fost puse în funcţiune cîte un nod al reţelei RELCOM. Începînd cu anul 1993, în Chişinău, au fost instalate cîteva staţii VSAD, prin intermediul cărora reţelele locale, calculatoarele unor Instituţii aparte sunt conectatela reţelele informatice informaţionale publice, sau private. În perioada 1992-1996

18

au foat create intens reţele informatice în sistemul financiar-bancar, departamentul vamal, Ministerul de Interne ş.a.

Dar aceste realizări s-au dovedit a fi modeste pentru republică. S-a menţionat o evidentă rămînere în urma a Republicii Moldova în acest domeniu ştiinţific şi tehnic, chiar şi faţă de ţările mediu dezvoltate din punct de vedere economic, cu atît mai mult, că , în anii ’80 – ’90 ai sec.XX-lea, după cum menţionau I. Costaş, P. Chiriev, T. Zacon, s-a distrus, practic, toată partea organizaţională a infrastructurii informaţionale vechi. Lipsea un spaţiu informaţional integrat la nivelul economiei naţionale, cît şi o reţea publică de transportare a datelor, care să cuprindă întreaga republică. În condiţiile trecerii la economia de piaţă, au dispărut şi marile instituţii unionale, precum : Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor Automatizate în domeniul Industriei Alimentare, Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor Automatizate în domeniul Gospodăriei Comunale ş.a. În continuare, prin proiectul Directiv al Informatizării Societăţii în RM, aprobat la 6.03.95, s-a pus problema coordonării tuturor componentelor informatizării societăţii, incluzînd complexul agroindustrial, industria şi comerţul, complexul energetic, transportul şi comunicaţiile, ocrotirea sănătăţii, învăţămîntul public şi ştiinţa, asistenţa juridică, protecţia mediului înconjurător, administraţia centrală şi administraţia publică locală, problema direcţionării strategiei naţionale privind dezvoltarea Infrastructurii Informaţionale Naţionale. În ceea ce priveşte înzestrarea informaţională a RM, menţionăm că, conform evidenţei statistice de al 1.01.93, numărul total al sistemelor în RM era de 2017, inclusiv la nivelul: de ministere – 19; de întreprinderi şi organizaţii – 43; pentru gestionarea informaţiei cu caracter general – 74; de proiectare – 17; de administrare a proceselor tehnologice – 13. Calculatoare existau – 6853, inclusiv : 62-universale, 329 - minicalculatoare şi 5958 – computere personale. Existau 47 reţele de calculatoare, 26 centre de calcul şi de baze de date.

Dar, şi în această etapă, informatizarea societăţii RM este considerată necorespunzătoare, atît cantitativ (dotarea cu calculatoare la un locuitor fiind de 100 ori mai mică, decît cea a ţărilor europene dezvoltate), cît şi calitativ (întîrzieri de 15 ani în realizarea unor aplicaţii informative reprezentative). S-au manifestat, de asemenea, întîrzieri de zeci de ani în implimentarea sistemelor informatice ale administrării publice. Celulare, în Moldova, la sfîrşitul anului 1995, existau doar 14 unităţi ( în anul 1994 nu a existat nici o unitate). Pentru ameliorarea situaţiei se cerea o dezvoltare intensivă, orientată şi încontinuu, susţinută de către stat a dezvoltării reţelelor informatice cu acces la ciberspaţiul global. Anul 1995 poate fi numit anul de lansare a Internetului în masă în Moldova, de trecere a ţării la etapa societăţii postmoderne. În perioada 1996-

19

2000, în Moldova, numărul reţelelor Internet a sporit de la 6 la 223. Şi, în anul 2000, pentru înzestrarea informaţională, cumpărarea computerelor şi a asigurărilor de program, au fost cheltuite din bugetul statului 211 mln lei, iar în 2002 această cifră a depăşit 334,5 mln lei. Numărul computerilor achiziţionate a crescut din anul 2000, aproape de 2 ori şi a constituit 41,100 bucăţi. Numărul utilizatorilor Internetului a ajuns la 13280 de oameni. Despre nivelul de dezvoltare al Internetului, acum, ne vorbeşte şi faptul că timpul dedicat navigării e de 30-40 ore pe lună, numărul de utilizatori – 12 mii, ceea ce este destul de mic. A avut loc şi internetizarea şcolilor, la un computer revenind 67 de elevi. Actualmente, Internetul în RM, a devenit şi întreprindere comercială. S-a optat pentru elaborarea, în ţară, a unei baze legislative severe pentru dezvoltarea societăţii postmoderne.

Conducerea RM acordă o atenţie deosebită dezvoltării informatizării societăţii. Astfel, în cuvîntarea de salut a Preşedintelui RM, V. Voronin, către naţiune, cu ocazia aniversării a 10-a de la proclamarea independenţei RM, s-a menţionat: „ Noi, pur şi simplu, suntem datori să ne transformăm, dintr-o ţară agrară şi săracă, într-o ţară a celor mai performante tehnologii scientofage, utilizînd adecvat potenţialul intelectual autohton, într-o ţară în care le este comod să trăiască oamenilor dotaţi, cu spirit de creaţie şi iniţiativă”. Astăzi, e posibilă şi încadrarea Moldovei în Uniunea Europeană. RM, de asemenea, are şanse reale de a obţine susţinerea ONU în procesul dezvoltării în ţară a societăţii postmoderne.

De asemenea, menţionăm că, în această perioadă, pe piaţa Moldovei, vin cu succes companiile străine ce investesc mijloace financiare în domeniul telecomunicaţiilor . De exemplu, în anul 1995, Fundaţia Soros a lansat un program de conexiune la Internet a instituţiilor de învăţămînt. În aprilie 1996, conform unui proiect finanţat de Fundaţia Soros, a fost lansată reţeaua privată universitară Moldnet, care interconectează reţelele locale ale AŞM, a Universităţii de Stat, a Universitaţii Tehnice, a Academiei de Studii Economice. Astfel, pentru patru instituţii universitare şi de cercetare din Moldova, a fost realizată conectarea directă la Internet. Apoi, compania Mega-Dat a investit în dezvoltarea reţelei „Moldova-on-line” 7-10 mln dolari americani. A fost dat în exploatare centrul tehnic „Moldova-on-line” oferindu-se servicii primilor abonaţi. Aceasta a permis integrarea abonaţilor reţelei Internet „Moldova-on-line” într-un spaţiu informaţional unic. A fost luata decizia ca, în următorii 4 ani , să se încheie lucrările în vederea creării unei reţele naţionale şi înfiiţarea a 43 de puncte locale de acces, precum şi peste 48 de centre „Moldova-on-line” (inclusiv 5 în capitala ), cît şi folosirea în construirea acestei reţelei a canalelor de comunicaţie prin satelit . Compania „Mega-Dat”, în cadrul Internet-

20

proiectului „5 stele”, acordă atenţie instruirii, cît şi propagării noului mod de viaţă în „Noua economie”. Se efectuează instruirea necesară în domeniul calculatoarelor, al creşterii culturii informaţionale a populaţiei din RM în vederea dezvoltării economiei ţării, în planul dezvoltării capitalului uman. Din anul 1999, în Moldova, activează şi compania „Voxtel”, ce contribuie activ la integrarea Moldovei în spaţiul informaţional internaţional, la dezvoltarea economiei republicii. Angajamentul informaţional al companiei „Voxtel” este de 70 mln dolari americai. Proiectul unei reţele GSM în Moldova este unul din cele mai importante proiecte investiţionale. Acum GSM, permite abonaţilor din peste 168 de ţări să comunice între ei. Numărul abonaţilor „Voxtel” din Moldova este de 70 mln oameni.

A doua companie de telefonie mobilă este „ Moldcell”, care a efectuat pînă acum investiţii de peste 20 mln dolari americani, avînd peste 65 de noi abonaţi, reuşind să-şi demonstreze, pe piaţa RM, capacităţile de a oferi servicii inovaţionale, capabile să răspundă oricăror solicitări. Sistemul existent de telecomunicaţii permite accesul şi viteza necesară pentru funcţionarea eficientă a sistemelor informaţionale globale. Care sunt planurile de viitor în acest domeniu?

În strategia de dezvoltare a RM, pînă în anul 2005 au fost prevăzute implementarea noilor mijloace informaţionale, ce fac posibil accesul liber şi operativ al instituţiilor de stat şi al agenţilor economici şi a populaţiei la informaţii absolut veridice ca în următorii 5 -10 ani, RM să atingă un nivel de informatizare, caracteristic ţărilor cu nivel mediu şi înalt de dezvoltare. În perioda apropiată RM trebuie să soluţioneze sarcina edificării economiei electronice, ceea ce va duce la dublarea veniturilor în buget şi crearea a aproximativ 300 de mii de locuri de muncă de înaltă calificare. În viitor, aceste măsuri vor contribui la coordonarea tuturor componentelor informatizării societăţii in RM, la dezvoltarea mai rapidă a ţării la treaptă societăţii postmoderne.

Astfel, prin trecerea, în RM, de la revoluţia computerială la revoluţia informaţională s-au creat premise pentru apariţia societăţii postmoderne, iar prin dezvoltarea acestor tehnologii informaţionale şi comunicative ale Internetului, se dezvoltă şi societatea postmodernă.

Analizînd apariţia şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi comunivative ale Internetului, vom insista asupra problemelor filosofice ale Internetului, abordîndu-l ca sistem principal deschis.

21

Globalizarea procesului de construire a Societăţii Informaţionale

Putem constata şi afirma că are loc o extraordinară revoluţie la nivel planetar, declanşată de formidabila explozie şi răspândire a acestor noi tehnologii ale informaţiei şi ale comunicaţiilor! Nu este nici prima şi, cu siguranţă, nici ultima revoluţie tehnologică din istoria omenirii. Cunoscutul viitorolog american Alvin TOFFLER, vorbeşte de o societate a celui “de-al treilea val” (societatea bazată pe cunoştiinţe şi informaţie), deosebită de societatea “primului val” (bazată pe agricultură) şi de cea a celui “de-al doilea val” (bazată pe industrie).Globalitatea acestui proces se poate urmări pe trei coordonate majore, şi anume: în plan geografic, procesul se manifestă peste tot în lume, cu specificarea că există deosebiri de “viteză” între diferite regiuni sau ţări; în planul sferei de cuprindere asistăm la informatizarea activităţilor tradiţionale economice, militare, administrative, ca şi, mai nou, a culturii, a timpului liber, a îngrijirii sănătăţii; ultima coordonată este a celor implicaţi, iar grupul acestora se lărgeşte pe zi ce trece, cuprinzând oameni de ştiinţă, industriaşi, bancheri, factori de decizie politică şi, din ce în ce mai mult, simpli cetăţeni.

Referitor la dimensiunea geografică a Societăţii Informaţionale, se observă existenţa a trei centri principali în care necesitatea trecerii la Era Informaţională a fost conştientizată pe deplin: SUA, Europa (şi în special ţările din Uniunea Europeană) şi Japonia. În aceste zone noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţie au avut un impact deosebit, contribuind la modificarea fundamentală a organizării şi funcţionării instituţiilor statului, a activităţii economice, în general a modului de a munci, trăi şi comunica al cetăţenilor. Factorii de decizie guvernamentali au conştientizat faptul că ţările pe care le administrează "experimentează "o schimbare totală şi au acţionat în sensul distribuirii cât mai echitabile a beneficiilor Societăţii Informaţionale, pentru a evita formarea unor grupuri de "information have" şi "information have-nots", care este cel mai mare pericol ce poate apărea în noul tip de societate: capitalizarea şi polarizarea informaţiei.

22

Pericolele Societăţii InformaţionaleDacă societăţile "primului" şi "celui de-al doilea val" au generat polarizări

sociale care au împărţit aceste societăţi în bogaţi şi săraci şi au generat revolte, revoluţii şi chiar războaie, globalizarea economiei mondiale, dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor, construirea noului tip de societate - Societatea Informaţională, poate conduce la un nou tip de polarizare la nivel mondial, deosebit de periculoasă pentru evoluţia viitoare a omenirii: pe lângă acumulările de capital, de bogăţii, se poate acumula şi capitaliza şi informaţie şi cunoştinţe. Iar "Informaţia înseamnă Putere", spune Alvin Toffler. Este de datoria guvernelor, a societăţii civile, a tuturor cetăţenilor să acţioneze pentru ca aceasta să nu se concentreze în mâinile unui singur om, ale unui singur grup social sau ale unei singure naţiuni! Este de datoria noastră, a tuturor, de a milita pentru folosirea acestor tehnologii în vederea creşterii şi dezvoltării colaborării internaţionale, a dezvoltării comunicării şi al apropierii dintre oameni, pentru acordarea de şanse egale popoarelor şi cetăţenilor la startul noii competiţii mondiale.

Concluzie:

S-a vorbit şi încă se vorbeşte foarte mult despre calculatoare, programe, comunicaţii, informatică. Sunt subiecte care au făcut şi încă mai fac obiectul discuţiilor dintre specialişti, şi vor mai face încă multă vreme de aici încolo!

Dar în acelaşi timp sunt subiecte din ce în ce mai des discutate la reuniunile nespecialiştilor, în familie, pe stradă, îndeosebi în rândul tinerilor. Este un semn că subiectele au coborât din înaltele sfere ale cercetării ştiinţifice şi laboratoarelor de experimentare şi se instalează încet, dar sigur, alături de fiecare dintre noi, influenţându-ne modul de viaţă, influenţându-ne condiţiile de muncă, influenţându-ne modul de a gândi, de a ne recreea, de a ne împlini ca fiinţă umană!

Este un semn că mişcarea declanşată de producerea primului microprocesor a devenit un proces de masă, a devenit un fenomen universal!Aproape nimic nu mai poate fi conceput a funcţiona în viitor fără a nu se ţine seama de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor. Întregul nostru mod de a ne organiza şi desfăşura activităţile cotidiene, fie ele casnice, profesionale sau de divertisment, va fi fundamental afectat de noile tehnologii.

23

Ne întrebăm însă, cu legitimitate, dacă Societatea Informaţională este ceea ce ne dorim, dacă este ceea ce avem nevoie acum, dacă este ceea ce ne va face mai buni, mai prosperi şi mai fericiţi. Dacă suntem obligaţi să o acceptăm sau dacă ne putem împotrivi ei!

Desigur că avem libertatea de a alege! Este un drept al nostru fundamental! şi ni-l putem exercita! Importante sunt însă consecinţele alegerii noastre, ale alternativei de dezvoltare pentru care am optat. Alegerea se poate face pentru viitor, pentru dezvoltare, pentru bunăstarea individuală şi socială, pentru progres tehnologic, economic, social şi cultural, pentru integrare la nivel european şi mondial. şi atunci trebuie să optăm pentru Societatea Informaţională. Alternativa la această opţiune o reprezintă condamnarea pe termen lung la izolare, subdezvoltare, sărăcie.

24

25