SOCIETATEA O REVISTĂ BILUNARĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE

Anul V

N-tui 10

Cultura, cultura va scăpa pe Români şi cultura numai naţională poate fi. A. Papiu. Marianii

IIIIIIIIIIIIIII IM iiiiiitiiiiirMrmrnnnTiiirrTiiTTTrBuiii UIMBIIIHIIIHIII n 11111111 11111 111

C L U J , î Iunie 1 9 2 8

Un exemplan Lei 30

CUPRINSUL

PROBLEME SOCIALE: Cetatea universitară-L Psihologia şenzaţionahilui în presă

ACTUALITĂŢI: Comemorarea unirilor — Jubileul şcolilor din Beiuş — — — — Abatele Z,avoral în România şi vizita deputatului Esmond Harmsivort în Ungaria — Dragoşlave (Icoane)' — — — Drepturile şi datoriile studenţimii — — — — Contribuţii la problema culturală a moţilor — — —

PROGRESE ŞTIINŢIFICE: Ce a hotărît congresul naturaliştilor din România — — — — — — — —

DISCUŢII ŞI RECENSII: Notiţele mele: Cărţi, multe cărţi — Industriile săteşti, de Oreste Anastasiu — —

EUROPA CONTIMPORANĂ: Răsfăţatele — PROBLEME ECONOMICE: Probleme valutare şi organizarea

băncilor de emisiune în Germania, Polonia, Ungaria şi Austria ARDEALUL VECHILI: „petiţiunii naţionale" din 1850

O scrisoare a lui Gheorghe Bariţiu către Emil Picot — — CRONICI CULTURALE ŞI ARTISTICE: Doi răposaţi: Drago-

slav şi G/i. Rosetti. -— Comemorarea lui Gh. Coşbuc. — Săr­bătorirea unei poete:'Elena Farago.—- Pentru Al. Ciura. — Un nou academician: Silviu Dragomir — — — —

CRONICI ECONOMICE-FINANCIARE: Situaţia financiară. —- Schuller. —• Comercializarea navigaţiei. — Industrializarea fructelor. — Situaţia agricolă. — Congresul agrar din Praga. — împrumutul extern şi stabilizarea —

FAPTE, IDEI, OBSERVAŢIUN1: Titus En:< - Amintirea lui Virgiliu Oniţiu. — Staţiunile noastre balneare. — Semicen­tenarul „Tinerimei Române''. — Sibiul muzical. Cetatea uni-universitară. — Minunile aviaţiei. — Legea speculei —

Ion Breazu C. Sudeţeanu }£ &h. Brânduş Horia Trandafir

N. Buta Al. Iacobescu N. Ghiulea Petre I. Teodorescu

Dr. Al Borza Emil Isac I. Adămoi Adrian Corbul

Dr. Tr. NicMciu Teodor Podariu E. Armeanca

Cronicar

GS-h. Neculcea

Red.

P I A Ţ A U N I R E I No. 8. CALEA VICTORIEI No. 51 R E D A C Ţ I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A : O L U J ,

Abonamente: Pe un an 600 lei. Autorităţi şi întreprinderi particulare 1000 lei. Funcţio­narii publici, preoţii şi învăţătorii 500 lei. Pentru streinătate, abonamentele sunt îndoite In America 10 dolari. Abonamentele se plătesc înainte, pe cel puţin o jumătate de an

©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

c ronica economică-iinanciară Situaţia j ile Statului

sunt în scădere. a unică prelungită, şi măsurile ai ii guvernele de până acum, îşi dau roadele. Fiecare şi-a văzut cu groază restrângându-i-se venitu­rile, unii şi-au văzut chiar ruina. Afacerile împuţinându-so, producţia s'a împuţinat, transacţiile s'au restrâns. încasările Statu­lui la toate capîturile s'au redus.

Inca^ ;iţă la impozitele di­recte suni late, deficitele rezultate la încasările din impozitele indirecte şi tim­brele, singurele, de altfel, în măsură a rate starea economică genei'; care fac ca încasările Statului

Ministerul de finanţe a dat ordine straş­nice ca şurubul financiar să fie strâns. Vor mai fi stoarse câteva sute de milioane, vor mai fi sleite ultimele rezerve de i a întreprinderilor ri după aceasta? . . .

Nu voeşte d Vintilă Brătianu să înţe­leagă că Statul nu are bani fiindcă con­tribuabilii nu au bani, că Statul e sărac fiindcă suntem noi cetăţenii săraci, şi că singura soluţie pentru ridicarea încasări­lor Statului este creiarea unor, împrejurări.

• favorabile pentru sporirea | pentru înmulţirea transacţi i

* Schuller. — „Amicul Excrocului Schul-

Ter", „SctmHer-Schuller" au fost invectivele cu cari ani de-arândul „Viitorul" organul partidului liberal, şi opozi neaseă, îl întimpinau pe actualul ministru de agricultură in g\r nul liberal de astăzi.

Schuller este numele unui bancher şi sam­sar, care a făcut între anii 1920—1922 afa­cerile partidului averescan pe atunci la pu­tere, pe când d. Argetoianu, pe atunci membru al partidului averescan, era mi­nistru de finanţe, precum Zilbermann era pseudonimul dlui Argetoianu în registrele unei mari bănci din Capitală. D. Aron Schuller a încurcat Statul şi pe d. C . Ar­getoianu în faimoasa afacere a bonurilor de tezaur, pentru care fostul ministru de finanţe, hvtr'o altă ţară, ar fi fost t ras la răspundere. In această binevoitoare ţ a ră nu numai că atacarea dlui Argetoianu pe chestia Schuller a fost dată uitării, dar a-, cest domn a ajuns un puternic membru al partidului liberal, şi în coloanele „Viitoru­lu i" unde ieri era atacat, astăzi este prea­mărit. Dar nu despre murdăria polii noastre şi despre impunitatea admini torilor publici voiu să vorbim aici.

D. Aron Schuller a fost dat în judecată pentru înşelarea şi păgubirea Statului. Ju­decata şi-a urmat cursul, dar omul n 'a lu­crat pentru el. Şi cum d. Argetoianu a fost

.jefuitor al banului ptibli ului Schuller", a dev

mratec" şi apoi influent nu] liberat de s mtea

Schuller

Sein

noate edea. La procesul lui Aron Schuller a depus

.nartor însuşi ;d. ministru Argetoianu, căruia • opoziţia mai are pentru nemaiauzita afaci tezaur, şi 1-a apărat.

Schuller a fost socotit mai mult nenorocit decât'necinstit, calificatorul de „excroc" ce i 1-a aruncat d. Argetoianu astăzi d. mi­nistru îl u t într 'un moment de iritau e găseşte că Aron

-t şi un binefăcător Statului, fiindcă H aducea, pe orice cale, bani în „vistoria Statul ferintă"

cheiat îi

rcializarer

ral... pri­

vita toate u tul!

J'"11"1' , l (» popu­laţiei d ru comba­tere:, lucrează

- i pricepuţi, pecialitate cari au stu-

istă chestiune, intru toate che-

• iginabile şi to­tuşi când s'a examinat chestiunea întocmi­rii unui regulament în vederea umei mai bune şi mai raţiei. fruc­telor, prii rializi lunat la o coi utilă Brătianu mi-, nistru i] ianu, subsecre­tar de stat la Ho domenii, d. Zamfir Brătescu eneral al casei de Depuneri, iistru de externe şi j nţiar în dis-ponibi i

Cine nilament mt<

Situaţia agricolă. — Timpul răcoros ce toată ţara, şi întovărăşit de

i-ăpăţinată, aduce îngrijorare .impui agriculturii.

e acum ar veni căldura, ieleni în luna

repara ceva di]

n ne a CU-avea

•hoslo-

i făcut o re-îăranului i s'a

dat a ţări i în ii agricul-

jutal u ca produsul i|iă expro­priere, să hrănească întreaga populaţie fji

incipalele bogăţii

dicat

. torii, câm-iţe, premii şi ajutoare bâ-

st date po-sională. Si

le. S'a ri-rală strălucită,

pământului ce s'a practic cu sistemă şi cu atenţie a f i ­

să producă mai cprietăţi. In a-

,ire nutresc un pământ

i produselor agri-perative de bănci agri-icolă să fie

rizată, şi ţăranul _• produsul muncii nu numai econo-irală, politică. G-h. Neculcea

AI cu renume mondial şi localităţi

de recreaţie Pensitmi, internate, cămine

pentrtf fete şi băieţi. Preţul întregei pensiuni pentru

copii 140, pentru adulţi 150 frânei elveţieni, preţ valabil pt. 4 staţiuni balneare pe lângă un sejur de o săp­tămână. Preferinţe pentru 1000 de familii. Prospecte. (Porto pentru răs puns),

Biroul de pensiuni Pestalozzi (Federation Internationale des

Pensionats Europeens) Budapest, V., Alkotmâny-utca

4. sz. I. (Telephon: Terez 242:36.)

Kurorte und Erholungsheime: In Ungaria: Budapest, Si6fok. In Elveţia: Grenf*,,Lausanne*, Neucha-tel*, Luzem, Montreux*, Ziirich*, Lugano, St. Moritz. In Franţa : Pa-

De'auville, Trouville, Biarritz, Aix-Ies-Bains, Grenoble*, Evian (Genfer-See), Chamonix. In Riviera franceză:. St. Raphael, Caniies, Niz-za*, Juanles-Pins, Monte-Carlo, .Mentori, In Anglia: London*. Cam-bridge*, Brighton, Eolkstone. Iri Ita>-lia: San-Remo*, ' Nervi, Vene'dig, Bordighera, Abbazia, Bieeione, Rom*, Neapel*, Palermo, Meran. Io Austria: Wien*, Zell-am-Zee, Linz*, Insbruck*, Salzburg*. In Germania: Berlin*. In Belgia: Os-

Af rica: Algir, Tunis. uţă sunt inter­

nate permanente, căminuri pentru fete (şi pentru adulţi) deschise anul întreg. Celelalte pensiuni în staţiu­nile balneare sunt deschise numaLîn Iulie, August şi Septembrie. (Avanr tagii 'pentru călăltorii '• în grup . ( 2 5 T - 5 0 % ) . Vagoane şpeeiale Pull-mann,. Preţurile în decursul anului şcolar (dela 15 Septemvrie) 110 fr.

elveţieni lunar.

©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE REVISTĂ BILUNARĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE

r<r TTT I Calea. Victoriei 51. , ,i.tn„ ">ns CLUJ, \ PUUUnireiNo.&. ™*f™: M

C L U J , \ I u n i e 1 9 2 8

Anat V N-ral 10 Un exemplar: Lei 30

fi f i I f WTTiW " T i i Ţ iTn B .1 • . . . " » . i'lf>i„iiW>il V 1T i T T "T T W TMV' WZwT^lW . 'W*i ..mii'W \ n'Wîi iW ifîiii i T f i f u <iT nfîiiiTriiii T i m TTi i T i w T n i Ţ i l T I

Cetatea universitară

Editor şt redactor-şef:

Ion Clopoţel

Dacă există un oraş căruia să i se poată aplica atributele de „inter­naţional" sau de „mondial", fără nici un înţeles hiperbolic, atunci ace­la, de bună seamă, este Parisul. E dea juns să priveşti, de pe terasa unei cafenele, trecătorii unuia din marile bulevarde pentru a-ţi da seama de a-cest adevăr. E imposibil să găseşti în­tre fizionomiile cari ţi se perândă pe dinainte, altă legătură antropologică decât cea ximană. Francezii cu mus­taţa stufoasă, vioi în mişcări, englezii şi americanii raşi proaspăt şi gravi, meridionali oacheşi şi zgomotoşi la vorbă, blonzi şi molateci, negri bu­zaţi şi svelţi, chinezi şi japonezi mă­runţi şi cu ochi şireţi _ cel mai va­riat mozaic uman ce se poate închi­pui. In secolul XIX oraşul-lumină atrăgea mai mult pe europeni; în-tr 'al XX, şi în deosebi dela război în­coace, magia lui vrăjeşte întreaga lu­me. De pe cele două emisfere, ameri­canii şi închinătorii lui Brama şi lîudha aleargă aici să-şi umplă sufle­tul de acel spirit european, pe care conaţionalii lor îl tratează cu ironie şi dispreţ. Pentrucă nici într 'un alt oraş din lume spiritul european, am putea zice internaţional nu este aşa de mult o realitate, ca aici. Mozaic de popula­ţie găseşti şi în Berlin sau Londra, şi găseşti mai ales în New-York;' nica-iri însă naţiunile şi rasele nu comu­nică între ele pe planul înalt, al civi­lizaţiei, ca în oraşul de pe malurile Senei. De bună seamă că şi motive de ordin economic şi politic vor fi de­terminat îndreptarea spre Paris a „pelerinilor" din cele patru părţi ale lumii. Nu acestea sunt însă cele hotă-rîtoare, ci cele de ordin spiritual.

Parisul are o tradiţie de veche şi

'După ultimelo date statistice dintre toate capitalele europene, Parisul număra, proporţional, mai mulţi streini. (Din totalul de 2.871,429 loc. 293,442 sunt streini).

înaltă spiritualitate ca nici una dintre celelalte capitale mondiale. Ca prin-t r 'un miracol puterea lui de recepti­vitate şi de creaţie creşte şi se înoieşte cu fiecare generaţie. înainte de răs-boiu o anumită filosofie a istoriei, de origine teutonică, răspândise în lume legenda decadenţii spiritului francez şi a celui latin în genere. „Finis lati-ni tat is!" strigau câţiva savanţi germani, cu capul plin de măsurători ale indicelui cefalic şi de . prejude­căţi. Parisul era centrul putreziciu­nii ; la auzul numelui lui blondelor fe­cioare de dincolo de Rin se îngrozeau, ca de Satan. Războiul a spulberat le­genda. Latinitatea şi-a recâştigat pre­stigiul; Parisul a redevenit „oraş-lu-mină" pentru întreaga umanitate.

Nici una dintre nenumăratele insti­tuţii, răspânditoare de cultură ale Pa­risului, n 'au dat atât spiritului mon­dial ca Sorbona şi College de France. In sălile lor împestriţate de toate ra­sele, noţiunea de „umanitate" ţi se impune ca o realitate concretă. Se impune elevuhii-european, care as­cultă lecţia alăturea de un negru din fundul Africei şi se impune profeso­rului, în necontenit contact cu tot fe­lul de naţiuni şi rase. Pe culoareie Sorbonei, pe bulevardele şi în cafene­lele Cartierului Latin, sau, la doi paşi pe splendidele alee ale parcului Luxemburg, se face acea generoasă şi entuziastă camaraderie între tinerii veniţi din întreaga lume. Prieteniile legate acolo cu greu se mai uită. Cât datorăm noi românii acestor prietenii abia se poate închipui...

Pentrucă această comunicare spiri­tuală între tinerii de elită ai tuturor naţiunilor să fie facilitată, pentrucă ea să se facă dela naţiune la naţiune şi nu dela individ la individ, cum se făcea până acum, s'a creat în 1921 aşa numita Cite TJniversitaire — Ce­tatea Universitară a Parisului.

Această instituţie tipic parisinnă, fără seamăn în lume, se datoreşte va­lului de generositate care s'a revăr­sat peste toate naţiunile, după acea crudă încercare a civilizaţiei umane care a fost războiul mondial. In întâ­iul rând ea se adresa tinerilor fran­cezi, lipsiţi de mijloace. Dar, ca tot­deauna aşa şi de astădată, Franţa a întins o mână fiilor săi şi pe cealaltă

lumii. Dintr'o cetate universitară franceză s'a făcut una internaţională. Astăzi toate naţiunile se întrec în a-şi ridica câte un fort în această adevă­rată cetate a spiritului şi a păcii.

începutul s'a făcut de iniţiativa particulară în Apus, aşa se fac, în bu­nă parte, marile instituţii menite bi­nelui societăţii. Acolo nu se aşteaptă totul dela stat aşa cum o fac la noi şi săracii şi bogaţii şi cei ce au şi cei ce n-'au dreptul să o facă. La noi „Sta­t u l " e o rentabilă căpătuire care mor-neşte pe toţi, acolo el e făcut în pri­mul rând pentru ocrotirea celor mulţi şi lipsiţi, pentru descoperirea şi ridi­carea forţelor anonime ale naţiunii.

Trei ani după măcelul de pe urma căruia civilizaţia franceză a suferit atâta, în 1921 un om mare de inima, Emil Deutsch dela Meurthe, se pre­zintă dlui Appel, rectorul Universi­tăţii din Paris cu un dar de zece mi­lioane franci, destinaţi creării unei instituţii pentru ajutarea studenţilor săraci. îndată ce ministerul Instruc­ţiunii luă cunoştinţă de acest act ge­neros, îi dădu o aplicare cu totul ne­bănuită. Dela ideea unui Cămin stu­denţesc, destinat câtorva sute de stu­denţi francezi, s'a ajuns la o Cetate ocrotitoare a mii de studenţi, veniţi din toate părţile lumii.

„Cetatea" a fost aşezată la bariera sudică a Parisului ,pe locul unde, cu un deceniu înainte, se ridicau vesti­tele forturi ale oraşului. La poarta el se întinde parcul Montsouris cu aleie-

©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

le l|ti % ^ i t e şi umbroase. Bulevardul Jau%di$' d|u yecisătate, n'are circu­laţia zgomotoasă a celorlalte bulevar­de din centru. Dela un cămin studen­ţesc la altul cărările duc printre flori şi iarbă proaspătă. Totul îndeamnă la meditaţie. Iar când datoria a fost în­deplinită stadioanele de sport din Ce­tate oferă o distracţie, eu mult mai plăcută, decât un joc de table sau de biliard, în cine ştie ce cafenea plină de fum. Serile se petrec adesea la fes­tivalurile organizate de studenţi in spaţioasele săli festive ale căminuri-lor. Prietenia este un dar al jocului. Dela distracţia nevinovată ea se întin­de la problemele mari naţionale. Ast­fel se înlătură prejudecăţile şi se bă­tătoreşte drumul dela un suflet na­ţional la altul.

Fuiidaţiunii franceze, care cuprinde deocamdată 350 studenţi, i-a urmat una belgiană creată tot din iniţiativă particulară (donaţiunea Biermans-La potre pentru 200 de studenţi). Apoi cea a senatorului Wilson pentru adă-postirea studenţilor canadieni. Argen­tinienii nu se lasă nici ei mai jos: dl Bemberg oferă un milion, iar colonia argentina din Paris îl urmează cu 250

mii franci francezi. Gestul francezului Deutsch dela Meurthe e urmat şi de alţi compatrioţi de ai lui. Dintr'o sub­scripţie s'au pus bazele unui pavilon destinat studenţilor Şcolii Centrale, dintr'o altă unuia pentru studenţii Institutului Agronomic. In vara tre­cută englezii şi japonezii au pus pia­tra fundamentală a paviloanelor, cari de bună seamă nu vor fi nici mai mici nici mai puţin frumoase decât cele ridicate până acum. Cu o săptămână înainte Statele-Unite ale Americei, Elveţia, Olanda, Spania, Cuba şi-au ales locul. Idealul înfiripat acum şap­te ani va fi încurând, o realitate.2

Nu sunt întâiul care înfăţişează publicului românesc minunata insti­tuţie parisiană. In ziarele noastre s'a scris adesea despre ea. Pe câţi români i-a dus întâmplarea între palatele ce se ridică, într 'o splendidă emulaţie, în dosul parcului Montsouris, cu toţii s'au întors revoltaţi de faptul că pa-vilonul românesc nu răsare de nicăiri. Revolta le-a crescut când au descope­rit că nimeni nu se îngrijeşte nici ba­rem să ne asigure acolo cu o palmă de pământ, pe care din generositatea

cuiva să se ridice odată casa studen­ţilor români. Toţi s'au întors acasă cu intenţia de „a face ceva". Fapta s'a mărginit însă la o revoltă între prietini, la câteva înjurături aduse statului, uneori a mers chiar până h un articol de gazetă.

Intr'adevăr lipsa noastră din acea­stă admirabilă cetate a spiritului in­ternaţional este revoltătoare. Şi acea­sta din mai multe motive.

Suntem naţia care dă astăzi, îm­preună cu Polonia, Universităţii din Paris cel mai mare procent de stu­denţi streini.3 Sunt cursuri la Sor-bona în care un sfert din auditoriu îl formează românii. Vorba românea­scă răsună în toate colţurile sălii. Acest imens număr de tineri români (dacă nu mă înşel mai mulţi decât la Universitatea din Cernăuţi) se pierd în haosul Parisului fără nici o supra­veghere şi cei cari ar merita — fără nici un sprijin din partea socie­tăţii şi statului român. Fiecare se con­duce după cum îl taie capul, hărnicia şi caracterul. O mare parte din ei îşi pun „tinereţele la stos", prin cafene­lele Cartierului Latin. Vă asigur că găseşti cafenele în care, până la ora de închidere, se aude mai multă vorbă românească decât într 'un asemenea local din Oradea-Mare... Alţii, cei lip­siţi de mijloace îşi storc energia ti­nereţii în vre-o mansarda de hoteL

Dacă Parisul este pentru cineva o vrajă, atunci de bună seamă este pen­tru studentul român.4

Bursele ce distribuie nedrept şi pentru cei cari nu le au deeât pe ele, sunt neîndestulitoare. S'au dat burse la studenţi cari au milioane acasă şi s'au refuzat altora cari-şi sărăcesc pă­rinţi pentru a-şi trece un doctorat la Sorbona.

Supravegherea şi ajutorarea stu-denţimii române la Paris este o mare problemă de ordin naţional. Avântul spre oraşul-lumină nu trebue stăvilit, ci condus pe căile cari aduc, atât ti­nerilor cari-1 ati, cât şi naţiei în mij­locul căreia se întorc, mai mult din ceeace dă, cu atâta generositate; acel imens laborator de civilizaţie omenea­scă. Spiritul internaţional, despre care am amintit atât de des în acest articol, se impune în aceşti ani, plini de congrese internaţionale, tot mai

nvalt, ca o realitate de întâiul ordin. Naţia care nu vrea să ţină seamă de el, va fi aspru pedepsită. Acest spirit

nu urmăreşte distrugerea individuali­tăţilor naţionale; tăria lui este toc­mai în creşterea şi mobilarea lor.

Unde s'ar putea împărtăşi tineri­mea română din tot ce are el mai bun, ca între zidurile Cetăţii Universitare ? Unde ar putea să lupte tinerele noa­stre elite pe arena internaţională mai bine decât acolo?6

Eu aş dori ca aceste întrebări să cadă greu în sufletul acelora cari au şi mijloacele şi şi datoria de a le răs­punde prin fapte. Pentru că dacă exi­stă vreo naţiune care datoreşte ceva Franţei şi în special Parisului, atunci de bună seamă suntem noi. Datorim mult ca naţie şi datorim mult ca in­divizi. Câţi dintre cei cari se bucură astăzi de o înaltă situaţie morală sau materială în statul român, nu şi-au câştigat-o în urma studiilor şi a edu­caţiei pe care le-a dat-o Parisul"? Să nu se găsească în rândurile lor nici unul, care să-şi deschidă larg baierele pUngii, pentru a face această danie de o atât de mare utilitate naţionala? Ar fi cel mai bun mijloc de a-şi săpa numele în sufletul generaţiilor vii­toare.

Mă gândesc la un Comitet pentru strângerea fondurilor necesare clădirii pavilonului românesc. Dacă ar fi cine să dea suflet ideii eu autoritate şi cu competinţă -L_ de bună seamă că între membrii lui s'ar înscrie tot ce avem mai de seamă în societatea ro­mânească. Studenţii dela Paris să ajute la propagarea ideii. E datoria lor să o facă. Numeroasa colonie ro­mânească de acolo, de asemenea. Prin. tre membrii ei se găsesc destui cari ar putea contribui şi cu ajutoare mate­riale.'

Partea cea mai importantă a operii să o săvârşească iniţiativa particu­lară. Statul să facă doar atât : su cumpere terenul. Se prea poate ca atunci când ne vom trezi să fie prea târziu. Am mai păţit-o, de atâtea ori, şi în alte manifestări internaţionale. Noi suntem şchiopii Europei: totdea­una ajungem prea târziu...

Paris, Mai 1928. Ion Breazu

2 Pentru ducerea1 lui la îndeplinire s'a ereat în 1925 Fundaţitmea naţională pen­tru desvoltarea CetăţU Universitare. în­tâiul ei apel a adus 2 milioane 200 mii frânei.

•• Numai în Paris avem aproape 1000 de stud. români. Mai mult de jumătate din ei o formeazăîefreii.

4 Vraja atragi şi alte vrâste. Pe mulţi îi reţine acolo pentru totdeauna. După ulti­mele cifre statistice colonia româna din Paris număra mai bine de 20,000 de mem-bri. _ g . , . . . . .

" Statul român are la Paris o instituţie, care întruneşte întrucâtva acest scop. E „Şcoala Română dela Fontenay-aux-Ro-ses", existinţa căreia se datoreşte acelui eminent cunoscător al realităţilor europene, care este d. Nicolae Iorga. Ea n'are însă decât zece membri, ceeace constitue o in­firmă minoritate faţă de marele număr al studenţilor români la Paris.

196 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MAME

PROBLEME SOCIALE

Psihologia_şenzatiQBaMyi Nu de mult presa noastră s'a ocupat

pe larg de aspectele rafinate, sub care viaţa elegantă a cercurilor înalte ale so­cietăţii bucureştene îndeosebi erupea în-tr'o bună zi la lumină în valuri morbide ale unei degenerări colective. Afacerea stupefiantelor a fost preludiul, o crimă în lumea mare a fost epilogul. 0 parte din presă cel puţin a destăinuit pe alocurea cu o curiozitate voită subtilităţile per­versităţii, în care se oglindia o parte din sufletul acelei lumi. Unii reprezentanţi ai scrisului românesc au protestat atunci contra acestui mod cel puţin inoportun de a lărgi prea mult sfera publicităţii, cuvenite unor asemenea acţiuni şi peri­peţii, chiar când acestea descind dirotr'o lume mai înaltă....

Nu de aceasta însă am vrea să ne o-cupăm aici, dacă presa este justificată în tendinţa ei de publicitate excesivă, pe care o acordă întâmplărilor de un anu­mit gen. Ci mai curând credem că n'ar fi lipsit de orice interes să cercetăm pu­ţin psihologia acelui element de „senza­ţional" în presă, adică ceeace face toc­mai ea presa să exploateze unele „afa­ceri" sau j,chestiuni", eu care îşi alimen­tează coloanele zilnice. Ar fi poate un inteiesant capitol de psihologie colectivă, — aşa cum au tratat-o Le Bon,1 Tarde,2

Sighele,3 — şi din care am vrea să des­prindem o latură caracteristică.

Mai înainte de a deosebi ce este spe­cific senzaţionalului în piesă, trebuie să ne întrebăm de unde derivă puterea cea -mare a presei, iesprimată prin această înrâurire continuă asupra cetitorilor săi. Răspunsul stă în aceea că cetitorii unui jurnal nu sunt cu totul străini unul de altul,, cum s'ar părea la prima vedere. Adică, un jurnal este exponentul unui public şi publicul acesta are o viaţă spe­cială, pe care i-o conferă influenţa actua­lităţii. Să luăm un exemplu, care ne va lămuri mai uşor: Deschid un jurnal, spune Tarde, pe care îl cred de astăzi şi citesc în el cu lăcomie Unele noutăţi; apoi bag de seamă că el este de-acum o lună sau din ajun şi îndată el înce­tează de a mă interesa. De ce aceasta ? Oare faptele povestite acolo şi-au pier­dut ceva din interesul lor intrinsec (prin aceea că jurnalul este mai demult1?) Nu desigur, faptele sunt aceleaşi; însă noi ne zicem că mimai noi singuri le citim atunci în momentul acela, — şi aceasta o deajutts. Aceasta dovedeşte că ceeace aţâţa curiozitatea noastră era iluzia in­conştientă că simţirea noastră era îm­părtăşită de multe alte suflete. Totul se

1 La Psichologie des foules; — * L'opinion et la Foule; — • La foule Criminelle.

învârteşte aşadar în jurul unei contagiuni inviziibile a publicului, din care facem parte. Dacă ne interesează ştirile şi nou­tăţile dintr'un jurnal, aceasta este pentru că această curiozitate o ştim împărtăşită sau o credem împărtăşită de toţi cei care le citesc în acelaş timp şi chiar în acelaş moment eu noi. Altfel, oricât de intere­sante ar fi faptele relatate, ele îşi pierd interesul, care nu le este insuflat decât de această comunicare, de această îm­părtăşire cu alţii în a-ctuatiiate.

Prin urmare, nu actualitatea ca atare, adică constatarea că jurnalul ne poves­teşte fapte actuale, determină interesul nostru pentru aceste fapte. Ci interesul nostru derivă mai curând din interesul general pentru aceleaşi fapte, cărora acest interes însuş le imprimă nota actua­lităţii. ISunteni adică cu toţii, cei care formăm un public, cuprinşi într'o sferă de interes pentru un fapt sau o întâm­plare, deşi noi diferim altminteri prin atâtea alte puncte. Prin aceea însă că ceva comun ne leagă pe cititorii aceluiaş jurnal, fiindcă ne împărtăşim de ştirile jurnalului asupra aceloraşi fapte, fap­tele ne dau atunci senzaţia actualităţii, cum o numeşte Tarde. A avea senzaţia actualităţii deci înseamnă a căpăta cu­noştinţă despre ceva în acelaş timp cu alţii şi ea va creşte în măsura sociabili­tăţii, care face posibilă răspândirea cuno-ştinţii la cât mai mulţi. Ineă odată, ge­neralitatea sentimentului, care întimpină un fapt, îl face actual şi caracterisează actualitatea lui. Dar ce poate fi acum „senzaţionalul" în presă, tot în această ordine de idei?

Mai întâiu, dacă este admisă că ac­tualitatea formează materialul obişnuit al presei, ar trebui să determinăm în ce ra­port poate fi senzaţionalul cu actualita­tea şi întru cât mai este loc şi pentru senzaţional în presă.

Cititorii unui jurnal, deşi cei mai mulţi nu se cunosc intre ei, formează totuş laolaltă o comunitate spirituală, o comu­nitate ideală. Un fir invizibil îi leagă şi le dă într'o măsură oarecare aceaşi di­recţie sufletească, le formează sau mai bine caută să le formeze un stoc de o-pinii comune. Dar opiniile acestea se fac şi se desfac după mersul actualităţii, care fiind actualitate este mereu alta şi se schimbă în fiecare zi: Faptele zilei nu se repetă, căci dela o zi la alta cronica înregistrează alte ştiri, care întreţin in­teresul cititorilor pentru ce este nou. Toc­mai însă fiindcă jurnalul trebuie să trăiască din veşnicul nou, ştirile pe care el le oferă cititorilor săi şi publicului său rămân prea puţin timp în conştiinţa lor, pentru ca o comunitate sufletească durabilă să se poată săvârşi între ' ei.

După cum ştirile se fac şi se desfac zil­nic, tot aşa şi această comunitate sufle­tească se face şi se desface în fiecare zi sau se transformă, în orice caz n'are o continuitate stabilă. — Aceasta ar şi face că nu s'ar putea săvârşi numai prin acţiunea presei o transformare sufleteasca mai adâncă a unui popor sau a unor clase ale sale, fiind dată lipsa aceasta de continuitate. Acţiunea presei ar trebui să fie sprijinită şi de alţi factori. — Mai este însă şi alt element. Cititorii unui jurnal citesc, fiecare liniştit la el acasă, ştirile de actualitate, pe care ei nu le comentează mai departe între ei. Aceasta face că, cu toată comunitatea lor sufle­tească, actualitatea este totuş ceva rece, care nu produce decât un dinamism psi­hic foarte limitat. Prin faptul că ei r.u comunică mai departe impresiile lor din citirea ştirilor, rămân cu simpla conşti­inţă că ei se împărtăşesc deodată sau simultan din aceleaşi ştiri, fără ca însă aceasta conştiinţă să ajungă la un grad mai mare de intensitate, Fiecare păs­trează mai mult pentru sine ecoul sufle* tesc, pe care îl deşteaptă în el actuali­tatea. De aceea zicem că dinamismul psi­hic este foarte limitat.

Dar nu totdeauna actualitatea rămâne în mersul ei obişnuit. Presa răspândeşte din când în când şi ştiri> care se preci­pită vertiginos asupra unor fapte de un interes mai viu şi mai durabil pentru ci­titori. Un jurnal prinde nota actualităţii şi actualitatea iese din mersul ei firesc, spre a fixa interesul general asupra unor fapte, care exclud pentru un timp din preocuparea publică tot ce n'are legă­tură cu ele. Faptele ;acestea au darul de a se contura într'un cadru definit şi es-primă la un moment dat o stare de lu­cruri — politică, economică, naţională, publică, etc. Ele fac amalgam cu altele similare şi constituesc „chestiunea" sau „afacerea" zilei. Intrate în făgaşul ace­sta, faptele se prezintă sub aspectul sen­zaţionalului, adică ştirile privitoare In ele deşteaptă în cititori un ecou mai n-dânc. Dar mai ales acest ecou se revarsă în afară printre cititori, dinamismul psi­hic nu mai este limitat ca adineaori, ai impresia eă ceva a pus stăpânire pe con­ştiinţa cititorilor şi comunică sau merge dela unul la altul. Fiecare • din cititori, când se află în faţa altuia, par'că îşi citeşte la acesta propriul său gând: ai văzut ce s'a întâmplat în chestia cutare*? ai văzut ce spune jurnalul cutare? Sau ce întorsătură a luatf etc. Este între ei o consonanţă sufletească, care se traduce dinamic printr/o ferbere^ o efervescenţă neobişnuită căutând să verifice într'alţii impresiile proprii. Vrem să ştim dacă şi alţii au simţit ca noi,' dacă au aceleaşi pre vederi ca noi despre mersul afacer i i . . . Nu este numai o comunicare simultană, ea în cazul actualităţii simple, ci fiecare se priveşte pe planul unei prelungiri într'alţii, care este un câştig în intensi­tate. De unde, în cazul simplei actualităţi, fiecare cititor îşi citeşte liniştit pentru

197 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

sine jurnalul, în acest al doilea caz el ies8 din sine şi se multiplică aşa zicând. Che­stiunea intră adânc în conştiinţa citito­rilor şi îi obsedează. Chiar aspectele cele mai neesenţiale ale chestiunii devin obsedante pentru cei mai mulţi şi îi ur­măresc multă vreme. De aceea, pe când actualitatea simplă presupune schimba­rea, care singură întreţine curiozitatea publicului, senzaţionalul are o tendinţă vădită de permanenţă în liiiia acestei mişcări, căci senzaţionalul reprezintă ce­va ce nu mai iese dela ordinea z i le i . . . Senzaţionalul este o actualitate poten­ţată.

Mai este însă o întrebare, care se pune aici: de ce unele fapte desbătute în presa zilnică capătă acest caracter de senzaţio­nal sau în ce constă acel specific senza­ţional? A ne mulţumi cu răspunsul că un jurnal sau altul exploatează — cum se zice — curiozitatea cititorilor şi a pu-plicului în scopuri de câştig înseamnă cel mult a vedea numai o parte a pro­blemei şi poate nu pe cea mai importan­tă. E uşor a spune că un jurnal — în­ţelegem conducerea lui — sau un grup de jurnale „pun mâna" pe o chestiune şi întreţin „scandalul" în jurul ei, mai ales dacă şi chestiunea este susceptibilă de aceasta sau se „pretează". Trebuie însă să nu scăpăm din vedere că nimic nu se poate face aici fără de concursul publidioîui. Jurnalul în cauză nu face de­cât să urmeze cel mai adesea gustul pu­blicului sau al cititorilor săi.

Intr'adevăr, între un jurnal şi citito­rii săi există o influenţă reciprocă şi con­tinuă. Nu numai jurnalistul îşi formează publicul său, ei şi jurnalistul se formează aşa zicând la gustul acestui public. Dacă publicul urmăreşte peste tot actualitatea şi presa n'are altă menire decât să-i slu-jiască subiecte de actualitate, sunt prin­tre • aceste subiecte unele, care au fost până la un punct aşteptate de c i t i tor i . . . Ei găsesc adieă în expunerea acestor subiecte nu numai alimentul zilnic al unei curiozităţi fireşti, ci mai mult comenta­riul gândurilor şi simţirilor lor într'o chestiune, care de mult preocupa în chip inconştient cercuri, mai largi de cititori. Jurnalul vine s& se facă purtătorul con­ştient al acestor preocupări nemărturisite. El strigă în gura mare ceea ce până a-tunei cititorii lui îşi şoptiau numai. El aduce la lumină deplină impresiile surde acumulate de multă vreme de către citi­tori. — Aşa se şi explică,, că; o chestiune, de care nici nu se vprbia în ajun sau ai fi crezut că nu se voifoeşte nimic, acum este pe "buzele tutulor. Toţi cititorii re­petă acum ştirile culese din jurnale, în care se intensifică ecoul unor. preocupări anteiioare. Jurnalul, care prinde oare­cum sonorităţile deşteptate în sufletul ci­titorilor săi de o asemenea chestiune, pre­lungeşte pe cât posibil starea lor sufle­tească cu dispoziţia aceasta de primire a unor ştiri în a«eiaşi direcţie. Receptivi­tatea, adică dispoziţia aceasta de a primi ştirile ,devine de multe ori pasivă şi ci­titorii aleargă după ştiri ca prinşi în

vraja unei halucinaţii colective, care ex­clude orice încercare de control. Vraja nu încetează şi sufletele nu mai scapă de încătuşarea ei. Astfel începe senzaţio­nalul, caro este o potenţare a actuali­tăţii, înţelegem prin aceasta că senza­ţionalul întrece actualitatea şi se înfige în sufletele cititorilor cu o pornire îndă­rătnică de înstăpânire asupra lor. El tinde să dea statornicie la ceeace este

actualitate trecătoare şi prin aceasta sen­zaţionalul devine un factor de exprimare a sufletului colectiv al publicului cititor mai adesea şi uneori al unui popor în­treg. — Din acest punct de vedere el poate «duce o contribuţie deosebită la în­ţelegerea acestui suflet, şi a problemelor de psihologie colectivă.

Constantin Sudeţeanu.

ACTUALITĂŢI

Drepturile şi datoriile studenţimei Orice om e membrul'unei naţiuni

precum e membrul unei familii, şi după cum în cele mai multe cazuri, el poartă pecetea familiei sale, tot astfel se resimte în el influinţa mis­terioasă, în tot modul său de a gândi, de a simţi, de a lucra, de a vorbi, a naţiunii sale. Bl îşi iubeşte, sau mai bine zis trebuie să-şi iubească, naţia ca şi familia sa, şi nu din considera­ţii interesate sau cine ştie ce scop egoist, nu dar prin afecţii ce nasc din isvorul intim al personalităţii sale.

Pentru aceasta sentimentul naţio­nalităţii e sfâmt şi dreptatea cere ca să fie respectat în toate domeniile unde se manifestă viaţa poporului, în limbă, în literatură, în religie. Iar când o societate, oricare ar fi ea, lo­veşte în acest sentiment sfânt, cetă­ţenii au dreptul să protesteze şi să ceară respectarea sentimentului na­ţional şi a personalităţii lor naţio­nale. Mai mult, cum adevăratul şi directul scop al Statului trebuie să fie a desvolta în chip unitar, dar cu respectul libertăţii, facultăţile şi în­suşirile naţionale, perfectibilitatea şi unitatea în viaţa naţiunii, în toate înfăţişările culturii, şi cum tot pro­gresul unei naţii depinde de desvol-tarea sentimentului naţional, Statul e dator, să intervină chiar prin for­ţă, şi nu înăbuşind legitima protes­tare, ci sprijinind-o, şi dându-i aju­torul necesar pentru-ca dreptatea să se fac.

Iată dar legitimitatea unei ridi­cări a poporului contra unei nedrep­tăţi naţionale.

Acum e firesc lucru ca în frun­tea unei mişcări naţionale să se puie pătura cultă, căci aceasta prin cultura sa, prin ascuţirea inteligen­ţii sale, îşi dă mai bine seama de da­toriile şi drepturile membrilor ei ca cetăţeni.

E mai firesc lucru încă, dacă în­săşi acea pătură cultă, aleşii unei na­ţii, să provoace ea însăşi asemenea mişcări, fiindcă prin puterea de a-şi analiza şi alege sentimentele, prin

conştiinţa sentimentului naţional, sunt datori să trezească şi în ceilalţi conaţionali ai lor sentimentele ador­mite de iubire de neam şi patrie.

Şi în fine, e şi mai firesc lucru, ea tinerii păturei culte, în piepturile cărora orice sentiment e mai aprins, mai viu, mai puternic, să deie ei în­tâi semnalul de alarmă în caz de pri­mejdie naţională.

Acest tineret al păturei culte, al elitei naţionale, şi în ceeace priveşte tăria sentimentului patriotic, pute­rea păturei culte, avangarda ei, nu poate fi de cât corpul studenţesc.

Acesta e dreptul din punct de ve­dere cetăţenesc al studentului, iar studentul nu poate fi mai onorat, de­cât atunci când pretinde acest drept şi uzează de el cu putere şi curaj.

Dar, studentul, mai are încă un drept de ridica în chestiunile ce ating vitalitatea-, naţiunei şi acel drept e recunoscut şi de dreptul na­tural, e dreptul tradiţiei.

In adevăr, din cele mai vechi tim­puri, studenţii au ridicat ei întâi glasul, ori s'au solidarizat neîntârziat cu poporul, în chestiile mari naţio­nale sau sociale, pentru ideile sau cauzele sfinte şi drepte. E greu de găsit date în privinţa aceasta, totuşi suntem siguri că, chiar înaintea ju­mătăţii veacului al XVUI-lea stu­denţii reprezentau ceva în elita pa­trioţilor, cu toate că nu se prea dă­dea în acele timpuri mână liberă ideilor de libertate, de frăţietate, de adevăr.

Pentru prima oră la 1789 studenţii dela toate facultăţile din Franţa fra­ternizează cu; studenţii parizieni, pen­tru unitatea în idei şi teritorii. Prin urmare găsim pe studenţi ajutând la pregătirea revoluţiei, apoi, în acelaş an (9 Thermidor) Soubervitte, s tu­dent în medicină, se pune în fruntea unui număr de studenţi pentru aju­torul izbândei principiilor sfinte, deci găsim pe studenţi luând parte şi la revoluţie.

Dar ce e mai înălţător pentru stu­denţii francezi e că la 1814 cu ocazia liberării Parisului au luat ei înşişi

©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

parte însemnata în luptă. Ca şi la Bucureşti, după un secol aproape, studenţii dela scoală politechnică, lc-au dat învăţături strategice şi subt îngrijirea lor s'au format de către studenţi şi numai din studenţi, 12 baterii de gardă naţională. E măreţ.

Cine a introdus şi răspândit ide­ile democratice şi revoluţionare în (lermania, dacă nu studenţii? Cui se da toreşte desrobirea Germaniei, dacă nu studenţilor? Cine a ridicat mo­ralul (mişcărilor dela 1813 1815 în Germania, dacă nu studenţii?

La 1809 ___ în 27 Octombre _ Frideric Stabs, student la Leibzig, c împuşcat din ordinul Francezilor, fiindcă a încercat, impus de senti­mentul naţional si iubirea de patrie, să ucidă pe Napoleon la Schoenbrun. Stabs nu era un criminal!

In totdeauna studenţii germani s'au mişcai cu ocazia unei chestiuni naţionale sau sociale, iar prin firea lor solidaristă au obţinut pretutin­deni rezultate frumoase. S'au înfiin­ţat multe şi puternice societăţi, aşa: Tugenbund, Teotonia, Oglinda cin­stei, Burschenschaft, care era o ade­vărată ligă a amicilor, aşa că în 1817, în federaţia dela Wartburg studenţii au putut să ia hotărârea de a răs­turna guvernul sperjur de atunci, duşmanul dinlăuntru.

Spiritul studenţilor în toate ţările, iu toate timpurile, a fost indepen­dent şi îndrăzneţ, asociindu-se tot­deauna cu mersul ideilor, pregătind evoluţia socială.

In Polonia, studenţii au luat parte la toate manifestările patriotice din Irecut, ei n'au combătut pe asupri­torii lor numai cu armele în mâini, ci de asemenea au făcut tot ce era în puterea lor pentru a menţine lim­ba maternă, tradiţiile şi obiceiurile neamului lor. Cine a cetit revoltele din 1830 în Polonia fără ca să nu-şi aducă aminte, ca de ceva înalt, de glorioasa figură a studentului Toma Z/in?

E nevoie să mai amintim despre partea ce au luat-o studenţii italieni în liga carbonarilor, sau recentele fapte demne de toată lauda a stu­dentului rus? Poate cineva să con­teste marea influenţă a .studentului rus la schimbările politico-sociale ne mai pomenite din imperiul ţarului?1

Şi la noi au fost multe mişcări stu­denţeşti, dar, fireşte., datează mult mai de curând numărarea acestor mişcări, deoarece şcoala noastră e mult mai tânără. Dar e de ajuns să amintim câteva fapte şi: aceste vor glorifica îndeajuns studentul no­stru.

Să nu uităm că, în 1812, studenţii 1 E vorba de revoluţia ruseasca ini ty^p)

şi de încercările de democratizare1 ^Ktii&jpe-riului, introducerea unei vieţi parliMifcnWj-e, ete. ce i-au urmat.

şcoalei lui Gheorghe Lazăr, s'au ală­turat cu avânt revoltei Domnului Tudor Vladimirescu, contra grecilor din ţară.

Să nu uităm că „Liga Română", care azi nu numai că e sufleteşte moartă, dar c duşmana Ligei Româ­ne de atunci, a avut un puternic sprijin în studenţime.

Şi mai ales, să nu uităm că stu­denţii din Bucureşti, în anul de gra­ţie 1906, Martie 13, au apărat cu pre­ţul sângelui lor, limba românească şi instituţiile cuturale ale ţării româ­neşti.

Poate mişcările noastre studen­ţeşti să nu facă impresia frumoasă, pe care o fac mişcările studenţeşti din alte părţi, cari se ridică pentru idei înalte, umanitare. Dar să nu se întrebe nimeni de ce studentul ro­mân nu s'a ridicat pentru idei înalte, umanitare deşi studenţii au ju­cat un important, rol în prima miş­care a socialiştilor români — pentru ce studentul român a rămas la lupta pentru apărarea fiinţei naţionale, ei de ruşine să tacă, căci nu s'a mai vă­zut ţară, afară de ţara românească, in care poporul să aibă nevoie să lupte pentru a^şi apăra limba şi nea­mul, nu contra duşmanului străin, ci contra fratelui său.

Poporul nostrtt încă n'a ajuns la acea treaptă culturală deşi în ul­timii 40 ani a progresat uimitor — încât să poată fi stăpânit de ideale umanitare, internaţionale, sau so­cialiste. Pentru Român, pentru ade­văratul Român nu este timpul încă de a fi internaţionalist, — el tre­buie să fie naţionalist; deasemenea nu este timpul încă să fie socialist, ei trebuie să fie poporanist.

Poporul românesc, nefericita noa­stră naţie, înainte de a-şi deschide sufletul altor ideale, trebuie să se gândească că are încă ideale ne a-junse, doruri ce mor în aşteptare, „un vis neîmplinit copil al sufe­rinţei _ d e jalea cărui ne-au răpo­sat şi moşii şi părinţii"...

Poporul românesc, înainte de a se gândi la un stat mare, universal, în care toţi oamenii vor fi fericiţi, în care toţi vor fi fraţi egali şi cu drep­tate răsplătiţi pentru munca lor, tre­buie să se gândească că acolo în sat, fratele nostru, ţăranul, moare în su­ferinţă şi mizerie, munca lui fiind atât de despreţultă, sufletul lui atât de întunecat. Să nu se mire nimeni, deci, pentruce sămânţa aruncată aici de socialişti, nu a prins.

Idealele naţionale trebuie să stă­pânească sufletele noastre, iar când studenţii români se încălzesc la ace­ste ideale trebuie lăudaţi şi încura­jaţi în luptă. Nu trebuie să se dis­preţuiască o forţă naţională.

Iată oare sunt drepturile şi dato­riile studenţimei, şi partea care a

luat ea în mişcările pentru ideal, şi dacă s'ar scrie o istorie politică a miş­cărilor studenţeşti din toată lumea, s'ar vedea ce strălucită figură fac studenţii în istoria evoluţiei sociale pretutindeni.

Nu numai la noi, dar pretutindeni sentimentul naţional e mult mai pu­ternic acum, ca în oricare altă epocă. Astăzi toate naţiunele au . tendinţa de a alcătui popoare de sine stătă­toare. Ocrotirea limbei, obiceiurilor, culturei naţionale nu mai satisface cerinţele de astăzi ale naţiunilor, Statul însuşi trebuie să fie naţional.

Acesta e principiul politic actual al naţionalităţilor, Astfel că înainte ca toată umanitatea să fie subt un singur Stat universal, vom ajunge, fără îndoială, mai întâi ca ea să fie împărţită în State naţionale.

O naţiune se formează cu încetul, printr'un fel de desvoltare psiholo­gică, care aduce, puţin câte puţin, în­cetul cu încetul, într 'o masa de oameni formată din acelaş isvor, un caracter propriu şi o comunitate de viaţă ce se întăreşte prin ereditate şi vieţuire în comun. Prin această comunitate în viaţă, prin uniformitatea limbei, prin unitatea în cultura naţională şi moravurile unui popor, se întăreşte unitatea naţională.

La multe popoare, cunţ este de pildă poporul francez, unitatea na­ţională a fost creiată şi prin legă­turi dinastice continue, prin existenţa în secole a unui Stat naţional. La noi din nefericire, unitatea naţională a fost necurmat împiedicată în întări­rea ei, fie din cauză că Românii au fost necontenit împărţiţi prin împre­jurări nenorocite, sau prin deosebiri de interese politice, fie din cauză că popoarele vecine nu s'ar fi bucurat niciodată de unitatea noastră naţio­nală, intervenind totdeauna, subt cu­vânt de a face linişte, "ordecâteori conştiinţa naţională s'a ridicat.

Tot ce a ţinut pe vremuri legătura naţională între noi a fost îndârjirea cu care Românul şi-a păstrat limba, credinţa şi moşia, şi de sigur că ge­niul românesc ar fi fost cu mult mai desvoltat, dacă nu ar fi fost nevoie ca, fără preget, să fim nevoiţi în toate timpurile să ne apărăm limba şi neamul, chiar contra duşmanului asupritor dinlăuntru.

Epoca fanariotă e de un secol, dar această nenorocită epocă o pu­tem număra ca zece secole de stare l>o loc a culturei şi desvoltării geniu­lui românesc. Sentimentul de naţio­nalitate ni î-a păstrat, în timpuri grele, în munţi, sufletul curat al po­porului fugit de urgia de acasă. Aco­lo a fost păstrată scumpa comoară a moştenirei gloriei sau durerei trecu­tului, şi făuririle de viitor, când în munţii Vrancei păstorul moldovan, eu cel transilvănean şi cu cel mun-

.199 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DM MÂTNB

tean să întâlneau, strângându-şi mâi­nile tăcuţi, cu ochii plini de lacrămi. In aceste timpuri, nu Statul nostru, nu politica noastră externă, nu boe-rimea, care era străină sau înstrăi­nată de neamul nostru, ne-a păstrat naţionalitatea şi fala d« român, ci le­gendele, poveştile bătrâne de vremi glorioase de demult, ce îmbătau co­piii eu iubirea de neam şi ţară. Bă­trânii ninşi încredinţau această co­moară sfântă fiilor cu păr de aur, cu vorba să 6 păstreze bine şi să o îm­părtăşească şi ei la rândul lor când vor fi albiţi, copiilor. Astfel s'a, păstrat glorioasa istorie a neamului nostru. Nu datorim păstrarea limbei noastre nici cărturarilor, nici boerimii, ci ţă­ranului, care, cu sufletul plin de durere îşi cânta doina lui de jale, în codruri dese, pe munţi prăpăstioşi, în câmpiile arse de soare. Iată cui datorim tot ce avem astăzi pe tărâ­mul naţional, cui datorim numele de român, fiinţa noastră naţională, lim­ita noastră, credinţa noastră, arta noastră: plugarului şi ciobanului ro­mân cari, suferind, n 'au fost. ajunşi de molipsiri streine.

Pentru o naţiune influenţa limbei e foarte puternică. Limba e expre-siunea spiritului comun, manifesta­rea cea mai curată a caracterului unui popor, e instrumentul de schimb intelectual, legătura cea mai ener­gică a culturei comune, e bunulcel iţiai natural şi propriu poporului. Unitatea în limbă întăreşte Unitatea naţională şi partea din popor ce îşi pierde limba, se înstreinează. Nu e nevoie pentru a întări cele spuse, de a aduce exemple dela alte popoare, când avem noi între Români pilde de desnaţionalizări puternice în părţi­le secueşti ale Transilvaniei, în părţile ucrainene ale Bucovinei, unde popo­rul pierzându-şi limba, îşi pierde şi obiceiurile şi credinţa, şi deci fiinţa naţională. Şi, în chip fatal, se în­tâmplă tot aşa cu orice popor ce îşi pierde limba şi obiceiurile.

S'a vorbit destul de mult despre boerimea noastră, s'a discutat ches­tiunea în toate înfăţişările ei, şi din punct de vedere social, şi din punct de vedere isroric-politic, şi s'a ajuns la concluzia că noi nu avem o boe-rime propriu zisă, şi că pătura de sus, în cea mai mare parte nu e de­cât o creaţie a averei. Dar aproape ni e indiferent acum, cine şi ce e pă­tura de sus, faptul ce ne interesează e că această, fie zis, boerime e străină cu totul de poporul românesc. In momentul de faţă această clasă e franţuzită, are aspectul burgheziei franceze — şi aceasta privită de de­parte — însă această haină nu e aşa veche, ea datează cam de pe la sfâr­şitul epocei fanariote.

Boerimea noastră e cea mai cu­rioasă pătură socială din toată lu­

mea, ei i-a plăcut totdeauna tot ce a fost străin şi a adoptat imediat orice schimbare străină. Cercetând puţin istoria găsim boerimea noastră pe rând slavizată, polonizata, turcită, grecizată, franţuzită, dar în nici un timp, afară de cele ce sunt departe de noi cu 400-500 ani, nu o găsim romanizată.

Faptul acesta cave ţinea o veşnică deosebire între păturile sociale a fost o nenorocire pentru Români, deoarece pătura de sus fiind în chip natural în toate timpurile pătura conducă­toare, şi ne având nimic comun cu pătura de jos, însuşi poporul româ­nesc, iar o ură veşnică deosebind-o de tot ce era românesc, dela sine se înţelege că guvernarea a trebuit să fie proastă, şi desvoltarea poporului să meargă încet.

înstrăinarea s'a făcut încetul cu încetul, şi din ce în ce mai adânc, şi astăzi între aceste două clase e un abis îngrozitor. Elita oraşelor nu mai poate înţelege nimic ce e românesc şi nu numai că ea nu poate suferi limba noastră, după ea. săracă şi bar­bară, literatura noastră, după ea, a-tât de înapoiată, si obiceiurile noa­stre, pentru ea, sălbatice, dar îi este peste putinţă să simtă româneşte si să se încălzească la un ideal naţional. E o pătură cu totul străină neamului nostru.

Aceste •fiind spuse putem intra în discutarea actiunei studenţeşti din 13 Martie 1906.

La Bucureşti în timpul din urmă se organizase pentru manifestarea intelectuală a elitei o serie de confe­rinţe publice şi reprezentaţii în lim­ba franceză. Pentra-ce? Dacă a-ceastă ..elită", toată ziua, în toate părtile, vorbea, şi se manifesta nu­mai franţuzeşte, ce nevoie avea sa se manifeste şi în public, pentru un pu-Ttlic românesc? Nu aveau deajuns si bogate saloane pentru înscenarea pi­cantelor lor comedii?

Spiritele de elită sufletească îsi pu­neau cu toată dreptatea aceste între­bări şi nu nuteau să, considere aceste fapte decât ca o sfidare, ca un dis­preţ ce se arunca poporului româ­nesc. ' '

întâmplarea a făcut ca în ziua de 13 Martie în două instituţii culturale, naţionale ale Românilor să se desfă­şoare două producţii franţuzite. în următoarele condiţii: La Ateneul ro­mân, un conferenţiar de origine franceză, dar profesor la scoli româ­neşti, care ştie destul de bine limba românească, să vorbească desnre iu­birea în poezia ponorană românească în franţuzeşte şi la Teatrul Naţio­nal român, o societate românească de binefacere, cu un wtme românesc ca Obolul să joace comedii în fran­ţuzeşte. Această coincidenţă bizară a căzut ca un trăsnet asupra conştiin­

ţei naţionale, a întărit sentimentul de iubire de neam şi limbă, şi a dat cu­raj de luptă tinerimei, care, înflă­cărată de înalte ideale naţionale, şi-a propus apărarea poporului românesc lovit în viaţa sa naţională.

Ca şi Statul, orice om, orice socie­tate e datoare să respecte limba şi naţionalitatea poporului din care face parte, e datoare să dea ajutor desvoltărilor culturale ale poporului ca una ce întăreşte unitatea limbei şi unitatea naţiunei; în cazul contrar se aduce o lovitură grea sentimentu­lui naţional, se face un act nepa-triotie.

Elita Bucureştilor şi-a îndeplinit datoria? A dat ea respectul cuvenit limbei şi culturei române? A ajutat ea cu ceva Ia desvoltarea culturală a poporului? A încurajat şi susţinut ea propăşirea literaturei româneşti? In fine şi-a manifestat vre-odată iu­birea de neam, credinţă şi limbă stră­moşească? . . . Nu. N'a dat respectul cuvenit limbei şi naţiei române, or­ganizând reprezentaţii în limbi stră­ine pentru un public român; n'a aju­tat desvoltarea culturii poporului, sprijinind totdeauna acasă şi în şcoli educaţia străină; n'a încurajat şi susţinut propăşirea literaturii ro­mâneşti, ne cetindu-o şi dispreţuin-du-o; şi în fine, nu şi-a manifestat niciodată iubirea de neam, credinţă şi limbă strămoşească, fiindu-i ru­şine că e de naţiune română, şi ne­arând în străinătate această naţiona­litate ; educându-şi copiii cu bone străine şi dându-i la şcoli de străini conduse de oameni cu alte credinţe, şi ne vorbind decât cu servitorii limba românească.

Prin iirmare, deşi faptul că o pă­tură speială, pătura de sus, fiind străină de neamul şi limba româ­nească e un fapt de ordin social, fap­tul că pătura conducătoare urăşte şi despreţueşte în această ţară tot ce e românesc, e un fapt de ordin naţio­nal, care priveşte însăşi existenţa şi viitorul acestui Stat.

Astfel, faptul că pătura de sus sfidează drepturile acestei naţiuni, loveşte în fiinţa acestui neam, şi ne­cinsteşte instituţiile de înaltă cultură ale Statului român, faptul că pătura conducătoare a acestui Stat, care are în mâni astăzi soarta acestui neam, este o crima naţională, care nu poate rămâne nepedepsită.

Tn acest mod trebuie judecat fap­tul care a dat naştere sângerosului eveniment dela 13 Martie şi revoltei ce s'a născut în sufletele adevăraţi­lor rpmâni.

Considerând că studenţii au drep­tul şi datoria de a se ridica în ches­tiile naţionale şi fantul că pângări-rea instituţiilor naţionale e o lovire adusS sentimentului naţional, mişca­rea studenţilor dela 13 Martie 1906 a fost legitimă. N. Ghiulea

200 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

Comemorarea unirilor Provinciile cari compun astăzi statul

românesc, au avut, fiecare în parte să lupte cu diferite popoare, cari le subju­gau. Şi uinai şi cealaltă — provinciile cari compun astăzi ţara românească — şi-a avut partea sa de glorie şi durere. Astfel se explică, de ce aceste momente istorice comemorabiie, se perândă cu a-tâta regularitate.

Se împlinesc 10 ani, dela cel mai e-pocal act, dela eea mai însemnată etapă istorică în viaţa României. Ba Basara­bia, a şi trecut în revistă, acele amintiri.

încă dela 1925 basara'benii, prin mun-< a unită a unora din fii lor şi sub pre­zidenţia unui om de o înaltă valoare in­telectuală, d. Ştefan Ciobanii, aa scos cunoscuta monografie: Basarabiai. Sunt, expuse în această carte, toate aspectele vieţii româneşti dela începutul înstrăi­nării şi până astăzi, toate chestiunile cari pot interesa mersul istoric iail pro­vinciei. O merituoasă împărţire a capitole­lor, o remarcabilă putere de analiză, fac din această carte o contribuţie' de pri­mul rang.

Aşa de exemplu, frumuseţile unei ex­cursii în acest minunat colţ de ţară, sunt înfăţişate de d. Dunăreanu. In câ­teva zeci de pagini, posesorul unei lim­bi alese şi corecte, te poartă, arătau-du-ţi hotarele Basarabiei, cu cairaoteris-titla lor istorică. Chestiunea etnografică şi caracterizarea oraşelor din acest punct de vedere, o face însuşi d. Ştefan Ciob-inu, cel care a contribuit într 'o măsură nepreţuită la deslegarea acestei probleme în Basarabia şi cel oare a ani­mat într 'o proporţie deosebită, acest fel de activitate. Autorul monografiei Chi-şinăului, t ratată cu o competenţă remar­cabilă, analizează cu aceeaş metodă şti­inţifică trecutul tuturor oraşelor bas» rabene. In acest trecut se oglindeşte to« tă activitatea marilor voevozi ai Moldo­vei, cari înţelegeau însemnătatea punc­telor strategice dcaliingul Nistrului, me­nite să apere moşia, de invaziile senii baulbarilor ce stăpâneau pe atunci stepa rusească . .

Şi în acelaş mod, de oameni cu aceeaş competenţă se analizează trecutul bise­ricesc, şcolar, cultural şi economic. Di:i toate capitolele ţâşneşte prodigioasa ac­tivitate a unor figuri istorice. în frun­tea cărora, străluceşte ca punctul cel mai luminat al unui candelabru, muncn fecundă a mitropolitului erudit Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Ar fi apoi demnă de amintit, cartea dlui dr. P. Cazacu, întitulată: Moldova dintre Prut şi Nistru. Aceleaşi eveni­mente şi întâmplări istorice, cernute prin puterea de analiză a acestui autor, lămu­resc problema în aceeaş mare însemnă­tate. D. Ion Nistor, prof. la universita­tea din Cernăuţi şi actualmente ministru al lucrărilor publice, a dat la iveală opul său: Istoria Basarabiei, tratat numai în directa legătură cu evenimentele istorice

ale Basarabiei, dela primele începuturi româneşti — cu o scurtă privire chiar dincolo de ele — şi până în zilele noastre, dar mai cu seamă — ea şi ceilalţi autori citaţi — expunând însemnătatea eveni­mentelor, cari ne-au ajutat la unirea noastră. Insfârşit demnă de amintit, pe calea aceloraş străduinţe, este cartea dlui prof. univ. O. Ghibu: Uela Basarabia rusească, la Basarabia românească.

In toate aceste preţioase cărţi, se atri-bue importanţă mare svârcolirilor revo­luţiei ruseşti şi mersului evenimentelor în legătură cu ea, cari ne-au favorizat uni­rea. Se cunoaşte firul activităţii unor oameni de bine, cari au căutat, nu nu­mai să influinţeze, dar cari — atunci când a fost posibil — au şi forţat mer­sul lucrurilor, pentrucă să ajungem unde năzuiam, la evenimentul, dela) a cărui în­făptuire s'au serbat la 29/IV. 1928, 10 ani de zile.

Se anunţă apoi, că tot în acest an, se va serba comemorarea a 50 ani de viaţă românească a Dobrogii. Cât ar fi fost de cu cale, ca la acest însemnat eveni­ment, să se fi fixat de o aceeaş manieră viaţa românească a provinciei, ale cărei urme sunt mult mai vechi decât anii 1877—78,' nu mai e nevoie s 'o demon­străm. Pentrucă Dobrogea nu e un ţinut la a cărui înflorire B& nu se fi contribuit cu nimic. Dincontră, hărnicia românească îşi găsise pe dealurile mănoase şi văile pustii ale provinciei, cel mai propriu te­ren de activitate.

In această parte transdunăreană a ţă­rii, după răsboiul din 77—78 s'au întâl­nit arând ogorul oltenii din jurul Cra-iovei, harnici şi nesăţioşi, moldovenii cu duhul blând al cronicarilor, olteni ai ţi­nutului Făgăraşului dârzi şi tenaci şi în special mocani ai ţării Bârsei, păşu-nând turmele nenumărate de oi, plini de bani şi isteţi la vorbă, ca unii cari făceau cale lungă şi vedeau multe în dru­mul lor; cu toţii într 'o muncă unită şi rodnică, au reuşit în scurt timp să pre­facă ţinutul nelocuit, în cea mai înflori­toare regiune a ţării. In curând apoi, Dobrogea ajunse şi o principală arteră de eomuniehţie a ţării cu străinătate, de­venind pentru regatul român „fereastra la mare" pe care o urmăriau ruşii eu atâta îndârjire în mările din nord-vestul imperiului. Nu ne îndoim, că comitetul instituit pentru pregătirea serbărilor, va pune toată grija, pentrucă să scoată în relief aceste merite româneşti. Dar o pu­blicare meritoasă a lor — lucru ce ar constitui partea nepieritoare a activită­ţii comitetului, nu e cu putinţă?

Se împlinesc tot în această toamnă, zece ani dela unirea Ardealului cu ţara-mamă. Acesta ar fi să formeze cel mai însemnat eveniment, din câte s'au corner

1 Vezi revista „Graiul românesc" din 1928 nr. 3, articolul: Mocanii în Dobrogea la 1845, de d. G. Vâlsan.

morat în ultimul timp. Şi motivele nu sunt greu de arătat. Ardealul formează o parte complimentară, absolut necesară, pentru viitoarea desvoltare a României moderne. Răposatul bărbat de stat şi în­flăcărat naţionalist Nicolae Filipescu* a avut o clară viziune a hotarelor ţ$rii noastre, când spunea că România fără Ardeal, e o ţară menită sufocării. Ardeiu­lui aduce cu sine o întreagă variaţie de bogăţii, contribuind prin aceasta la • re­voluţia, la transformarea economică a ţă­rii. Varietatea acestor bogăţii — altele pentru fiecare regiune — au făcut po­sibilă, desvoltarea unei industrii, cu care orice stat s 'ar mândri. Şi acest lucru n'ar fi fost posihil.în România de ieri, cu nici un. sacrificiu. Dar chiar dacă acest lucru ar fi fost posibil, trebuia să treacă vreme îndelungată, pentrucă să ajungem la actualul stadiu industrial. în­cât de aici reiese aportul însemnat al Ar­dealului în formarea ţării româneşti P a putut contribui ca România, dintr'un sta­diu de industrializare a agriculturii, să treacă direct într 'o însemnată perioadă industrială. Dar în afară de acest în­semnat aport, Ardealul a venit cu încă foarte multe avantajii în deşvolţarea vii­toare a ţării noastre. Acestea le lăsăm neamintite, pentrucă. sunt destul de cu­noscute, pentru a mâi face caz de el6.

Acelaş aport însemnat, L-a avut Ardea­lul în viaţa spirituală! Intelectualitate, şcoli şi o întreagă literatură, trecut isto­ric mult mai însemnat decât celelalte pro­vincii cari s'au unit, iată ceva care nu poate fi nicidecum, .neglijat, în cota-par-tea Ardealului, la viaţa noului stat .ro­mân. Dar tocmai aici apare paradoxul, căci deşi Ardealul s'a prezentat mai bo­gat în intelectuali, deşi a determinat în anumite timpuri, curente istorice, lite­rare şi chiar politice în viaţa românis­mului, jubileul celor zece ani de unire îl găseşte mai nepregătit, decât pe reâtul provinciilor. Intelectualii săi, atât de nu­meroşi — în orice eaz incomparabil mai numeroşi ca în Basarabia, — nu sfau strâns până acum într 'un mănunchiu pen­trucă într 'o sforţare colectivă, sa pre­zinte în aceeaş nepieritoare lumină, viaţa românească trecută şi prezentă a Ardea­lului. Şi doar, dacă am analiza'lucrul în amănunt, toate laturile activităţii cultu­rale, economice şi bisericeşti, şi-aT avea reprezentanţii lor, a căror pregătire şi a căror competenţă e incontestabilă. Ardea­lul are istorici, auume versaţi, în taina descoperirii şi descifrării trecutului şi ac­tivităţii noastre naţionale.

Timpul ne ajunge din urmă şi lucrul nu s'a pus, nici măcar la cale. Şi când ne gândim cât de uşor ar fi fost, de pu­blicat o monografic a Ardealului, atunci când multe părţi, se găsiau scrise şi tre­buiau numai selecţionate şi sistematizate. Cine ar putea analizai cauzele pentru cari, acest lucru nu s'a făcut? Noi ne mulţă-mim să înregistrăm faptul, că la un aşa eveniment însemnat Basarabia ne-a luat înainte.

Gheorghe Brândus

201 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

Abatele Zavoral în România şi vizita deputatului Esmond Harmswort în Ungaria In' ultimele săptămâni România a

avut un oaspe scump: abatele Zavo­ral. Presa noastră a consacrat, zile de-arândul, coloane interminabile a-cestui prelat al Republicei ceho-slo-vace, iar poporul român întreg 1-a împrejmuit, în tot timpul şederei sale, aici, de acea delicată atenţie, care schimbă o simplă vizită într'un ade­vărat drum de triumf. Nici că se pu­tea altfel. Sentimentul de adâncă prietenie ce ne poartă duiosul şi blândul stareţ al mănăstirii Strahov din Praha a isvorât din cumplitele noastre suferinţi comune din cursul războiului mondial, iar nu din mes­chine calcule politice de-o clipă sau din banale şi vremelnice combinaţii financiare.

Să precizăm puţin premisele aces­tei prietenii.

Nu voi face istoricul momentelor de apropiere sufletească dintre noi şi Slavii din Nordul răposatei mo­narhii austro-ungare în cursul veacu­rilor trecute. Doritorii de-a le cuno­aşte le pot găsi expuse şi analizate în istoria literară a celor două po­poare renăscute. Mă voi mărgini la o înfăţişare obiectivă a împrejurări­lor istorice mai recente, în cadrul că­rora a înmugurit această prietenie, întocmai cum ar înmuguri un arbore sănătos, aşezat în condiţii telurice şi climaterice adecvate. Flacăra războ­iului încinse câmpiile Europei în 1914, şi în aceasta flacără Românii din Ardeal precum şi Cehoslovacii aveau să constitue prima jertfă pe altarul zeului Marte. Ambele popoa­re subjugate erau sortite să-şi risi­pească energiile în primele ciocniri sângeroase pentru a salva zdrenţele unei glorii dinastice medievale: ambi­ţiile anacronice ale Casei de Habs-burg. Actul de concubinaj politic, în­cheiat la 1867 între aceste ambiţii şi între golaşa trufie ungurească, trans­formă cele câteva milioane de Ro­mâni şi Cehoslovaci din cuprinsul monarhiei în simple dobitoace grăi­toare. In faţa tineretului vânjos al acestor două neamuri obidite, con­damnate să lupte, împotriva instinc­tului lor de rasă, pentru un steag strein, nu se deschidea decât o sin­gură perspectivă: sinistra perspecti­vă a măcelului fără cruţare. In cu­rând câmpiile întinse ale Galiţiei a-veau să fie acoperite de oasele înăl-bite ale flăcăilor noştri. In cel mai bun caz, eram chemaţi să căptuşim

noi cei dintâi, toate spitalele cu râri-le noastre deschise. Ştiţi ce-a urn.at. Au urmat strămutările de regimente, pentruca tragedia r.celei generaţii să îmbrace proporţii cu adevărat clasi­ce. Ţinuţi în întunericul neştiinţa, îmbrăcaţi atunci în haina mohorîtă a celor osândiţi la moarte, voinicilor noştri nu le fu îngăduită nici măcar suprema mângâiere de-aşi suspina durerile pe însuş pământul lor natal. Muriau cu miile printre streini, fără a avea imaginea celor mai. scumpi ai lor la căpătâiu. Soartea Ceho-Slo-vacilor fu aproape identica cu a noa­stră. Deosebirea consta în faptul că ştiinţa de carte era mai răspândită în rândurile lor. Puteau deci comu­nica cu părinţii şi fraţii lor prin scris. Singura deosebire.

In acele clipe de cumplite suferinţe încolţi, în abatele Zavoral, ideea de-a se apropia de sufletul curat al ţăranu­lui român. Lazaretul din mănăstirea Strahov se umplu cu răniţi Români şi dela comunitatea de suferinţe pâ­nă la o prietenie sinceră, până la o complectă identificare cu starea su­fletească a acelor mii de ţărani, nu mai era decât un pas. Acest pas 1-a făcut preacuviosul părinte îndemnat de preceptele evanghelice dar şi de conştiinţa tragediei propriei sale ra­se. L-au uidemnat la acest pas — cum însuş a spus-o şi virtuţile alese ale sufletului nostru popular. Aşa a ajuns luminoasa figură a distinsului prelat să ne cunoască limba, litera­tura cultă, lipsurile actuale, nădejdi­le de viitor. Şi în tot cursul războiu­lui în sufletul său delicat s'au polari­zat durerile tuturor celor ce aveau norocul de a-i călca pragul mănăs­tirii. El se făcea apoi interpretul a-cestora pe lângă cei de-acasă, vinde­cai deci alături de schingiuirile trupu­lui şi rănile sufletului, mult mai în­fiorătoare decât cele dintâiu.

*

De-odată cu sosirea abatelui Za­voral în România, dincolo de grani­ţa noastră apuseană, în Ungaria, a aterisat deputatul englez Esmond Harmswort, fiul unui bine recompen­sat aventurier de presă: lordul Ro­thermere. Din reportajiile umflate ale ziarelor din Budapesta precum şi din atenţia specială pe care i-o acordă presa maghiară din Ardeal, probabil dintr'un sentiment de loialitate faţă de graniţele actuale ale României, a-

flăm că acest Herculc al campaniei pentru revizuirea tratatelor a fost întâmpinat, în toate localităţile prin cari a trecut, de sute de mii de ma­ghiari.

Cunoscând înclinarea spre excese a psichologiei ungureşti, lucrul nu ne miră câtuş de puţin. Mai mult: suntem dispuşi să credem — cu toa­te că ziarele maghiare nu ne-o spun aceasta — că numitului erou, sosit prin văzduhuri, la fiecare strănut cel puţin o sută de mii de oameni i-au strigat: „să vă fie de bine!" Pentru noi, poporul maghiar va rămânea in veci acel minor în materie de simţ is­toric, care a distrămat imperiul S[. Ştefan, întocmai cum ar distrăma un copil neastâmpărat o jucărie.

Pe noi ne interesează, la acest loc, cu totul altceva. Am dori să fixăm motivele din care a ţâşnit mitul lor­dului Rothermere pentru trufia răni­tă a scumpilor noştri vecini. Să ve­dem. In desfăşurarea conflictului eu­ropean din 1914—1918 Anglia a luptat împotriva Puterilor Centrale. Primejdia germană, subvenţionată şi de fatalitatea prostiei ungureşti, pu­tea determina prăbuşirea hegemoniei sale mondiale. Tratatele au fost iscă­lite şi de miniştrii săi de externe, iar prestigiul acestor tratate sunt o con­diţie primordială pentru primatul colonial englez.

Noi ne amintim •—• Românul ţinyc mintye! — că în intervalul vijelioasei încăerări inscripţia „Got strafe En-glandl figura până şi pe scaunul cu trei picioare al celui din urmă câr-paciu de origine turanică . . .

Atunci? apropierea între lordul Rothermere şi între Ungaria ciuntită, apropiere împinsă până la un.soiu de leşin reciproc, nu poate fi explicată decât printr'o cointeresare bănească a celui dintâiu. Lordul, care — după justa constatare a lui Wickham Steed — n'a luptat nici când pentru o idee generoasă, a găsit un motiv de-a deveni celebru într'o noapte, probabil, pentru a feri de faliment sigur personalitatea sa fictivă. Iar navitatea, plusquam istorica navita-te ungurească, îi plasează capitalul în propria ţară, îl remunerează cu „tabachere'', cari poartă imaginea Ungariei reduse la justele sale pro­porţii.

Se poate compara sincera afecţiu­ne a părintelui Zavoral faţă de noi cu noul concubinaj rothermere-ma-ghiaro-revizionist?

Ar fi o profanare. C luj ja 27. V. 1918.

202 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

Contributiuni la problema culturală a Moţilor In continuarea articolului aşa de

'documentat şi de însufleţit al dlui I. N. Palade „Cheia rezolvirii probleme­lor din Ţara Moţilor: problema cul­tura lă" din no. 5 al revistei „Socie­tatea de Mâine", din 15 Martie a. e., nu ca o întregire, căci nu am aproape nimic nou de adăugat, ci mai mult pentru a întreţine focul sacru împre­jurul unei chestiuni aşa de importan­te, reiau firul acestei probleme.

Problema culturală a Moţilor se in­tegrează în problema generală a ro­mânilor din Munţii Apuseni; acesta este adevărul cardinal dela care por­nim în cercetarea de mai jos. Pro­blema culturală este în strânsă core­laţie, am putea chiar zice, folosindu-ne de un termen obişnuit al matema­ticilor, în funcţie de problema gene­rală a românilor din Munţii Apuseni şi nu poate fi rezolvită decât ţinând seamă de termenii speciali, în cari se pune problema generală a Moţilor. Mai întâi trebuie identificată proble­ma generală, problemă cu un mul­tiplu aspect, economie, social, mo­ral, religios, cultural, şi apoi în cadrul acestei probleme, deci în legă­tură cu ceilalţi termeni ai ei, atacată şi rezolvită problema culturală, care este în acelaş timp şi latura cea mai delicată a problemei generale.

Să ne lămurim. Cine a pus vreodată piciorul in

Munţii Apuseni şi s'a urcat în sus pe albia Arieşului spre Albac, sau a pă­truns printre munţii împăduriţi de pe valea Someşului rece, ori a pornit dinspre vest pe valea mai largă a Cri-şului Alb sau pe aceea atât de pito­rească a Crişului Negru, nu s'a putut

să nu-şi dea seamă că întreg acest ţi­nut muntos, în mare parte despădu-rit, pealocurea eu stânci golaşe, ino­spitaliere, prezintă o unitate etnogra­fică Teste ţara Moţilor. Legătura în­tre om şi pământ, în decurs de mii de ani, s'a închegat aşa de mult, că nu-i poţi despărţi pe unul de altul şi nu-i poţi studia în mod izolat.

Căţărat pe stâncile lui, acolo sus, de unde casa vecinului se vede la depărtare de un km., apărată de un mănunchiu de brazi, acolo trebue cău­tat moţul, acolo trebue cercetat, în­ţeles şi ajutat în nevoile lui. Coboa-ră-1 de pe înălţimi, desparte-1 pentru totdeauna de munţi, pe care, de zeci şi sute de generaţii, stărueşte moţul, aşează-1 în câmpie, să zicem spre Arad, sau spre Oradea, şi-1 vei dis­

truge. De .nu se va îmbolnăvi de f ti-sie şi nu va pieri, într'o bună zi, prins de nostalgia munţilor lui, îşi va în­cărca avutul în carul strămoşesc şi se va întoarce la obârşie; acolo, sus,

se simte el bine, acolo poate el respira, trăi. Aceasta este atât de adevărat că înşişi copiii moţi, elevi de şcoli secun­dare, despărţiţi de munţii lor şi pla­saţi prin internate pela şcoli din câm­pie tânjesc pe an ce trece şi se ofilesc ca florile, cărora le lipsesc condiţiile fireşti de desvoltare.

Iată pentru ce chestiunea Moţilor prezintă elementele unei mari pro­bleme locale, ai cărei termeni trebuesc identificaţi la faţa locului. Nu de de­parte se studiază problema Moţilor, ci la ei acasă, acolo în Munţii Apu­seni, iar soluţiunile acestei complexe probleme tot la faţa locului trebuesc date. Moţul trebue ajutat în munţii lui, acesta este adevărul cel mare. Munţii îi dau păşuni, lemne, metale şi minerale preţioase, piatră de con­strucţie, forţa motrică a apelor materii prime şi energie care ar putea fi puse în valoare prin între­prinderi mari, în care braţele de mun­că şi-ar găsi un fericit plasament. Dar lipseşte capitalul, capitalul cel mare, pentru a industrializa munţii! Două miliarde trebuesc învestite în munţii apuseni şi atunci problema moţilor este rezolvată.

In rândurile de mai sus, n 'am fă­cut altceva decât să schiţez în liniile ei mari, problema generală, pentruca în cadrul ei să privim şi să judecăm problema culturală.

# Când zicem problema culturală, ne

gândim la tot cuprinsul larg al ace­stei noţiuni şi înţelegem prin ea des-voltarea facultăţilor sufleteşti ale po­porului prin toate mijloacele de cul­turalizare, între care locul întâiu îl ocupă, desigur, şcoala. Cultură ade­vărată, adică creştere, adică spor de puteri sufleteşti şi trupeşti, care să conducă la ridicarea nivelului intelec­tual, moral şi voliţional al poporului şi care să dea Moţului putinţele cre­ierii unei vieţi obşteşti mai bune, la el acasă; cultură adevărată, care oda­tă cu întremarea sufletească a popo­rului, să-i pue la îndemână, în latura practică a vieţii, mijloacele de a se orienta în mod sigur în mediul lui geografic, fructificându-şi cu folos

munca şi valorificând, în măsura po­sibilităţii, : până când va veni capi­

talul cel mare _ bogăţiile solului şi ale subsolului. Aşa înţelegem proble­ma : desvoltare în toate laturile vieţii sufleteşti şi îndemânări practice, care îmbinate laolaltă să conducă la uşu­rarea şi îmbunătăţirea vieţii.

' In acest înţeles să căutăm a ne da seama cum trebuesc puse în lucrare mijloacele de culturalizare a poporu­lui. Să începem eu cel mai evident şi mai eficace dintre aceste mijloace, cu şcoala; şi mai târziu, şcoala primară.

In satele din Munţii Apuseni, că­ţărate pe spinări de platouri sau adă­postite prin văi, revărsate, cele mai multe, pe distanţe de 10, 15 şi 20 km. şcoala primară trebue organizată — şi de fapt şi este în unele părţi — astfel încât să ţie seamă de îm­prejurările locale, de distanţele enor­me, pe care să le parcurgă în fiecare zi copiii moţi, între 7 13 ani. Este aproape cu neputinţă în unele sate, un singur local de şcoală, chiar atunci când ar avea o poziţie centrală; tre­buesc neapărat 2, 3 şcoli şi învăţă­tori de sacrificiu cari să jertfească 3—5 ani dela începutul carierii lor pentru luminarea copiilor moţi. De curând a fost inaugurat, cu un real succes, sistemul învăţătorilor ambu­lanţi, aşa cum se practică în Suedia şi Norvegia, sistemul acesta extins şi desvoltat poate fi de mare folos în şcoala primară din munţii apuseni şi desigur că se va aplica tot mai mult pe măsura ce se vor recruta noui în­văţători.

Cantinele şcolare, sau şi mai bine, internatele şcolare ideea aparţine dlui prof. I. Lupaş care în timpul celor 6 7 luni de iarnă să adăpos­tească şi să hrănească pe copiii moţi, scutindu-i de drumurile obositoare şi de hrana rea de acasă, ar fi o bine­cuvântare a cerului. Din fericire,., mulţumită stăruinţelor dlui Insp. gen. H. Constantinescu, acest sistem a şi fost inaugurat, cantine şcolare, unde elevii lipsiţi de mijloace şi care locuesc prea departe de şcoală, să gă­sească un ceaiu dimineaţa şi o mân­care caldă la prânz, în locul mă­rului şi al bucăţii de mămăligă rece de acasă, au fost deja înfiinţate şi funcţionează de fapt în comunele Bis-tra, Albac şi Secătura, în acelaş fel s'a recomandat Ministerului Instruc­ţiunii înfiinţarea a încă 10 cantine in alte comune, unde se simte nevoie, deci idea este în curs de realizare.

Şcoala secundară, continuatoarea fi­rească a şcoalei primare, trebue să ţ ie seamă şi ea de caracterele deosebite

203 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MAIKE

ale ţinutului şi de condiţiunile spe­ciale de viaţă şi de nevoile Moţilor. I i trebuesc acestei regiuni preoţi, în­văţători, cărturari cu învăţătură mai înaltă, meseriaşi, negustori, este evi­dent că singura şcoala secundară nu poate fi numai I gimnaziul teoretic, aşa cum s'a încercat până acum, ci şcoli de învăţământ teoretic şi şcoli de învăţământ aplicat, în egală mă­sură.

Dacă ne aruncăm ochii pe o hartă a Munţilor Apuseni, băgăm uşor de sea­mă că masivul muntos este înconju­rat de jur împrejur de oraşe — ade­vărate excrescenţe ale plusului de po­pulaţie din munţi şi din câmpie în care funcţionează şcoli secundare de primul ordin, Clujul, Turda, Aiu-dul, Alba-Iulia, Beiuşul şi Bradul în­conjoară Munţii Apuseni ca un cerc. In şcolile secundare din aceste oraşe, care sub raportul climei şi al aspec­tului fizic nu se deosebesc prea mult de înfăţişarea şi clima munţilor apu­seni, trebuesc create burse anume pen tru elevii moţi; copii moţi lipsiţi de mijloace, însă cu remarcabile aptitu­dini intelectuale, să fie îndreptaţi de învăţătorii lor şi recomandaţi anume în aceste şcoli, inzestrate cu toate mijloacele de învăţământ şi în care atât instrucţiunea, cât şi educaţia se pot face în mod cât mai satisfăcător. Pentru celelalte localităţi mai mici di­năuntrul masivului, ca Abrud, Câm­peni, Baia de Arieş, unde şi profe­sorii calificaţi şi mijloacele de învă­ţământ lipsesc, mult mai corespunză­toare şi mai de folos ar fi şcoli de în­văţământ aplicat: profesionale, de ar­te şi meserii, de teehnică elementară, de brigadieri silvici.

Gimnazii ca cel din Baia de Arieş şi din Câmpeni, cu profesori, cari se schimbă aproape în fiecare toamnă,

cu mijloace de învăţământ foarte re­strânse şi cu un număr de elevi, care descreşte din an în an, nu pot să dea roade. Elevii moţi buni şi cu oarecare avere se duc la şcoli în oraşele dim-prejurul masivului muntos; rămân in aceste localităţi elevi lipsiţi de mij­loace materiale, cari după terminarea celor 4 clase, neputând continua stu­diile, stau şi se întreabă de ce să se apuce; aproape toţi se întorc la ocu-paţiunile părinteşti. Eu insumi am întâlnit în Baia de Arieş un absol­vent al gimnaziului local, care spăr­gea pietre cu ciocanul pe marginea şoselei. La întrebarea noastră de ce n 'a urmat mai departe, ne-a răspuns că n 'a avut mijloace. Şi ca el câţi nu vor fi pela sate! Ne întrebăm atunci

la ce a folosit unui atare absolvent de gimnaziu teoretic bruma de algebră, 1. latină sau 1. germană, când a fost nevoit să se întoarcă la el în sat, pen­tru a practica tot îndeletnicirile pă­rinteşti? De aceea nu este de mirare că populaţia şcolară a acestor gim­nazii scade din an în an. Este evident că in aceste localităţi, pentru elevi lipsiţi de mijloace spre a studia mai departe mult mai de folos ar fi două şcoli de învăţământ aplicat; cunoş­tinţele şi îndemânările de ordin prac­tic le-ar aplica în cariere lucrative, în care, sprijiniţi şi de vre-un insti­tut de credit, ar putea produce, s'ar vedea rodul muncii şi al învăţăturii Pe când aşa, cunoştinţe abstracte de ordin intelectualist, astăzi înregistra­te, mâine uitate, fără a fi avut tim­pul de a-şi fi îndeplinit rostul lor educativ, adică de a fi desvoltat spiri­tul elevilor: vreme pierdută şi chel­tuială zadarnică.

De bună seamă că inteuţiunea, din care au reeşit aceste gimnazii, este dintre cele mai lăudabile, ele au răsă­rit din purtarea de grijă pentru cul­tura mai înaltă a copiilor moţi, însă practica celor câţiva ani de funcţio­nare a acestor gimnazii dovedeşte că scopul, pentru care au fost creiate, nu poate fi atins. Gimnaziul din Ab­rud a şi fost transformat în şcoală normală şi bine s'a făcut; gimnaziile din Câmpeni şi Baia de Arieş ar pu­tea fi uşor transformate în şcoli de învăţământ practic, dacă oamenii lu­minaţi din partea locului ar recoman-da-o ministerului instrucţiunii.

Opera de culturalizare a poporului începută în şcoala primară şi conti­nuată în şcoala secundară de toate gradele, pentru a da roade temeinice,

trebuie extinsă şi generalizată la masa largă a poporului prin ajutorul case­

lor naţionale, case de sfat şi citire, pro văzute cir biblioteci, unde oameniir în lungile seri de iarnă, ar putea să se adune măcar la câte o sărbătoare, ca să auză un cuvânt bun şi să citească o carte de folos.

Aceste case de sfat şi de citire ar culmina într 'o Universitate Populară

idee preconizată de dl I. N. Pa-lade la Câmpeni sau la Abrud, unde cărturarii ţinutului şi alţii mai departe ar avea prilej să împărtăşea­scă unui public mai larg şi mai select cunoştinţe şi idei, simţăminte şi în-dşmnuri bune, împrăştiind astfel lu­mină şi bucurie în ţara Moţilor.

Este o datorie pentru jertfele din trecut şi pentru calităţile reale ale

poporului român din acest masiv muu tos, cu atâta mândrie denumit „Ce­tatea de vest a românismului'', ca prin case de sfat şi de citire, prin biblioteci populare şi prin acea Uni­versitate populară, pe care o întreză­rim într 'un viitor nu prea îndepăr­tat, să se potenţeze conştiinţa naţio­nală, mândria de români, a acestei nobile mlădiţe din neamul nostru. Să îi-se aducă mereu aminte de Horia şi de Avram Iancu, de tovarăşii lor de luptă, a căror valoare de eroi şi de simbol trebue sădită şi păstrată cu sfinţenie în sufletul celui din urmă copil moţ.

De o importanţă netăgăduită, pen­tru păstrarea trăsăturilor specifice şi distinctive ale poporului român din Munţii Apuseni şi ale întregei regiuni i,,

K ar fi întemeierea unui muzeţi etno J | | ^grafic al ţării Moţilor, la Câmpeni! j ; :i;sau la Abrud. Tot ce se raportă lai • ' viaţa sufletească şi materială a popo­rului moţ, dela colibă, unelte de mun­că şi de gospodărie până la lucrările de ordin artistic, ca ţesături, împle­tituri, crestături în lemn, sculptură în piatră şi port, ar putea fi strânse şi păstrate pentru generaţiile viitoare într 'un muzeu etnografic o casă a moţului — aşa cum am văzut în ţinutul grăniceresc al Năsăudului şi cum ar trebui să fie în toate regiu­nile caracteristice româneşti.

Şi mai sunt două chestiuni, am pu­tea zice două dureri, care în cadrul aceleaş probleme a culturii Moţilor, trebuesc avute în vedere: plaga boli­lor sociale şi aceea a propagandelor religioase subversive. Cele dintâi, al­coolismul cu urmările lui, tuberculoza şi sifilisul eontribue la degenerarea fizică a poporului şi la distrugerea lui treptată, cele de-al doilea îl distramă sufleteşte şi-1 îndepărtează de ideea de neam, rătăcindu-1 pe cărările tutu­ror aberaţiunilor spirituale. Ce minu­nat prilej de muncă închinată bine­lui obştesc, naţiunii şi patriei lor pentru învăţător şi preot! „Tresvi-ile", societăţi de cumpătare, pentru combaterea alcoolismului, care au în­ceput să ia fiinţă prin judeţele din nordul Moldovei şi prin Bucovina, ar putea să se înfiripeze şi în Munţii Apuseni la îndemnul convingător al unui preot sau învăţător, identificat cu apostolatul lui social. Milenismul şi celelalte herezii religioase n 'a r mai răzbate în sus, pe văile munţilor,.pâ­nă în cele mai îndepărtate sate, pen­tru a smulge dela bisericile româneşti pe credincioşii lor, dacă preoţi zeloşi, înţelegând misiunea lor de păstori ai

204 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

turmei , p r i n cont rapropagandă perse-yerentă şi însufleţită, a r re ţ ine în sâ­n u l bisericilor româneşti poporul cu­minte , însă prea lesne încrezător. De­altfel această problemă se pune n u numai pen t ru ţ a ra Moţilor, ci pen t ru în t reg nordu l ţăr i i , până în Bucovina şi Basarabia, pe unde bân tue sectele religioase.

Astfel întrezărim problema cul turală a Moţi lor; aspecte noui ale acestei pro­bleme pot fi, desigur, identicate şi de aici înainte, după cum se pot pro­

pune şi noui soluţiuni. Problema în sine este o l a tu ră şi poate cea mai impor tantă a problemei generale a Moţilor, fi ind în s t rânsă corelaţie cu celelalte la tur i ale acestei probleme. Soluţionarea definitivă a problemei cul turale se va face odată cu soluţio­na rea problemei generale, ea este şi u n scop în sine şi u n mijloc p e n t r u pregăt i rea sufletească a poporului în vederea soluţionării problemei gene­rale.

Petru I. Teodorescu inspector şcolar

PROBLEME ECONOMICE

Probleme valutare şi organizarea băncilor de emisiune în Germania, Polonia, Ungaria şi Austria

Sub titlul de sus a părăsit de curând tiparul o lucrare, care prezintă pentru noi, cari stăm în pragul stabilizării mo­netare, un interes mai mare, decât ar pu­tea să ne ofere o teză de doctorat. Auto­rul acestei broşuri este d. Sabin Cioranu, conferenţiar al Academiei Comerciale şi funcţionar superior al Băncii Naţionale a. României din Cluj, cunoscut îndeajuns publicului acestei reviste atât prin cro-cele sale economice-financiare, cât şi prin articolele menite să familiarizeze marele public din Transilvania cu problemele economice internaţionale, în special cu problema finaneiară-monetară şi cu re­organizarea băncilor de emisiune a mai multor state din Europa.

Lucrarea dlui S. Cioranu „este nu nu­mai o teză de doctorat care dovedeşte în­suşire de către autor a metodei ştiinţifice de cercetare, dar este în ea însăşi o lu­crare ştiinţifică de valoare" — pe cum ne spune d. prof. I. N. Anghelescu. — Ea se prezintă ca un elaborat al unei in-delungate şi rodnice activităţi de cerce­tare în domeniul problemelor finaneiare-monetare.

In 260 pagini, cu toată grija de docu­mentaţie serioasă ni se expun în chip limpede şi sistematic toate peripeţiile va­lutare, prin cari au trecut dela răsboiu până la o reformă radicală — ca stabili­zarea monetară — Germania, Polonia, Ungaria şi Austria, evidenţiind cu multă competiuţă rolul băncilor de emisiune în cursul răsboiului şi după încheierea păcii marea operă întreprinsă de aceste state.

Lucrarea este împărţită în patru părţi —- precum reese din titlul însuş. — Pri­ma parte este consacrată problemelor ce interesează Germania.

Intr 'un stil sugestiv şi plin de vioi­ciune ni se zugrăveşte epoca de inflaţie

din Germania, care se desprinde ca un capitol aparte din descrierea stărilor eco­nomice dela 1914 până la 1923. Sub tit­lul: „Inflaţia în Germania" ni se în-

, făţişează întreaga evoluţie financiară a Germaniei dela declararea răsboiului până la stabilizare, prezentându-ne acest ca­pitol totodată o icoană fidelă despre în­treaga situaţie economică şi socială a Ger­maniei în legătură cu problema valutară. Capitolele următoare tratează chestia stabilizării mărcii depreciate şi decăzute până la repudiarea ei complectă din partea populaţiei, apoi înfiinţarea şi or­ganizarea Reiehsbankului, cari capitole se evidenţiază prin vastele cunoştinţe praetice şi prin materialul respectabil in­formativ, de «are a dispus autorul. Inte­resantă este expunerea politicei de scont şi acoperire a Reiehsbankului, prin care se scoate în relief situaţia Germaniei du­pă stabilizare, situaţie, care poartă toate semnele unei normalizări şi oare ne docu­mentează îndeajuns, că „nervus re-rum"-ul fiecărui stat este a se căuta în problema valutară. — Din capitolele de­stinate problemelor monetare din Germa­nia reapare cu prisosinţă nexul strâns ce au chestiunile generale economice şi so­ciale cu problema monetară, în jurul că­reia se învârte bunăstarea poporului. Agricultura, industria, comerţul şi gospo­dăria statului stau în strânsă legătură cu sistemul monetar. Baccilii inflaţiunei au sdrobit şi în Germania întreaga viaţă economică; stabilizarea a fost însă serul de regenerare, ale cărei urmări salutare nu întârzie să se manifesteze printi^o desvoltare economică demnă de invidiat.

Foarte interesante şi educative pentru noi sunt expunerile autorului referitoare la problemele monetare ale Poloniei, a-flând multe puncte de asemănare cu u-nele fenomene economice, cari sunt prea

. Ibine cunoscute şi la noi în ţară; în spe­cial fazele de criză, prin care a trecut Polonia după reforma monetară ne o-glindesc cu fidelitate stările actuale în care se sbate ţara noastră. Autorul ne face o dare de seamă foarte amănunţită despre haosul monetar, ce domnia în în Polonia, unde se aflau în circulaţie deodată trei diferite Valute (marca po­lonă, coroana austriacă şi rublele ruseşti) cu curs liberatoriu, până la preschimba­rea din 1920 resp. introducerea monedei naţionale — zloty — din 1924. — In­structiv e şi capitolul privitor la refor­ma monetară din 1924 şi înfiinţarea băn­cii noi de emisiune, cari probleme au excitat la timpul său o polemică foarte a-prinsă în cercurile teoreticienilor şi ex­perţilor nu numai din Polonia, dar şi din străinătate. Intr'un chip limpede ni se înfăţişează toate viciile comise în jurul reformei monetare, care a fost bazată numai pe impozite şi lipsită de împrumu­turi străine; fiscalitatea excesivă şi unele greşeli pe teren monetar — ca moneti-zarea billonului etc. — au avut de urmare o criză economică, ale cărei urmări le simte şi actualmente statul Polon, şi ceeace e mai grav: compromiterea refor­mei valutare.

Celelalte capitole tratează situaţia mo­netară înainte de stabilizare în Ungaria şi Austria, apoi se ocupă mai pe larg şi aparte cu stabilizarea şi organizarea băncilor de emisiune în aceste două ţări danubiane.

Concluziile scoase din tratarea proble­melor valutare în ţările amintite mai sus, 'e ciistalizează autorul în ultimele două capitole ale lucrărei sale, întitulate: „Despre băncile de emisiune" şi „Coo­peraţia între băncile de emisiune", dec-larându-se, — în ce priveşte organizarea unei bănci de emisune, ca adept al sistemului de bancă particulară cu un a-mestec cât mai mic al statului. Iar în ce priveşte asanarea valutară, eşţe pentru o stabilizare, unica reformă monetară efi­cace, care este şi cea mai practica şi mai uşoară de realizat, în deofbşte acolo, unde discrepanţa e prea mare între cotarea ac­tuală şi a valorii aur post bellic a mo­nedei respective.

De altfel doctrina modernă a revalo­rizării, de care au fost înamorate şi la noi cercurile conducătoare, s*a dovedit a fi numai un mit popular de natură mai mult mistică-profană, decât ştiinţifică-pozitivă, deaceea a fost abandonată în timpul din urmă şi de cei mai fervenţi apărători ai ei (ea actualul ministeu de finanţe).

Terminăm cu observarea, că volumul dlui S. Cioranu în înfăţişarea lui senină şi rectilină trebuie cetit nu numai de acei, cari stau aproape de viaţa economică, ci — considerând, că ne aflăm, înaintea unei mari reforme monetare —• şi de către aceia, pe cari îi interesează desti­nele ţării noastre, putând culege multe foloase din cele expuse de autor.

Dr. TniH NichicHi

205 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

Dragoslave Cântă prin frunza de paltin cu mulcome şuiere vântul. Iarba se pleacă şi unduie tainic, când blânde miresme Cresc din căţui spânzurate pe negre morminte. Din stele Cerne pe trunchi de mesteacăn o pulbere albă şi 'n crânguri Păsări se'ngână, chemându-se'n fluier de mierlă. De-apururi Somnul vi-1 leagănă unda ce scânteie'n tremur de paloş, Umbre căzute cu ochii 'n văpaie de fulgere repezi. Moartea ce-amestecă lutul şi spulberă faima lumească, Plânge cu lacrimi de rouă prelinse pe fire de iarbă Jertfa ţărânii ce svârle spre stele comoara de visuri. Scaldă cu apele-i Pravăţulfilia stropita cu sânge, Firea 'mbrăcând-o 'n veşmânt de topaze, când presuri pe culme Sărbătoresc bucuria vieţii. Ci'n negură oarbă, — Moaşte păstrate 'n altarul săpat cu sfinţenie 'n suflet, — Lutul vi-1 cerneţi în brazda sortită pe veci să rodească. Chiot prelung ca un strigăt de luptă se 'nalţă 'n văzduhuri. Cântă, robind tinereţea cu-avânturi, norocul şi truda. Plopii se leagănă 'n susur şi puii de vultur pe creste Spintecă zarea 'n potop de lumină. Mai mândră se 'mbracă Brazda păstrată cu sânge în strae de aur şi'n murmur Apele 'ngână povestea vieţii de-apururi senină.

Al. Iacobescn

PROGRESE ŞTIINŢIFICE

Ce a hotărît Congresul Naturaliştilor din România

De Prof. AI. Borza (Cluj)

In zilele de 18—22 Aprilie a avut loc la Cluj un important con­gres naţional, care prin gravitatea problemelor tratate, prin serioasa organizare, prin disciplina tuturor participanţilor, dar mai ales prin hotărîrile ce s'au luat, poate fi con­siderat ca unul din cele mai reu­şite congrese postbelice din Ro­mânia.

E vorba de congresul tuturor naturaliştilor din România, la care au participat nu numai obiş­nuiţii delegaţi ai autorităţilor lo­cale şi centrale în frunte cu Mi­nistrul Instrucţiunii, cu Primarul şi Prefectul Clujului, ci delegaţii tutoror asociaţiilor de haturalişti din ţară (româneşti şi minoritare), cu o singură excepţie regretabilă. Au fost de faţă profesori şi asis­tenţi dela toate universităţile, pro­fesori secundari din întreagă ţară, pe lângă numeroşi silvicultori, agronomi, piedici, veterinari, far­macişti şi câţiva zeloşi prieteni ai naturii.

Zilele de congres au decurs în deplină armome. Nici 'nu ne-a ve­

nit în minte fantoma ce se nu­meşte politică. Nu şi-â ridicat ca­pul dihonia regională. Au lucrat prietineşte împreună români, ger­mani, maghiari şi ruşi. S'au înţe­les la perfecţie bătrânii şi tinerii. Toţii congresiştii au plecat recon­fortaţi, întineriţi, încurajaţi sufle­teşte înălţaţi, ca după o fericită bae spirituală.

Reuşita strălucită a acestui con­gres se datoreşte armonioasei co­laborări a mai multor factori. Este în primul rând meritul Societăţii Naturaliştilor din România, în fruncte cu vrednicul ei prezident, Prof. Andrei Popovici-Bâzuoşanu, care a ştiut să adune la un loc toate asociaţiile şi pe toţi natura-liştii. Aranjarea tehnică a con­gresului se datoreşte comitetului local, prezidat de Prof. 1. Popeşcu-Voiieşti, dirijat de secretarul ge­neral Prof. Al. Borza şi compus din membrii G. Mateescu, I. Grin-ţescu, E. Grădinescu, I. Tulogdy, Dr. V. Bologa, I. Voinea, G. Bu-joreanu. E. Pop, M. Tiesenhausen, E. Nyârâdy, A. Orosz, V. Puşcariu,

T. Buşniţă şi numeroşi auxiliari dintre tinerii noştri asistenţi. Par­tea leului în conducerea şi anima­rea congresului o are însă dl Prof. E. Racoviţă, preşedintele Acade­miei Române, care cu o vigoare neintrecută, cu dibăcie măiastră şi cu elan tineresc a ştiut să con­ducă acest sobor, unind atâţia oameni într'o singură voinţă, spre o singură ţintă : muncă spre pro­păşirea ştiinţelor naturale în Ro­mânia.

La congres s'au făcut în trei şe­dinţe peste 40 comunicări ştiin­ţifice, iar în trei şedinţe s'au dis­cutat chestiuni didactice şi de or­ganizare. Congresul s'a încheiat cu o excursiune la Cheia Turzii. Lucrările congresului se aran­jează acum sub tipar din partea biuroului, compus din domnii E. Racoviţă, A. Popovici-Bârzuoşanu şi Al. Borza.

Aici avem prilejul să publicăm hotărîrile importante luate de con­gres în privinţa celei mai arză­toare probleme dela noi : protec-ţiunea naturii, problemă ce a pa­sionat pe toţi naturaliştii întruniţi la Congres. Publicăm de asemenea şi decisiunile luate în chestiile de actualitate pedagogică - didactică şi de organizare.

Dăm publicităţii aceste hotărîrî — în extenso —, pentru ca opinia noastră publică să cunoască, ce aşteaptă naturaliştii din Româ­nia dela guvernanţii noştri şi ce se aşteaptă dela marele public şi dela naturaliştii înşişi. Numai co­laborarea tuturor factorilor che­maţi va da îndrumarea cuvenită cuvenită învăţământului ştiinţelor naturale, dela care depinde o mai fericită aşezare a agriculturii şi o exploatare mai norocoasă şi mai ordonată a bunurilor na tur i i ; nu­mai măsurile cerute stăpânirii vor putea asigura ocrotirea naturii, grav ameninţate acum de o desfigu­rare catastrofală, spre paguba ire­parabilă a ştiinţei şi a bunului no­stru nume de ţară civilizată.

I. Congresul naturaliştilor din Ro­

mânia, examinând problema învă­ţământului ştiinţelor naturale în învăţământul secundar, în urma discuţiei rapoartelor prezentate de colegii M. Demetrescu, N. Iaco-bescu, C. C. Georgescu, D. A. Scri-ban> I. Grinţescu, Coralia Ver-nescu, M. Iacob, A. Borza şi M. Demetrovici, consideră următoa­rele reforme ca indispensabile, per*

206 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE f

tru ca învăţământul jsecundar al Ştiinţelor naturei să fie la înălţi­mea misiunei sale educative şi pentru ca să fie adaptat timpurilor în care trăim şi technicei pedago­gice

1. Simplificarea şi reducerea programelor precum şi adaptarea manualelor şcolare, prea desvol-tate actual, acestor simplificări şi reduceri.

2. întrebuinţarea intenzivă a metoadelor active în predarea ştiinţelor naturei.

3. Procurarea, de către Ministe­rul instrucţiei publice, a unui stoc neapărat necesar de material didactic modern, fiecărei şcoli se­cundare.

4. Destinarea de ore speciale pentru lucrările practice.

5. Sporirea orelor atribuite ştiinţelor naturale la 3 ore pe săptămână cum se practica înainte de legea din 1912.

(5. învăţământul ştiinţelor natu­rei să fie organizat astfel ca :

a) în şcoala primară copilul să fie pus în cunoştinţa concretă a mediului restrâns în care t răeşte; exemplele şi fenomenele studiate să fie numai acele cu care copilul vine în contact imediat şi direct.

b) în gimnaziu copilul să fie pus în cunoştinţa concretă a mediilor vecine prin metodele comparative; exemplele şi fenomenele studiate să fie luate treptat din ce în ce mai diferite de mediul în care trăeşte.

c) în liceu copilul să fie pus în cunoştinţa metodică a generaliză­rilor ştiinţelor naturale, pornind dela datele concrete, deja asimi­late în şcoalele inferioare, date complectate după trebuinţă.

H. Congresul Naturaliştilor din Ro­

mânia, având în vedere că în şcoa­lele secundare colecţiile de mate­rial didactic de ştiinţe naturale lip­sesc în cele mai multe cazuri complect sau dacă există sunt in­suficiente şi învechite considerând că această stare de fapt este de-zastroasă pentru învăţământul unor disciplini esenţialmente „ac­tive" ca ştiinţele naturei, declară, că o organizare imediată a unui „serviciu de procurare de material didactic pentru ştiinţele naturale" se impune.

Propune în consecinţă înfiin­ţarea pe lângă Ministerul Instruc­ţiei publice a unei comisiuni spe­ciale compusă din profesori uni­

versitari şi secundari specialişti a cărei misiune să fie următoarea :

1. Alcătuirea unor liste tip de colecţii didactice de istorie natu­rală, de planşe murale, de diapo-sitive şi de filme.

2. Organizarea de laboratoare-ateliere pe lângă institutele de is­torie naturală, ale universităţilor pentru recoltarea şi prepararea materialului muzeal demonstrativ.

3. înfiinţarea şi supravegherea grădinilor botanice şcolare ce vor fi alimentate cu seminţe şi răsa­duri de către grădinile botanice universitare.

4. Organizarea serviciului de fabricare şi distribuire a diapoziti­velor şi filmelor precum şi procu­rarea şi distribuirea aparatelor de proiecţiuni şi demonstraţie.

III. Congresul Naturaliştilor din Ro­

mânia, având în vedere că grădinile botanice şcolare sunt un mijloc minunat atât de învăţământ ac­tiv prin demonstraţiile ce se pot face în ele, cât şi de pedagogie educativă prin obicinuinţa elevilor Ia cultivarea pământului şi la ob­servarea desfăşurărei fenomenelor naturale.

Având în vedere că aceste gră­dini amenajate ad hoc pot împlini admirabil misiunea de „local de clasă în aer liber" recomandate stăruitor de igieniştii şi pedagogii moderni.

Considerând că prin grădinile botanice şcolare se rezolvă cu cea mai mare uşurinţă greaua pro­blemă a procurării materialului şcolar de demonstraţie atât viu cât şi conservat.

Considerând că în grădinile bo­tanice şcolare se pot cultiva spe­ciile rare importante pentru de­monstraţii şi că prin urmare se îm­piedică eventuala stârpire a aces­tor specii din zăcămintele lor na­turale.

Hotăreşte : să roage pe Domnul Ministru al

Instrucţiei publice să prevadă în viitorul buget o sumă destinată în­fiinţării de gradine botanice pe lângă şcoalele secundare, să învite pe naturaliştii români să facă o activă propagandă în favoarea acestor grădini.

IV. Congresul Naturaliştilor din Ro­

mânia, având în vedere că supri­marea biletelor colective de excur­

sii şcolare gratuite pe C. F; R. suprimă în realitate complect ex­cursiile şcolare, considerând că în­văţământul ştiinţelor naturale nu se poate face în condiţii satisfăcă­toare fără demonstraţii pe teren şi fără excursii.

Cere hotărât şi energic restabili­rea biletelor colective de excursii şcolare gratuite şi a vagoanelor speciale de CI. III. pentru excur­siile şcolare.

V. Congresul Naturaliştilor din Ro­

mânia, având în vedere: 1. Că Delta Dunărei este unul

din cele mai bogate areale ornitho-logice cunoscute.

2. Că Delta Dunărei este una din cele mai importante căi de mi-graţiuni pentru păsări.

Decide : Să roage pe Domnul Ministru al Agriculturei şi Dome­niilor să înfiinţeze un „post de ob-servaţiune ornithologic" la Juri-lovca în clădirea administraţiei pescăriilor, observaţiile ornitholo-gice făcându-se decomandată nu­mai la epocile de migrare de câtre o persoană competentă propusă de biroul congresului.

VI. Congresul Naturaliştilor din Ro­

mânia, având în vedere impor­tanţa ştiinţifică şi naţională a problemei monumentelor naturei şi a parcurilor naţionale.

Hotăreşte : 1. să trimeată Ministerului de

Domenii şi casei centrale a împro­prietăririlor mulţumiri pentru înţe­legerea ce au arătat-o până acum pentru acţiunea protecţionistă a naturaliştilor.

2. să roage Ministerul să aducă în discuţia parlamentului proiectul de lege „pentru crearea rezervelor naţionale şi ocrotirea monumente­lor naturei" după Introducerea modificărilor cerute de naturalişti, mai ales cererea ca, Comisia cen­trală să fie constituită în majorita­te de naturalişti.

3. să ceară ca Ministeriile de. In­strucţie şi Culte să îndrume pe profesorii secundari şi pe preoţi să răspândească în şcoală şi biserică ideea protecţiei frumuseţilor natu­rale.

Congresul Naturaliştilor din Ro­mânia, având îr> vedere:

207 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

1. Proiectul existent de a în­fiinţa într'o regiune a Munţilor Re­tezat un Parc National ca monu­ment al Naturei.

2. Faptul că masivul Retezat este de o excepţională bogăţie flo­ristică şi faunistică.

3. Faptul că este aproape unica regiunea din ţară în care vegetaţia să află în starea ei naturală, adică în echilibru biologic cu ierbivorile numai sălbatice, căci foştii pro­prietari opreau cu stricteţă păşuna-tul vitelor domestice.

Considerând că : 4. Devastarea prin paşunat chiar

vremelnic al unui „material" de cercetări ştiinţifice, unic în felul său, ar fi dovada unei lipse de pre­vedere şi de competenţă nescuza­bile.

5. Toţi naturaliştii români ar că­dea sub grea răspundere atât na­ţională cât şi internaţională dacă nil s'ar opune hotărât unei aseme nea devastări.

6. Politiciani demagogi stârnesc pe locuitorii din vecinătatea Rete­zatului' ca să reclame libera păşu-nare pe tot masivul.

Hotărieşte : Să roage atât pe Domnul Preşe­

dinte al Consiliului cât şi pe Dom­nul Ministru de Domenii să bine-voiască a opri imediat păşunatul, pescuitul; vânatul şi tăerea pădurii în acea regiune a masivului Rete­zat, care este deja delimitată la Ca­sa centrală a împroprietăririi în ve­derea înfiinţărei unui parc naţional în acest masiv.

Această oprire de păşunat să fie menţinută cu stricteţă până când Legea monumentelor naturei va fi votată şi pusă în aplicare.

VIII. Congresul Naturaliştilor din Ro­

mânia, având în vedere că figu­rează în bugetul Ministerului de Agricultură şi Domenii, exerciţiul 1928, suma de 1,000.000 Lei pentru crearea Rezervelor naţionale şi pentru ocrotirea Monumentelor na­turei.

Considerând că această sumă atât de puţin importantă relativ cu nevoile pentru împlinirea cărora s'a votat, trebue să fie cheltuită cu cea mai mare economie, chibzuială şi eompetinţă, şi numai pentru paza Rezervelor naţionale existente sau proiectate, pentru măsuri de pro­tecţie a Monumentelor naturei ori pentru propagandă şi studii pregă­titoare.

Decide: Să adreseze Domnului Ministru

al Agriculturei şi Domeniilor ruga-rea de a numi o Comisiune, com­pusă în majoritate de naturalişti consacraţi de opinia ştiinţifică şi care au dat dovezi de interes şi de activitate pentru înfăptuirea Re­zervelor naţionale şi Protecţiunei Monumentelor Naturei, Comisiune care să aibă însărcinarea de a pre­zenta Ministrului un proiect de în­trebuinţare a acestui fond, precum şi u n proiect de buget pentru exer­ciţiul 1928.

IX. Congresul Naturaliştilor din Ro

mânia: 1. Decidă că viitorul Congres va

avea loc la .Iaşi în 1930 astfel ca să coincidă su serbările centenarului societăţii de medici şi naturalişti.

2. Sfătueşte pe profesorii secun­dari de istorie naturală să între­buinţeze metoda activă în predarea specialităţii lor, şi îi învită să rec­lame energic de la stat şi de la co­mitetele şcolare materialul necesar pentru aplicarea acestei metode.

3. Decretează mobilizarea natu­raliştilor României pt. o campa­nie de propagandă prin grai şi scris în vederea votării, şi pe urmă e strictei aplicări, a unei „Legi pen­tru crearea Rezervelor naţionale şi pentru ocrotirea monumentelor na­turei."

4. Invită pe toţi naturaliştii din România mare la colegială colabo­rare şi Ie aminteşte datoria ce au de a susţinea efectiv, material şi in­telectual, societăţiile şi publicaţiile de Istorie naturală existente în ţară. Dr. Al. Borza

Bibliografie lucrăr i muzicale de Aurel C. Popovici

Racovffă, profrsor Arad Voi. I.) Imnuri religioase, în două păr ţ i :

a) liiturghia complectă cu toate îndrumă­rile tipicale necesare dirijorilor laici. Bu­căţile siint aranjate astfel, încât se păstrea­ză ordinea lor justă la serviciile din Dumi­necile de rând, din sărbători, la liturghia Sf. Vasilie, precum şi la liturghia arhie­rească; h) Imnuri la diferite ocazii şi ser­bări religioase (funebrale, concerte religioa­se, e t c . ) volumul cuprinde 111 coruri în 112 pagini, costul 600 lei.

Voi II . ) Imnuri naţionale; cuprinzând: 1. Imnul regal: 2. Deşteaptă-te Române; 3. Imnul Transilvaniei; 4. Imnul Basara­biei; 5. Imnul Bucovinei; 6. Trăiască Ro­mânia; 7. Marş Triumfal; 8. Marşul lui Tu-dor; 9. Marşul lui l ancu ; 10. Inima mea.

Toate bucăţi de mare efect, potrivite pen-

tru serbările naţionale. Un volum de 72 pag. costul 450 lei.

Arol. I I I . ) Vals, cuprinzând: 1. „Năluca" şi 2. „Farmec de primăvară". Bucăţi de mare efect într 'un volum do 36 pagini, cos­tul .250 lei.

Voi. IV.) Rapsodia Română, cuprinzând: Rapsodia I şi a I i -a . Bucăţi de forţă şi de efect covârşitor chiar şi pentru cele mai pretenţioase programe do concert; cu soluri la toate vocile. Volum de 75 pagini, costul 500 lei.

Voi. V.) Mama lui Mihai (Baladă) cu soluri la toate vocile. Compoziţie muzicală artistică menită a figura în programele con­certelor mari date de reuniunile cu renume muzical. Volum de 54 pagini, costul 400 lei. Costul total : 2200 lei. Coinandându se toate volumele, se vor expedia francat cu preţul de 2000 lei.

Observaţii, a) Toate corurile sunt aran­jate pentru 4 voci mixte (Sopran, Alt, Te­nor şi Bas) .

b) Toate corurile din voi. I I , I I I , IV şi V sunt acompaniate de pian (harmoniu) şi orhestră complectă, iar cele din voi. I I , IIT şi IV aranjate astfel, ca să poată fi execu­tate şi numai de cor (fără acompaniament), sau numai cu acompaniament de pian (har-immiu) ori numai cu acompaniament de or­hestră cu coarde sau numai prin fanfară (orb. cu instr. de suflat) .

r) Acompaniamentul corului poate figura şi de sine stătător (fără cor). Pianul, or­hestra complectă; orhestra cu coarde şi chiar şi numai fanfara poate reproduce ope rele din voi. I I , I II şi IV.

d) Volumul I , Imnuri religioase e aran­ja t numai pentru cor, iar V, (Baladă) se poate executa numai cu acompaniamentul complect (caşi în par t i tură) . Fiecare volum e prevăzut cu indicaţiile necesare pentru execuţie.

c) Volumele sunt de mărimea 4 /a mare, bine broşate. Coperta cu desene potrivite si luxos colorate. Par t i tură mărunt scrisă cu 20 sire condensate la o pagină.

Toate volumele conţin 44 coaie a opt pagini. Tipărirea acestui frag­ment din lucrările mele reclamând muncă şi spese enorme, sper a fi sprijinit de socie tăţile muzicale precum şi de instituţiile şco­lare româneşti pentru a fi încurajat şi la editarea-pe rând a tuturor compoziţiilor mele. Reclama cea mai bună cred că se va face prin execuţia orişicărei bucăţi din cele 126 cuprinse în 350 jşagini din cele cinei volume editate acum.

De încercare am scos aceste cinci volume într 'un t iraj Tedus (numai 200 exemplare).

Din vdlumul I I , H i , IV şi V se pot co­manda si partiţii le (stimele) deocamdată numai pentru sopran, alt, tenor şi bass a 60 lei ; pentru pian (care poate figura şi singur), ă 140 lei, pentru violin I , I I şi I I I â 80 lei. Parti ţ i i le aceste, m forma de fas­cicole legate conţin la un loc toate bucăţile din voi. I I , I U , IV şi V celelalte partiţii , fiind executate numai de câte un instru­ment, harmoniu, violă, violoncel, contrabas, flaut oboi, clarinet I şi I I , fagot piston (flugelhorn), corn I şi I I , tromba I ş , I I , trombon, bas-tuba «i schlagwerk (toba «are, toba mică, talger şi tnangul la un loc), se pot decopia din part i tura.

Aurel C. Popovici;Racoviţă ,. profesor de muzică la liceul

„Moise Nicoară" Arad.

208 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

E U ROPA CONTIMPORANA

Răsf ăiatele Un mare cotidian parizian a instituit

de curând un concurs al femeilor ilustre. Era vorba ca dintr'o listă lungă consti­tuită de numele femeilor celor mai cele­bre din toate ţările de un secol încoace, să se dteagă zece dintrînsele. Concursul a avut loc. Capul' listei era compus de numele doamnei Curie. Apoi veneau Sa-rah BernTîăi'"ăŢŢ'"mXss • Cavei, contesa de NVţiiltts.Inutil să'spun ca, pubîicul în­suşi a fost înfăptuitorul listei. De aceea ţista lasă de dorit.

Dacă ar fi fost să se judece după ge­niul sau meritul intrinsec ai acestor fe­mei ilustre, indiscutabil că întîi s'ar fi clasat contesa de Noailles, născută Anna de Brancovan. Dar publicul nici odată n'a considerat în primul rînd, valoarea ab­solută a celebrităţilor. El. judecă întotdea­una după un fel de legendă ce se crează în jurul personalităţilor cunoscute şi, mai ales, după propria sa impulsiune, care nu e totdeauna justă. Se ştie că adevă­rul în viaţă este presimţit de obicei, nu de mulţime, ci de o minoritate, de o elită. Norodul nu deţine nici odată sim­ţul exact în judecarea marilor personali­tăţi. Că minoritatea de azi devine majo­ritatea de mâine, este un alt adevăr. A ceasta v'ra să zică, de fapt, că elita care presimte adevărul reuşeşte să convingă marele public cu vremea, dar îneet-încet şi nu fără lupte.

Aşa dar publicul francez a găsit drept s'o înscrie pe dna Curie în capul listei. Să ne înţelegem asupra acestei femei ce­lebre şi plină de valoare. O legendă s'a

• ţesut în jurul ei. Toată lumea o ţine drept descoperitoarea raăiului, în asocia-ţiu'n'e cu soţul ei, marele Curie. Adevă­rul este altul. Cu mt$ţi savanţi francezi am discutat această chestiune, cu oameni a căror judecată este de o autoritate mondială. Dna Curie a fost, într'adevăr colaboratoarea soţului ei, 6 colaboratoare de un merit de netăgăduit, dar o colabo­ratoare secundară. Vreau să spun că dna Curie este o femee de ştiinţă profundă, o dercetătoare de primul ordin — dar nu trebue să se vorbească de geniul ei. Ea nu posedă, de fapt, nici un geniu creator — şi dacă ar fi lucrat singură, adică în afdră de ilustrul ei soţ, mi-e teamă că nici până uzi nu s'ar fi cunoscut mi­nunatul radiu. Dovadă: dela moartea lui Curie încoace, misterioasa substanţă nu a mers mai departe — nu în aplicările

ci euri sunt multipla dar cari nu depind de fel de dna Curie — ci în propria sa conformaţiune.

După legende, publicul se iasă a fi uşor influenţat de spiritul de cabotinagiu. Nu mă pronunţ de fel în senzul pe-jorativ al acestui cuvânt. Vreau să zic numai că mulţimea e lesne fascinată de focul rampei, de actori şi de actriţe pe cari le văd evoluând într'o lume artifi­cială, înconjuraţi de decoruri artificiale şi exalând simţeminte artificiale. De a-

. ceia Sardh Bernhardt # umplut lumea, cât a trăit, şi nu este uitată nici după moarte. De aceea, ihistra tragediană, a-bia după ce a răposat pe veci, şi-a avut statuia de marmoră — o statue , somp', tuoasă — ridicată pe piaţa Malesherbes, în vreme ce Baudelaire n'are cel mai mic bust la Paris, afară de acela care-i acoperă rămăşiţele în cimitirul JSţontparnasse."; Dar aşa este publicul: el'se lasă uşor impresionat de poze emfatice şi de exis­tenţele sgomoioase. Sufletul lui colectiv e prea superficial ca să poată admira grandoarea adevărată, care este totdea­una simplă, şi adevăratul merit"care este totdeauna discret.

Şi vina este numai a lui, dacă idolii pe cari şi-i înalţă în viaţă devin cu vre­mea insuportabili. Ce,fiinţe sunt, în ziua de azi, mai răsfăţate decât actriţele şi dansatoarele? Fumul tămâiei li se ridică la cap ' acestor femei gingaşe dar fra­gile. Duhi$l lor este prea slab ca să poată rezista linguşirei exprimate cu a-tâta brutalitate. Uşor sfârşesc prin a se crede de o esenţă superioară restului mu­ritorilor. Tocmai astăseară am cetit un pasaj al amicului meu PaiM Faure, din cartea întitulată Douăzeci de ani de in­timitate cu Edmond Rostand. In acest pa­saj .este vorba de Sarah. Bernhardt. Şi tot astă seară, am cetit un foileton rela­tiv la dansatoarea Isidora Duncan, care a murit acum un an ta Nizza într'un tra­gic accident de automobil.

Vă traduc din cartea lui Paul Faure, anecdota relativă la Sardh Bernhardt, pe care i-a povestit-o prietenului meu în­suşi Edmond Bostană, care a călătorit cu Sarah Bernhardt la Viena, unde se du­sese să se documenteze pentru piesa sa L'AiglOn. Trecând prin staţia Wagram, marea tragediană ceru impresarului ei, ca la întoarcerea ei prin această gară, să se

organizeze un alai, un fel de pelerinaj pe celebra câmpie de răsboi.

— „Dar, doamnă, Wagram c abia un sătuleţ, departe de gară. Unde voi putea găsi trăsuri şi cai, pelerini cu facle şi tot ce doriţi?

—• „Puţin îmi pasă. •—• „Doamnă, ilustră Doamnă, renun­

ţaţi, vă rog la acest proecl. Ceea ce-mi cereţi e cu neputinţă. Şi apoi, trebue să ştiţi că Wagram nu e astăzi decât un câmp sădit cu sfecle şi cu cartofi. Nu e nimic de văzut, nimic.

— „Destul! întoarcere cum doreşti, dar îmi trebue un pclerinagiu,. aşa cum l-am cerut. , ,„După opt zile — povesteşte Edmond

Rostand, care nu ne-a fost uimirea întorcăndu-ne, ca în fiecare noapte, dela Briinen la Viena, când am văzut deasupra 'Im Wagram 6 vie, lumină şi când am auzit strigăte ca la bâlci. Ne scoatem cu toţii capetele la ferestre; trenul înaintea­ză, aleargă, se opreşte. O minune! Gara Wagram, sinistra gară moartă în faţa căreia treceam în fiecare noapte între două şiruri de rari şi palide feUnare, scântea'ză de lumină. E decorată cu ghir­lande şi cu flori artificiale. Trăsurile aşteaptă, caii bat din copite. înconjurat de primarul Wagramului şi de secretarul său, încadrat de călăreţi purtând facle impresariul este acolo, în redingotă, cu mănuşi albe şi cu zimbetul pe buze.

— „Doamnă, ilustră tragediană, ros­teşte el apropiindu-se. Daţi-mi voe să vă conducem pe câmpul de luptă imortali­zat de cel mai mare căpitan din lume. Ne pare, doamnă, că acest pământ va tresări când veţi păşi pe dînsul.

„Sarah Bernhardt se pregătea ca noi toţi, să se scoboare pe chei. Din pragul vagonului a ascultat aceste cuvinte cu un zimbet de suverană. Deodată privirea ei se opri pe cadranul orologiului care marca ceasurile două după miază noapte.

— „Orele dona? întrebă ea? Două din noapte? Ce e gluma asta? Ceasul acesta nu merge bine, îmi închipui? '

„I se răspunse că orologiul merge foarte exact, dar că reprezentaţia ei sfâr-şindu-se mai târziu ca de obicei...

frAifamci ea se întoarse cătrt maşinistul trenului şi urlă:

— „înainte! Urmează-ţi drumul în-nainte!

209 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MII NE

„Ah! impresariul! Şi primarul! întot­deauna îmi voi aminti ce figuri aveau acolo, ţintuiţi pe loc ei şi suita lor! în­totdeauna îmi voi aminti stupoarea lor în faţa Sarei BernlmrM care se întoarse in vagon fără măcar să adreseze o pri­vire acestor nenorociţi, întrerupţi în plin discurs şi cari aşteptau pe chei, groteşti în mijlocul călăreţilor şi a ghirlandelor •de hârtie"...

Iată imul din capriciile Sarei Bern-hareU. A cere realizări ridicole, a-şi crede dreptul de a deranja lumea şi apoi de a o dlsprcţui — iată unde duce adoraţia stupidă a mulţimci. Nu conchid. Vă las să chibzuiţi.

Cât despre Isidoru Duncan, ea se află in călătorie, Iu Atena, însoţită de amantul ci. Acolo îi trecu prin minte să creeze o Sjcoală d.e dans, întocmai cum aveau vechii eleni. Ea expuse proectul ei unui mi/nistru grec, care se însărcina să-i prezinte pe l'oli colegii săi.

După pregătiri uriaşe şi groteşti: dă­râmarea păreţilor hotelului unde locuia, ca să aibă spaţiu, comanda unui supeu

de zece mii de franci, cumpărarea mai multor pici de lei şi de leoparzi, instala­rea unor proectoare electrice minunate, împodobirea imensei săli cu flori rare, îmbrăcareă servitorilor ei în costume Iu- . xouse comandate la Con-stant.inopol ele. — Isidora Duncan se culcă pe un pat antic adus înadins din Bom-a si îi aş­teptă pe miniştri.

Când aceştia se prezentară, gata să acorde dansatoarei toate fondurile dorite, Isidora se sculă majesluoasă de pe palul ei roman. Zece negrii îngenunchiuli ţineau în mâini facle aprinse. Şeful de orche­stră aştepta semnalul.

— Nu vreau să mai dansez.' Spme Isidora.

— De ce? Arălându-i pe miniştri: — îs prea urâţi. — Şi dansatoarea se

culcă din nou. Nici aici nu fac comentarii. Să con-

chideţi dlră. Paris, Mai.

Adrian Corbul

DISCUŢII ŞI RECENZII

Notiţele mele

Cărţi, multe cărţi.. Condeiul este demult orfan. Nopţile mi­

se scurg iii durere, dimineţile par că nu sunt de aur.

Şi mesagerul aduce mereu cărţi. Editori streini, care vor să-şi anunţe

cărţile, prieteni statornici, care nu ne uită, impostori ai publicităţii, care ne furişează cu zimbet de Giocondă pamfle­tul pe biroul nostru, sfioşi începători, despre care presupui că au ochi albaştri de viorele, eu zimbet sfios, amorezi pe­regrini ai Elyseului . . .

întâietatea e a poeţilor. Ion Pillat.\ întoarcere. (1928). Volu­

mul lui Pillat este discret, fin, ca în­treagă făptura acestui artist adevărat. Poetul, care a scris „Solia Căprioarei", „Cântecile Stepei"...

„Din erburi creşte fremătare, Se lasă noapte şi uitare, Şi hergheliile în zare Dispar.

Un cântec prelungit agale, Răsună trist din vale 'n vale, îngână dragoste eu jale,

. Şi rar,

In stoluri lungi se duc coeoare; Iar după nori sfios răsare O lună parcă de ninsoare Şi-o stea,

Şi brumă de argint se lasă.. Ce albă-i stepa mătăsoasă! E oare 'n lume vre-o mireasă Ca eaf

E poate şi un palid ecou din Eminescu, dar alterarea e atât de eterică, încât nu poţi decât să-1 saluţi pe Pillat cu flori de liliac şi cu un hurrah sincer.

» Stampe de I. Valerian. Un poet, care

îmi place totdeauna, căci este din şcoală occidentală, mi-a rămas în minte cu „A-murg Dobrogean". E parcă o pictură de Israels: ciudată, tristă şi totuş sen-sitivă:

...„Amurgul spoeşte pereţii violet, Dealurile împing zarva către sat, Flămânzii cârmesc spre ceaunul agăţat, Eostogolind la vale cu turma din păduri Chiote dramare şi fluerături

Ritmai bucolic pulsează cu laptele'n şiştar Toată ziua am păzit cirezile de gânduri. Acum voi scoate rod cald în pahar, Din vasul îmbinat din scânduri.

i Cu turcii voi merge apoi la 'nchinare, Când muezinul va tremura ruga de seară. Iluminat cădea-voi lui Dumnezeu la

[picioare... Azi ini s'a arătat întâia-oară! . .

Poet este şi Gh. Nedici, (înalt magis­trat, Consilier la Curtea de Casaţie), care a scris o adevărat operă de artă: „Ocro­tirea vânatului mic". — Descendentul sălbatecului Nimrot, se prezintă ca> un iubitor de aer, soare, flori. de munte, fiare, care au toate specificul lor. Şi câtă pasiune 1-a impus pe d. Nedici, să se ocupe de vieaţa vânătoreaseă! Alături de operele franceze, germane, americane, cartea dlui Nedici este o adevărată sur­prindere a intelectualităţii româneşti: este cartea unui om de ştiinţă, scrisă su­gestiv, cu-o rutină uimitoare, pe care pu­ţini autori o posedă. Lectura cărţii a-«este se sfârşeşte cu o perfectă mulţumire sufletească, şi cartea intră în biblioteca noastră, alungând romanele stupide de aventură ale lui Arsene Lupin, Sherlock Hohnes, diversele exhibiţii „literare" ale lui Dekobra et Consortes. . . '

* Iu „Les Oeuvres libres" de Mai, gă­

sesc o piesă de teatru de Bernard Shaw: Le Maison des Coeurs brises. (fantezia rusească cu subiect englez). Ciudat amal­gam de sarcasm, lirism, brutalitate sen-suală şi virtualism.

* Romanul lui Francis de Miomalidre:

Les Baladins d'amour... Un amestec de accente urbane şi sensualism afectat. Un pahar de şampanie, servit într'o cupă furată din cripta cutărui principe al hedonismului apus.

* Cetiţi însă cartea lui Franc-Nohain,

asupra lui Jean de la Fontaine. (La vie amoureuse de Jean de la Fontaine.) Este plină de pocsie şi de simţire apo­logia imbirei lui la Fontaine.

• Asupra lui Bakule, celebrul pedagog

ceh, mi-a vorbit anul trecut, ca despre o minune, un profesor englez, care a fost în 1925 la Heidelberg, la Congresul in­ternaţional al educaţiunei. Reala valoare a marelui pedagog o relevă cartea lui A-dolphe Ferriere: Trois pionnaires de l'education nouvelle. — Azi, când se dr-valvă problema educaţiunei de politicia-nii intoleranţi, şi când Pestalozzi cel ve-chiu şi Forel cel nou, este înlocuit de retoricianii tribunei, asupra unui Bakule (educatorul orfanilor etc.) Hermann Lietz şi Giuseppe Lombardo Rădice, se va auzi puţin. — Ne face o onoare, a nu uita nici numele, nici opera genialu­lui ceh, care a putut inventa iubirea ade­vărului cai bază de educaţie modernă...

•

Cartea nouă a lui Ştefan Zweig: Drei Diehter ihres Lebens . . . Casanova, Steudhal şi Tolstoti, am cetib-o cu enur-ţie, împreună cu drama „leremias". Ală­turi de Oscar Bie, Emil Ludwig şi Al-fred Kerr, Btefan Zweig este cel mai de seamă stilist al „scrisului frumos". Poate de-aceasta, Germania nouă, îl vede tra­dus în franţuzeşte şi i-se deschid revis­tele parisiene, pe care le stăpânea odi­nioară Ernest la Jeunesse.

210 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

In ultimul moment primese invitaţia dela Viena, de-a participa la sărbători­rea lui Franz. Sehubert din 3—17 Iunie. Câtă preţuire a geniului, câtă recunoş­tinţă a unui popor, câtă atenţie a lumei civilizate! Opera din Viena va ţine pe afiş: Fidelio de Beethoven, Salome de Richard Strauss, Don Juan de Mozart, Heliane de tinărul Ivorngold, Ariadna la Naxos de Strauss, Turandot de Puc-cini, Cântăreţii din Niimberg de Wagner, Lohengrin de Wagner, Flautul fermecat de Mozart, Femeia fără umbră de Strauss şi o premieră: „Helena din Egipt" de Strauss. Şi vor cânta Jeritea, Piecaver, Lotte Lehmann, Elisabeth Schumann, Alfred Jerger, Jan Kiepura, Karl Ava-gord Destwig, Claire Born, Haris Duhan. La Burgtheater se vor juca piese de Heb-

Problema industriilor săteşti este de ac­tualitate şi are o importanţă deosebită pen­tru organizarea raţională a industriei pline de avânt din ţara românească. De aceea d. . Anastasiu, desvoltă: 1) ideea de descen­tralizare a industriilor (dela oraşele, mari către cele mai mici sau satele unde se poate afla forţa hidroelectrică, plus mâna de lucru- formată prin mici industrii săteşti tradiţionale, şi 2) întreruperea procesului de producţie în fabrici, câte 3 luni pe an (în intervalul Iulie—Septemvrie), pentruca lucrătorii calificaţi să contribuie la meca­nizarea producţiei agricole, — iar lucrătorii necalificaţi să se întoarcă la satele lor pen­tru a-şi lucra pământul.

Pentru rezolvarea problemei loealizărei marei industrii, autorul recurge la teoria lui Albert Weber, care explică tendinţa marei industrii spre descentralizare, spre rurali-sare. Factorii determinaţi ai acestei trans­formări ar fi: 1) ieftinirea transporturilor; 2) înlocuirea forţei motrice a vaporului prin forţa hidroelectrică, şi 3) factorul cel mai important este că maşinismul transferă di­viziunea muncii dela om la maşină, un mai mic număr de lucrători industriali califi­caţi şi un număr mai mare de lucrători ajutători, mai puţin specializaţi, cari pot fi recrutaţi şi în mediile rurale.

Pentru demonstrarea acestui din urmă fenomen, autorul faee o interesantă expu­nere a cercetărilor asupra originei lucrăto­rilor industriali. Asemenea cercetări au fost iniţiate de către profesorii Herkner • şi Schmoller dela universitatea di nBerlin şi a altora dela universitatea din Ziirich cu o necontestată yericitate. Mai citează şi cer­cetările profesorului Gârbacea. Concluzia este că, în starea de azi a maşinismului, sa­tele şi oraşele procură lucrători mai nume­roşi şi mai buni decât oraşele a căror po-pulaţiune trece de 30.000 lucrători, — acea­sta chiar dacă fabrica se află alături de un mare oraş.

A doua problemă de actualitate şi deschi­zătoare de orizonturi nbui, este acea a in­termitenţei în munca industrială. Autorul crede, după cum arată şi prof. Brnest Ma-

bel, Grillparzer,' la teatrul de operete: Fledermaus de Strauss, Das Dreimăderl haus de Schulbert, Baronul ţiganilor de Johann Strauss. Expoziţii, congrese, a-lergări de cai, diverse serbări, toate, ca să atragă lumea cultă în Viena, să-o oprească acolo şi să-i demonstreze exis­tenţa unei culturi muzicale şi artistice! Sehubert. va fi sărbătorit la Viena!.... Cât de inteligent, cât de frumos, eât de practic Nu există estetică specula­t i v ă ? . . .

Posta mi-a adus un teanc de cărţi, de astădată d i n . . . Brazilia. Mi le-a trimes un prieten de-acolo. Voin vorbi şi de ace­ste, de-odată cu ştirile şi imprimatele ce le ara dela părintele Ceh din Stockholm.

(29 Mai 1928.) Emil Isac

haim dela Liege şi prof. engl. Seebohm Bowntree, că printr'o mai rurală aşezare a industriilor, se poate găsi un remediu efi­cace contra şomajului industrial. Deoarece, când lucrătorul industrial locueşte la sate, el se poate înapoia vremelnic la brazda de unde a plecat. Autorul arată, cu bogate ci-taţiuni, că astfel chiar şi este cazul în, Bel-

In jurul „petiţiunii Consecinţa minunată ia. revoluţiei ro­

mâne din Ardeal, dela 1848, a fost tre­zirea în întreaga-massă românească, a conştiinţei naţionale, însoţită de senti­mentul de demnitate şi valoare.

Fidelitatea faţă de ruonarchia austria­că afirmată atât de evident în decursul sângeroasei vâltori, a stimulat pe împă­ratul Francisc Iosif I. şă-i desbraee de iobăgie. Căderea iobăgiei a facilitat pro­păşirea ideilor animatoia>re cari având ca supoziţie meritul supunerii şi credin-ţii faţă de tronul habs'burgie, căutară să-şi elupte treptat drepturi, trimeţân-du-şi cu încredere „deputaţiuni naţiona­le ' ' la Viena, cu scopul de a înainta do­leanţele şi a solicita drepturi.

Primirea binevoitoare făcută de împă­ratul Framcisc Iosif I primei delegaţhmi postrevoluţionare, în frunte cu metropo-îitul Andrei Şaguna, car» a prezentat (în 25 Februarie 1849), împăratului o „petiţie naţ ională" 1) cuprinzând pre-tenţiunile poporului român din Ardeal, — a schimbat în români încrederea în

1 Vezi petiţia în „Memorialul Şaguna" de N. Popea, pag. 247, 248, 249 şi 250.

gia şi Franţa. Mai mult încă, în Belgia şi lucrătorii minieri dela minele de cărbuni sunt de cele mai multe ori lucrători de se­zon, cari vara părăsesc mina pentru a veni în ajutorul agriculturei.

Cercetând mijlocul care a dat mai bune rezultate în streinătate pentru educarea profesională a săteanului, adică atelierul fa-miliar din industria poporană sau din in­dustria la domiciliu, autorul arată cum mi­cile industrii săteşti au format adesea sâm­burele împrejurul căruia s'a grupat marea industrie. E vorba de industria la domiciliu a ceasornicelor din Elveţia şi Pădurea neagră, de industria la domiciliu a vioare­lor, a jucăriilor, perelor de sticlă pentru lămpile electrice, a cuţitelor şi foarfecelor, a ochelarilor, a pipelor, a încălţămintei, a tricotajului. Descrie în această privinţă şi câteva forme noui de cooperative din Italia, Franţa şi Holanda, servindu-se şi de isvoare, puse la dispoziţie în mod direct de către Biroul internaţional al Muncii din Geneva.

Descrie şi industria ardeleană a mobile­lor locuite din satele Crişeu şi Gălăţele (jud. Cluj), industria tinichigeriei din jud. Someş şi industriile tradiţionale din Mu­ţii Apuseni, ale moţilor, asupra cărora amă­nunte numeroase, citând aproape fiecare sat în cari industriile argj ,» teren propice. In sprijinul tezei sale-sSioloseşte de statistica ungară din 1910, care precizează situaţia industriilor poporane din Ardeal. Belaţiv la vechiul regat, dă ca exemplu industria cob­zelor din satul Nadişa (Bacău) şi a altor numeroase industrii, dogarii şi rotarii să­teşti cari furnizează material chiar şi pen­tru export. I. Adămoi.

ARDEALUL VECHIL!

naţionale" din 1850 viitor. Mai cu seamă constituţia li­berală din 4 Martie 1849, a contribuit mult la creşterea nădejdilor de liberă dezvoltare a naţiunii românie, în cadre­le stipnlaţiunii esenţiale din constituţie: egalitatea perfectă între naţiunile din interiorul "confiniilor monarchiei. In consecinţă, românii, se trudiră să li-se a-plice literal justul principiu legiferat, care însă nu convenea deloc celor trei naţiuni până atunci favorizate în dau­na românilor.

In timpul din urmă saşii ajunseseră să-şi formeze o aşa zisă „ţiaTa săseas­că" , a cărei fiinţare este de scurtă du­rată.

Saşii în tot timpul revoluţiei fusese­ră alături de români. Sinceritatea lor însă s'a transformat în duşmănie. Nici credinţa faţă de tronul austriac nu şi-o menţinură constantă. Românii avură' mult, de suferit din pricina machiavelis­mului săsesc.2).

Românii văzând că constituţia dela care aşteptau mântuire, inu se aplică, ci

'„Istoria Transilvaniei" de George Ba-riţiu, voi. I I , pag. 6Şft.

Industriile săteşti De: Oreste Anastasiu

211

©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA BE MÂINE

este pentru ei o „literă goală" se în­dreptară cu un memoriu, la împăratul

Deputaţiun«aţ naţională din anul pre­cedent, sporită cu alţi fruntaşi ai româ­nilor, ca: Timoteiu Cipariu, Simion Băr-nuţiu, e t c , precum şi noul episcop unit dela Blaj Alexandru Sterca Şuluţiu, se prezintă monarhului cu uin memoriu în care se plângea ăe neaplicareia dispozi-ţiil,or constituţionale, protestă în con­tra instituirii nedrepte a „ţării săr seşt i" , solicitând ca şi ei să se bucure de drepturile „garantisate" acolo, pre­cum şi ajutoare pecuniscre pentru pagu­bele suferite cu prilejul revoluţiei.

Dintre 37 deputaţi, 18 se duseră în audienţă la împăratul îii 18/6 Martie 1850,*)- prezentându-i o petiţie al că­rei conţinut îl arăt mai jos, după un document găsit în archiva bisericii gr.-oatoliee din comuna Pintieu (de pe Câm­pie), judeţul Mureş ,— pe care d. pă­rinte Ion Morariii a binevoit să ini-1 pună la dispoziţie.

poeumentul a fost trimis de comitetul naţional, din Sibiiu, protopopiatului din Pkvticu, cu scop de a pune în cunoştin­ţă comunele din traetul respectiv despre „petiţiunea" ce va fi înaintată la Viena, cerând ca şi comunele respective să-şi trimeată doi delegaţi pe lângă de-putiaţiunea deja plecată la Curtea inu penală.

Iată ce cuprinde amintitul document,4) semnat de trei „comunalităţi": „'Noi Românii locuitori din comunităţile Pinticului, luzii şi Siplacului, comitatul Clu'jUlui,) am siiferit CU răbdare apăsarea ce ne provinea dela vechea şi barbara constituţiune a ţării noastre, am fost tot­deauna supuşi ctedincioşi, imperiului aus-triifkcl fim împlinit şi am -.purtaţi greutăţile -ţării fără cârtire, sperând şi aşteptând uşurare şi'mângâiere numai dela înalta graţie a Maiestăţii Sale împăratului.

Când a prorupt rebeliunea maghiară ameninţând cu răsturnarea imperiului şi augustei dinastii, am jurat şi am păşit credinţa [neclintită cătră înaltul tron, şi în tot timpul fiorosului resbel, am con­tribuit pentru susţinerea monarchiei cu tot Imnul şi sângele nostru, suferind ne­numărate pierderi şi pagube atât în avere cât şi în semeni.

După publicarea conslituţiunii impe­riului şi proclamarea principiului egali­tăţii naţiunilor, speram cu toată drepta­tea că. acea mântuitoare constituţiune şi pentru noi Bomânii va fi un adevăr, şi că şi pentru noi se vor realiza în toată întinderea drepturile ce s"au garantisat pentru naţiunile monarchiei, şi pe care noi le am meritat atât de mult prin credinţa şi fapteDe noastre cele loiale cu care am apărat monarchia şi dinastia.

' Cf. idem, pag. 673. 1 D. pTof. I. Lupaş cercetând documentul

a declarat că scrisul se poate atribui lui Florian Aron

0 Complectat de oficiul protopopeac.

Spre .nenorocirea noastră, cu cea mai adâncă durere trebue să mărturisim că acea constituţiune pentru noi e o literă goală, că toate sacrificiile de bunul şi sângele nostru nu ponderează nimic, şi că pentru noi nu s"a făcut nimic ce ar semăna, cu realişarea principiului egalită­ţii pe cari se razimă constituţiunpa impe­riului austriac. După ce ne vedem escîuşi dela folosul.drepturilor garantisate prin constituţiune tuturor popoarelor din în­treaga monarhie, apoi cu cea mai pro­fundă mâhnire privim că în lăuntrul ţării Transilvaniei, într'un pământ unde Bo­mânii sunt şi mai vechi locuitori decât Saşii, şi în număr cu muU mai cumpăni-tor decât dânşii, se formează o ţară deo­sebită numită ţara săsească, şi pe noi care din vechime am ţinut de comitatul Cluju­lui şi nici odată n'am fost supuşi la juris-dicţiunea săsească, ne adaogă acum la aşa zisa ţară săsească, şi ne supune la juris-dicţiunea săsească, ca să suferim şi noi • toate nedreptăţile şi asupririle cărora au fost victime fraţii noştri Români cari de sute de ani au gemut sub jugul cel greu ai jurisdicţiunii săseşti.

Fiindcă formarea acestei ţări săseşti, şi supunerea noastră la jurisdicţiunea să-s\9ască, precum şi depărtarea noastră dela drepturile garantisate prin constituţiune este o călcare a principiului egalităţii ce s'a proclamat pentru toate naţiunile mo­narhiei; de aceea dăm deplină putere...*

D. şi D. în care avem toată încrede­rea, ca unindu-se cu Deputaţiunea naţio­nală din Viena să arate la Sacratul tron al Maiestăţii Sale împăratului următoa­rele noastre proteste şi cereri:

1. In puterea principiului egalităţii să protesteze w contra formării de ţară să-semei fa păî$ăntui unde iSomămi sunt şi mai vechi şi cu mult mai numeroşi lo­cuitori decât Saşii; pentrucă numirea de ţară săsească răstoarnă dreptul de pro­prietate al Românilor, căci noi da Ro­mâni nu mai putem fi proprietari în pretinsa ţară săsească; cătră aceasta ne vatămă şi naţionalitatea, căci noi nu mai putem fi Bomâni în aşa zisă ţară să­sească;

2. Să protesteze în contra supunerii noastre la jurisdicţiunea săsească, fiindcă noi n'am fost nici odată supuşi saşilo-% şi nici în viitor nu vrem să fim, pentrucă cunoaştem lungile suferinţe şi nedreptă­ţile ce le-au pătimit şi le pătimesc fraţii noştri care au fost supuşi lor.

•Noi nu vrem nici odată să domnim peste Saşi; dară nici putem suferi ca ei ai domnească peste noi', ',n puterea prin­cipiului egalităţii Saşii să fie supuşi la jurisdicţiune săsească; iară noi Bomânii la jurisdicţiune română;

3. Să protesteze în contra formării de districte maghiare în locul unde Bomâ­nii sunt în majoritate cu mult mai în­semnată decât Magharii;

e Necomplectat de protopopiat. '

4. Să protesteze în contra denumirii acelor dregători cari au fost conpromişi cu rebeUi maghiari;

5. Să repeteze la Sacratul tron cere­rile şi dorinţele naţiunei române pe care. deputaţii noştri ie-au subşternut la Ma­iestatea Sa împăratul în Februarie şi Martie trecut;

6. Să ceie dela Maiestatea Sa ca la ministeriile imperiului din Viena să se aplice şi Bomâni; pe lângă Guvernatorul civil şi militar al ţării să se denumiască un organ român de cel puţin trei indi­vizi prin care Guvernatorul să stea în raport cu naţiunea noastră, cu interesele şi treburile ei; şi peste tot-la Români să se rânduiască dregători numai din Ro­mâni; căci numai aceştia vor apăra cu căldură • drepturile naţionale şi vor în­griji cu durere de cultura şi desvoltareu naţiunei;

7. Fiindcă Maiestatea Sa împăratul s'a indutat, şi pentru deosebite naţiuni ale nionarcMei care au pătimit din caiiza rezbelului trecut a rezolvat sume de bani; d&/QCeea deputaţii noştri vor stărui ca

Maiestatea să se îndure a slobozi şi pentru naţiunea română o sumă de bani. cu care să se măngăe pentru credinţa şi sacrificiile ce le-au adus pentru susţinerea tronului, să se ajute la nenumăratele pierderi şi pagube ce le-a pătimit dela rebeWi maghiari pentru împăratul, şi să-şi poată întemeia institute de cultură şi desvoltare naţională şi politică.

Noi comunităţile Pinticului, luzii şi Siplacului!"

Oricine poate distinge spiritul de ju­steţe de care-i pătrunsă „petiţiunea na­ţională", redactată de Comitetul naţio­nal şi prezentată în 25 Februarie 1849 împăratului. Suveranul, tărăgănând răs­punsul, Comitetul naţional luă măsuri pentru sporirea deputaţiunii, trimeţând în cuprinsul Transilvaniei, la oficiile protopopiale mai ales, chemări,' de a-şi delega ,jdeputaţiuni" cari să prezinte, — împretiriă eu „deputaţiunea naţională" ce mersese încâ din primele trei luni ale anultii 1850, la Viena.

Monarehul se arătă binevoitor cu de­putaţiunea,, — căci românii nu cereau drepturi decât în limita prevederilor «in­stituţiei din 4 Martie 1849. ' Cu toată opunerea : aristoccaţiei^ caro a reuşit doar \.ă tergiverseze-satisfacerea pretenţiunilor poporului român, „peti­ţiunea naţională" şi-a ajuns, în parte, scopul câtă vreme Transilvania s'a men­ţinut sub domnia directă a Vienei.

Teodor Podariu ' Student în Litere

* O atare chemare este ai documentul Ue mai .sus. ,;

Abonaţi Societatea de Mâine

212 i ©B.C.U. Cluj

SOClMTAtXA &E itllîfS

O scrisoare a lui Gheorghe Baritiu Dint re cei mai de seamă prieteni , p e

cari i-a avut cauza românească în F r a n ţ a , în pa r t ea două a secolului t recut , este şi Emil Picot. Numele lui t rebuie p ro ­nunţa t eu adâncă recunoştinţă. Ca secre­t a r a l p r in ţu lu i Carol î n 1867, ş i agent consular la Sibiu şi Timişoara în t r e anii 1868—1872, Emi l Picot ne-a cunoscut şi ne-a îndrăgi t . Dragostea lui a mers p â n ă acolo, încât ne-a însuşit limiba, fi ind nu­mit la 1875 profesor de l imba română ia âeole des Langues Orienta'les vivantes din Par i s . Vastele sale cunoştinţe le-a pus în serviciul erudi ţ ie i româneşt i , pe care a îmbogăţi t-o cu o serie de lucrăr i de mare valoare. I a r pr ie tenia lui ne-a fost de miare folos, când interesele ro­mânismului cereau u n sincer apără to r . Astfel luptele politice ale Ardelenilor p e vremea Memorandului , şi în ani i premer­gător i a i acestei per ioade de f ap te na­ţionale, au găsi t un preţ ios susţ inător în persoana lui Emi l Picot , dupăcum ne-o dovedeşte şi scrisoarea lui Bar i ţ iu , pe care o reproducem în întregime, păs t rân-du-i or tograf ia or iginală:

Sibiu, 30 Dec. 1882. l'reastimate Domnule Profesorii! „Nu voiu se me escusu eu nimicu, nici

cu betranetiele de 71 ani, nici cu nou'a «arcina impusa mie de câtra comitetul nostru, — pentru intardierea mea cu res-punsulu si cu cea mai ferbinta multia-mita pentru binevoitoriele informatiuni cu care me fericirăţi prin scrisoarea DV6stra din 6 ale 1. e.: O, de ati sci «atu ne simiamu de fericiţi noi toţi cari suferim sub acesta sistema, candu ne ve-diuramu apărata caus'a nâstra cu a-tfitia căldura si sciintia într 'unu diariu

1 Această scrisoare se găseşte la Biblio­teca Naţională din Paris, lipită la sfârşitul cărţii ce poartă t i t lul : „Memorial compus şi publicat din însărcinarea conferinţei ge­nerale a reprezentanţilor alegătorilor Ro­mâni adunaţi la Sibiu în zilele din 12, 13 şi 14 Mai st. n. 1881, prin comitetul său esmis cu acea ocaziiine" — 1882 şi este cată iogată la cota %. Picot 567. Scrisoarea este, după tSa te probabilităţile, necunoscută încă. Fac această rezervă;, fiindcă da aici, din Paris, n'am toate mijloacele de control la îndemână, ca să verific dacă scrisoarea a fost publicată sau ba. Că scrisoarea este la sfârşitul Memoriului, lipită, o explic nu­mai prin scăpare din vedere, considerând spiritul de ordine de care a fost totdeauna condus Picot, acest mare bibliograf; altfel ea ar fi fost clasată între celelalte manus­crise depuse la arhiva Bibi. Naţionale. Ori­cum ar fi, aceasta n 'are o importanţă deosebită. Faptul că numai o întâmplare putea s'o scoată la iveală, ar fi un indice că avem probabil de a face, cu o piesă inedită. F ă r ă a exagera importanţa scri­sorii, —• de o strictă autenticitate, — ea este totuşi o mărturie preţioasă din vre­mea luptelor politice ale Eomânilor de acum 40 de ani, < şi în ce priveşte legăturile pe cari conducătorii Românilor ardeleni, le-au avut eu bărbaţii de frunte ai Franţei . (E. A.)

cum este Le Bien public (11 Dec:) . Mul-tiamita înmiita generosiloru autori ai a-

celui articlu de fondu, că si DVostra ca­rele a t i binevoitu a conlucra pentru că se vedia lumină. Avemu patru diare po­litice in Transilvani'a si Banatu si toate patru l 'au reprodusu după traductiunea din „Romanulu".

Dacă in acestea dile ne supară ceva, este nespus'a intardiare la Bucuresci cu traducerea si tipărirea Memorialului no­

stru in limba francesă. Aba inainte cu 4 septemani deteramu de un tradu­cătorii!, un profesom, despre care ni s'a spusu că cimosce ambele limbi perfectu. Îndată ce va apărea editiunea francesă, nu vom lipsi a distribui câteva sute de exemplarie atătu in Paris la diarie si la bărbaţi de stătu, căt si in alte locuri, după consiliulu ce ni se va da de cătra amicii nostrii si ai libertatiei dreptu intielese; că-ci adecă noi locuitorii ace­stora munţi si vali numiţi Transilvani'a cu horizon prea marginitu, ne pricepemu reu, la cine şi cum se ne adreesamu in regiunile superiore ale societatiei euro­pene superiore.

Raru mi s'a intemplatu că se'mi vie mai a propos vreo alta serier'e, precum imi veni Alexandre le bon tocmai acuma, candu compatrioţii mei magiari declara Moldova de tiera magiara chiaiu si in sienxu ethnologicu-geneticu alu cuventului, precum veţi binevoi a vede si din cătiva Nvi ai '-diarului meu, pe care mi-am per­misii a'i alătura la exemplariele Transil­vaniei înaintate cu posta de astadi la adressa DVostra.

Celalaltu exemplariu l'am transpusu la biblioteca Asociatiunei n6stre, eerandu totusodată de la Comitetul nostru exem­plariele din Transilvania, care mi s'au si dafcu cu ta ta plăcerea si cu atâtu mai virtosu, că DVostra sunteţi alesu membru onorariu alu Asociatiunei nâstre eu voturi unanime in adunarea generală din a. 1876 la Sibiiu; dar 'a când am cerut per­misiunea gubernului nostru nea venitu respunsulu că nu ve cunâscel!

Prestetotu in anii din urma gubernulu cassâdia alegerile de membrii din alte

t i e r i . . . Pe anii 1879—80 Încetase si Tran­

silvania, era pe 1881 s'au t iparitu exem­plarie prea pucine, in cătu abia ne mai iernase pentru biblioteca; in acelu cursu mai nu sunt documente istorice; căc i din caus'a celoru din Nr. 23—24 1878 imi făcuseră unu procesu de pressa ală­turea cu capulu, dara am fost acquitat cu voturi unanime.

Prea ve rapescu timpu multu, de aceea inchiaiu si me recomandu binevoitorie-loru DVâstre favoruri

devotatu G. Baritiu.

P e n t r u a înţelege mai bine această scri­soare, este necesar să lămurim anumite lucruri pe cari le menţionează Bar i ţ iu . Rândur i le adresate de Picot, au fost scrise în anul cândi a a p ă r u t Memorialul, redactat de u n comitet. Din acest comitet făcu pa r te şi Bar i ţ iu .

Neavând la îndemână scrisoarea lui P i ­cot din 6 / X I I , nu şt im la ce informatiuni se referă Bar i ţ iu în scrisoarea sa.

Es t e de remarcat marea lu i isecutio-şt inţă pen t ru art icolul a p ă r u t î n Â? Bien Public, în care cauza românilor din Ar­deal este a p ă r a t ă cu căldură.

Şi pe drept cuvânt ! Mai ales 'dacă ne gândim ce pu ţ ine informaţi i — şi aeelea cât de e rona te ! — avea s t ră inăta tea des­pre români .şi, îndeosebi, despre starea deplorabilă a români lor supuşi dominaţi-: unii maghiare.

I n asemenea împre ju ră r i , un articol de fond, ca acela a p ă r u t în Le Bien Public, pe t re i mar i coloane, cu t i t lu l : Roumains-et Magyars" , t rebuia să fi fost o ade­văra tă revelaţie pen t ru opinia publică franceză, şi o mare mângâiere pen t ru cei cari şi-au văzut susţ inută cauza, cu a tâ ta căldură în p resa occidentală. Acesta e, poate,, p r imul Articol, apă ru t în presa franceză, în care situaţia românilor din Ardeal este prezentată în conformitate cu realitatea. Meritul , d u p ă cum ne-o spune şi Bar i ţ iu , este, în bună pa r te , a lui Picot, care, a fară de cunoştinţele pe cari le-a avut personal despre s tăr i le româ­neşt i s'a ma i folosit şi de Memorialul din 1882, la care se referă dealtfel şi au­torul anonim al articolului. Cauza româ­nilor subjugaţ i , însă devine în t r ' adevăr cunoscută numai mai târziu, p r i n acea pleiadă entuziastă de t ineri , s tudenţ i ai universităţ i lor străine, cari , g rupa ţ i în secţiuni de ale Ligii culturale, în legătură eu centrul dela Bucureşti , a juta ţ i de oa­meni ca Picot, an reuşit să câştige, în ce priveşte F r a n ţ a , simpatiile presei, alo scriitorilor şi publiciştilor de f runte , p re ­cum şi ale unei bune pă r ţ i din oamenii politici.

Gr i ja de a informa s t ră inăta tea asupra doleanţelor românilor din Ardeal , o avea şi comitetul încredinţat eu redactarea Me­morialului . De aceia l-au publicat şi în franţuzeşte . E interesant, că în Ardeal nu s 'a găsit p e acea vreme cineva, care să cunoască limba franceză în . aşa mă­sură, ea să poa tă t raduce Memorialul. Ardelenii au t rebui t să meargă l a Bucu­reşti, unde — în t r ' un târziu , au găsit un profesor. Memoriul în franţuzeşte a fost t i pă r i t la Bucureşti , în t ipograf ia Aca­demiei, în 1883. I a r în ce priveşte distri­buţia, Bar i ţ iu se adresează tot prietenilor noştr i din F r a n ţ a , deoarece „noi locuito­ri i acestor munţ i şi văi, numiţ i Transil­vania, eu orizont p rea mări^ni t , ne price­pem rău, la cine şi cum să ne adresăm în regiunile superioare ale societăţii euro­pene s u p e r i o a r e " " .

I n scrisoarea lui Bari ţ iu se mai amin­teşte şi de cartea lui Picot despre Alexan­d ru cel Bun , p« eare au toru l i-a trimis-o în două exemplare . Exemplaru l al doilea, Bar i ţ iu 1-a trecut la biblioteca Asoeiaţiu-nii. Se ma i aminteşte în scrisoare că gu­vernul maghiar n ' a aprobat alegerea lui Picot ca membru de onoare al Astrei. Acest procedeu e ra în conformitate cu tactica politicei maghiare, eare căuta să izoleze p e românii din Ardeal de restul Europe i , bine ştiind că sistemul lor de

213 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

CRONICI CULTURALE

Doi răposaţi: I. Dragos'av şi G. Ranetti

Motive de ordin teelmic ne-au împiede­cat să dăm, în lumina tiparului, la timp, acestor răposaţi, creştinescul cuvânt de adio. O facem acum, cu convingerea că cetitorii ne vor ierta această întârziere şi nu o vor socoti drept ignorare voită. Nu-merită nici unul dintre ei această igno­rare, cel puţin pentru faptul, că au fost publicişti amândoi, adecă tovarăşi de me-sei'ie.

întâiul, Dragoslav, nu şi-a făcut o pro­fesiune din publicistică. Ii lipsea tempe­ramentul combativ, pe care trebuie să-1 aibă un ziarist, dacă voeşte să rămână un simplu riporter, şi îi lipsea poate pa-ciinţa de a sta zilnic, al ore fixe,, în faţa mesei de redacţie. Era un boem, al cărui neastâmpăr nu este un isvor de acţiuni sau de idei de acţiune, ci mai de grabă o dorinţă de noi sensaţii, pe cari i le putea da fie contemplarea unui peisagiu din natură, fie o scenă de viaţă omenea­scă. Natura o iubea, ea un adevărat să­mănătorist — căci în zodia „Sămănăto-rului" s'a manifestat ea scriitor, — şi iubea şi pe oamenii naturii, dintre cari se ridicase şi el. Când se emoţiona de far­mecul unui tablou, sau de pripeţiile unei scene, îşi aşternea impresiile pe hârtie. Nu s'a restrâns însă, din motiv de dogmă, numai la atmosfera rustică, ci a căutat să o zugrăvească şi pe cea dela oraş, când îl îndemna subiectul. Şi iarăşi, nu şi-a po­vestit numai simple impresii, ei a încercat uneori să închege în compoziţie aceste impresii.

Ucenic al lui Creangă în literatură, în afară de influenţa curentului sămănăto­rist, nu s'a putut ridica până la înălţi­mea aceluia. Scrisul lui era mai lipsit de culoare decât scrisul lui Creangă, şi sti­lul fără vigoare. Avea în schimb ceva din umorul povestitorului din Humuleşti. Da­că a fost comparat totuşi cu acesta, gre-şala a putut-o face numai cineva, care voia să descopere genii cu orice preţ.

Umor avea şi Ranetti în scrisul său. Ii plăcea însă să-şi comunice acest umor pe vârfuri de săgeţi. Atunci umorul de­vine satiră. Ranetti este mai de grabă un satiric, iar satira presupune cu totul alte calităţi sufleteşti. Intr'adevăr nu se asea­mănă prea mult aceşti doi scriitori morţi aproape în acelaşi timp.

Ranetti ataca societatea, în defectele ei. Sau zugrăvea astfel aceste defecte, încât deştepta în cetitor o dorinţă de a căuta să le înlăture. Dacă nu direct, fiindcă nu avea putinţa, cel puţin prin îndemn, ori aprobare. Ranetti a fost un publicist, care a dat de multe ori lovituri ustură­toare şi a mai fost director de revistă satirică, adecă conducătorul unei campa­nii împotriva defectelor sociale.

A încercat însă în câteva rânduri să se ridice deasupra acestei lupte mărunte şi a dat câteva încercări dramatice cu o identică tendinţă. Să amintim de pildă parodia eu mult culorit local „Romeo şi lulieta la Mizil", care imitează comediile lui Caragiale, fiindcă aduce în. scenă o societate eu identice moravuri. E scrisă în versuri, căci acest publicist harnic mâ-nuia deopotrivă de uşor şi versul şi proza. Totuşi nu cu titlul de literat va rămânea amintit pentru posteritate, ci cu celalalt, mai modest, dar nu mai puţin cinstit, de publicist. A fost un publicist harnic şi cinstit.

Un nou academician: Silviu Dragomir

Numărul membrilor Academiei Române, ştirbit prin moartea lui Pârvan, s'a com­pletat prin d. Silviu Dragomir, profe­sorul de istorie dela Universitatea din Cluj. încă un ardelean intră în rândul nemuritorilor, la o vrâstă destul de mică. Se mândreşte cu această alegere şi pro­vincia şi Universitatea ei, pe care o ser­veşte noul academician.

D. Silviu Dragomir a fost ales mai de mult membru corespondent al Academiei. Studiile serioase privitoare la trecutul ro-

prigonire, odată ajuns în faţa opiniei pu­blice europene, va fi condamnat fără apel.

Cu toate acestea, ardelenii au căutat să-şi menţină legăturile lor cu străinăta­tea. Deşi trăiţi în sfera de cultură ger­mană, simpatii reale şi sincere au existat totdeauna între Franţa şi românii din Ar­deal. Punctele de contact, rare la început, .devin tot mai dese,, în măsură ce luptele politice ale ardelenilor devin mai înverşu­nate. Scrisoarea lui Bariţiu este o mărtu­

rie în acest sens. Iar puţin mai târziu, în legătură cu Memoriul studenţilor români din Bucureşti şi Iaşi, cu Replica lui Aurel C. Popovici şi cu procesul Memorandului, o întreagă literatură se formează în ' Franţa, preparându-ne acea atmosferă favorabilă, care a înconjurat cauza ro­mânească până la conferinţa de pace, când străduinţele multe şi mari din trecut, odată realizate, si-au primit consacrarea.

Paris, 19 Mai 1928. E, Armeanca

manilor din Ardeal şi mai ales privi­toare la viaţa religioasă a acestui frag­ment al neamului nostru, îl îndreptă­ţeau însă şi la demnitatea câştigată a-Cll'nl.

Comemorarea lui G. Coşbuc Zece ani s'au împlinit în luna Mai dela

moartea lui Coşbuc şi lumea s'a mişcat ca să-i serbeze amintirea, să-i împodo­bească eu flori proaspete mormântul şi să stârnească noui valuri de simpatie în jurul operii lui. Un cerc de scriitori din capitală a stat alăturea, la această săr­bătorire, de provincia care se mândreşte mai mult pentru gloria lui Coşbuc, fiindcă a fost fiul ei. Şi au răsunat cu accente noui versurile sprintene, pline de soare şi de culori câmpeneşti, sau încărcate de simţire profund umană, din „Baladele şi idilele" lui şi din „Firele de tort", pe scene mari din capitale şi pe scene im­provizate în târguri de provincie. Elevii liceului din Năsăud, botezat cu numele comemoratului, au peregrinat în satul naşterii, la casa în care s'a născut poetul.

S'ar fi putut extinde şi mai mult a-ooastă sărbătorire, în Ardeal prin grija „Astrei" spre exemplu, care are orga­nizaţii ramificate până la sate. Ar fi fost un bun prilej de „propagandă culturală" în păturile rurale, pe cari trebue să le cucerim pentru mai multă cultură prin daruri la înălţimea înţelegerii lor, ciim sunt versurile lui Coşbuc. Printre tot-felul de manifestări de îngrijorare, de plângeri şi suferinţe, această comemorare a „poetului ţărănimii" ar fi fost un senin prilej de reconfortare morală, de încre­dere în virtuţile neamului nostru.

Câţiva oratori dela festivitatea din Cluj s'au plâns că lumea românească a uitat prea repede pe Coşbuc şi opera lui de o înaltă valoare artistică. Nu ştim dacă este pe de-a'ntregul întemeiată a-ceastă plângere. Căci la cele mai multe serbări, naţionale sau cu un caracter mai restrâns, mai adeseori versurile lui Coş­buc se declamă. Deci elevii de şcoală, ar­tiştii profesionişti şi diletanţi învaţă a-ceste poezii, iar miile de cetăţeni le as­cultă cu drag, încântaţi de ritmul lor ar­monios şi de bogatul şi alesul lor con­ţinut. Coşbuc este astfel ţinut mereu viu în conştiinţa publicului şi pe dreptul, căci pe cât ştim, nimeni n'a contestat până acum valoarea artistică a poeziilor lui, deşi s'au găsit destui cari i-au găsit un pic de vină chiar lui Emineseu.

Dacă totuşi nu se vând prea mult vo­lumele lui Coşbuc — şi acesta putea fi un motiv de îngrijorare pentru admira­torii lui — lucrul se explică prin alte împrejurări. IS'a gândit cineva să tipă­rească frumos şi cu preţ cinstit versurile lui Coşbuc1? Editurile noastre mari, cari au criterii artistice în supraveghierea ti­parului, nu s'au apropiat încă de Coşbuc. Dar poate tocmai fiindcă versurile lui se fac cunoscute aşa de des pe cale orală, lumea nu le mai cumpără tipăritei

214 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

Pentru Aiexandru Ciura I n foiletonul ziarului „Curen tu l " , d.

Ion Agârbieeanu serie cuvinte de d apreciere despre im harnic scriil lean, Alexandru Ciura, aproa | lume, deşi a stat 30 de ani cu condeiul mereu în mână, comentând evenimente şi fapte , din via ţa români lor din Ardeal mai ales, ap roape în toate periodicele vremii, româneşti , de dincoace do n în t r ' un stil potolit, da r plin şi cu înmlădieri autentic-româm'

Alexandru Ciura este un t ipic foileto­nist. ] i de caracter a

ate profe plăcerea personală de a

sta de vorbă „cu sine însuş i" , sau cu un pr ie ten imaginat în apropiere , izolân-du-se consecvent de sgomotul s t r a d e i ' ş i al mulţimei. Un „ inadap tab i l " , cum îl caracterizează d. Agârbieeanu şi un im­presionist cu suflet blând, calm, dar a-dânc emotiv, cum ni-1 a ra tă „schiţele" l i terare publicate în cursul celor ani de carieră publicistică şi lite

Ne facem o datorie să împărtăş im ce-ti torilor noştri , pe cari îi serveşte din când în când şi d. Al. Ciura, datele bio­bibliografice din foiletonul dlui Agârbi­eeanu.

Al. Ciura s'a născut în 1876 la Abrud. A urmat liceul la Sibiu şi la Bla j , iar facultatea de teologie şi cea de litere la Budapesta . De t înăr a început să scrie la gazetele şi revistele din Ardeal . Mai în­t â i la „Tr ibuna din Sibiu (1895), apoi la „ F a m i l i a " lui Vulcan, din Oradea şi la -„Drepta tea" din Timişoara. A i'ost re­dactor in tern la „ T r i b u n a " ' în t impul când directorul acestui ziar era d. E . Dăianu.

Es te redaetorul-şef al revistei „Lucea­f ă ru l " , la. înf i inţarea ei şi r ămâne t r e colaboratorii statornici a i acestei re­viste p â n ă în va ra anului 1914; când în­cetează apar i ţ i a ei. Mai colaborează în acest t imp şi după răsboiu la revistele „Cosinzeana" din Orăştie şi Cluj , „Pa­gini l i terare ' ' din Arad, „Cele Trei Cri-ş u r i " din Oradea, „Evo lu ţ i a" şi „Socie­tatea de mâ ine" din Cluj , „Trans i lvan ia" dela Sibiu şi „Via ţa Românească" . Scrie înainte de unire şi la ziarele „Uni rea" din Blaj , „ L u p t a " din Budapes ta , „Tri­b u n a " şi „Românu l " din Arad.

A publicat ma i mul te volume d e proză iiterară şi de foiletoane: „Visuri t r ecu te" , ...icoane", „Amin t i r i " , „Foi le toane" , ..Sub steag s t re in" , „Scrisoare în ceatal-â lume" , „ F r a ţ i i " , „ Isear io t" , a lă turea

'le cari rebue să amint im teza d un studiu de critică l i terară despr< neseu şi Coşbuc. A t radus „din zilele iui Veron" de Dumas-Fiul şi „F loarea Be-ul iei" de St. Lazar. , In colaborare cu

i on Raţ iu a publicat un manua l de „Poe-; ieă" şi cu O. Hulea şi A. Domide nanuale de limba română. , A pn ,i broşuri de popular izare , ca „A ea dela Alba Iu l i a " , „Avram Iam Vas i le Lucaciu" .

FAPTE, IDEI ŞI Jubileul şcolilor din Beiuş

rilor ti,

dtâtea de ti-ea ca­ritatea

la Beiuş an fost ferite de :: .şi-au justificat ros-

"i prof. d. Const. Pa­şi în bogata mono-cu prilejul jubileu-

i' Ş coaiele din Beiuş, tip. i°î în octav mare, lei $00)

mstitui icoana episcopului Vul-conti-

• între episcopul

internatul ce poartă

••re intelectuale cari au le cuvânt ale destinelor

noastre. Cu ele apoi s'a putut, cu sorţi ho-piept asalturilor de cutro-

'••Ire Budapesta. şui a fost factor impor-

ii româneşti, iată cum el a contenită afirmare a dreptu-a fi stăpânii necontestaţi ai •ora.

vma de roadele desfăşurate o

nlile din Beiuş, ne t rului-ctitor care ilu-

• azi orizontul acelei părţi de ţară imam recunoştinţa noastră tuturor

ri şi azi cu neîncetată osâr-ăin catedrele beinşene un far

al culturii şi luminii. H o r i a T r a n d a f i r

» M M i t t M U I U m O I M I I t t H t

Sărbătorirea unei poete : Elena Earago

Oltenia cea harnică şi mândră , care ne iude din când în când' cu câte o

fi nmoasă,, uneori chiar inedită, în niul activităţi i .culturale, ne comu-ii :im sărbător i rea unei poete. I n

;i de talentu-i vădit , poeta sărbăto­rită, dna E lena Fa rago , are şi o lungă

mp de activitate p r in t r e iei sărbător i r i . Ş i toi

vitatea ta avut numai un eara< <

noştri au cunoscut chiar în inile acestei reviste pe poeta Olte-

pe care un laureat al premiului na-

\

OBSERVAŢI UNI - Moare în floarea

'itus Enacovici care înainte cu trei tomeiat ziarul „Cuvântul". El n 'a fost numai fondatorul care să aibe doar grijile materiale ale gazetei, ci e'a arătat ca un combatant pasionat al conde­iului, ca un ziarist cu aptitudini reale. Cu­rajos, ataca orice problemă. Nu se lăsa terorizat şi dezarmat nici de către regimu­rile noastre politice, cari nu l-au cruţat nici de acuzaţii, nici de mari daune materiale, căci censura nu însemnează pentru un ziar numai amputarea ideilor, ci şi un întreg cortegiu de dificultăţi materiale. Petele albe ale „Cuvântului.", confiscarea, supri-

ehiar, odată, pe opt zile, au prici-aune importante acestui ziar. Fru­

mos a fost, că Titus Enacovici n ' a descu­rajat , ci a jertf i t din greu, reuşind să facă din Cuvântul o tribună ascultată, lă­sând unor publicişti de seamă întreagă li­bertatea gândurilor. şi cencepţiilor lor. Mare lucru e această libertate pentru zia­rişti. Numai ea animează şi face din ga­zetar un om de conştiinţă hotărîtă, un slu­jitor neînfricat al adevărului. Cu toatecă Titus Enacovici într 'o vreme s'a pus dea-curmezişul revendicărilor ardelene, totuş n ' a stăruit pe drumul rătăcit, ci a revenit asu­pra greşelii şi în ultima vreme „Cuvântul" s'a înfăţişat ca un înţelegător al pulsului inimii Ardealului, A jertf i t pentru presă, iar aceasta îi va păstra numele, totdeauna, cu pietate.

a lui- Virgiliu Oniţiu. — TTn avut loc în biserica s. Nicolae

din Braşov în ziua do 26 Mai întru amin­tirea lui Virgiliu Oniţiu. E chestiune de cuviinţă ce onorează pe braşoveni această pioasă amintire a bărbatului de şcoală Vir­giliu Oniţiu, a cărui icoană trăeşte în plin. în sufletele cari l-au cunoscut.

Personalitatea lui a fost prinsă precis, viguros, sculptural de profesorul şi scrii­torul Axente Banciu într 'un discurs come­morativ: aşa a fost el, spirit drept, om. din,-t r 'o bucată, devotat complect şcolii, cu simţ pentru chestiuni culturale şi literare, o bărbătească conştiinţă care nu cunoştea transacţiile şi nu tolera subterfugiile. Vir­giliu Oniţiu a fost expresia unei generaţii avântate şi muncitoare, la curent cu ştiinţa şi înflăcărate pentru datoriile profesionale deopotrivă ca şi naţionale. Cel puţin odată, în an să ne strângem pioşi lângă mormân-

M U f l M I M I I M I M I C U B i H m M ţ ional a socotit-o vrednică de a lua p re ­miul pen t ru poezie dă ru i t de minis terul artelor. Sensibilitafea. ei ascuţită, care vi­brează de cele mai specific femenine e-moţii, cul tura aleasă, oare dă o notă de intelectualitate versuri lor ei, sunt cali­tă ţ i recunoscute, îndrep tă ţ ind epitetul de cea mai mare în t re poetele noastre de a-casă. O r a r ă distincţie sufletească şi, poate, o înclinare de temperament , o ţine s t ră ină de sgomotul tâ rgului şi al cenao-lelor, cari a r putea-o profana . A găsi t totuşi înţelegere şi aprecierea cuvenită. în cercul res t râns al cunoscătorilor şi p r i ­cepuţi şi cinstiţi în ale poeziei, şi această recunoaştere î i poate p rocu ra destulă mul ţumire sufletească. Cronicar

©B.C.U. Cluj

tul din Braşov sau sufletului si inteli ţii noastre

ţeneasca şi

de toj necuv:

distru ţiuni babto; bui să fie

profe

ia este nozeu. Da,

pont t âjui ictă-

î bi-de Dum-

Ja, la noi mai mult

ni bob

huzur datori

iţilor uel: conditiil

si reculegere pentru istoviţii muncii grele. ălbateeă incurie, o nemiloasă exploatare c însă chiar şi pe indigeni să le pă­

şi să apuce drumurile apusului cult unde confortul este mai mare, iar ieftină-tatea iarăş deosebit de mare faţă de noi. România este doar ţ a ra unde numai bogatul poate trăi , numai pentru el se găsesc toate conforturile .şi menajamentele. Accesul mulţimii este zădărnicit. Paraziţii şi ven­tuzele cari sug puterea ţării se pot lăfăi, iar ceilalţi pot răbda. Cine poate înfrâna

a şi lăcomia patronilor băilor şi staţiu­nilor climaterice? Statul? Tot cei tari şi bogaţi îl conduc. Nu rămâne decât să ne

im voinţele şi să luptăm îndărătnic pen­tru o schimbare, căci suntem de râs şi de plâns cu asemenea stări insuportabile.

Sibiul muzical. — Maestrul Gh. Dima a plecat decurând dintre noi, în cealaltă lu­me. Geniul său însă va stărui vreme înde­lungată aici pe pământ, pentruca ar ta sa muzicală, melodiile sale vor fi izvor de des­fătare intelectuală pentru multe generaţii. Oraşul, unde maestrul Gh. Dima a t ră i t mai întâiu ca profesor şi compozitor este Sibiul; pe urmă trecuse la Braşov. în tâ iu la Sibiu şi apoi la Braşov a întemeiat câte

cântări. Se împlinesc 50 ..ani dela înfiinţarea celei dela Sibiu şi chiar la Rusalii se pregătesc acolo serbări jubilare. Bine fac sibienii că şi^aduc aminte de ma­estrul, care şi-a cheltuit energiile pentru a ascuţi simţul muzical al contimporanilor şi a spori astfel cultura românească.

„SCHMOLLPASTA" S. A. BRAŞOV

Fabrică de Cremă de ghete Premiată la 30 de expoziţii

Adresa abonatului:

atât de jer t fă?

nădăjduit

i'tăţii „Tinerimea Română" au avut in anul acesta un fast deosebi-col al anilor trecuţi. Convenirea anu;t!

sutelor d e din ţară a sărbă­torit în si . : cincizeci de am

: toate manifesta frrrrj i din acest inti

Dacă n 'ar fi probele de concurs date e-levilor la materiile principale de învăţă­mânt, cari alimentează râvna lor de distinge şi le dau o dreaptă mândrie i mai destoinici, încununaţi cu dif < a t1 mii, şi ar rămânea numai prilejul • se întâlni copiii ţării , din toate regin într 'un singTir loc, cunoscându-se personal, sau „produi - a de is­cusinţă şi 'ui t local, prin conducte etnografice, sau alte mij­loace de manifestare, apoi văzându-se îm-

, in impunător şi pitoresc grup, la ctacol ocazional al Teatrului Naţio­

nal, şi totuşi aceste conveniri ar avei stul rost de existenţă şi ar merita tot jinul torită |

trajarea din partea a

P : • ii

. capitala ţării , cu pri ulţurale

mai

bind -ude nu se cuno;

tuţiilor fundamentale

aude stilul cel

şi aii.' fi ipe alo-

odilitar. Şi

ra şcoalei supei n O u i nu vo

. întreprins .e Brix ci

oii", după •reării de

ni din Europ: na de 10 Oct arcurs distanţi. 1 Jumii peste A

Yerodromul Bon o lume delirau'

ui, iar oficialitatea franceză, a preşedintele republieei până la

'; ; Parisului, a dat onorurile cuvenite ui francez sărbătoreşte

i-ză şi energia fi odrasle. I n tim

i supune regatui ttului supraoeeanic

aidul acesta o pagină de vanşată pentru moment

faţă i.indberg şi curajul a torilo] iihl şi Hiiucfeld cari

Oceanul tisula Greenly.

lenirea va fi capabilă să i i te sigure văzduhul pentru a

legătura aeriană în 48 ore între Eu-şi America, Graţie ştiinţii şi spiritu­

lui oi1 întreprindere. * Lupta susţinută dusă

egei speculei a re parte. tu se abrogă nici nu se modifică,

abrogarea sau modificarea ei nu le face decât Parlamentul. Se face însă

un nou regulament i m n care se îndul; mult regimul aplicat până azi comerţului.

însă a legei se vor des-tximale şi nu se vor lua

nudelor în comerţ-i lăsată liberei oon-

şi in (reprinderi. isiunile de ii: r fi imparţial

ngă primării.

petrol a României. In

Luna cea mai productivă în 1927 a fost :|.1P2 tone pe-

prodticţie o dă judeţul Prahova eu 2.470.394 tone, după care ur-

îe, Buzău

mul maximul dinainte -1 fusese a în 1913 când Desvoltaw noastre petroli I

. 610.634 minerale, reziduuri.

rolului i 347.310

-7.390 tone, de le Austria cu 144.068 tone,. de Fran ţa cu

Institut de Edi tară şi Arte Grafice Cenzurat ©B.C.U. Cluj