R O M Â N I A

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA

FACULTATEA DE TEOLOGIE

Specializarea: TEOLOGIE BAPTISTĂ PASTORALĂ

Forma de învăţământ: ZI Cursul, INTRODUCERE ÎN TEHNICA CERCETĂRII, sem. I

PREZENŢA, MANIFESTAREA ȘI

ABORDAREA PĂCATULUI ÎN

CARTEA NUMERI

Coordonator:

Lector univ. dr. Giorgiov Adrian

Student:

Şocarici-Şimon David Constantin

Oradea, 2012

2

CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3

1. DATE GENERALE DESPRE CARTEA NUMERI .............................................................. 4

1.1. Contextul teologic ........................................................................................................... 4

1.2. Contextul istoric.............................................................................................................. 4

1.3. Contextul social .............................................................................................................. 5

2. TERMINOLOGIA PĂCATULUI .......................................................................................... 6

2.1. Cârtiri .............................................................................................................................. 6

2.2. Păcate comunitare şi păcate individuale ......................................................................... 6

3. LEGILE PRIMITE DE POPORUL ISRAEL DE LA DUMNEZEU PRIN MOISE ............. 7

4. BINECUVÂNTAREA LUI BALAAM ................................................................................. 8

5. TEOLOGIA PĂCATULUI .................................................................................................... 9

CONCLUZII ÎN LUMINA TEOLOGIEI PĂCATULUI DIN CARTEA NUMERI ............... 11

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 13

3

INTRODUCERE

Una dintre cele mai mari probleme ale lumii creştine de-a lungul vremurilor a fost, este şi

va fi problema păcatului. Cum îl definim? Aceasta pentru că se vede minimalizată importanţa

acestui concept. Cuvântul păcat este scos din vorbirea curentă şi apelând la libertatea de

expresie, lumea este mai degrabă dispusă să spună că are o altă părere.

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze prezenţa şi manifestarea păcatului în cartea

Numeri din Sfintele Scripturi. Vorbim despre o carte din Vechiul Testament şi nu puţini sunt

cei care găsesc inutilă această abordare spunând că problema aparţine unei generaţii de mult

trecute. Pe mulţi creştini din secolul XXI nu-i mai interesează.

Va fi arătată puntea de legătură cu Noul Testament, mai ales că doar două cărţi din Sfânta

Scriptură abordează problematica păcatului din perspectiva care va fi arătată. În esenţă vorbim

despre păcatul cu voia, problemă amintită doar în cartea Numeri şi cartea Evrei din Noul

Testament şi trebuie avută în vedere motivaţia autorului acestei lucrări privind modul în care

se vede abordarea oricărei teme din scripturi. Nu se va renunţa la a privi toată Scriptura ca un

întreg. Orice carte pe care a scris-o omul vreodată a avut o temă care a străbătut întreaga carte.

Dumnezeu nu ne va lăsa niciodată un alt tip de carte. Dumnezeu ni se face cunoscut prin ceea

ce cunoaştem, nu prin ceea ce nu cunoaştem. Aşa se vede abordarea temei păcatului în cartea

Numeri.

Capitolul 1 începe cu o prezentare generală a cărţii Numeri, a contextului teologic, cultural

şi social pentru a se înţelege mai bine cum a putut duce nesocotirea legilor lui Dumnezeu de

către o naţiune la nimicirea unei întregi generaţii. În capitolul 2 se va face o scurtă clasificare

a păcatelor din cartea Numeri. Se va putea observa cum deşi poporul calcă sistematic legea,

Dumnezeu îşi păstrează credincioşia şi îşi ţine promisiunea de a duce poporul în ţara promisă.

Un capitol aparte, capitolul 3, va cuprinde legile date de Dumnezeu poporului în lumina

cărora se vor putea vedea mai bine păcatele săvârşite de popor. Însă nu se poate trece cu

vederea nici binecuvântarea lui Balaam (capitolul 4), care face notă discordantă în cartea

Numeri. În capitolul 5 se va prezenta teologia noţiunii de păcat. În capitolul 6 se va arăta

puntea de legătură cu Noul Testament şi se vor trage concluzii finale privind păcatul în

ansamblul Sfintelor Scripturi. Se vor arăta şi unele aplicaţii pentru vremurile de acum. Se vor

vedea şi perspectivele unei explorări ulterioare a temei păcatului.

4

1. DATE GENERALE DESPRE CARTEA NUMERI

Cartea Numeri este a patra carte din Tora, numele ei în limba ebraică este bemidhbar ce

înseamnă “În pustiu”1. Acesta reprezintă exact locul unde se desfăşoară naraţiunea. Planul lui

Dumnezeu merge mai departe. Poporul se află la poalele muntelui Sinai, la puţin timp după

darea Legii scrisă atunci pe table de piatră.

1.1. CONTEXTUL TEOLOGIC

Acest studiu va lua în considerare teologia întregii Scripturi şi după cum s-a arătat

Dumnezeu are un plan clar cât priveşte mântuirea omului, iar poporul Israel are un rol foarte

specific în acest plan. Începutul duce spre Avraam căruia Dumnezeu îi face o promisiune în

Geneza 12:1-3. O promisiune care vizează nu numai poporul evreu ci întreaga umanitate. Deşi

poporul cunoştea promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, nu au reuşit niciodată să

privească această promisiune din vârful muntelui Sinai ci doar de la poalele lui. Această lipsă

de perspectivă le va fi fatală lor şi celor de după ei.

Privind din perspectiva imediată, pentru ei, teologie pare un cuvânt fără sens. Măcar că

Legea abia fusese dată, nu s-au gândit la voia lui Dumnezeu ci la voia lor. Teologia Egiptului

era mai bine cunoscută.

1.2. CONTEXTUL ISTORIC

O situare a evenimentelor din acele vremuri este greu de făcut. Samuel J. Schultz datează

cucerirea Canaanului în jurul anului 1400 î.Cr., deci evenimentele din cartea Numeri trebuie

să aibă loc cu 40 de ani mai devreme.2

La nord, pe teritoriul Siriei şi Turciei de astăzi se întindea imperiul Hitit, la cârma căruia

era Suppiluliumas I. La est era Egiptul sub conducerea lui Amenophis III, iar în sud se aflau

popoarele descendente din Esau, care după spusele îngerului din Geneza 16:11-12 va fi mereu

împotriva poporului Israel.3

1 Gareth Crossley, Vechiul Testament Explicat și Aplicat (Oradea: Făclia, 2008), 131.

2 Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament (Oradea: Cartea Creştină, 2001), 117.

3 K.A. Kitchen, Dicţionar biblic (Oradea: Cartea Creştină, 1995), 378.

5

1.3. CONTEXTUL SOCIAL

În acea vreme, până la intrarea în spaţiul cărţii Numeri, poporul nu părea să fie prea

organizat. Din acest moment, odată cu începutul naraţiunii din cartea Numeri, poporul Israel

este organizat la fel ca o armată după seminţii şi fiecărei seminţii Dumnezeu îi trasează sarcini

clare.

Aşa după cum se poate observa poporul este împărţit în trei: cele 12 seminţii, separat

leviţii, şi apoi Moise. Se doreşte numirea separată a lui Moise pentru că el este puntea de

legătură dintre popor şi Dumnezeu, uneori fiind însoţit de fratele său Aaron.

6

2. TERMINOLOGIA PĂCATULUI

Autorul acestui studiu vede păcatul ca o abatere de la legea lui Dumnezeu, o abatere care

duce pe om departe de Dumnezeu şi care are ca final o pierdere a direcţiei şi o rătăcire în

întuneric. Problema cea mai mare este că păcatul are şi urmări ce nu pot fi trecute cu vederea,

adică înşală, înfăşoară, şi împietreşte.

2.1. CÂRTIRI

Din capitolul 11 se poate constata începutul cârtirilor, însă dacă se observă cu atenţie, în

întreaga călătorie a poporului prin pustie, de la plecarea din Egipt până la sosirea în Canaan,

cârtirea pare să fie laitmotivul călătoriei, ...nu mai bine era în Egipt?... Mereu cuvintele

acestea se vor găsi într-o formă sau alta pe buzele poporului. Aceasta este probabil ocara

Egiptului amintită în Iosua 5:9.

Sigur că în mod practic nemulţumirile erau aduse la cunoştinţa lui Moise iar asta deoarece

el era legătura dintre popor şi Dumnezeu. Totuşi câteva dintre cârtiri îi sunt adresate lui Moise

în mod specific. S-a vrut întotdeauna alungarea lui de la conducerea poporului. Prima dată

răzvrătirea vine de la rudele cele mai apropiate, Maria şi Aaron, fapt arătat în Numeri 12, mai

apoi în Numeri 16 intră în scenă Core, Datan şi Abiram.

2.2. PĂCATE COMUNITARE ŞI PĂCATE INDIVIDUALE

Unul dintre cele mai grave păcate, dacă se analizează din perspectiva urmărilor lăsate,

rămâne curvia. Nelegiuirea prezentată în Numeri 25 aduce moartea a 24000 de oameni din

poporul lui Israel. Omul din umbra acestui păcat este Balaam care îi învaţă pe madianiţi cum

să se răzbune pentru că israeliţii nu au putut fi blestemaţi.

Deşi în general păcatele săvârșite aveau un caracter comunitar au existat şi păcate

individuale. Prima exemplificare se găseşte în Numeri 13:27-29, unde iscoadele afară de

Iosua şi Caleb, înnegresc ţara cercetată înaintea întregului popor. Rezultatul? O întreagă

generaţie de oameni moare în pustie. În Numeri 15:32-36 un om este prins strângând lemne în

ziua de Sabat şi este omorât cu pietre. În capitolul 25:6 cineva din popor curveşte cu o

madianită fără să-i pese de cei din jur.

7

3. LEGILE PRIMITE DE POPORUL ISRAEL DE LA DUMNEZEU PRIN MOISE

Nu există naţiune care să poată trăi fără legi. Haosul s-ar instala în scurt timp. Cea mai

mare problemă atunci când se elaborează o lege este punctul de referinţă. Cine sau ce poate

reprezenta un model? Ce garanţie există că referinţa aleasă este bună? Poporul Israel avea

parte de autoritatea supremă în materie de legi. Personalitatea care nu are umbră de mutare,

singura fiinţă din istorie care a rămas neschimbată este Dumnezeu. El a pus bariere şi trebuia

să se înţeleagă că nu trebuiau neapărat trecute ci au fost puse ca să apere. Tendinţa este să se

depăşească limitele, dar nu totdeauna este benefic.

Tora a rămas în conştiinţa multora ca Legea. Privită cu obiectivitate această parte a

Scripturii cuprinde mult mai multe lucruri. Walter Kaiser Jr. explică în una din cărţile sale de

unde această părere.4 În limba ebraică cuvântul vine dintr-un verb care se traduce cu „a arăta”

indicând direcţia ce trebuie urmată. Tora este un ghid nu un set rigid de legi. După multă

vreme apostolul Pavel desființează acest sens în Galateni 3:21 când spune că neprihănirea

trebuie să fie mai mult decât slova Legii. Un ghid scris, o direcţie arătată ziua prin nor,

noaptea prin foc, era maximul a ceea ce se putea cere. Tora este temelia a tot ceea ce a urmat

mai târziu. Baza învăţăturilor pentru poporul Israel şi baza tuturor legilor umanităţii de atunci

şi până astăzi. W. Kaiser Jr. este foarte concludent în cartea sa când afirmă următoarele: ”Prin

urmare, ceremoniile, ritualurile şi principiile călăuzitoare au slujit numai ca punţi, pentru ca

oamenii să se poată întâlni cu Dumnezeu. A sugera însă că mijloacele sunt scopuri în sine ar

însemna a face o confuzie totală între mijloace şi scop.”5

4 Walter Kaiser Jr., Documente care stau la baza Vechiului Testament (Cluj-Napoca: Logos, 2011), 242–243.

5 Ibidem, 243.

8

4. BINECUVÂNTAREA LUI BALAAM

E greu de înţeles cum după atâtea călcări de lege, cineva care vrea să blesteme poporul este

oprit şi aceasta deoarece Dumnezeu socoteşte poporul fără păcat. Se pare că Balac ştia ceva

mai mult decât popoarele din jur. Balac şi-a dat seama că dacă Dumnezeu va blestema pe

israeliţi aceştia vor fi şterşi de pe faţa pământului. Ce nu ştia Balac era că Dumnezeu nu îşi

blestemase creaţia nici în Eden şi nu o va face nici acum. Dumnezeu nu ştie să blesteme.

Respectul Său pentru creaţia Sa depăşeşte puterea de înţelegere a omului. Dumnezeu nu este

un om ca să-i pară rău, El ce făgăduieşte împlineşte. Este un orator desăvârșit când

binecuvântează şi o face până la al miilea neam.

Buni sau răi israeliţii erau poporul Lui. Păcatul era o problemă directă între Dumnezeu şi

ei. Păcatul este o problemă directă între Dumnezeu şi om. Balaam se plimbă degeaba, nu

poate vorbi mai mult decât este lăsat. Un vrăjitor care ştia că poate minţi un om, dar că nu

poate înşela pe Cel ce a făcut cerurile şi pământul.

În toată dezbaterea asupra temei păcatului din cartea Numeri binecuvântarea lui Balaam

joacă un rol important. Este greu să se vorbească mereu despre păcat şi să nu se arate soluţii

pentru rezolvarea lui. Pentru Balac a blestema un popor părea normal, dar Dumnezeu nu putea

fi de acord. Dumnezeu va păzi întotdeauna poporul lui de duşmanii din domeniile în care nici

un om nu are acces.

9

5. TEOLOGIA PĂCATULUI

Definirea păcatului, mai ales în contextul Vechiului Testament, presupune cunoaşterea

funcţiei cortului, a liturghiei din cort şi cunoaşterea motivului pentru care Dumnezeu a hotărât

o vreme cu jertfe de ţapi şi viţei. Se cunoaşte că în Vechiul Testament iese în evidenţă

dreptatea lui Dumnezeu, iar în Noul Testament domină harul Lui. Nu se va intra în motivarea

liturghiei cortului pentru că ar fi nevoie de o lucrare special destinată pentru aceasta. Totuşi

un lucru se observă desluşit, prin cort are loc iertarea păcătosului. Dacă prin cortul pământesc

are loc iertarea de păcat în cortul ceresc cu atât mai mult. Ar trebui aici o scurtă argumentaţie.

Privind în cartea Evrei capitolul 9, după înviere Hristos a intrat în cortul ceresc . Jertfa Sa

trebuia adusă în cortul ceresc, nu în cel pământesc. Scopul jertfei este iertarea păcatelor. Evrei

12:4 arată că păcatele omului nu pot fi şterse cu sânge de animal. Evrei 8:5 arată că Moise a

văzut pe munte chipul cortului ceresc. Nu a fost nici un om de faţă să spună ce a văzut Moise.

Nu ar fi însă singurul om care vede lumea de dincolo. Unul din slujitorii lui Elisei a avut şi el

această şansă (vezi 2 Împăraţi 6:17). Moise a văzut un cort adevărat nu o vedenie. A nu se uita

că el a fost omul căruia Dumnezeu i-a vorbit gură către gură.

Ce este deci păcatul? Wayne Grudem, în cartea sa Teologie Sistematică, dă o explicaţie

detailată a termenului. Definiţia este foarte clară: Eşecul sau incapacitatea de a ne conforma

legii morale a lui Dumnezeu prin faptă, atitudine sau natură.6

Dicţionarul Evanghelic de Teologie a lui Walter A. Elwell prezintă şi alte păreri.7 În

teologia reformată esenţa păcatului este necredinţa. La polul opus, în teologia liberală

denumirea de păcat este scoasă de sub incidenţa lui Dumnezeu. Încet, încet are loc ieşirea de

sub suveranitatea Legii. Omul nu mai păcătuieşte, are alte păreri. William Dyrneff făcând

comentarii asupra teologiei Vechiului Testament punctează exact valenţele păcatului: abatere,

vină şi răzvrătire, caracteristic israeliţilor în cartea Numeri.8

În Epistola către Evrei în capitolele 3 şi 12 sunt arătate efectele păcatului asupra omului.

Păcatul înşală, înfăşoară şi împietreşte, ultimul efect fiind cel mai grav. Se defineşte

împietrirea, cel puţin în viziunea autorului, ca fiind starea de refuz al oricărui ajutor în ciuda

tuturor evidenţelor. De altfel şi Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte împietrirea,

6 Wayne Grudem, Teologie Sistematică (Oradea: Făclia, 2004), 518.

7 Donald G. Bloesch, Dicţionar Evanghelic de Teologie (Oradea: Cartea Creştină, 2012), 910–912.

8 William Dyrneff, Teme ale teologiei Vechiului Testament (Cluj-Napoca: Logos, 2010), 114–115.

10

în sens figurativ, ca insensibilitate.9 Apostazia este o stare periculoasă. Omul are menirea de a

sta împreună cu Dumnezeu nu departe de El. Privind la început, în Eden, câtă vreme nu a fost

păcatul, omul a locuit împreună cu Dumnezeu, însă când a intervenit păcatul omul a fost

izgonit.

O altă dimensiune a păcatului în Vechiul Testament este cea a contaminării. În prea puţine

cazuri păcatul afectează numai individul, de regulă vizează mai mulţi indivizi. Păcatul este

colectiv pentru că ispăşirea lui era posibilă numai în cort, iar în cort intra numai Marele Preot

odată pe an şi nu fără sânge. Ritualul viza poporul şi nu individul. Păcatele întregului popor

erau puse pe capul ţapului pentru Azazel care era apoi izgonit în pustie (vezi Levitic capitolul

16).

Principala problemă deschisă în cartea Numeri este păcatul cu voia, un păcat ce nu putea fi

iertat. Ce este păcatul cu voia? Părerile sunt prea împărţite ca să fie discutate în întregime. Un

aspect important este expus de Wayne Grudem.10 Acesta vizează Noul Testament şi priveşte

lucrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului. În Vechiul Testament păcatul era rezolvat

colectiv. S-au dat legi poporului Israel privitoare la furt, jurământ sau poftirea nevestei

aproapelui. Dar cum putea să fure cineva fără voie? Cum se putea jura strâmb fără voie? Sau

cum se putea pofti nevasta aproapelui fără voie? Este clar că problema depăşeşte sfera

umanului. Păcatul complică lucrurile până acolo că devine greu şi a încerca a-l defini.

9 Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” Academia Română, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române

(Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1996), 516.

10 Grudem, Teologie Sistematică, 537–538.

11

CONCLUZII ÎN LUMINA TEOLOGIEI PĂCATULUI DIN CARTEA NUMERI

La fel ca şi întreaga istorie a poporului Israel, cartea Numeri are şi o natură paradigmatică.

Tot ce se vede arătat în această carte este valabil şi pentru omul de azi. Omul credincios este

şi astăzi într-o călătorie spre ţara promisă. Va trebui mereu să aleagă între voia lui Dumnezeu

şi voia lui Satan. Privind înspre cartea Numeri se poate vedea un lucru extraordinar:

Dumnezeu poartă de grijă celor ce se încred în El. Dacă omul nu știe să meargă pe cale va

avea sigur parte de un îndrumător, Legea Lui. Dacă omul are de luptat cu uriaşi de care se

înspăimântă sigur va avea parte de ajutor: Dumnezeu va lupta pentru el. Dacă omului îi este

frică de lumea duhurilor, domeniu în care oricum nu are prea mare putere, Dumnezeu, prin

îngerii Săi va sta scut pentru el.

Există însă un loc unde Dumnezeu nu are acces, un loc pe care într-o anumită măsură nu-l

va apăra, inima omului, loc tabu, unde afară de purtătorul de drept nimeni nu are vreo putere.

Epistola către Evrei 3:12 arată că omul trebuie să aibă grijă de inima lui. Inima lui poate avea

mereu aliaţi, mereu vasali, dar niciodată stăpâni afară de el însuşi. Rămânând în sfera

păcatului, cartea Numeri ridică o problemă greu de rezolvat: păcatul cu voia. Beniamin

Fărăgău arată în comentariul său asupra cărţii Evrei că păcatul cu voia ţine de neacceptarea

lucrării Duhului Sfânt în inima credinciosului, la fel ca Wayne Grudem.11 În capitolul 10 din

cartea sa explicaţia se lărgeşte şi cuprinde cortul vechi testamental spunând:

„Or, veşnicia mea, sau intrarea mea liberă în prezenţa Tatălui atârnă de lucrarea Domnului Isus

Hristos, care reprezintă împlinirea tuturor prefigurărilor ce ţin de locaşul pământesc de închinare şi

de slujba din el. Iar punctul culminant al acestor prefigurări era tocmai Ziua Ispăşirii, când un

muritor intra în prezenţa lui Dumnezeu. Deci nici cea mai gravă călcare de Lege nu se poate

compara cu nesocotirea soluţiei lui Dumnezeu în Isus Hristos pentru călcările noastre de Lege. Or,

tocmai acesta este păcatul cu voia.”12

Se vorbeşte şi se scrie despre păcat mereu la modul impersonal, dar rezolvarea unei astfel

de probleme în viaţa unui om începe cu recunoaşterea faptului că eu sunt vinovat. Este un

nonsens să se vorbească impersonal. Dacă nu recunosc nu am nici o șansă să fiu iertat.

Umanitatea are nevoie de recunoaşterea unui Dumnezeu suprem. Trebuie recunoscut faptul că

toţi oamenii au nevoie disperată de El. Atunci vine iertarea, iar salvarea este aproape.

Departe gândul de a elucida problema păcatului chiar şi în cartea Numeri. Păcatul rămâne

o problemă deschisă în viaţa fiecărui om şi nu va fi nici pierdere de timp şi nici lucru puţin

strădania de a clarifica această problemă. Ar trebui adâncită cercetarea în domeniul păcatului

11 Ibidem, 232–237.

12 Beniamin Fărăgău, Epistola către Evrei Volumul II 8:1-1325 (Cluj-Napoca: Risoprint, 2004), 143.

12

cu voia, făcându-se o legătură și cu alte cărți din Sfânta Scriptură. Omul de astăzi are nevoie

de siguranţa salvării şi nu de siguranţa osândirii, pentru că Dumnezeu caută să mântuiască ce

era pierdut, fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată este viața veșnică în Isus

Hristos.

Persoana care mi-a citit lucrarea: Porumb Alin

13

BIBLIOGRAFIE

Crossley, Gareth. Vechiul Testament Explicat și Aplicat. Oradea: Făclia, 2008.

Dyrneff, William. Teme ale teologiei Vechiului Testament. Cluj-Napoca: Logos, 2010.

Fărăgău, Beniamin. Epistola către Evrei Volumul I 1:1-7:28. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004.

———. Epistola către Evrei Volumul II 8:1-1325. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004.

Grudem, Wayne. Teologie Sistematică. Oradea: Făclia, 2004.

Kaiser Jr., Walter. Documente care stau la baza Vechiului Testament. Cluj-Napoca: Logos,

2011.

Milne, Bruce. Cunoașterea adevărului. Oradea: Făclia, 2006.

Schultz, Samuel J. Călătorie prin Vechiul Testament. Oradea: Cartea Creștină, 2001.

Stuart, Douglas. Exegeza Vechiului Testament. Cluj-Napoca: Logos, 2011.