Slujba CuVIOSuluI TEODOSIE

DE la PECERSKa

(3/16 mai; 14/17 august; 2/15 septembrie)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

Dupăobişnuitulpsalm,secîntă:Fericit bărbatul...,stareaîntîi.

La Doamne,strigat-am...,se pun stihirile praznicului 3

şialecuviosului5,glasulal5-lea:

Podobie: Preacuvioase părinte...,

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu purtătorule Teodo-sie, tare te-ai nevoit în vremea vieţii: cu cîntări, cu postiri şi cu privegheri. Chip făcîndu-te ucenicilor tăi şi acum locu-ieşti împreună cu cei fără de trupuri, nu înceta slavoslo-vind pe Hristos, Izbăvitorul şi Cuvîntul lui Dumnezeu cel din Dumnezeu, Carele Şi-a plecat capul pe cruce şi din înşelăciu-ne a izbăvit tot neamul ome-nesc. Pe Acela roagă-L, cuvi-oase, să dăruiască lumii pace şi mare milă. (de 2 ori)

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu purtătorule Teo-dosie, cu adevărat te-ai în-vrednicit vieţii celei dumne-zeieşti, prin curăţie şi postire aceasta aflîndu-o. Că viu fiind şi lepădîndu-te de toate, la viaţa cea adevărată te-ai mu-tat şi cu cei fără de trupuri ne-încetat slavosloveşti pe Hris-tos, Care din Fecioară negrăit trup a luat şi, iadul surpînd, pe morţii cei din veac i-a învi-at. Pe Acela roagă-L, cuvioa-

se, să dăruiască lumii pace şi mare milă. (de 2 ori)

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu purtătorule Teo-dosie, aflat-ai precum sufle-tul tău cel curat a iubit, darul întru tot Sfîntului Duh, care întru tine s-a sălăşluit, cu a căruia sîrguire luminat fiind, strălucit, neîncetat slavoslo-veşti pe Hristos, Cel Ce este în două firi un Dumnezeu, Care a pătimit cu trupul pe cruce şi cu dumnezeirea, fără de patimă a rămas. Pe Acela roagă-L, cuvioase, să dăruias-că lumii pace şi mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Veniţi toţi să alergăm îm-preună către dumnezeiasca pomenire a părintelui nostru Teodosie, că acela, din tine-reţe luînd chemare de sus, de la preot dar, de Dumnezeu dat s-a numit. Pentru aceea, dom-nilor celor iubitori de Hristos, dreptei credinţe a fost învă-ţător, marilor puternici – tare sprijineală, celor rămaşi fără de părinţi – îndurat părinte, văduvilor – cald folositor, scîr-biţilor – mîngîiere, celor săraci – vistierie, cetelor călugărilor – scară care suie la înălţimea ce-rului. Şi celor ce aleargă drept

l a V E C E R N I E

4

către dînsul, le-a fost izvor de apă pururea curgător. Şi acum se roagă neîncetat să se mîn-tuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului.

V O H O D: Lumină lină...

P R O C H I M E N U L zilei

P A R E M I I L EDe la Înţelepciunea lui Solomon,

citire:(V, 16-24; VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi de la Domnul plata lor, şi pur-tarea de grijă pentru dînşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceas-ta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mîna Domnului, căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui şi va în-trarma făptura spre izbînda vrăjmaşilor, îmbrăca-Se-va în ziua dreptăţii şi-Şi va pune Lui coif judecata cea nefăţar-nică. Lua-va pavăza nebirui-tă sfinţenie şi va ascuţi cum-plită mînie întru sabie, şi va da război împreună cu dînsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nime-ritoare săgeţile fulgerilor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi, şi, din mîna cea aruncătoare de pietre pline, se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra

lor apa mării şi rîurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va îm-potriva lor duhul puterii şi ca un vifor va vîntura pe ei, şi va pustii tot pămîntul fărăde-legii, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-văţaţi-vă, judecătorilor mar-ginilor pămîntului. Ascultaţi, cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpînirea şi pu-terea de la cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sînt în mîna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Pă-rutu-s-a întru ochii celor ne-pricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mer-gerea de la noi -sfărîmare, iar ei sînt în pace. Că înaintea feţei oamenilor, de vor lua şi muncă, nădejdea lor este pli-nă de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumne-zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a aflat Sieşi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci şi ca scînteile prin paie vor fugi, judeca-vor

5

limbi şi vor stăpîni popoare, şi va împărăţi întru dînşii Dom-nul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dînsul vor înţelege adevă-rul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dînsul, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 3-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfîrşească, întru odihnă va fi, că bătrîneţile sînt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul ani-lor. Şi cărunteţile sînt înţe-lepciunea oamenilor şi vîrsta bătrîneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcîndu-se, L-a iubit; şi, vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înţelepciunea să înşele sufletul lui. Că rîvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrînarea poftei schim-bă gîndul cel fără de răutate. Sfîrşindu-se peste puţin, au plinit ani îndelungaţi. Că plă-cut era Domnului sufletul lui, pentru aceea, S-a grăbit a-l scoate pe dînsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzînd şi necunoscînd, nici punînd în gînd una ca aceasta, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

L A S T I H O A V N ăStihirile, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Părinte de Dumnezeu înţe-lepţite Teodosie, tu, dintre cele dinăuntru ale tale, ai apropiat cugetul tău către Dumnezeu, foarte apropiindu-l de Împăra-tul Atotţiitorul, roduri vredni-ce aducîndu-I Lui; dintru ne-voinţele tale, preacuvioase, înfrumuseţîndu-ţi ţie cununi cu faptele cele bune. Pentru aceea, ai aflat plata bunătăţi-lor, vrednicule de minune.

Stih: Cinstită este înaintea Domnu-lui moartea cuvioşilor Lui.

Tu călugărilor ai fost învăţă-tor şi pămîntului nostru – stea prealuminoasă, strălucind cu minunile toată ţara aceasta. Că Dumnezeu pe tine mai înainte te-a ales din tinereţe, părinte, păstor oilor celor cuvîntătoare. Pentru aceea, cetele cuvioşilor pe tine te-au primit. Deci, roa-gă-te împreună cu dînşii, rugă-mu-ne, ca să dăruiască turmei tale iertare păcatelor.

Stih: Fericit bărbatul, care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

bucură-te, Fecioară preală-udată, care cu stîlp de foc ai arătat păşunea, unde vrea să se pască dumnezeiasca turmă şi biserică preafrumoasă, şi cu

6

totul minunată, îndată a ridi-cat Teodosie acolo ţie, întru care toţi prăznuim Adormirea ta, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, cei credincioşi stînd împrejurul sicriului plă-cutului tău.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor pe tine, îndreptătorul, te cin-stim Teodosie, părintele nos-tru. Că prin tine, pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit şi a vrăjmaşului ai biruit putere. Cel ce eşti cu îngerii împreu-nă vorbitor, cu drepţii şi cu

cuvioşii împreună locuitor, cu care roagă-te Domnului să mîntuiască sufletele noastre.

Şi acum..., al prazniculuiT R O P A R U L glasul al 8-lea:

Înălţîndu-te asupra faptelor bune, de tînăr ai iubit viaţa călugărească şi către dorinţă vitejeşte ajungînd, te-ai sălăş-luit în peşteră şi ai împodo-bit viaţa ta cu postirea şi cu luminarea, întru rugăciuni ca un fără de trup ai petrecut, şi ca o făclie luminoasă ai stră-lucit, părinte Teodosie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mîn-tuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

l a u T R E N I E

la Dumnezeu este Domnul... se cîntă troparul praznicului, de două ori, Sla-vă..., a cuviosului, Şi acum..., a prazni-cului, o dată.

După catisma întîi, se cîntă sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întîmpină...,

Chemării Domnului tău ai urmat, lumea lăsînd şi toate cele frumoase ale lumii, prea-fericite Teodosie. Ai răbdat cele rele asupra trupului, în peşteră, în loc de scîrbe, şi cu strîmtorare întărindu-te, cu osîrdie cetele dracilor le-

ai gonit bărbăteşte. Pentru aceasta, pomenirea ta puru-rea cu cîntări şi cu credinţă o lăudăm. (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

După a doua catismă, sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înţelepciunea şi cuvîntul....

Cu curgerea lacrimilor, su-fletul tău l-ai adăpat din des-tul, părinte înţelepte, ai sece-rat spicele faptelor tale celor bune, cele cu multă roadă. Şi

7

păstor oilor, preacuvioase, ai fost, păscîndu-le pe acestea întru verdeaţa înfrînării. Pen-tru aceasta, dezlegîndu-te din viaţa cu slavă, întru cetele părinţilor te-ai numărat, Te-odosie. Pentru aceea, strigăm către tine: „Roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dra-goste cinstesc sfîntă pomeni-rea ta!” (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a prazniculuiSe cîntă polieleul: „Robii Domnului”.

Apoi aceste mărimuri:

Fericimu-te pe tine, Preacu-vioase Părinte Teodosie, şi cin-stim sfîntă pomenirea ta, po-văţuitorule al călugărilor şi îm-preună-vorbitorule cu îngerii.

Cu aceste stihuri:1. Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi

El a căutat spre mine, şi a auzit rugă-ciunea mea.

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untde-lemnului.

3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.

4. Schimbat-ai plîngerea mea întru bu-curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în-cins cu veselie.

5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.

6. Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-

te, zicînd: Slavă Ţie, Dumne-zeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)

După polieleu, S E D E a l N a, glasul al 8-lea:

Podobie: Preaînţelepte...,

Din pîntece sfinţit ai fost cu adevărat, Teodosie ferici-te, pe pămînt ca un înger ai vieţuit, că trupul ţi-ai omo-rît, vieţii lui Antonie celei din peşteră cu vrednicie rîvnind, Treimii plăcut te-ai arătat, fe-ricite. Pentru aceea, şi către rîvna dumnezeieştii tale vieţi ai împreunat cete de călugări, slăvite purtătorule de Dumne-zeu părintele nostru, roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfîntă pomenirea ta. (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a prazniculuiAntifonul întîi, glasul al 4-lea.

Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului

moartea cuvioşilor Lui.Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-

tru toate care mi-a dat mie.Toată suflarea...

8

Evanghelia de la Luca VI, 17-23Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Preacu-viosului Teodosie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu, Milosti-ve, curăţeşte mulţimea greşe-lilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 8-lea:

Pe calea care merge la ce-ruri purcezînd, prin fapte-le cele bune şi prin postire, ai ajuns către cetatea cea mai de pe urmă la şederea cea dumnezeiască, de la pă-mînt ieşind la preafrumo-sul Ierusalimul cel de sus ai sosit, de unde, din durerile nevoinţelor vrednică cinste luînd, împreună cu mai ma-rii cetelor cereşti te bucuri, preafericite, făcîndu-te vie-ţuitor împărăţiei şi moşteni-tor veşnicilor bunătăţi. Ci te roagă, purtătorule de Dum-nezeu Teodosie, Mîntuitoru-lui tuturor, ca pace să dăru-iască lumii şi să mîntuiască sufletele noastre.

C a N O a N E l ECanonul praznicului, cu irmosul pe 6

şi a sfîntului două canoane pe 8Cîntarea întîi, glasul al 8-lea:

Irmosul: Pe Faraon...

Nevoinţă plăcută lui Dum-nezeu cîştigînd, părinte Teo-dosie, văzător de Dumnezeu te-ai arătat, pentru aceea, roagă-te lui Dumnezeu, Căru-ia I-ai plăcut, ca să gonească negura neştiinţei mele şi să-mi dăruiască cuvînt, ca să te laud pe tine.

Din pîntecele maicii tale te-ai lipit de Dumnezeu, prea-cuvioase, precum înţeleptul Pavel şi precum de demult Ieremia, pentru aceea, dum-nezeiescul dar te-a numit Te-odosie prin buzele slugii lui Dumnezeu.

Poruncilor Mîntuitorului din tinereţe ascultător fiind, înţelepte, viaţa aceasta întru nimic o ai socotit, dorind ca să porţi crucea pe umerii tăi. Şi toate cele pămînteşti le-ai urît, privind la cele cereşti, Teodosie.

Al Născătoarei...

Întrupatu-S-a din preacura-tul tău mitras, Fecioară Prea-sfîntă, Cuvîntul lui Dumnezeu şi tuturor a strălucit dragos-tea cunoştinţei de Dumnezeu, şi prăznuirea oamenilor cetei

9

îngereşti o a învrednicit, su-ind-o la cele cereşti.

Alt canon, glasul al 6-lea:Cîntarea întîi,

Irmos: Ca pe uscat....

Cu dumnezeieştile raze cele prealuminate fiind strălucit, părinte Teodosie, luminează-mi mintea mea cu rugăciuni-le tale, ca să cînt luminat a ta dumnezeiască pomenire.

unuia Dumnezeu te-ai adus din tinereţe, de la Care ai luat dar de multe minuni, pentru aceea, te-ai făcut turmei tale nestricată vistierie.

Slavă...,

Nou Avraam te-ai arătat nouă, aducînd jertfă lui Dum-nezeu pe Mieluşelul Care ri-dică păcatele a toată lumea, prescuri făcînd cu preacura-tele mîinile tale.

Şi acum..., a Născătoarei.

Cel Ce este mai înainte de luceafăr, Cuvîntul lui Dumne-zeu, om S-a arătat nouă, în-trupîndu-Se pentru noi din Preacurata Fecioară şi, din-tru aceea ieşind, nevătămată a păzit-o.

Catavasie praznicului.Cîntarea a 3-a

Irmosul: Cel ce ai întărit...,

Cu daruri nestricăcioase şi duhovniceşti, dumnezeiescul

şi fericitul tău suflet îmbogă-ţit fiind, sfinte, ai dorit ca să vezi mormîntul Domnului, ci ai fost oprit de sus din dum-nezeiasca pronie.

jertfă desăvîrşit adevărată şi fără prihană ai voit, ferici-te, ca să fii Mielului Care cu preacurat sîngele Său păca-tele a toată lumea a curăţit, pentru aceea, jertfă fără de sînge ai adus Lui.

Cîştigător de rînduieli tu ai fost, părinte, din vîrsta ti-nereţilor şi singur stăpînitor minţii, că, luînd povăţuire de la dumnezeiescul Duh, ai fu-git de noianul lumii.

Al Născătoarei...

bucură-te, ceea ce una ai născut pe Domnul tuturor; bucură-te, ceea ce mai înain-te ai vestit bucurie oameni-lor; bucură-te, cort şi munte netăiat, întărire credincioşi-lor, una prealăudată.

Alt canonIrmosul: Nu este sfînt...,

auzind Teodosie glasul Evan-gheliei în biserică citindu-se, a dorit ca să ia crucea Domnului pe umerii săi şi, toate averile sale cele din lume lăsîndu-le, Aceluia a urmat.

Vrînd maica ta, aceea care te-a născut, ca să ştie, ispi-

10

tindu-te, ţi-a poruncit ca să dezbraci haina ta şi a văzut înspăimîntată vedere, că mij-locul tău izvora sînge din în-cingerea cea cu fier.

Slavă...,

Foarte ai dorit ca să vezi Mormîntul Domnului, ferici-te Teodosie, ci, oprit fiind de pronia Stăpînului, te-ai făcut împreună vorbitor cu preacu-viosul Antonie.

Şi acum..., a Născătoarei.

Mai presus de fire tu ai ză-mislit, prealăudată Fecioară, că tu una din veac ai născut pe Cuvîntul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Ziditorul tuturor şi împreună Făcătorul.

CONDACUL şi ICOSUL praznicului,apoi S E D E a l N a

sfîntului, glasul al 4-lea:Podobie: Degrab ne întîmpină...

Mai presus de mintea ome-nească te-ai arătat, preacuvi-oase, pe pămînt, pom sfinţit al lui Dumnezeu şi, în mijlo-cul casei Domnului stînd, dai rodul durerilor tale ucenici-lor tăi, căci, cu darul duhu-lui, din gura ta i-ai crescut pe dînşii. Chip ai fost nevoinţe-lor şi povaţă celor ce iubesc pe Domnul, pe Care nu înce-ta acum a-L ruga ca să mîn-tuiască pe cei ce te laudă pe tine. (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a prazniculuiCîntarea a 4-a

Irmosul: Tu eşti tăria mea...,

Darul duhului crescînd în-tru tine, părinte, cînd ai văzut pe ceea ce te-a născut, tare plîngînd şi tînguindu-se, tu ai stat înaintea aceleia, care vărsa pîraie de lacrimi, ca un stîlp neclintit şi nemişcat ră-mînînd.

Vrăjmaşul cel preaviclean, prin oameni cumpliţi, s-a silit a te smulge pe tine, Teodosie, din cuibul acel preaînfrumu-seţat, care era dorit de tine. Ci tu, pe acesta întru nimic nebăgîndu-l în seamă, cetele lui, cu rugăciunile tale, le-ai gonit şi ai cîntat: „Slavă pu-terii Tale, Iubitorule de oa-meni!”

Stropindu-te pe tine cu ploi duhovniceşti, cu izvoare de viaţă te-ai adăpat şi dumne-zeieşti spice ale lui Antonie, ale povăţuitorului limbilor ai crescut şi ai hrănit mulţimi cu adevărat, făcîndu-te ca nişte jitniţe nedeşertate ale lui Iosif.

Al Născătoarei

Cine poate să spună cu vred-nicie adîncul minunilor tale, preacurată, că lumea, aducînd laudă ţie, prin tine miluită va fi şi se izbăveşte de nevoi

11

cumplite şi de felurite răutăţi, de vrăjmaşi şi de năpaste.

Alt canonIrmosul: Hristos este puterea mea...,

Înştiinţîndu-se maica ta, în-ţelepte, că vieţuieşti împreu-nă cu fericitul Antonie în peş-teră, plîngînd a venit, pe care o ai mîngîiat, sfătuind-o pe dînsa ca să fugă de răutăţile lumeşti.

Tu, părinte, ai fost preot al lui Dumnezeu, fără de răuta-te cu adevărat, aducînd jertfa cea fără de sînge, sfinţitule. Şi cîntînd cu inimă curată către Domnul, prăznuind pururea.

Slavă...,

Izbăvire de păcatele noas-tre cere, cel ce eşti slugă a lui Dumnezeu şi înainte stătător, turma ta strigă către tine şi, de smintelile vrăjmaşilor, pe cei ce te laudă pe tine, îi păzeşte.

Şi acum..., a Născătoarei.

Pîntecele tău cel preacurat l-a sfinţit Cuvîntul lui Dumne-zeu, Care a strălucit mai îna-inte din Tatăl şi, pentru mul-ta bunătate, a izbăvit neamul omenesc de blestemul cel de demult.

Cîntarea a 5-aIrmosul: Pentru ce mai lepădat...,

Cu nevoinţa faptelor bune au strălucit isprăvile tale,

părinte, că simplu fiind mai înainte locaşul, mai larg l-ai făcut, aducînd pe mulţi închi-nători lui Dumnezeu şi dîndu-le acestora toate din destul cu rugăciunile tale.

Cu strălucitele raze ale ne-voinţelor tale, izgonite au fost mulţimile dracilor de la locaşul tău, că mergea împre-ună cu tine darul Duhului Fă-cătorului a toate şi te-a arătat slăvit pe tine, Teodosie.

Pe Înduratul Mîntuitor în mijlocul bisericii L-ai cîntat, pentru aceea, îndurările Sale cele bogate ţi le-a trimis dez-legînd grija lipsei, iar turmei tale izvorăşte daruri pururea curgătoare.

Al Născătoarei

Mai presus de puterile cele de sus a fost de Dumnezeu dăruit Cuvîntul pe Care L-ai zămislit, Care cu cuvîntul toate le-a făcut. Şi ai născut pe Acela, Care mai înainte de veci negrăit de la Tatăl S-a născut.

Alt canonIrmosul: Cu strălucirea Ta...,

Vas curat înfrumuseţat cu florile faptelor celor bune, părinte Teodosie, dintru care izvorăşti turmei tale izvorul învăţăturilor, mai dulce decît mierea şi fagurul.

12

Firea trupească o ai omorît cu nevoinţele faptelor bune, părinte, înţelepte Teodosie. Pentru aceea, pe tine Hristos păstor te-a arătat, unde păşu-nea mai înainte a ales-o prea-curata Fecioară.

Slavă...,

Cel ce ai fost călugărilor po-văţuitor şi păstor oilor care păşteau în pajiştea Maicii lui Dumnezeu, pentru aceea, Dumnezeu îndoită bucurie îţi dă ţie, Teodosie, pentru rugă-ciunile Preacuratei Maicii lui Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei.

aflatu-te-au pe tine casă sfîntă, Cel Care locuieşte în ceruri şi S-au sălăşluit cu voia în pîntecele tău, pentru ace-ea, cu glasuri de mulţumită cîntăm, preacurată, naşterea ta, pururea stînd în casa ta.

Cîntarea a 6-aIrmosul: Iartă-mi mie...,

Cu rugăciunile şi cu privi-gherile, şi cu cîntarea psalmi-lor neîncetat, pe sufletul tău rai dumnezeiesc l-ai făcut şi lemn cinstit purtător de viaţă al Mîntuitorului şi Domnului, aievea l-ai arătat.

ai voit a avea smerenie as-cunsă, asemănîndu-te sără-ciei Stăpînului, fericite, şi de bună voia ta, mergînd pe

cale cu porunca robului celui leneş, aducînd carul la locul cel dumnezeiesc, te-ai făcut cunoscut de cei ce te întîm-pinau.

asemănîndu-te Acelui Care a spălat picioarele ucenicilor Săi, de Dumnezeu înţelepţi-te, a scoate apă şi a o aduce pe umeri ai primit, şi lemne a tăia, şi a le aduce cu mîinile tale, arătînd călugărilor prin tine ostenelile Stăpînului.

Al Născătoarei

Omorît a fost, Născătoare de Dumnezeu, prin tine meş-teşugăreţul vrăjmaş, care mai înainte toată făptura cu stri-căciune o a pierdut. Că noi, cei ce eram morţi, prin tine, către viaţă ne-am suit. Deoa-rece, cu adevărat, ai născut pe Domnul, viaţa tuturor.

Alt canonIrmosul: Marea vieţii...,

Cu adevărat, ai ridicat bise-rică Maicii lui Dumnezeu, în-tru care ceată de călugări ai adunat, care cu dragoste cîn-tă cinstită pomenirea ta.

Celor ce aleargă cu credin-ţă către acoperămîntul tău, izvor de tămăduiri izvorăşti tuturor şi sfinţenie reverşi, preacuvioase, şi luminezi ini-mile, gonind înşelăciunile dracilor.

13

Slavă...,

Către Hristos ridică mîinile tale, preacuvioase, şi turma ta, părinte, pe care cu duhul luminat o ai adunat cu rugă-ciunile tale, pe cei ce cîntă pomenirea ta, o păzeşte.

Şi acum..., a Născătoarei.

bucură-te, prealăudată, care ai născut pe Dumnezeul tutu-ror, Cel preacîntat, pe cei ce te laudă pe tine arată-i păr-taşi luminii, preacurată şi de focul cel veşnic îi izbăveşte.

C O N D A C, glasul 3: Podobie: Fecioara astăzi...

Pe steaua cea luminoasă as-tăzi să o cinstim, care a stră-lucit de la răsărit şi de la apus a venit, că toată partea aceas-ta cu minunile şi cu bunăta-tea o a îmbogăţit, şi pe noi toţi, cu lucrarea şi cu darul ce este pravilă a călugărilor, preafericite Teodosie.

I C O S

Cine poate să spună nevo-inţele tale, părinte, sau cine poate să numere mulţimea ostenelilor tale şi minuni-le cele de mirare, că, încă în trup fiind, pe Cel fără de trup L-ai văzut, în chip tru-pesc vorbind către tine şi dar aducîndu-ţi aur de Dumnezeu trimis. Tu mai presus decît omul te-ai arătat, cu smerenia

şi cu firea cea blîndă şi plină de duhovnicească înţelepciu-ne. Pentru aceea, primind pe Duhul întru tine, văzut ai fost ca soarele strălucind întru lu-mină; şi pe mine, pe cel ce te laud pe tine, luminează-mă cu strălucirea ta, preacuvioase, cel eşti rînduiala călugărilor, dumnezeiescule Teodosie.

Cîntarea a 7-aIrmosul: De pogorîrea...,

Către rugăciunile tale, fe-ricite, tot cel ce aleargă cu credinţă, niciodată nu se ru-şinează, luînd darul cererii, părinte, şi, întorcîndu-se, dănţuieşte cîntînd: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul părinţi-lor noştri!”

Tu, tată săracilor şi spriji-nitor te-ai arătat, nădejde vă-duvelor şi tuturor ce zac ri-dicare ai fost, părinte. Pentru aceea, cîntăm: „Bine eşti cu-vîntat, Dumnezeul părinţilor noştri!”

Podoaba călugărilor şi calea mîntuirii oamenilor ai fost, că, îmbogăţind pe toţi cu dum-nezeieşti taine, prin graiurile tale, ai învăţat să zică: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri!”

Al Născătoarei

Din pîntece fecioresc în-trupîndu-Te, Hristoase, Te-ai

14

arătat spre mîntuirea noastră. Pentru aceea, ştiind pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire strigăm: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri!”

Alt canonIrmosul: Dătător de rouă...,

acel, care prin Duhul te-a luminat pe tine, a crescut în-tru tine darul lui Dumnezeu, luminînd inima ta, părinte, cu care ai învăţat să cînte: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri!”

Vestirea graiurilor tale a ie-şit în toate părţile, a tainei rînduielilor, a celor ce cîntă pururea: „Dumnezeul părinţi-lor noştri, bine eşti cuvîntat!”

Slavă...,

În multe feluri darul Sfîntu-lui Duh a odihnit peste tine, părinte, şi preaslăvite minuni a arătat celor ce cîntă: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri!”

Şi acum..., a Născătoarei.

Sub acoperemîntul tău, Stă-pînă, scăpînd, ne izbăvim de cele cumplite, că, avînd nă-dejde, noi, credincioşii toţi, ne rugăm: „Pe robii tăi nu-i trece cu vederea, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.”

Cîntarea a 8-aIrmosul: De şapte ori...,

Ca un prooroc dumnezeiesc ce vede pe cele mai înainte, Teodosie, te arăţi, preaferi-cite, că ai poruncit să aducă către tine evangheliceasca scrisoare, celui ce a adus-o şi a strigat către tine cu cuget curat, mărturisind că jertfă a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu cu adevărat este.

Către locaşul tău alergînd ca un cerb, binecredinciosul cneaz care stăpîneşte ţara aceasta, către izvorul cel pu-rurea curgător, ca să cîştige el hrana cea nestricăcioasă, vrînd ca să cineze, şi econo-mul spunîndu-ţi de lipsă, în-dată, cu porunca ta, s-a um-plut tot vasul tău de miere.

Nevoinţele tale le-au cîntat puterile îngereşti, Teodosie, şi viaţa ta o au lăudat cete-le preacuvioşilor. Luminată şi înfrumuseţată bucurie a că-lugărilor, pentru aceasta, şi acum, bucurîndu-te împreună cu dînşii, te veseleşti cîntînd într-un glas: „Tineri, bine cîn-taţi, preoţi, lăudaţi-L, popoa-re, preaînălţaţi-L pe El întru toţi vecii”

Al Născătoarei

Pe tine, preacurată Năs-cătoare de Dumnezeu, vieţii

15

mele înainte te pun păzitoare şi sprijinitoare nebiruită. Fii mie ajutătoare în nevoi şi în scîrbe, izbăvind pe necredin-ciosul robul tău, pe cel ce cîn-tă cu dragoste: „Tineri, bine cîntaţi, preoţi, lăudaţi-L, po-poare, preaînălţaţi-L pe El în-tru toţi vecii”

Alt canonIrmosul: Din văpaie...,

Pe Hristos Îl laudă ceata uce-nicilor tăi împreună cu egu-menul, stînd în jurul sicriului tău, cei ce au primit osteneli-le tale, cele vrednice lui Dum-nezeu, pe care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

bucurîndu-te, ai urmat lui Hristos Dumnezeu celui răs-tignit, cu multe osteneli şi cu dureri trupul omorîndu-ţi, credinţa cea adevărată şi dra-gostea ai cîştigat, de lume te-ai lepădat şi pe Hristos Unul ai iubit.

binecuvîntăm pe Tatăl...

Izvorăşte sănătate cu dum-nezeiasca putere sicriul moaş-telor tale, părinte Teodosie şi patimile tale cele sufleteşti şi trupeşti le vindecă. Pentru aceea, cîntăm, după vredni-cie, pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei.

Cu glasul lui Gavriil acum strigăm către tine: “Bucură-

te, preabinecuvîntată Stăpî-nă, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Pentru care ne-am iz-băvit de blestemul cel de de-mult, că tu eşti mijlocitoarea mîntuirii tuturor!”

Cîntarea a 9-aIrmosul: Spăimîntatu-s-a de aceasta...,

Pomenirea ta a strălucit nouă astăzi ca soarele, prea-cuvioase. Şi ne bucurăm să-rutînd sicriul tău şi stînd îm-prejur, ca în jurul dumneze-iescului chivot, cu credinţă cîntăm împreună cu cetele cele de sus adormirea ta, Te-odosie.

bucură-te, pămîntul nostru, luînd vistierie nefurată de la Domnul, pe marele ajutător, pe de Dumnezeu fericitul şi cald sprijinitorul Teodosie, şi împreună cu cetele pustnici-lor te veseleşte şi tu, cetate binecuvîntată.

adunatu-s-a mulţimea acum către pomenirea ta, ca să laude pe Domnul, pe Cel Ce ţi-a dat ţie bunele nevoinţe, pe care tu le-ai răbdat. Pentru aceea, roagă-te lui, sfinte, ca să se izbăvească turma aceas-ta de smintelile vrăjmaşului, pe care tu o ai cîştigat, înţe-lepte, cu rugăciunile tale.

Mîntuieşte-mă, Unule Iz-băvitorule, Cel Ce ai primit

16

pocăinţa cea cu căldură a desfrînatei şi a desfrînatu-lui şi suspinarea vameşului, Mîntuitorule; şi fii mie, cur-varului, milostiv, Hristoase, pentru rugăciunile plăcutu-lui tău, gonind mulţimea pă-catelor mele.

Al Născătoarei

Cruţă-mă, Mîntuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit ne-stricată după naştere pe ceea ce Te-a născut, cînd vei şe-dea să judeci faptele mele, păcatele mele şi fărădelegile mele, să le treci cu vederea, Cel Ce eşti fără de păcate şi milostiv, ca un Izbăvitor de oameni.

Alt canonIrmosul: Pe Dumnezeu a-L vedea...,

Părinte, pe fiii care i-ai îm-preunat cu credinţa şi cu fap-te bune, pe aceştia a se lu-mina îi învredniceşte; păstor vrednic fiind, iertare păcate-lor şi îndreptarea vieţii, roa-gă-te Domnului, preacuvioa-se, nouă să ne dăruiască.

asemenea vieţuind tu cu sfinţii părinţi, slugă ai fost, fericite, preacuratei Fecioare şi ales păstor călugărilor. Cu adevărat, stîlp dreptei credin-ţe, nădejde şi aşteptare cre-dincioşilor a celor ce cîntă în casa Maicii lui Dumnezeu.

Slavă...,

Fiind sfinţit cu puterea Ato-tţiitorului, meştejugirile vrăj-maşului ai biruit şi taberele acestora le-ai gonit, celor bol-navi sănătate le-ai dat, pentru aceea, veselindu-ne pururea, cinstim pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei.

Pe Cel Ce a răsărit din Tatăl fără de mamă, nespus zămis-lindu-L, L-ai născut, Maica lui Dumnezeu, prealăudată Fe-cioară Curată. Roagă-te, Prea-sfîntă , pentru robii tăi, Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

L U M I N Î N D A

lumina Treimii celei de o fiinţă luînd-o în inima ta, Te-odosie, părinte al părinţilor, pe cei binecredincioşi i-ai lu-minat, în peşteră te-ai întărit ca marele Antonie, cel ce eşti sub un acoperemînt cu înge-rii, cu care împreună îi pome-neşte pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine. (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a sărbătorii

l a l a u D E Stihirile sărbătorii 3 şi ale sfîntului 3

Glasul al 2-lea:Podobie: Cînd de pe lemn...

Cu credinţa şi cu dragostea lui Hristos, cu totul te-ai rănit, fericite, Căruia urmîndu-I, de lume te-ai lepădat, de patrie şi

de neam, ai alergat către prea-cuviosul Antonie şi de la dîn-sul te-ai învăţat cele negrăite, pe care urechea nu le-a auzit, iar la inima ta au intrat. Pen-tru aceea, cu sfinţenie cîntăm, cinstindu-te, Teodosie.

Viaţă nespurcată ai iubit, răbdare şi dragoste, şi smere-nie, priveghere de toată noap-te şi înfrînare, cu care ai omo-rît poftele trupului. Pentru aceea, dumnezeiască cîştiga-re luînd, te bucuri împreună cu cetele preacuvioşilor. Deci nu uita, fericite, a cere ierta-re păcatelor, a celor care te lăudăm pe tine cu vrednicie.

Cînd vrăjmaşul, începăto-rul răutăţii a adus ispită asu-pra turmei tale, preacuvioa-se, vrînd ca să o piardă pe ea, atunci a văzut biserica spîn-zurînd în văzduh şi au ieşit de acolo, temîndu-se ei de darul care este dat ţie de la Dumne-zeu, preacuvioase. Că au auzit în biserică glasuri de cîntări îngereşti nespuse, cu care şi acum veselindu-ne, pomeneş-te-ne pe noi, care cu credinţă cîntăm purtătoarea de lumină şi cinstim pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Preacuvioase părinte, în tot pămîntul a ieşit vestirea is-prăvilor tale, pentru aceea, în ceruri ai aflat plata osteneli-lor tale. Taberele dracilor le-ai pierdut şi cetele îngereşti le-ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai rîvnit, îndrăzni-re avînd către Hristos Dum-nezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a prazniculuiSlavoslovia mare; troparul sfîntului,

Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecte-niile şi otpustul.

L A L I T U R G H I EFericirile din cîntarea a 3-a a prazni-

cului şi din cîntarea a 3-a, a cuviosului. Prochimenul praznicului şi al cuviosu-lui gl. al 4-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului..., Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate cele ce ne-a dat nouă?

Apostolul sărbătorii şi al cuviosului din Epistola către Evrei. (XIII, 7-16): Aliluia, glasul al 2-lea, Evanghelia praz-nicului şi a cuviosului de la Matei (XI, 27-30):

C H I N O N I C U L:Întru pomenire veşnică va

fi dreptul, de auzul rău nu se va teme. Aliluia (de 3 ori)