Termenul de sistem solar se referă la Soare şi la toate corpurile ce se rotesc în jurul său. Sistemul solar s-a format dintr-un nor imens de gaze şi praf, în urmă cu aproximativ 5 000 milioane de ani.

PĂMÂNTUL şi satelitul

său natural, Luna

Cel mai mare corp din sistemul solar este SOARELE, o stea de culoare galbenă – portocalie care are caldură şi lumină proprie. Soarele se află în centrul sistemului solar. Pe suprafaţa Soarelui temperatura este de aproximativ 5 700 grade Celsius ajungând până la 15 milioane de grade Celsius, în miezul său.

Imagine în care este comparată mărimea Soarelui cu mărimea planetelor.

Masa Soarelui este de aproximativ 740 de ori mai mare decât masa tuturor planetelor. Este de peste 300 000 ori mai greu decât Pământul.

(Soarele)

Planetele(Pământul)

Soarele este compus din 71% hidrogen, 27% heliu, iar restul ocupă cantităţile mici de elemente mai grele. Datorită acestei compoziţii şi a temperaturilor ridicate, Soarele nu are o crustă solidă şi nici materie în stare lichidă, toată materia solară fiind în întregime în stare de plasmă şi gazoasă.

Hidrogen71%

Altele

Heliu27%

Toate corpurile ce orbitează (se rotesc) în jurul Soarelui alcătuiesc un ansamblu de corpuri cereşti (astre) legate de acesta prin forţa gravitaţională. Distan ele dintre aceste țcorpuri sunt foarte mari, de milioane de kilometri.

Mişcarea planetelor în jurul Soarelui se numeşte Mişcarea planetelor în jurul Soarelui se numeşte mişcare de revoluţiemişcare de revoluţie..

Aceste cifre se referă la obiectele descoperite, existând posibilitatea să mai existe multe alte asemenea obiecte.

Corpurile cereşti care orbitează în jurul Soarelui sunt:

Numele corpuri lor ce alcătuiesc s istemul solar vin din mitologia greco-romană, în afară de numele de Terra.

- opt planete mari şi - cinci planete pitice,

împreună cu cei 162 desateliţi naturali ai acestora;

- obiecte asemeni planetelor, numite asteroizi, (peste 1 800 cu orbite cunoscute); - bucăţi de fier şi rocă desprinse dintr-un corp cosmic, care străbat atmosfera şi cad la suprafaţa Pământului, numiţi meteoriţi; - corpuri de praf şi gaze îngheţate, numite comete; - particule numite praf interplanetar şi gaze încărcate electric numit plasmă, care împreună alcătuiesc mediul interplanetar.

Sateliţii naturali sunt obiecte ce orbitează

în jurul planetelor, al planetelor pitice sau al celorlalte corpuri din

sistemul solar.

Asteroizii, numiţi şi planete minore, sunt corpuri cereşti mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriţii, şi nu sunt comete.

Ei variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru până la roci de numai câteva zeci de metri.

Câţiva dintre cei mai mari au formă sferică şi se aseamănă cu planetele în miniatură, dar majoritatea asteroizilor sunt mult mai mici şi au o formă neregulată.

Asteroizii din apropierea Pământului au orbitele în vecinatatea orbitei Pământului.

Un asteroid arată pe cerul nocturn la fel ca şi o stea mai puţin strălucitoare.

Asteroizi

Majoritatea asteroizilor se găsesc în două regiuni, numite centuri de asteroizi.• Centura principală de asteroizi, se află între planetele Marte şi Jupiter. Asteroizii ce formează această centură sunt resturi ale unei planete sfărâmate.

• Centura Kuiper, se află după planeta Neptun. Asteroizii de aici sunt obiecte de gheaţă, formate din materia ce a rămas după ce s-au format planetele mari.

Meteoriţ i i sunt obiecte de provenienţă extraterestră ajunse pe suprafaţa Pământului şi care constau în bucăţi de diverse dimensiuni de fier şi rocă, rezultate în special în urma coliziunii* dintre asteroizi.

Ei sunt numiţi adesea “stele căzătoare", pentru că în cădere lasă în urma lor o dâră de lumină. Cei mai mulţi meteoriţi se pulverizează şi sunt complet inofensivi. Alţii cad ca nişte pietre aruncate de pe o clădire mai înaltă.

coliziune = ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul; izbire, lovire.

Meteorit căzut în Deşertul Rub 'al Khali, Arabia Saudită (Asia)

Fragment din meteoritul găsit în Deşertul Atacama,

Chile (America de Sud)

CometeleCometele sunt corpuri cereşti mici, de aparenţă nebuloasă*,care se rotesc în jurul Soarelui.

Majoritatea cometelor au trei părţi:

– un nucleu solid, în centru, alcătuit din gaze îngheţate şi praf;

– o coamă rotundă sau cap, care înconjoară nucleul, formatădin particule de praf şi gaze;

– o coadă lungă de praf şi gaze în prelungirea capului.

Multe comete se află pe marginea exterioară a sistemuluisolar. Unele vin langă Soare, unde capetele lor luminoase şicozile lor lungi şi strălucitoare constituie o vedere spectacu-loasă.

nebulos ~oasă = care este lipsit de claritate; neclar.

Coada cometei NEAT Este vizibilă atât coada de gaze (albastră), cât şi coada de praf (roşie, mai scurtă).

Coama cometei Holmes

O planetă pit ică este un corp ceresc prea mic pentru a fi considerat o planetă, dar în schimb este suficient de mare pentru a nu fi înregistrat ca un simplu asteroid. O planetă pitică trebuie să execute o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui şi nu poate fi satelitul unei alte planete. Această nouă categorie de corpuri cereşti (planetă pitică) este definită într-o rezoluţie a Uniunii Astronomice Internaţionale din 24 august 2006.

Uniunea Astronomică Internaţională a clasificat, până în prezent, cinci corpuri cereşti drept planete pit ice:

• Ceres, văzută pentru prima dată în 1801;

• Pluto, descoperită în 1929;

• Eris, descoperită în 2003;

• Haumea, descoperită în 2004;

• Makemake, observată în 2005.

Planetele pit ice

Eris este cea mai mare planetă pitică cunoscută şi are cel puţin un satelit natural. Se află în Centura Kuiper şi a fost descoperit în 2003. Pe 24 august 2006, în urma rezolu iei țUniunii Astronomice Interna ionaleț , a primit statulul de planetă pitică.

Pluton (întâlnită în română şi sub numele de Pluto) este a doua planetă ca mărime dintre cele pitice, având trei sateliţi naturali.

De la descoperirea sa, în 1929, Pluton a fost considerată cea de-a noua planetă a sistemului solar până pe 24 august 2006 când Uniunea Astronomică Internaţională i-a schimbat statutul din planetă în planetă pitică.

Makemake este după mărime a treia planetă pitică cunoscută în sistemul solar şi al doilea obiect ca strălucire din Centura Kuiper, după Pluto. A fost descoperită în martie 2005. Ca planetă pitică a fost clasificată oficial în iulie 2008.

Haumea este o planetă pitică situată în Centura Kuiper. A fost descoperită în 2004, iar la 17 septembrie 2008, Uniunea Astronomică Internaţională a încadrat-o în categoria planetelor pitice.

Ceres este o planetă pitică aflată în centura principală de asteroizi. Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori. După descoperirea sa, în 1801, Ceres a fost considerat planetă, dar după aceea reclasificat ca asteroid rămânând a a peste 150 de ani. Pe ș 24 august 2006, în urma rezolu iei ț Uniunii Astronomice Interna ionaleț , Ceres a primit statutul de planetă pitică.

Mărimea planetelor pitice şi a sateliţilor lor în comparaţie cu Luna

Ceres

Eris

Pluto

Haumea

Makemake

UranusSaturn Jupiter

Neptun

Mercur

MarteVenus

Terra

SOARE

CLASIFICAREA PLANETELOR DUPĂ DIMENSIUNI

PLANETE GIGANT:

5. NEPTUN

6. URANUS

7. SATURN

8. JUPITER (cea mai mare)

PLANETE MICI:

1. MERCUR (cea mai mică)

2. MARTE

3. VENUS (LUCEAFĂRUL)

4. PĂMÂNT (TERRA)

SaturnJupiter

Uranus Neptun

Mercur

Venus

Pământ

Marte

Clasificarea planetelor după poziţia lor faţă de Soare:Planete interioare

(planetele aflate în interiorul centuriiprincipale de asteroizi)

Mercur, Venus, Terra, Marte- sunt alcătuite din roci şi metale; - au suprafeţe solide; - se rotesc încet; - nu au inele; - au puţini sateliţi.

Planete exterioare(giganţi gazoşi exteriori)

Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun- sunt alcătuite din hidrogen şi heliu;- au atmosfere groase; - se rotesc rapid; - au inele; - au mulţi sateliţi.

CRONOLOGIC, aşa cum au fost descoperite depământeni, planetele se împart în:

Planete clasice - Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn. • Sunt cunoscute încă din timpurile preistorice.• Sunt vizibile cu ochiul liber. Planete moderne - Uranus, Neptun. • Au fost descoperite în timpurile moderne.• Nu se văd cu ochiul liber.

planetele moderne

planetele moderne

planetele clasice

PĂMÂNT

● Este a cincea planetă de la Soare şi este cea mai mare dintre toate planetele sistemului solar. Are diametrul de 11 ori mai mare decât cel al Pământului, iar masa planetei depăşeşte de 2 ori masa tuturor celorlalte planete.

● Este al patrulea obiect de pe cer ca strălucire, după Soare, Lună şi Venus.

● Este înconjurat de numeroşi sateliţi. Până în prezent se cunosc 63, patru au fost descoperiţi de Galileo Galilei.

● Are inele ca Saturn, dar mult mai palide şi mai mici. Spre deosebire de cele ale lui Saturn, inelele lui Jupiter sunt întunecate.

1. Jupiter

Mărimea lui Jupiter comparată cu a Pămăntului.

2. Saturn

● Este a şasea planetă de la Soare şi a doua ca mărime din sistemul solar.

● Este cea mai turtită planetă în zona polilor, iar la Ecuator este bombată.

● În jurul planetei orbitează 61 de sateliţi cunoscuţi.

● Saturn prezintă un sistem de inele, care sunt alcătuite din particule de gheaţă şi mici cantităţi de deşeuri de praf şi rocă. Inelele lui Saturn reprezintă cel mai mare sistem de inele planetare din sistemul solar.

Mărimea lui Saturn comparată cu a Pămăntului

● Este a şaptea planetă de la Soare şi a treia ca mărime.

● Este prima planetă descoperită prin telescop.

● Atmosfera este formată din hidrogen şi heliu cu urme de metan, care dau planetei culoarea albastru-cenuşie.

● Este înconjurat de 27 sateliţi.

● Are un sistem de 11 inele foarte întunecate, toate slab conturate. Inelele lui Uranus au fost descoperite după cele ale lui Saturn. Acest fapt s-a dovedit extrem de important, relevând faptul că inelele sunt caracteristici ale planetelor gazoase şi nu doar ale planetei Saturn.

3. Uranus

Mărimea lui Uranus comparată cu a Pămăntului

4. Neptun

● Este a opta şi cea mai îndepărtată planetă de Soare. După diametru, este a patra planetă din sistemul solar; ca masă este a treia.

● Mai este cunoscută şi sub denumirea de “planeta albastră”. Infăţişarea albăstruie a planetei este dată de gazul metan din atmosfera sa, gaz de culoare albastră.

● Prima observare a planetei Neptun a fost făcută de Galileo Galilei în 1612, care a confundat planeta cu o stea fixă, motiv pentru care descoperirea nu i se atribuie lui. În 1846 a fost descoperită prin calcule matematice şi nu prin observare astronomică directă. Apoi, existenţa ei a fost confirmată vizual. La scurt timp după aceea a fost descoperit şi satelitul său Triton. Alţi 12 sateliţi au fost descoperiţi în secolul XX.

● Are două inele late şi două înguste. ● Neptun nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar cu binoclul apare doar ca o stea. Chiar şi prin telescoapele performante se vede doar un cerc albăstrui.

Mărimea lui Neptun comparată cu a Pămăntului

Prezentare comparativă a mărimii planetelor gigant (exterioare)

SaturnJupiter

Uranus Neptun

TERRA

● Este a treia planetă de Soare şi a cincea ca mărime. Se află la o distanţă de 150 milioane kilometri faţă de Soare.

● Este numită şi Terra sau „Planeta albastră” (în engleză Earth).

● Este singura planetă a cărui nume nu derivă din mitologia greco-romană. Cuvântul “pământ" provine din latină.

● Nucleul Pământului este alcătuit din fier şi nichel, iar atmosfera în special din azot şi oxigen.

● Este singura planetă din sistemul solar care poate susţine viaţa şi singura pe care apa există în stare gazoasă, lichidă şi solidă.

● Are un singur satelit natural, Luna.

5. Pământ

● Este a doua planetă de la Soare.

● Este cea mai caldă planetă din sistemul solar.

● Văzută de pe Pământ, Venus este corpul ceresc cu cea mai mare strălucire, după Soare şi Lună. Deoarece atinge luminozitatea maximă imediat după apus şi cu puţin timp înaintea răsăritului, mai este cunoscută şi sub numele de Luceafărul de Seară şi Luceafărul de Dimineaţă.

● Rotaţia în jurul propriei sale axe se desfăşoară în sens invers faţă de rotaţia celorlalte planete din sistemul nostru solar.

● Nu are nici un satelit.

6. Venus sau Luceafărul

● Este a patra planetă de la Soare, având ca dimensiune jumătate din mărimea Pământului.

● Se mai numeşte şi Planeta Roşie datorită înfăţişării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roşiatică se explică prin prezenţa pe suprafaţa sa a oxidului de fier.

● Pe planetă există anotimpuri schimbătoare ce crează vânturi care ating 161 km/h şi care cauzează puternice furtuni de praf.

● Pe emisfera nordică a planetei se observă râuri întinse de lavă şi vulcani gigantici consideraţi cei mai mari din sistemul solar.

● Are doi sateliţi care sunt probabil asteroizi capturaţi.

7. Marte

● Cea mai mică planetă din sistemul solar.

● Este cea mai apropiată planetă de Soare. De aici, Soarele apare de două ori mai mare ca de pe Pământ.

● Temperatura medie de pe planetă este foarte mare şi variază de la 427 grade Celsius pâna la -184 grade Celsius.

● Suprafaţa planetei este acoperită de cratere, provenite din “bombardamentele” cu meteoriţi şi comete.

● Nu are sateliţi.

8. Mercur

Prezentarea comparativă a mărimii planetelor interioare

Mercur Venus Pământ Marte