Sistemul Monetar International
Scopul studiului const n la elaborarea unei succinte prezentri a
cadrului teoretic i practic n care se circumscrie subiectul
Definirea obiectivelor
nsuirea de concepte cheie precum: sistem monetar internaional:
cursuri fixe,
convertibilitatea n aur a $, moneda co DST, lichiditate
internaional formarea deprinderilor de calcul a rezervei minime
obligatorii potrivit metodologiei bancare;
cuantificarea efectelor antrenate de utilizarea instrumentelor
de politic monetar asupra activitii bancare;
cunoaterea modului de aplicare a principiilor care au stat la
baza SMI;
nsuirea informaiilor referitoare la activitatea FMI i a Bncii
Mondiale n cadrul economiei mondiale; cunoaterea mecanismului de
aplicare a politicii monetare n Romnia, n perioada de tranziie;
dobndirea de informaii cu privire la principalele momente n evoluia
sistemului monetar naional al Romniei; cunoaterea direciilor de
aciune n cooperarea Romniei cu FMI.Cuvinte cheie
politica monetar instrumente ale politicii monetare
politica de open-market
manevrarea ratei rezervei minime obligatorii
Fondul Monetar International
INTRODUCEREn literatura de specialitate, sistemul monetar este
definit ca un anumit mod de organizare i reglementare a circulaiei
monetare dintr-o ar, pe baza unor legi speciale ale statului
respectiv.
Cu aceeai semnificaie este utilizat definiia dat de
academicianul Costin Kiriescu dup care sistemul monetar naional
reprezint ansamblul normelor legale i al instituiilor care
reglementeaz, organizeaz i supravegheaz relaiile bneti dintr-un
stat.
Incercarile de creare a unui sistem monetar international au
fost influentate de diversi factori. Dintre acestia putem mentiona:
evolutia dintre diverse tari ale lumii, a comertului, miscarilor de
capital, investitiilor, procesului de dezvoltare economica. Pe plan
international se resimtea nevoia unor reglementari in masura sa
dirijeze tranzactiile dintre state si sa impuna o ordine care sa
fie respectata de toti participantii in vederea evitarii
dezechilibrelor si crizelor financiare.
Un Sistem Monetar international trebuie sa asigure
convertibilitatea monedelor si anume posibilitatea de a schimba
moneda nationala contra aurului sau devizelor. Exista reguli de
conversiune admise de toate statele, modul de convertibilitatea
depinzand cu strictete de regimul de schimb ales. Convertibilitatea
poate fi garantata de catre autoritatile publice (
convertibilitatea institutionalizata , in schimburile fixe) ; banca
centrala care a emis moneda se angajeaza sa o livreze sau sa o
rascumpere in cantitati nelimitate. Convertibilitatea poate fi
intretinuta si in cadrul pietei ( convertibilitatea comerciala, in
schimburile flotante).
Intr-o acceptiune generica SMI constituie un ansamblu de norme
si tehnici, convenite si acceptate pe baza unor reglementari
institutionalizate menite sa coordoneze comportamentul monetar al
tarilor in raporturile de plati si stingere a angajamentelor
reciproce, determinate de schimburile comerciale, necomerciale si
de miscarile internationale de capital.
Intr-o alt opinie sistemul monetar international cuprinde norme
si principii stabilite si aprobate de statele membre in vederea
cooperarii monetare internationale, precum si mecanismele de
finantare a schimburilor economice internationale.
Evolutia echilibrata si armonioasa a organismului economic si
monetar prin mecanisme valutare precum si a relatiilor economice
dintre state n scopul dezvoltarii economico - financiare , att a
fiecarei tari n parte ct si a economiei mondiale n ansamblu .
Rolul Sistemului Monetar International decurge din functiile
sale principale, si anume:
asigurarea schimbului si circulatie monedelor
furnizarea de lichiditati monetare internationale necesare
derularii tranzactiilor internationale;
ajustarea balantelor de plati externe in conditiile
inregistrarii unor dezechilibre intre incasarile si platile in
valuta inregistrate in cadrul lor.
In practicile comerciale impuse de catre state se regasesc o
serie de reguli ce stau la baza functionarii sistemului monetar
international. Aceste reguli trebuie sa stabileasca:
un regim de schimb care sa constea in principii care asigura
convertibilitatea intre monede;
aprovizionarea cu bani lichizi in cantitate suficienta pentru a
face fata progresului comertului international;
un sistem de rezerve care confera diferitelor natiuni
participante la schimb mijloacele de plata ce le permit depasirea
dezechilibrelor temporare intre cantitatile de devize intrate si
iesite din tara;
mecanisme de ajustare in caz de dezechilibre ale balantei de
plati curente (schimburi de marfuri si servicii), conservate pe
termen mediu sau lung.
Crearea unui sistem monetar internaional trebuie privit ca
expresie a interdependenei economice dintre statele suverane, i nu
ca o modalitate de a subordona sistemele monetare naionale. Odat
creat, un sistem monetar internaional, inclusiv organismul menit s
asigure cooperarea i s sprijine aplicarea principiilor, trebuie
adaptat cerinelor de orice fel care intervin n relaiile economice,
sociale i politice dintre statele membre ale sistemului.CAPITOLUL
I
SISTEMUL MONETAR INTERNAIONAL ACTUAL
Relatiile monetare dintre state se derulau pe baze bilaterale
pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, fara existenta
unor reglementari sau norme de conduita monetara adoptate de
majoritatea statelor.
In timp, majoritatea statelor dezvoltate au inceput sa se
confrunte cu dificultati de ordin monetar, ca urmare a functionarii
neadecvate a bimetalismului sau a monometalismului argint. Pentru a
contracara aceste efecte negative unele state au infiintat uniuni
monetare, care reprezinta incercari de creare a unui sistem monetar
international. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt: Uniunea
Monetara Germana si Uniunea Monetara Latina.
Uniunea Monetara GermanaCreata pe baza Conventiei din 24
ianuarie 1857 si incheiata intre Prusia si Austria, ulterior
aderand si alte state participante la Uniunea Vamala Germana,
Uniunea Monetara Germana prevedea: mentinerea monometalismului
argint si generalizarea sistenului zecimal; stabilirea paritatilor
metalice pentru fiecare tara; reglementari privind emisiunea si
circulatia monedelor in si intre tarile membre, precum si a
monedelor comerciale utilizate in relatiile de plati cu tarile din
afara uniunii.Conventia Uniunii Monetare Germana a expirat in
1878.
Uniunea Monetara Latina
Franta, Belgia, Italia si Elvetia incheie la 23 decembrie 1865 o
Conventie prin care se creeaza Uniunea Monetara Latina. Ulterior
adera la aceasta Uniune si Grecia in 1868, in vederea consolidarii
bimetalismului. Tarile membre ale Uniunii Latine au adoptat un
sistem monetar comun, ce avea ca unitate monetara francul francez
si o circulatie libera a monedelor nationale la cursuri fixe
stabilite in raport cu moneda franceza.
Aceasta Uniune stabileste la nivelul statelor membre standarde
unitare cu privire la monedele lor nationale: greutate, titlul si
cursul pieselor monetizate de aur si argint. Circulatia monedelor
batute de o tara era libera in celelate tari partenere.
Pe seama fluctuatiilor preturilor ,in 1878 Uniunea Monetara
Latina s-a transformat dintr-o uniune monetara bimetalista intr-o
uniune bazata pe etalonul aur, iar in 1927, Uniunea Monetara Latina
efectiv a fost dizolvata.
1.1. SMI : Etape premergtoare i realizriPrima ncercare pe linia
cooperrii sistemelor monetare naionale a fost convenia prin care
s-a creat Uniunea Latin, semnat la 23 decembrie 1865 de Frana,
Belgia, Italia i Elveia.
Un numr de ri au emis monede similare celor din Uniune, fr a
adera ns la ea. Aceste ri au adoptat numai o parte din prevederile
conveniei, pstrnd raportul valoric de 1/15,5 dintre aur i argint.
Printre rile menionate se numr: Austro-Ungaria, Romnia, Serbia,
Bulgaria, Spania, Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetar Latin
a contribuit la consolidarea pentru o perioad scurt de timp a
poziiilor bimetalismului.
O alt ncercare de aliniere a sistemelor monetare naionale a
reprezentat-o Conferina de la Genova, care a avut loc ntre 10
aprilie 19 mai 1922, i la care au participat 33 de state.
Principala recomandare care se desprinde din aceast conferin este
de a se limita utilizarea aurului, prin pstrarea disponibilitilor
de valute n conturile de la bncile din strintate. n acest scop, se
propunea adoptarea etalonului aur devize n cadrul sistemelor
monetare naionale i folosirea unui sistem de cliring internaional.O
form mai concret de colaborare monetar o reprezint Blocul aurului.
Acesta a fost creat prin convenia din luna iulie 1933, la Conferina
monetar i economic de la Londra, unde Frana, Belgia, Olanda,
Italia, Elveia i Polonia, care aveau la baza sistemelor lor
monetare etalonul aur, s-au angajat s menin paritile existente.
Din aceast poziie a avut de ctigat Frana care, cu toate
dificultile pe care le ntmpina a reuit s menin paritatea monedei
sale, moned care era supraevaluat. Din cauza intensificrii
speculaiilor monetare, Italia iese din blocul aurului n 1935, iar
Polonia n 1936.Un important pas n direcia cooperrii monetare a fost
fcut prin Acordul monetary tripartit, ncheiat ntre SUA, Anglia i
Frana. Prin acest acord, de la 25 septembrie 1936, guvernele
Statelor Unite i Angliei apreciau reajustarea francului francez,
promind evitarea greutilor n calea ajustrii, mpiedicarea unor
deprecieri competitive. La apelul celor dou guverne, n noiembrie
1936, au aderat la acord Belgia, Olanda i Elveia.Rezult, astfel, c
nici unul din acordurile monetare internaionale ncheiate n perioada
anilor 30 pn la nceputul celui de-al doilea Rzboi Mondial nu au dus
la formarea unui system monetar internaional.
ntre 1 i 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferina
Monetar i Financiar Internaional a Naiunilor Unite i Asociate. S-a
considerat c pentru prima oar a fost stability un sistem monetar
bazat pe un acord internaional.
Pentru promovarea cooperrii internaionale n domeniul monetar i
financiar, prin acordurile ncheiate la Bretton Woods, au fost
nfiinate dou instituii interguvernamentale: Fondul Monetar
Internaional i Banca Internaional pentru Reconstrucie i
Dezvoltare.
Cele dou instituii au avut i au statut de organisme specializate
ale Organizaiei Naiunilor Unite. F.M.I. activeaz n domeniul valutar
i al echilibrului balanei de pli, iar B.I.R.D. n domeniul
dezvoltrii economice prin investiii.1.2. Principiile care au stat
la baza Sistemului Monetar InternaionalPrincipiile pe care s-a
bazat sistemul monetar internaional, al crui organism era Fondul
Monetar Internaional, au fost urmtoarele:
cooperarea monetar internaional. Principiul cooperrii monetare
internaionale a fost considerat esena SMI i factorul determinant al
crerii F.M.I., organismul care s asigure consultan i colaborare n
problemel monetare internaionale. Acest principiu al cooperrii era
considerat realizat prin nsi adeziunea la Fond. creterea echilibrat
a comerului internaional. Acest principiu a fost formulat n linii
generale, ca orientare pentru F.M.I. de a contribui la realizarea
unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat c exprim un
obiectiv i nu un principiu al sistemului monetar internaional pe
care Fondul ar fi trebuit s-l propage ca baz sigur a stabilitii i
echilibrului balanei de pli. Aciunea F.M.I. s-a limitat la
nlturarea restriciilor valutare. dezvoltarea economic a tuturor
membrilor. Modul n care F.M.I., prin activitatea sa, a urmrit
realizarea acestui principiu comport controverse i puncte de vedere
diferite din partea rilor dezvoltate i a celor srace. Astfel, se
susine c tendina rilor industrializate a fost de a nltura din
preocuprile F.M.I. acest obiectiv, considerndu-se c el intr n
atribuiile B.I.R.D. i c formularea din Acord ar reprezenta doar
exprimarea unei consecine a creterii comerului internaional.
stabilitatea cursului de schimb. Adoptarea acestui principiu ca
element de baz al sistemului monetar internaional a fixat opiunea
pentru practicarea cursurilor fixe i a etalonului aur devize. n
acest scop, fiecare ar trebuia s stabileasc pentru moneda sa, cu
acordul F.M.I., valoarea paritar exprimat n aur sau n dolari S.U.A.
multilateralizarea plilor internaionale. Principiul
multilateralizrii plilor internaionale a fost exprimat n Acord
numai sub forma uni sarcini a F.M.I., nefiind precizate modalitile
de aplicare a acesteia. De aceea, s-a considerat c nu trebuie fcut
nimic special n acest scop, multilateralizarea fiind un rezultat
automat al nlturrii restriciilor. convertibilitatea monetar. n
accepiunea Acordului, convertibilitatea reprezint nlturarea tuturor
restriciilor la plile privind tranzaciile curente. Moneda unei ri
membre devine convertibil atunci cnd ara respectiv nltur
restriciile la plile curente, adic pune la dispoziie moneda sa sau
a altei ri membre pentru efectuarea plilor pentru tranzacii
internaionale curente i permite transferul sumelor obinute din
astfel de tranzacii. lichiditatea. Principiul lichiditii a fost
presupus ca element intrinsec al funcionrii Sistemului Monetar
Internaional. Crearea Fondului Monetar Internaional, ca instituie
financiar avea i scopul asigurrii unui rezervor din care; la
nevoie, rile membre s poat obine un sprijin temporar, pentru a face
fa deficitului balanei de pli curente. echilibrarea balanei de pli.
Acesta constituie un principiu de politic economic a fiecrei ri,
fiind inclus i n Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al F.M.I.,
care, prin creditele pe care le acord, contribuie la scurtarea
duratei i la reducerea gradului de dezechilibru al balanelor de pli
ale rilor membre.Analiza fiecrui principiu i a felului n care a
fost aplicat de rile membre i de F.M.I. d posibilitatea unei
aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar Internaional creat
la Bretton Woods.
1.3. Sistemul monetar de la Breton-WoodsFuncionarea Sistemului
de la Bretton Woods a demonstrat caracterul asimetric al acestuia,
n favoarea S.U.A., i a evideniat manifestarea unei incompatibiliti
denumit de specialiti dilem ntre aprovizionarea economiei mondiale
cu dolari, care constituie lichiditi internaionale, i
convertibilitatea acestora n aur.1.3.1. Negocierile de la
Breton-Woods(1-22 iulie 1944)
Conferinta Monetara de la Bretton-Woods a avut 45 de
participanti, dintre care URSS in calitate de observator. Delegatia
engleza a fost condusa de celebrul economist Keynes, cea a SUA de
catre un inalt functionar al Trezoreriei, Karry White, iar cea a
Frantei de catre Pierre Mendes-France.
Tarile participante au pus bazele acordului in vederea evitarii
conflictelor monetare si a relansarii comertului innternational. Se
considera ca era necesara suprimarea controlului asupra
schimburilor si mentinerea unor paritati fixe, precum si gasirea
unui etalon al valorii. Pe aceasta tema s-au conturat duoa opinii:
cea a lui Keynes si cea a lui White.
Proiect preliminar de schita a unei propuneri pentru un fond
international de stabilizare a Natiunilor Unite si Asociate se
numea planul lui Harry Dexter White (consilier al ministerului de
finante SUA), publicat in aprilie 1943. Iar planul lui John Maynard
Keynes ( numit in Anglia consilier onorific al Ministerului
Finantelor in 1940) a aparut in forma sa finala, ca document
oficial, la Londra, in aprilie 1943, sub denumirea Propuneri pentru
o Uniune de clearing international.
Preocuparea principala a Statelor Unite de a restaura libertatea
tranzactiilor si platilor internationale era exprimata prin planul
White. Acest plan prevedea instituirea Fondului de stabilizare, al
carui capital era format prin subscrierea tarilor membre( 30% in
aur, iar restul in moneda nationala). Monedele tarilor membre
trebuiau sa fie definite in unitas, moneda Fondului de stabilizare,
care urma sa detina un rol limitat, putand fi cumparata si vanduta
contra aur in cadrul operatiunilor Fondul.
Pe de cealalta parte, preocuparea de reconstructie a economiilor
occidentale era exiprimata de planul Keynes. Acesta era bazat pe
promovarea cresterii economice si ocuparea deplina a fortei de
munca. Planul Keynes prevedea crearea Uniunii de clearing,
considerata o super-banca centrala, care trebuia sa emita, in
favoarea tarilor membre, o moneda scripturala internationala,
definita in aur, numita bancor. In acest fel, tarile primeau o cota
proportionala de moneda scriptural in conformitate cu volumul
comertului exterior.
Cele doua proiecte aveau in comun faptul ca adoptau un regim de
cursuri schimb fixe si doreau crearea unui organism international
insarcinat cu acordarea de imprumuturi tarilor cu dezechilibre
ocazionale ale balantelor de plati externe. Din confruntarea
mecanismelor propuse de cei doi consilieri, s-au preluat in
declaratia comuna doar mecanismele ce corespundeau ideilor de baza
ale planului White.
Sistemul monetar international, instituit prin Conferinta de la
Bretton-Woods, a fost un sistem bazat de Gold Exchange Standard
(aur devize).
Aurul reprezenta etalonul universal al valorii, dar putea fi
folosit alaturi de monedele convertibile in aur, care foloseau la
reglarea soldurile balantelor de plati externe. In cadrul acestui
sistem dolarului i-a revenit rolul de etalon si principala moneda
de rezerva si plata. Dolarul a fost definit la valoarea paritara de
0,888671 grame de aur avand la baza rezervele de aur de 24 mld.
U.S.D. aflate la dispozitia Sistemului Federal de Rezerve al SUA.
Intre dolar si aur s-a stabilit un raport valoric de 35$ uncia (o
uncie= 31,05 grame).
Pretul aurului, exprimat in monede de rezerva era fix, tarile
emitente ale acestor monede erau obligate sa asigure convertirea in
aur in afara frontierelor, la cursul legal.
Nici una din prevederile statutului de la Bretton-Woods nu
acorda dolarului un rol privilegiat, nimai ca acest statut a
rezultat din pozitia dominanta a SUA si din locul pe care il
detinea dolarul in rezervele altor tari (in anul 1965 dolarul
reprezenta 62,5%din totalitatea monedelor de rezerva detinute de
ansamblul bancilor comerciale.
1.3.2. Principii ale sistemului monetar de la Bretton-Woods
Deoarece nu s-a intocmit nici un document distinct de prezentare
a sistemului, principiile sale se regasesc in Acordul de creare a
Fondului Monetar International, considerandu-se ca acesta
reprezinta statutul organismului nou creat.
Obiectivul major al Sistemului Monetar International instituit
la Bretton-Woods era realizarea cooperarii monetare, pe baza
mecanismelor sale de functionare. Crearea acestui sistem monetar
internarional a reprezentat prima reusita de cooperare
internationala in domeniul monetar.
Principiile pa care s-a bazat sistemul monetar international ,
al carui organism era Fondul Monetar International , au fost
urmatoarele:
cooperarea monetara internationala;
cresterea echilibrata a comertului international;
dezvoltarea economica a tuturor membrilor;
stabilitatea cursului de schimb;
multilaterizarea platilor internationale;
convertibilitatea monetara;
lichiditatea;
echilibrarea balantei de plati.
Analiza fiecarui principiu si a felului in care a fost aplicat
de tarile membre si de F.M.I. de posibilitatea unei aprecieri de
ansamblu asupra Sistemului Monetar International creat la Bretton
Woods. Aplicarea acestor principii in activitatea SMI s-a realizat
dupa cum rezulta din urmatoarea analiza
Cooperarea monetara internationala
Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat
esenta SMI si factorul determinant al crearii FMI, organismul care
sa asigure consultanta si colaborare in problemele monetare
internationale. Acest principiu al cooperarii era considerat
realizat prin adeziune la Fond.
Se poate afirma ca din punct de vedere teoretic prin intermediul
FMI se urmarea a se ajunge la armonizarea politicilor monetare cu
obiectivele unei cooperari internationale, in folosul tuturor
tarilor membre. Preocupare principala era reprezentata de
stabilitatea cursului de schimb, multilaterizarea platilor si
eliminarea restrictiilor valutare.
Practic, cooperarea prevazuta nu a operat in majoritatea
domeniilor de activitatea ale FMI mai mult de 10 ani, facand ca la
finele anului financiar 1955/1956, deficitul cumulat sa fie de
14,21 milioane de dolari SUA, ca urmare a unor cheltuieli de
functionare situate cu mult peste incasari.
Unele forme de cooperare monetara internationala apar in
perioada anilor 60, sub forma acordurilor de imprumut si a
facilitatilor de finantare compensatorie precum si sub forma DST-
urilor.
Cresterea echilibrata a comertului international
Acest principiu a fost formulat in linii generale, ca oricare,
ca orientare pentru FMI de a contribiui la realizarea unui astfel
de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca exprima un obiectiv si
nu un principiu al sistemului monetar international pe care
Fondular fi trebuit sa-l propage ca baza sigura a stabilitatii si
echilibrului balantei de plati. Actiunea FMI s-a limitat la
inlaturarea restrictiilor valutare.
Dezvoltarea economica a tuturor membrilor
Modul in care FMI, prin activitatea sa, a urmarit realizarea
acestui principiu comporta controverse si puncte de vedere diferite
din partea tarilor dezvoltate si a celor sarace.
Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a fost de
a inlatura din preocuparile FMI acet obiectiv, considerandu-se ca
intrain atributiile BIRD si ca formularea din Acord ar reprezentar
doar examinarea unei consecinte a cresterii comertului
international.
Inca de la inceputul discutiilor asupra planului lui White,
India a propus sa se prevada, ca un principiu, sprijinirea
dezvoltarii economice a tarilor sarace, propunere reinnoita in
toate discutiile si formulata in doua variante de amendamente si la
Bretton Woods.
Stabilitatea cursului de schimb
Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului
monetar international a fixat optiunea pentru practicarea
cursurilor fixe si a etalonului aur devize. In acest scop, fiecare
tara trebuia sa stabileasca pentru moneda sa, cu acordul FMI,
valoarea paritara exprimata in aur sau in dolari SUA.
Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor
nationale puteau varia in jurul unei marje de + 1%, tarile emitente
avand obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie.
Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata,
tarile membre urmau sa intervina prin vanzarea sau cumpararea de
moneda pentru asigurarea respectarii limitelor de fluctuare. Daca
nu se produceau efectele asteptate in urma acestor interventii, se
recurgea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru
corectarea unui dezechilibru fundamental in economia unei tari.
Dupa intelegera din 1971, FMI, a acceptat ca tarilemembre sa
poata declara in loc de valoarea paritara, un curs central, iar
limitele de interventie sa fie de +/- 2,5%.
Multilaterizarea platilor internationale
Principiul multilaterizarii platilor inernationale a fost
exprimat in Acord numai sub forma unei sarcini a FMI, nefiind
precizate modalitatile de aplicare a acesteia. De aceea s-a
considerat ca nu trebuie facut nimic special in acest scop,
multilaterizarea fiind un rezultat automat al inlaturarii
restrictiilor.
Realitatea a impus diverse solutii pentru largirea formelor de
plata, mentinandu-se restrictii monetare de protectie la care
statele nu puteau renunta.
Convertibilitatea monetara
In acceptiunea Acordului, convertibilitatea reprezinta
inlaturarea tuturor restrictiile la platile privind tranzactiile
curente. Moneda unei tari membre devine convertibila atunci cand
tara , membre ale FMIrespectiva inlatura restrictiile la platile
curente, adica pune la dispozitie moneda sa sau a altei tari membre
pentru tranzactii internationale curente si permite transferul
sumelor obtinute din astfel de tranzactii.
Functionarea convertbilitatii a vizat doua aspecte
distincte:
Primul se refera la convertibilitatea dolarului, in calitatea sa
de etalon si moneda de rezerva si de plata in cardul
sistemului;
Al doilea avea in vedere convertibilitatea monedelor nationale
ale celorlalte tari.
In acceptiunea FMI din notiunea de convertibilitate dispare
referirea la aur si dispare, de asemenea, un element de baza al
convertibilitatii cursul fix. Astfel notiunea adoptata pentru
definirea pozitiei dolarului american, dupa suspendarea
convertibilitatii in aur este convertibilitatea de piata.
Lichiditatea
Principiul lichiditatii a fost pus presupus ca element intrinsec
al functionarii Sistemului Monetar International. Crearea Fondului
Monetar International, ca institutie financiara, avea si scopul
asigurarii unui rezervor din care la nevoie, tarile sa poata obtine
un sprijin temporar, pentru a face fata deficitului balantei de
plati curente.
Autoritatile monetare ale tarilor membre la FMI aveau obligatia
de a-si constitui rezerve monetare, corespunzatoare neviolor
generate de doua operatiuni:
Convertirea sumelor solicitate;
Interventiile pe piata ale autoritatilor monetare, in scopul
mentinerii stabilitatii cursurilor de schimb.
Lichiditatea global, constituita din aur monetar si valute, la
care s-a adaugat pozitia tarilor FMI si DST-urile, avea in perioada
de dupa razboi un nivel procentual optim al rezervelor fata de
import, de aproximativ 40%.
Contributia Fondului Monetar International la functionarea
principiului lichiditatii s-a concretizat in vanzarea, contra
moneda nationala, in cazuri de nevoi justificate, de sume in moneda
altei tari membre pentru efectuare de plati conforme prevederilor
Acordului. S-a creat un proiect prin care ca moneda de rezerva erau
stabilite Drepturile Speciale de Tragere, emise si folosite de FMI,
care se evidentiaza intr-un cont special.
Echilibarea balantei de plati
Aceasta constituie un principiu de politica economica a fiecare
tari, fiind inclus si in cadrul Acordului de la Bretton Woods ca
obiectiv al FMI, care prin creditele pe care le acorda, contribuie
la scurtarea duratei si la reducerea gradului de dezechilibru al
balantelor de plati ale tarilor membre.
Conceptia de baza in aplicarea acestui principiu era ca
disciplina balantei de plati impunea adoptarea de masuri de
redresare de catre tarile membre in cauza.
1.3.3. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton
Woods
O asimetrie care a privilegiat S.U.A.n anii care au urmat celui
de-al doilea Rzboi Mondial, o bun parte din rile industrializate, i
n special cele europene, au nregistrat importante deficite
comerciale. Nevoile de reconstrucie economic le-au orientat ctre
exterior, i n special ctre S.U.A. Penuria de mijloace de plat
internaionale au conferit monedei americane o poziie privilegiat,
devenind general acceptat n plile dintre diferite state. n acest
mod, dolarul SUA a devenit, de fapt, moned
internaional.Constrngerile impuse de fixitatea cursurilor monedelor
naionale, n raport cu $, garantau manifestarea cererii pentru $.
Dac moneda american era emis n cantiti abundente, antrennd scderea
cursului pe piaa de schimb, rezultatul l constituia aprecierea
monedei celorlalte ri. Pentru a nu depi limitele de fluctuare,
aceste ri trebuiau s-i ofere propria moned pe piaa de schimb,
achiziionnd n schimb $, meninnd, astfel, stabilitatea valorii
propriei monede n raport cu moneda american.
Dilema convertibilitii
n anul 1960, economistul de origine belgian, profesor la Yale,
Robert Triffin, a subliniat dilema utilizrii unei monede naionale
ca mijloc de plat internaional.
Nevoia crescut de lichiditi internaionale era satisfcut printr-o
ofert de $, primit cu ncredere, n msura n care exista promisiunea
de transformare ntr-o cantitate de aur determinat.
Pe de alt parte, oferta de $ nu putea fi asigurat dect prin
agravarea deficitului exterior al S.U.A. Accentuarea deficitului a
fost de natur s diminueze ncrederea n moneda american, cu att mai
mult cu ct $ deinui n strintate depeau stocul de aur monetar al
S.U.A.
Asimetria i contradiciile sistemului
Asimetria sistemului a fost accentuat de puterea conferit S.U.A.
pentru adoptarea deciziilor n cadrul F.M.I.
Deciziile cu privire la activitatea Fondului erau adoptate cu
85% din voturi, iar S.U.A., datorit puterii economice, a dispus de
un procent de vot superior nivelului de 15% (17,82% n 1993) ceea ce
demonstreaz c deciziile nu pot fi luate fr acordul american.
F.M.I. este controlat de un Comitet Executiv, format din 21
directori executivi. Dintre acetia 6 sunt reprezentai de rile cu
participare larg i anume: S.U.A., Marea Britanie, Germania, Frana,
Japonia i Arabia Saudit.
1.3.4. Prbuirea Sistemului de la Bretton Woods i reforma
SMIAbandonarea convertibilitatii dolarului in aur
Rezervele de aur monetar detinute de SUA s-au diminuat in anii
60 ca urmare a Acordului Washington din marti 1968, unde bancile
centrale din principalele tari dezvoltate au acceptat sa renunte la
convertibilitatea dolarilor detinuti in aur.
Functionarea sistemului a fost perturbata de modificarile de
curs ale principalelor monede nationale, majorarea pretului aurului
pe piata, indepartarea de cu cursul oficial si speculatiile contra
dolrului. Tensiunile s-au manifestat pana la 15 august, cand prin
decizia presedintelui Nixon se suspenda convertibilitatea dolarului
in aur. Aceasta decizie, desi marcheaza finalul sistemului Gold
Exchange Standard, nu a insemnat abandonarea cursurilor de schimb.
Momentul august 1971 a reprezentat un moment esential in
demonetizarea aurului.
Prin definitie, demonetizarea aurului consta in eliminarea
metalului pretios di functiile de echivalent necesar de bani si
utilizarea acestuia doar ca o marfa obisnuita. Astfel aurul este
inlaturat din functiile de mijloc de tezaurizare si ultim mijloc de
lichidare a angajamentelor de plata in reletiile
internationale.
Ultimele tentative de salvare a sistemului de la Bretton
Woods
La finele anului 1971, reprezentantii principalelor tari
dezvoltate s-au reunit la Washington, cu scopul de a pune capat
anarhiei monetare instaurate dupa luna august.
In cadrul acordului s-au adoptat mai multe decizii astfel:
dolarul este devalorizat (pentru prima data dupa 1934 si a treia
oara dupa 1972) prin stabilirea pretului unei uncii de aur la 38
dolari (comparativ cu 35 dolari in 1944.)
principalele monede sunt reevaluate in raport cu dolarul( cu
16,18 % pentru yen, cu 13,57 % pentru D.M., cu 8,57% pentru
F.F.);
marjele de fluctuatie ale monedelor in raport cu definirea sa
oficiala sunt stabilite la 2,25%.
Cu toate deciziile adoptate in 1971, dificultatile antrenate de
criza monetara nu au disparut; accentiuarea deficitului american
extern, speculatiile contra dolarului si apreciere D.M. au facut
dificila mentinerea stabilitatii sistemului.
Sistemul Monetar International , creat in 1944 trebuia sa
corespunda unor cerinte pe care inainte le indeplineau sistemele
monetare bazate pe etalonul aur. Criza sistemului a izbucnit atunci
cand au aparut, tot mai pregnant, dezechilibre care dovedeau
carentele sistemului. Aceasta criza a constituiut un fenomen
permanent in anii 60, cand s-au produs primele accese de criza ale
dolarului si 1971, cand sistemul s-a prabusit. Prabusirea in august
1971 a Sistemului Monetar International, si evenimentele urmatoare
in care relatiile financiar- valutare nu mai urmau nici o
reglementare, nu a semnificat ca economia mondiala nu mai avea
nevoie de asemenea reglementari. De aceea s-a cautat revizuirea
sistemului.
a) Propunerile de reforma a sistemului si Fondului Monetar
International aparute in timp, incepand din 1953 pana in 1968, ar
putea fi clasificate in trei grupe pe baza efectului antrenant:
b) Propunerile vizand regimul cursurilor de schimb al monedelor,
prin care se cerea modificarea mecanismului valorii paritare si
anularea inverventiilor pe piata pentru sustinerea cursurilor in
limite fixe;
c) Propunerile vizand schimbarea etalonului monetar;
d) Propuneri care vizau consolidarea sistemului creat la Bretton
Woods, fie prin largirea activitatii F.M.I., fie prin aplicarea
unor prevederi inca neutilizate ale Acordului.
Data de 26 iulie 1972 a marcat o noua etapa in procesul de
elaborare a proiectelor pentru reforma S.M.I., constituind data
infiintarii Comitetului celor 20. Scopul Comitetului era avizarea
asupra tuturor aspectelor reforimei Sistemului si propuneri privind
aceasta reforma. La incheierea misiunii sale, la data de 14 iulie
1974, comitetul celor 20 a prezentat schita proietului de reforma,
apreciindu-se ca aceasta sustinea indicatie asupra orientarii
generale, si mai putin o cristalizare coerenta a unui nou Sistem
Monetar International.
Cele mai importante indicatii date de Comitetul celor 20 in
legatura cu continutul sistemului revizuit vizau urmatoarele
aspecte:
largirea supravegherii si gestiunii internationale in cadrul
unor domenii importante si, deci, sporirea rolului F.M.I. ca
organism de supraveghere si sprijinire a aplicarii sistemului,
comparativ cu rolul care ii fusese incredintat in 1944.;
elaborarea unei proceduri mai eficiente de ajustare a balantelor
de plati ale tarilor membre, cu precizarea necesitatii de a lasa la
latitudinea tarilor respective alegerea propriei politici in acest
sens;
ridicarea D.S.T. la rangul de principal instrrument de rezerva,
concomitent cu reducerea rolului aurului si a valutelor de rezerva
in aceasta functie;
sprijinirea dezvoltarii economice si promovarii unui flux net
sporit de resurse reale spre tarile in curs de dezvoltare.
1.4. Instituiile Sistemului Monetar InternaionalSistemul de la
Bretton Woods a prevazut pe langa dispozitiile monetare
propriu-zise infiintarea a duoa organisme: Fondul Monetar
International (F.M.I) si Banca Internationala pentru Reconstructie
si Dezvoltare (B.I.R.D). Delegatii de la Conferinta de la Bretton
Woods au afirmat ca se gasesc in fata unui paradox, constand in
faptul ca Fondul Monetar International functiona ca o banca, punand
la dispozitia membrilor sai imprumuturi pe termen lung,
functioneaza ca un fond.
Cele doua organisme interesate de sprijin reciproc, cu satatut
de organisme specializate ale O.N.U., functioneaza astfel:
Ca organ de finantare F.M.I are rol central in creditarea
temporara a deficitelor balantelor de plati ale tarilor member si
in sprijinirea lor pentru adoptarea unei politici adecvate de
realizare a echilibrului de balanta. Pentru aceasta, tarile in
cauza trebuie sa se oblige sa aplice politici de redresare
economica si valutara, pe termen scurt, prin mijloace de
restrangere a cererii interne (consumul populatiei, investitiile
agentilor economici, cheltuielile statului). Acestea sunt cunoscute
sub denumirea de politica de austeritate
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost
creata ca un nou tip de instititie interstatala, de finantare a
investitiilor. B.I.R.D s-a evidentiat printr-o activitate concreta
in planul reconstructiei si dezvoltarii economice tuturor tarilor
member.
Grupul Bancii Mondiale include:
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare;
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare;
Corporatia Financiara Internationala;
Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor
Fiecare dintre aceste patru institutii are un rol bine
determinat in ceea ce priveste acordarea de sprijin tarilor in curs
de edzvoltare in vederea finantarii unor proiecte de modernizare a
infrastructurilor economice si internationale.
Calitatea de membru al B.I.R.D este conditionata de cea de
membru a F.M.I. Banca are aceeasi strucura a participarii statelor
member, precum si organisme similare de conducere. Strategiile
Bancii sunt stabilite annual in cadrul Comitetului de Dezvoltare,
la care participa guvernatorii din partea statelor member la
B.I.R.D. Potrivit statutului Bancii, varsamintele initiale de
capital se fac in cota de 1% in aur sau dolari, sumele sunt
utilizate liber de Banca pentru oricare dintre operatiile sale, si
9% in moneda satatului subscriptor. Cota de 9% se poate utilize
doar cu acordul tarii member a carei monede este in joc. Diferenta
de 90% din partile subscise nevarsate serveste la protectia
obligatiilor. Imprumuturile pa care le acorda B.I.R.D. pot fi
solicitate de guvernul tarii member, de un organism politic sau
societate private, cu conditia ca aceste imprumuturi sa fie
garantate de stat. Creditele acordate presupun o perioada de grtie
de 5 ani si sunt rambursabile in termen de pana la 20 ani.
Finantarea activelor Bancii se face in proportie de peste 85%
din imprumuturi, emisiuni de obligatiuni si investitii private, si
numai 13% din capitalul propriu si rezerve.
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare a fost infiintata in
1961, cu scopul de a ajuta financiar tarile foarte sarace.
Creditele pe termen scurt, in conditii favorabile, acordate de
A.I.D apar sub forma de ajutor bilateral sau ajutoare acordate de
unele banci regionale de dezvoltare. Initial, creditele A.I.D. erau
acordate pe o perioada de pana la 50 de ani.Din 1987, termenul a
fost redus la 40 de ani pentru tarile mai putin avansate, si la 35
de ani pentru celelalte tari beneficiare. Perioada de gratie la
creditele A.I.D este de 10 ani.
Corporatia Financiara Internationala a fost infiintata in 1956,
avand ca scop: stimularea expansiunii economice, incurajand
dezvoltarea intreprinderilor private cu character productive din
regiunile mai putin dezvoltate, completand astfel operatiunile
B.I.R.D. Scopul existentei C.F.I const in dezvoltarea economica
prin stimularea sectorului privat. C.F.I. completeaza doua probleme
in cadrul Grupului Bancii Mondiale; rezolva problema investitiilor
fara garantia guvernelor si furnizeaza capital, sub forma de
participatii si imprumuturi pe termen lung. Pana in 1990, numarul
tarilor member ale C.F.I. ERA DE 133. Romania a devenit membra in
septembrie 1990, prin Rezolutia 165. Avand o activitate aparte,
C.F.I. are un grad inalt de autonomie organizatorica si tehnica, de
aceea se poate spune ca C.F.I este, doar partial, integrate in
Banca Mondiala. Din punct de vedere juridic si financiar, C.F.I.
este separate de B.I.R.D.
Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor a fost
infiintata in 1985, cu scopul de a asigura investitiile contra
riscurilor politice in tarile lumii.
1.5. Orientrile actuale ale sistemului monetar
internaional1.5.1. Funcionarea SMIDupa prabusirea sistemului
monetar de la Bretton Woods s-au incercat noi lucrari de reforma,
dorindu-se introducerea unor noi reglementari care sa se adapteze
la noile conditii existente pe plan international. Erorile
vechiului sistem precum si ale institutiilor financiare din tarile
dezvotate au dus la necesitatea unei consolidari a sistemelor
financiare precum si la o mai mare transparenta. Scopul urmarit era
de a realiza in continuare cooperarea monetara si sa se corecteze
deficientele sistemelor monetare din 1994. Astfel, prin proiectele
de reforma din perioada 1971- 1973 s-a ajuns la elaborarea unor
mecanisme monetare intr-o forma mult mai schimbata, creandu-se un
nou Sistem Monetar International, cel actual.
O etapa importanta, in elaborarea noului sistem a fost hotararea
Consiliului Guvernatorilor din cadrul FMI de a crea la 26 iulie
1972 Comitatul celor 20, care avea ca scop elaboreaza propunerilor
cu privire la modificarile ce urmeaza sa intervina. La 14 iulie
1974 se prezinta planul proiectului de reforma care se baza pe
amplificarea functionarii FMI-ului pe reglementari mai eficiente de
ajustare a balantelor de plati ale tarilor membre, cu precizarea
necesitatii de a lasa la latitudinea tarilor respective alegerea
unei proprii politici in acest scop. O alta indicatie se referea la
ridicarea DST-ului la rangul de instrument principlal de rezerva,
concomitent cu reducerea rolului aurului si a valutelor de rezerva
in aceasta functie. De asemenea, sprijinirea dezvoltarii economice
precum si promovarea unui flux marit de resurse reale pentru tarile
in curs de dezvoltare, constituie o alta propunere a comitetului.
Acesta preciza ca aceasta schita a proiectului de reforma aprecia o
indicatie asupra orientarii generale si mai putin o cristalizare
coerenta a unui nou sistem international.
Un alt moment oficial in procesul adoptarii noului Sistem
Monetar International l-a constituit organizarea Conferintei
monetare de la Kingstone care s-a bazat pe adoptarea unor decizii
stricte. S-a decis demonetizatrea aurului, astfel monedele nu vor
mai fi definite printr-o anumita cantitate de aur. Prin noile
reglementari pozitia FMI era mai bine fundamentata, crescand si
rolul DST. O alta modificare a fost reprezentata de permisiunea
penru fiecare tara de a-si alege propriul regim de schimb.
Dupa conformarea catre aceste principii s-a creat SMI care
impune noi reguli de functionare. Tarile asociate sunt obligate sa
colaboreze atat cu FMI-ul, cat si cu celelalte state pentru a se
mentine anumite rgimuri valutare ordonate si pentru a se asigura un
sistem stabil de cursuri de schimb. Fiecare tara este obligata
sa-si adapteze politica economica si financiara pentru a se
dezvolta o crestere economica certa, bazata pe stabilitatea
preturilor. De asemenea, aceste state nu se vor baza pe o
stabilitate economica in conditiile unor sisteme noi care sa nu fie
o sursa de perturbatie penntru sistemele altor tari. Politicile
valutare adoptate trebuie sa fie in conformitate cu reglementarile
impuse. Este obligatorie evitarea unei manipulari a cursurilor de
schimb pentru a se ajusta balantele de plati externe.
In prezent, mecanismul de coordonare a cursului de piata s-a
modificat radical, trecandu-se la flotarea libera a monedelor, din
1973 cursul de piata fiind lasat sa oscileze in raport direct cu
pozitia economiei emitente a monedei in cauza in cadrul economiei
mondiale. Cursurile flotante sunt utilizate in principalele state
industrializate (Canada, Anglia,Japonia SUA, zona euro), tari ce
detin o pondere de 80% din comertul intern. De la 1 ianuarie 2002,
schimbul se efectueaza atat in dolari, euro, cat si yeni japonezi.
Se poate vorbi deci de un sistem tripolar asimetric. Noul etalon
reflecta mai bine capacitatea economiei emitente, dar nu mai
prezinta stabilitate in timp. Sunt desfiintate restrictiile
monetare in domeniul platilor si transferurilor de fonduri legate
de tranzactiile curente. Este largit numarul monedelor posibil de
utilizat de FMI in cadrul schimburilor, cu conditia ca balanta de
plati si rezervele internationale ale tarilor emitente sa fie
suficient de puternice.
S-a apreciat ca noul SMI va fi creat pe parcursul mai multor
etape, nefiind posibila adoptarea unor hotarari definitive. Noile
reforme au fost impiedicate de interesele divergente, de parerile
contradictorii care nu au permis organizarea unui SMI in
acceptiunea sa deplina. Astfel, au existat diferite puncte de
vedere cu privire la cursurile de shimb fluctuante. Se considera ca
dezavantaje ale acestora diminuarea investitiilor internationale si
a comertului, precum si speculatiile valutare destabilizatoare.
Daca speculantii vand o moneda slaba, pretul monedei straine
exprimat in acea moneda va creste. Vor creste si preturile de
import, iar nivelul preturilor din tara cu moneda slaba va creste
mai repede. Alte opinii sustin renuntarea la cursurile fixe,
considerand ca in perioada actuala interventia autoritatilor este
mai dezvoltata. Se pune accent si pe o mai mare independenta
monetara, fiecare tara avand ibertatea de a a-si asimila propria
politica monetara. Abandonarea ratelor fixe de schimb permit o mai
mare independenta a politicilor economice.
O tara preocupata de eliminarea somajului poate adopta masuri de
relansare, fara a urmari mentinerea unor rate ale dobanzii
ridicate, sau poate evita deficitele externe fara afectarea
cursului care variaza liber. O tara care, in schimb, adopta masuri
restrictive pentru a lupta impotriva inflatiei, prin majorarea
ratei dobanzii sau limitarea progresiva a masei monetare, va
accepta aprecierea monedei, intrucat aceasta nu prezinta
constrangerile cursurile fixe. Un alt punct pozitiv se refera la
modul in care se desfasoara comertul si investitiile
internationale, care nu sunt impiedicate de incertitudinea
evolutiei cursurilor de schimb, existand posibilitatea introducerii
unor clauze de evitare a riscului valutar.
1.5.2. Drepturile Speciale de Tragere i rolul acestora n cadrul
sistemuluiDrepturile speciale de tragere reprezinta o moneda de
cont emisa de Fondul Monetar de Investitii in 1969, fiind primul
activ de rezerva, purtator de dobanda, creat prin decizie
internationala; existenta lui este legata de completarea activelor
de rezerva existente si este alocat de catre Fond membrilor
patricipanti la Departamentul DST.
Definirea Drepturilor Speciale de Tragere
In cadrul statutului FMI unitatea valorica a unui DST este
definita ca echivalentul a 0.888671 grame aur fin, adica 1 DST=
1USD. In iulie 1974 se trece la o definire pe baza uni cos
valutar.
FMI are autoritatea de a emite sau de a anula DST-uri.
Institutul poate crea lichiditati prin alocarea de DST-uri
membrilor Fondului, proportional cu cotele acestora in cadrul FMI.
Alocarea se face gratuit, fara a fi nevoie de o contraprestatie din
partea beneficiarului. Dar daca se detine un volum mai ridicat de
DST se incaseaza o dobanda, concomitent cu situatia in care o tara
membra detine un volum de DST inferior celui alocat, cand se
plateste o dobanda pentru situatia respectiva. In cadrul
statutului, se prevede ca orice decizie de alocare a DST trebuie sa
fie fundamentata de o nevoie globala pe termen lung, de
suplimentare a rezervelor de mijloace de plata internationale.
Modalitatea de emisiune cuprinde in primul rand propunerea
Directorului general al FMI catre consiliul guvernatorilor, in
asociere cu directorii executivi. Consiliul poate aproba sau
modifica propunerea, cu o majoritate de 85% din totalul voturilor.
Anuland DST se calculeaza, ca procente asupra alocarilor cumulative
nete de DST ale fiecarui membru.
Functiile Drepturilor Speciale de Tragere
Conform statutului, Drepturile Speciale de Tragere indeplinesc
urmatoarele functii:
- functia de etalon international, prin DST se pot exprima
paritatile si cursurile valutare. Participantul, detinator de DST
poate obtine in schimbul lor o suma echivalenta in valuta, de la un
alt membru FMI, recomandat de catre fond. La fel, in cazul
acordurilor swap, specifice prin faptul ca un membru poate
transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu
exceptia aurului, avand obligatia de a restitui valuta la o data
viitoare stabilit de comun acord.
- prin functia de mijloc de rezerva, DST se incadreaza intre
rezervele tarilor, alaturi de aur si valutele de rezerva. Aceasta
functie este totusi limtata datorita faptului ca moneda FMI poate
fi detinuta si folosita la nivel oficial in tarile membre. Cu toate
ca a fost creat si DST-ul privat piata sa a fost limitata.- functia
instrument de credit este un alt rol esential indeplinit de acest
instrument monetar. DST este un mijloc procurare de moneda
convertibila prin intermediul FMI in anumite conditii.
Prin intermediul operatiunilor forward, un stat membru FMI poate
cumpara sau vinde DST avand obligatia de a plati la o numita data,
contra oricaror active monetare, mai putin aurul, la un curs la
termen previzionat in momentul incheierii tranzactiei.
- functia de mijloc de plata este limitata la plata de dobanzi
si comisioane datorate FMI. Participantul poate achita prin
intermediul TST dobanzi si comisioane catre FMI sau poate
rascumpara cu DST moneda aflata la FMI, dar cu cateva exceptii.
Rata de dobanda a DST
Ca active de rezerva, DST este purtator de dobanda pentru a fi
cat mai atractiv pentru detinatori. Acestia beneficiaza de dobanda
pentru detinerile lor, iar fiecare participant achita un comision
Fondului pentru suma alocarilor de DST. Aceasta rata dobanzii este
calculata ca o medie ponderata a ratelor dobanzilor pentru
instrumentele pe termen scurt de pe pietele monetare statelor ale
caror monede intra in structura DST. Ponderea ratelor dobanzilor
penru fiecare moneda in rata dobanzii la DST sunt similare
ponderilor fiecarei monede in cosul DST.
Emisiunea de titluri exprimate in DST
Achizitionarea unie obligatiuni exprimate in DST se face
achitandu-se contravaloarea acesteia exprimata in dolari la cursul
pietei. Vanzarea acesteia se realizeaza la cursul dolar-DST din
momentul respectiv.
DST- urile private sunt cele utilizate in tranzactii in afara
Fondului, in sectorul privat. Astfel, aceasta moneda de cont este
detinuta atat de autoritatile desemnate, iar inscrisurile exprimate
in DST pot fi detinute si de alte persoana fizice si juridice.
Tranzactiile cu DST s-au amplificat pentru a dezvolta imporatanta
acestei monede internationale in cadrul relatiilor valutare
financiare internationale, inlocuind in acest mod aurul sau alte
valute nationale cu functii internationale.
Avantaje cu privire la utilizarea DST
Au fost evidentiate anumite evaluari favorabile, puncte forte
referitoare la utilizarea DST:
aceasta moneda de cont prezinta stabilitate ridicata in
comparatie cu moneda nationala a altui stat;
un avantaj major consta in independent pe care o prezinta fata
de situatia economica si financiara a unei tari. Emisiunea de DST
nu conduce la situatii negative in economa mondiala, nu duce la
eventuale deficite ale balantelor de plati externe;
aceste instrumente monetare sunt alocate in mod gratuit de Fond,
astfel nu se imobilizeaza nici un active financiar al unui
stat;
foloseste pentru mentinerea echilibrata a unor rezerve monetare
interne, emisiunea acestei monede de cont se realizeaza doar in
functie de nevoile efective ale economiei mondiale.
Inconveniente cu privire la utilizarea DST
nu indeplineste toate functiile unei monede internationale; DST
nu este un mijloc de plata direct, ci indirect, prin convertirea sa
in valute;
circula doar intre autoritatile monetare (FMI, BRI, banci
centrale)
se poate inregistra inflatie sau deflatie de DST, in conditiile
in care deciziile de emisiune ale FMI se bazeaza pe
evaluari-eronate.
repartizarea alocarilor de DST se realizeaza in functie de cota
de participare a fiecarei tari la FMI astfel ca tarile dezvoltate
primesc majoritatea alocarilor in timp ce tarile in curs de
dezvoltare primesc alocarile cele mai mici.
* Criza economic mondial din 2008 a pus din nou n lumin tensiuni
mai vechi din sistemul monetar internaional. Una dintre trsturile
sistemului este aceea c se bazeaz pe un activ de rezerv. Dac toate
rile participante la sistem ar avea rate de schimb flexibile,
existena unui activ de rezerv nu ar fi necesar. Dar att timp ct
exist ri ale lumii care fixeaz sau conduc ratele de schimb ale
monedelor lor, acestea au nevoie de un activ internaional care s
ndeplineasc dou condiii: s fie lichid i s aib o valoare stabil.
Avnd acest activ, rile pot vinde sau cumpra activul respectiv
pentru a proteja propria moned.
Pn acum, euro nu a reuit s suplineasc dolarul ca moned de
rezerv, deoarece volumul pieei activelor n euro a rmas relativ mic.
Dou treimi din rezervele mondiale sunt n dolari. Monedele de rezerv
se impun de pia. n spatele activelor de rezerv se afl multe decizii
private i publice i mult ncredere. Numai atunci se creeaz piee
largi i lichide. Ca alternativ la dolar se vehiculeaz i moneda
compozit DST. Aceast idee a mai aprut n 1967 i nu a dat rezultate
(episodul Rio de Janeiro al eforturilor de a menine n via sistemul
de la Bretton Woods). Atunci, crearea DST a fost o ncercare de a
furniza lichiditate lumii fr a deteriora i mai mult deficitele SUA.
A fost o ncercare a guvernelor de a rmne cu prjitura dup ce o
mncau. Dar se tie c acest lucru nu este posibil. Nu cred c astzi
exist condiiile pentru crearea unei piee suficient de mari pentru
DST. De altfel, moneda compozit a FMI este n mare parte bazat pe
dolarul american. Doar reinstituirea disciplinei la centru i la
periferie va asigura buna funcionare a sistemului monetar
internaional.
CAPITOLUL II
SISTEMUL MONETAR ACTUAL N ROMNIA2.1. Instituirea sistemului
monetar i a celui bancar n RomniaIn conditiile in care Poarta
otomana impusese in Tarile Romane interdictia utilizarii unor
monede proprii,ca semn al recunoasterii vasalitatii si in care
insusi imperiul otoman era o uriasa piata a marilor puteri
economice,invadata de moneda straina,circulatia monetara pe piata
principatelor dunarene se caracteriza printr-o varietate extrema
,un adevarat haos monetar,cu consecinte nefaste pentru o viata
economico-sociala sanatoasa.Circulau peste 70 de feluri de
moneda,avand valori si cursuri dintre cele mai diferite.Aceasta
situatie adus la inflorirea activitatii zarafilor specializati in
schimburile monetare contra unor comisioane.
Pentru realizarea unui calcul unitar a diferitelor
monede,practica comerciala a impus utilizarea unei monede
imaginare,drept moneda de calcul.In amintirea lowenthalerului
olandez care circulate in Tarile Romane in secXVI ,localnicii au
capatat obisnuinta de a calcula totul in lei ,astfel calculul
valorii unui produs se facea in lei iar platile se faceau
indiferite feluri de moneda reala.Leul avea 40 de
subdiviziuniAstfel au fost adoptate 2 monede etalon : galbenul
olandez de aur(3.5 gr Au) care era = 31 lei si jumatate si
sfantihul austriac de argint(6.6 gr Ag) = 2 lei si un sfert .Aceste
feluri de moneda aveau circulatie in intreg spatiul romanesc .
In aceste conditii nevoia unei moneda nationale devenise
deosebit de acuta mai ales dupa unirea Principatelor(1859).Cuza a
incercat sa creeze o moneda nationala care urma sa se numeasca
romanat(avand valoare francului francez),garantat printr-un
imprumut solicitat ,insa fara succes in Franta.Dupa abdicarea lui
Cuza au avut loc unele tratative cu Inalta Poarta pentru emiterea
unor monede romanesti,tratative incheiate cu acordul turcilor de a
emite o astfel de moneda care urma sa poarte ca insemn al
dominatiei otomane semnul semilunei ; profitand de acest acord de
principiu guvernul roman a emis pe baza legii adoptate in 1867 la 1
ianuarie 1868 prima moneda romaneasca ,fara insemne turcesti : leul
impartit in 100 de bani valoare a acestuia fiind acoperita de 322.6
gr aur fin si 5 gr de argint(principiul bimetalist).Romania a
aderat la Uniunea Monetara si monedele tarilor membre aveau drept
de circulatie pe piata romaneasca.Leul era o moneda
convertibila,iar aurul si argintul puteau fi comercializate pe
piata libera. Primele monede au foost de arama ,in 1877 au fost
emise si monede de argint si in preajma razboiului de independenta
au fost emise bancnote acoperite valoric prin valoare domeniilor
statului..
Pana la cucerirea independentei veniturile statului erau
asigurate din taxele vamale,impozitele
directe(capitatia),impozitele indirecte(taxe pe mosteniri,pe
circulatia marfurilor) si patentele platite de negustori si
meseriasi( mosierii si clerul fiind scutiti de impozite catre
stat).In provinciile aflate sub dominatie habsburgica(Transilvania
si Bucovina) o cale permanenta a intretinerii costisitorului aparat
al statului austriac si sustinerii numeroaselor razboaie purtate de
habsburgi,o reprezenta sporirea impozitelor asupra populatiei si
expoatarea domeniilor fiscului (mine si paduri)..Impozitele pe
razboi si incartiruirea trupelor austriece constituiau alte
modalitati de extorcare fiscala,si economica in Transilvania si
Bucovina.In ceea ce priveste creditul ,ca forma de baza in
sustinerea activitatilor economice,acesta era reprezentat pina dupa
jumatatea sec XIX de capitatul camataresc.Aceasta a contribuit in
mare masura la riunarea unei parti a nobilimii,negustori sau tarani
si meseriasi liberi care se vedeau nevoiti sa isi vanda pamantul
sau atelierul petru a inapoia sumele imrumutate cu
camata(dobanda).Datorita dobanzilor foarte mari la inceputul sec
XIX o serie de masuri legislative cuprinse in Codul lui calimach
ori in legiuirea lui Caragea tindeau sa le stabileasca la limiatre
de 10 % fata de o practica de 26 % (in vreme ce in Austria era de
4% iar in Franta 5%).
Prima incercare de infiintare a unei banci a fost facuta de
bancherul Frederic Nulandt din Iasi in 1856 care a fondat o Banca
Nationala a Moldovei ,dar care nu a functionat decat 2 ani.In 1860
au fost infiintate,cu capital strain doua filiale ale Bancii
Imperiale Otomane(Bucuresti si Galati).Dupa unire se vor infiinta
alte institutii cu caracter bancar(Casa de Economii si
Depuneri-1864 ; Creditul Financiar Rural(1873) ;Creditul Funciar
Urban(1874).Bazele unui sitem bancar romanesc vor fi puse abia in
1880.,odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei. In
Transilvania ,pana la instituirea dualismului autro-ungar (1867)
,camerele de Comert infiintate dupa 1850 in principalele orase
coordonau activitatea comerciala insa in domeniul
creditului,institutiile bancare austriece si ungare nu sprijineau
activitatile unor intreprinzatori ramani,motiv pentru care acestia
si-au creeat in deceniul al saptelea cooperativele de credit
romanesti( Albina- Sibiu ; Furnica- Fagaras) Pe teritoriul
Transilvaniei circulau monede austriece in special florinii,avand
ca subdiviziuni 100 de creitari valorand pana la 1858 4 gr argint
si dupa aceasta data 11.1 gr argint .
2.2. Evoluia politicii monetare n RomniaIn anul 1991 politica
monetara a avut ca obiectiv controlul privind cresterea masei
monetare , printr-o serie de masuri de limitare a creditului
neguvernamental . efectul generat a constat in amplificarea
indisciplinei financiare si fenomenul de neplata a datoriilor,
respective blocaj financiar.
In anul 1992 politica monetara a fost ezitanta si marcata de
fluctuatii ,masa monetara a crescut rapid ,iar fenomenul
inflationist s-a reinstalat. In anul 1993 inflatia a depasit 250%
fenomen care a demonstrat si apogeul dificultatilor in economie.
Anul 1994 afost consideratun success al politicii de
macrostabilizare iar politica monetara s-a centratpe controlul
expansiunii monetaresipe cresterea ratelor de dobanda. Anul1994
prezinta importanta si prin faptul ca a marcat redobandirea
increderii in moneda nationala.
In anul 1995 obiectivul politicii monetare l-a
constituitreducerea ratei inflatiei pana la 30% . Specificul anului
1996 l-a constituit manifestarea cu acuitate a dezechilibrelor in
economia romaneasca. Politica monetara s-a deteriorat vizibil in
anul 1996 si s-a concretizat in pierdera increderii in moneda
nationala atestata de urmatoarele evolutii :
-economiile populatiei nu au mai crescut in termeni reali;
-viteza de circulatie a banilor a crescut;
-dolarizarea atins sa creasca;
-remonetizarea a incetat.
Anul 1997 a marcat o serie de modificari importante in cadrul
politicii monetare:
-s-a renuntat la refinantarea prin credite structurale si s-a
trecut la refinantarea prin mecanisme si instrumente specifice de
piata monetara;
-liberalizarea pietei valutare, prin acordarea licentei de
dealer tuturor bancilor comerciale si
-asigurarea unui nivel de echilibru al cursului de schimb;
influentarea cursului de schimbprin utilizarea instrumentelor
indirecte.
In anul 1998 politica monetara restrictiva a condus la
temperarea semnificativa a inflatiei . Pentru anul 1999 obiectivul
de atenuare a cresterii preturilor a fost atins inflatia
inregistrand nivelul de 54,9% . Utilizarea in Romania a masurilor
de politica monetara s-a relizat printr-o serie de actiuni:
-contractarea de credite externe de la organisme fi nanciare
international;
-inasprirea sarcinii fiscale asupra salariatilor;
-mentinerea unui deficit bugetar limitat la 4,4% din PIB;
-practicarea de catre BNR a unor rate de refinantare foarte
ridicate 600% in 1997;
-diminuarea ratelor de dobanda la activele si pasivele
bancare;
-eliminarea blocajului financiarsi a platilor restante din
economie.2.3. Instrumentele de politic monetar utilizate de
BNRSetul de instrumente i proceduri prin care banca central
implementeaz politica monetar n vederea atingerii obiectivului su
fundamental formeaz cadrul operaional al politicii monetare.
Principalele instrumente de politic monetar pe care BNR le are
la dispoziie conform reglementrilor n vigoare sunt:
operaiunile de pia monetar facilitile permanente acordate
instituiilor de credit rezervele minime obligatorii
(RMO)Operaiunile de pia monetar (open market)Operaiunile de pia
monetar (operaiuni open market) reprezint cel mai important
instrument de politic monetar al BNR. Acestea se realizeaz la
iniiativa bncii centrale, avnd urmtoarele funcii: ghidarea ratelor
de dobnd, gestionarea condiiilor lichiditii de pe piaa monetar i
semnalizarea orientrii politicii monetare.
Potrivit reglementrilor n vigoare, principalele categorii de
operaiuni de pia monetar aflate la dispoziia BNR sunt:
operaiuni repo - tranzacii reversibile, destinate injectrii de
lichiditate, n cadrul crora BNR cumpr de la instituiile de credit
active eligibile pentru tranzacionare, cu angajamentul acestora de
a rscumpra activele respective la o dat ulterioar i la un pre
stabilit la data tranzaciei;
atragere de depozite- tranzacii cu scadena prestabilit,
destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR atrage
depozite de la instituiile de credit;
emitere de certificate de depozit- tranzacii destinate absorbiei
de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde instituiilor de credit
certificate de depozit;
operaiuni reverse repo - tranzacii reversibile, destinate
absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde instituiilor de
credit active eligibile pentru tranzacionare, angajndu-se s
rscumpere activele respective la o dat ulterioar i la un pre
stabilit la data tranzaciei;
acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru
garantare- tranzacii reversibile destinate injectrii de
lichiditate, n cadrul crora BNR acord credite instituiilor de
credit, acestea pstrnd proprietatea asupra activelor eligibile
aduse n garanie;
vnzri/cumprri de active eligibile pentru tranzacionare -
tranzacii destinate absorbiei/injectrii de lichiditate, n cadrul
crora BNR vinde/cumpr active eligibile pentru tranzacionare,
transferul proprietii asupra acestora de la vnztor la cumprtor
fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plat";
swap valutar - const n dou tranzacii simultane, ncheiate cu
aceeai contrapartid, prin care BNR:
injecteaz lichiditate cumprnd la vedere valut convertibil contra
lei i vnznd la o dat ulterioar aceeai sum n valut convertibil
contra lei;
absoarbe lichiditate vnznd la vedere valut convertibil contra
lei i cumprnd la o dat ulterioar aceeai sum n valut convertibil
contra lei.
Pn de curnd (n perioada 1997 - trimestrul III 2008), operaiunile
de pia monetar ale BNR au fost utilizate aproape n exclusivitate n
scopul drenrii excedentului de lichiditate din sistemul bancar.
ncepnd din ultima parte a anului 2008, odat cu schimbarea
poziiei nete de lichiditate a bncilor din excedent n deficit,
operaiunile de pia monetar destinate injeciilor de lichiditate au
devenit predominante, BNR trecnd astfel n poziia de creditor al
sistemului bancar (vezi Managementul lichiditii din sistemul
bancar).
Facilitile permanente
Facilitile permanente oferite de BNR(Regulamentul 1/2000 privind
operaiunile de pia monetar efectuate de BNR i facilitile permanente
acordate de aceasta participanilor eligibili) instituiilor de
credit au drept scop: (i) absorbirea, respectiv, furnizarea de
lichiditate pe termen foarte scurt (o zi); (ii) semnalizarea
orientrii generale a politicii monetare i (iii) stabilizarea
ratelor dobnzilor pe termen scurt de pe piaa monetar interbancar,
prin coridorul format de ratele dobnzilor aferente celor dou
instrumente.
Instituiile de credit pot accesa din proprie iniiativ cele dou
faciliti permanente oferite de BNR:
facilitatea de creditare, care permite obinerea unui credit cu
scadena de o zi de la banca central, contra colateral, la o rat de
dobnd predeterminat; aceast rat de dobnd constituie, n mod normal,
un plafon al ratei dobnzii overnight a pieei monetare;
facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu
scadena de o zi la banca central, la o rat de dobnd predeterminat;
rata dobnzii facilitii de depozit reprezint, n mod normal, pragul
ratei dobnzii overnight a pieei monetare.
n edina din 6 mai 2008, CA al BNR a decis imprimarea unui
caracter simetric coridorului format de ratele dobnzilor
facilitilor permanente n jurul ratei dobnzii de politic monetar i
restrngerea amplitudinii acestuia la valoarea de +/- 4 puncte
procentuale; msura a avut ca scop ameliorarea transmiterii
semnalelor de politic monetar i reducerea amplitudinii fluctuaiilor
ratelor dobnzilor de pe piaa monetar interbancar.
Rezervele minime obligatorii
Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de
disponibiliti bneti ale instituiilor de credit, n lei i n valut,
pstrate n conturi deschise la Banca Naional a Romniei.
Funciile principale ale mecanismului RMO constituite n lei sunt
cea de control monetar (aflat n strns corelaie cu cea de gestionare
a lichiditii de ctre BNR) i cea de stabilizare a ratelor dobnzilor
de pe piaa monetar interbancar. Rolul major al RMO n valut este
acela de a tempera expansiunea creditului n valut.
Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:
baza de calcul a RMO se determin ca nivel mediu zilnic (pe
perioada de observare) al soldurilor elementelor de pasiv n lei i n
valut din bilanurile bncilor (cu excepia pasivelor interbancare, a
obligaiilor ctre BNR i a capitalurilor proprii);
perioada de observare i cea de aplicare au durata de o lun,
fiind succesive (prima dintre ele reprezentnd intervalul cuprins
ntre data de 24 a lunii precedente i data de 23 a lunii
curente);
ratele RMO pot fi difereniate att n funcie de moneda de
constituire, ct i n funcie de scadena rezidual a elementelor
incluse n baza de calcul (mai mic sau mai mare de 2 ani);
RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilitilor
meninute pe parcursul perioadei de aplicare n conturile deschise la
BNR;
deficitului de rezerve i se aplic o dobnd penalizatoare, iar
abaterile repetate se sancioneaz prin avertisment, amenzi sau prin
limitarea operaiunilor instituiei de credit.2.4. Relaiile Romniei
cu F.M.I.Romnia a devenit membr cu drepturi depline a acestui
organism internaional prin semnarea Acordului de la Bretton Woods i
prin vrsarea cotei de participare, la 15 decembrie 1972.Aderarea
Romniei a lrgit sfera cooperrii monetare i financiare cu celelalte
state membre ale F.M.I., Romnia fiind al 125-lea stat membru al
F.M.I.
Prin aderarea la fond, ara noastr a dobndit urmtoarele
drepturi:
Obinerea de credite n monedele altor ri membre sau n D.S.T., din
resursele generale ale Fondului, n schimbul unei sume n moned
naional, n condiii mult mai avantajoase dect cele ale pieei. Pentru
obinerea acestor credite a fost necesar s se respecte o serie de
condiii impuse de ctre F.M.I. rilor membre.Romnia a fcut uz att de
credite curente n trane, ct i de credite stand-by i de finanarea
compensatorie.
Obinerea de alocri de D.S.T. n cazul unor noi emisiuni de
asemenea instrumente.Deoarece F.M.I. a ntrerupt emisiunile de
D.S.T. ncepnd din 1972, Romnia nu a beneficiatpn n 1978 de asemenea
alocri. Conform deciziei F.M.I. ara noastr a primit alocri ncepnd
din 1979 i 1980.
n urma reuniunii anuale a F.M.I. din septembrie 1997, s-a luat
decizia unei noi majorri a cotelor rilor membre i a unei noi alocri
de D.S.T. Majorarea cotelor de 45% aplicat la nivelul existent de
145,3 mld. D.S.T. a reprezentat o substanial cretere a capacitii
rilor membre de a beneficia de resurse financiare de la Fond..n
ceea ce privete decizia de alocare de noi D.S.T. aceasta a prevzut
dublarea alocrilor.
- Referitor la obinerea dreptului de participare la luarea
deciziilor n cadrul F.M.I., Romnia deine un numr de voturi
corespunztor cotei de participare.
Obinerea dreptului de aderare a Romniei la B.I.R.D., a fost
condiionat de aderarea la F.M.I. Prin participare la activitatea
Fondului, n afara lrgirii posibilitilor de a obine un sprijin
financiar de la F.M.I., ct i pe pieele monetare, s-au creat condiii
de a susine, alturi de celelalte state, introducerea unor msuri ce
contribuie la realizarea noii ordini monetare i financiare.Romnia a
fost printre puinele ri socialiste care nu a renunat la statutul de
membru al F.M.I: dei nu mai apela la mprumuturi de la F.M.I. i B.M.
a beneficiat, totui, de credite bancare de tip comercial n condiii
de dobnd avantajoase.
Dup epuizarea rezervelor valutare, a doua jumtate a anului 1990,
acordurile cu F.M.I. au permis evitarea ncetrii plilor externe,
care ar fi avut un impact negativ asupra credibilitii internaionale
a Romniei, ca urmare a deficitului de 1,5 miliarde $, reprezentnd
aproximativ 1/3 din exporturile anuale ale rii.
nceputul celei de-a doua etape a relaiilor cu Fondul poate fi
situat la jumtatea anului 1991, cnd s-a finalizat primul aranjament
stand-by de dup 1990 cu F.M.I. De la reluarea raporturilor cu
Fondul i pn n prezent, Romnia a ncheiat mai multe aranjamente
stand-by.
Dei fiecare dintre aceste aranjamente au trsturi care le
individualizeaz, analiza lor evideniaz faptul c s-au nscris pe o
traiectorie comun, viznd adaptarea la fiecare etap a reformei pe
care o parcurge Romnia.
CONCLUZIIDei sistemele monetare naionale contemporane nu se mai
confrunt cu probleme specifice monedelor din metale preioase sau
bancnotelor convertibile n aur, sunt necesare totui reglementri
prin care s fie stabilite instrumentele de intervenie n domeniul
monetar i modul de utilizare al acestora de ctre instituiile
monetare.
Sistemul monetar international actual poate fi apreciat ca un
sistem tripolar asimetric,in care dolarul continua sa detina
suprematia.Evolutia monedei euro depinde de rezultatele tarilor din
zona euro.O moneda euro puternica ar putea fi in masura sa
contribuie la stabilitatea relative a sistemului monetar
international actual. Introducerea monedei euro, spune Robert
Mundell, va provoca dolarul i va fi poate cea mai important
dezvoltare a Sistemului Monetar Internaional de cnd dolarul a
nlocuit lira sterlin ca moned internaional dominant imediat dup
terminarea Primului Rzboi Mondial.
Incepnd de la prbuirea sistemului de la Bretton Woods, au fost
promovate o multitudine de faciliti de creditare. Instrumentele de
finanare create s-au deprtat de sarcina iniial a Fondului, aceea de
protejare a circulaiei bunurilor i capitalului mpotriva fluctuaiei
cursului de schimb. Creditul maxim disponibil teoretic pentru rile
membre a crescut la 480% din cota de participare.
Avantajele rilor care contracteaz mprumuturi la F.M.I. sunt
semnificative:
primul avantaj l constituie nivelul dobnzii percepute de
F.M.I.;
al doilea avantaj rezid n faptul c acordarea unui mprumut de
ctre Fond este considerat de ctre piaa financiar internaional ca o
confirmare a bonitii rii respective, ceea ce echivaleaz cu
atragerea de noi mprumuturi de pe aceast pia.
ANEXE
Sursa: BNRBIBLIOGRAFIE
Cerna S., .a., Economie monetar i financiar internaional, Ed.
Univ. de Vest,Timioara, 2005
Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici
monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005 Gill
Jachand, La monnaie et son role dans l'economie, Ed.Dunod, 1995
Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si
credit, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2006
Madan, B. K., Ecouri de la Bretton Woods, n Finance and
Development nr. 2, iunie 1969 Stoica v., Deaconu P., Bani si
credit, Ed. Econmica,Bucuresti, 2003
Stoica,Victor; Deaconu, Petre Bani si credit.Banii.Teorii
monetare. Administrarea banilor si politica monetara, Ed.
Economica, Bucuresti, 2003
Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu
V.,Chirlesan D. Moneda si credit ,Ed. Economica Bucuresti, 2005
Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare
internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004
www.money.rowww.bnr.ro
Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si
credit, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2006
Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare
internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004
B. K. Madan, Ecouri de la Bretton Woods, n Finance and
Development nr. 2, iunie 1969
Gill Jachand, La monnaie et son role dans l'economie, Ed.Dunod,
1995
Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici
monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005
Idem
Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici
monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005
Stoica,Victor; Deaconu, Petre Bani si credit.Banii.Teorii
monetare. Administrarea banilor si politica monetara, Ed.
Economica, Bucuresti, 2003
Stoica v., Deaconu P., Bani si credit, Ed. Econmica,Bucuresti,
2003
Cerna S., .a., Economie monetar i financiar internaional, Ed.
Univ. de Vest,Timioara, 2005
http://www.money.ro/comentarii/lucian-croitoru-va-putea-fi-reformat-sistemul-monetar-international.html
www.bnr.ro
Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu
V.,Chirlesan D. Moneda si credit ,Ed. Economica Bucuresti, 2005
SHAPE \* MERGEFORMAT
2
