SISTEMUL CARDIOVASCULAR

CIRCULAŢIA SANGUINĂ

CIRCULATIA SANGUINA

INIMA – rol de pompăVASELE MARI- rol de retea de transport

Vene –vase capacitive Artere – vase rezistive

CAPILARE- locul unde se desfăşoară schimbul permanent cu mediul vecin celulelor

SÂNGE – rol de cărăuş

Mecanisme biofizice implicate

Manifestari mecanice- rolul de pompă al inimii

Manifestări electriceMecanică circulatorie

ELEMENTE DE ANATOMIE

PericardMiocard Endocard

ANATOMIE

Organ cavitar, tetracameral 2 camere superioare – atriile 2 camere inferioare- ventriculele

Sistem valvular Bicuspide Tricuspide Corzile tendinoase- rol de sustinere şi consolidare

Septul- separă partea dreapta a inimii de cea stangă

Vascularizaţia inimii

Inima dispune de o reţea proprie de vase sanguine-sistemul coronarian

Acesta asigura aportul de oxigen

Funcţionarea inimii depinde de permeabilitatea acestuia

Scheletul cardiac

Format din patru inele fibroase, care alcătuiesc “scheletul cardiac” şi servesc drept punct de ataşare pentru valvulele cardice şi miocard

Dispunerea fibrelor pe mai multe straturi şi cu orientări diferite creşterea forţei de ejecţie

Valvule si valve

Valvulele realizează controlul trecerii sângelui intre diverse compartiment

Valvulele pulmonare, aortice şi tricuspida au trei valve

Valvula mitrală are două valve.

Rolul de pompă dublă al inimii

Partea dreaptă Venele cave superioara şi

inferioară colectează sângele din venele sistemice în atriul drept. De aici el trece in ventriculul drept şi mai departe in arterele pulmonare. În teritoriul pulmonar are loc schimbul de gaze.

Partea stângă Venele pulmonare

transportă sângele oxigenat în atriul stâng. De aici el trece în ventriculul stâng şi este pompat mai departe în aortă si din ea în arterele sistemice

Ciclul cardiac

Constă din succesiunea unor perioade de contracţie – sistolă cu perioade de relaxare – diastolă

Succesiunea acestor evenimente este identică atât pentru inima stângă, cât şi pentru cea dreaptă

Ciclul cardiac

Diastola - pe parcursul primei faze a ciclului, sângele sarac în oxigen intră în atriul drept şi cel oxigenat în atriul stâng.

Sistola atrială – are loc contracţia atrială şi sângele este impins in ventricule

Sistola ventriculară – valvulele aortice şi pulmonare se deschid, iar sângele este propulsat în aortă şi artera pulmonară

Ciclul cardiac Sistola atrială provoacă împingerea sângelui în

ventricul. Sistola ventriculară

Musculatura ventriculelor se contractă puternic şi total, provocând închiderea valvulelor mitrale. Timp de 0,05 sec. ventriculul devine o cavitate inchisă – contracţie izovolumetrică

Când presiunea intraventriculară o depaşeşte pe cea din aortă, valvulele sigmoide se deschid şi sângele este expulzat in aortă

Ejecţia – are două faze-rapida 0,09 sec şi lentă 0,13 sec

Diastola ventriculară – 0,53 sec Ventriculul se relaxează şi presiunea

intraventriculară scade. Atunci când devine mai mică decât cea atrială, se deschide mitrala, ceea ce permite scurgerea sângelui în atriu. Pe masură ce miocardul se relaxează, presiunea scade, determinând un prim interval de umplere rapidă a atriului, urmat de unul mai lent, datorită scăderii gradientului de presiune.

Manifestări ce însoţesc ciclul cardiac

Manifestările electrice reprezintă însumarea vectorială a bio-curenţilor de depolarizare şi repolarizare miocardică. înregistrarea grafică a acestora reprezintă electrocardiograma, metodă foarte larg folosită în clinică pentru explorarea activităţii inimii.

Manifestările mecanice sunt redate de şocul apexian, care reprezintă o expansiune sistolică a peretelui toracelui în dreptul vârfului inimii (spaţiul cinci intercostal stâng), şi de pulsul arterial, care reprezintă o expansiune sistolică a peretelui arterei datorită creşterii bruşte a presiunii sângelui.

Manifestările acustice sunt reprezentate de zgomotele cardiace. Zgomotul I, sistolic, este mai lung, de tonalitate joasă şi mai intens. El este

produs de închiderea valvelor atrio-ventriculare şi de vibraţia miocardului la începutul sistolei ventriculare.

Zgomotul II, diastolic, este mai scurt, mai acut şi mai puţin intens. Este produs, la începutul diastolei ventriculare, de închiderea valvelor semilunare.

Zgomotele cardiace pot fi înregistrate grafic, rezultând o fonocardiogramă.

Controlul activităţii cardiace

Controlul sistemului nervos vegetativ (simpatic şi parasimpatic ) Ritmul spontan al inimii este de 80-100 batai/min. (70 în

repaos) Acţiunea vagului (parasimpatic) provoacă scaderea frecvenţei Acţiunea simpaticului (în caz de efort sau stres) duce la

cresterea frecventei cardiace

MANIFESTARI ELECTRICE

Căile de conducere

Sistemul excito-conductor – generează potenţial de

acţiune în mod autonom şi ritmic

Elementele lui sunt: Nodul sino-atrial Nodul atrio-ventricular Fasciculul His Sistemul Purkinje

Potenţialul de acţiune

Bătăile regulate ale cordului sunt obţinute prin intermediul unor impulsuri electrice provenite din nodul sinusal

Ele se propaga prin atrii, determinând contracţia lor

după care ajung la nivelul nodului atrio-ventricular

După o pauză de 0,2 sec se propaga de-a lungul căior conducătoare pâna la nivelul musculaturii ventriculare, determinând contractia acesteia

Electrocardiografia

Activitatea electrică a inimii se traduce prin semnale electrice care pot fi colectate cu ajutrul unor electozi

Fiecare etapa a activităţii cardiace are manifestări electrice specifice

Relaţia dintre activitatea electrică a inimii şi manifestările EKG

Vectorul electric al inimii

Activitatea electrică generează sarcini electrice pozitive şi negative. Centrul lor nu coincide, motiv pentru care rezultanta este un dipol

Acesta este caracterizat prin elementele unui vector: marime, direcţie şi sens

Electrocardiograma

Einthoven (1903)- a definit triunghiul care îi poartă numele

Derivaţiile standard D I D II D III

Electrocardiograma normală

Unda P – depolarizarea atrială

Complexul QRS depolarizarea musculaturii ventriculare

Segmentul S-T cvasitotalitatea musculaturii inimii este depolarizată, deci activitatea electrică este minimă

Unda T – corespunde repolarizării

Derivaţiile unipolare periferice

Inregiatrarea EKG se face cu ajutorul a doi electrozi: explorator şi de referinţă (indiferent) format din unirea electrozilor celor trei derivaţii standard printr-o rezistenţă de 5 000 ohmi

Hexaxa

Prin suprapunerea celor două tipuri de inregistrări şi intersectarea axelor in centru, rezultă un sistem de axe pe care se poate face o proiecţie mai exactă a momentului dipol

Derivaţii precordiale

Electrozii exploratori sunt plasaţi în regiunea precordială

TRANSPORTUL SÂNGELUI

Vase sanguine

Artere Vene Capilare

Arteriale Venoase

Vase limfatice

Arterele

Structură Adventicea Limitanta elastică externă Media Limitanta elastică internă Intima

Transportă sângele oxigenat Reprezintă elemente

rezistive, datorită mediei bine reprezentate

Venele

Vase capacitive Musculara mai slab

reprezentată Transportă sângele

sarac în oxigen Valvule – împiedică

reântoarcerea venoasă , fragmentează coloana de lichid, facilitează circulaţia sanguină împotriva gravitaţiei

Reţeaua de capilare

La nivelul patului capilar, circulaţia sângelui se face mai lent, permiţând schimburi de substanţe intre ţesuturi şi sânge

ELEMENTE DE PATOLOGIE

Afecţiuni coronariene

Ateroscleroza Provocată de

depunerea unei placi de aterom

Poate avea loc la nivelui oricări artere coronare sau al bifurcaţiilor acestora

Angiografie

Obstrucţie la nivelul coronarei drepte

Chirurgie coronariană

Angioplastie transcutanată

Angioplastie transcutanată

Se realizează cu ajutorul unei sonde cu balon

By-pass coronarian

Se prelevează o porţiune din vena safenă

By pass

Afecţiuni valvulare

Stenoza – valvula lasa să treacă mai puţin sânge iar efortul inimii este mai mare

Insuficienţă – daca valvulele nu se inchid complet, o parte din sţngele pompat este rgurgitat

Proteze valvulare

Proteza cu bilă Proteza cu disc Bioproteze

Porc Cadavru uman Autogrefa

Modificări ale ritmului şi frecvenţei cardiace

Tulburari de ritm Bradicardie – scăderea

frecvenţei cardiace Tahicardie – cresterea

frecvenţei cardiace Extrasistole Flutter F Fibrilaţie f

Modificari de conducere Bloc A-V Blocuri de ramură

Stimulatoare cardiace

PATOLOGIA CIRCULAŢIEI

Tromboza

Formarea unui tromb Normala atunci cân

are ca scop hemostaza

Trombul se poate detaşa, trecând in circulaţia sanguină

Mobilizarea lui- trombembol

Embolismul

Un aglomerat de natura solida lichida Gazoasă

Antrenat de torentul sanguin

Circulă liber, având posibilitatea de a se localiza la nivel distal, producând incetatea aportului sanguin intr-o anumita regiune

Anevrism

Dilatare sacciforma, anormala, a pereţilor unei artere

Localizate in special la nivelul aortei

Apare atunci când fibrele musculare ale mediei sunt slăbite

Ruperea lui provoacă hemoragii greu de controlat