Date post: | 19-Feb-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | vancza-gabriella |
View: | 246 times |
Download: | 0 times |
Cuprins
INTRODUCERE..........................................................................................................2Cap.1. SISTEMUL BUGETELOR ÎN ROMÂNIA..............................................4
1.1.Conţinutul conceptului de buget.........................................................................41.2. Structura sistemului bugetar..............................................................................5
CAP.2 BUGETELE LOCALE...................................................................................72.1.Noţiunea de buget local......................................................................................72.2 Principiile bugetelor locale.................................................................................8
2.2.1. Principiile generale ale bugetelor locale.................................................82.2.2 Principiile specifice bugetării locale............................................................9
2.3 Procesul bugetar local.......................................................................................112.4 Execuţia bugetelor locale.................................................................................122.5 Proiectarea şi adoptarea bugetelor locale..........................................................13
CAP. 3. VENITURILE ŞI CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL................163.1.Veniturile bugetului local..................................................................................163.2 Cheltuielile bugetare.........................................................................................203.3 Echilibrarea bugetelor locale............................................................................22
3.3.1 Tema sumelor pentru echilibrare în viziunea autorităţilor centrale...........23CAP.4. STUDIU APLICATIV PRIVIND BUGETUL LOCAL BARAOLT........24
4.1. Scurt istoric despre oraşul Baraolt...................................................................244.1.1 PREZENTAREA UNITATII PATRIMONIALE UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA ORASUL BARAOLT............................24
4.2. Bugetul orașului Baraolt pe anul 2011 în general...........................................25Contul de execuţie al Bugetului Local al oraşului Baraolt Venituri ....................32Evoluţia Veniturilor Totale ..........................................................................................34Evoluţia Veniturilor Proprii..........................................................................................36Evoluţia Veniturilor Curente .......................................................................................37Evoluţia Veniturilor Fiscale..........................................................................................38Evoluţia Impozitului pe venit, Profit si Castiguri din capital......................................39Evoluţia Imp.pe venit, Profit si Castiguri din capital de la persoane fizice ...............40Evoluţia Impozitelor si Taxelor pe proprietate ...........................................................41Evoluţia Impozitelor si Taxelor pe bunuri si servicii .................................................42Evoluţia Altor Impozite si Taxe fiscale.......................................................................43Evoluţia la Venituri Nefiscale......................................................................................44Contul de execuţie al Bugetului Local al oraşului Baraolt Cheltuieli…….……...45Evoluţia Cheltuielilor Totale.......................................................................................46Evoluţia la Cheltuieli cu servicii publice generale .....................................................48Evoluţia Cheltuielilor cu Autoritati publice si actiuni externe....................................49Evoluţia Cheltuielilor cu Alte servicii publice generale..............................................50Evoluţia Cheltuielilor cu Ordinea publica si siguranta nationala................................51Evoluţia Cheltuielilor cu Învatamant..........................................................................52Evoluţia Cheltuielilor cu Sanatate ..............................................................................53Evoluţia Cheltuielilor cu Cultura, recreere si religie...................................................54CONCLUZII…………………………………….………………………………….55BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………...59
1
INTRODUCERE
Tema acestei lucrări mi-a fost inspirată de evenimentele din ultima perioadă.
Criza financiară, economică şi mai recent criza bugetară prin care trec o parte din
statele Europei şi nu numai, a făcut din bugetele statelor şi implicit bugetele
comunităţilor locale o problemă de mare actualitate. Date fiind importanţa şi
complexitatea temei, mi-am propus să încerc să ofer o imagine de ansamblu asupra
bugetelor locale, fără a avea pretenţia să epuizez toate aspectele legate de acestea. Mă
voi concentra în mod special asupra veniturilor şi cheltuielilor aprobate şi efectuate în
bugetul local al oraşului Baraolt.
Problema de mare actualitate derivă şi din faptul aderării României la Uniunea
Europeană.
Procesul de aderare la Uniunea Europeană a impus realizarea unei reforme profunde
în întreg sistemul administraţiei publice locale.
În cadrul unui sistem ideal, ar trebui ca resursele financiare stabilite în cadrul
bugetelor locale să poată acoperi în întregime cheltuielile propuse, pentru a putea
satisface nevoile şi cerinţele colectivităţilor locale. Pentru realizarea acestui obiectiv,
responsabilităţile şi competenţele autorităţilor locale trebuie să fie corelate cu
veniturile bugetelor locale, dar în realitate nu există nici o ţară în lume în care acest
lucru să se realizeze pe deplin. De aceea guvernele centrale trebuie să acorde
colectivităţilor locale o autonomie şi o responsabilitate financiară mai mare.
Sistemul financiar de care depind aceste resurse trebuie să fie suficient de
diversificat şi evolutiv pentru a permite colectivităţilor locale să realizeze în mod
corect obiectivele pe care şi le stabilesc. Funcţionarea eficace a finanţelor şi serviciilor
publice locale reprezintă condiţia unei dezvoltări socio-economice moderne.
Experienţa multor ţări a demonstrat că autorităţile locale sunt în măsură să
mobilizeze şi să administreze mai eficient resursele stabilind priorităţi, niveluri şi
criterii pentru reducerea şi distribuirea bunurilor şi serviciilor publice mai apropiate
de nevoile şi standardele comunităţii, faţă de care răspund în mod nemijlocit şi cu care
sunt în contact permanent.
2
Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări o constituie reforma
administraţiei publice, un accent important fiind pus pe componenţa financiară a
acesteia.
Date fiind condiţiile de austeritate în care funcţionează autorităţile locale în acest
moment în România, echilibrarea bugetelor locale este un subiect actual şi care face
obiectul a numeroase dezbateri. Există un clivaj între comunităţile care realizează
venituri proprii suficiente şi cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de
întreţinere a localităţii. Reprezentanţii primăriilor merg până la soluţii extreme cum ar
fi eliminarea procedurii echilibrării bugetelor locale, iar cele din urmă fac lobby
pentru a obţine cât mai mulţi bani prin această modalitate. Această dispută are loc pe
două paliere de guvernare: de la nivel central la nivel judeţean, de la nivel judeţean la
nivel local.
Bugetele locale sunt componente principale ale finanţelor publice, care grupează
procedeele şi mijloacele de constituire şi întrebuinţare a fondurilor băneşti de interes
public, la nivelul fiecărei comunităţi. Parte integrantă a sistemului bugetar naţional
bugetele locale îndeplinesc un rol complex de stabilire, coordonare şi autorizare a
veniturilor şi cheltuielilor anuale pe plan local.
Comunităţile locale „bogate” deţin diverse avantaje economice, sociale,
demografice care le permit o dezvoltare continuă şi echilibrată. În condiţiile crizei
bugetare de care sunt lovite tot mai multe state ele au tendinţa de a învinovăţi
comunităţile care nu realizează venituri suficiente mai acut ca altă dată, pierzând din
vedere faptul că în Europa de astăzi conceptul de bază pe care se construieşte teoria
dezvoltării este coeziunea economică şi socială. Aceasta se traduce într-un principiu
fundamental, şi anume, faptul că dezvoltarea economică şi socială trebuie să se bazeze
pe o structură spaţială echilibrată. Din această perspectivă se consideră că dezvoltarea
inegală a teritoriilor reflectă slăbiciuni economice ale ansamblului şi sunt de
neacceptat deoarece, la rândul lor, devin sursă de instabilitate politică, economică şi
socială.
3
4
Cap.1. SISTEMUL BUGETELOR ÎN ROMÂNIA
Cuvântul „buget” provine din vechea limbă franceză unde cuvintele ca
„bouge”, „bougette” desemnau o pungă de piele sau o pungă de bani.
După cuceririle normande termenul a fost preluat şi în Anglia, de acolo s-a răspândit
în toată lumea cu semnificaţia lui financiară. În România termenul de buget apare
pentru prima oară în Regulamentele Organice. Regulamentul se ocupă de finanţele
publice, se întâlneşte termenul „bindge”, dar şi expresia „închipuirea cheltuielilor
anului viitor”1.
Funcţionarea administraţiei locale pe tema bugetelor locale este reglementată
de următoarele legi:
- Constituţia României
- Legea administraţiei publice locale (Legea 215 din 23 apr.2001, republicată).
- Legea finanţelor publice (Legea 500 din 11 iulie 2002, cu modificările ulterioare).
- Legea finanţelor publice locale (Legea nr.273 din 21 iunie 2006).
- Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 dec.2004).
- Legea privind taxele ţi impozitele locale (Legea 571 din 22 dec.2003).
- Legea anuală a bugetului de stat.
La aceste legi se adaugă ordonanţe şi hotărâri ale guvernului, ordine ale
ministerelor şi prefecturilor, hotărâri ale consiliilor judeţene, hotărâri ale consiliilor
locale, dispoziţii ale preşedintelui consiliului judeţean, dispoziţii ale primarului.
1.1.Conţinutul conceptului de buget
Conform legii autorităţile publice sunt obligate să întocmească un plan anual prin care
să prevadă suma veniturilor şi cheltuielilor publice.
Acest program este supus apoi discuţiei şi aprobării puterii legislative.
Principala motivaţie pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară şi
constă în aceea, prin structura şi dimensionarea veniturilor ce urmează se colecta şi a
cheltuielilor publice.
1 ÎNCEU,A.M.,LAZĂR, D.T.,(2006) Fînanţe şi bugete publice Editura Accent,Cluj Napoca
5
Se asigură o gestionare raţională a fondurilor publice şi se vizează o cheltuire
eficientă a acestora.
În condiţiile finanţelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ,
doar o listă a cheltuielilor şi a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu
starea şi perspectivele economiei naţionale.
În condiţiile tot mai complexe ale vieţii economico-sociale de astăzi, doctrina
financiară a completat imaginea despre buget şi a legat existenţa acestuia de mersul şi
starea întregii economii naţionale. Astfel în toate ţările dezvoltate noţiunea de buget se
referă la două structuri diferite:
bugetul economiei naţionale
bugetul de stat
Bugetul economiei naţionale este un plan, program ce se întocmeşte anual şi
cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor dintr-o economie-naţională, indiferent
dacă aceste sunt publice sau private. Acest buget cuprinde în fapt pe lângă bugetele
autorităţii publice şi totalitatea bugetelor private. De regulă este un buget informativ,
orientativ şi nu este executoriu în consecinţă nu se supune aprobării legislativului.
Bugetul economiei naţionale serveşte ca bază pentru argumentaţia financiar-
economică, politică şi socială a guvernului.
Bugetul public (de stat) se elaborează pornind de la bugetul economiei
naţionale, însă cuprinde numai resursele şi cheltuielile autorităţii publice.
Bugetul public se supune în mod obligatoriu discuţiei amănunţite a
Parlamentului şi aprobării acestuia. După aprobarea de către Parlament, bugetul de
stat devine lege şi astfel este posibilă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor
publice.
1.2. Structura sistemului bugetar
Sistemul bugetar este structurat în funcţie de forma de organizare
administrativă a statului.
Astfel, într-un stat unitar bugetul de stat este organizat pe două paliere:
bugetul administraţiei centrale de stat
bugetele administraţiei locale
6
Aceasta este o structurare simplificată a sistemului bugetar care însă, în România, aşa
cum precizează legea finanţelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de
bugete: ”resurse financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem
unitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele
altor instituţii publice cu caracter autonom, în condiţiile asigurării echilibrului
financiar”.2
În definirea bugetului, se pot face două precizări. În primul rând, bugetul nu
este un act ce emană de la un organ al autorităţilor de stat, ci cuprinde un ansamblu
coerent de indicatori de plan, cu caracter aleatoriu, în care sunt înscrise veniturile şi
cheltuielile statului pentru o perioadă viitoare.
În al doilea rând, faţă de acest document care cuprinde veniturile şi cheltuielile
ale statului pe o perioadă de timp, societatea manifestă un interes deosebit, interes ce
este justificat de rolul banului public în viaţa unui popor. În acest sens bugetul public
naţional poate fi definit ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevăzute
veniturile şi cheltuielile pentru o perioadă determinată de timp.
Bugetul public este un set de documente complexe cu ajutorul cărora se
stabilesc, se autorizează şi se realizează veniturile şi cheltuielile unei autorităţi
publice, în cazul României statul, judeţul, municipiul, oraşul sau comuna. Prin el se
identifică veniturile ce vor fi încasate şi cheltuielile ce pot fi efectuate într-un an
bugetar şi financiar, care la noi corespunde cu anul calendaristic.3
Oricare din componentele unui buget public are o triplă semnificaţie:
politică, pentru că poate sprijini consolidarea puterii politice
„traducând”obiectivele economico-sociale în termeni financiari-bugetari,
etc.
Juridică, dezbaterilor şi aprobărilor organelor alese, Parlament sau Consilii
Locale.
Financiară, întrucât reprezintă un plan financiar în care veniturile au un
caracter minimal, cheltuielile un caracter maximal, pe durata unui an
bugetar, divizat pe cele patru trimestre.4
2 Înceu, A.M. & Lazăr, D.T. (2006) Finanţe și bugete publice, Editura Accent Cluj Napoca3 Înceu, A.M. & Lazăr, D.T. (2006) Finanţe și bugete publice, Editura Accent Cluj Napoca4 Popescu, N.D. (2002) Finanţe – Bugete - Fiscalitate, editura Economică, București
7
Potrivit Legii Finanţelor Publice (Legea 500/2002) şi Ordonanţei de Guvern
nr.45/2003 privind finanţele publice locale în România putem să vorbim despre un
sistem bugetar în sensul că există:
Bugetul de stat şi alte categorii de bugete
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetele locale-bugetele unităţilor administrativ-teritoriale
Fiecare buget cuprinde o parte de venituri şi o parte de cheltuieli. La capitolul venituri
sunt indicate sursele – impozitele, taxele, etc. şi cuantumul acestora pentru un an de
zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipurile de cheltuieli curente sau de capital şi
cuantumul acestora pentru un an de zile precum şi destinaţia cheltuielilor pe domenii.5
CAP.2 BUGETELE LOCALE
2.1.Noţiunea de buget local
Căile, mijloacele şi acţiunile prin care cetăţeanul participă la luarea deciziilor
şi gestionarea treburilor care privesc colectivitatea spaţial-teritorială în care îşi
desfăşoară munca şi viaţa sunt asigurate de fiecare stat modern.
Autonomia locală reală nu poate funcţiona cu rezultate bune fără asigurarea resurselor
financiare necesare autorităţilor administrative, instituţiilor şi serviciilor de interes
local.
Asemenea resurse trebuie să fie într-o proporţie corespunzătoare
competenţelor şi responsabilităţilor care sunt conferite, prin lege, unităţilor
administraţiei publice locale.
Descentralizarea puterii de la nivelul central către autorităţile locale impune şi
descentralizarea financiară a veniturilor prin încasarea directă de către autorităţile
locale nu numai a impozitelor şi taxelor locale, ci şi a unor părţi cuvenite statului, sau
pur şi simplu, prin transferarea unor sume alocate direct de la bugetul statului.
În plus, autonomia locală, pe lângă cele două resurse financiare principale
menţionate, permite administraţiei publice locale să obţină împrumuturi publice de pe
piaţa de capital sau direct de la Trezoreria statului prin subunităţile sale din teritoriu.6
5 Roman, D.P. (2004) Dreptul Finanţelor Publice, Editura Tribuna, Sibiu6 Popescu, N.D. (2002) Finanţe – Bugete - Fiscalitate, editura Economică, București
8
Actul în care înscriu veniturile şi cheltuielile colectivităţilor locale, pe o
perioadă de un an se numeşte bugetul local.
Bugetele locale reprezintă instrumentele de planificare şi de conducere a activităţii
financiare a unităţilor administrativ-teritoriale. Structura acestora reflectă gradul de
autonomie a administraţiei locale faţă de puterea centrală şi legăturile existente între
diferitele administraţii teritoriale.
Bugetele locale reflectă fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor
administraţiei locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de
acoperire a deficitelor. Bugetul local este o componenţă a sistemului de bugete definit,
conform reglementărilor legale, ca o verigă a acestuia în contextul autonomiei în
raport de celelalte componente.
Legea administraţiei publice locale prevede autonomia locală ca principiu al
întregii administraţii locale. Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea
colectivităţilor locale de a rezolva, administra şi gira în cadrul legii, pe propria
răspundere şi în folosul sau interesul populaţiei o parte importantă din treburile
publice.7
2.2 Principiile bugetelor locale
2.2.1. Principiile generale ale bugetelor locale
a) Principiul echilibrului-veniturile publice la nivel local trebuie să fie egale
cu cheltuielile publice locale în scopul asigurării echilibrului dintre nevoile şi
resursele colective. Presupune la veniturile să acopere integral cheltuielile prevăzute
în bugetul local.
În situaţia în care veniturile nu acoperă cheltuielile, deficitul bugetului
local urmează să fie acoperit din împrumuturi contractate de autorităţile publice locale
şi din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prevăzute prin legea
bugetului de stat.
b) Principiul realităţii – bugetele locale trebuie să evidenţieze nivelul efectiv
7 Legea 273/2006 privind Finanțele Publice Locale, publicat ăn MO. Nr. 618/20069
al resurselor ce pot fi procurate pe plan loca, precum şi cel al nevoilor colectivităţii.
Potrivit acestui principiu trebuie avute în vedere variantele cele mai prudente în
realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare, pentru a se evita eventualele
dezechilibre care ar putea apărea pe parcursul execuţiei bugetare.
c) Principiul anualităţii – veniturile şi cheltuielile bugetar locale sunt
aprobate pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar, operaţiunile de
încasări şi plăţi efectuate în contul unui buget local, aparţin exerciţiului corespunzător
de execuţie a bugetul respectiv. Implică aprobarea bugetului local de către autorităţile
publice locale competenţe în fiecare an, perioada de un an fiind cea pentru care
acestea acordă „autorizaţia” de a se încasa veniturile şi de a se efectua cheltuielile
aprobate prin buget.
d) Principiul publicităţii: transparenţa, la nivelul bugetelor locale este
asigură prin:
- dezbaterea publică de către autorităţile publice locale a proiectelor de buget, a
conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu ocazia aprobării acestora.
- publicarea în presa locală, precum şi afişarea la sediul primăriei şi a Consiliilor
Judeţene bugetelor şi a conturilor anuale de execuţie a acestora.8
Presupune aducerea la cunoştinţa opiniei publice a acestuia. Astfel proiectul
bugetului local se publică în presă locală sau se afişează la sediul primăriei înainte cu
15 zile de a fi supus aprobării consiliului local. Dezbaterea sa se face în şedinţă
publică, primarul putând cere consultarea cetăţenilor prin referendum în problemele
privind bugetul local. De asemenea hotărârea prin care se aprobă bugetul trebuie
adusă la cunoştinţă publică, în condiţiile Legii administraţiei publice locale, ca orice
altă hotărâre cu caracter normativ.9
2.2.2 Principiile specifice bugetării locale
a) Principiul autonomiei locale-dreptul autorităţilor publice locale de a
elabora, aproba şi executa propriile bugete. Prin autonomie locală se înţelege dreptul
şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a
8 Legea 273/2006 privind Finanțele Publice Locale, publicat ăn MO. Nr. 618/20069 Legea 500/2002 Lege privind finanțele publice, publicat în MO nr. 597/2002
10
gestiona, în unele şi interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, activităţile
publice.
Acest drept se exercită de către consiliile locale şi primari, precum şi de către
consiliile judeţene. Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele
şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei,
oraşului sau judeţului după caz. În consecinţă competenţele şi răspunderile ce revin
autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul finanţelor publice locale sunt
depline şi exclusive, excepţiile trebuind să fie expres prevăzute de lege.
Tot ca o consecinţă a autonomiei financiare de care se bucură autorităţile publice
locale, acestea au dreptul în limitele legii, de a avea iniţiative în acest domeniu. Având
autonomie funcţională, unităţile administrativ-teritoriale nu mai sunt incluse cu toate
veniturile şi cheltuielile lor în bugetul de stat, ci numai cu sumele pe care le vârstă,
respectiv le primesc de la acest buget.
b) Principiul subsidiarităţii – se manifestă prin coborârea nivelului de luare a
deciziilor, a competenţelor şi a responsabilităţilor cât mai aproape de autorităţile alese
la nivel local şi de cetăţenii care le-au acordat încrederea prin alegeri.
c) Principiul adiţionalităţii – constă în aceea că fondurile sau veniturile
administraţiei (judeţene) superioare nu trebuie să înlocuiască fondurile care se pot
constitui la nivelul autorităţilor administrativ-teritoriale locale. Asemenea fonduri
trebuie să fie numai adiţionale, adică adăugate suplimente veniturilor proprii ale
administraţiei publice a diferitelor diviziuni teritorial-spaţiale cum sunt regiunile,
judeţele, municipiile, oraşele şi comunele.
d) Principiul proporţionalităţii – cere ca resursele financiare, veniturile dar şi
cheltuielile unităţilor administraţiei publice locale să fie acordate proporţional
competenţelor şi responsabilităţilor stabilite de legile ce privesc administraţia publică
locală.10
e) Principiul unităţii bugetare – presupune necesitatea ca toate veniturile şi
10 Popescu, N. D., (2002), Finanţe – Bugete – Fiscalitate, Editura Economică, Bucureşti11
cheltuielile bugetare să fie înscrise într-un singur document şi anume bugetul local.
f) Principiul universalităţii bugetare – potrivit acestui principiu, veniturile şi
cheltuielile publice trebuie să figureze în bugetul local cu sumele lor totale brute, nici
un venit şi nici o cheltuială neputându-se realiza în afara cadrului bugetar. Deoarece
obţinerea veniturilor publice determină anumite cheltuieli, este necesar ca veniturile
respective să se înscrie în buget cu produsul lor brut, iar cheltuielile cu cifra lor totală,
iar nu direct diferenţa dintre acestea, pentru a se putea cunoaşte şi controla suma
exactă a cheltuielilor publice.11
2.3 Procesul bugetar localProcesul bugetar local este o succesiune de faze, etape cu privire la elaborarea
proiectului bugetului, analiza şi adaptarea lui, execuţia bugetului şi încheierea acestuia
controlul asupra tututor acestor operaţiuni.
Elaborarea şi adaptarea bugetelor locale în condiţii de autonomie financiară
garantează individualizarea fiecărui buget local în ansamblul bugetelor tuturor
comunelor, oraşelor şi judeţelor din statul nostru.
Sistemul bugetelor locale cuprinde:
Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti.
Bugetele locale ale instituţiilor publice, finanţare integral sau parţial din
bugetele locale, după caz.
Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii.
Bugetul împrumuturilor externe şi interne pentru care rambursarea, plata
dobânzilor, comisioanelor spezelor şi altor costuri se asigură din bugetele
locale şi care provin din împrumuturi externe contractate de stat şi sub
împrumutate autorităţilor administraţiei externe, contractate de autorităţile
administraţiei publice locale şi garantate de stat împrumuturi externe şi
interne contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice
11 Văcărel, I., et al., (2001), Finanţe Publice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti
12
locale.
Publice fondurilor externe nerambursabile.12
2.4 Execuţia bugetelor locale
Reprezintă toate operaţiunile de realizare a veniturilor de la contribuabili,
agenţi economici şi persoane fizice ce au obligaţia de a achita la termenele stabilite
contravaloarea taxelor şi impozitelor datorate administraţiilor locale, precum şi
efectuarea cheltuielilor prevăzute şi autorizate prin bugetul local.
Prin bugetele locale se cuprind şi se aprobă după caz, veniturile şi creditele
bugetare în structura clasificaţiei bugetare. Execuţia bugetelor locale presupune
realizarea veniturilor bugetare şi efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate prin buget.
Veniturile şi cheltuielile aprobate în bugetele locale, se repartizează pe trimestre, în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este
necesară efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se aprobă de către:
Ministerul Finanţelor Publice pentru sumele defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe baza
propunerilor ordonatorilor de credite ai bugetelor locale, în termen de 20
zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pentru bugetele locale
şi ale instituţiilor publice în termeni de 15 zile de la aprobarea repartizării
sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor
de la acest buget.13
Pe parcursul exerciţiului bugetar consiliile locale pot aproba rectificarea bugetelor
locale şi a instituţiilor publice în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a legii
de rectificare a bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor propuneri fundamentate
a ordonatorilor principali de credite.
Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar, iar
12 Roman, D. P., (2004), Dreptul Finanţelor Publice, Editura Tribuna, Sibiu13 Legea nr.215/2001, Legea Finanțelor Publice Locale, publicat în MO. Nr.123/2007
13
cheltuielile de personal nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.
Virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare şi de
la un program la altul se aprobă de Consiliul Local, judeţean şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti după caz pe baza justificărilor corespunzătoare ale
ordonatorilor principali de credite şi se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.
Virările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capitol bugetar, inclusiv între
programele aceluiaşi capitol, care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol, legii
bugetului de stat sau legii de rectificare, sunt în competenţa fiecărui ordonator
principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor şi serviciilor
publice subordonate şi se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.
Propunerile de virări de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi
necesităţi privind execuţia, până la finele anului bugetar,a capitolului şi subdiviziunii
clasificaţiei bugetare, precum şi a programului de la care se disponibilizează şi
respectiv a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare şi a programului la care se
suplimentează prevederile bugetare.
Virările de credite mai sus amintite se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea a
anului bugetar.
Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri
de credite efectuate de către ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita
sumelor aprobate, potrivit destinaţiei stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale care
reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Efectuarea acestor cheltuieli
bugetare se face numai pe bază de documente justificative care să confirme
angajamente contractuale sau din convenţii, primirea bunurilor materiale, prestarea
serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata
obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţii.14
2.5 Proiectarea şi adoptarea bugetelor locale
Există două nivele în construcţia bugetelor locale. Unul dintre ele se referă la
veniturile şi cheltuielile realizate pe plan local, iar celălalt la ceea ce se primeşte de la
nivel central.
14 Înceu, A.M. & Lazăr, D.T. (2006) Finanţe și bugete publice, Editura Accent Cluj Napoca14
Întregul buget local parcurge traseul proiectării şi adoptării trecând prin autoritatea
centrală, în speţă Ministerul de Finanţe.
Cotele şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat cotele
adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile cu destinaţie specială
de la bugetul de stat formează venituri ale bugetelor locale şi în consecinţă sunt
cuprinse ca atare în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
În stabilirea, aprobarea şi distribuirea acestora sunt implicate atât autorităţile
administraţiei publice locale şi cele ale administraţiei centrale, competenţele lor în
materie fiind stabilite prin lege.
Procedura bugetară privitoare la aceste venituri se întinde pe parcursul a mai multe
luni, debutând prin elaborarea proiectelor de bugete locale la nivelul unitoţilor
administrativ-teritoriale de către primarii comunelor, oraşelor, municipiilor.
Până la data de 15 mai a fiecărui an ordonatorii principali de credite ai
bugetelor locale menţionaţi au obligaţia de a prezenta proiectul de buget pentru
unitatea administrativ-teritorială din subordine la direcţia generală a finanţelor publice
şi controlului financiar de stat a judeţului de care aparţin. În cazul în care se solicită
majorări ale transferurilor, cotelor şi sumelor defalcate în unele venituri ale bugetului
de stat pentru anul următor faţă de anul în curs, consiliile locale şi consiliile judeţene
au obligaţia de a comunica Ministerului Finanţelor Publice propunerile în acest sens,
cu precizarea cauzelor şi fundamentările care le determină, până la data de 1 mai.
Proiectele bugetelor sunt însoţite de note de fundamentare menite în principal să
justifice pretenţiile financiare ale autorităţilor locale. În perioada 15 mai-1 iunie,
direcţiile generalele finanţelor publice şi de la nivel judeţean centralizează proiectele
de bugete locale primite şi care cuprind propunerile de către şi sume defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat şi propunerile de transferuri cu destinaţie specială,
şi depun la Ministerul Finanţelor Publice situaţia acestora pe ansamblul judeţelor,
Municipiului Bucureşti pentru corelarea cu proiectul bugetului de stat.15
Proiectele de buget pe ansamblul judeţelor, municipiului Bucureşti se prezintă
Ministerului Finanţelor Publice însoţite de situaţia unităţilor administrativ-teritoriale
componente la care se propun cote, sume defalcate şi transferuri precum şi de note de
15 Drăcea, M., et al, (1999), Finanţe publice, Editura Universitaria, Craiova
15
fundamentare a necesităţii, oportunităţii, eficienţei şi eficacităţii acestora.
Pănă la data de 20 iulie, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale
elaborează şi depun la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar
de stat noile propuneri pentru proiectele de bugete locale, întocmite cu luarea în
considerare a limitelor maxime de sume defalcate şi transferuri cu destinaţie specială
stabilite de Ministerul Finanţelor Publice.
Veniturile şi cheltuielile prezente în bugetele locale, se repartizează pe trimestre în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este
necesară efectuarea cheltuielilor, şi se aprobă pentru sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat şi pentru transferuri de la acest buget de către Ministerul
Finanţelor Publice în termeni de 20 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de
stat.
Aprobarea pentru aceste sume se face pe baza propunerilor ordonatorilor principali de
credite ai bugetelor locale, transmise la Ministerul Finanţelor Publice de către
direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat.16
Pe baza bugetelor locale aprobate de consiliile locale, judeţene şi de Consiliul
General al Municipiul Bucureşti după caz, direcţiile generale ale finanţelor publice
întocmesc şi transmit Municipiului Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui
judeţ, Municipiul Bucureşti, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor
grupate în cadrul fiecărui judeţ,Municipiul Bucureşti, pe comune, oraşe, municipiu,
sectoare ale Municipiului Bucureşti.
16 Legea 500/2002 Lege privind finanțele publice, publicat în MO nr. 597/200216
CAP. 3. VENITURILE ŞI CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL
Bugetul local este format din venituri şi cheltuieli, grupate pe baza clasificaţiei
bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice. Veniturile şi cheltuielile
evidenţiate în afara bugetelor, precum şi celelalte venituri şi cheltuieli evidenţiate în
afara bugetului local, cumulate la nivelul unităţii administrativ teritoriale, alcătuiesc
bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, care, după consolidare, prin
eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar
public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv, stare de echilibru sau
dezechilibru, după caz.
Creditele bugetare aprobate, se utilizează pentru finanţarea funcţiilor
administraţiei publice locale, programelor, proiectelor, activităţilor, acţiunilor,
obiectivelor şi a altor asemenea, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte
reglementări, şi vor fi angajate şi folosite în strictă corelare cu gradul previzionat de
încasare a veniturilor bugetare.
3.1.Veniturile bugetului local
Reprezintă resurse băneşti care revin bugetelor locale, bugetelor instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local, bugetelor activităţilor finanţate integral din venituri
extrabugetare, în baza unor prevederi legale, venituri formate, în principal, din
impozite, taxe şi alte vărsăminte. Bugetele locale se constituie în principal din venituri
realizate pe plan local şi venituri primite de la nivel central. În afară de acestea o altă
sursă importantă care poate creşte venitul realizat pe plan local o reprezintă
împrumuturile.
Veniturile proprii sunt veniturile pe care autorităţile le realizează pe plan local.
Nivelul şi sursele acestor venituri sunt controlate, decise de către autorităţile locale, în
limitele legale prevăzute. În România principalele acte normative care reglementează
veniturile proprii sunt Legea finanţelor publice locale şi Legea privind impozitele şi
taxele locale. 17Un alt aspect care defineşte veniturile proprii este acela că autorităţile
locale au în general libertate în privinţa modului în care sunt cheltuite.
17 Legea 273/2006 privind Finanțele Publice Locale, publicat ăn MO. Nr. 618/200617
Se poate afirma că gradul de autonomie locală a unei comunităţi depinde în mare
măsură de ponderea veniturilor realizate pe plan local în raport cu alte resurse de
venituri ale bugetelor locale. Ideal ar fi că veniturile proprii să poată acoperi
cheltuielile efectuate pentru satisfacerea nevoilor locale. Pentru această însă
competenţele autorităţilor locale trebuie corelate cu veniturile bugetelor locale. În
realitate acest lucru se întâmplă foarte rar. Veniturile proprii ale bugetelor locale,
conform clasificaţiei elaborată de Ministerul Finanţelor şi Legii Finanţelor Publice
Locale sunt:
venituri fiscale formate din impozite şi taxe
vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritate a consiliilor
locale şi vărsăminte de la instituţiile publice
diverse venituri formate din venituri din concesiuni, din amenzi, şi imputaţii,
despăgubiri şi recuperarea cheltuielilor de judecată
venituri din capital sunt acelea ce se obţin din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice şi din vânzarea locuinţelor construite din fonduri băneşti
ale statului18
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea şi
evaluarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează
impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciile prestate şi a veniturilor obţin din
acestea, precum şi alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării
corecte a veniturilor. Veniturile bugetare locale nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponzorizărilor, care au stabilite destinaţii
distincte. Ordonanţa de Urgenţă nr.45/2003 privind finanţele publice, prin anexa nr.1,
repartizează veniturile în două mari categorii:
venituri proprii – venituri care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor
venituri proprii – care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti Veniturile în bugetele locale sunt structurate pe
capitole şi subcapitole şi sunt reflectate în anexa nr.1 din Ordonanţa
Guvernului nr.45/2003.
Având în vedere principalele trăsături caracteristice ale veniturilor bugetare, acestea
18 Legea 273/2006 privind Finanțele Publice Locale, publicat ăn MO. Nr. 618/200618
pot fi grupate după anumite criterii19:
1) regularitatea mobilizării lor la bugetul public
2) conţinutul economic
3) provenienţa
1. În funcţie de regularitatea mobilizării lor la bugetul public, veniturile
bugetare se împart în ordinare şi extraordinare. Veniturile ordinare sunt
cele considerare normale, fireşti pentru constituirea bugetului public, fiind
instituite şi mobilizate la buget în mod obişnuit. În acestea se includ
veniturile fiscale şi nefiscale. Veniturile extraordinare sunt cele instituite şi
mobilizate în anumite situaţii deosebite, când veniturile ordinare sunt
insuficiente în raport cu necesităţile de mijloace băneşti ale autorităţilor
publice. Astfel de venituri se mobilizează pentru înfăptuirea unor obiective
considerate a fi excepţionale.
2. Din punct de vedere al conţinutului economic, veniturile bugetare sunt
structurate în venituri curente, venituri din capital, sume defalcate şi
transferuri. Veniturile fiscale deţin ponderea covârşitoare în formarea
bugetului, fiind încasate în baza unor prelevări legale care au o mare
valabilitate în timp, ele se repetă de la un an bugetar la altul. În funcţie de
natura lor, veniturile curente se subdivid în: venituri fiscale şi nefiscale.
Veniturile fiscale se concretizează în impozitele, taxele şi contribuţiile
percepute la buget, având caracter obligatoriu nerestituibil. În cadrul
veniturilor fiscale sunt percepute:
- impozite, taxe şi contribuţii directe, în cazul cărora suportatorul real
este considerat a fi însuşi subiectul lor
- impozite şi taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu
coincide cu subiectul plătitor.
Veniturile nefiscale sunt acelea care revin statului în calitatea sa de proprietar
decapitaluri avansate în procesul reproducţiei economice, cele mobilizate de la regiile
publice autonome şi de la instituţiile publice, precum şi diverse alte venituri.
19 Talpoş, I., (1995), Finanţele României, Editura Sedona, Timişoara19
Veniturile din capital deţin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare şi
provin din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională aflată în
patrimoniul public. Sumele defalcate şi transferurile apar ca venituri ale bugetelor
locale şi au în vedere cedarea de la bugetul central a unei părţi din impozitul pe salarii,
având drept scop atenuarea dezechilibrelor bugetare ce se înregistrează la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale. În ceea ce priveşte practica financiară în domeniul
constituirii veniturilor bugetelor locale, pe lângă folosirea unor impozite de sine
stătătoare, se întâlneşte şi procedeul de aplicare a unor cote adiţionale sau cote
defalcate. Adiţiunea presupune ca la anumite impozite care constituie surse de venit
pentru bugetele centrale se aplică o anumită cotă (procent pe baza căreia se determină
suma din totalul impozitului respectiv care rămâne la dispoziţia bugetelor locale. În
situaţia practicării defalcării se pot folosii două variante20:
din impozitele care sunt considerate surse de venit pentru bugetul central se
defalcă o sumă calculată pe baza cotei stabilite care rămâne la bugetul local iar
cealaltă trece la bugetul central;
din anumite impozite locale, se poate defalca o sumă care se prelevă la
Bugetul central.
Din punct de vedere al provenienţei lor, veniturile bugetare sunt interne şi externe.
Veniturile de provenienţă internă sunt alcătuite din: impozite, taxe, contribuţii,
venituri de la întreprinderile şi proprietăţile publice, donaţii interne, împrumuturi
contractate pe piaţa internă.
Veniturile de provenienţă externă îmbracă forma împrumuturilor externe şi
transferurile externe primite sub forma împrumuturilor nerambursabile.
Împrumuturile se pot accesa conform Legii cadru a finanţelor publice locale care
oferă posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a-şi completa propriile
resurse financiare prin contractarea unor împrumuturi interne sau externe pe care le
pot folosi fie pentru realizarea de investiţii publice de interes local, fie pentru
refinanţarea datoriei publice locale. Pentru realizarea acestor împrumuturi autorităţile
locale au la dispoziţie două instrumente. Primul dintre ele este emiterea şi lansarea
titlurilor de valoare care se poate face fie direct de către autorităţile locale, fie prin
20 Tulai, C. I., (2003), Finanţele publice şi fiscalitatea, Editura Casa cărţii de ştiinţă, Cluj Napoca
20
intermediul unor agenţi sau instituţii specializate. Cel de-al doilea se referă la
împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit.
3.2 Cheltuielile bugetare
Legea finanţelor publice defineşte cheltuiala bugetară, ca fiind o cheltuială
aprobată prin bugetul local, bugetul unei instituţii sau al unui serviciu public, bugetul
unei activităţi finanţate integral din venituri extrabugetare şi efectuată în limita
resurselor acestor bugete, cu respectarea prevederilor legale. Fiecare categorie de
cheltuieli are particularităţile ei, iar mărimea cheltuielilor alocate pentru o activitate
sau alta depinde de o serie de factori politici, economici, sociali.
Sumele cheltuite diferă de la o localitate la alta şi de la un an la altul în funcţie
de capacitatea economică de a produce şi de a distribui, precum şi de presiuni politice
sau sociale cu care se confruntă comunităţile locale. Există două clasificări a
cheltuielilor cuprinse în bugetele locale româneşti. Prima dintre ele vizează aspecte
tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi făcute pentru diferitele domenii - de capital,
materiale şi servicii, etc.) iar cea de-a doua are în vedere cheltuielile globale în aceste
domenii. Sunt cheltuielile aprobate şi efectuate din bugetele locale, din bugetele
instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi din veniturile extrabugetare, în
limita şi cu destinaţia stabilită prin bugetele respective.
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale, pe
ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe de
credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se
efectuează în concordanţă cu atribuţiile care revin autorităţilor administraţiei publice
locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul
colectivităţilor locale respective.
Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în
strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale,
estimate ase realiza. Cheltuielile unui buget local se acoperă integral din veniturile
bugetului local respectiv. Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt
determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale. 21
21 C.I. Jitaru, (2007),Contabilitatea operațiunilor economice specifice execuției bugetului de venituri și cheltuieli, Editura Danubius, Brăila
21
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local şi nici nu poate fi angajată şi
efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Din motivul că, cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi
limitată, numărul de salariaţi, permanenţi sau temporari, şi fondul salariilor pe bază se
aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărei instituţii publice, iar numărul de salariaţi
aprobat nu poate fi depăşit. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol
bugetar, în conformitate cu creditele de angajament şi duratele de realizare a
investiţiilor.22
Programele şi fondurile externe nerambursabile şi împrumutările interne şi
externe se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu acestea. Creditele
bugetare sunt sumele aprobate prin buget, reprezentând limita maximă până la care se
pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele
contractate în cursul exerciţiului bugetar sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni
multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru
celelalte acţiuni.
Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar.
În clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare sunt specifice următoarele părţi de
cheltuieli privind bugetele locale:
Partea I: Cheltuieli pentru servicii publice generale, această denumire fiind
întrebuinţată în prezent pentru „autorităţile executive” respectiv pentru organele locale
ale puterii executive cu diviziunile privind cheltuielile personal, materiale şi de
servicii. Cu titlul de cheltuieli de personal, pe lângă salarii se prevăd sumele de bani
ce se plătesc pentru ore suplimentare, alte drepturi de personal, cheltuieli pentru
deplasări, detaşări şi transferări, precum şi sumele de bani necesare plăţii
contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat. Cu titlul de cheltuieli pentru materiale
şi servicii sunt admise cheltuieli pentru între şi gospodărire, iluminat, încălzit, poştă,
telefon, cărţi şi publicaţii, protocol, furnituri de birou, obiecte de inventar de mică
valoare sau scurtă durată, reparaţii, protecţia muncii şi alte cheltuieli materiale şi de
servicii.
Partea a II-a: Cheltuieli social culturale cu defalcare privind învăţământul, sănătatea,
cultura, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii.22 C.I. Jitaru, (2007),Contabilitatea operațiunilor economice specifice execuției bugetului de venituri și cheltuieli, Editura Danubius, Brăila
22
Cheltuielile privind învăţământul sunt defalcate pe forme de învăţământ, după cum
urmează: cheltuieli cu învăţământul preşcolar, cel primar şi gimnazial, cel liceal,
profesional, post-liceal.
Cheltuielile pentru sănătate privesc dispensare medicale, spitale.
Cheltuielile pentru cultură, activitate sportivă, bibliotecile publice, muzee, case de
cultură.
Cheltuielile de asistenţă socială se referă la căminele de bătrâni şi pensionari, cămine
pentru copii, plasament familiar, indemnizaţii de naştere.23
Partea a III-a: cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape.
Din această parte a cheltuielilor bugetelor locale se finanţează întreţinerea şi repararea
străzilor, iluminatul public, salubritate, întreţinerea grădinilor publice, a parcurilor şi
zonelor verzi, energie termică pentru populaţie, locuinţe, alimentare cu apă, staţii de
epurare a apelor uzate, colectoare şi de pompare, reţele, centrale şi puncte termice,
canalizare şi alte acţiuni pentru dezvoltare publică şi locuinţe.
Partea a IV-a: cheltuieli pentru acţiuni economice cu subdiviziuni privind drumuri şi
poduri, transport în comun, comunicaţii de interes public, prevenirea şi combaterea
inundaţiile şi alte cheltuieli pentru acţiuni economice.
3.3 Echilibrarea bugetelor locale
Tema fondurilor acordate pentru echilibrarea bugetelor locale generează
discuţii aprinse în fiecare an în perioada adoptării legii bugetului. Există două puncte
de vedere principale care stau în centrul dezbaterilor pe această temă. Primul dintre
ele este susţinut de reprezentanţii aleşi ai judeţelor „fruntaşe” (parlamentari, preşedinţi
de consilii judeţene, consilieri, primari). Aceştia susţin că ar trebui să primească mai
mult din fondurile pentru echilibrare, dat fiind că au o contribuţie însemnată la
bugetul de stat. Ca alternativă, ei propun mărirea cotei ce la revine din impozitul pe
venit. De cealaltă parte se situează reprezentanţii judeţelor care realizează venituri
insuficiente şi pentru care fondurile pentru echilibrare înseamnă de multe ori
supravieţuirea. Dincolo de acest clivaj trebuie remarcat faptul că principiul echilibrării
în vederea eliminării decalajelor economice şi sociale este unul european. Carta
23 Ordin nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice
23
Europeană a Autonomiei Locale conţine două articole care vin să susţină principiul
echilibrării. Primul dintre ele prevede protejarea comunităţilor locale mai slabe din
punct de vedere financiar prin folosirea unor mecanisme de echilibrare menite să
corecteze efectele înzestrării diferite a localităţilor.
Cel de al doilea prevede ca autorităţile locale să fie consultate asupra modului în care
vor fi repartizate fondurile de la nivel central destinate echilibrării. Şi în cazul
României comunităţile locale sunt înzestrate cu potenţial diferit de dezvoltare, unele
având diverse avantaje economice şi sociale sau premise pentru crearea lor, iar altele
nu. În acest sens echilibrarea se justifică şi reprezintă o soluţie. În acelaşi timp soluţia
nu ar trebui să fie „premierea” localităţilor „bogate”, care realizează venituri, în mare
parte şi în virtutea potenţialului pe care îl deţin.
3.3.1 Tema sumelor pentru echilibrare in viziunea autorităţilor centrale
Cele mai puternice opinii exprimate de reprezentanţii administraţiei publice
centrale sunt legate de modul de repartizare a fondurilor pentru echilibrare. Remarca
generală este că există neconcordanţe pe traseul fondurilor, precum şi neconcordanţe
ale competenţelor actorilor implicaţi. Cele mai aprige critici sunt îndreptate împotriva
formulei de repartizare considerată de majoritatea actorilor consultaţi impracticabilă.
Însă, din punctul de vedere al Ministerului Finanţelor, autorul formulei, nu există
neclarităţi sau subiectivism. Există o formulă şi aceasta se aplică la ambele nivele de
repartizare, inclusiv pentru procentul de 15% din cota defalcată din impozitul pe
venit. Unul dintre criteriile de fond folosite în această distribuţie este capacitatea
financiară. Reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor susţin că acest criteriu este
umanism agreat de către administraţia locală. Reprezentanţi ai autorităţilor centrale au
punctat faptul că autorităţile locale „fruntaşe” de azi nu mai înţeleg sensul solidarităţii
şi echilibrării, pretinzând o alocare a fondurilor pentru echilibrare proporţională cu
contribuţia vărsată la bugetul de stat.
24
CAP.4. STUDIU APLICATIV PRIVIND BUGETUL LOCAL AL ORAŞULUI BARAOLT
4.1. Scurt istoric despre oraşul Baraolt
4.1.1 PREZENTAREA UNITATII PATRIMONIALE UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA ORASUL BARAOLT
Orașul Baraolt este persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică
deplină și un patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare
ale codului de înregistratura fiscală și ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de
trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitatea administrativ teritorială orașul
Baraolt este titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind
administrarea bunurilor care aparţin domeniului public si privat în care acestea sunt
parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
Organizarea si funcţionarea respectiv regimul general al autonomiei locale
este reglementata de Legea 215 / 2001, Legea administraţiei publice locale,
modificata , republicata cu modificările si completările ulterioare.
Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locala în
oraşul Baraolt este consiliul local ca autoritate deliberativa, si primarul ca autoritate
executiva. Consiliul local si primarul a fost ales în condiţiile prevăzute de legea pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. În cadrul politicii economice
naţionale oraşul Baraolt are dreptul la resurse financiare proprii, pe care le stabileşte,
le administrează si le utilizează pentru îndeplinirea competentelor si atribuţiilor ce le
revin, în condiţiile legii, dispune de resurse financiare, precum si de bunuri proprietate
publica si privata a oraşului.
În situaţiile financiare întocmite la data de 31.12.2011 sunt incluse rezultatele
financiare ale instituţiilor publice subordonate: Grădiniţa de copii cu program
prelungit Cimbora, Şcoala cu clasele I-VIII Gaal Mozes Baraolt, Grup Şcolar Baroti
Szabo David, Serviciul de alimentare cu apa si canalizare Baraolt, Spitalul Orăşenesc
centralizate pe baza situaţiilor financiare prezentate de instituţii. Toate situaţiile
25
financiare au fost întocmite şi verificate pe baza balanţelor sintetice şi analitice care se
constituie ca anexe la situatiile financiare ale instituţiilor subordonate.
Aceştia sunt: Gradiniţa de copii cu program prelungit Cimbora,Scoala cu clasele
I-VIII Gaal Mozes Baraolt, Grup Şcolar Baroti Szabo David, Serviciul de alimentare
cu apa si canalizare Baraolt, Spitalul Orăşenesc.
4.2. Bugetul orașului Baraolt pe anul 2011 în general
Instituţiile publice nu desfăşoară, în principiu activităţi productive, obiectul lor de
activitate plasându-se de regulă în sfera nematerială, lor le revin sarcini deosebite, ca
fiind o sumă de servicii prestate în scopul servirii interesului publicului şi care nu
urmăresc obţinerea unui câştig.
Finanţele publice locale cuprind relaţii sociale – economice băneşti prin
mijlocirea carora uitatea administrativ-teritoriala si instituţiile specializate ale acestora
(de învăţământ preuniversitar, sănătate publica, cultura si culte, protecţie si asistenta
sociala, paza si ordine publica) ca subiecte de drept politic si drept financiar aplicat
isi constituie si folosesc fondurile de resurse financiare si mijloacele băneşti.
Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale se costituie din: impozite,
taxe si alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote si sume
defalcate din unele venituri, transferuri cu destinaţie speciala, venituri cu destinaţie
speciala, alte venituri. O important deosebita si răspunderea legala le revin
ordonatorilor de credite în ceea ce priveşte fundamentarea, dimensionarea si
repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinaţii ce trebuie făcuta în concordanta
cu atribuţiile care revin autorităţilor administraţiei publice locale si cu priorităţile
stabilite de acestea , în vederea funcţionarii lor si în interesul cetăţeanului în calitatea
de contribuabil la banul public si al comunităţii locale respective. În acest fel si
finanţele publice locale dobândesc o reglementare juridica, fondurile financiare
publice locale constituite devin bani publici, iar cheltuirea lor este de competenta si
răspunderea autorităţilor publice locale, respectiv Consiliul local – în calitatea lui
legala de autoritate cu putere deliberative-legislativa teritoriale-, si primarului – în
calitatea lui legala de autoritate cu putere executive teritoriala si de ordonator
principal de credite, potrivit prevederilor legale.
26
Bugetul ca şi finanţele, exprimând relaţii de mobilizare, repartizare şi utilizare
a principalelor resurse băneşti.
Se impune ca o categorie economică distinct pe o anumită treaptă de dezvoltare a
societaţii omeneşti, respectiv în etapa de constituire si consolidare a Statului. Bugetul
poate fi deci, privit ca o lista sau un act în care sunt înscrise veniturile de încasat pe de
o parte, iar pe de alta parte, cheltuielile ce urmeaza a fi efectuate si destinatiile
acestora, dimensionate pe o perioada de timp delimitate, respectiv un an. Cheltuielile
publice se stabilesc în conditiile legii, avandu-se în vedere interesele institutiilor
publice de interes local.
Bugetele locale reflecta resursele banesti ce se administreaza autonom de catre
autoritatile administratiei publice locale . Proiectul bugetului local se elaboreaza
potrivit principiului autonomiei locale si a initiativelor locale, în baza Legii Finantelor
Publice locale, Legea administratiei publice locale si alte acte normative cu putere de
lege, în materie, de catre Primar ca autoritate executiva locala, în scopul stabilirii
concentrarii surselor banesti pentru satisfacerea cerintelor locale, concomitent cu
întarirea controlului social asupra folosirii eficiente a fondurilor alocate. Proiectul
bugetului local se înainteaza spre dezbatere, adoptare, aprobare si avizare consiliului
local care dezbate si adopta prin Hotarare a Consiliului , bugetul local respectiv. Odata
cu emiterea hotararii, primarul este considerat si imputernicit ca ordonator principal
de credite în procesul executiei bugetare.
Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale, cu
încadrarea cheltuielilor în limita creditelor aprobate pe subdiviziunile clasificatiei
bugetare.
Cu respectarea prevederilor Legii bugetului de stat Nr. 286/2010, a Legii
Nr.273/2006 privind fînantele publice locale, modificata, republicata si a Legii
administratiei publice locale nr.215/2001, republicata, cu modificarile si completerile
ulterioare, proiectul bugetului local al Orasului Baraolt a fost elaborat de catre
ordonatorul principal de credite Dl. Primar Nagy Istvan şi aprobat de către Consiliul
Local al Orasului Baraolt prin HCL Nr.16/03 martie 2011.
Proiectul bugetului local al Orasului Baraolt s-a elaborat potrivit principiului
27
autonomiei locale si a initiativelor locale, în baza Legii Finantelor Publice locale, a
Legii administratiei publice locale si a altor acte normative cu putere de lege, în
materie, de catre Primar ca autoritate executiva locala, în scopul stabilirii concentrarii
surselor banesti pentru satisfacerea cerinţelor locale, concomitent cu întărirea
controlului social asupra folosirii eficiente a fondurilor alocate.
Fundamentarea veniturilor bugetului local al Oraşului Baraolt s-a bazat pe constatarea
şi evaluarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care s-au
calculat impozitele şi taxele aferente, pe evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor
obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în
scopul evaluării corecte a veniturilor în stricta corelare cu posibilităţile reale de
încasare a veniturilor bugetului local, estimate a se realiza.
Luând în calcul diferenţa anuală stabilită prin Hotărârea CLB pentru aprobarea
impozitelor şi taxelor locale pe anul 2011 respectiv veniturile reale ce s-ar putea
obţine după baza impozabilă existentă în evidenţa Primăriei Oraşului Baraolt (clădiri,
terenuri intravilane şi extravilane, mijloace de transport, etc. de la persoane fizice şi
juridice) la partea de venituri a bugetului local s-a propus suma de 9.883.000 lei . Pe
baza veniturilor proprii planificate si a sumelor repartizate, având în vedere unele
venituri curente ale bugetului de stat - subvenţii pentru acordarea ajutorului pentru
încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, - subvenţii din bugetul
de stat pentru finanţarea sănătăţii, bugetul local al oraşului Baraolt pe anul 2011 a fost
aprobat pentru suma de 9.883.000 lei la partea de venituri.
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetului local pe
destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, s-a efectuat în
concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu
priorităţile stabilite în vederea funcţionării administraţiei şi în interesul colectivităţii
locale, ca find o sumă de servicii prestate în scopul servirii interesului publicului.
Cheltuielile de investiţii publice şi cheltuielile de investiţii finanţate din fonduri
publice locale s-au cuprins în proiectul de buget, în baza programului de investiţii
publice al unităţi administrativ – teritoriale, ca anexă la bugetul iniţial şi s-a aprobat
de către Consiliul Local al oraşului Baraolt.
Lista obiectivelor de investiţii pe anul 2011 a Oraşului Baraolt finanţat bugetul
local s-a aprobat pentru valoarea totala de 1.080 mii lei.
28
La fundamentarea cheltuielilor de personal s-a bazat pe numărul de personal -
permanent si temporar - si pe fondul salariilor de baza pe anul 2011stabilit conform
Legii 330/2009. (Ca o anexă a bugetului local s-a aprobat şi numărul de personal
(permanent şi temporar) precum şi fondul salariilor de bază).
Cheltuielile au fost programate, aprobate si repartizate între subdiviziunile
clasificatiei bugetare, determinate în functie de caracterul economic al operaţiunilor
în care acestea se concretizeaza si care desemneaza natura unei cheltuieli:
autoritati publice si actiuni externe 2.257.000 lei
alte servicii publice generale 125.610 lei
transferuri între diferite nivele ale administratiei 3.800 lei
aparare, ordine publica 55.000 lei
învatamant 4.650.000 lei
sanatate 277.000 lei
cultura, recreere si religie 604.000 lei
asigurari si asistenta sociala 898.590 lei
locuinte, servicii si dezvoltare publica 775.000 lei
protecţia mediului 30.000 lei
transporturi 207.000 lei
În total 9.883.000 lei
Pe parcursul exerciţiului bugetar al anului 2011 în structura bugetului local al
oraşului Baraolt au intervenit modificări şi completări ulterioare - rectificări aprobate
prin Hotarari ale Consiliului Local. Astfel, creditele bugetare aprobate definitive pe
anul 2011 au fost în sumă de 12.843.300 lei atât la partea de venituri cât şi la partea de
cheltuieli.
În conformitate cu prevederile Legii 273/2006 privind finanţele publice locale,
modificată, republicată, Ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre
aprobare autorităţilor deliberative conturile anuale de execuţie a bugetelor în
următoarea structura:
a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale; prevederi bugetare definitive;
încasări realizate;
29
b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi
efectuate.
Diferenţa între venituri si cheltuieli reprezintă excedentul bugetului local. Din
contul de execuţie al bugetului local pe anul 2011 rezulta că, atât veniturile, cât și
cheltuielile au fost în sumă de 11.685.597 lei. Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991,
republicata si Normele metodologice pentru încheierea execuţiei bugetare a anului
organele de specialitate ale administraţiei publice locale si instituţiile publice
subordonate au obligaţia sa întocmească situaţii financiare trimestriale si anuale.
Situaţiile financiare ale anului 2011 reprezintă documente oficiale de prezentare a
situaţiei patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a execuţiei
bugetului de venituri şi cheltuieli la data de 31.12.2011.
Pe baza actelor normative si a hotărârilor consiliului local al oraşului Baraolt
bugetul local pe anul 2011 a fost realizat potrivit contului de execuţie a veniturilor si
cheltuielilor aprobat prin HCL nr.3/2012.
La data de 31.12.2011, Contul de execuţie al bugetului local se prezintă astfel:
la partea de venituri
prevederi bugetare anuale 9.883.000 lei
prevederi bugetare trimestriale 12.843.300 lei
drepturi constatate 14.224.170 lei
încasări realizate 11.685.597 lei
drepturi constatate de încasat 2.538.573lei
- la partea de cheltuieli:
credite bugetare anuale 9.883.000 lei
credite bugetare trimestriale cumulate 12.843.300 lei
angajamente bugetare 11.939.382 lei
angajamente legale 11.939.382 lei
plăţi efectuate 11.685.597 lei
30
angajamente legale de plătit 253.785 lei
Potrivit contabilităţii de angajamente, veniturile încasate reprezintă impozite,
taxe, contribuţii si alte sume de încasat potrivit legii, precum si preţul bunurilor
vândute si a serviciilor prestate. Veniturile au fost înregistrate în contabilitate pe baza
declaraţiilor fiscale si deciziile de impunere, documente care atesta crearea dreptului
de creanţa.
Veniturile totale fata de planul aprobat pe anul 2011 sunt realizate în procent de
90,99% fiind compuse din următoarele categorii de venituri:
Prevederi anuale
Prevederi trim.
IV
Încasări %
Venituri totale 12843300
12843300
11685597 90,99
Venituri proprii, din care:
4793500 4793500
3837080 80,05
-cote si sume defalcate din impozitul pe venit
1919000 1919000
1747541 91,07
Sume defalcate din TVA
5328000 5328000
5255697 98,64
Donaţii si sponsorizări
193100 193100 169150 87,60
Subvenţii primite de la bugetul de stat
2528700 2528700
2423670 95,85
Subvenţii primite de la alte administraţii
Cheltuielile bugetului local s-au efectuat în proporţie de 90,99 % fata de 31
creditele bugetare aprobate pe anul 2011.
Prevederi
anuale
Prevederi
trim. IV
Plăti %
Cheltuieli totale, din care:
12843300
12843300
11685597
90,99
Autorităţi publice si acţiuni externe
2133100
2133100
1674834
78,52
Alte servicii publice generale
102610 102610 93501 91,12
Tranzacţii privind datoria publica si împrumuturiTransferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei
3800 3800 3788 99,68
Apărare 70000 70000 62550 89,36-ordine publica si siguranţa naţionala
70000 70000 62550 89,36
Învăţământ 5011300
5011300
4877984
97,34
Sănătate 487400 487400 293000 60,11Cultura, recreere si religie
739700 739700 677925 91,65
Asigurări si asistenta sociala
819190 819190 762486 93,08
Locuinţe, servicii si dezvoltare publica
3249200
3249200
3021986
93,01
Protecţia mediului 30000 30000 28833 96,11Acţiuni generale econimice si de muncaCombustibili si energieAgricultura, silvicultura si vanatoareTransporturi 197000 197000 188710 95,79Alte acţiuni economice
Din contul de execuţie al bugetului local rezulta un excedent de 0 lei, diferenţa
dintre veniturile încasate si plăţi efectuate.
Cheltuielile bugetului au fost acoperite din veniturile încasate.
32
Plăţile nete de casă s-au efectuat în limita creditelor deschise, pe fiecare articol
bugetar. Pentru cheltuielile materiale, utilizarea creditelor s-a făcut în conformitate cu
destinaţia aprobată prin buget.
Creditele bugetare aprobate, au fost utilizate conform clasificaţiei economice,
după natura şi efectul lor economic şi conform clasificaţiei funcţionale după destinaţia
lor în baza activităţii şi obiectivele ce au definit necesităţile publice, astfel încât au
fost respectate prevederile legale privind modul de utilizare a creditelor.
Creditele deschise şi plăţile nete de casă efectuate pe capitole şi subcapitole ale
clasificaţiei bugetare corespund cu datele din extrasele de cont emise de Trezoreria
Statului.
În perioada analizată au fost respectate normele disciplinei financiare, iar
organizarea şi conducerea contabilităţii s-a făcut în baza Legii contabilităţii
nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cheltuielile efectuate au fost supuse controlului financiar preventiv pentru
legalitate, realitate, regularitate şi oportunitate a operaţiunilor înscrise în documentele
justificative certificate.
Unitatea teritoriala de trezorerie Baraolt a confirmat prin viza exactitatea plăţilor de
casa si a disponibilităţilor din conturi la sfârşitul anului 2011, iar situaţiile financiare
au fost depuse pentru verificare si înregistrare la D.G.F.P Covasna.
33
CONTUL DE EXECUTIE AL BUGETULUI LOCAL AL ORAŞULUI BARAOLT ÎN PERIOADA 2006-2011
VENITURI
D E N U M I R E A I N D I C A T O R I L O R
Cod ind.
ÎNCASARI REALIZATE2006 2007 2008 2009 2010 2011
TOTAL VENITURI 00.01 0 10964852 11705885,7 12496059 11984520 8983598VENITURI PROPRII 48.02 0 3142545 3933783,65 4151489 4212813 2816767I. VENITURI CURENTE 00.02 0 7681468 10535521,7 11483366 10379780 6772994A. VENITURI FISCALE 00.03 0 7429312 10176803,1 11192718 10012722 6351066A1. IMPOZIT PE VENIT, PROFIT SI CASTIGURI DIN CAPITAL 00.04
0 1372762 2049760,5 2499546 2059477 1291540
A1.2. IMPOZIT PE VENIT, PROFIT, SI CASTIGURI DIN CAPITAL DE LA PERSOANE FIZICE 00.06
0 0 2046863 2499546 0 1291540
A3. IMPOZITE SI TAXE PE PRO-PRIETATE 00.09
0 1071740 1136035 1042876 1337379 922648
A4. IMPOZITE SI TAXE PE BUNURI SI SERVICII 00.10
0 4984490 6988241 7647529 6615866 4136658
A6. ALTE IMPOZITE SI TAXE FIS-CALE 00.11
0 320 2766,62 2767 0 220
C. VENITURI NEFISCALE 00.12 0 252156 358718,53 290648 367058 421928
34
La total venituri(cod 00.02+00.15+00.16+00.17+45.02) se observă o continuă
creştere, cu vârf în anul 2009, an cu care tendinţa este de scădere, astfel în 2010 scade
sub nivelul anului 2007.
În analiza principalelor factori care influenţează evoluţia veniturilor putem constata
următoarele. În veniturile totale ale primăriei intră veniturile proprii şi veniturile
curente.
Cea mai înaltă pondere în totalul veniturilor au veniturile curente de 75,39% şi dintre
acestea veniturile fiscale.
Veniturile fiscale au în componenţă veniturile din impozit pe venit şi profit, impozitele
pe proprietate şi alte impozite şi taxe. Datorită crizei financiare şi economice aceste
taxe şi impozite au atins cele mai înalte cote în anul 2009 după care sau redus
substanţial ajungând sub nivelul anului 2007.
Impozitul pe profit se plăteşte de societăţi comerciale, care realizează profit şi îşi au
sediul pe raza administrativ teritorială a oraşului. Din cauză scăderii puterii de
cumpărare a populaţiei rata şi nivelul profitului a scăzut brusc în 2010 şi 2011.
Impozitele şi taxele pe proprietate nu sunt influenţate direct de evoluţia economică dar
rata de a încasare a acestor venituri a simţit o scădere majoră mai ales în 2011.
35
Evoluţia Veniturilor Totale în euro:
Graficul veniturilor totale în lei arată evoluţia veniturilor în sume nominale.
Din reprezentarea grafică a veniturilor totale în euro, avem evoluţia veniturilor reale,
care sunt influenţate de cursul de schimb euro lei.
În timp ce în decembrie 2007 cursul de schimb a fost de 3,5484 lei/euro, iar
media cursului pe an 3,33 lei/euro, acest curs a crescut constant până în 2011
ajungând în decembrie 2011 la 4,3422 şi în medie 4,24 lei/euro.
Din această cauză valorile nominale pe care le găsim în reprezentarea grafică a
veniturilor totale în lei îşi schimbă total tendinţa în reprezentarea valorilor în euro
deoarece valorile reale sunt în constantă scădere în toată perioada cercetată.
36
Evoluţia Veniturilor Proprii în lei:
Veniturile proprii (cod00.02-11.02-37.02+00.15+00.16) au o tendinţă de creştere
moderată până 2010.
Evoluţia Veniturilor Proprii în euro:
Veniturile proprii (cod00.02-11.02-37.02+00.15+00.16) au o tendinţă de creştere moderată până 2010.
37
Evoluţia Veniturilor Curente în lei:
Venituri curente (cod 00.03+00.12) după o creştere ating vârful în anul 2008, după care scad în fiecare an, în 2011 ajungând sub nivelul anului 2007.
Evoluţia Veniturilor Curente în euro:
38
Evoluţia Veniturilor Fiscale în lei:
Venituri fiscale (cod 00.04+00.09+00.10+00.11) după vârful din 2011 prezintă o
scădere uniformă, anul 2011 ajunge sub anul 2007.
Evoluţia Veniturilor Fiscale în euro:
39
Evoluţia Impozitului pe venit, Profit şi Câştiguri din capital în lei:
Impozitul pe venit, profit şi câştiguri din capital (cod 00.05+00.06+00.07) după o
creştere moderată atinge vârful în anul 2009, după care tendinţa este de scădere, anul
2011 ajungând sub nivelul anului 2007.
Evoluţia Impozitului pe venit, Profit şi Câştiguri din capital în euro:
40
Evoluţia Impozitului pe venit, Profit şi Câştiguri din capital de la persoane fizice în lei:
Impozitul pe venit, profit şi câştiguri din capital (cod 00.05+00.06+00.07)după o
creştere moderată atinge vârful în anul 2009, după care este de scădere, anul 2011
ajungând sub nivelul anului 2007.
Evoluţia Impozitului pe venit, Profit şi Câştiguri din capital de la persoane fizice în euro:
41
CâştiguriEuro
Evoluţia Impozitelor şi Taxelor pe proprietate în lei:
Impozite şi taxe de proprietate (cod 00.05+00.06+00.07) după o creştere moderată
atinge vârful în anul 2009, după care tendinţa este de scădere, anul 2011 ajungând sub
nivelul anului 2007.
Evoluţia Impozitelor şi Taxelor pe proprietate în euro:
42
Evoluţia Impozitelor şi Taxelor pe bunuri şi servicii în lei:
Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii (cod 11.02+12.02+15.02+16.02) după o creştere
din 2007, vârful este în 2008, după care tendinţa de descreştere atinge ceea mai mică
valoare în 2011 sub nivelul anului 2007.
Evoluţia Impozitelor şi Taxelor pe bunuri şi servicii în euro:
43
Evoluţia Altor Impozite şi Taxe fiscale în lei:
Alte impozite şi taxe fiscale (cod 18.02) după vârful din 2008, scad foarte mult, în
anul 2011 ajung sub anul 2006.
Evoluţia Altor Impozite şi Taxe fiscale în euro:
44
Evoluţia la Venituri Nefiscale în lei:
La veniturile nefiscale (cod 00.13+00.14) se poate observa o creştere constantă cu
excepţia anului 2009, dar şi în acest an s-a depăşit anul 2007.
Evoluţia la Venituri Nefiscale în euro:
45
CONTUL DE EXECUTIE AL BUGETULUI LOCAL AL ORASULUI BARAOLT ÎN PERIOADA 2006-2011 CHELTUIELI
DENUMIREA cod nd.
PLĂȚI EFECTUATE2006 2007 2008 2009 2010 2011
TOTAL CHELTUIELI 49.02 7900021 10934768 11291670,6 12493667 12178112 8596476SERVICII PUBLICE GEN-ERALE 50.02 7728585 2084452 2785901,01 2749295 2501755 1326988Autorităţi publice şi acţiuni externe 51.02 1802164 2009539 2666928,97 2657093 2399084 1259485Alte servicii publice gen-erale 54.02 63974 74913 95972,04 79166 87903 63715Ordine publica si siguranta nationala 61.02 4321 63 55441,69 59694 67203 41386Învăţământ 65.02 3881227 6752039 6213950,98 6150445 5314341 3640979Sănătate 66.02 5000 0 0 22344 198103 192250Cultura, recreere si religie 67.02 362500 373260 383901,45 435574 392030 624212
Evoluţia Cheltuielilor Totale în lei:
46
După o creştere constantă vârful este în anul 2009, după care scade, anul 2011
ajungând sub 2007.
În totalul de cheltuieli ponderea cea mai ridicată le au serviciile publice generale. Iar
dintre aceste servicii publice învăţământ.
În finanţarea învăţământului până în anul 2011 cheltuielile salariale şi cele cu burse
sau finanţat din cote defalcate din TVA DIN BUGETUL DE STAT, PRIN
BUGETELE LOCALE. Aceste cheltuieli aveau cea mai ridicată pondere în cheltuieli
cu învăţământul care sau majorat treptat conform legii până în anul 2009 cu 58,46%,
iar după criza financiară sau micşorat în 2010 şi 2011 datorită reducerii salariilor cu
25%. Cheltuielile cu sănătatea au cunoscut o bruscă creştere în 2010 şi 2011 datorită
preluării spitalului orăşenesc de către primărie.
În aceşti ani 2010-2011 primăria a alocat fonduri din veniturile proprii pentru
finanţarea cheltuielilor cu bunuri şi servicii.
Din 2011 în contractul spitalului cu Casa Naţională de Sănătate se prevede că
cheltuielile cu salarii nu poate depăşi 70% din suma contractate.
Evoluţia Cheltuielilor Totale în euro:
47
La total cheltuieli se observă după o creştere bruscă în 2007 faţă de 2006 o tendinţă de
scădere, astfel în anul 2011 se ajunge sub nivelul anului 2006.
În graficul cheltuielilor totale reprezentate în lei observăm că sumele nominale
cresc până în anul 2009. Din reprezentarea grafică a cheltuielilor totale reale în euro
observăm că cel mai înalt nivel a cheltuielilor totale sa atins în anul 2007, după care s-
a constatat o constantă descreştere a cheltuielilor reprezentate în valori reale.
Această diferenţe dintre cele două grafice se datorează cursului de schimb
lei/euro, care din media de 3,33 lei/euro în anul 2007 a ajuns la 4,24 lei/euro în 2011
scăzând astfel valoarea reală a cheltuieli.
Evoluţia la Cheltuieli cu servicii publice generale în lei:
48
Servicii publice generale după maximul din 2006 au scăzut la o patrime, ajungând în
2011 la cea mai mică valoare.
Evoluţia la Cheltuieli cu servicii publice generale în euro:
Evoluţia Cheltuielilor cu Autorităţi publice şi acţiuni externe în lei:49
Cheltuielile la autorităţi publice şi acţiuni externe după o moderată creştere ajung la
maxim în anul 2008, după care au o tendinţă de scădere, ajungând în 2011 la cea mai
mică valoare.
Evoluţia Cheltuielilor cu Autorităţi publice şi acţiuni externe în euro:
Evoluţia Cheltuielilor cu Alte servicii publice generale în lei:50
Cheltuielile la alte servicii publice generale ajung la vârf în anul 2008, după care scad
până la minimul din 2011.
Evoluţia Cheltuielilor cu Alte servicii publice generale în euro:
51
Evoluţia Cheltuielilor cu Ordinea publică şi siguranţa naţională în lei:
Cheltuielile cu ordine publică şi siguranţă naţională după menţinere la valori egale din
2008-2010 scad considerabil în 2011.
Evoluţia Cheltuielilor cu Ordinea publică şi siguranţa naţională în euro:
Evoluţia Cheltuielilor cu Învăţământ în lei:
52
Evoluţia Cheltuielilor cu Învăţământ în euro:
Evoluţia Cheltuielilor cu Sănătate în lei:53
La cheltuieli cu sănătatea în anul 2011 a scăzut cu puţin faţă de 2010.
Evoluţia Cheltuielilor cu Sănătate în euro:
Evoluţia Cheltuielilor cu Cultură, recreere şi religie în lei:54
Cheltuielile cu cultura, recreere şi religie au crescut constant din 2006, ajungând la
maximul din 2011.
Evoluţia Cheltuielilor cu Cultură, recreere şi religie în euro:
55
Concluzii
În prezenta lucrare am analizat bugetul local al oraşul Baraolt pe perioada
2006-2011 componenţă a bugetului general consolidat, pe care am abordat-o în
temeiul legislaţiei actuale şi a bibliografiei prezentate.
Problematica lucrării de disertaţie este de o mare importanţă şi de actualitate
dacă avem în vedere că viaţa publica al unui oraş depinde într-o foarte mare măsură
de bugetul alocat precum şi de modul în care ordonatorul principal de credite
împreună cu consilieri locali şi aparatul administrativ înţeleg să administreze bugetul
în zona administrativ teritorială.
În primul capitol m-am referit la „Sistemul bugetelor în România”, cadrul
legal şi conceptul funcţionării bugetare.
În capitolul doi m-am referit mai mult la bugetele locale, unde am parcurs
etapele bugetării de la proiectare, elaborare, adoptare şi execuţia bugetelor locale.
În capitolul am abordat aspectele practice ale problemelor tratate anterior. Într-
o prima fază din motivul că studiul aplicativ este făcut la oraşul Baraolt, am prezentat
un scurt istoric al oraşului Baraolt. Oraşul Baraolt este un oraş mic, este persoană
juridică ci patrimoniu propriu, având în administraţia teritoriale şi cinci sate
arondate(Căpeni, Micloşoara, Racoşul de Sus, Biborţeni şi Bodoş).
La analiza veniturilor şi cheltuielilor am pornit din anul 2007.
Am prezentat principalele surse de venit ale oraşului şi cheltuielile efectuate în aceşti
ani de unitatea administrativ teritoriale.
La analiza părţii de venituri totale am observat că criza financiară şi economică
mondială s-a simţit şi în Baraolt, pentru că veniturile totale exprimate în euro au
scăzut cu aproximativ 35,65 %. Veniturile exprimate în euro reprezintă veniturile
reale, influenţate de cursuri de schimbi.
În evoluţia veniturilor totale exprimate în lei observă o tendinţă de creştere până în
anul 2009, după care o scădere bruscă mai ales în 2011 când a scăzut sub nivelul
anului 2007. Tendinţa de creştere dintre anii 2007-2009 nu reprezintă o creştere reală,
pentru că în acest timp puterea de cumpărare scade.
Analizând evoluţia veniturilor proprii observăm aceeaşi tendinţă cu nivelul cel mai
scăzut în 2011.
56
În analiza cheltuielilor putem observa că urmăreşte evoluţia veniturilor.
Excepţie din acest trend fac cheltuielile cu sănătate. În 2010 şi 2011 cheltuielile cu
sănătatea s-au majorat brusc mărindu-se de opt ori, datorită preluării spitalului
orăşenesc Baraolt de către Primăria Baraolt.
Concluzionând aspectele care reies din datele prezentate putem spune că
mediul extern economic şi financiar are o influenţă covârşitoare asupra bugetelor,
încasare a veniturilor prevăzute a atins nivelul de 90,90% în termeni real aceste
venituri au scăzut drastic.
Propuneri de îmbunătăţirea finanţării oraşului Baraolt.
Pentru îmbunătăţirea finanţării putem aborda două aspecte:
Raţionalizarea cheltuielilor
Atragerea de fonduri suplimentare
1) În raţionalizarea cheltuielilor putem propune crearea cadrului legislativ ca
primarul să-şi poate alege personal performant cu care să atingă obiectivele
propuse. În prezent un funcţionar public sau un alt angajat nu poate fi înlocuit
din cauza îngrădirii legislative.
O altă propunere poate fi externalizarea serviciilor public de apă şi canalizare, care în
prezent este o extensie a primăriei şi al cărei pierderi sunt suportate din bugetul local
prin subvenţii.
Monitorizarea cheltuielilor cu bunuri şi servicii a unităţilor de învăţământ şi al
spitalului orăşenesc. Dezvoltarea unor comunicări eficiente şi raţionale dintre primar
şi managerii instituţiilor de învăţământ şi al spitalului ar putea duce la raţionalizarea
cheltuielilor cu întreţinere şi funcţionari.
Propunem alcătuirea unui grup de specialist, care să monitorizeze şi să rezolve
concomitent pentru toate instituţiile publice cheltuielilor cu întreţinerea şi
funcţionarea.
2) În atragerea de fonduri suplimentare putem propune următoarele:
Motivarea instituţiilor subordonate pentru realizarea unor venituri din propria
activitate exemplu:
- crearea unei cantinei de şcoală
- ateliere şcolare, care să realizeze producţie
- prestări servicii de reconversie profesională şi şcolarizarea
57
- venituri din chirii
Realizarea unei pagini web cu informaţii de interes public şi oferirea de spaţii
pentru reclamă şi publicitate pe această pagină. Atragerea de fonduri prin sponsorizări.
Finanţările nerambursabilă interne şi europene reprezintă o posibilitate vastă pentru
îmbunătăţirea finanţării.
Obţinerea unor astfel de finanţări presupune:
- informarea permanentă asupra programelor existente
- studierea criteriilor de eligibilitate a documentaţiei necesare a termenelor
de depunere a cererilor de finanţare şi a condiţiilor de derulare a finanţării şi
de evaluarea proiectului.
- selectare variantelor potrivite cu activităţile propuse
- alcătuirea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului
Din fondurile structurale se poate realiza mai multe programe.
În subcategoria îmbunătăţirea infrastructurii puteam vedea următoarele forme de
finanţare:
- FONDUL EUROPEAN PENTRU DEZVOLTAREA REGIONALĂ
- Programul Operaţional Regional
- Axa Prioritară 3 - „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”.
Iniţierea realizarea şi depunerea unor proiecte privind îmbunătăţirea infrastructurii a
reprezenta o necesitate imediată pentru că starea bazei materiale a instituţiilor publice
subordonate prezintă un grad de uzură foarte ridicat.
Pentru depunerea proiectelor autoritate contractantă poate fi numai autoritatea
administraţiei publice locale deoarece clădirile şi terenurile reprezintă proprietatea
publică a oraşul.
Pentru aceste proiecte cota de cofinanţare este la 2% din valoarea cheltuielilor
eligibile şi se pot finanţa:
- consolidarea, modernizarea clădirilor
- dotările cu echipamente
- modernizarea utilităţilor, inclusiv crearea de facilităţi speciale pentru
persoanele cu dizabilităţi.
Valoarea totală a unui proiect poate fi între minim 500.000 lei şi maxim 67.000.000
lei.
58
În perioada analizată în oraşul Baraolt sau derulat câteva proiecte Europene ca
colectarea deşeurilor selective, închiderea gropii de gunoi a oraşului, dar acestea
reprezintă foarte puţin. În viitor propunem realizarea unei echipe de specialist pentru
accesarea de fonduri Europene pentru reabilitarea sistemului de apă şi canalizare în
oraş şi în satele aparţinătoare pentru reabilitarea bazei materiale a instituţiilor de
învăţământ pentru finanţarea modernizării şi extinderii spitalului orăşenesc, condiţie
necesară acreditării, pentru reabilitarea drumurilor publice a spaţiilor verzi şi multe
altele.
59
Bibliografie
B. Neel: Dotarea globală a funcţionării colectivităţilor locale, Editura
AJDA, 1998
Boderce Gabriel, Marian Cosmin: Metode de cercetare în ştiinţele sociale,
Cluj, 2008
C.I. Jitaru: Contabilitatea operațiunilor economice specifice execuției
bugetului de venituri și cheltuieli, Editura Danubius,2007
Dan Drosu Şaguna: Drept financiar şi fiscal, Editura Eminescu, Bucureşti
2000
Dan Lazăr: Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj Napoca, 2003
Ghid de utilizare a OUG 45/2003 Privind finanţele publice locale
INCEU,A.M.,LAZĂR, D.T.,(2006) Finanţe şi bugete publice Editura
Accent,Cluj Napoca
Iulian Văcărel: Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2006
Internet: WWW. Ubo .ro/managementul sistemelor bugetare
Legea administraţiei publice locale(Legea 215 din 23 aprilie
2001,republicată)
Legea finanţelor publice (Legea 500 din 11 iulie 2002, cu modificările
ulterioare)
Legea finanţelor publice locale (Legea nr.273 din 21 iunie 2006)
Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie
2004)
Legea privind taxele şi impozitele locale (Legea 571 din 22 decembrie
2003, republicată)
Mircea Agabrian: Analiza de conţinut, Editura Polirom, Iaşi 2006
POPESCU, N.D.,(2002) Finanţe-Bugete-Fiscalitate, Editura Economică,
Bucureşti
ROMAN, D.P.(2004) Dreptul Finanţelor Publice, Editura Tribuna, Sibiu
Talpoş, I., (1995), Finanţele României, Editura Sedona, Timişoara Tulai, C. I., (2003), Finanţele publice şi fiscalitatea, Editura Casa cărţii de
60
ştiinţă, Cluj Napoca Văcărel, I., et al., (2001), Finanţe Publice, Editura didactică și
pedagogică, Bucureşti
61