Academia de Studii Economice BucurestiFacultatea de Administratie si Management Public

SISTEME ADMINISTRATIVE COMPARATE :

GERMANIA – MAREA BRITANIE

ANDRIES BOGDAN – IONUTGrupa 223,Seria A,Anul III

1

Bucuresti 2013

TITLUL LUCRARII SI JUSTIFICAREA ACESTUIA

Din 2007 Romania este membra in Uniune Europeana de aceea este mai mult decat evident ca sistemul administrativ romanesc trebuie adaptat celui din interiorul comunitatii europene. Existenta unei administratii eficiente si democratice este absolut necesara pentru ca acest lucru sa se poata produce. De aceea este necesara realizarea unei reforme reale prina care tara noastra sa se situeze la nivelul standardelor europene si sa se caracterizeze prin transparenta, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate si eficacitate. Este adevarat ca in ultimii ani progrese au fost facute prin adoptarea unui pachet complex de legi privind functia publica, descentralizarea serviciilor publice, finantele publice locale, lupta impotriva coruptiei si prin infiintarea unor noi institutii, care sa pregateasca si sa puna in aplicare reformele. Practica a aratat, insa, ca multe din aceste legi nu au fost bine aplicate, iar noile instituţii nu si-au indeplinit in totalitate misiunea. Aderarea la Uniunea Europeana a depins si va mai depinde, in continuare, in mare masura de imbunatatirea standardelor administratiei publice si de implementarea reformelor in toate domeniile acesteia, ceea ce inseamna ca sectorul public trebuie sa se adapteze schimbarilor continue ale mediului economic si social, intrucat atat deciziile investitorilor straini, cat si ale celor interni, sunt influentate din ce în ce mai mult de calitatea, eficienta si credibilitatea administratiei publice. Mai mult, in toate statele Uniunii Europene, administratia publica a devenit un factor esential care determina avantajul competitiv al unei natiuni. Am ales aceasta tema deoarece Germania si Marea Britanie sunt tari dezvoltate, de multi ani membre in Uniunea Europeana facand analiza aceasta cu convingerea ca aspectele identificate in cele doua sisteme administrative ar avea relevant pentru sistemul administrative din Romania. In contextul in care exista mai multe categorii de regimuri politice respectiv: prezidentialism, parlamentarism, semiprezidentialism si monarhie constitutionala, aceasta lucrare isi propune sa compare doua dintre aceste tipuri de sisteme politice. Vor fi comparate sistemele politice:al Marii Britanii (cu un sistem clasic de monarhie constitutionala) si al Germaniei (cu un sistem politic parlamentar ). Aceste doua sisteme politice vor fi comparate si dezbatute de-a lungul lucrarii in baza unei bibliografii prestabilite si in baza legilor fundamentale ale acestor doua tari, cu prevederile lor.In vederea unei mai bune perceperi a subiectului este necesara descrierea caracteristicilor celor doua tipuri de sistem politic: monarhie constitutionala si parlamementarism.

Regimul politic parlamentar reprezinta exact opusul regimului politic prezidential. Si aceasta pentru ca in cadrul parlamentarismului puterea este detinuta de parlament. Parlamentul reprezinta vointa politica a poporului iar, presedintele este ales de organul reprezentativ (parlamentul). Pe langa functiile legislative, parlamentul detine si o functie de control, mai ales asupra executivului (prim-ministrul si cabinetil lui) investit de catre parlament. In cadrul acestui regim presedintele joaca un rol mai mult formal (ca si in cazul monarhului), singura functie pe care o detine functia de sef al statului. Un exemplu reprezentativ pentru acest tip de regim il reprezina Germania.

Iata deci ca dupa o prezentare generala a acestor doua tipuri de regimuri se pot observa cu usurinta unele asemanari si deosebiri, cum ar fi ca regimul poliitic prezidential este inversul regimului politic parlamentar iar, regimul politic al monarhiei constitutionale este foarte apropiat regimului politic parlamentar. In cazul ambelor regimuri politice

2

(parlamentarism si monarhie constitutionala) balanta puterii se inclina in dreptul Parlamentului.Regimul Parlamentar acordă impotanţă deosebită Parlamentului, acesta devenind adevăratul forum politic de guvernare.În cadrul acestui regim Guvernul este condus de un prim ministru ce este ţinut să răspundă pentru acţiunile sale în faţa Parlamentului. Acesta din urmă în condiţiile în care apreciază că nu îşi îndeplineşte mandatul îi poate retrage încrederea acordată.Preşedintelui republicii îi revin atribuţii de reprezentare şi protocol, acesta avănd un rol politic minor în rapot cu poziţia proeminentă a primului ministru, totuşi în situaţii de criză preşedintele poate acţiona cu succes.Ca trăsătutri principale ale regimului Parlamentar enumerăm următoare: regula că şeful statului nu răspunde din punct de vedere politic; cea potrivit căreia şeful statului poate dizolva parlamentul; regula că guvernul răspunde din punct de vedre politic în faţa parlamentului, atât pentru propriile sale acte cât şi pentru cele ale şefului statului; regula potrivit căreia guvernul trebuie să se bucure de increderea Parlamentului, urmand sa demisioneze atunci cand o pierde. In cadrul regimului politic al monarhiei constitutionale, seful statului are o putere mai mult simbolica pentru ca acesta „domneste, nu guverneaza” . In cadrul acestui regim politic monarhul indepplineste functii ceremoniale, figurative, functiile executive revenind parlamentului. Parlamentul indeplineste functii asemanatoare cu cele ale regimului politic parlamentar. Acesta din urma poate fi considerat motivul pentru care regimul politic al monarhiei constitutionale este tratat adesea ca o varianta a regimului politic parlamentar. Exemplul de regim glasic al monarhiei constitutionale este reprezentat de Marea Britanie.Astăzi, monarhiile constituţionale sunt combinate cu o democraţie reprezentativă, care reprezintă teoriile suveranităţii populare care plasează suveranitatea în mâinele poporului, şi cele care consideră important rolul tradiţiei în guvernământ. Cu toate că regele sau regina pot fi consideraţi şeful statului, Prim Ministrul, a cărui putere provine direct sau indirect în urma alegerilor, este Şeful Guvernului. Trăsătura caracteristică a sistemului constituţional britanic este absenţa unei constituţii în sens formal şi nu în sens material, întrucât la ansamblul coerent de cutume se adaugă texte juridice adoptate de parlament, de o importanţă deosebită pentru dezvolatarea instituţiilor politice din această ţară, ca şi pentru raporturile dintre guvernanţi şi guvernaţi.

PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI ADMINISTRATIV DINGERMANIA

Germania este o republica cu organizare statala federala. Este compusa din 16 landuri in prezent (11 landuri din Vest plus cele 5 din Est). Avand in vedere numarul de Landuri a crescut si numarul membrilor Bundestagului, de la 494, in 1987, la 662, in 1990. Presedintele Republicii este ales pentru un mandat de 5 ani de Adunarea Federala (compusa din membrii Bundestagului si un numar de membrii egal cu cel al deputatilor ales dupa criteriile: sa aiba cetatenie germana si varsta de 40 ani). ca in orice regim parlamentar Presedintele are mai mult functii decorative. Aceste functii sunt: reprezentarea Germaniei pe plan international; incheierea tratatelor internationale; acreditarea si primirea reprezentantilor diplomatici; numirea si revocarea judecatorilor; exercitarea dreptului de gratiere; promulgarea legilor; atributii in ceea ce priveste formarea guvernului. Presedintele nu raspunde din punct de vedere politic de actele sale ci pentru incalcarea Constitutiei sau a unei legi federale.

3

Preşedintele federal deţine urmatoarele prerogative:• reprezentarea Germaniei pe plan internaţional;• încheierea tratatelor internaţionale;• acreditarea şi primirea reprezentanţilor diplomatici;• numirea şi revocarea judecătorilor;• promulgarea legilor;• atribuţii în ceea ce priveşte formarea Guvernului.

Autoritatea legislativa

Parlamentul Germaniei este unul bicameral compus din Bundestag(Adunarea Federala) si Bundesrat(Consiliul Federal).Alegerea membrilor primei camere (deputatilor ) se face in doua feluri. Si aceasta pentru ca jumatate din deputati sunt alesi prin vot uninominal majoritar, iar cealalta jumatate prin vot proportional cu lista. Membrii Bundestagului sunt alesi pentru un mandat de 4 ani. Bundesratul este compus din membrii numiti de guvernele landurilor (mandatele sunt de la 3 la 5, in functie de marimea demografica).

Avand in vedere ca Bundestagul este camera aleasa de populatie, se poate spune ca detine funcrtia reprezentativa. Rolul legislativ al Bundesratului este limitat, Bundestagul avand o mai mare putere legislaiva, desi constitutia prevede colaborarea dintre camere.

Fiecare camera este condusa de cate un presedinte si un vicepresedinte, asistati de secretari. Presedintele Bundestagului se alege pe durata madadatului legislatin iar cel al Bundesratului este desemnat anual. Bundestagul reprezinta vointa populatiei, iar Bundesratul reprezinda organizarea statale, federala a Germaniei.

In afara de functia legislativa Parlamentul are dreptul de a numi si revoca Cancelarul (si guvernul). In acest context vorbim de Bundestag, in fata caruia guvernul este respunzator.

Sistemul electoral

Sistemul electoral al Germaniei este unul mixt: majoritar uninominal şi proporţional de listă. Camera inferioară a Parlamentului federal, Bundestagul se compune din deputaţi, dintre care jumătate sunt aleşi în circumscripţii, prin scrutinul majoritar uninominal, iar restul proporţional pe listă de partid. În Bundestag intră partidele care obţin la al doilea vot un procent de peste 5 la sută pe întreaga Germanie sau cele care câştigă cel puţin 3 circumscripţii individuale.Uneori se alocă mandate suplimentare ("Uberhangsmandeten") partidelor care obţin într-un anumit Land federal (Germania este împărţită în 16 landuri) un număr de mandate individuale superior procentajului obţinut în acel land la cel de-al doilea vot, proporţional. Varsta minima pentru exercitarea dreptului de vot este de 18 ani, iar votul nu este obligatoriu.

4

Autoritatea executiva

Organizarea si functionarea Guvernelor in Germania

Puterea executiva este reprezentata de Guvern, acesta fiind format din Cancelar si munistrii. Cancelarul poate fi propus si de Presedinte si de Parlament insa decizia asupra numirii sale, apartine Bundestagului. Prima Propunere pentru postul de Cancelar trebuie sa ii apartina Parlamentului. Daca din difertite motive aceasta propunere nu exista sau nu este aprobata, Presedintele va supune votului propunerea sa. Daca nici in acest caz nu este ales un Cancelar, Presedintele are dreptul sa dizolve Bundestagul.

Cancelarul dispune de autoritate maxima in Guvern, el avand dreptul sa schimbe cabinetul daca este nevoie. Tot Cancelarul isi asuma raspunderea pentru indeplinirea obiectivelor propuse. In cazul in care Cancelarul pierde majoritatea din Bundestag, aceasta il poate revoca si numii un succesor. Deţine aşa-numita Richtlinienkompetenz, prin care formulează in linii mari sarcinile fiecărui ministru. Formarea Guvernului federal depinde de alegerea Cancelarului. Cu câteva luni înaintea alegerilor pentru Dieta federală, partidele sau coaliţiile de partide îşi desemnează candidatul la funcţia de cancelar. După alegerea Dietei aceasta alege Cancelarul la propunerea Preşedintelui federaţiei. Formarea Guvernului după alegerea Cancelarului, face obiectul negocierilor între partide, care stabilesc atât programul politic cât şi compoziţia Guvernului.Membrii se numesc şi se revocă de către de către Dietă la propunerea Cancelarului. Nu există incompatibilitate între funcţia guvernamentală şi calitatea de parlamentar, membrii Guvernului fiind de regulă şi membrii Dietei federale. Funcţia guvernamentală este însă incompatibilă cu cea de membru în Guvernele sau Parlamentele landurilor, ceea ce implică şi incompatibilitatea cu funcţia de membru al Consiliului federal.Guvernele germane se menţin de regulă, pentru un întreg mandat de 4 ani, astfel încât Germania este, de departe, ţara cu cea mai mare stabilitate guvernamentală în U.E. Legea fundamentală prevede un mecanism perfecţionat de angajare a răspunderii guvernamentale, şi anume -moţiunea de cenzură constructivă.Acest mecanism permite Dietei eliberarea din funcţie a Cancelarului concomitent cu alegerea cu alegerea unui nou cancelar. La rândul său, cancelarul are posibilitatea să determine dezvoltarea Dietei de către Preşedintele federaţiei, prin solicitarea unui vot de încredere. Ambele procedee intervin ca urmare a modificării coaliţiilor politice şi au drept scop asigurarea unei majorităţi parlamentare favorabile Cancelarului. Constituţia federală precizează că Guvernul federal este compus din Cancelarul federal şi miniştri federali, precizând totodată, şi competenţele şefului guvernului, competenţe care se exercită prin emiterea de directive. În baza acestor competenţe, Cancelarul determină liniile directoare ale programului de guvernare, însă fiecare ministru beneficiază de autonomie în conducerea ministerului său. Divergenţele dintre ministere se tranşează în Guvern. Cancelarul coordonează acţiunea guvernamentală conform unui Regulament interior care se adoptă de Guvern şi se aprobă de Preşedintele federaţiei. Cancelarul reprezintă Guvernul în faţa Preşedintelui, a Parlamentului şi societăţii civile. S-a format obiceiul unui vice-cancelar dintre personalităţile proeminente al partidului liberal, dacă acesta face parte din coaliţie, având rolul de a-l suplini pe cancelar în caz de absenţă. De regulă, şeful Guvernului nu conduce nici un minister chiar Cancelaria federală având propriul său ministru.

5

Din 1967 se pot numi şi secetari de stat parlamentaridin rândul membrilor Dietei federale, care au rang de adjuncţi de miniştri dar nu participă la şedinţele Guvernului. Trebuie menţionat că potrivit tradiţiei germane, titlul de secretar de stat, fără altă precizare desemnează pe cel mai înalt funcţionar administrativ din ministerul din care face parte.

Guvernul landului

Are câte un reprezentant în fiecare regiune, care deţine competenţe de coordonare a întregii activităţi. El este controlat de către ministrul de Interne al landului şi de către fiecare ministru însărcinat cu probleme tehnice.Administraţia regiunii este importantă şi se structurează în mai multe servicii.Regiunile exercită o tutelă asupra oraşelor independente şi grupărilor comunale.În Germania se găsesc 426 de departamente, 117 municipalităţi şi 16.068 comune a căror autonomie este foarte mare. Conceptul de descentralizare în Germania se traduce, într-un mod particular, prin recunoaşterea constituţională adomeniului propriu de acţiune al comunelor. Cea mai mare parte dintre constituţiile landurilor precizează, în acelaşi timp, libertatea de principiu recunoscută comunelor.Astfel, comunele sunt, în limitele lor teritoriale, singurele responsabile şi promotoare, în exclusivitate, al ansamblului administraţiei publice locale. Ele îndeplinesc toate sarcinile publice, în măsura în care, acestea nu au fost atribuite altor autorităţi prin intermediul unor dispoziţii legale.Fiecare land are o legislaţie comunală proprie, deşi organele administraţieipublice locale sunt caracteristice tuturor statelor (atât federale, cât şi unitare) şi ele sunt: Primăria şi Consiliul (Municipal/Comunal).

Sistemul partidist german este unul bipartidism imperfect, sau „doua partide si jumatate”. Acest sistem este astfel pentru ca exista doua partide mari cu influenta puternica si un partid mic, care se asociaza de regula cu partidul aflat la putere. Bineinteles ca exista mai multe partide in viata politica insa cele mai importante sunt: Uniunea Crestin-Democrata, Partidul Social-Democrat, Partidul Liber-Democrat. Pe langa aceste mai sunt si Partidul Ecologist si Partidul Socialismului Democratic. Sistemul partidist German de „doua partide si jumatate” tinde inse spre „doua partide si doua jumatati” deoarece Partidul Ecologist devine din ce in ce mai important si se va asocia si el la guvernare cu un partid mare.

Avand in vedere atributiile limitate si formale ale presedintelui, cat si rorurile importante ale Parlamentului si Guvernului, mai precis al Cancelarului, se poate cu usurinta intelege de ce Republica Federala Germania are un regim politic Parlamentar.

Dupa o larga descriere a regimurilor politice ale celor trei tari voi preciza asemanarile si deoasebirile dintre aceste regimuri, avand in vedere ca a fost deja demonstrata apartenenta tarilor la categoriile de regim mentionate la inceputul lucrarii. Din 1998 şi pâna în iulie 2005 a fost la putere la nivelul Germaniei o coaliţie parlamentară aşa-numită Roşu-Verde, adică între Social-Democraţi (SPD) şi Verzi-ecologişti (B90 / Die Grünen). La 21 iulie 2005 preşedintele Horst Köhler a dizolvat parlamentul , ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul de atunci Gerhard Schröder (SPD) la 1 iulie în parlament. Ca urmare, la 18 septembrie 2005 au avut loc din nou alegeri federale, în urma cărora a venit la putere coaliţia guvernamentală "negru-roşu" dintre partidele CDU/CSU şi SPD.

6

Autoritatea juridica

La respectarea Legii fundamentale veghează și Curtea Constituţională Federală, care e compusă din două camere a câte 8 judecători: 8 sunt aleşi de Parlament iar ceilalţi 8 sunt aleşi de Consliul Federal. Aceştia se ocupă în special cu interpretarea şi aplicarea Legii fundamentale prin: 1. rezolvarea litigiilor cu privire la funcţionarea puterilor publice, 2. controlul constituţionalităţii şi calităţii normelor juridice şi 3. soluţionarea recursurilor înaintate de particulari care-şi apără drepturile fundamentale. Când Curtea Constituţională hotărăşte neconstituţionalitatea unei legi, Legiuitorul are datoria s-o revizuiasă fără ca legea să iasă din vigoare.

Curtea Federala Constitutionala examineaza legislatia federala si pe cea a landurilor pentru a constata conformitatea cu legile de baza. Curtea Federala de Justitie este responsabila pentru rezolvarea problemelor penale, civile, exceptind legile referitoare la munca si domeniul jurisdictional liber, voluntar (care include activitaţi notariale, mosteniri si probleme de paza). Legislatie - legile Germaniei in mare parte sunt legi scrise, iar in prezent exista mai mult de 4000 de legi si ordonanţe cu putere de lege.

PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI ADMINISTRATIV DIN

MAREA BRITANIE

Sistemul politic al Marii Britanii este un regim clasic de monarhie constitutionala cu caracteristici puternic asemanatoare parlamentarismului. In cadrul acestui regim monarhul are un rol formal, sau chiar ceremonial puterea fiind transferata parlamentului. Marea Britanie este o tara fara constitutie, al carui sistem politic este bazat mai mult pe cutume decat pe o lege scrisa. Nu se va intalni in Marea Britanie un cadru juridico-politic riguros insa, se bazeaza pe indelungata practica a parlamentului. Parlamentul britanic este considerat institutie politica anexa monarhului.

In cazul Marii Britanii, o tara al carui sistem politic se bazeaza pe cutuma, este lesne de inteles ca o constitutie scrisa nu exista. Constitutia acestei tari este una nescrisa, bazandu-se pe cutume si traditii constitutionale, la care se adauga texte legislative, sau legi recente care reglementeazainstitutii juridice cu caracter constitutional. Datorita faptului ca este o constitutie bazata pe cutuma, aceasta se poate inlocui usor fara vre-un procedeu special.

Monarhia in cadrul acestui sistem este situata in varful ierarhiei politice a statului. Desi conform legilor cutumiare si scrise monarhul are cel mai important rol in viata politica, in fapt el detine o functie decorativa, singura functie adevarata fiind aceea de sef al bisericii.Astfel, Monarhul are următoarele atribuţii:1. Desemnarea primului ministru.Prin aceasta prerogativă a sa, Monarhul desemnează în mod obligatoriu liderul partidului învingător in alegeri;2. Sancţionarea legilor.Cutuma îi recunoaşte acest drept de veto, dar de fapt Regele nu a mai utilizat această prerogativă a sa de al începutul sec.al XVIII-lea;3. Prezintă “Mesajul Tronului”.

7

La deschiderea fiecarei sesiuni parlamentare este prezentat “Mesajul Tronului” de fapt acest obicei are un rol simbolic fiind o pledoarie în favoarea programului guvernamental al partidului aflat la putere;4. Înmanarea ordinelor şi distincţiilor.5. Dizolvarea Camerei Comunelor.Această prerogativă a Regelui are un rol formal, practic iţiativa aparţine primului ministru, Monarhul conformându-se cererii acestuia, Camera Lorzilor ne putând fi dizolvată;6. Declararea stării de război şi încheierea păcii.Prin această prerogativă a sa Monarhul este abilitat să declare stare de război şi să încheie pacea.7. Încheierea tratatelor.Regele are posibilitatea de a încheia tratate cu alte state, atât în calitatea sa de Suveran, cât şi ca reprezentant al Parlamentului.8. Recunoaşterea altor state şi guverne.Regele păstreaza rolul necontestat de şef al Bisericii anglicane, fiind de asemenea, şef al Commonwealth-ului britanic.

Autoritatea legislativa

Parlamentul britanic este unul bicameral format din Camera Comunelor (Hause of Commons) si Camera Lorzilor (Hause of Lords). Marele Parlamentul Britanic semnifica cuprinderea tuturor stărilor sociale recunoscute ca fiind îndriruite să aibă reprezentanţi în parlament. Constituirea Camerei Comunelor reprezentând consecinţa unei evoluţii istorice legate în special de necesitatea soluţionării constructive a problemelor legate de taxe şi impozite.

Raporturile cu coroana exprimau subordonarea parlamentului faţă de corană; regele având atât atribuţi executive cât şi legislative. Raporturile cu coroana exprimau subordonarea parlamentului faţă de corană; regele având atât atribuţi executive cât şi legislative.

Starea de subordonare a parlamentului britanic faţă de rege a continuat şi în sec. XIV, acesta este marcat de separarea parlamentului în două camere. Astfel la 1332 cele două grupuri (unul format din prelaţi şi nobili şi unul format din cavalerii reprezentanţi ai comitatelor şi reprezentanţii oraşelor) deliberau separat, iar în 1351d in aceste două grupuri s-au format două adunări cu localuri separate – Camera Lorzilor respectiv Camera Comunelor. La acestă dată cele două adunări nu aveau atribuţiile unui organ legislativ. Deşi sistemul constituţional britanic se bazează pe principiul separaţiei celor trei puteri: legislativă, executivă şi puterea judecătorească, între acestea există mecanisme constituţionale de interferenţă, de colaborare şi cooperare în procesul de guvernare.

De pildă, parlamentul numeşte primul-ministru şi pe ministrii, guvernul exercită initiaţiva legislativă, comisiile parlamentare verifică activitatea guvernului, deputaţii interpelează miniştrii etc. O expresie a acestei colaborări între puteri este şi responsabilitatea ministerială care constă în prerogativa parlamentului de a cere membrilor guvernului să raporteze în faţa acestuia în legatură cu modul in care isi indeplinesc atribuţiile1.

Camera Comunelor detine intreaga putere legislativa, avand un caracter reprezentativ conferit prin vot. Membrii acestei camere sunt alesi prin vot pentru un mandat de cinci ani. In

1

8

cadrul acestei camere se organizeaza doua grupuri parlamentare, grupul majoritar (cei care detin puterea) si cel minoritar (opozitia), avand in fruntea lor fiecare cate un lider. Aceasta camera este condusa de un Speaker ales din randul parlamentarilor. Se obisnuia ca Speaker-ul sa fie numit de monarh insa acum, presedintele Camerei Comunelor este ales prin consens de catre parlamentari, pentru un mandat de cinci ani. Camera comunelor este si organul in fata caruia guvernul trebuie sa raspunda. Astfel Camera Comunelor indeplineste si functia de control asupra guvernului. Aceasta functie poate fi numita „functie nonlegislativa”2

Opozitiei i se ofera toate conditiile pentru libera exercitare a activitatii politice. Liderul opozitiei formeaza un cabinet din umbra, care indeplineste rolul unui potential guvern (shadow cabinet). Astfel se poate spune cafunctia principala a Camerei Comunelor este aceea legislativa.

Camera Lorzilor nu are un caracter reprezentativ pentru ca ea nu are la baza eligibilitatea membrilor sai, ci ereditatea (membrii mostenind ereditar locul in camera). Desi aceasta camera are un caracter ereditar, monarhul are dreptul sa numeasca lorzi indiferent de originea sociala a innobilatului cu conditia sa fie barbat. Astfel, in prezent aproximativ 500 dintre locurile din camera lorzilor sunt ocupate de lorzi numiti. Membrii acestei camere sunt mult mai numerosi decat cei ai Camrei Comunelor, sunt 759 de lorzi. In prezent se incearca reducerea acestei camere la un numar de locuri mai mic (92), pentru a adapta sistemul politic la conditiile Marii Britanii contemporane. Aceasta camera pune si mai mare accent pe cutuma, decat cealalta camera. Camera Lorzilor este condusa de un Lord Cancelar, care face parte si din guvern.

Sistemul electoral

Sistemul electoral tradiţional britanic este un scrutin majoritar relativ în circumscripţii uninominale, numit şi sistem first-past-the-post. Deputaţii aleşi sunt acei candidaţi dintr-o circumscripţie electorală care au adunat mai multe voturi decât toţi ceilalţi competitori. În limbaj simbolic, de curse de cai, cine trece primul de "linie" (first-past-the-post), câştigă. Voturile acordate celorlalţi candidaţi nu sunt luate în considerare la distribuirea locurilor din parlament. Sistemul electoral presupune o relaţie strânsă între circumscripţii şi deputaţi. Şi pentru că miniştrii trebuie să fie automat şi membri ai unei Camere, ei pot pierde, în cazul înregistrării unui eşec în competiţia electorală din circumscripţia lor, şi orice şansă de a obţine o funcţie guvernamentală. Deputaţii aleşi sunt, pentru toţi locuitorii din circumscripţia sa electorală, oamenii de legătură în probleme politice şi sociale şi "ambasadorii" acestora în Parlamentul de la Londra. De regulă, ei sunt cunoscuţi în circumscripţia de provenienţă, ei nefiind însă obligaţi să fie rezidenţi vechi ai acestora, pentru a se bucura de şanse sporite cu ocazia alegerilor.

Autoritatea executiva

Organizarea si functionarea Guvernului in Marea Britanie

Guvernul Marii Britanii este un organ executiv format bine-nteles din premier si ministrii. Guvernul reprezinta in fapt victoria electorala a unuia dintre partidele aflate la guvernare.partidul care a castigat alegerile va detine majoritatea parlamentara asigurand astfel 2

9

aprobarea programului de guvernare si a proiectelor guvernului, propuse Parlamentului. Atributiile Guvernului sunt:atributii executive, atributii legislative (aproximativ 90% din legile votate de Parlament sunt initiate de Guvern) si atributii cu caracter financiar (proiectul de buget fiind initiat de Guvern si votat de Parlament). In cadrul guvernului exista doua tipuri de ministrii, titulari (seniori) si secretari de stat (juniori).Din punct de vedere formal – juridic atât Cabinetul cât şi Guvernul şi Primul –ministru se numesc de Coroană. Totuşi, ca urmare a unei convenţii constituţionale formată în sec. XIX, obligă regina să numească în funcţia de prim-ministru pe şeful partidului majoritar în Camera Comunelor. Există posibilitatea ca Regina să poată influenţa totuşi desemnarea Primului-ministru, atunci când nici, un partid nu deţine majoritatea (cum a fost cazul epocii tri-partide interbelice) sau când partidul majoritar nu are un şef (cazul succesiunii lui charchill). Cu aceste excepţii, se consideră că Primul –ministru este ales prin sufragiu universal indirect, întrucât în mod normal, fiecare partid abordează alegerile cu un şef desemnat pentru a fi Prim- ministru în caz de victorie electorală. Alegerea celorlalţi membri ai Cabinetului şi ai Guvernului se face de către primul-ministru din rândul partidului său, toţi membrii guvernului sunt şi membri ai Camerei Comunelor sau, într-un număr restrâns, ai Camerei Lorzilor. Convenţiile Constituţionale obligă pe primul-ministru să fie membru al Camerei Comunelor. În afara cazurilor cexcepţionale: demisia, decesul sau moţiunea de cenzură contra Guvernului, durata acestuia este egală cu cea a legislaturii. Durata legislaturii este la dispoziţia primului- ministru dar mandatul Camerei Comunelor nu poate depăşi 5 ani. Primul-ministru poate oricând să ceară dizolvarea Prlamentului, punând capăt legislaturii, pentru a profita de o conjunctură pe care o consideră favorabilă din punct de vedere electoral. Aşa se face că durata medie a legislaturilor este de 4 ani. Primul-ministru poate modifica oricând componenţa guvernului sau, în mod obişnuit remanierile făcându-se anual, după vacanţa de var. Structura Guvernului face obiectul mai multor convenţii constituţionale. Organizarea sa este prerogativă reală, chiar dacă, în acest domeniu convenţiile constituţionale sunt mai puţin riguroase decât celelalte cutume constituţionale. Termenul de guvern în Anglia are trei accepţiuni, respectiv: majoritate guvernamentală administraţia de stat ansamblul cuprins din cca. 100 de persoane, care sunt miniştri sau secretari de stat În această ultimă accepţiune Guvernul cuprinde:* miniştri departamentali (cei care conduc un minister) care poartă denumirea de Secretari de stat pentru ministerele cele mai vechi, şi miniştri în cazul ministerelor mai recente.Miniştri departamentali sunt de regulă şi membri ai Cabinetului. ei îşi conduc ministerele cu ajutorul miniştrilor de stat care le sunt adjuncţi, şi cu ajutorul subsecretarilor de stat parlamentari, care asigură legătura cu Camerele Parlamentului;* miniştri non-deparlamentari (fără portofoliu) care ocupă în mod tradiţional anumite funcţii, adesea onorifice;* membrii grupului de parlamentari însărcinaţi cu organizarea votului în Parlament;*consilierii juridici ai Guvernului. Miniştri care fac parte din Cabinet, miniştri de stat, consilierii juridici şi principalii parlamentari însărcinaţi cu organizarea votului în Parlament, sunt de cu apelativul miniştri seniori iar ceilalţi cu apelativul miniştri juniori. Numirea tuturor miniştrilor este decisă de Primul –ministru care stabileşte, de asemenea, şi componenţa Cabinetulu, adevăratul organ de decizie guvernamentală, şi care cuprinde miniştri cei mai importanţi. Anumiţi membrii ai

10

Guvernului intră din oficiu în componenţa Cabinetului: Lordul Cancelar, ministrul de finanţe, subsecretarii de stat de la apărare, interne, afaceri externe . Libertatea de alegere a Primului-ministru, în ce privesc membrii Guvernului,şi ai Cabinetului, inclusiv remanierea acestora, nu este limitată decât de propriul partid. Primul-ministru poate să-şi rezerve şi conducerea unui minister (ex. Chrchill – ministerul de război; M.Thatcher – Ministerul FFuncţiei Publice ). Cabinetul se întruneşte din iniţiativa primului-ministru care stabileşte şi ordinea de zi. Deciziile se iau prin consens, care se obţine datorită ascendentului primului-ministru asupra celorlalţi miniştri.

Sistemul partidist al Marii Britanii este unul bipartidist pur, existand doua partide dominante, Partidul Conservator si Partidul Laburist, care obtin de fiecare data 90% din voturi cu aproximativ 95%din mandate. In viata politica englezeasca mai exista partide insa dintre acestea unul mai important este Partidul Liberal, fiind pe locul trei insa primele doua domina cu desavarsire.

Autoritatea juridica

Daca ar fi sa vorbim despre Marea Britanie din punctul de vedere al autoritatii judecatoresti, Regatul Unit nu are o Curte Constitutionala, nu are un sistem unitar de curti si nu are o separare clara a legilor private si publice asa cum de altfel exista in majoritatea tarilor europene. Un element particular este reprezentat de absenţa garanţiei constituţionale în favoarea colectivităţilor teritoriale: Parlamentul este liber să realizeze orice schimbare pe care o doreşte în organizarea administraţiei descentralizate. Susţinătorii sistemului britanic apreciază că tradiţiile şi cutuma sunt suficiente pentru a păstra autonomia şi independenţa administraţiei locale, dar este clar că acestea nu sunt decât argumente nesemnificative.Nu există curţi constituţionale sau administrative specializate pentru a trata conflictele între deciziile guvernului central şi deciziile administraţiei locale descentralizate. Această competenţă revine tribunalelor civile ordinare şi jurisprudenţei care realizează un efort major pentru a adapta legea ordinară în circumstanţele particulare ale administraţiei locale. Colectivităţile teritoriale descentralizate britanice nu au competenţe generale. În aplicarea principiului ultra vires dezvoltat de tribunale în secolul XIX, fiecare act al guvernului trebuie să aibă la bază o abilitare legală, conferită printr-o lege sau o cutumă (commonlaw).. Daca ar fi sa facem o comparatie cu Romania, autoritatea judecatoreasca in tara noastra se compune din instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii.Instantele judecatoresti sunt: Judecatoriile, Tribunalele, Tribunalele Specializate, Curtile de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Instanta suprema in ierarhia instantelor judecatoresti in Romania este Inalta Curte de Casatie si Justitie, ce are, in principal, competenta de a judeca recursul în casatie si de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti.

Aspecte privind organizarea şi funcţionarea Guvernului în România, comparativ cu ţările Uniunii Europene

Conform Constituţiei din 1991, investiţia Guvernului în România presupune un complex de activităţi anterioare momentului, respectiv:

11

1.desemnarea unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru;2.alcătuirea listei membrilor guvernului şi întocmirea programului de guvernare;3.dezbaterea în Parlament a programului de guvernare şi a listei Guvernului;4.votul de încredere;5.numirea Guvernului. Desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru se face de Preşedintele ţării în urma consultării cu reprezentanţii partidului care deţine majoritatea absolută în Parlament ( în raport cu numărul total al deputaţilor şi senatorilor) se face cu reprezentanţii tuturor partidelor prezente în Parlament. Alcătuirea listei Guvernului şi întocmirea programului de guvernare sunt în sarcina candidatului la funcţia de Prim-ministru. Acesta nu are i libertate deplină fiind obligat să ţină seama atât de programele partidelor pe care se va sprijini pentru obţinerea votului de încredere, cât şi de negocierile cu acestea în privinţa candidaţilor ministeriabili. Votul de încredere are în vedere concordanţa dintre program şi persoanele apte să-l pună în practică. În România, nu există incompatibilitate între mandatul parlamentar şi funcţia ministerială. Candidatul la funcţia de Prim-Ministru trebuie să solicite Parlamentului votul de încredere în termen de 10 zile de la data la care a fost desemnat. Dezbaterea programului de guvernare şi a listei guvernului se face în şedinţă comună a celor două camere ale Parlamentului în termen de 15 zile de la depuner. Votul de încredere este secret şi necesită majoritatea absolută. Neacordarea votului după două tentative eşuate şi după expirarea unui termen de 60 de zile, dă dreptul Preşedintelui să dizolve Parlamentul, de altfel, unica modalitate de dizolvare a Parlamentului prevăzută în Constituţia României. Numirea Guvernului se face prin decret prezidenţial în urma votului de încredere acordat de Parlament. Numirea Guvernului se face prin decret prezidenţial în urma votului de încredere acordat de Parlament. Durata mandatului este de 4 ani, dar poate înceta, şi înainte de termen, prin adoptarea unei moţiuni de cenzură sau dacă Primul-Ministru îşi pierde calitatea de membru al Guvernului se face prin decret prezidenţial în urma votului de încredere acordat de Parlament. Având în vedere timpul relativ scurt care a trecut de când s-a instituit noul sistem constituţional, este greu de apreciat stabilitatea guvernamentală în România. Totuşi, putem remarca faptul că nici unul din cele 5 guverne care s-au succedat nu şi-a încheiat mandatul înainte de termen ca urmare a adoptării unei moţiuni de cenzură (deşi ele au fost cerute), ceea ce demonstrează că în România nu s-a destrămat nici o calitate guvernamentală. Comparând formarea guvernului României cu formarea guvernelor statelordin Uniunea Europeană constătăm că şi România se încadrează în regimul, mai mult sau mai puţin parlamentar al acestor state. În ce priveşte modul de numire al şefului guvernului (facem abstracţie de denumirile diverse folosite în statele analizate), situaţia se prezintă astfel:

a) în 5 ţări, investirea Guvernului se face de Parlament, după numirea Primului-ministru de către şeful statului (Belgia, Danemarca, Grecia, Italia, şi Portugalia). Opţiunea este limitată;

b) în alte 5 state: Austria, Franţa, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda, Primul-Ministru şi Guvernul se numesc de şeful statului, fără a fi necesar votul de încredere al Parlamentului. Libertatea de opţiune a şefului statului variază de la o ţară la alta (ex. în Franţa libertatea este apreciabilă, în Marea Britanie este practic inexistentă);

c) în alte 5 ţări: Finlanda, Germania, Irlandaa, Spania şi Suedia există proceduri particulare de investitură.

12

Comparând situaţia ţărilor din UE cu situaţia României, vom observa că investitura guvernului nostru este asemănătoare cu cea din primul grup de ţări comunitare. Este vorba de asemănare şi nu de identitate întrucât Preşedintele României numeşte Primul-ministru abia după ce acesta a primit votul de încredere al Parlamentului, şi nu înainte, ca în ţările respective. Originalitatea regimului constituţional român constă în abilitatea Preşedintelui de dizolvare a Parlamentului în cazul în care acesta nu acordă votul de încreder, după parcurgerea unei anumite proceduri. În ce priveşte compatibilitatea funcţiei guvernamentale cu cea parlamenmtară, situaţia se prezintă astfel:

a) ţări în care calitatea de membru al guvernului este condiţionată de calitatea de parlamentar: Marea Britanie, Irlanda;

b) ţări în care calitatea de membru al guvernului este incompatibilă cu cea de parlamentar: Austria, Franţa, Luxemburg, Portugalia, Suedia;

c) ţări în care cele două calităţi nu sunt incompatibile: Finlanda, Belgia, Danemarca, Olanda, Italia şi Spania.

Conform vechii legi, Guvernul era alcătuit din Prim-Ministru, miniştri şi Secretari de Stat. Inexistenţa unor reglementări clare a făcut ca opiniile cu privire la structura Guvernului să difere, în funcţie de poziţia Primului-ministru şi /sau a coaliţiei guvernamentale. În ce priveşte funcţia de ministru de stat, acelaşi autor o considera conformă Constituţiei, deoarece titulatura de ministru utilizată în textul constituţional, are caracter generic, fiind posibile orice circumstanţieri. Astfel, se poate utiliza atât denumirea de miniştru de stat, cât şi cea de ministru fără portofoliu (ceea ce de altfel se întâmplă în realitate – ex. minsitru pentru relaţii cu Parlamentul, ministru delegat la Ministerul Integrarii europene), existenţa acestor funcţii fiind dictată de imperative politice, şi nu juridice.Trebuie precizat că funcţia de ministru de stat are caracter onorific, reprezentând o evidenţiere a ministerelor pe care primul-ministru le consideră mai importante. Modificarea relativ frecventă a numărului de ministre şi a titulaturii acestora se întâlneşte în multe ţări comunitare, ceea ce reflectă adaptarea la dinamica realităţii sau o încercare de ridicare a eficienţei serviciilor publice, ori sunt rezultatul unor erori sau a unor presiuni partizane.În fine, modul de funcţionare- şedinţe săptămânale cu hotărâri adoptate prin consens sau de primul-ministru este comun ţărilor din UE în care figura politica centrală este – Marea Britanie, Germania, România. Concluzia este că structura şi modul de funcţionare a Guvernului român se înscriu în standardele europene, iar modificările aduse Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003 vor oferi modalităţi de creştere a stabilităţii guvernamnetale, continuităţii, coerenţei şi eficacităţii acţiunii guvernamentale.

13

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE DOUA TARI

Dupa cum am demonstrat deja: Marea Britanie poate fi considerata o tara cu un regim politic clasic de Monarhie Constitutionala (care insa tinde spre parlamentarism) si ca Republica federala Germania are parte de un regim politic parlamentar. Iata de ce pentru o mai buna intelegere a tematicii este necesara o comparare a celor trei tipuri de regim. Asemanarile dintre Germania si Marea Britanie pot fi identificate astfel:

O prima asemanare intre cele doua regimuri este aceea ca fiecare stat are un Parlament bicameral dintre care o camera detine puterea reprezentativa, fiind aleasa in mod direct de catre populatie. Cea de a doua camera avand un rol in luarea deciziilor membrii sai fiind numiti sau alesi de puterea executiva. O alta asemanare apare intre Marea Britanie si Germania tipul de regim politic fiind foarte apropiat, caci monarhia constitutionala este, in viziunea multora, considerata o anexa a regimului parlamentar. Din acest punct de vedere in cazul Anglei monarhul are putere mai mult formala caci „monarhul conduce nu guverneaza”, iar in cazul Germaniei care este o republica federala presedintele are si el tot un rol formal guvernarea fiind in mainile Parlamentului, ca si in cazul Angliei. O alta asemanare intre aceste doua tari este aceea ca in ambele cazuri, prim-ministrul si respectiv cancelarul detin puterea executiva. Din aceasta derivand o alta asemanare, aceea privind modul cum este ales executivul. Executivul este ales de camera cu putere reprezentativa (adica camera aleasa de populatie), iar daca executivul pierde majoritatea Camerei Comunelor si respectiv Bundestagului, poate fi demis functia fiind preluata de un succesor.

Este lesne de inteles ca orice asemanare atrge dupa sine si o deosebire. In acest caz toate asemanarile mai sus mentionate atrag o serie de deosebiri.

O prima deosebire este aceea intre regimurile politice (pentru ca sa nu uitam ca desi regimul politic german si cel englez se aseamana foarte tare, cele doua tipologii de sistem politic sunt diferite totusi), avand de a face cu un regim parlamentar,si unul de monarhie constitutionala..

O alta deosebire apare de data aceasta la nivelui Constitutiei, in cazul Germaniei existand constitutii scrise cu un caracter legal bine delimitat, constitutii rigide, mai exact. Pe de alta parte in cazul Marii Britanii nu exista o constitutie scrisa, regimul politic bazandu-se foarte mult pe cutume si traditii cu un rol functional dine stabilit si verificat de indelungata practica politica.

O deosebire mai este si aceea a sistemelor de partide. Si asta pentru ca in cazul Marii Britanii aveam de a face cu sisteme bipartidiste perfecte, pe cand in Germania se regaseste un sistem bipartidist imperfect sau chiar pluripartidist in cazul unor autori, cu doua partide si jumatate care de fapt in ultima perioada tinde spre doua partide si doua jumatati, chiar si in viziunea lui Maurice Duverger.

Din punctul de vedere al Parlamentului vom distinge o alta deosebire. Desi cele 2 parlemente sunt bicamerale, in cazul camerei care nu reprezinta populatia din Anglia vom observa ca aceasta nu reprezinta organizarea statala, precum in celalalt caz, ci reprezinta aristocratia (desi in zilele noastre nu se mai puna mare accent pe ea).

O deosebire la fel de importanta, care reflecta modul de guvernare este aceea ca in cazul Germaniei, formatiunile politice nu sunt supra-reprezentate in parlament, pe cand in cazul Angliei, chiar daca partidul care a obtinut victoria are o majoritate relativa el va avea o majoritate absoluta in parlament (cu alte cuvinte va fii supre-reprezentat).

Desi monarhia constitutionala tinde clar spre parlamentarism, diferente apar intre Marea Britanie si Germania dupa cum s-a putut observa. Insa acest lucru s-a putut observa de la inceputul lucrarii, intentia fiind aceea de a demonstra cele precizate.

14

Dupa o prezentare a caracteristicilor celor doua tipuri de regimuri, a caracteristicilor fiecarei tari si a asemanarilor si a deosebirilor se poate spune ca a fost demonstrat faptul ca fiecare dintre cele doua tari apartine categoriei de regim politic ce i-a fost atribuita.

PREZENTAREA AVANTAJELOR COMPETITIVE ALE SISTEMELOR ANALIZATE

Germania

- este un sistem reprezentativ de democratie, in sensul ca toate puterile suverane revin cetatenilor care in mod indirect exercita puterea lor in stat prin procesul electoral;

- delegarea de responsabilitate atat la nivel regionat si al landurilor conduce la constientizarea importantei rolului fiecarui nivel de administrare;

- sistemul curtilor de pe cele 5 ramificatii permite rezolvarea mai rapida a problemelor si cazurilor specifice obiectului de activitate pentru fiecare dintre Curti;

- existenta unui sistem informatic integrat la nivelul Guvernului are rolul de a informa si de a face sa circule informatia la nivel central;

- respectarea principiului subsidiaritatii pentru rezolvarea sarcinilor ce revin municipalitatii la nivel local;

- cooperarea interministeriala este un element deosebit de important prin care se asigura consultarea grupurilor administrative inainte de a se propune sau elabora orice act normativ;

- autonomia la nivel local, federal si la nivel de land conduce la oparativitate in rezolvarea problemelor ce apar si cunoasterea mai clara a nevoilor existente la nivel local.

Marea Britanie

- corpul functionarilor publici in Marea Britanie este un grup foarte puternic in ceea ce priveste procesul de initiere si implementare a politicilor publice;

- crearea de agentii in interiorul ministerelor, ofera serviciilor publice mai multa autonomie si un grad ridicat de responsabilitate;

- stabilirea si functionarea eficienta a unui sistem cu traditie, viabil in timp;- colaborarea dintre sectorul public si cel privat s-a intensificat si a devenit foarte

complexa fiind pentru sistemul administrativ un avantaj din punct de vedere al transferului de know-how si atragerii de resurse suplimentare;

15

MODALITATI DE TRANSFER DE KNOW HOW DIN CELE DOUASISTEME ADMINISTRATIVE IN CEL DIN ROMANIA

In sistemul administrativ din Romania sunt necesare schimbari importante, unele dintre acestea pot fi preluate din sistemele administrative din Germania si Marea Britanie.Cateva aspecte identificate care ar avea relevanta pentru sistemul administrativ din Romania sunt prezentate in continuare:

- orientarea catre cetatean prin asigurarea de servicii publice corespunzatoare pentru populatie;

- pregatirea sistematica si specializarea functionarilor publici si in special a managerilor publici pentru a identifica modalitatile de actiune potrivite pentru rezolvarea problemelor si sustinerea efectiva a implementarii lor;

- respectarea principiului autonomiei si desentralizarii sistemului administrativ;- modernizarea sectorului public prin politica de personal, dezvoltarea unui dialog social

cu sindicatele, initierea unui poces sistematic de fundamentare si de evaluare a politicilor publice, identificarea unor posibilitati de servire mai buna a cetatenilor.

Romania se confrunta cu probleme in domeniul accesibilitatii si calitatii serviciilor publice precum si al impactului pe care acestea le aduc asupra mediului.Elaborarea unei strategii de dezvoltare locala aduce multe avantajeintre care:imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale, dezvoltarea turismului rural, cultural, politici active de ocupare a fortei de munca, promovarea unor politici pliate pe specificul zonal.Un impediment in reforma sistemului administrativ din Romania este birocratia execsiva care genereaza un circuit lent al documentelor. Utilizarea in administratia publica a tehnologiilor informatice avansate ar simplifica semnificativ circuitele si fluxurile informationale, ar reduce intervalele de solutinare a cererilor si ar imbunatati semnificaiv procesul de comunicare si transparenta in administratia publica.

16

Bibliografie:

1. Legea fundamentala a Republicii Federale Germania, Ed. All, Bucuresti, 1998;

2. Arendt Lijphart- Modele ale democratiei- Forme de guvernare si functionare in treizeci si sase de tari, Ed. Polirom, Iasi, 2000;

3. Cristian Ionescu- Sisteme constitutionale contemporane, Ed. Sansa, Bucuresti, 1994.

4. Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu - ,,Sisteme comparate de administratie publicã europeanã”, Editura Economicã, Bucuresti 2001

5. www.wikipedia.org , accesat la data de 5.01.2013.

17