+ All Categories
Home > Documents > Sistem de Guvernare Rusia

Sistem de Guvernare Rusia

Date post: 14-Apr-2016
Category:
Upload: elena-d
View: 45 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
rusia sistem guvernare
14
Federația Rusă 2016 Dîlvărea Elena Alexandra Spațiul Public European – Anul II Sisteme europene de guvernare
Transcript

Federațiaă

Rus

2016

Dîlvărea Elena Alexandra

Spațiul Public European – Anul II

Sisteme europene de guvernare

1

1. DATE GENERALE

Federaţia Rusă este o republică prezidenţială formată din subiecţi federali, având o suprafaţă

de 17.075.200 km² (pământ – 16.995.800 km²; ape – 79.400 km²) şi o populaţie de 142 milioane

locuitori.

Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei

de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct

de vedere al numărului de locuitori.

Rusia este o federaţie compusă din 83 de subiecţi (21 republici, 9 ţinuturi, 46 regiuni, 4

districte autonome, o regiune autonomă şi 2 oraşe cu statut special: Moscova şi Sankt Petersburg.

Din anul 2000, la nivel federal, Rusia este împărţită în 7 districte teritoriale, conduse de câte un

reprezentant al şefului statului.

Capitala: Moscova (10.508.971 milioane locuitori)

Principaleleăoraşe: Sankt Petersburg (4.581.854 milioane locuitori)

Novosibirsk (1.397.191 milioane locuitori)

Ekaterinburg (1.332.264 milioane locuitori)

Nijni Novgorod (1.272.527 milioane locuitori)

Samara (1.134.716 milioane locuitori)

Formaădeăguvern mânt: republică prezidenţială, stabilită la 12 decembrie 1993

Şefulăstatului: Vladimir Putin (din 7 mai 2012).

Şefulăguvernului: Dmitri Medvedev (din 8 mai 2012)

Limbaăoficial : rusă (limba rusă este vorbită în lume de peste 200 milioane persoane)

2

2. STRUCTURA TERITORIAL

Structura de stat a Federației Ruse cuprinde: republici; ținuturi; regiuni; ora e de importanță

federală; regiuni autonome i districte autonome. Aceste entități constituie subiecți egali în

drepturi ai Federației Ruse. Toți subiecții dispun de legislația lor; republicile posedă propriile lor

Constituții iar ținuturile, regiunile, ora ele de importanță federală, regiunile autonome i districtele

autonome beneficiază, fiecare în parte, de câte un statut. Este reglementată, de principiu, cetățenia

Federației Ruse fiind garantată persoanei fizice dreptul la cetățenie precum i dreptul de a- i

schimba cetățenia.

Federaţia Rusă este alcătuită din republici, ţinuturi, regiuni, oraşe cu statut federal, regiuni

autonome, districte autonome, toate acestea reprezentând subiecţi cu drepturi egale ai Federaţiei

Ruse.

Republicile (statele) din cadrul Federaţiei Ruse au propria Constituţie şi legislaţie. Statutul

republicilor este reglementat prin Constituţia Federaţiei Ruse 1 şi prin Constituţia fiecărei

republici.

Republicile au dreptul de a institui propriile limbi de stat. În cadrul organelor puterii de stat,

ale administraţiei şi ale instituţiilor de stat ale republicilor, aceste limbi se utilizează alături de

limba de stat a Federaţiei Ruse.

Ţinuturile, regiunile, oraşele cu statut federal, regiunile autonome, districtele

autonome reprezintă de asemenea subiecţi ai Federaţiei Ruse.

Statutul acestor subiecţi este reglementat prin Constituţia Federaţiei Ruse şi prin legislaţia

ţinutului, regiunii, oraşului cu statut federal, regiunii autonome, districtului autonom, legislaţie

adoptată de către organul legislativ (reprezentativ) al respectivului subiect al Federaţiei Ruse.

2.1.Districtele federale ale Rusiei

Rusia este împărțită în 7 districte federale (patru în Europa, trei în Asia). Districtele federale

nu sunt unități constituente ale Federației Ruse, ci sunt folosite pentru u urarea muncii

1 https://constitutii.wordpress.com/tag/constitutia-rusiei/

3

administrative a guvernului. Unitățile constituente ale Federației Ruse sunt numite subiecte

federale.Fiecare district include mai multe subiecte federale. Fiecare district federal este condus

de un împuternicit prezidențial - reprezentantul plenipotențiar – care are ca sarcină oficială

supravegherea agențiilor federale din regiuni.

Districtele federale au fost create în mai 2005 de pre edintele Vladimir Putin ca parte a unui

program mai vast pentru reafirmare a autorității federale. Acest program includea modificarea

modalității de alegere a Sovietului Federației, ai cărui membri sunt acum ale i indirect.

Pre edintele Federației a căpătat dreptul să dizolve parlamentele i să demită guvernele

subiectelor în cazul în care acestea nu se supun legilor federale.

Rolul și funcționarea districtelor federale

Reprezentantul plenipotențiar i personalul din subordine constată dacă subiectele au încălcat

normele i legile federale i în ce măsură. Deasemenea, ei supervizează procesul de corectare a

încălcărilor regulilor i normelor, aflându-se mai aproape de evenimente decât autoritățile de la

Moscova. Crearea districtelor federale a ajutat la împiedicarea aplicării unor legi locale care

contravin legilor federale, sau care încalcă drepturile cetățenilor, dar i la lupta împotriva

autoritarismului guvernatorilor sau pre edinților subiectelor federale, a manipulării poliție sau

justiției locale sau împotriva măsluirii alegerilor la nivelul subiectelor federale. Reprezentanții

plenipotențiali urmăresc punerea în aplicație a unui sistem de rotație a angajaților federali prin

toate regiunile pentru a-i împiedica să devină dependenți de liderii locali.

Districtele federale coincid în totalitate din punct de vedere teritorial cu regiunile

militare ale Ministerului de Interne i parțial cu regiunile militare ale Ministerului Apărării.

Această împărțire permite Reprezentanților plenipotențiali să aibă acces direct la structurile de

comandă a armatei i a aparatului de securitate internă. Această organizare a fost un mesaj foarte

clar adresat subiectelor federale, obligate să coopereze cu centrul. Mai mult, cei mai mulți

reprezentanți plenipotențiali sunt ale i dintre fo tii ofițeri de armată sau ai trupelor de securitate

internă.

Legea fundamentală nominalizează competențele statului federal în raport cu statele federale

(republicile). Aceste competențe se referă la: adoptarea i schimbarea Constituției federale i a

legislației federației; cetățenia i drepturile minorităților naționale; sistemul organelor ”puterilor”

legislativă, executivă i judecătorească; proprietatea statului federal; băncile federale; bugetul

4

federal; activitățile de cercetare a spațiului cosmic; relațiile internaționale ale Federației

Ruse; apărarea națională; siguranța publică; organizarea justiției, a procuraturii; problemele

teritoriale i cele relative la vânzarea – cumpărarea de armament; legiferarea în materia

Dreptului Penal, a Dreptului Procesual Penal i a Dreptului Execuțional Penal; Proprietatea

Intelectuală etc. Cu excepția competențelor exclusive ale Federației, subiecții ei dispun de întreaga

putere de stat.În caz de contradicție între o lege federală i o lege a unui subiect al Federației, are

prioritate legea federală.

3. SISTEMUL POLITIC AL RUSIEI

Sistemul politic al Rusiei este definit de Constituţia Federaţiei Ruse, adoptată prin vot popular

la 12 decembrie 1993. Constituţia stabileşte principiul separării puterilor în cea legislativă,

executivă şi judecătorească.

3.1.Putereaălegislativ

Adunarea Federală - reprezintă Parlamentul Federaţiei Ruse care este organul reprezentativ şi

legislativ al guvernului.

Adunarea Federală este formată din două camere - Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat.

Consiliul Federaţiei include doi reprezentanţi de la fiecare entitate din Federaţia Rusă: câte unul

de la organul reprezentativ şi executiv ale puterii de stat. Duma de Stat este formată din 450 de

deputaţi şi este aleasă prin vot deschis, pentru o perioadă de 4 ani. Adunarea Federală este un

organism permanent.

Adunarea Federală Bicamerală (Federalnoye Sobraniye), formată din:

a) Consiliul Federal (Sovet Federatsii) - 166 de membri, numiţi de oficialii din cele 83 de

unităţi administrativ-teritoriale, mandat de 4 ani.

b) Duma de Stat (Gosudarstvennaya Duma) - 450 de membri, aleşi prin vot popular, mandat

de 4 ani.

5

Duma de Stat este camera inferioară a Parlamentului Federației Ruse, (camera

superioară a legislativului fiind Sovietul Federației Ruse). Î i are sediul la Moscova, în apropierea

pieții Manejului. Membrii acestei camere se numesc deputați. Duma de Stat a înlocuit Sovietul

Suprem, ca urmare a noii constituții promulgate de Boris Elțin după încheierea crizei

constituționale din 1993 i aprobate prin referendum de cetățenii ru i.

Puterile Dumei de Stat sunt stabilite de Constituția Rusiei, după cum urmează:

Aprobarea legilor cu majoritate simplă, legi care trebuie aprobate mai apoi de

Sovietul Federației (cu majoritate simplă) i promulgate de pre edinte;

Amendarea constituției cu o majoritate calificată de două treimi;

Respingerea cu o majoritate de două treimi a legilor aprobate de Sovietul

Federației;

Respingerea cu o majoritate de două treimi a vetoului pre edintelui. Pentru ca

acest act să intre în vigoare, i Sovietul Federației trebuie să respingă vetoul

prezidențial cu o majoritate de trei sferturi;

Aprobarea sau respingerea candidatului pentru funcția de Prim ministru al Rusiei

propus de pre edinte;

Numirea adjunctului pre edintelui Camerei de Revizie i a jumate dintre revizori;

Punerea sub acuzație a pre edintelui Rusiei cu o majoritate de două treimi.

În Duma de Stat sunt ale i pentru un mandat de patru ani (art. 96) 450 de deputați (art.

95). Vârsta minima pentru a putea candida pentru Duma de Stat este de 21 de ani (art. 97)

Deputatul nu poate fi, în acela i timp, membrual Consiliului Federației i nici membru al altor

organe reprezentative ale puterii de stat, nu poate îndeplini o activitate lucrativă salarizată sau

funcții în serviciul autorității executive a statului. Se recunoa te deputaților Dumei de Stat dreptul

de a desfă ura activități tiințifice, didactice sau activități de creație intelectuală. Atât deputații cât

i membrii Consiliului Federației beneficiază de imunitate, în sensul că ace tia nu pot fi reținuți,

arestați sau percheziționați, cu excepția infracțiunilor flagrante. La propunerea Procurorului

General al Republicii Federative Ruse fiecare dintre Camerele Adunării Federale poate ridica

imunitatea parlamentarului.

Consiliul Federației este format din câte doi reprezentanți ai subiecților Federației Ruse (unul

din partea organelor reprezentative i unul din partea autorităților executive).

6

Consiliul Federației are competența:

să confirme decretul Pre edintelui Federației relativ la declararea stării de război sau a

stării excepționale;

să confirme eventualele schimbări de granițe între subiecții constituienți ai Federației

Ruse;

să stabilească data alegerilor pentru demnitatea de Pre edinte al Federației; să demită

pe acesta; să numească judecătorii Tribunalului Suprem, ai Tribunalului

Constituțional i ai Tribunalului Suprem de Argitraj; să numească i să elibereze din

funcție pe Procurorul General al Federației Ruse, pe pre edintele Camerei de Conturi

i a ½ din membrii acesteia.

Procedura legislativă este inițiată de către autoritățile cu drept de inițiativă legislativă,

respectiv: Pre edintele Federației Ruse; Consiliul Federației; membrii Consiliului Federației;

deputații Dumei de Stat; Guvernul federal, organele legislative (deliberative i reprezentative) ale

subiecților Federației. În domeniul lor de activitate, cele trei instanțe supreme – Tribunalul

Constituțional, Tribunalul Suprem i Tribunalul Suprem de Arbitraj – au drept de inițiativă

legislativă.

Proiectele legislative sunt depuse la Camera inferioară a Adunării Federale, respectiv la

Duma de Stat. În lipsa unui cvorum special, Duma adoptă legea federală cu majoritatea voturilor,

din numărul total al deputaților. Apoi legea este înaintată, în termen de 5 zile, Consiliului

Federației – Camera superioară spre a fi supusă se consideră adoptată dacă a fost votată, cu

majoritate de voturi, de membrii Consiliului Federației sau dacă, de i supusă Consiliului

Federației legea (proiectul de lege) nu a fost examinată într-un interval de 14 zile. Dacă cele două

Camere adoptă proiectul de lege în mod diferit se instituie o procedură de mediere sau dacă

Consiliul Federației respinge un proiect legislativ adoptat de Duma de Stat. În această ultimă

situație, cu votul a 2/3 din numărul total al deputaților proiectul legislativ fiind, în acest caz,

considerat adoptat.

După procedura de adoptare legea federală este înaintată, în termen de 5 zile, Pre edintelui

Federației în vederea semnării i a promulgării. Promulgarea trebuie să aibă loc într-un interval de

14 zile de la primirea legii. Dacă legea este respinsă, refuzată de la promulgarea de către eful

statului, procedura de adoptare se va relua în cele două Camere parlamentare.

7

Dacă legea (proiectul legislativ) este adoptată în formă inițială, i după reexaminare, cu votul

a cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor fiecărei Camere a Adunării Federale, ea va trebui

promulgată i astfel va intra în vigoare.

Pentru adoptarea legilor federale cu caracter constituțional se cere un cvorum special,

respectiv: ¾ din numărul total al membrilor Consiliului Federației i cel puțin 2/3 din numărul

total al deputaților din Duma de Stat.

Situații în care Camera inferioară a Adunării Federale poate fi dizolvată:

- când a fost respinsă, de trei ori, candidatura prezentată pentru demnitatea de pre edinte al

Guvernului Federației Ruse. eful statului va proceda la dizolvarea Dumei de Stat, numind

pre edintele Guvernului Federației;

- când a fost exprimată neîncrederea în Guvernul Federației de către Duma de Stat. Dacă în

termen de 3 luni de la primul vot de neîncredere Duma adoptă o nouă moțiune de

neîncredere relativă la Guvernul Federației, eful statului poate demite Guvernul, fără a

proceda la dizolvarea Camerei inferioare a Adunării Federale. În toate cazurile, Duma de

Stat nu poate fi dizolvată dacă i-a prezentat acuzația împotriva Pre edintelui Federației

sau când este declarată, fie stare de război, fie starea excepțională pe întreg teritoriul

Federației Ruse. Duma de Stat nu poate fi, de asemenea, dizolvată înultimele 6 luni ale

mandatului Pre edintelui Federației Ruse

3.2.Putereaăexecutiv

Putereaăexecutiv în Rusia o are Guvernul Federaţiei Ruse. Guvernul Federaţiei Ruse constă

din prim-ministru al Federaţiei Ruse, viceprim-miniştri şi miniştri federali.

Preşedintele Federaţiei Ruse formează Cabinetul de miniştri şi cu acordul Dumei de Stat

numeşte prim-ministrul. Guvernul Federaţiei Ruse renunţă la atribuţiile sale în faţa preşedintelui

nou ales al Federaţiei Ruse.

Pre edintele Federației Ruse, numit mai simplu Pre edintele Rusiei este eful statului,

ocupantul celei mai importante funcții executive în Rusia. Puterea executivă este împărțită între

pre edinte i primul-ministru, care este eful guvernului. De la destrămarea Uniunii Sovietice,

8

numai trei personalități au fost alese în această înaltă funcție. Pre edintele este ales pentru un

mandat de patru ani, prin vot direct de toți cetățenii ru i cu drept de vot.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni pre edinte sunt

stabililte de Constituția Rusiei. Pre edintele trebuie să fie cetățean rus, (poate fi i naturalizat),

trebuie să aibă cel puțin 35 de ani i trebuie să fi locuit în Rusia pentru o perioadă de cel puțin 10

ani înaintea alegerilor.

Îndatoriri

Pre edintele este eful statului i principala sa îndatorire este apărarea i păstrarea drepturilor

i libertăților poporului rus, drepturi i libertăți garantate de Constituția Rusiei. Pre edintele este

cel care determină politica internă i externă a guvernului. Pre edintele este i comandatul suprem

al armatei.Pre edintele este împuternicit să decerneze decorații de stat, să rezolve problemele

legate de emigrație i este singurul care poate acorda grațieri.

Primul Ministru al Rusiei este eful actual al guvernului Federației Ruse.

Pe timpul Erei imperiale, Pre edintele Consiliului de mini tri, (primul ministru), era numit de

țar. Precursorul lui, Pre edintele Comitetului de mini tri nu avea puteri separate.În epoca

sovietică, eful guvernului era Pre edintele Sovietului Comisarilor Poporului (până în 1946) i

Pre edintele Consiliului de mini tri (după 1946). Persoanele care au ocupat aceste funcții au fost

considerați prim mini tri.În zilele noatre, primul ministru este numit de Pre edintele Rusiei i este

al doilea om în stat, cel care exercită funcția de ef al statului în cazul decesului sau demisiei

pre edintelui.

În realizarea atribuțiilor sale Guvernul Federației emite hotărâri i dispoziții, acte normative

care trebuie să fie în concordanță cu legile federale i, în mod deosebit, cu Constituția Federației.

Dacă această conformitate este încălcată actul normativ adoptat de Guvern poate fi anulat

de Pre edintele Federației Ruse. Actele normative (hotărârile i dispozițiile) adoptate de Guvern în

exercitarea atribuțiilor sale specifice au aplicabilitate generală, fiind obligatorii pe întreg teritoriul

Republicii Federative Ruse. În caz de demisie, din dispoziția efului statului, Guvernul

Federației va continua să funcționeze până la formarea noului Guvern al Federației Ruse.

9

3.3.Putereaăjudec toreasc

Justiţia în Rusia se efectuează de către instanţele judecătoreşti. Puterea judecătorească este

independentă şi funcţionează independent de puterile legislative şi executive. Sistemul judiciar din

Rusia este format din curţi federale, constituţionale, şi magistraţi.

Sistemul judiciar este condus de:

Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse;

Curtea Supremă a Federaţiei Ruse;

Curtea Supremă de Arbitraj a Federaţiei Ruse.

Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse este organul judiciar de revizuire constituţională.

Acesta este conceput pentru a proteja bazele regimului constituţional, drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului şi cetăţeanului, pentru a asigura supremaţia şi efectul direct al

Constituţiei Federaţiei Ruse pe teritoriul Rusiei.

Curtea Supremă a Federaţiei Ruse este organul suprem judiciar pentru cauzele civile, penale,

administrative şi de altă natură, de jurisdicţie generală. Curtea Supremă a Federaţiei Ruse

efectuează controlul judiciar asupra activităţii instanţelor de jurisdicţie generală, inclusiv

instanţele militare şi instanţele federale specializate. Curtea Supremă a Federaţiei Ruse, este

nemijlocit instanţa supremă de judecată în raport cu instanţele supreme ale republicilor, instanţele

regionale (de ţinut - krai), instanţele oraşelor de importanţă federală, instanţele regiunilor

autonome (oblast) şi instanţele districtelor autonome (okrug), tribunalele militare ale districtelor

militare, de flote, de tipuri şi grupuri de forţe.

Curtea de Arbitraj Supremă a Federaţiei Ruse este cel mai mare organ judiciar de soluţionare

a litigiilor economice şi de altă natură, examinate de instanţele de arbitraj, efectuează controlul

judiciar, prevăzut de formele procesuale ale legii federale, a activităţilor lor şi oferă explicaţii cu

privire la practica judiciară.

Organele prin care se înfăptuie te justiția în Federația Rusă sunt instanțele judecătore ti.

Constituția nu permite înființarea de instanțe judecătore ti extraordinare. Instanțele judecătore ti

aplică în judecarea cauzelor procedurile specifice: civilă, administrativă sau penală.

10

Judecătorii sunt numiți dintre persoanele fizice cu vârsta limită de 25 de ani, care posedă studii

juridice superioare i au un stagiu în profesia juridică de minimi 5 ani.

Instanțele judecătore ti sunt organizate pe grade de jurisdicție. Tribunalul Suprem exercită

supravegherea tuturor celorlalte instanțe cu jurisdicție generală. Este organul judecătoresc ultim,

suprem în materie civilă, administrativă, penală sau de altă natură, dacă respectivele cauze aparțin

jurisdicției generale.

Tribunalul Suprem de Arbitraj este organul judecătoresc suprem în privința litigiilor cu

caracter economic sau a altor pricini cu caracter arbitral. Procuratura, ca instituție etatică, este

dominată de principiul centralizării i a subordonării procurorilor în raport procurorii ierarhic

superiori i a tuturor procedurilor față de Procurorul General al Federației Ruse. Constatăm că

i Curtea Constituțională a Federației este tratată ca parte componentă a ”puterii”, a autorității

judecătore ti. În concepția redactorilor Constituției ea nu constituie o ”putere”, o autoritate

distinctă în statul federativ.

Curtea Constituțională a Federației i-a început efectiv activitatea în octombrie 1991

fiind legal i constituțional competentă să se pronunțe relativ la: constituționalitatea legilor

federale i a actelor normative inferioare legii; constituționalitatea Constituțiilor republicilor i a

regulamentelor adoptate de subiecții componenți, constituienți ai Federației; constituționalitatea

tratatelor încheiate între organele Federației i autoritățile subiecților constituienți ai Federației;

constituționalitatea tratatelor încheiate de Federația Rusă, cu condiția ca acestea să nu fi intrat în

vigoare.

Curtea Constituțională emite interpretări ale Constituției Federației; soluționează excepțiile

de necostituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătore ti, fiind sesizată de tribunale sau de

cetățeni cu privire la posibila încălcare a unor drepturi i libertăți constituționale. Relativ la

”independența judecătorilor” precizăm că potrivit Constituției federale judecătoriisunt

independenți i se supun exclusiv Constituției i legilor Federației. Ei dispun de inamovabilitate

neputând fi revocați, eliberați din funcție, mutați, promovați sau sancționați disciplinar ori

pensionați decât numai în conformitate cu dispozițiile legilor federale. Regula edințelor de

judecată este publicitatea acestora, cu excepțiile prevăzute strict de lege. Unele cauze penale se

judecă cu participarea juraților.

11

4. SISTEMUL ELECTORAL

Sistemul electoral al Rusiei garantează tuturor cetăţenilor exprimarea liberă a voinţei la alegeri şi referendum, precum şi protecţia principiilor democratice şi a normelor de drept electoral şi dreptul de a participa la referendum.

În conformitate cu Constituţia în Federaţia Ruse sunt recunoscute diversitatea politică, sistemul multipartid. Reieşind din acest principiu constituţional statul garantează egalitatea partidelor politice în faţa legii, indiferent de ideologia, scopurile şi obiectivele expuse în documentele sale constitutive şi de program.

Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legale ale partidelor politice.

4.1.Partide politice

Partidele politice care fac parte din Parlamentul federal rus (Duma de Stat şi Consiliul

Federaţiei) sunt Partidul „Rusia Unită” (238 mandate), Partidul Comunist (92 mandate), Partidul

Rusia Justă (64 mandate) şi Partidul Liberal Democrat rus (56 mandate).

Alte partide politice înregistrate oficial sunt Partidul „Iabloko”, Partidul „Patrioţii Rusiei”,

Partidul „Cauza Dreaptă”, Partidul Republican al Libertăţii Populare (PARNAS), Partidul

„Alianţa Verzilor”, Partidul „Oraşele Rusiei”, Partidul Democratic Rus, Partidul Pensionarilor,

Partidul „Tânăra Rusie”, Partidul „Noua Rusie”, Partidul „Comuniştii Rusiei”, Partidul Ecologic

„Verzii”, Partidul Popular „Pentru femeile Rusiei”, Partidul Agrarian Rus, Partidul Popular Rus,

Partidul „Pentru Dreptate”, Partidul Reţelelor Sociale, Partidul „Uniunea Orăşenilor”, Partidul

Comunist al Echităţii Sociale, Partidul Social Democrat, Partidul Protecţiei Sociale, Partidul

„Rusia Inteligentă”, Partidul „Forţa civică”, Partidul Platforma Civică, Partidul „Uniunea

Populară Rusă”, Partidul Păcii şi Unităţii, Partidul Monarhic, Partidul „Dreptatea”.

12

5. ANEXE

21 de republici- care sunt independente din punct de vedere legal, au propria constituție,

propriii pre edinte, parlament i guvern. În principiu, ar trebui să fie patria unei anumite

minorități etnice.

46 de oblaste (regiuni) - cele mai numeroase i obi nuite unități administrative. Sunt

conduse de un gubernator(guvernator) numit de guvernul federal. Regiunile primesc în

general numele capitalei oblastului.

9 kraine (ținuturi) - sunt practic acela i lucru cu oblastele. Titlul de "ținut de graniță" este

unul pur istoric, în urmă cu secole ele aflându-se la fruntariile fostului imperiu.

Un oblast autonom (regiune autonomă) Regiunea Autonomă Evreiască.

4 Districte (okruguri) autonome - cu un grad mai ridicat decât oblastele (regiunile) dar mai

scăzut decât republicile. De cele mai multe ori, sunt locuite în mod predominant, (sau doar

semnificativ), de o anumită minoritate națională.

2 ora e federale - ora e de mare importanță, care funcționează ca regiuni administrative

separate.

13

Bibliografie

Curpan, V., Burleanu, C. si Mitrofan, E. (2014) Sisteme constituționale contemporane. Republica

Federativă Rusă, inclusiv fosta U.R.S.S.

Ioan, A., Gilia, C. si Ivanoff, I. (2008) Sisteme politico-administrative europene, Bucuresti:

Editura Hamagiu

www.moscova.mae.ro

www.md.russia.edu.ru/russia/goverment

www.constitutii.wordpress.com/tag/constitutia-rusiei/


Recommended