Facultatea: Management

Specializarea: Contabilitate si informatica de gestiune

Disciplina: Moneda- Credit

Titular curs: prof. univ. dr. Camelia Ştefănescu

Sinteza cursului

MONEDA-CREDIT

TEMA 1

MONEDA : CONCEPT SI FUNCTII. SISTEMUL MONETAR BIMETALIST

Obiective

� ÎnŃelegerea conceptului de moneda, a functiilor si a rolului sau in economie;

� Clasificarea tipurilor de sisteme monetare;

� Cunoasterea caracteristicilor si evolutiei sistemului monetar bimetalist;

Concepte-cheie :

� Moneda

� Etalon monetar

� Sistem monetar

� Bimetalismul integral

� Bmetalismul paralel

� Bimetalismul partial

1.1.Notiuni conceptuale

Moneda reprezinta un instrument de utilitate permanenta pentru toti agentii

economici.

Unii cercetatori prezinta moneda intr-o dubla acceptiune :

- ca marfa ( cu insusiri deosebite si avand o existenta obiectiva )

- ca o creanta asupra emitentului sau al economiei, un semn al

monedei marfa.

Indiferent de acceptiunea data monedei, moneda-marfa sau moneda-semn, exista o

apreciere generala potrivit careia ea indeplineste mai multe functii :

A. MONEDA – INSTRUMENT UNIC AL

TRANZACTIILOR ;

B. MONEDA – ETALON AL VALORII ;

C. MONEDA – REZERVA A VALORII.

1.2.Etalonul monetar. Tipuri de sisteme monetare

Functia de etalon a fost indeplinita de :

- marfuri obisnuite ;

- metale pretioase ;

- valute si devize ;

- in prezent – puterea de cumparare.

In functie de continutul etalonului monetar adoptat se consacra urmatoarele tipuri de

sisteme monetare:

- sisteme monetare avand ca etalon metalul monetar – sistemul

bimetalist, bazat pe un dublu etalon ( aur si argint ) si sistemul

monometalist ( aur sau argint ) ;

- sistemul monetar bazat pe etalonul combinat ( aur – devize ) ;

- sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumparare.

1.3. Sistemul monetar bimetalist

CARACTERISTICI :

- a fost introdus in sec. XIX-lea si a cunoscut trei variante;

- bimetalismul integral;

- bimetalismul paralel;

- bimetalismul partial.

1. Bimetalismul integral

- se mentine un raport fix de schimb in circulatia monedelor din ambele

metale;

- baterea monedelor era nelimitata, monedele avand o putere liberatorie

egala;

- avantaj: asigura o cantitate suficienta de moneda pentru satisfacerea

nevoilor pietei;

- dezavantaj: atunci cand raportul de valoare dintre cele doua metale se

schimba, moneda din metalul mai pretios era retrasa din circulatie.

Legea lui Gresham : ,, atunci cand intr-o tara circula concomitent doua monede, dintre

care una e considerata public mai buna si cealalta mai rea, moneda rea goneste pe cea

buna’’.

2. Bimetalismul paralel

- moneda etalon putea fi confectionata din ambele metale;

- monedele circulau independent, fiecare moneda avand putere

liberatorie nelimitata;

- raportul de valoare se stabilea pe piata fara nici o interventie a

autoritatii monetare.

3. Bimetalismul partial

- in mod nelimitat moneda etalon era batuta din unul din metale 9 aurul );

- argintul avea o putere liberatorie limitata;

- raportul de valoare era fixat prin lege;

- se disting trei perioade de functionare a sistemului :

1. prima perioada ( 1803 – 1850 ) – raportul intre valorile

comerciale ale celor doua metale era de 1 : 15.5 ;

2. a doua perioada ( 1851 – 1870 ) - se modifica raportul intre

cele doua metale ( creste valoarea monedelor de argint si

scade valoarea monedelor de aur ). Apar dificultati in

functionarea sistemului;

3. a treia perioada ( 1870 – 1885 ) – moneda de argint se

depreciaza treptat. Se abandoneaza bimetalismul in favoarea

etalonului aur.

In Romania bimetalismul a fost adoptat in 1867 la crearea sistemului monetar

national. Raportul legal intre cele doua metale a fost fixat la 14.38 kg. argint = 1 kg.

aur. Dificultatile in functionare, imposibilitatea mentinerii in timp a raportului fix intre

valorile de piata ale celor doua monede etalon si necesitatea intaririi monedei nationale

au dus la inlocuirea bimetalismului in monometalismul aur.

TEMA 2

SISTEMUL MONETAR BAZAT PE ETALONUL AUR. SISTEMUL

MONETAR BAZAT PE ETALONUL PUTERE DE CUMPARARE

Obiective:

� Cunoaşterea aspectelor esenŃiale privitoare la sistemul monetar bazat pe

etalonul aur;

� ÎnŃelegerea modului de clasificare, caracteristicilor si evolutiei sistemul monetar

bazat pe etalonul aur;

� Clarificarea principalelor caracteristici specifice sistemul monetar bazat pe

etalonul putere de cumparare.

Concepte –cheie :

� Sistemul monetar bazat pe etalonul aur

� Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – moneda

� Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – lingouri

� Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – devize

� Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – lingouri

2.1 Sistemul monetar bazat pe etalonul aur

- continutul in aur al monedelor nationale a fost stabilit prin lege

precizand cantitatea de metal monetizat;

- aurul, ca instrument si etalon monetary a stat mult timp la baza

sistemelor monetare.

2.1.1. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – moneda

- dureaza pana la primul razboi mondial;

- alaturi de aur, functiile monedei erau indeplinite de moneda de argint si

de bancnota de hartie ;

- metalul monetar circula liber pe piata interna si internationala ;

- convertibilitatea bancnotelor era libera si nelimitata, valoarea lor

nominala echivaland cu valoarea proprie a monedelor de aur ;

- este adoptat pentru prima oara in 1818 in Anglia ;

- in Romania etalonul aur – moneda a fost adoptat in 1890.

2.1.2. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – lingouri

- reprezinta o forma limitata a etalonului aur clasic, functionand o

perioada scurta de timp;

- aurul – moneda este retras din circulatie de pe piata interna si

internationala si depozitat la banca emitenta sub forma de lingouri;

- convertabilitatea este limitata.

2.1.3. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – devize

- a fost adoptat in 1944 la Conferinta Monetara si Financiara de la Bretton

Woods ;

- alaturi de aur in depozitul bancii centrale, respectiv in rezerva monetara,

sunt introduse titlurile de credit ( efecte comerciale si publice ) si

valutele ;

- prin componenta sa valutara, etalonul aur – devize constitue o formula

de largire a masei monetare, fara o extindere corespunzatoare a bazei

de aur a emisiunii ;

- Romania adopta acest etalon in 1949.

2.2. Sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumparare

- locul aurului ca etalon monetar este luat de etalonul putere de

cumparare ;

- moneda pusa in circulatie are drept corespondent un etalon format prin

contributia bunurilor si serviciilor create in cadrul fiecarei economii

nationale ;

- valoarea etalon cuprinsa in puterea de cumparare este inmagazinata in

dimensiunile cantitativ – calitative ale valorilor de intrebuintare

corespunzatoare puterii de cumparare ;

- etalonul devine o notiune abstracta imposibil de vizualizat,

deosebindu-se in mod radical de etalonul de aur care era dimensionat

fizic printr-o cantitate de metal.

TEMA 3

TRASATURILE SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Obiective:

� Cunoaşterea factorilor cu influenta pozitiva si negative asupra evolutiei

sistemului bancar romanesc;

� ÎnŃelegerea conceptului de banca;

� Clarificarea functiilor bancare si a particularitatilor acestora.

Concepte cheie:

� Banca

� FuncŃia de depozit

� FuncŃia de investiŃii

� FuncŃiacomerciala

3.1. Factori de influenta in evolutia sistemului bancar romanesc

Sistemul bancar românesc a cunoscut o dezvoltare cantitativă spectaculoasă în

ultimul deceniu, de la un sistem bancar excesiv centralizat, cu majoritatea funcŃiilor

bancare concentrate în operaŃiunilor BNR şi a câtorva bănci specializate (B.R.C.E., Banca

de InvestiŃii, Banca Agricolă), către un sistem bancar adaptat la cerinŃele economiei de

piaŃă.

Sistemul bancar pe două niveluri, bazat pe principiul universalităŃii băncilor, a fost

creat prin adoptarea celor două legi bancare, la 3 mai 1991 (Legea privind activitatea

bancară, modificată prin Legea 58/1998 şi Legea privind Statutul Băncii NaŃionale,

modificată prin Legea 161/1998).

Elemente pozitive în evoluŃia sistemului bancar:

- diversificarea produselor şi serviciilor bancare;

- diversificarea instrumentelor de evidenŃă şi control;

- modernizarea sistemului de transmitere a datelor;

- modernizarea reŃelei teritoriale.

Elemente negative în evoluŃia sistemului bancar românesc:

- insuficienŃa personalului calificat;

- insuficienŃa la nivelul întregului sistem al managerilor profesionişti de bancă;

- recesiunea economică;

- lipsa concentrării capitalului;

- meandrele măsurilor de natură legislativă şi economică care au generat

comportamente lipsite de

orizont;

- neadaptarea suficientă la variaŃiile pieŃei româneşti;

- lipsa de discernământ în alegerea clienŃilor;

- lipsa de orientare spre creşterea eficienŃei şi profitului.

în cazul sincopelor manifestate de unele bănci (Dacia Felix, Columna, Banca

Albina etc.) nu se poate decela cu siguranŃă ponderea cauzelor ce au determinat apariŃia

de pierderi. Ceea ce rămâne cert este că acolo unde au apărut situaŃii de instabilitate

(încetarea activităŃii, faliment, procedură de supraveghere) unul din factorii determinanŃi

este legat de managementul respectivelor bănci.

3. 2. Banca - concept şi funcŃii

DefiniŃie

Banca este instituŃia care mobilizează mijloacele băneşti disponibile ,

finanŃează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează

deconturile şi plăŃile în cadrul economiei naŃionale şi în relaŃiile cu celelalte state, cu

scopul de a obŃine profit.

FuncŃii:

1). FuncŃia de depozit, care constă în:

- efectuarea de operaŃiuni de depozit la vedere şi la termen, constând în atragerea

resurselor băneşti de

la persoanele fizice şi juridice, în vederea păstrării şi fructificării lor.

- efectuarea de operaŃiuni de depozitare şi trezorerie pentru obŃinerea de valori

aflate în proprietatea

persoanelor fizice şi juridice.

2). FuncŃia de investiŃii presupune:

- acordarea de credite în lei şi valută persoanelor fizice şi juridice din Ńară şi din

străinătate;

- participarea ca acŃionar la înfiinŃarea de instituŃii bancare sau nebancare din Ńară

şi străinătate;

- achiziŃii de active financiare în nume propriu.

3). FuncŃia comercială are în vedere:

- realizarea de încasări şi plăŃi, în valută şi în lei, generate de activitatea de

import, export, prestări servicii, turism, operaŃii cu caracter financiar şi alte operaŃii

legate de încasări şi plăŃi între persoanele fizice şi juridice din Ńară şi din străinătate;

- cumpărarea şi vânzarea, în Ńară şi în străinătate, de valută, efecte de comerŃ,

exprimate în lei şi valută;

- efectuarea operaŃiilor de schimb valutar;

- participarea la tranzacŃii externe, de plăŃi şi de credit;

- cumpărarea şi vânzarea, în Ńară şi în străinătate, de aur şi metale preŃioase;

- prestarea de servicii bancare, expertize tehnice, economice şi financiare,

consultanŃă;

- organizarea lansării de obligaŃiuni.

TEMA 4

ROLUL SI FUNCTIILE BANCILOR

Obiective:

� ÎnŃelegerea conŃinutului si semnificatiei procesului de dereglementare

bancara;

� Aprofundarea aspectelor privind rolul şi funcŃiile sistemului bancar în contextul

actual;

� Cunoasterea factorilor care au influentat conjunctura evolutiei sistemului

bancar romanesc dupa 1990.

Concepte cheie:

� Dereglementare bancara

� FuncŃia de supraveghere

� Functia de reglementare

� Factori internaŃionali

� Factori naŃionali

� Factori specifici mediului bancar

4. 1. Redefinirea rolului şi funcŃiilor băncilor

EvoluŃiile pieŃelor financiar-monetare caracterizate prin procesul globalizării

economiei şi integrării zonale, accentuarea concurenŃei în domeniul financiar-banca,

au condus la apariŃia fenomenului de dereglementare bancară.

DefiniŃie: Dereglementarea reprezintă procesul prin care Banca NaŃională nu mai

intervine direct în activitatea băncilor comerciale - prin stabilirea plafoanelor de dobânzi -

ci, indirect - prin implementarea unor decizii de politică monetară pentru a corecta

anumite politici şi strategii ale băncilor.

Dereglementarea are loc în două sensuri:

1. Banca NaŃională îşi păstrează funcŃia de supraveghere şi parŃial cea de

reglementare (datorită impactului pe care instabilitatea unei bănci îl are asupra mediului

economic - cu cât banca este mai mare cu atât "efectul domino" are o amplitudine mai

ridicată).

2. ApariŃia necesităŃii ca băncile comerciale să-şi elaboreze propriile reglementări

interne, fapt ce transferă responsabilitatea asupra conducerii act. băncii la nivelul

managerilor acesteia.

Rolul şi funcŃiile sistemului bancar în contextul actual s-au nuanŃat prin redefinirea

caracteristicilor fundamentale ale băncilor:

- intermediari în economie;

- creatoare de bani pe calea creditului;

- producători de informaŃie financiară;

- investitori masivi în tehnologia informaŃională;

- principalele instituŃii prin care este pusă în practică politica monetară.

4.2.. Factori de influenŃă a sistemului bancar

Conjunctura dezvoltării sistemului bancar românesc a fost influenŃată de

următorii factori:

l. Factori internaŃionali:

- accentuarea polarizării economiei mondiale;

- dezmembrarea CAER;

- consolidarea procesului de integrare europeană;

- globalizarea economiei mondiale;

- reorientarea fluxurilor financiare monetare;

- recesiunea economică.

2. Factori naŃionali:

- impactul evoluŃiilor economico-sociale;

- politica bancară şi reglementările B.N.R.

3. Factori specifici mediului bancar:

-tipul de management;

-mărimea băncii;

- nivelul de pregătire profesională;

- norme şi metodologii interne.

14

TEMA 5

TIPOLOGIA BANCILOR

Obiective:

� Cunoaşterea principalelor criterii de clasificare in functie de care se realizeaza

tipologia bancilor;

� ÎnŃelegerea specificului tipurilor de banci clasificate in functie de forma de

proprietate;

� Însuşirea principalelor trasaturi ale bancilor delimitate in functie de

apartenenta nationala;

� Cunoaşterea principalelor forme de banci clasificate in functie de rolul pe care

il au in sistemul bancar national;

� Deprinderea functiilor si rolului îndeplinit de Banca Centrală în cadrul

sistemului bancar naŃional;

� ÎnŃelegerea structurii de conducere a Bancii Centrale.

Concepte cheie:

� Tipologia bancara

� Băncile private

� Băncile mixte

� Băncile de stat

� Bănci autohtone

15

� Bănci multinaŃionale

� Băncile Centrale

� Băncile ipotecare

� Bănci specializate

� Băncile corespondent

� Bănci off-shore

5.1 Tipuri de bănci după forma de proprietate

In funcŃie de forma de proprietate se pot delimita următoarele tipuri de bănci:

� Băncile private

Capitalul acestor bănci aparŃine unei persoane sau unui grup de persoane. Sunt

primele forme de bănci care au funcŃionat sub formă de zarafuri şi cămătari.

- Principala formă pe care o îmbracă băncile private este una de societate pe acŃiuni

al cărei capital este împărŃit într-un număr mare de părŃi cu o anumită valoare

nominală, numite acŃiuni. InfluenŃa asupra managementului băncii se manifestă în

planul adunării acŃionarilor şi depinde de numărul şi valoarea acŃiunilor

posedate. Repartizarea profitului se face în funcŃie de numărul de acŃiuni posedate de

fiecare acŃionar.

- Deciziile privind alegerea administratorilor şi cenzorilor, aprobarea sau nu a

bilanŃului, fixarea dividendelor, mărimea capitalului, fuziunea, majorarea capitalului, se

iau de către Adunările Generale ordinare şi extraordinare ale acŃionarilor.

16

� Băncile de stat

� au ca trăsătură definitorie posedarea întregului capital de către statul pe teritoriul

căruia se află

� în cele mai multe cazuri, acestea îmbracă forma unor bănci specializate.

> Băncile mixte

� funcŃionează sub forma unor societăŃi pe acŃiuni, în care statul este unul din

acŃionari;

� caracteristicile acestui tip de bănci depind de ponderea acŃiunilor deŃinute de stat.

5.2. Tipuri de bănci după apartenenŃa naŃională

In funcŃie de apartenenŃa naŃională a băncii, delimităm următoarele tipuri de bănci:

� Bănci autohtone

� capitalul aparŃine persoanelor fizice sau juridice din statul unde acestea

funcŃionează;

� aceste bănci sunt componente ale sistemului bancar naŃional,

funcŃionând sub supravegherea Băncii Centrale a statului respectiv.

� Bănci multinaŃionale

� din această categorie fac parte Organismele Financiare şi Monetare

InternaŃionale care au ca trăsături comune următoarele elemente:

- capitalul este construit prin subscrierea Băncilor Centrale din

Ńările membre;

- managementul este asigurat de guvernatorii Ńărilor membre;

- acordă asistenŃă şi credite Ńărilor membre;

- supraveghează funcŃionarea pieŃelor financiar-bancare

17

internaŃionale.

� Bănci mixte

� sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai mulŃi parteneri din Ńări

diferite;

� se supun legislaŃiei din Ńara unde îşi au sediul;

� veniturile băncii se împart între parteneri în funcŃie de constribuŃia

fiecăruia la constituirea capitalului băncii;

� structura activelor şi pasivelor sunt opŃiuni ale băncii mixte, respectiv

rezultatul înŃelegerii între parteneri;

� activitatea băncii este supravegheată de Banca Centrală a Ńării pe teritoriul

careia îşi are sediul;

� funcŃionează sub forma societăŃilor pe acŃiuni.

5.3. Clasificarea băncilor în funcŃie de rolul pe care îl au în sistemul bancar

naŃional

In funcŃie de rolul pe care îl joacă în sistemul bancar naŃional, băncile îmbracă

următoarele forme:

� Băncile Centrale

� sunt instituŃii guvernamentale care asigură funcŃionarea şi supravegherea

sistemului bancar la nivel naŃional prin puterile şi responsabilităŃile

dobândite prin actul lor de înfiinŃare.

� Băncile ipotecare

� acordă împrumuturi pe termen lung pentru locuinŃe garantate cu ipoteci

asupra bunurilor imobile (construcŃii, terenuri).

18

� Bănci trusty

� se ocupă cu forfetarea creanŃelor pe care le transformă în bani;

� operaŃiunea constă în vânzarea unei creanŃe de către creditor asupra unui

debitor, vânzare care i se face băncii trusty, aceasta urmând debitorul pentru

recuperarea creanŃelor, operaŃiune pentru care se încasează un comision.

� Bănci specializate

� acordă credite pe termen mijlociu şi lung în ramurile pentru care aceeasta

este specializată - agricultură, minerit, industrie, banca procurându-şi

fondurile prin depozite pe termen lung.

� Băncile corespondent

� sunt acele bănci la care îşi deschid conturi curente băncile din alte Ńări;

� de regulă, conturile se deschid în moneda Ńării băncii corespondent.

� Bănci off-shore

� bănci care există în anumite "zone libere" (Luxemburg, Singapore, Hong-

Kong);

� realizează numai operaŃiuni cu nerezidenŃi, menŃinând în anonimat

identitatea clienŃilor.

5.4. Rolul şi funcŃiile Băncii Centrale

FuncŃiile pe care le îndeplineşte Banca Centrală în cadrul sistemului bancar

naŃional sunt:

� prima funcŃie esenŃială este cea de emisiune monetară. Banca devine

deŃinătoarea stocului de aur şi a rezervelor internaŃionale ale Ńării. Banca

Centrală are răspunderea calităŃii circulaŃiei monetare si dimensionarea

19

masei monetare şi de credit;

� funcŃia de creditare a băncilor prin operaŃii de scontare şi rescontare a

titlurilor de credit sau prin acordarea creditelor de refinanŃare, caz în

care Banca Centrală apare ca împrumutător de ultimă instanŃă;

� ca administrator al rezervelor internaŃionale, Banca Centrală asigură

stabilitatea cursurilor valutare prin intervenŃia directă pe piaŃă.

Banca Centrală joacă rol de bancă pentru celelalte bănci prin faptul că toate

băncile sunt obligate să deschidă conturi curente la Banca Centrală şi să menŃină rezerve

minime obligatorii pentru a-şi asigura lichiditatea.

Banca Centrală este un organ al statului. Ea stabileşte şi conduce politica

monetară şi de credit în cadrul politicii economice şi financiare a statului.

Emite norme de autorizare, funcŃionare şi supraveghere bancară în vederea

protejării deponenŃilor şi asigurării funcŃionării nestingherite a sistemului bancar.

5.5. Conducerea Băncii NaŃionale

Băncile Centrale operează ca instituŃii publice ale statului indiferent de natura

capitalului lor - de stat, privat autohton sau mixt.

In Ńara noastră, Banca NaŃională este condusă de un Consiliu de AdministraŃie,

compus din:

� guvernator, în calitate de preşedinte;

� prim-viceguvernator, în calitate de vicepreşedinte;

� doi viceguvernatori;

� alŃi doi membri.

Membrii Consiliului de AdministraŃie sunt numiŃi de Parlament, la propunerea

primului ministru, pe o perioadă de opt ani.

Gestiunea zilnică este încredinŃată guvernatorului.

Comisia de cenzori, formată din cinci membri, este numită de Consiliul de

AdministraŃie. Banca NaŃională este supusă controlului CurŃii de Conturi.

20

TEMA 6

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA BANCILOR

Obiective:

� ÎnŃelegerea particularităŃile organizării şi funcŃionării băncilor;

� Însuşirea reglementările emise de B. N.R. in legatura cu activitatea de

organizare si functionare a bancilor;

� Cunoasterea tipurilor de organigrame folosite in unitatile bancare ;

� Aprofundarea principalelor functii exercitate la nivelul centralei bancii;

� tipurilor de organigrame folosite in unitatile bancare;

� Intelegera modului de organizare a activitatii de creditare.

Concepte cheie:

� Filiala bancii

� Sucursala bancii

� Organigrama bancara

� Organigrama ierarhică

� Organigrama funcŃională

� Centrala bancii

� Serviciu de credite

� Comitet de credit

21

� Departament credite

6.1. ParticularităŃile organizării şi funcŃionării băncilor

Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea şi controlul sunt la fel ca şi la

societăŃile pe acŃiuni. Băncile dispun de un for suprem de conducere (Adunarea

Generală), de structuri care îi asigură gestiunea curentă (Preşedinte, Consiliu de

AdministraŃie, comitet de direcŃie), de organe proprii de control (comisie de cenzori şi

controlul intern al băncii).

FuncŃional, spre deosebire de societăŃile comerciale, total independente în

elaborarea propriului management, băncile sunt obligate să respecte în activitatea lor

reglementările emise de Banca NaŃională a României pentru aplicarea politicii monetare,

de credit, valutare, de plăŃi, de asigurare a prudenŃei bancare şi de supraveghere a

societăŃilor bancare, si anume:

� societăŃile bancare sunt obligate să obŃină din partea BNR autorizaŃia de

funcŃionare;

� îşi constituie fonduri specifice, păstrează rezerve obligatorii la BNR ;

� respectă normele stricte de garantare a solvabilităŃii;

� nu pot fi constituite sub formă de societăŃi cu răspundere limitată;

� capitalul social trebuie să fie vărsat integral numai sub formă bănească

la momentul subscrierii;

� acŃiunile emise de societăŃile bancare pot fi numai nominative

Pentru desfăşurarea activităŃii curente, băncile comerciale îşi deschid filiale,

sucursale şi agenŃii în teritoriu cu respectarea aceloraşi proceduri:

� filialele sunt considerate persoane juridice, iar sucursalele sunt considerate

reprezentanŃe ale societăŃilor bancare;

� sucursala încheie contracte cu terŃe persoane în numele băncii, în calitate

de mandatar, sau în nume propriu, în calitate de comisionar.

22

6.2. Structura organizatorică a băncii. Organigrama

Organigrama este o reprezentare grafică a activităŃilor pe care banca le

desfăşoară. Două tipuri de organigramă pot fi utilizate:

a) organigrama ierarhică reprezintă structura de ansamblu a băncii, evidenŃiind

subdiviziunile organizatorice ale băncii şi raporturile dintre ele, numărul nivelelor

ierarhice, permite izolarea responsabilităŃilor prin identificarea factorilor de decizie şi

modul de transmitere a deciziilor.

b) organigrama funcŃională permite identificarea activităŃilor băncilor şi

nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităŃi. Principalele activităŃi pot fi

grupate astfel:

� activitatea de exploatare;

� activitatea de producŃie;

� activitatea de asistare:

� asistenŃă, resurse materiale;

� asistenŃă de specialitate: marketing, juridic, relaŃii externe, pieŃe de

capital;

� asistenŃă tehnică: trezorerie, inginerie financiară.

In cazul structurii organizatorice a unei bănci, centrala ocupă un loc aparte, ea

fiind centrul vital al băncii. Dintre funcŃiile exercitate de centrala bancii

enumerăm:

• elaborează strategia de dezvoltare a băncii;

• stabileşte politica de creditare a băncii;

• efectuează studii de marketing;

• acordă servicii de consultanŃă;

• organizează acŃiuni de pregătire a cadrelor;

• asigură lichidităŃi;

• stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor;

23

• stabileşte plafoanele de credite;

• contractează împrumuturi;

• asigură echilibrul între resurse şi plasamente;

• elaborează norma pentru fiecare activitate şi serviciu;

• angajează, promovează, concediază personalul de conducere din unităŃile

subordonate.

Rezultă rolul determinant al managementului centralei în desfăşurarea activităŃii

tuturor unităŃilor teritoriale.

6.3. Organizarea activităŃii de creditare

Organizarea activităŃii de creditare diferă în funcŃie de mărimea

unitatii.

In unităŃile mari, ofiŃerii de credite se specializează în consultarea,

instrumentarea dosarului.

Serviciul de credite (agenŃii, sucursale, filiale):

• misiunea principală este de analiza dosarele solicitanŃilor de credit, capacitatea de

plată;

• răspunde de revizuirea creditului şi de încasarea împrumuturilor.

Comitetul de credit (agenŃii, sucursale, filiale):

• este compus din conducerea unităŃii şi şef serviciu credite cu următoarele

sarcini:

� analizează şi aprobă credite în limita plafoanelor atribuite de centrală;

� revizuieşte şi propune mpsuri pentru creditele restante;

� rescadenŃează creditele;

� analizează şi trimite spre aprobarea centralei creditele mari

24

Departament credite

• este compartimentul de lucru al centralei care are următoarele sarcini:

� participă la elaborarea politicii de creditare a băncii;

� analizează dosarele de credit;

� acordă asistenŃă tehnică;

� efectuează expertize;

� elaborează norme de creditare.

Comitetul de risc (centrală)

Băncile ar avea nevoie de două comitete de risc: un comitet de risc al directorilor şi

un comitet de risc al ofiŃerilor de credite.

Comitetul ofiŃerilor se întruneşte zilnic, sarcinile comitetului fiind:

- urmărirea respectării politicii de creditare;

- asigurarea unui audit periodic.

Comitetul de risc al directorilor:

� se compune din preşedintele băncii şi directorii din Comitetul de

direcŃie;

� au ca atribuŃii analizarea şi aprobarea propunerilor comitetului de risc

al ofiŃerilor.

25

TEMA 7

CREDITUL BANCAR. ACTIVITATEA DE CREDITARE

Obiective:

� ÎnŃelegerea trasaturilor creditului bancar;

� Cunoaşterea categoriilor de resurse de creditare;

� Însuşirea principalelor tipuri de credite bancare si a criteriilor de clasificare a

acestora.

Concepte cheie:

� Credit bancar

� Resurse de creditare

� Resurse proprii

� Resurse atrase

� Categorii de credite

7.1 Creditul bancar - trasaturi

A. Subiectele raportului de credit:

• Creditorul (banca)

• Debitorul:

26

- persoană fizică;

- persoană juridică;

- statul.

B. Angajamentul de rambursare

C. Riscurile probabile

• Riscul de rambursare (probabilitatea întârzierii plăŃii sau a incapacităŃii de plată)

• Riscul de imobilizare (imposibilitatea băncii de a satisface cererile titlularilor de

depozite)

D. Termenul de rambursare

E. Dobânda (preŃul creditului, este negociabilă)

F. Acordurile de credit (consemnate prin înscrisuri, instrumente de credit)

• Stabilirea dobânzii

• Specificarea clară privind obligaŃia returnării împrumutului

7.2. Resursele de creditare

A. RESURSE PROPRII

• Capitalul subscris de acŃionari

• Beneficiile distribuite şi incluse în diferite fonduri de rezervă sau de risc

B. RESURSE ATRASE

• Capitalul de împrumut (fondurile încredinŃate băncii sub formă de depozite):

27

� Depozite la vedere (depunătorii pot retrage fondurle când

doresc)

� Depozite cu preaviz (fondurile se pot retrage numai după ce

banca este avertizată cu un anumit timp fixat în momentul

constituirii depozitului);

� Depozite la termen (se constituie pentru o persoană fizica)

�

Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor depinde de:

- fluctuaŃia de pe piaŃa dobânzii;

- natura profitului

7.3. Categoriile de credit - criterii de clasificare

A. In funcŃie de perioada de acordare

• Credite pe termen scurt

• Credite pe termen mediu

• Credite pe termen lung

B. In funcŃie de debitorul băncii

• Credite acordate persoanelor fizice

• Credite acordate persoanelor juridice

• Credite acordate altor bănci

• Credite acordate statului

C. In funcŃie de destinaŃie

• Credite productive

- credite pentru activitatea curentă

- credite pentru investiŃii

• Credite consumat i v e

28

D. In funcŃie de calitate

• Credite performante (toate tranşele de rambursare a creditului, inclusiv dobânda, să fie

achitate la zi)

• Credite neperformante (nerambursate la scadenŃă).

TEMA 8

ETAPELE ACTIVITATII DE CREDITARE

Obiective:

� Însuşirea etapelor activitatii de creditare;ercetare specifice investigaŃiei

ştiinŃifice manageriale;

� Cunoaşterea principalelor trasaturi si caracteristici ale etapelor activitatii de

creditare.

Concepte cheie:

� Documentare asupra activitatii clientului

� Analiza documentelor

� Negocierea creditului

� Aprobarea creditului

� Derularea creditului

� Rambursarea creditului

29

I. DOCUMENTAREA ASUPRA ACTIVITĂłII SOLICITANTULUI DE

CREDIT

� oferă o imagine globală asupra activităŃii economico-financiare a

solicitatorului;

� nu se încheie nici un act.

II. PREZENTAREA DE CĂTRE CLIENT A URMĂTOARELOR

DOCUMENTE:

• Cererea de acordare a creditului;

• Dovada înregi strării la Regi strai ComerŃul u i;

• Aprobarea Consiliului de AdministraŃie al solicitatorului privind:

- angajarea legală a creditului;

- garanŃia materială pe care clientul o oferă în mod legal pentru creditul angajat;

- bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul în curs.

• Studiul de fezabilitate şi cheltuieli pe anul în curs;

• BilanŃurile contabile pe ultimii 5 ani, vizate de organele bancare;

• SituaŃia conturilor de profit şi pierderi;

• SituaŃia patrimonială lunară;

• Contractul care face obiectul creditului solicitat;

• GaranŃia materială reală oferită în contul creditului solicitat:

- concesionarea încasărilor în lei-valută pentru perioada până la rambursarea

creditului;

- controlul de gaj;

- ipoteca înregistrată în conformitate cu legislaŃia în vigoare;

- poliŃa de asigurare a bunurilor, cesionate în favoarea băncii;

- autorizarea debitării conturilor agentului economic de către bancă;

- scrisoare de garanŃie bancară de la bănci corespondente, în limita plafonului

de lucra cu acestea;

- orice alte garanŃi materiale, evaluate de organele în drept.

30

III. ANALIZA DOCUMENTAłIEI ÎN VEDREA ACORDĂRII

CREDITULUI

• Analiza dosarului juridic al clientului sub aspectul legalităŃii

• Analiza datelor din bilanŃ ale clientului:

- evoluŃia în timp a disponibilităŃilor la zi în conturile deschise la alte bănci;

- evoluŃia raportului creanŃe de încasat/obligaŃii de plată ale clientului;

- evoluŃia beneficiilor/pierderilor clientului;

- evoluŃia operaŃiunilor în valută.

în urma analizei se vor calcula următorii indicatori:

- situaŃia netă a firmei

SN = TOTAL ACTIVE - DATORII NERAMBURSATE

- fondul de rulment

FR = ACTIVE CIRCULANTE - DATORII PE TERMEN SCURT

- necesarul de fond de rulment

NFR = STOCURI + CLIENłI

trezoreria netă

TN = FR – NFR

- bonitatea clientului, pe baza următorilor indicatori:

> solvabilitatea

> lichiditatea

31

> rentabilitatea economică

> rentabilitatea financiară

>

IV. NEGOCIEREA CREDITULUI

• Volumul creditului

• Durata de acordare a creditului

• Termenul de rambursare

• Cuantumul ratelor

• Dobânda

• Perioada de garanŃie

V. APROBAREA CREDITULUI

VI. DERULAREA CREDITULUI

VII. RAMBURSAREA CREDITULUI

TEMA 9

INDICATORI DE PERFORMANTA BANCARA

Obiective

� Cunoaşterea principalilor indicatori de performanŃa bancara si a semnificatiei

acestora;

� Dobândirea competenŃelor de calculare si analiza a principalilor indicatori de

performanŃă bancară;

32

� Clarificarea corespondenŃei directe între indicatorii de performanŃă bancară;

� Construirea abilitatilor de calculare si interpretare a relatiilor de corespondenŃa între

indicatorii de performanŃă bancară;

Concepte cheie:

� Rata rentabilităŃii financiare

� Rata rentabilităŃii economice

� Efectul de pârghie

� Rata profitului

� Gradul de utilizare al activelor

� Corespondenta între indicatorii de performanŃă bancară

9.1. Analiza si interpretarea indicatorilor de performanta bancara

1. Rata rentabilităŃii financiare este cel mai semnificativ indicator şi

măsoară rezultatele managementului bancar în ansamblul său. Marja normală se

situează între 10% - 30%. O valoare prea mare scoate în evidenŃă mărimea

necorespunzătoare a capitalului social, o capacitate redusă a băncii de a face faŃă

riscurilor de capital.

2. Rata rentabilităŃii economice reflectă capacităŃile manageriale de utiliza

resursele financiare şi reale ale băncii pentru a genera profit, fiind cea mai bună măsură

a eficienŃei bancare. Marja de variaŃie este în general de 0,5% - 1,6%. La băncii e mari

valoarea se menŃine la 1%, în timp ce la băncile medii şi mici valoarea este mai mare de

33

1%. O evoluŃie descrescătoare arată că banca întâmpină dificultăŃi în realizarea

veniturilor.

3. Efectul de pârghie reprezintă gradul în care utilizarea unor resurse suplimentare

serveşte la creşterea rentabilităŃii capitaluluui propriu. Cu cât ponderea capitalului în

total active este mai mare cu atât efectul de pârghie este mai mic şi riscul bancar de

asemenea. Băncile mari înregistrează valori de peste 20%, iar băncile mici între 10%-

20%.

4. Rata profitului reprezintă principalul indicator de analiză în care se urmăreşte

reducerea costurilor bancare. Mărimea indicatorilor depinde de:

- raporturile dintre veniturile şi cheltuielile bancare;

- structura veniturilor şi costurilor bancare.

5. Gradul de utilizare al activelor este un indicator a cărui mărime depinde de

mărimea ratei dobânzii pe piaŃă şi de structura activelor bancare. Maximizarea

indicatorilor se realizează pentru un nivel dat al ratei dobânzii prin creşterea

ponderii activelor ce aduc cele mai mari venituri. Creşterea ponderii acestor active

implică o creştere a nivelului riscului bancar.

9. 2. ModalităŃi de calcul a indicatorilor de performanŃă bancară

L Rata rentabilităŃii financiare (Rrf) = Profit net /Capital x 100

Profitul net este considerat după deducerea tuturor cheltuielilor si taxelor

Capitalul = Capitalul nominal + Profitul nerepartizat + Fondurile de rezervă

2. Rata rentabilităŃii economice (Rre) = Profit net /Active totale x 100

3. Efectul de pârghie (Ep) = Active totale /Capital

34

4. Rata profitului (Rpr) = Profit net /Venituri totale x 100

5. Gradul de utilizare a activelor (GUA) = Venituri totale /Active totale x 100

9. 3. Stabilirea corespondenŃei între indicatorii de performanŃă bancară

CorespondenŃa directă între indicatorii de performanŃă bancară se poate stabili prin

următoarele relaŃii:

1. Rrf = Rre x EP

unde:

Rrf = Rata rentabilitatii financiare;

Rre = Rata rentabilităŃii economice

Ep = Efectul de pârghie

3. Rre = Rpr x GUA

unde:

Rpr = Rata profitului

GUA = Gradul de utilizare a activelor

Rre = Rata rentabilităŃii economice

35

TEMA 10

RISCUL BANCAR. CATEGORII DE RISCURI BANCARE. LIMITAREA

RISCULUI BANCAR

Obiective:

� Cunoasterea principalelor tipuri de riscuri bancare si a caracteristicilor

acestora;

� Aprofundarea modalitatilor principale de reducere a riscurilor rezultate din

evenimente neprevăzute;

� Cunoasterea manierei in care bancile trebuie sa-si asume riscurile specifice.;

� Insusirea categoriilor de risc existente in practica activităŃii bancare şi a

auditului financiar.

Concepte cheie:

� Riscul bancar

� Riscul de sistem

� Riscul de pret

� Riscul de nerambursare

� Riscul de funcŃionare

� Riscul de reglementări

� Riscul de credit

� Riscul de lichiditate

36

� Riscul dobânzii

� Riscul de capital

10. 1. Categorii de riscuri bancare

Analizând variabilele macroeconomice, riscurile rezultate din evenimente

neprevăzute au fost delimitate în următoarele categorii:

� Riscurile de sistem:

Sunt cauzate de:

- reducerea ofertei de bani de pe piaŃă

- restricŃii impuse băncilor

� Riscuri de pret

- se referă la posibilitatea ca rata dobânzii să crească brusc în condiŃiile în care banca

deŃine active cu o scadenŃă mai lungă decât a pasivelor

� Riscul de nerambursare

- apare când împrumuturile nu sunt rambursate la termenul şi volumul stabilit

� Riscul de funcŃionare

- rezultă din efectuarea unor operaŃiuni neeficiente

- fraude

� Riscul de reglementări

- apare în cazul schimbărilor neaşteptate ale reglementărilor bancare

37

- în cazul existenŃei unor legi ce împiedică băncile să acŃioneze eficient si în siguranŃă

Pentru a reduce riscurile rezultate din evenimente neprevăzute se poate acŃiona în

următoarele direcŃii:

� clasificarea activelor şi pasivelor funcŃie de reacŃia lor la evenimente

neprevăzute;

� orientarea către active cu scadenŃă scurtă;

� creşterea ponderii pasivelor cu scadenŃă îndelungată;

� creşterea capitalului propriu pentru reducerea riscului insolvabilităŃii.

10.2. Analiza şi limitarea riscului bancar

Băncile comerciale trebuie să-şi asume toate riscurile specifice apărute ca o

consecinŃă a obŃinerii de profit, într-o manieră prudentă având în vedere următorii

factori:

� să respecte măsurile prudenŃei impuse de autoritatea naŃională de

reglementare:

� profitul planificat să justifice expunerea la risc;

� riscul să fie dimensionat astfel încât pierderea produsă prin materializare să

poată fi acceptabilă pentru activitatea băncii;

� eventualele pierderi să nu deterioreze acut situaŃia financiară a anului

respectiv, putând fi acoperite din provizioanele deja constituite din profit.

In practica activităŃii bancare şi a auditului financiar bancar există patru

categorii de risc:

riscul de credit

� cuantifică probabilitatea nerambursării la scadenŃă a creditelor

acordate şi a creanŃelor

38

riscul de lichiditate

� indică potenŃialitatea băncilor de a-şi susŃine la un

moment dat necesarul de numerar.

riscul dobânzii

� se referă la efectul negativ asupra

fluxurilor de numerar.

riscul dobânzii

� se referă la efectul negativ asupra fluxurilor de numerar, valorii

activelor si valorii obligaŃiilor datorat schimbării ratei dobânzii

riscul de capital

� este asimilat funcŃiei capitalului bancar de a proteja depozitarii

împotriva unei deprecieri a valorii activelor.

TEMA 11

MODALITATI DE CUANTIFICARE A RISCURILOR BANCARE.

MASURI DE PREVEDERE A RISCULUI BANCAR

Obiective:

� Dezvoltarea abilităŃilor de determinare a principalelor categorii de riscuri

bancare;

� ÎnŃelegerea semnificatiei masurilor de prevedere a riscului bancar;

� Cunoasterea principalelor caracteristici ale masurilor de prevenire a riscului de

nerambursare a împrumutului;

� Aprofundarea masurilor operative si coercitive.

39

Concepte cheie:

� Măsuri de prevedere a riscului bancar

� Măsuri preventive

� Măsuri operative

� Masuri curative (coercitive)

11.1 ModalităŃi de cuantificare a riscurilor

1) Riscul de credit poate fi calculat pe baza urmatoarelor formule:

Total credite /Active;

Credite neperformante / Total credite;

Provizioane pentru credite / Total credite.

2). Riscul de lichiditate se calculeaza astfel:

Total credite / Total depozite;

Active lichide / Total depozite

3). Riscul dobânzii

Active sensibile la dobândă / Pasive sensibile la dobândă

4). Riscul de capital

Capitalul propriu / Total depozite

40

11.2. Măsuri de prevedere a riscului bancar

A. Măsuri preventive

� au ca obiect prevenirea riscului de nerambursare a împrumutului;

� principul general ce trebuie avut în vedere în estimarea oportunităŃii unei

operaŃiuni de credit, constă în estimarea posibilităŃii recuperării la scadenŃă şi

determinarea corectă ca capacităŃii virtualului credit de a produce venituri;

� verificarea şi analiza de către agentul bancar a urmatoarelor aspecte:

� starea tehnică şi administrativă a solicitantului de credit;

� situaŃia economică generală în care acŃionează debitorul;

� motivaŃia împrumutului şi destinaŃia sa iniŃială;

� garanŃiile reale ale debitorului (mobiliare şi imobiliare),

stabilirea unei rate a dobânzii care să acopere:

- rata inflaŃiei;

- rata dobânzii percepute de BNR în cazul recurgerii la

refinanŃare.

B. Măsuri operative

� încheierea în condiŃii avantajoase de creditare;

� perceperea unui comision de gestionare;

� verificarea regularităŃii încasărilor şi plăŃilor din cont;

� respectarea strictă a obiectului creditului prevăzut în contractul de credit;

� verificarea documentelor contabile ale debitorului;

� urmărirea modului în care clientul îşi achită obligaŃiile contractuale (plata

dobânzii reale şi a tranşei de rambursare a creditului);

� stoparea contractului de credite în cazul deficienŃelor în domeniul garanŃiilor;

� perceperea unei dobânzi majorate în cazul rambursării la scadenŃă.

41

C. Masuri curative (coercitive)

In condiŃiile nerambursării după avizarea clientului de către bancă se trece la

măsuri coercitive (curative). Acestea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

� se aplică în cazul neîmplinirii obligaŃiilor contractuale faŃă de bancă;

� se întrerupe contractul de credit;

� în cazul neonorării datoriilor se recurge la:

- execuŃia garanŃiilor reale prin scoaterea lor la licitaŃie;

- reclamarea clientului la un tribunal de comerŃ;

- recuperarea sumelor de la giranŃi.

� constituirea unui fond de rezervă minim obligatoriu.

TEMA 12

RISCUL DE CREDIT SI PREVENIREA ACESTUIA

Obiective:

�

� Însuşirea principalelor caracteristici ale riscului de credit;

� ÎnŃelegerea procesului de divizare a riscului bancar in etapa de prevenire a

acestuia;

� Cunoasterea formelor pe care le imbraca procesul de constituire a garantiilor ca

o condiŃie de bază în acordarea creditelor.

Concepte cheie:

42

� Riscul de credit

� Divizarea riscului de credit

� Garantii bancare.

12.1. Caracteristici ale riscului de credit

Principalele caracteristici ale riscului de credit au în vedere următoarele aspecte:

� este specific băncilor a căror funcŃie importantă în economie este

creditarea;

� apare în condiŃiile în care creditul, dobânda sau ambele nu sunt

rambursate la scadenŃă sau sunt rambursate parŃial;

� incapacitatea de rambursare a creditului este cauzată de:

� mediul înconjurător al firmei debitoare (totalitatea factorilor

de natură economică, politică, socială, situaŃia sectorului în

care activează firma);

� factorii interni ai firmei:

- calitatea şi moralitatea managementului;

- incapacitatea firmei de a se adapta cerinŃelor pieŃei;

- dereglări în activitatea firmei ca unnare a neîncasării

creanŃelor de la beneficiari (blocaj financiar).

12 .2. Divizarea riscului de credit

Divizarea riscului este specifică gestionarii riscului de credit în etapa de

prevenire a acestuia. Această acŃiune vizează următoarele:

� are ca obiectiv disiparea riscurilor pentru a readuce posibilitatea înregistrării

unor pierderi mari din partea băncii;

� pentru firme, banca îşi repartizează riscurile astfel:

� acordând credite atât producătorilor mari cât şi mici;

43

� lucrând cu sectoare diferite de activitate;

� având o repartiŃie teritorială cât mai amplă

� pentru persoanele fizice banca va acorda credite de preferinŃă la:

� salariaŃi;

� liberi profesionişti;

� pensionari.

� diversificarea domeniilor permite menŃiunea riscului de credit în limite

controlabile;

� se realizează (în anumite sisteme naŃionale) prin monopolul bancar specializat;

� este constituit din mai multe bănci care finanŃează aceeaşi firmă (concern);

� fiecărei bănci îi revine o cotă parte din volumul de credite alocate firmei

respective;

� permite şi băncilor mici să finanŃeze firme mari;

� în cazul apariŃiei dificultăŃilor financiare, dreptul de a impune băncilor să

aplice un plan de redresare;

� băncile care au cota parte cea mai ridicată sunt numite şefe de reŃea.

12 .3. Constituirea garanŃiilor bancare

Al doilea aspect care priveşte prevenirea riscului de credit vizează constituirea

garanŃiilor ca o condiŃie de bază în acordarea creditelor. Acest proces îmbracă diferite

forme:

- controlul de gaj;

- ipoteca înregistrată în conformitate cu legislaŃia în vigoare;

- poliŃa de asigurare a bunurilor cesionate în favoarea băncii etc.

Trebuie subliniat faptul că valoarea creditului acordat nu este acoperită integral

de garanŃia bancară (primii despăgubiŃi vor fi creditorii privilegiaŃi: statul, fiscul).

44

TEMA 13

MASURAREA RISCULUI DE CREDIT

Obiective:

� Intelegerea etapelor specifice acŃiunilor de măsurare a riscului de credit;

� Însuşirea categoriilor de credite în funcŃie de performanŃa clienŃilor;

� Deprinderea modalitatii de apreciere a capacitatii de a rambursa creditul in

cazul agentilor economici si persoanelor fizice;

� Intelegerea modului de constituire a provizioanelor de risc in functie de

categoria de incadrare a creditului.

Concepte cheie:

� Masurarea riscului de credit

� Credit standard

� Credit in observatie

� Credit substandard

� Credit indoielnic

� Credit pierdere

� Provizioane de risc

13. 1. Etapele specifice acŃiunilor de măsurare a riscului de credit

Măsurarea riscului de credit se realizează în două etape:

� stabilirea unei limite maxime a activelor cu risc faŃă de fondurile proprii ale

45

băncii (max 8%);

� măsurarea riscurilor la care banca este expusă prin evaluare periodică de

credite:

� băncile sunt obligate să-şi clasifice portofoliul de credite şi să-şi

constituie provizioane de 2 ori pe an (iunie, decembrie);

� situaŃia se raportează în termen de 30 de zile DirecŃiei de Autorizare

şi Supraveghere PrudenŃială a BNR.

13.2. Clasificarea creditelor în funcŃie de performanŃa clienŃilor

In urma evaluării performanŃelor financiare ale clienŃilor, creditele vor fi

incluse într-una din următoarele categorii:

� standard categoria "A "

- cuprinde clienŃii a căror performanŃe economice şi financiare sunt foarte

bune şi promit achitarea la scadenŃă a dobânzii şi a ratelor;

� în observaŃie - categoria "B"

- performanŃele financiare sunt bune, dar nu pot menŃine acel nivel în

perspectivă mai îndelungată;

� substandard - categoria "C"

- performanŃele financiare sunt satisfăcătoare, dar au e evidentă tendinŃă de

înrăutăŃire;

� îndoielnic - categoria "D"

- performanŃa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale

scurte de timp

� pierdere - categoria "E"

- performanŃele financiare arată pierderi şi există persective clare că nu

ppot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.

46

Capacitatea agentului economic de a rambursa creditele la scadenŃă va fi apreciată

ca:

� bună - în cazul în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenŃă cu o întârziere

de maximum 7 zile;

� slabă - ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zie;

� necorespunzătoare - ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere d epeste 30 de

zile.

Pentru persoanele fizice, clasificarea portofoliului de credite se face astfel:

� categoria A (foarte bun)

- clientul nu are rate şi dobânzi restante;

� categoria B (bun)

- clientul a înregistrat rate sau dobânzi restante pe o perioadă de până la

maximum 7 zile;

� categoria C (slab)

- o rată şi dobânzi restante până la 30 de zile;

� categoria D (foarte slab)

- clientul are două rate şi dobânzi aferente restante;

-

� categoria E (necorespunzător)

- clientul are peste două rate şi dobânzile aferente restante.

13.3. Constituirea provizioanelor în funcŃie de categoria de credite

47

Categoria de

credite

Forma totală GaranŃii Suma netă

(1-2)

Coeficient de

previzionare

Nivelul

provizioanelor (3 x

4) 0 1 2 3 4

Standard 0

In observaŃie

0,05

Standard 0,2

Indoielnic 0.5

Pierdere 1

Total x

Sumele aferente provizioanelor de risc se includ în cheltuieli. Utilizarea şi

deductibilitatea fiscală a provizioanelor de risc este reglementată de BNR.

In urma celor două etape, banca poate să intervină în vederea diminuării riscului

prin:

� stabilirea plafoanelor de credite pe sectoare şi categorii de clienŃi;

� nemaiacordând credite sectoarelor care aduc pierderi băncii.

Suma împrumuturilor neperformante sau pierdute trebuie să fie mai mică sau cel mult

egală cu limita stabilită în prima etapă, maximum 8% din fondurile proprii ale băncii.

48

TEMA 14

GESTIUNEA RISCULUI DE CREDIT

Obiective:

� ÎnŃelegerea structurii procesului de cercetare

ştiinŃifică;

� Însuşirea etapelor de cercetare specifice investigaŃiei ştiinŃifice manageriale;

� Cunoaşterea principalelor forme de difuzare a rezultatelor ştiinŃifice;

� Deprinderea principiilor şi normelor etice în difuzarea rezultatelor ştiinŃifice

Concepte cheie:

� Gestiune a riscului de credit

� Program de monitorizare a creditului

� Proces de revizuire a creditului bancar

� Renegociere a planului de acŃiune cu clientul

� OperaŃiune de "salvare" a creditului

14.1. Caracteristici ale gestiunii riscului de credit

Gestiunea riscului de credit prezntă următoarele trăsături:

� constă în utilizarea unor tehnici prin care banca poate să diminueze pierderile

sau poate să salveze creditul;

� băncile monitorizează calitatea portofoliului de credite printr-o revizuire

49

periodică în funcŃie de notarea internă creditului care a fost făcută cu ocazia

instrumentării dosarului de credit;

� monitorizarea permite detectarea în timp a creditelor ce putea deveni credite

problemă.

Programul de monitorizare a creditului se stabileşte diferenŃiat în funcŃie de

categoria de încadrare a creditului acordat. Aceste categorii sunt determinate de numărul

de puncte obŃinute de creditul aflat în procesul de derulare, în felul următor:

Categoria creditului Nota Program de monitorizare

Credit standard 10 180 zile

Credit în observaŃie 8 90 zile

Credit substandard 5 60 zile

Credit îndoielnic 2

30 zile

14. 2. Revizuirea creditului bancar

Procesul de revizuire a creditului bancar urmăreşte următoarele aspecte:

� Reducerea pierderilor;

� Aplicarea uniformă a documentaŃiei de creditare;

� Verificarea politicii de credit, normele băncii şi reglementările bancare;

� Informarea managementului băncii despre situaŃia generală a

portofoliului de credite;

50

� Monitorizarea ofiŃerilor de credite care sunt răspunzători de evoluŃia

nefavorabilă a creditelor, în cazul în care nu au luat nici o măsură;

� Activitatea de revizuire se realizează sub coordonarea Comitetului de

Risc, care urmăreşte starea financiară, capacitatea de rambursare a creditului şi

existenŃa garanŃiilor.

Pentru un credit problemă, soluŃia preferată este renegocierea planului de

acŃiune cu clientul:

� un contract de împrumut prin care se stabileşte un nou program de

rambursare a creditului şi dobânzilor;

� se extinde autoritatea băncii prin participare la managementul firmei.

14.3. OperaŃiunea de "salvare" a creditului bancar

In cazul în care se poate dovedi că nu a fost respectat obiectul creditului, banca

poate avea acces lega la resursele clientului înaintea altor creditori.

OperaŃiunea de "salvare" a creditului poate consta în:

• Recuperarea unor creanŃe de către bancă prin preluarea acestora de

către o altă întrepindere care finanŃează cumpărarea creanŃelor în cazul în care

imaginea şi piaŃa debitorului prezintă interes;

• Vânzarea creanŃelor de către bănci unui trust bancar care se ocupă cu

forfetarea creanŃelor, transformându-le în bani în schimbul unui comision.

Recuperarea creanŃelor este parŃială, partea nerecuperată urmând a fi suportată

de bancă din provizioanele pe care şi le-a constituit.

51

BIBLIGRAFIE RECOMANDATĂ

Manolescu Gheorghe, Monedă şi credit, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2004

Manolescu Gheorghe, Moneda si credit- probleme, intrebari de autoevaluare, teste de

verificare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti

52

53

54

55

56

57

58

15

59