Simularea Operațiilor Efectuate În Cadrul Unui Furnizor de Servicii de Televiziune Digitală

8/16/2019 Simularea Operațiilor Efectuate În Cadrul Unui Furnizor de Servicii de Televiziune Digitală

1/16

LABORATOR 1. SIMULAREA OPERAȚIILOR EFECTUATE

ÎN CADRUL UNUI FURNIZOR DE SERVICII DE

TELEVIZIUNE DIGITALĂ. UTILIZAREA PRACTICĂ A

FLUXURILOR MPEG-TS

1.1. Scopul lucrării

Lucrarea de faţă îşi propune familiarizarea studenţilor masteranzi cu un caz practic de

utilizare a fluxurilor MPEG-TS şi cu echipamentele utilizate din cadrul laboratorului. La

sfârşitul lucrării de laborator studentul va fi familiarizat cu sistemul de comunicaţii via satelit,

cu echipamentele utilizate în laborator şi cu setarea parametrilor echipamentelor pentruatingerea unor obiective specifice unui service provider de televiziune.

1.2. Introducere. Sisteme multimedia viziune de ansamblu

Pentru început se va considera schema generală din [3] ce detaliază componenta sisteme

din cadrul lanţului de transmisiune a datelor către utilizatori:

Figura. 1.1. Componentat sisteme în cadrul lanțului de transmisiune a datelor

Observăm că în cadrul componentei “Sisteme” nu sunt tratate procedurile de corecţie a

erorilor, modulare/demodulare sau rutare, însă prin aceasta sunt specificate procedurile pentru

transportul fluxului multimedia astfel încât la recepție redarea să fie corectă (împachetare,

sincronizare, etc.).

Schema de principiu a legăturii dintre furnizorii de servicii (SP – Service Provider) și

furnizorii de conținut (CP - Content Provider) este prezentată în figura 1.2.

1


2/16

Figura. 1.2. Furnizorii de servicii versus furnizorii de conținut

Furnizorul de conţinut este reprezentat o companie sau entitate ce transmite media

audio/video/date către furnizorii de servicii. Câteva exemple utile de pe piaţa din România sunt:

Antena 1, Prima TV, PRO TV, Radio România Actualităţi, Radio 3net precum şi orice alt post

local de TV sau radio ce oferă conţinut.

Un furnizor de servicii reprezintă o companie din domeniul tehnologiei informaţiei ce

asigură unor organizaţii/clienți servicii de comunicaţie, stocare, procesare sau alte tipuri de

servicii. Accepţiunea utilizată în cadrul acestei materii este de furnizor de servicii ce oferă, printre altele, şi servicii de televiziune digitală. Câteva exemple utile de pe piaţa din România

ar fi: RCS&RDS, UPC, Digi, etc. Livrarea serviciilor se face pe baza unui contract de furnizare

de servicii care conţine şi o parte denumită Service Level Agreement (SLA). În practică acest

contract se referă la o seerie de parametri de performanţă măsurabili. Spre exemplu, un furnizor

de servicii de internet va include în SLA date cu referire la Mean Time Between Failure

(MTBF), ratele de transfer de pe IP-uri externe şi interne, jitter sau alți parametri măsurabili

sau statistici. În cazul unei companii ce livrează servicii de televiziune se va specifica

,în funcţie

de opţiunea din contract, grila programelor TV incluse în abonament precum şi date privind

timpul pentru remedierea defecţiunilor.

Un SP oferă servicii unor clienţi pe baza unui contract ce conţine şi un SLA. În general,

un furnizor de servicii achiziționează conținut de la mai mulți funizori. Pe de altă parte și un

furnizor de conținut este capabil să livreze media către mai mulți furnizori de servicii. Dacă ne

referim la categoria de furnizori de servicii de televiziune digitală, aceştia pot oferi servicii prin

cablu, emisie terestră, emisie satelitară, sau IP-TV în situația în care acesta furnizează şi servicii

de Internet.

2


3/16

1.3. Comunicaţii via satelit. Standardul DVB-S

Telecomunicaţiile via satelit s-au impus în a doua jumătate a secolului XX având la ora

actuală o pondere semnificativă la nivel global. Lucrarea de faţă va face referire la sateliţii

geostaţionari. Aceşti sateliţi orbitează Pământul la o altitudine de apr oximativ 36 000 km şi auca proprietate faptul că viteză lor de rotație în jurul Pământului corespunde cu viteza de rotaţie

a Pământului ceea ce face ca un satelit de pe o astfel de orbită să rămână staționar deasupra

unui punct de pe Pământ, deservind o anumită zonă geografică. De aici r ezultă că pentru a

putea acoperi cât mai mult din suprafaţa globului pământesc trebuie să se asigure un număr

suficient de mare de sateliţi pe orbită.

În figura de mai jos este ilustrată o diagramă a unor sateliţi geostaționari precum şi modul

de determinare a plasării acestora pe orbită.

Figura. 1.3. Poziția satelitului pe orbita geostaționară

Unul din sistemele utilizate este caracterizarea de tip latitudine şi longitudine. Distanţa

faţă de sol este de 36 000 de km aşadar , dacă se cunosc latitudinea şi longitudinea, satelitul

geostaționar respectiv este perfect localizat. În figura de mai sus în partea dreaptă: • θ – reprezintă latitudinea • ω – reprezintă longitudinea

Se observă că acest sistem de coordonate echivalează într-o bună măsură cu sistemul de

coordonate polare.

După această scurtă prezentarea a reţelei de sateliţi, utilizate în special pentru televiziune,

atenţia se va concentra pe noţiunea de transponder. Un satelit poate avea unul sau mai multe

transpondere. Un transponder este un summum de echipamente care formează un canal de

comunicaţie între antena de recepţie şi cea de emisie. Termenul vine de la Transmitter -Responder. Un transponder este constituit din:

3


4/16

• Un filtru trece bandă de intrare • Un amplificator cu nivel mic de zgomot - low-noise amplifier (LNA), car e amplifică

semnalele foarte slabe ce provin de la staţiile de transmisie terestre• Un schimbător de frecvenţă care schimbă semnalul de pe frecvenţa recepţionată pe

frecvenţa de emisie • Un filtru trece bandă de ieşire

•

Un amplificator de putere

Paremetrii legaţi de poziţia satelitului precum și cei ai transponderului sunt esenţiali

pentru configurarea antenei receptoare de satelit terestră şi a echipamentul de recepţie conectat

la aceasta. Echipamentul de recepţie din laborator este un echipament de recepţie DVB-S care

are schema bloc dată mai jos:

Figura. 1.4. Schema receptorului de satelit

Această primă schemă tratează toate etapele pe care le parcurge semnalul înainte să intre

în decodorul DVB-S ale cărui specificaţii sunt detalii mai jos.

Low Noise Block (LNB): După ce a parcurs 36000km de la satelit până la antenă

semnalul a fost atenuat cu aproximativ 200 dB la care se adaugă și atenuarea generată de

fenomenele meteo. Acest bloc se află montat în focarul paraboloidului care îl reprezintă antena

parabolică. Este conceput să funcționeze atât pentru polarizarea vericală cât şi pentru

polarizarea orizontală a semnalului recepționat. Semnalul recepţionat este amplificat şi

convertit pe frecvenţa intermediară IF1 în banda 900...2100 MHz. Acest bloc creşte nivelul

semnalului cu aproximativ 50 de dB.

Preamplificatorul (Preamp): Acest bloc amplifică suplimentar nivelul semnalului

înainte de cea de-a doua schimbare de frevenţă.

IF2 reprezintă frecvenţa intermediară de 479,5 MHz pe care este adus semnalul cu

ajutorul unui mixer şi a unui oscilator local comandat. Semnalul este apoi filtrat trece bandă

pentru a păstra doar banda utilă din spectru.

Amplificatorul (Amp): Acest bloc amplifică suplimentare semnalul spre a-l trimite

decodorului DVB-S detaliat în cele ce urmează.

4


5/16

Specificaţiile standardului DVB-S (Digital Video Broadcast - Satellite), ca membru al

familiei de standarde DVB, este definit în cadrul Standardului European EN 300 421. În

particular el descrie modul în care se face modulaţia şi codarea canalului pentru transmisiuni

via satelit a programelor TV cu definiţie standard (SDTV) respectiv înaltă (HDTV).

Standardul DVB-S stabileste sistemul de modulaţie şi de codare de canal pentru serviciile

de transmisie digitală de programe de televiziune (TV-clasică / HDTV) via satelit, necesare

pentru distribuţia primară şi secundară în benzile FSS (Fixed Satellite Service) şi BSS

(Broadcast Satellite Service).

Dezvoltarea standardului a fost între 1993 și 1997. Prima aplicație comercială a fost

disponibilă în Franta pentru postul Canal+.

Standardul este gândit spre a fi utilizat în servicii de tip Direct-To-Home (DTH) atât

pentru decodoare integrate în receptor (IRD) cât şi pentru sisteme de antene colective şi staţiile

headend ale companiilor de televiziune prin cablu.

Standardul se aplică doar pentru banda Ku în jurul frecevenţelor de 11-12 Ghz. A fost

conceput pentru a asigura servicii aproape lipsite de erori (Quasi Error Free) la rate BER (Bit

Error Rate) între 10-10 şi 10-11. Utilizând o schemă de protecţie la erori suf icient de robustă cu

parametrii ajustabili în funcţie de mediul de transmisiune, poate să asigure un BER de valori

apropiate de valorile de mai sus chiar dacă rata de erori pentru transmisiunile neprotejate sunt

între 10-1 şi 10-2.

Este asigurată compatibilitatea cu serviciile TV codate MPEG-2, cu o structură de

transmisie sincronă cu pachetul multiplex. Exploatarea flexibilităţii semnalului multiplex

permite utilizarea capacităţii de transmisie pentru o varietate de configuraţii de servicii TV,

inclusiv pentru serviciile audio şi de date. Toate componentele de servicii sunt multiplexate în

timp (TDM - Time Division Multiplex) pe o singură purtătoare digitală.

Schema de codare şi transmisiune DVB-S este dată mai jos.

Figura. 1.5. Schema de codare și transmisiune DVB-S

5


6/16

a. Codarea sursei şi multiplexare

Codarea MPEG-2 nu este parte a standardului dar are nevoie de compatiblitate. Fluxurile

transmise nu trebuie codate neapărat MPEG dar trebuie să respecte restricţiile impuse de

interfaţa de intrare. Multiplexorul de transport poate primi la intrare mai multe programe codate

diferit. La ieşirea multiplexorului se află un flux MPEG-TS multiprogram format din pachete

de 188 de octeți.

b. Adptarea la canal a sistemului DVB-S

Deşi sistemul este optimizat pentru o singură purtătoare TDM (Time Division Multi plex)

per transponder, se poate folosi şi pentru aplicaţii cu mai multe purtătoare FDM (Frequency

Division Multiplex). Schemele complete pentru codorul și decodorul DVB-S sunt date mai jos:

Figura. 1.6. Schema codorului şi decodorului DVB-S

Deoarece în cadrul laboratorului se va folosi doar un receptor de satelit cuplat la un

decodor DVB-S, iar partea de modulator a fost tratată schematic mai sus, ne vom referi doar la

demodulator.

Interfaţa fizică IF şi demodulatorul QPSK : realizează demodularea de cuadratură

coerentă şi conversia analog – digital, oferind informaţile I şi Q decodorului intern. Această

modulație are marele avantaj că este rezistentă la zgomot și este adaptată funcționării neliniarea unor etaje din cadrul amplifcatoarelor.

6


7/16

Filtru adaptat: efectuează filtrarea complementară a formei impulsului de tip cosinus

ridicat conform factorului de roll-off. Utilizarea unui filtru digital FIR poate oferi egalizarea

distorsiunilor liniare ale canalului în IRD (Integrated Receiver Decoder),.

Eta jul de refacere a purtătoarei / ceasului: reface sincronizarea demodulatorului.

Probabilitatea de desincronizare a demodulatorului pe întreg domeniu de valori al raportului

purtătoare-zgomot C/N va fi foarte mică.

Decodor intern: realizează decodarea primului nivel de protecţie la erori. Acesta

funcționează pentru un BER echivalent la intrare de ordinul 10-2..10-1 în funcţie de rata de cod

adoptată şi trebuie să producă un BER de ieşire de ordinul 2x10-4 sau mai bun. Acest BER de

ieşire corespunde serviciului QEF (Quasi-Error-Free) după corecţia de codare externă. Este

posibil ca acest etaj să folosească informaţia I şi Q. Etajul este în postura de a încerca fiecare

rată de cod şi configuraţie de puncturing până când este obţinută bucla. Mai mult, el este în

postura de a rezolva problema ambiguităţii de fază la demodulare de π/2.

Decodorul octetului de sincronizare: prin decodarea octeţilor de sincronizare a

MPEG-2 se oferă informaţia de sincronizare pentru procesul de de-întreţesere. Este, de

asemenea, capabil de a rezolva ambiguitatea de fază a demodulatorului QPSK (nedetectabilă

de decodorul Viterbi).

Circuitul de de- întreţesere convoluţională: permite ca semnalele de eroare de la

ieşirea decodorului intern să fie randomizate pentru a îmbunătăţi capacitatea de corecţie în

cazul unui grup succesiv de erorii (erori de tip burst).

Decodorul extern: oferă nivelul 2 de protecţie la erori. Este în postura de a oferi ieşire

QEF (BER = 10-11..10-10) în prezenţa unor grupuri de erori la intrare având un BER de 7x10-4

sau mai bun, cu întreţesere de octet infinită. Pentru întreţesere cu I = 12 pentru QEF avem un

BER de 2x10-4.

Eliminarea dispersiei energiei: acest etaj reface datele de utilizator prin eliminarea

procesului de randomizare folosit pentru dispersia energiei şi inversează octetul de sincronizarenegat la valoarea sa normală.

Interfaţa fizică a Benzii de Bază: acest etaj adaptează structura de date la formatul

electric şi protocolul cerut de interfeţele externe.

Sistemul MPEG-2 oferă posibilitatea de a seta bitul de semnalizare a erorii în header-

ul pachetului în situația în care capacitatea de corecţie a codorului extern este depăşită.

7


8/16

1.4. Standardul DVB-T

DVB–T (Digital Video Broadcasting – Terrestrial) este un standard European pentru

transmisia de tip broadcast a televiziunii digitale terestre.

Prima transmisie a avut loc în Marea Britanie în 1997. Acesta permite transmitereasemnalelor audio, video sau date într-un flux MPEG utilizând modulația OFDM.

OFDM este tipul de modulaţie aleasă pentru transmisii DVB-T întrucât este mult mai

puțin afectată de reflexiile datorate reliefului sau clădirilor înalte. Prin modulare OFDM

semnalul digital este împărțit într -un număr mare de fluxuri de date cu rate de bit mai mici,

fiecare dintre acestea fiind la rândul lor modulate pe o subpurtătoare cu schemele QPSK, 16-

QAM, 64-QAM etc.. Subpurtătoarele sunt foarte apropiate în frecvență și sunt ortogonale între

ele, iar intervalul total de frecvențe ocupate este de 8Mhz cât este alocat astăzi pentru un canal

analogic. Folosind atât de multe sub purtătoare într -un spaţiu atât de restrâns, rata totală de

transmitere a datelor va fi foarte mare, chiar dacă individual pe fiecare subpurtătoare rata este

mult mai mică. Simbolurile adiacente sunt separate cu un spaţiu de gardă (se introduce o pauză

în transmiterea semnalului). În transmisiile digitale pot apărea erori de transmisie, iar pentru

aceasta se introduc în şirurile de date coduri de corecție a erorilor.

OFDM rezolvă problemele majore legate de recepţia digitală prin aer fiind suficient de

robust astfel încât să permită recepţia portabilă fără a fi necesare antene speciale. Când introduc

serviciul de transmisie OFDM posturile de televiziune trebuie să configureze modul de

transmisie în funcţie de mediul în care se face şi de tipul de aplicaţie.

Mai jos este dată schema de codare a standardului DVB-T:

Figura. 1.7. Schema codorului DVB-T

8


9/16

Codarea sursei şi multiplexarea: Se formează fluxul de transport multi-program

MPEG-2 TS. Acesta este fluxul digital de bază care este transmis și receptionat de către Set

Top Boxes (STB). Debitele de date transmise acceptate depind de numărul de parametrii de

codare și modulare: între 5 și 32 Mbit/s.

Splitter: două Transport Streams (TS) dif erite pot fi transmise în același timp utilizând

tehnica numita Hierarchical Transmission. Poate fi utilizată transmisia, spre exemplu, a unui

semnal în definiţie standard SDTV şi a unui semnal în definiție înaltă HDTV pe aceeaşi

purtătoare. Semnalul SDTV este mai robust decât cel HDTV.

Adaptarea şi dispersia energiei: MPEG-2 TS este identificat ca o secvenţă de pachete

de date de lungime fixă (188 octeți). Utilizând tehnica numită energy dispersal secvenţa de

octeți este decorelată.

Codor extern: un prim nivel de corecții de erori este aplicat datelor transmise, utilizând

un cod bloc non-binar Reed-Solomon (204, 188) ce permite corectarea a maximum 8 octeţi

greşiţi din fiecare pachet.

Întreţesere externă: este utilizată o întrețesere convoluţională pentru datele transmise

în aşa fel încât să fie mai robuste la secvenţe lungi de erori.

Codor intern: un al doilea nivel de corecţie de erori este dat de codul convoluţional

introdus, care este adesea numit FEC (Forward Error Correction). Există 5 debite de codare

valide: 1/2, 2/3, 3/4, 5/6, și 7/8.

Întreţesere internă: secvenţa de date este rearanjată cu scopul de a reduce influenţa

erorilor de tip burst. De aceasta dată este adoptată o tehnică de întreţesere bloc cu o schemă de

atribuire pseudo-aleatoare (este realizată prin două procese de întreţesere separate, unul

operând la nivel de bit şi altul la nivel de grup de biți).

Mapper: secvenţa digitală este mapată într -o secvenţă de simboluri complexe modulate

în banda de bază. Exista trei scheme de modulaţie: QPSK, 16-QAM, 64-QAM.

Adaptarea cadrului: simbolurile complexe sunt grupate în blocuri de lungime constantă(1512, 3024 sau 6048 simboluri/bloc). Un cadru (frame) este generat de 68 de blocuri. Un

supercadru (superframe) este constuit din 4 cadre.

Semnale TPS şi pilot: pentru a simplif ica recepţia semnalulul transmis pe canalul radio

terestru sunt introduse semnale suplimentare în fiecare bloc. Semnalele pilot sunt utilizate în

timpul sincronizării şi egalizării fazei, în timp ce semnalele TPS (Transmission Parameters

Signalling) trimite parametrii semnalului şi identifică neechivoc celula de transmisie.

Receptorul trebuie să fie capabil să sincronizeze, egalizeze şi să decodeze semnalul pentru aaccesa informaţia conținută în piloţii TPS. Astfel, rece ptorul trebuie să cunoască informaţia în

9


10/16

avans, datele TPS fiind utilizate în cazurile speciale, cum ar fi acelea de schimare a

parametrilor, resincronizare, etc.

OFDM: secvenţa de blocuri este modulată OFDM, utilizând 2048, 4096, sau 8192 de

sub purtătoare (2k, 4k, 8k). Crescând numărul de sub purtătoare nu se modifică debitul

încărcăturii (payload bit rate).

Inserţia intervalului de gardă: pentru a scădea complexitatea receptorului, fiecare bloc

OFDM este extins, copiind în faţa lui propiul sfârşit (cyclic prefix). Lărgimea unui astfel de

interval de garda poate fi 1/32, 1/16, 1/8, sau 1/4 din lungimea unui bloc original. Cyclic prefix

este necesar pentru a opera într-o rețea cu o singur ă frecvenţă (SFN) unde există interferenţă

neeliminabilă care provine de la mai multe site-uri ce transmit acelaşi program pe aceeaşi

frecvenţă purtăoare.

Conversia analogică şi digitală: semnalul digital este transformat într-un semnal analog

cu ajutorul unui converter digital-analog (DAC), şi apoi modulate pe radio-frecvenţă

(VHF,UHF). Banda ocupată este de 5, 6, 7 sau 8 MHz.

Din punct de vedere tehnic DVB-T permite transmisia în cadrul unui singur canal TV

de 8 Mhz (cât este alocat în banda UIF) a 4 până la 6 programe TV, programe de radio şi alte

servicii.

1.5. Interfeţe DVB

Cele mai uzuale tipuri de interfeţe folosite pentru DVB sunt:

o SPI - Synchronous Parallel Interface

o SSI - Synchronous Serial Interface

o ASI – Asynchonous Serial Interface

În cadrul laboratorului există o reţea ASI, fiecare calculator fiind conectat la aceasta. În

rack există un panou ce permite interconectarea intefeţelor ASI corespunzătoare diferitelor

calculatoare. De asemenea fiecare calculator este dotat cu cel puțin o placă PCI de la firma

Dektec ce permite interfațarea cu ASI, IP sau DVB-T.

10


11/16

1.6 Desfăşurarea lucrării

În lucrarea de faţă se vor simula operaţiile efectuate de către un furnizor de servicii de

televiziune digitală terestră. Se vor utiliza pentru aceasta receptorul de satelit, emiţătorul DVB-

T aflat pe calculatorul C12 din laborator, multiplexorul MuxXpert aflat pe calculatorul C2,televizorul cu antena DVB-T din apropierea calculatorului C12 și intefeţele de conectare ASI.

Se va simula scenariul în care furnizorul de servicii primeşte conţinut media via satelit de la

mai mulţi furnizori de conţinut din care face o selecţie a programelor sau serviciilor, urmând

să le transmită mai departe către clienţi cu ajutorul emisiei de tip DVB-T.

Modulatorul DVB-T împreună cu antena de emisie echivalentă sunt conectate la

calculatorul C12. Pentru a putea seta modulatorul se va executa programul DtLoop. În urma

deschiderii acestuia se va afişa următoarea fereastră, cu setările subliniate mai jos:

Figura. 1.8. Parametrii pentru setarea modulatorului DVB-T

Printre parametrii marcaţi regăsim:

• Tipul de emisie: echipamentul permite emisia în standardele ATSC, DVB-C,DVB-T/H, QAM-B,QAM-C. În cadrul acestei lucrări vom aborda doartransmisiunea prin DVB-T.

• Banda canalului: reprezintă banda canalului de comunicaţie analogic utilizat dediferite standarde de comunicaţii şi poate avea valorile 5, 6, 7, respectiv 8 MHz.

• Lugime interval de gardă: defineşte lungimea intervalului de gardă pentru DVB-T. Valorile pe care le poate avea lungimea intervalului de gardă sunt 1/32, 1/16, 1/8,1/4.

•

Rata FEC: r eprezintă rata de codare FEC conform standardului DVB-T. Valorile pe care le poate lua 1/2, 2/3, 3/4, 5/6, 7/8.

11


12/16

• Numărul de purtătoare: Valorile posibile sunt 2048, 4096, 8192 (2K, 4K, 8K).• Frecvenţa centrală: a canalului emis este aleasă în concordanţă cu standardele

internaţionale. Televizorul care va fi utilizat în cadru lucrărilor de laborator vaefectua o scanare de tip single scan şi va cere numărul canalului analogic pe care săfacă scanarea. Orice număr de canal are o corespondenţa cu o frecvenţă centrală a

canalului analogic emis. Această corespodenţă este dată într -un tabel din cadrullaboratorului.

• Nivelul puterii de emisie este un parametru important la setare întrucât dacă sealege o valoare prea mică televizorul nu va fi capabil să recepţioneze semnalul, iar

pe de altă parte dacă valoarea aleasă este prea mare s-ar putea perturba alteechipamente radio care funcţionează în sălile vecine. Valorile care se pot alege suntîntre -27 dBm şi respectiv -3 dBm.

• Tipul de modulaţie. Aşa cum s-a spus în cadrul secţiunii dedicate DVB-T,standardul permite utilizarea modulațiilor QPSK, 16-QAM, 64-QAM.

• Rata de intrare reprezintă rata pachetelor MPEG2-TS pe interfaţa ASI de intrare.•

Rata de ieşire reprezintă rata de cu care se pot transmite pachetele MPEG-TS pecanalul radio. Acest parametru este în strânsă dependenţă de setarea tuturor parametrilor discutaţi anterior.

Foarte important la orice moment de timp se vor efectua setări asupra echipamentelor din

laborator astfel încât întotdeauna rata de la intrarea modulatorului să fie mai mică decât

rata de ieşire.

Calculatorul C12 are conectată placa DekTec DTA-115. Aceasta are trei porturi fizice:

• ASI I N corespunzător portului fizic ASI 1•

Antena de emisie conectată pe portul fizic RF main • Portul fizic RF room

Pentru a simplifica lucrul în cadrul laboratorului nu se vor schimba conexiunile antenei sau

a porturilor ASI, legătura către acest calculator realizându-se la rack-ul central.

Programul MuxXpert se află instalat pe calculatorul C2 și va realiza remultiplxarea

fluxurilor MPEG-TS în cadrul laboratorului. Pentru a încărca un fişier de configuraţie se va

accesa meniul Configuration -> Load RMC Data File. Fişierele de configuraţie sunt de tip

.xml şi pot fi editate. În cadrul prezentei lucrări de laborator se va încărca o configuraţie

predefinită cu o intrare ASI şi două ieşiri ASI.

Programul va afișa structura programelor și serviciilor corespunzătoare fiecărei intrări şi

ieşiri. Putem efectua o serie de modificări minore pentru fiecare ieșire prin accesarea butonului

de setări corespunzător (figura 1.9). De asemenea se poate încărca un flux din fișier spre a fi

transmis pe ieșirea respectivă sau se poate salva fluxul într-un fișier .ts.

12


13/16

Figura. 1.9. Setările ieșirilor din programul MuxXpert

Butonul de informare privind funcţionalitatea ieşirii are trei stări: verde, roşu şi semn

de exclamare. Dacă ieșirea funcționează corespunzător indicatorul este verde. În cazul în care

ieșirea nu transmite, sau apar erori, acesta este roşu. În situația în care rata programelor selectate

pentru ieșire este mai mare decât rata interfeței indicatorul va fi sub formă de semn de

exclamare.Butonul de selectare a dimensiunii pachetelor TS şi a debitului total transmis pe ieşire

deschide o fereastră de dialog în care utilizatorul poate impune un anumit debit total pe ieşire

şi o anumită dimensiune a pachetelor MPEG-TS, de 188 sau 204 de octeți.

Calculatorul are porturile ASI conectate după cum urmează:

• ASI I N corespunzător portului fizic ASI 1 este pe portul nr.3• ASI OUT 1 corespunzător portului fizic ASI 2 este pe portul nr.4• ASI OUT 2 corespunzător portului fizic ASI 3 este pe portul nr.2

Pentr u a adăuga programe din fluxul multi-program MPEG-TS de la intrare se poate

folosi tehnica drag&drop a unui program către ieșirea de interest. Operația este facilă tocmai

pentru a ușura foarte mult munca legată de remultiplexarea anumitor programe.

13


14/16

A. Se va realiza următoarea configurație:

Figura. 1.10. Prima configurație

Cerinţa presupune conectarea ieşir ii ASI a receptorului DVB-S la intrarea ASI acalculatorului care conţine modulatorul DVB-T. Această legătură se va realiza cu ajutorul

panoului de interconectare ASI din rack. Obiectivul este de a afişa pe televizor programele

recepționate cu ajutorul demodulatorului DVB-S. Se va porni televizorul şi se va selecta

intrarea DTT. Apoi, din meniu se va folosi opțiunea Single scan a posturilor TV pe canalul

corespunzător frecvenţei centrale setate la modulatorul DVB-T. Sunt recepţionate programele

de către televizor? Dacă nu, unde credeți că apare eroarea? Cum este rata de intrare pentru

emiţătorul DVB-T? Care este debitul maxim pe care îl poate da la ieşire emiţătorul DVB-T?Cum putem rezolva problema?

B. Următoarea configuraţie implică utilizarea multiplexorului MuxXpert după cumurmează:

Figura. 1.13. A doua configurație

14


15/16

De această dată ieşirea receptorului de satelit se va cupla la intrarea multiplexorului.

Pentru multiplexor se va încarca configuraţia cu o intrare ASI şi două ieşiri de tip ASI. Pe una

dintre ieşiri se va multiplexa un număr de 4 programe şi se va limita debitul la o valoare

acceptabilă. Această ieşire a multiplexorului se va conecta la intrarea modulatorului DVB-T.

În condiţiile de la punctul A. privind emisia şi aceleaşi setări pentru televizor se pot recepționa

fără probleme programele? Dacă debitul de la ieşirea multiplexorului este redus la 5 Mbps se

mai recepționează programele de către televizor? De ce?

C. Se va realiza următoarea configuraţie:

Figura.1.14. A treia configurație de realizat

Pentru multiplexorul MuxX pert se va menţine configuraţia de la punctul B cu diferenţacă pe ieşirea ASI numărul doi se va transmite o copie identică a fluxului de la intrare. Această

ieşire va fi trimisă către intrarea ASI a calcultorului C8 care are instalat programul StreamXpert

cu ajutorul căruia se va analiza fluxul. Se va reda video și audio unul din programele trimise şi

către televizor. În ce condiţii calitatea redată pe televizor şi cea redată cu ajutorul StreamX pert

diferă?

15


16/16

1.7. Bibliografie

[1]. Benoit, H., Satellite, Cable, Terrestrial, IPTV, Mobile TV în the DVB Framework, Focal

Press, 2008[2]. Fisher, W., Digital Video and Audio Broadcasting Technology A Practical Engineering

Guide, Springer, 2010

[3]. Negrescu, C., Note de curs - Servere de conţinut, Procesoare de Flux, Terminale

Multimedia, 2010

[4]. Răducanu, M., Note de curs – Aplicaţii şi servicii multimedia, 2010

[5]. Grant, A., Meadows, J., Communication Technology Update, Focal Press, 2004

16

Date post:	05-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	kosmyn17
View:	214 times
Download:	0 times

Simularea Operațiilor Efectuate În Cadrul Unui Furnizor de Servicii de Televiziune Digitală

Documents