S. AIJR.ELII AUGI.JSTINISFANTUL AUGUSTIN

OPERA OMNIAVO]-L]A{UL V

_qelleqt4lDe natura boni

De agone christiano

- ::-***t

l.i' .', - )

'', (. I i-l rr'- tl

r'" \ r/.- . .,.xI1 ,It'- ,r

SolilocviiDespr e rtatura brneluiDespre 1vrupra cfe$tlna

WDYYTW" ]3}':TNGVA

DACIA

Augustin, sff;atul nepereohe,dupd care filssofia a lnoetst sE fiealta decit cregtin[, mirificul

;:'Ti:%,':'i li'l jr#";fiitrj : . "i...,:'!..' t1-r ''..

univ^ersaltr *ggi4&.t u*:i,l{i}rl J1.. ,,1f .i- ";;"il..;,;;ffi; ; ;?ffi; J;'" r.t-' =-

\j

I

gi rom6ne6te.

i.'--IS \L:,-' ',.t ' ' )' ''

CI}E}14 Oh{I{IA

I Enchiririion sir.,e De firtre, spc et chari{-at* "

Enchirielicn sar,L l-)crs1-.ve cr*ciinqa, spcr;rnt5. ;i iubire

De firle *t Syrnbolo - L.xespre creclintir ;i Ctcz

De Symbolt):serm() ad catechutrlen{rs - L}esp're flree cltrc itllechumeni1l llc tril,',ero arbitrio - l-iLlerLrtr arbitru{lI lle r"nlisica - Despre tnuziralV (lontra acauienlico"o . (loutrir ;rcallemicilor

De ordine - Desprc oroiineL)e r.llLantirati: animae - Ilespre canfitratea srr{ttretulu j

V Soliloquia - Sr>lil,,rcvii

f,le ir;eti:ra t-ri.rt"li - lJespre natLtr;l binelr,ti

De agone chrisliano - l)espre ht]11.n crestin;l

VI Dc mugistro - []rrprc rrr:gistru

De bcat.r viru - Dcspr* viarr frricirifle immortalitate auimae - L)espre nernurirea su{letului

rsBN 5?:-35-1h41-X

Sftntul Augustin

I:, SOLItr,OCVU.

DESPRE.NATURA BINELUI...DESPRE'LUPTA

Cr-rleclia: Sf. Augustin Opera OmniaCr x.rrdonatnr : /asiLe Sa u

Coperta: Sorinlarut

Conceplie grafic6: M ihai Be nea

Decrierea CIP a Bibltotecii Nafionale a Bom.Aniei:AUG[NI'[IN,ST

Solitoquia - Solllocrrii; De natura tioni - Deepre naturabinelui; De agone chrlstiano = Deeple lqrta ougtinA / Sf6ntulAugustin; Dacia, 2003

296 p.; 13x20,5 crn - (Opera Omnia)

ISBN: 97&3S1621-X

827.t24'02-97--L36.1

@ EdituraDaciuClqiNapoco: 3400, str. Ospltiriei nt. 4, tnL/fax: 0264/42 96 75

tril.O264/45 21 78, O.P. 1, C.P. 160email: edituradacia@hotmail.com, www.edituradacia.ro

Bucureqti: Ofrciul pogtal 16, sector 6sh, General Medic Emanoil Severin nr. 14

tel. 021/315 E9 84, fa* 0211315 89 86Satu Mare: 3600, Bdul t atelei R13 et. VI ap. 18

tql- 026L/76 91 11; fa* 026L/769L L2Cdeufa pogdn 509; Piata 25 octombrie nr. 12

www.multiarea.roBaia Mare: 4800, atr. Victoriei nr. 146

tel./to;r: O262/2L 89 23T0rgu MureE: 4300, gh. Mdgurei nr. 34

tnl./fex..0265/13 22 87

liedactor: Alexantlra Red trir:

Tehn, rrerlartor: Cristian M,,i.;ir

Comanda nr. 4540

SFANTUL ATJGUSTIN

Oprna OrraNnVorurraulV

SOIJLOCVII(sqLrLoQUrA)

DESPRE NATLIRA .tsR{ELUI(DE NATURA BoNr)

DESPRE LIPIA CRE$TINA(DE AGONE CHRTSTTANO)

Edigie bilingviText latin_romin

Traducere, note introductive, note gi comenmrii deVASILE SAV

EDITIJRA DACIAClulNapa

r

AURELIU AUGUSTINEPISCOPUL HIPPONEI

SOLILOCVIIDOUA CARTI

SF.

Laciei

NO'|A ASUPRA EDITIEI

Cu prezentul volum. Editura Dacia r:ontinud editarea, intext paralel latin-romAn, a operei complete a sfantului Ar-rgustin.Aceastd intreprirrdere nu po{rte fi realizarea unui ."irrg*traducdtor, nici mdcar a unei generalii de traduritori, ci trebuiesd fie opera unei culturi. Performanfa traducdt.rului c,nsistd i.redarea, pentru prima datd i, roma,egte - in succesiu,e& acestor

lpe-re, in care este general e-xpusd credinla cregtind -, a tuturordialogurilor filosofice augrrstiniene.

l. Enchiridion - Enchiridionul (Manurrl de credinpd)De Fide et Symbob - Despre credinpd Ei CrezIh &4nfda orl cntethumenos - Despe Cru, qiue atrchaneni

2. De libero arbitrio - Despre liberut atbitru3. De musica - Despre muziod

4. Contra Academicos - Contra academicilorDe ordine - I)espre ordineDe quantitate onimae - Despre cantitatea sufletului

5. Soliloquia - SolilocuiiDe natura boni - Despre natura bineluiDe agone. christiano - Despre lupta creptind

6. De magistro - I)espre magbtruDe beata uita - Despre uiapa fericitdDe immortalitate animae - Despre nemurirea sufletuluiPrezenta edilie reproduee textul tatinescrdih "patrolo1;io

htind a lui J. P. Migne.

__ Responsabilitatea pentru acuratefea textului latin apa4ineEditurii Dacia.

F

Nori nvTioDucTrri

Prietenilor .ogtri, Angelei qi lui Adrian Popescu.

r

10 8f. Aurcliu Augstin, Solilacuii

din plotinism, iar dintre toate acestea, modul in care Platon adefinit qi a demonstrat dialectic, in Alcibiade, omul, mod preluat,apoi, de cdtre Plotin, adicd, omul este suflet care serserueSte decorp, ar fi avut asupra gAndirii augustiniene o influen16 decisird.C6nd, aEadar, se exprimd doar ca un cregtin, Sfdntul Augustin nupregetd s[ reaminteascd cumcd omul este unitatea sufletului gitrupului, cAnd incepe, insd, s[ filosofeze, se reintoarce la definiliadatd de Platon gi preluath de Plotin; ba, mai mult, pdstreazddefiniqia, cu absolut toate consecinfele logice pe care ea le implicA,dintre oare ce& mai important6 este transcendenla ierarhicd asufletului fald de trup, dar, adeverind prezenfa in intregime asullenrlui inru tot mp"l, relevd faptul cd sulletul este legat, tohrgi,de trrp numai prin funcgia sa vivificatrice, ceea ce implicd, desig;ur,din partea sa,o supraveghere indeniabilE a absolut tot ceea ce se

intAmpld in trrp. CAnd realitElile exterioare impresioneazE, prinurrnare, tmpul, organele sdle senzoriale sunt supuse acgiunii, sau,md rog, paterii, respectivelor realitdli externe, care dau nagtere, intrup, unor modificdri anume, suflehrl, ins6, superior,.aga curn s-aspus, trupului, nu este direct supus absolut nici uneia dintrerespectir'ele acliuni, intrucAt, conform neclintitei legi a ordinei,absolut nimic din ce€,s ce este inferior nu are putinia de a acqionaasupra a ceea oe-i este superior. Custode atent aI tmpului, sullenrluinu-i pot sc6pa, ins6, respectivele modificEri, qi, fdrd sE suportenimic din partea trupului, el tld la iveal6, cu o mirificipromptitudine, dintru propria-i substanld, imagini asemdn6toarenumitelor realitEli exterioare, care au impresionat organeletrrpu-lui, iar aoeastfi lucrare; infu trup, a sufletului este ceea ce se

numeqte indeobgte senzalien care este, vasdzicd, acgiune exercitatdde suftet gi nicidecrrm patere fizicd la care el ar fi supus. Senza;iaare, prin unnare, f.ur.+" inlormativd fie asupla stnrii gi rebuinfelortrupului, fie asupra realit{ilor extefioare inconjurdtoare. Ori, cumtrdsdhrra distinctivd a acestor date urterioare este instabilitatea, qideci, caducitatea, intruc6t; durAnd in timp, ele apar gi dispar,inceteazd si existe gi se succed unele altora, astfel incAt nu pot fideplin percepute 9i a-bia aiungi sd spui sunt, ci au gi dispdrut,aceast6 lips* funciard de stabilitate tr6deazd o lipsd funciarE defii4d (fiire) adevlratd, care le exclude de Ia absolut orice c;unoaEere

Nofi irtbod,uctiod

autenticS., intn-rc6t a cunoaste nu-nseamnd alrsolut nimic alta decAtnumai gi numai a cuprinde cu gAndirea un obiect care nll seschimbl gi pe care insagi stahilitatea lui ne perrriite s6J ginem subraza spiritului. Cunoqtinle despre astfel de realitdli imutabilesufletul descoperd intru sine insuqi, ori de cAte ori inlelege unadevdr, intrucAt un adevdr este absolut cu totul alta decAtcunoaqterea empiricA a indiferent cdrui fapt: un adevir estedescoperirea, cu aiutorul gAndirii care i se supune; a unei reguli.Aga, c6nd descoper5 cturrci 2 + 2 :4 sau cd tretruie sd faci binelegi sd ocoleasci r{rul, inlelege realitdli nonsensihile, pur inteligitrile,a cdror trdseturd fundamentald este necesitatea. Ele, pur qi simplu,nu pot fi altfel, qi; intruc6t nu pot fi aldel, sunt necesare, iar, prinfaptul cd .sunt necesare; sunt imuabile, qi, fiind imuabile, sunteterne. Necesar, imuabil, etern, pe tustrele acestea le rezurridadexdratul, iar veritatea lor cnnsistd intru fapnrl cd au cu adeviratfiin;a, intmc6t eete adevdrat numai ceea ce cu adevirat estb.

La o scrutare atent6, ins{ prezenla in suflet a unor cunoqtinleadevdrate pune o problemd care nu suferd a fi oc,oliti. Cum anumepoate fi ea expliratd? Cunogtinlele provin, intr-un sens anume, cutoatele, din'senzalii. Singurele obiecte, care pot fi gAndite, suntcele vdzute. sau cele ce pot fi imaginate in urma celor vdzute,Nimic sensi.bil ntr este, insd, nici necesar, nici imuabil, nici etern;dimpotrivS, tot sensibilul' este contingent, schimbitor, trecdtor,OricAtd experienfd sensitiild am aduna, nu vom deduce din eaniciodatd o regrrl5 necesar6. Vdd, desigur, cu ochiul liher, cd, infapt" 2 + 2 : 4, <lar absolut numai g6ndirea imi spune mie cd nuse poate nicidecrrm altfel. Nu obiectele sensibile' imi spun, deci,adevdnrrile referitoare la ele insele, gi, cu atAt mai pu1in, la altele.De unde, atunci. sursa cunoqtinlelor adevdrate? Si fiu, o&re, euinsumi sursa cunoqtinlelor mel'e adevErate? Dar nici mdcar euinsumi nu sunt nrai pulin contingent qi schirnbitor decAt obiectelesimlurilor mele, qi, prin insuqi acest fapt, se pleacE rafiunea meafa16 cu adevdnrl <nre o domind. Necesitatea adevrlnrlui este semnultranscendenqei lui asupra gAndirii rnele; in r:adrul rafiunii insfui,adevdrul sti deasupra ra;iunii.

Exist5,, prin urmare; cel'a, in om, ce transcende omului insuqi,iar acest oeva esle o realitate pur inteligibild, necesari, imuabild,

l1

F

L2 Sf. Aurcliu Aus.tstin" Solilncuii

etemd, este adev6rul insuqi, este ceea ce nlrmim l)rrnrnezeu. intnra-L nunri, pot fi folosite cele mai felurite metafore: soarele inteligibil,la a cdrui lumin[ raliunea vede adevirut; Magtstrul interior, care-i

rdspunde liuntric raliunii, dar toate au, la urnta urmei, acelaqisens; orice nun- e i-arn atribui, inplegem cd denumim acea realitatedivin5, viala vielii noastre adic6, mai lEuntricd nou6 decAt insuqiliuntricul nosrrr. A,ga. toate tinderile augustiniene spre Dumnezeuurmeazd acelagi itinerariu: dintm exterior cdtre interior qi dintruinterior cdtre superior.

Aflat prin aceastd metodE, f)umnezeul SfAnnrlui Augustinse ofer6, agadar, ca o realitate ldunnicd gi totodatd transcendentdgAndirii. Fiecare judecatd adev6ratS, fie ea din oricare dintre arteleliberale, ii invedereazil, prezenla, dar natura sa r6mf,ne ascunsd.

inleleg6nd, nu-nseamn6 nicidecum cAJ- inlelegem pe Dumnezeu,intrucAt El este absolut inefabil, gi, voind sE spunem ce este El,spunem, mai degrabd, ceea ce nu este El, decAt c-eea ce este, Ilnumim, care-va-sd-zic6, mai degrabd apofatic, prin gAndirenegativd, prin negalie, decdt katafatic, prin g6ndire afirmativE,prin afirrnape. Exist6, totugi, dintre toate numele cu care-L putemnunri unul, care-L numegte nmi bine decAt toate celelalte, acela cu

cale a voit El insugi sd li se facd cunoscut oantenilor, cAnd i-a spus

lui Moise: Ego sum qui swn (^E"'. 3, 14). El este, agadar, fiinlainsflqi (qasam esse), deplina. totala realitate (essentia), aqa, incAtaceastd denominaqie., essentia, I se potrivegte absolut numai I 'ui,

intrucAt tot ceea ce se schimbd nu este cu adevdrat, cEci a se

schinrba insearrrnd a inceta sE fie ceea ce era qi a deveni alta; care,

la r6ndu-i,.schimbAndu-se, va inceta sd nrai fie ceea ce era, q.a.m.d'

Un amestec de fiinld (fiire) qi nefiinl[ (nefiire) implicd, aqadar,

orice schimbare, iar a elinrina cu tonrl nefiinla (nefrirea) insearmda elimina insugi principiul mutabfitfiii gi a nu pdstra, aldturi de

pura imutabilitate, decAt numai fiin1a (fiirea). A spune, apoi, ciDumrrezeu este? prin exoeleulE, essentia, ci este fiinla (fiirea) prinexcelenld, ori cd'este absoluta imutabilitate nu-nseanrnd absolutninric alta dec6t numai gi numai a spune una gi-aceeaqi, intnrcAtt)ere esse est enim semper eodem modum esse, adic5, a fi cuadevirat inseanrnS a fi in acelaqi mod totdeauna; or numai

Natd introdwtiud

Dumnezeu este pumri acclaqi: El este, deci, Fiinla (Fiirea), inrmcateste imutabilitatea.

Aga, Etienrie Gilson, intrebAndu-se retoric cAt va fi fostSfAntul Augustin irtsuqi congtient de profundul s6u acord, inace-astd, problemd cu Platon, c.onclude cd aeest fapt se poate vedeain remarcabilul text VIII, 11, din Cetatea lui Dumnezer-r, unde luiAugpstin i se pare cumcd Cel ce asle, din Ecod, insearhn5 cAt se

prrate de lEmurit Cel ce este imuabil qi, drept urrnare, ceea cePlaton numegtefrnpd, intrucAt pare sd admit6 gi el cd Platon va fiar.ut cunogtinfd de Vechiul Testament.

Noliunea augrrstiniani, apoi, a unui Dumnezeu esse,ntia vaexercita o inlluen{E incleniabild asupra docninei Sfdnnrlui Arselm,a lui Alexander din Hales gi a SfAntului Bonaventura, iar, in cepriveqte doctri4a care intemeiazd adevdrata cunoagtere peinluminarea de t:6tre CuvAnt'a intelectului, ea va deveni unultlintre semnele distinctive ale augustinismului, totugi, aceastdperpetuare va fi insoliti de unele sehimbdri de perspeaivE, intrucAtEvtrl Mediu va c,6uta, pe de o parte, in noqiunea de esenginlitate alui Dumnezeu elernenhrl prin care sd poat6 demonstra cd existen{aLui e nemijlocit evidentd (Sf6ntul Ancekn qi Sf6nnrl Bonaventura,de exemplu), ceea ce Augustin insugi nu a fdcut, iar, pe de alt5parte, augustinienii Ermlui Mediu vor fi in'mod firesc nevoitri,pentru a-i demonstra, in fala doctrinei opuse a aristotelicienilor,perenitatea, sd dezvolte teoria inluminlrii divine drept tezlepistemologicd propriu-zisd, in timp ce Augustin afla in teoriainlumindrii divine un sprijin spre frnele sdu, acela de a ajunge laI)umnezeu.

Dar platonismului gi neoplatonismului li s-a cdutat inarndnunt ce a re;ginut Sfantul Augustin din ele qi care anume dintredoctrine l-a influenlat indeosebi; s-au cdutat raporturile dintre elegi cregtinism qi li s-au analizat rddEcinile qi Ii s-au doveditrnodalitElile de influen16; s-a cercetet dacd se poate susline oinfluenld directd a lui Platon qi dacd aceasta va fi fost princontactul cu textul in original sau prin traducere; o atenliedeosebitd Ii s-a acordat lui Plotin, Philon gi Iamblic qi au fostt:hiar puse in paralel pasaie din Plotin qi din SfGnnrI Augustin; +avorbit (cu argurnnete din Confess. 1. VIII, c. IX, XX-XXI, P.L., t.

13

r

l4 Sf. Aurelia Awwtin, Solilacuii

XXXII, ui.'74O,746; Contrct acad., 1. III, c. XITII; ibid. col. 955sq; Ep. CXWIL n.2O-34, P.L., t. XXXIII, ai. 441-448; De uem,eW.c. XII, P.L., t. X)(XIV, col. 132; De ciu. D"ql. VIII, c. I,ryX,P.L., t. XLI, coll. 223 sqq., 227 qq., %a sqq.)cd influe.nga cd4ilorplatoniciene a fost hot[rAtoare qi cd nici un alt filosof nu s-a

bucurat de un entuziasm egal din partea sq s-a spus cd e sigur cE

Timaios a fost citit, intmc6t il citeazd; s-a spus, de asemenea, cd

SfAntul Augustin credea in fels a fi gdsit la platonicieni dparinaVerbului, chiar gi generaliunea divin6; cd, in ce privegte Trinitatea,le reprogeazd a nu fi gdsit la ei Spiritr:l Sf6nt (Quaesr. in Hept. 7.

Il, g. XXV, P.L., t. XXruV, utl.27), dar ii concede, totuqi, lui Porfircd el ar vorbi de Spiritrn Sf6nt (De cb. DeL e. 1. Col. 307), insd ilapostrofeaz6 intrucAt vorbeqte, dupd obiceiul neoplatonicienilor,de trei zei: Regnum meum non est de hoc mundo (Ramct. 1. I, c.

III, n. 2. P.L., t. XXXII, col. 558) teoria platonician[ a lumiiinteligibile a ideilor, opusd lumii reale; s-a spus, iardgi, cd aimprumutat din scrierile platoniciene conceplia despre filosofie,obiectul filosofiei gi nrulte, multe altele referitoare la teodicee, rurturalumii create, cosmolqfe, psihologre, peihologia spirinralistd, rr1e1al6

etc., unele vehement afirmate gi apoi retractate (Cf. E. Portalid,Dict. De th6ol. cath. cal. 2325 sqq.), afirmalii cdrora [i se pot gdsi,

tuturora, motivalii pertinente gi in litera, qi spiritul altor scrieriaugustiniene, Nu-i mai pulin adevdrat, insi, cd SfAntul Augustinaiunge gi miilocit la Platon, intAi 9i intAi, prin sistemul deim'ifdmflnt roman, bine agezat qi in Africa, gi pe temeliile unuiplatonism specific asimilat gi chiar vulgarizat, apoi prinralionalismul retoric ciceronian, prin clarobscurul coprovincialuluis[u, Apuleius, aga cum apare el in De Deo Socratis, qi, nu inultimul rAnd, prin stoicisnrul varronian, iar, in subsidiar, chiar unplatonism frrnest al gnosticilor, al arianismului ori apollinarismului,ori unul al eunomienilorr un platonism mediat, deci, dar nu maipu1in, dupd marea confuzio a gAndirii din primele doui secole,

un sincretism platonician, imbibat indeajuns de stoicism gi

aristotelism. Totuqi, gAndirea Sffurtr:Iui Augustin este, cr;rrr s-a spus,

fundati pe convertirea sa, convettire cireia i s-au atribuitdimensiuni pauline, iar dezvoltarea gAndirii sale ar fi, confornacestei opinii, reflexul constantei repetilii a corrvertirii. in acest

sens, chiar dacd el adopth platonismul gi neoplatonisrnul- intmt€tla el Plaron ar fi ton-rnn cu plotin. er le adoptE spre a re transfigura,gi, nunrai in aoest aens. putem rorbi gi otiri d"upre plat.nisr,ulgi neoplaronisnru.l cnegtin. Aga, pentru a circumscrie esenfd acesruiplatonism, se poate, in limitele unei inerente subiemivitaii, afirmac5, in dialogurile sale, Sf6ntul Augustin ni se ielevh dreprplatonicianul cregtin; pe cAnd, in capodoperele maturitAtii 9i

jesenecnrgii, c.reqtinul platonician, (nea (E wea s6 zic5 nu ,r,rrr.i .fr,in operele de tinerele, sfenhrl Augustin vrea sd exprice Evangtreliaprin scrierile lui Platon, iar in cele de meturita;e wea sd pundrafiunea la temelia credinfei cdutate de platon, ci chiar .,j , giface, dupd cum nu doar cd statorniceqte in infailibilitatea.imtrtehilitatea gi eternitatea crehtorului lrmea ideilor lui platon"ci ci identificd chiar ideile cu Creatorul, fapt ce se poate vedeapeste tot unde vorbeqte despre lustitrie, CuvAnt, AdevEr, inlelepciunegi despre virtulile cardinale, iar asta nu implicd .bsorrt'd"ro"existenfa platonismului in Evangherie sau a cregtinismului inplatonism, cici numai ara putem bine inleleg" d" ". Sfant,rlAugustin a fost qi este numit platon al creqtini"smului. Desigur,dialogr.rrile lui Platon sunt artisticeqte niEte simpozioane, in auladin Pantheon a muzelor, unde se osp6teaz6 copios qi se[renchetuiegte) tnore graeco) i, clarobscu.ur ,rmh..lo. idiir,,..unr.brit de umbra lui Socrate gi, cAteodatd, a Diotimei, l, o ugopace sfArqegte-n cucutE, pe c,nd, [a SfAntul Augustin, .,"1

'rrr*iplatonician dintre plat,,icienii sfinf pdrinli, dialolgurile ..rrr,, -.itotdeauna, .iqte s.lilocvii, i, temprur interior l.riri.,rt, ,rra, ."

identic vinrrl adeveririi qinfelepciunii ce nesfArqeqteectivit5gii inerente, prtt fi

,r parre, ei Sfantur Ausustin, o" lll,$ iiT:'Ij:fl::Til,:: ::disputd intr, imperiul libertdlii pun"rii in"ordine, Ia sfhntur|"fl ,i", intru imperiul libertnpi t_rrdinei; la platon, ,"t, *.p,".iJlegilor justificabile qi aL r:.manclame^tertx acceptabile, la sianrurAugrrstin, sub imperiul legii j,stificatoare qi al comandarnent.loracceptate; la Platon se disputd irnperiul gAndirii creat.are deabvrlut, Ia sfantrrl Aug,stir, imperiJ gandirii abzulutr.rlui .r"u,,,.,

Nottl inhod.rctiud l5

F

16 Sf. Awelia Au*ttstin, Solibcvii

la Platon, credinla ideilor oglinditoare, la SfAntul Augustin,credinp ideii oglindite; Ia Platon speranla nev6zutelor nevizutului,Ia SfAntul Augustin, speranta nevizutelor nevizutului vdzut inipostaz[ real-umand; [a Platon, iubirea iubitorilor, la SfAntulAugustin, iubirea iubfti-iubitorilor; la Platon Binele, Frumosul.qiLltilul oculte, la SfAntul Augustin, Binele, Frumosul qi Utilulinvederate in aceeaqi ipostaz6 inomenit{ la Platon, inlelepciuneainleleplilor, la SfAntul Augustin, inlelepciunea inleleplitoare a

inleleplitorului; la Platon, eternitdli mitice, in absolutul etern,prototipul ideilor, Logosul, Demiurgul daimonic miilocitor gi

mijlocitorii daimonici ai miilocitorului gi omul miilocit inclarobscunrl unui ev metaforic al unei paternitAfi gi filiaii succesive,

la SfAntul Augustin, eternul abeolug Dumnezeu, CuvAntul, Spiritul,una in nristerul inefabil, Dumnezeu{frinitatea, Thtdl, adic6, qi Fiul,qi Spiritul Sf6nt, intm coeternitatea gi coevitatea paternitdqii frliafeiqi filialiei paternitdlii, gi, deopotrivd, coevitatea gi coeternitateapurcederii, una, adicd'Irinitatea, intru cale nu se numegte Cuv6ntal lui Dumnezeu de cetre lumina creati a raliunii umarle, luminat[de lumina necreatE, decAt numai Fiul, qi nici dar al lui Dumnezeu,

decAt numai Spirinrl, nici cel dintru care s-& n6sc,ut CuvAntul gi

purccde, principial, Spiritul, decAt numai Thtdl, gi de aceea sa zis

principial, frindcd se gdseqte cd spiritul purcede gi de la Fiul, darpe acesta i [-a dat, desigur, lui, TatEl, nu deja existentului 9i incdneavitorului, ci tot ceea ce i-a dat Unuian5scutului, n6scAnd i-adat: aga, va-sd-zic5, l-a ndscut, tnc6t chiar qi de la el sd purceadddeop!.rtrir,6, gi Spiritul sE fie Spiritul amdndurora: agadar, 'fatdl,

nendscutul, Estele, dar Estele coetern qi coev Fiului, nef6crrtului,dar Llnuian6scunrlui dintru Tat5l, c6ci, desigur, TatEI Fiului poate

fi irwizibil, c6t Fiul TatElui este vizibil, dar Thtdl nu poate fi, fie 9iinvizibil, Tat6, inainte de a fi, fie qi invizibil, Fiul.

t a fel, Sf6ntul Augustin este de acord cu Plotin ci Dumnezeu,

ca reeli141s, este originea existentei tuturor realitSlilor (lucrurilor),ci Verbul (Logosul - CuvAntul), ca lumind a inteligenfei, este

orieirrea adev6rului lucrurilor, cfl el, ca bine in sine,.ca bine suprem,

este originea binelui dintm toate lucn-rrile, triplu aspect din care

derivd cele trei discipline filosofice: fizica, logica qi morala, darUnul (: Unimea, Unitatea) plotinian; in sensul totalitdfii dupa

Notd infivductiud

care trebuie interpretat fieca,re lucru, este, la SfAntul Augustin,total diferit; lJnul plotinian, care este dincolo de fiinqd, spirit gi(xrnoaltere, devine, la Augustin. Dumnezeu, canele este el insugifiinla, spiritul gi cunoagterea. Triplicitatea plotiniani a Unuluisrrpraexistent, a spiritului existent gi a sufletului universal sev:himbE, la SfAntul Augustin, in unitatea intradivin[, a 'lrinit61ii,in Dumnezeu unul in trei peisoane. Unul plotinian, dincolr tlespirit. se r6sp6ndegte asupra sufletului lumii, pAni intrupdEunderea rrrateriei, intr-r;n prezent etern al aceshri ciclu; pentruSfAntul Augustin, fundamentul universului nu este nicidecum ot:rnanagie etern5, ci crealia unicd, iar acest univers creat are unirrceput gi un sf6lqit. Unul plotinian este in repaos. Fiinla uman5se-nv6rte in jurul lui. Dumnezeul augustinian e€te voinfd lucrdtoare(operant[), care, la rAndul s6u, se-ntoarce cdtre om. Apoi, Plotinigi ia elanul prin speculalie pentru a ajunge la extaz, SfAntulAugustin, irntro elucidare de sine, pentm a lumina credinla; Plotinst: realizeazd in libera alianld a celor ce, izolagi gi diseminali inItrrne, se dedicA cu tohrl cAut{rii filosofice, Augrstin se, realtzeazdin Biserici, subinleleasd ca autoritate, in prezenla unei puternicerrrganizSri (Cf. Karl Jaspers, Les gyands philasophes,2, Platon-SaintALtgustin,,,PIon', Paris, 1990, p. 173 sqq.). in fine, la tustrei asisGmla o avenhrd a n4iunii dar, la Platon qi la Plotin la o aventurd ar.rliunii care ddscoperd cd are nevoie de credin16, pe cAnd, laSfAntul Au5Justin, la o aventurd a raliunii care se vrba suporlJ)entru credinlE, gi putem spune, de asemenea, ci la tustr,ei suntemin clomeniul unei teologii, dar la Platon gi la Plotin inaintdmrxrnstrAnqi in sferele unei teologii naturale, fabuloase qi civile, pet'And, la SfAntul Augustin, pagim liberi in sferele teologiei spirituale,intruc6t, la el, rajiunea gi credinp nu+ doud izvoare care, separate,sfArqesc p.in a se tntAlni intro delti mitic6, ci+ acelagi izvor, careftrrmeazd, el insugi, natural, delta, intmcAt exisd rayiune in credinpqii credinld in raliune.

Totrqi, oricn vor fi spun6nd unii dintre exegefu sdi, cel careles+r convertit, printr<r convertire cireia i s-au atribuit dimensiunilrauline, a fost, int6i qi-ntAi, maniheul Augustin. CAt cunoEtea el,itr momentrll convertirii sale, din doctrina creqtind, ne aratE insdgirrrlebrissima Rugdciune de la incepunrl acestui dialog:

L7

f 8 Sf. AurcEu Awwtin, Solilacuii

2. Deus universitatis conditor, praesta mihi primumut bene te rogem, deinde ut me agan-r dignum quemexaudias, postremo ut liberes. Deus per quem omnia,quae per se non essent) tendunt esse. Deus qui ne idquidem quod se invicem perimit, perirt: permittis. Deusgui de nihilo mundum istum creasti, quem omnium oculisentiunt pulcherrimum. Deus qui malum non facis, etfacis esse ne pessimum flat. Deus qui paucis ad id quodvere est refugientibus, ostendis malum nihil esse. Deusper quem universitas etiam cum sinistra parte perfectaest. Deus a quo dissonantia usque in exiremum nullaest, curn deteriora melioribus concinunt. Deus quem amatomne quod potest amare, sive sciens, sir.e nesciens. Deusin quo sunt omnia, [Col. 0S7O] cui tamen universaecreaturae nec turpitudo turpis est, nec malitia nooet,nec error errat, Deus qui nisi mundos verum scirenoluisti. Deus pater veritatis, pater sapientiae, pater veraesummaeque vitae, pater beatitudinis, pater honi etpulchri, pater intelligibilis lucis, pater evigilationis atqueilluminationis nostrae, pater pignoris quo admonemurredire ad te.

3. Te inv<rco, Deus veritas, in qrro et a quo et perquem yera sunt, quae vera sunt omnia, Deus sapientia,rn quo et a quo et per quem sapiunt, quae sapiuntonrnia. Deus vera et summa vita, in quo et tr quo etper quem vivunt, quae vere summeque vivunt onrnia.Deus beatitudo, in (Iuo et a quo et [)er quem beatasunt, quae beata sunt omnia. Deus bonum etpulchrum, in quo et a quo et per quem bona etpulchra sunt, quae bona et pulchra sunt omnia. Deusintelligibilis lux, in quo et a quo et per quemintelligibiliter lucent, <1uae intelligibilitr:r lucent omnia.Deus cujus regnum est totus mundus, quem sensusignorat. Deus de cuitrs regno lex etiam in ista regnadescribitur. Deus a quo averti, cadere; in quemconverti, resurgere; in quo manere, consistere est. Deusa quo exire, emori; in quem redire, reviviscere; in qucr

_- 2. Dumnez,eule,.ziditonrl trniversului, d6_mi, mai i:trA;, putereas5 Ib rog cum se cuvine; apri, sd pE fac demn de a -E as.rulta, c,sd md liberezi, in cele din ur,rd. Dumnezeule, prin carele t.ate,care n-ar putea fi prin sine, tind sd fie. Dumnezeule, Carele nuing5dui sd piarri nici mdcar ceea ce se distruge-n de sine.Dumnezeule, Carele.din nimic ai creat lgmea aceast+ pe care <rchii

if H[,:'i"t""]l'*,]ce cu adevdrat este, cd r6ul ninricper.fect, chiar gi cu partea,st6ngd,rele nu-i pAnd la extrem nic;i <,

runelor consun6. Dumnezeule, peCarele Te iubegte tot ceea ce, fie Etiutor, fie negtiutor, e_n srzue .sdiuheascd. Dumneze.ule, intm C""el.-s toate, C6ruia, tot,Ei, dirrtn,intreaga creaturd nici uragenia nu-i este urdti, nici rdutatea nu-iface.rdu, nici gregeala nu-i gre4egte. DumnezeuJe, ()arele nu ai v<lit.sd qtie adevdratul decat numai r,ra1ii. Dumnezeulg Taul adevururui,Tatdl inlelepciurrii. Tatdl adevdratei qi supremei vie1i, Tatdibeatitudinii, Thtdl binelui gi frumosului, Tatdi luminii i","iigrbrr",Thtil vegherii gi ilumindrii noasrre, Tht6l chezagiei prin .r"r"rri ..aminteqte sd ne intoarcem la Tine.

'.3. Pe Tine Te invoc, Dumnezeule adevdr, intru Carele gi de laCarele gi prin Carele-s adevdiatele, care adev6rate-s toate.Dumnezeule in+ele.pciune, intruinfelepte, care inlelepte-s toate.vid1a, intru Carele qi de la Carele.9.Ifo,* qi suprenr vieluiesc toate. Dumnezeule fericire,_ntru Careleqi de la Carele ,si prin Calele-s fericite, care fericite_s toate.Dumr-rezeule binele qi fmmosul, intm Carele $i de la Carele * ;;;Carele-s bune qi frurnoase, care bune gi fr,rrrro"..-, iolr".Dumnezeule lumind inteligibild, intru Carlle pi de Ia Carele siprin Carele inteligibil lucbsc, care inteli$ibil lr""s,, ,.,n,..Dumnezeule, a CArui impdrdlie-i intreagE lumea pe care simlulnu o cunoaqte. Dumnezeule, lintru a Cdrui impdrdlie-i de

:TT"":" hotdr6tE legea gi-n impir5liile acestea. Durnrrezeule, dela carele a-fi-ndepErtat e-a cidea, ra carere a fi convertit e-o i.rrria,i,tru carele a rdmane e-a driinui. Dumnezeule, tJe la carere a

NoUd intrud.uctiurd 19

-

20 Sf. Aurelia Augustiu S"lilo*ii Notd introdrctiud

ieqi-i a muri, la Carele a te intoarce-i a reinvia, intrrr Carele alocui-i a tr6i. Drrmnezeule, pe Carele nirneni nu 'l-e pierde det:Arpierdutul, pe Carele ninrcni nu Te:catd dec6t pre-veninrl, pe Carelenimeni nu Te gr{segte decAt purificatul. Dumnezeule, pe Carele aTe pflr5si-i tot urra cu a pieri,.pe Carele a Te asculta-i tot una r:u iriutri, pe Carele a 'fe vedea-i tot una c.u a avea. Dumnezeule, Cuine indeamn6 credinla, ne-rral15 speran+a, ne unefte r:haritatea.Dunrnezeule, prin Carele invingem inamicul, gre f ine stdruitor'lbrog. Durr- nezeuler, prin Carele am primit ca sA ntr pierim intmtotul.Dumnezeule, de la Carele suntem prevenigi sE veghem. f)umnezeule,prin Carele separdm bunele de rele. Dumnezeule, prin Carelealungdm relele gi urmdm bunele. Dumnezeule, prin Carele nu ceddrrradversitdlilor. I)umnezeule, prin Carele slujim bine gi stdpAninrbine. Dumnezeute, prin Carele invdl6m cd--s str6ine, care-s, uneori,ale noashe pis ale noastre, pe care Ie socoteam striine. Duri-rnezeule,prin Carele nu suntem prinqi, tle momelile 9i adernenirile celor rdi.I)umnezeule, prin Carele bunurile micqnrate nu ne mic9oreaz6.Dumneze.,ule, prin Carele maibiirele nostm n-a fost supus mairdului.Dumnezeule, prin Carele moartea este-nghilitd-n victorie (I Cor,XU 54). Dumner:eule, Careleine converteqti pe noi. Dumnezeule,Carele ne dezbraci pe noi de ceea (re nlr este qi ne irnbraci cu rmace este. I)umnezeule, Carele ne faci pe noi auzili. Dumnezeule,L'arele ne intdregti pe noi. Dumnezeule, Carele ne petreci pe rroiin tot adevdrul Dumnezeule, Carele ne wrrbegti noud toate hrrnegi nu ne faci nehuni qi nu ingidui sd fim noi de careva fdculi.Dumnezeule, Carele ne chemi pe mri inapoi pe cale. Dirnrnezeule,(larele ne conduci pe noi la ugd. Dumnezeule, Carele far:i ca s5 lise deschid6 celor care hat (MaL l4I, 8). Dumnezeule, Carele nedai noud pdnea vielii. I)unrnezettle, prin Carele insetdm dupdbdutura prin care, bdutfl, nu ne mai e nicicAnd sete (Ioan, yI, 3S).Dumneze,ule, Carele vddegti veacul de pdcat, de justiyie qi de judaatd(ld. Xk'[, B/. Durnnezeule,, prin Carele nu ne clintesc pe noi ceicare nu cred deloc. Dumnezeule, prin Carele ne lepddim tle eroareacelora care socot cd nu-i rrici un merit al sufletelor la f ine.Dumnezeule prirr Carele nu slujim stihiilor. infirme gi sdr6cicioase(C'alaL ll/, 9). Dumnezeule, Carele ne purificipe noi ;i ne pregiteEtipentru rAsplata divind, intAmpind-mi, Tu, fndurit,rrule-.

2l

hahitare. vivere est. Deus quem llem() amlttlt, nlsldeceptus: quem nern() quaerit, nisi atlnronittrs; quemnemo invenit, nisi purgatus' Deus qtrem relinquere,hoc est quod perire; quem attendere, hoc est quodamare; quem nide.., hoc est quod habere. Deus cuinos fides excitat, spes erigit, charitas iungit, Deus per

quem vincirnus inimicun, te deprecor. Deus per quem

ar:cepimus ne omnino periremus. Deus a quo*cln-r6rr.nrur'ut vigilemus. Deus per quom a malis bona

separamus. Deus per quem mala fugimus, et bonaseqirimur. Deus per quem n()n cedimus adversitatibus'Deus per quem hene servimus et trene dominamur'

[Col. OS71] Deus per quem diseirnus aliena esse quae

rliq.,.,rdo nostra;'et nostra esse quae aliquandcralie.no putabamus. Deus per quem malorum escis

atque illecebris non haeremus. Deus Per quem nos

res minutae non nrinuunt. Deus per quem meliusn()strum deteriori surhjectum non est. Deus per quemmors attsorbetur in victoriam (I Cor. XV, 54)' Detrs

qui nos convertis. Deus qui nos eo quc'd non est exuis,

ri .., qrod est induis. Deus qui nos exaudibiles facis'

Deus qui nos munis. Deus qui nos in omnem veritatemindur:is. Deus qui nt-,bis ornnia bona loqueris, nec

insanos facis, riec a quoquam fieri sinis' Deus quin()s revo(:as in viam. Deus qui nos deducis ad ianuam'Deus qui facis ut pulsantihr-rs aperiatur (Matth' VII,8). Deus qui nobis das panem vitae. Deus per quem

sitimus p.rir-, quo hausto nlrnquam sitiamus (loan'VI, 35). Deus qui arguis saeculum de peccato, tlejustitia, et de iudicio (Id. XVI' B). Deus per quem n()s

n()n movent qui minime credunt. Deus per quentinrprt,hamus eorllnl erroremi qui animarum merita.rril^ "rr. apud te putcnt. I eus per quem non servimus

infirmis et egenis elementis (Galat. IV' 9)' Deus quinos [)urgas, et ad divina Praeparas praemia, advenimihi prc,pitius tu.

r

22 Sf. Aurcliu Aurustin. Solilocuii

a. Quidquid a nre dicturn estr unus Deus tu, tu venimihi in auxilium; una aeterna vera substantia, ubi nulladiscrepantia, nulla confusio, nulla transitio, nulla indigentia,ntrlla mors. Ubi summa concordia, summa evidentia,summa oonstantia, summa pleninrdo, summa vita. I-Ibi nihildeest, nihil redundat. Ubi qui gignit, et quem gignit unumest. Deus cui serviunt omnia, rpae serviunt; cui obtemperatomnis bona anima. Cujus legibus rotanhr poli,,cursus suossidera peragunt, sol exercet diem, luna temperat noctem:tunnisque mundus per dies, vicissitudine lucis et noctis;per menses, incrementis decrementisque lunaril)us; perallnos) veris, aestatis, autumni et hiemis successionibus;per lustra, perfectione cursus solaris; per magnos orbes,recursu in ortus suos siderum, magnam reru.m constantiarn,quantum sensibilis rrrateria patitur, temporum ordinibusreplicationibusque custodit. Deus cujus legibus in aevostantibus, motus instatrilis rerum mutabilium perturbatusesse non sinitur, frenisque circumeuntium saeculorumsemper ad sinrilinrdinem stabilitatis revocstur: cujus legibusarhitrium animae liberum est, bonisque praemia et malispoenae, fixis per omnia necessitatibus distributae sunt.Deus a quo manant usque ad nos omnia hona, a quocoercenflrr a nobis omnia mala. Deus supra quem nihil,extra quern nihil, sine quo nihil est. Deus sub quo totumest, rn quo totum est, cum quo totum est. Qui fecistihominem ad imaginem er similitudinem tuarn, quod quise ipse novit agnoscit. Exaudi, exaudi, exaudi me, Deusmeus, Dontine meus, rex meus, pater n-reus, causa mea?spes rnea, res mea, honor meus, domus Inea, patria mea,salus nrea, lux mea, vita mea. E,.raudi, exaudi, exaudi memore illo [Col. 0872] hro paucis notissirno.

5. Jam te solum amo, te solum sequor, te solumquaero, tibi soli servire paratus sum, quia tu solus justedominaris; tui iuris esee cupio. Jube, quaeso, atqueimpera quidquid vis, sed sana et aperi aures n1eas,quibus voces tuas audiam. Sana et aperi oculos meos,qtrihr,rs nutus tuos videam. Expelle a me insaniam. ut

Notd. intrcd.uctiud 23

2524 Sf. Aureliu Augwtin, Solibcuii

recognoscam te. Dic mihi qua.'attendam' ut- aspit:iarn

te, et omnla Ine spero quae iusseris esse facturum'Recipe, oro, fugitivum tuum, Domine, clementissime

pater, iamjam sati" poenas dederim, satis inimicis tuis'

qr,r. .rh' pedibus habes, servierint, satis fuerirnfallar:iarurn ludibrium. Aocipe me ab istis fugientern

famulum tuum, quia et isti me {uando a te fugiebam

acceperuntalienurn.Adtemihiredeundumessesentio:pat;at mihi pulsanti ianua tua; quornodo ad te

,, p".t"niatur dor-:e me. Nihil aliud habeo qualuvoluntatem; nihil alitrd scio nisi fluxa et caduca

spernenda esse; certa et aeterna requirenda' Hoc faqio'

Pater, quia hoc solum novi; sed unde ad te perveniatur

ignoro. lir mihi suggere, tu ostende, tu viaticum prgqbe'

$i ta" te inveniunt qui ad te refugiunt, fidem da; si

virtute, virrtuteln; si scientia, scientiam' Auge in nre

fidem, auge spem, auge charitatem' () admiranda et

singularis bonitas tua!

6, Ad te anrtrio, et quibus rebus ad te ambiatur' a te

rursumpeto.Tirenimsideseris,perinir:sednondeseris'cpria tu ." ...*rrn honunq quod nem<l recto quaesivit' et

,ri.rir.,* invenit' Ormis autem recte quaesivit, quem hr recte

quaerere fecjsti. Fac me, Pat91 -9u3erete

te, virrdica me al-r

errore; quaerenti te mihi nihil aliud Pro te. 'occurrat' Si

nihil alitid desidero quam te, inveniam te iam, quaeso'

Pater. Si autem est in me superflui alicuius appetitio' tu

ipse me murrda, et fac idoneum ad videntlum te' Ca3teruy1

ie salute huius rntlrtalis corporis mei, quam{lu neseio quid

mihi ex eo utile sit, vel eis quos diligo, tilli illu<l comrnitltl,

Pater sapientis-sime atque optime, et pro e'l quod acl tempus

atlrrrrrnueris deprecabor: tantum ortr t:xce]lentissirnarn

clernentiarn tuarn, ut rne penitus ad te corNerta-s' rrihilque

mihi repugnare facias tendenti ad te, iubeasque me dum

Notd intuductiud

hoc ipsum corpus ago atque port()' -purrm' magna

iustum, pn.rdentemque.esse, perfectumq"", iIp".,,"p,.rr"*que sapientiae tuae, et dignum habitatir-'ne'

atque- habitatoren-r beatissimi regpi tui' r\men; amen'

F

26 Sf. Awuliu AWttstin, Solilocuii

E rlestul, iat6 s[ citim doar aceaste Rugdciune, ca s6^ne

d[m seama de ce anume ea a fost numit6, ori de cite ori a fost

antologat6,gi urntinu6

Devenirea cregtin6 a lui Auurma acestei Rugdciuni, a RTrinitate, opera maturite1ii sale

ea, e6te numitd Rugdciunea theologului:

Notd. intrc&aiud 27

precolione et ercusatione de rugdmintea 5i scuza pentru'multiloquio.Domine Deus noster, miltilocuiu' Doamne' Dumnezeule

cretlimus in te Patrem, "t plii"*, al Nostru' credem intru Tine Tatdl'

et Spiritum sanctum. Neque qiFiul'EiSpiritrn Sf6nt $inicinuar

enim 6iceret v"ritrr, ir", zice,intr-adev6r,Adev=u1 M"rylr,

baptizate omnes gentes in nomine tntru nume@

Parri.c et t'itii et Spiritus sancri i al Spiritului

(Mattlr. xxurr, 19i, ":.] L.li:,^T firrinimrea. g, r", #)#:;"i-.I

esses. Nec baptizari nos iuberes' ;;i;; botezdm, DoamneDomine Deus, in eius nomirrequr O"-r*r."f., int,. .umele aceluia,non est Dorninus ,*,.. ,i[lti: L*1" "" """

Domnul Dumnezeu.

tDc,usYl,4);

nisi Trinitas ita esses, ut unus

Dominus Deus esses. Et si tuDeus Pater iPse esses, et Filiusverbum tuum Ieeus Christus ipse Dumnezeu Thtal, gi Fiul c.,vAntulesses, et donum vestrurn Spiritus Tiu lsus Christ<rs ai fi Tu iruuli, qi

sanctus; non legeremus io Litteris tlaml vostru Spiritul SfAnt; nu am

veritatis, Misit Deus Filium suum citi intru Scrierile adevdrului: Lg(Galat. IV, 4, et loan. III, 17): trimis Dumnezeu pe I'iul Sdu

nec tu, o Unigenite, diceres de (Galat..IV,4; qi loanrlll, 17): nici

Spiritu sancto, Quem mittet Pater '7', o Unulen6scutule' n-ai fi zis

in no^int rneo (Ioan' XIv' 26); despre Spiritul SfAnt: Pe Coreln-L

et, Quem ego mittam uobis a Patre ua trimite Thtdl intru numele Meu

(Id. XV, Z-01. ,ta Lranc regularn (tTyY,26);*PeCareP!y'-:!:iia.i ai.ig.rr. intentionem meam' uoi trirnitc Lnud de k Tatdl (ld' 'XV'

51. Conclusio libri, cum 51. Conc:luzia cdr[ii, ctt

quantum potur, quantum rneposse fecisti, quaesivi te,. etdesideravi intelle<:tu videre quod'r:redidi,

et multuln disputavi, etlaboravi. Domine Deus meus,una spes mea, exaudi me, nefatigatus nolirn te quaerere, sedquaeram faciem tuam semperardenter (Psal. CIY, 4). Tu daquaerendi vires, rlui invenire tefet:isti, et magis magisqrreinveniendi te spem dedisti.()oram te est firmitas et infirmitasmea: illam serva, istam sana.Coram te est scienlia et ignorantianrea: ubi mihi aperuisti, suscipeinlranternl ubi clausisti, aperipulsanti. 1\{eminerim trri,intelligam te, diligam te. Auge inrne ista, donec me reformes adintegrum. Scio scriptum esse. 1n

mu hiloq uio non efl ugies peccatum(Prov. X, f9). Sed urinampraedicando verhum tuum, etlaudando te tantummodcrkrquerer! non solum fugerempeccatum, sed meritrrm bonumocquirerem, quamlibet multirmsir; loquerer. Neque enim homode te beatus, peocatumpraeciperet germano in fide filiosuo, cui scripsit dicens: Praedicotterbum, insta opportune,i.mportune (II 'Tim. IV, 2).Numquid dicendum esr isrumntrn mullunr Iocutum, qui n,;psolum opportune, verum etiarn

26). Spre aceasd re$-rld a credinpiindreptAndu-mi, pe cAt am putut,intentriunea mea, pe crit M-ai fdr:utsd pot, pe Tine cdutatuJTe-arn, qi

dorit-am sd vdd cu-nlelegerea ceeace am crezut, qi mult disputat-am,gi rnuncitu-m-am. DoamneDumnezeule al meu, unica measperanfd, auzi-md pe mine, c.:r nucumva, ostenit, sd nu voiesc a Tecduta pe Tine, ci ardent sd caut fafaTa pururea (Psal., C[V,4). Tu dd-icdut6tonrlui puterile, Carele ai f6<ertsd Te gdsea*i pe Ti4e, gi i-ai datdin ce in ce mai mult speran{a de aTe gesi pe Tine. inaintea Ta estefqrmitatea gi infirmitatea mea:pdstreaz-o pe una? insdndtogegte-ope alta. Inaintea Th este qtiinla qi

ignoran{a mea: unde deschisu-mr-aimie, ia-md intrdtor; unde inchi+ai,deschide-mi bdtdtorului. Sd-miamintesc de Tine, sd Te,inleleg, sriTe-ndrEgesc. S;xrreqteJe-ntru minepe-acestea, pAnd md vei refa-(E-ntrutotul. $tiu t.umc5 scrisu-s-a:Intru multilocuiu nu uei alungapdcatul (Prou., X, 19). Ci, o, de-a5vorbi predicAnd cuvAntul Tdu 9iIdr-rd6ndu-1b numai pe Tine! n-aqalunga doar p6catul, ci bunul meritc6qtiga-mi-l-af, degi aq vorbi multaga. $i, -ntr-adwdr, nici omul, de laTine fericinrl, nu i-ar fi dat ca-nvd-

16turd picatul, geamdnului intnrcre<lin1d, fiului sdu, cui i-a scriszic6nd: Cufrmul pdicdt opo,tun,inoportun, iruistd(ll Tim., ry 2). E,oare, de numit nu mult vorbitor

2A Sf. Aureliu AWwtitt" SolilowiiNotd introdudiwd 29

importune verbum tuum,Domine, non tacebat? Sed ideonon erat multum, quia tantumerat necessarium. Libera rne,Deus, a multiloquio quod patiorintus in anima mea, misera inconspectu tuo, et confugiente admisericordiam tuam. Non enimcogitationibus taceo, etiam tacensvocibus. Et si quidem noncogitarem nisi quod placeret tibi,non utique rogarem ut me ah hocmultiloquio liberares. Sed multaesunt cogitationes ureae, talesquales nosti, cogitationeshominum, quoniam vanae sunt(Psal. XCHI, ll). Dona mihi noneis consentire, et si quando medelectant, eas nihilominusimprobare, nec in eis velutdormitando imnrorari. Nec intantum valeant apud nre, utaliquid in opera mea procedat exillis; sed ab eis mea saltem sit tutasententia, tura conscientia- tetuente. Sapiens quidanr cun dete loqueretur in libro suo, quiEcclesiasticus proprio nomine iamvocatur, Multa, inquit, dicimus, etnon perueninuts, et consummalioserrnonum uniltersa est rpse (Ecoll.XLIII, 29). Cum ergopervenerimus ad te, cessabuntmulta ista quae dicimus, et nonperuenin-.us; et manebis unusomnia in onrnibus (I Gor. XV, 28):et sine fine dicemus unumlaudantes te in umrm, et in te facti

acesta, care, nu doar oportun, cichiar qi inoportun, cuvAntul T6u,Domne, nu-l t6rca? Libereazd-mipe mine, Dumnezeule, demultilocviul pe care-l pat inhuntruintru sufletul meu, mizer intruprivirea Ta, gi confugitor lamisericordia Th. Nu tac, intr-adevdr,cu cugetErile, chiar tEcAnd cucuvintele. $i, desigur, dacd n-aqcugeta decet nltmai ceea ce-f i place

fie, nu Te-ag ruga, incaltea, sd mdliberezi pe rnine de acestmultilocviu. Ci multe sunt cugetArilemele, aga precum le cunogti,cugetaliuni ale oamenilor, fiindr:livane sunt (Psal., XCIII, 11).Ddruiegte-nri mie si nu le consimtlor, gi, chiar atunci, c6nd mddelecteazd, sE Ie improb nu maipulin, gi nici sE nu r6.m6n indelun6,precum dornritAnd, intru ele. $i nicisd nu fie p6n6-nr-atAtin putere-ntrumine, incAt in opera mea sdpurceadE ceva dintm ele; ci sentinlamea mecar sd fie apdratd fald cudq apdftile alr4ii4B, Tu apdrandu{n5-Un inlelept anume, cum vorbeadespre Tine intnr cartea sa, cs,re cupropriul nume se mai numeqteEcleziastul, Multe, spune, zfu:em, pinu ajungem, pi toatd plinirearostiilor este El IrcuSi (Ecl., XJ'll,29). CAnd vom aiunge, prin urmare,la Tine, inceta-vor mubeb acestea

f,€ care le zinem, pi nu ajungem; qi

vei rimAne unul toate intru toate (.1

Cor., XV,28): Ei ffrr6de fine zi@-\Dmuna, l[ud6ndu]Te pe Tine intru una,gi intru Tine fEculi chiar gi noi una.

etiaol nos unum. I)omine Deus Doamne Dumnezeule unule,rlne, Deus Trinitas, quaecumque Dumnezeule Trinitate, orirc zisam,dixi in his libris de tuo, agnoscanr intru aceste c64i, de-ale Tale, gi-aiet tui: si qr-ra de meo, er tu ignosce, TEi recunoasci-le: dacd ceva de-aleet tui. Amen. rnele, gi Tu iartd, qi-ai Tdi. Amin.

Ci, ca sd intrevedem aceaste devenire, ni se nferl cdlEuzdRugdciunea rostitri de Aug,stin la inceput.l cd4ii a doua a aceshridialog, pe care fie-mi ing5duit sd o nume sc Rugdciuneatnleleptului. CAt gi ce va fi qtiut, atunci, in perioadat:assiciacumianq Augustin despre rugdciune nu gtim. $tim, tonrgi,<:i el cunoqtea diferenla dintre mgEciunea multilocvie gi cea scurt6gi perfecrri, intrucAt zice chiar la inceputul acestei

"d4r, " doua, inpasajrrl in care apare chiar'aceasti Rugdciune: -fl.: ... Itaqueom breuissime ac perfectissime, guantum potes. A.: Deus semperidem, noverlm me, noycrtm b. Omtuin est adicd: R.2... Roagdle, asodar, pe odt poli, foarte scurt pi atotperfecf. Aug.:[)umnezeule, purui aceeasi: sd md cunosc pe mine, d t"

"uniu"pe, Tine. Mam rugat' D"., dacd este adwdrat, qi pare adevdrat,c[,- prin rtrgdciune, credinla transformd o nevoie intr-o dorinldardentd. demnA de a-i fi adresatd lui Dumnezeu, atrrnci nevoiaratechumenului dr: a s€ cunoagte pe sine gi pe Dumnezeu credinlau transformat-o in dorinli demn6., pe care el i-a adresat-o luiDumnezeu. in amAndoud (in toate, de fapt) aceste rugEciuni din,'iotilocyii avern, desigur, rugiciuni mentale, iar nu orale, rugdciunirnentale, agadar, private, libere, in cate cuvintele sunt rostite dupdplacul rostikrrului, rugdciuni deosebite de cele stereotipe, or" ,"fac dupd o anume ordine strdveche, certd, a cuvintelor. bomparatir:u imperativul delfic sau sncratic, aceasti mgEciune ne invedereazd,(xr supra de m5surE, felul mirific ln c,lrre Augustin, convertindu-oe,H convertit totodat6 filosofia, progenerAnd filosofia cregtini. CAtrle,spre sensurile pe acare i le va atribui, mai apoi, rugdciunii,npicuim doar: aga. Augustin inlelege ci rugdciunea este vorbire aomului cdtre Dumnezeu; ci rugdciunea este sacrificiu adus peultaml interior; c6 rug6ciunea nu este nicidecum necesard ca noinrl-I spunem [,ui l)umnezeu ce anume trebuie si facd, ci fiindcdl)umnezeu voiegte ca dorinla noastrd sd fie exercitat[ prinnrgdciuni, ca, prin ea exercitat5, sh fim in stare sd primirn ceea ce

3130 Notd intrc&rc,tiudSf. Atuuhu Awustin, Solilacuii

preg6tegte sd ne dea; cE rugEciunea este necesar5 intrucetDumnezeu voieqte sE dea, insd nu dd dec6t numai petenhrlui qi

nu d[, desigur, neprimitorului; rugicir-rnea este, apoi, un algurnentaI necesitElii graqiei gi, totodatd, atotlimpede testificare a grafiei;c6nd ne rug6m nu facem nimic alta decAt ce zicern I)d ceed ce

poruncepti, ceea ce ne amintegte de celebrissima formulareaugrrstiniarr5, de atAte.a ori repetatd in Confesiuni: Da qrcd iubs'el Jube guod da Dd aeea ce porunce;ti gi porunceite ceea ce

urej; argument contra pela6ienilor, rug5ciunea le este, apoi,necesard celor ce nu sunt nrAnali de grape; le este, iar6qi, necesard

celor ce se aqtern inurr facerea binelui; rugdciunea ii este necesard

omu.lui nu numai ca sd i se ierte pdcntele, ci qi si nu pdcdnriascd;intru rugdciune cunoa$te omul de unde primegte ceea ce voiegte

si aib[; rug5ciunea ne atrage lgarea aminte cd ducem lipsaajutorului Domnuluio ca sd nu ne punem intrr noi inEine speranlade a tr6i bine (: drept); rugdciunea nu este? apoi, pentru ceea ce

am fost, ci pentru ceea ce vom fi; rugdciunea e necesard caDumnezeu sd sporeascd intru noi darurile; prin rug6ciune e decerut viata fericitE, iar celelake numai din cauza ei; cci ce cer de laDumnezeu temporalele nu c€r nimic; trebuie sE ne nlgflm sd avemamiciqia, integritatea, cele de tebuin16, sau, dacd le avem deia sd

le pdstrdm; gtiind de unde prinrim, sd cerem sd se desdvArgeascdde citre Acela de la Carele ni s-a gi dat ca s6-nceap6; se-ngal6

amarnic cei ce cred cd trebuie sd ne rugdm numai in situaliiadverse gi cd in sitrralii prospere nu este de invocat Dumnezeu;trebuie apoi sd-nvd16m sd ne rugAm pentm persecutorii Bisericii,penhu inaruici, sd ne qg6nr p€ntu necredinciogi ce sd cread6; iiaduce injurie lui Dumnezeu cel care-L roagd sdJ nimiceasc6 pe

inamicul propriu; Biserica inalld rug6ciunile fie pentrunecredincioqi ca sd se converteascd, fie pentru credinciogi ca sd

sporeascd in ei credirya gi sd persevereze; Rug6ciunea Domneascdeste eficace numai pentru aceia a c[ror credinld lucreazd priniubire; rugdciunea este dublE, interioard Ei exterioard; a tefrecvent nu-nseamnE a te ruga intru multilocviu; trebuie sE

rugdm in tenrplul min+ii; intm adAncul inimii; rug[ciuneaare son, voce nu are; timpul de a ne mge este ti-p "l graqiei Lui

rugdciunea piere; Credinla, Speranla gi Charitatea tl conduc la

i rugiciuneai intru relele prezennrlui secol, mgdciunea este unica

Despre Solilacuii scrie Sf6nd Augustin insugi:,1. Inter haec ,scripsi etiam duo volumina secundum

Dumnezeu; optima rugiciune, viala just6; credinla

F

Notd. introductiud 3332 Sf. Aureliu Aueu,stiru Solilocuii

addenda fuerant verba, ut dicereturr euem mortalis corporissensus ignorat. Si autem mundus dictus esl, quem sensusi61norat, ille recte intelligitur, qui fulurus est coelo novo et terranova: sed etiam hic addenda erant illa, ut diceretur; mortaliscorporis [Col. O59O] sensus. Sed ilto .more adhuc loqrrebar,qu() sensus proprie corporis appellatur; nec assiduerepetendum est, quod et superius inde iarn dixi (Lib. IRetract., ce. 1r 3), sed hoc recolendum, uhicumque istaIocutio in meis litteris invenitur.

3. Et uhi dixi de Patre et Fili<i, Qar" gignil, et quem gQ;nit,unltm es, (Lib. l, c. l, n. 4); dicendum fuit, unurr sunt, sicutaperte ipsa Veritas loquitur, dit:ens: Ego et Pater unum sumus(Joan. X, 3O). Nec illud mihi placetr c[lrod in ista vita Deointellecto iam heatam esse animam dixi, nisi forte spe. Itemquod dixi, Ad sapientiae conjunctionem non una uiaperueniri (Ltb. 1, c. 13, n.23), non bene sonal; quasi alia viasit praeter Christum, qui dixit: Ego sum oro (Ioan. XIV, 6).Vitanda ergo erat haec offensio aurium religiosarum; guamvisalia sit illa universalis via, aliae autem viae de quibus inPsalmo r:animus: I/ias turts, Domine, notas fa,c mihi, et semitastuas doce me (Psal.-Xxry,4). Et in eo quod ibi dictum est,Penitus esse r-sro sensibilia fugiendo (Lib. I, a. 14, n. 24).cavendum fuii ne putaremur:illam Porphyrii falsi philosophiterrere sententiaril, qua dixit' Otnne c()rpus esse fugiendum.Non autem dixi ego, Omnia sensibilia; sed, isfo, hoc est,corn:ptihilia; sed hoc potius dicendum fuit: Non autem taliasensibilia futura sunt in futuri saei:uli coelo novr) et terra nova.

4. Item quodam loco dixi, qxxl disciplinis lihemlibus eruditi.sine dubio in se illas obliuione obrutas eruunt discendo, etquodam modo refdiunt (Llb. 2' c. 2O, n. 35). Sed hoc quoqueimprobtr; credibilius est enim, propterea vera respondere dequihusdam disciplinis, etiam irnperitos earum. quando beneinterrogantur, quia praesens est eis, quantum id capere possunt,lurnen rati(rnis aeternae, rrbi haec immutabilia vera urnSpiciunt:non quia ea rroverant aliquanc{o, et obliti sunt- qrrod Platoni, vel

talilrus visum est. Contra qtlorlm opinionern quanta pro susc€pt(,

opere rlalrattrr ot:casio, in libro duodecimo de Trinitate, disserui

(l,lb. 12, c. l5). Hoc opus sic incipit: loluenti mihi multct ctc,taria mecum. (Retract., lib. l, c. 4, P.L., t. XXXII, col. i8gtq.)", ter:t din r:are afldm c6: Solilocuiile au fost scrise tlin raqiuneainvestig5rii adevirului, intre cr{4ile l)espre ordine, intrebAndtr-se

r,,h4i, se conr:lude cd cele ce sunt cu adevdrat sunt netnuritoare;rld, in a doua carte, se dezhate mult subiechrl despre nernurireanrrfletului, dar nu .se.duce la hun sfArpiq trd nu aprobd ci a zis, in+r(reste c64i, in rug6ciune: l)umnezeule, Carele nu ai uoit sd qtieadeudratul decdt numai cuntpii $, I,z),lntmc6t se poate rd.spunder:fi mulli necurali qtiu multe adev6rate, gi cd, intr-adevdr, nu s-adefinit nici ce este adevEranrl, pe care-l qtiu decAt numai curalii,nici ce este a gti; c5, acolo, unde a zis (qi, aci, ca sE-nvederez celrnume suhinlelegle SfAntul Augustin sd ldmureascd, trebuie sdtraduc altfel decAr, am tradus inilial, interpretatiri te{ul, anume,

udicd. cum cd pe Dumnezeur:r.rvintele, inc6t sd x. zicE.. pe ctr{ac6, ins6, +a nurnit universulIlleles acela oare are sd fie cu pdmAntul norr gi cu cerul nou, dar,pi aqa. trebuiau arldugate cuvintele, ca sd se zic6 sim6rl corpuluimuritorl cd vorbea incd dup6 acel obicei prin <:are era ,numit laJrropriu simgrl corpului, aga cum a mai spus (qi in / Relroct., ct:.1, 3), ceea ce nu nrai trebuie s-o repete asiduu, dar cd asta tretruietmintitd oriunde se gr{seqte acest fel de locupiune i, v:rier"ile sale;r,6, unde a zis despre Tatdl gi Fiul: Crne nafrc pe cine-L nasteuna-i (1, IV, 4), trebuia sd zicd una sunt) precum vrrrhegte pe fag{

3534 Au.rcliu Solilocuii Notd, irrtrcdtrctirrt

subAnlelegem c5 Solitocuiile au fr.rst scrise intre prima qi a douacarte, care compun dialogul De Ordine.

Dar, aga cum ziceam altidati, realitatea este cd, ingemdnAndmiracolul, filosofia cregtind s.a n5scut o dat6 cu cregtinul Augustin.Ce a fost el, Augustin, la Cassiciacum, ne<) spune cu propria-igur6, noud gi lui Dumnezeu, in Cofesiuni:

insuqi Adevdrui, zic6nd: Eu pi 'fcltdl una suntem (Ioara X, 3O);

nu-i place cd a zis c5, infelegAndu-L pe Dtrmnezeu, su-fletul po

fi deja fericit in aceast5 viatrd, decAt numai Poate pnn sperar

ci, iar6gi, faptul cE a zis c[ nu Pe o singurd cole se ajunge

"onjunciiun o tnpelepciuttii (L X[I, 23), nu sund bine: ca 9i

.r ii , altd cale ina.fara lui Christos, Carele a zis:. Eu sunt

(Ioan, XIV, 6), cE rebuia, deci, evitatd aceastd ofensiune a urectril

religioase, cu toate cd una-i mirilica universala tale, altele-s, ins

cdile despre care cAntim in Pealm: Cdile'fale, Doamne, ld-m,ni" cunir.utn, qi cdrdrile Thle tnua,td-md pe mrne (Psal' XX4); cd" prin faptul cd a zis, acolo, cd aceste sensibile trebuie piipli" alungate (I, XIV, 24), trebuia d

-"". B.?'"TcE s5,nu. fi

.oLtit cd line cunoscuta sentinfi a falsului filosof, Porphyriu

prin care zice d trebuie alungat tot corpul,-cdci el, Augustin, nul:-: -.^--^+:Lll^l,i, t ot" sensibile. ci numai i"ot" sensibile, adicd, corrptibi

dar nebuia, tohrgi, zis, mai degrabd, asta: astfel de sensibile nu

sE fie. insd, in "Lrul

,ro,, qi p-EmAntul nou aI secolului (: luI

viitor; c6, iaragi, c6, intr-un anume loc, a zis c6, cei bine

tn clbciplinele liberale, le scormonesc, fdrd-ndoiald, tn

pe celi-ndesine-ngropate-n uitare 6i, intr-un anume fel''cte4xnpd

(II, XX, 35)' chier qi pe asta 9 improb6, cdci este r

"r"Jibi[ cd de aceea pAnd qi neinstruilii intnl ele pot rf,

adevdrate despre ,rreli disciptine, c6nd surrt bine inmebali'

este prezentd-ntru ei, pe cAi pot ei inlelege asta, lumina ra9i

eterne, unde privesc accste adevirate incomutabile, nu c6 I

cunoscut p" "1" ,si le-au uitat, ceea ce i s-a pirut lui Platon.

unora ae iatia lui. impotriva opiniei cirora a dezbdtuq pe c6t i

dat ocazia lucrarea luati asupra-i, ln cartea a XII-a din Tlin

c5, in fine, Sotitacuiile incep asdel: Frdmdntdnd eu multe Ei

Et venit dies in quo etiamsctu solverer a profesionerhetorica, unde iam c<.rgitatuHolutus eram. Et factus est,r:ruisti linguam rneam, unde iamorueras cor meum, ethenedicebam tibi gaudensllrofectus in villam cum mei,somnibus. Ibi quid egerim inlitteris iam quidem servientibusI ibi, sed adhuc superbihercholam tamquam in pausationetrnhelantibus testantur' libridisputati cum praesentibus etcum ipso me solo coram te; quaenutem cum absente Nebridio,testantur epistolae. Et quandouuhi suff iciat tempus(:ommern()randi omnia magnarlrga nos beneficia tua in illotempore praesertim ad aliamagna properanti? Revocat enimnre recordatio meal et duk:e mihifit, domine, confiteri tibi, quibusirtternis me stimulis perdomuerisr'l quemadmodum me complana=vioris humilitatis montibus etrrrllibus co6ftationum mearum etlortuosa mea direxeris et asperalrrnieris quoque modo ipsumotiam Alypium, fratrern cordistuei, subegeris nomini unigenitilrri, domini et salvatoris nodtri

$i a venit ziua, in cbre si mdd.ezleg gi-n act de profesiunearetoricd, de unde eram deiadezlegat cu cugetul. $i ficutu-s-a;scos.ai limba mea de trnde scosesegi

deja inima mea qi, plecat,dimpreundcu totri ai mei, la villa dela 1ar5, I1i adur:eam mullumiri,bucrrr6ndu-ml. Ce voi fi f6cut acolo,in scrieri setvindu-fi de-acum J'ie,dar greu rrisuflAnde inci, precumintr<r pauz6, de gcoala superbiei,depun mdrturie ci4ile disputatedimpreund cu cei prezenli gi cumine ihsumi, singr.rr, in fala Ta;despre cele, incaltea, cu absentulNebridiu, depun mdrturieepistolele. $i cAnd imi va ajungenrie, gr5bitomlui, rnai tu marnd, sprealtele mai mari, timpul de-a come-mora toate mari binefacerile Talefap de noi, in aoel timp? Relocd-mEintr-adev6t, pe mine amintireameqqi dulce mi se face mie, Doamne,a-fi mdrturisi'fie, prin ce strdmutdrildunrioe imbl6rzitu-m-ai pe mine gi

cum, umilind munlii qi colinelecugetdrilor mele, nivelatu-m-ai, giintortrrcheatele mele indreptatuJe.ai,qi asprele netezituJe-ai, gi-n ce chipchiar gi pe Nypius insugi, frateleinimii mele, zupusu-IJ-ai numeluiUnuianr[scunrlui TEu, Domnului qi

cu mine tnsumi.Augustin ne spune, agadar, cA Sotilocviib au fost scrise lnl

haec, qiierr*rr. de v6zut daci acest intre acesteq inseanrnd, oa:

ninric alta decAt mrmai intre Conr^? Amdemicas, De fuata uita

De ordine, dialogurile cassiciacumiene, nunrite capitale, sau,

rog, cardinale, gi, aga, ne rdruAne de dedegat enigna: tntre. t,

oiu,n", dintre-ele,-san acest inter hoec ineeamn6 numai

cd1ile care formeaz6 dialogul De ordine, 9i, aqa, nu mai

^p*".rL de deztregat nici o enigmS, intrucAt suntem obligali

t-

36 Sf. Aweliu Awustin" Sohlocuii

lesu (lhristi, quod prirno MAntuitonrlui mrstruIsusCl,uistos,de d i gn a hrr t u r' i ns er i I i tter i s pe care numt-L considerq la<r@put,nostris. Magis enim eas volebat nedernn tle-a fi inscris in scrierileredolen: gvmnasiorurn cedros, noastre. !bia, intr-adevd1, ca ele sd

quas ianr conlrituit. dominus, amjroase mai r:u seamd a cedriiquanr salubres herbas ecclesi- gymnaziilor, pe ,:ari strivitu-i-a dejaas t i <ras arl v e rs as s e r p e n t i b us' Domnul, detAt i ierburile er:ldtaaicn.(Conf. lX. [V, 7, P. I-, t. XXXII, salubreimgxrivaqerpilor.col.0766).

... disputatc cu mine insumi" singur,tn.fayn ftr sunt Solikxuii.le;Nir:i inErturia din Cohfesiuni nu ni-l lEmuregte, agadar, pe

deplirr, pe inler haec.

Din aceste mfuhdi gi din celelahe despre operele scriee laCassiciac"um deducem ferm, totugi, cd dialogul De Online s fostscris AilrE afiqilc *ri,re daspe acodemici, inte ci4ile care compundialogul Contta .Aqdemiw, adic6. Cum, prin urmane, dialogulCqntryr Academicos a fost inceput, probabil. in (9) 10 noiembrie,1f86, a lbst intrerupt gapte zile, gi nu a fost reluat decAt in 20noien-rbrie, qi cum dialogil.De Beata l/ita, a fost sbris cu ocaziaaniverqerji zilei sale de nagtere. a implinirii" adic6, a vflrstei de 32de ani, q fost inceput, carevasdzicd, in 13 noiem-brie gi s-a continuatin 14 qi 15 noiembrie, clrrn, apoi, in cartea a doua a dialergului Deordine se fac referiri la cartea a treia a dialogului ContraAcadentittts, rezultd cE, in intrefeserea compunenr aeestorctialo6nrJ De ordine a fost compus in zilele de 16, 77 qi 23 noiembrie,llP6. :

lntcr hoec nu doar iqi pdstreazd, agadar. misterul, ci qi-lingenrdneazE, pe care, ca sd-l dezlegdm, nou6 nu ne r6nrAne dec6tsd subfi4elegem fie intreag5 perioada (9) 1G23 noiembrie, fie, ;iaqa inclin eu'sE bred, numai perioada 17-23 mriembrie, 386.

AEa, ni-l putem imagina pe proaspdt convertitul Augustin,dincolti cle activiidlilti pe care ni le amintegte ln celelalte dialoguricassiciacumiene, in atimosfera lor totuqi, singur cu sine, rriedila cumragterea de sine gi a Lui Durnnezeu.

Neternrindte ele insele, Solilocuiile au fiumselea statuineternrinate; chiar De imniortalitate animae) opera scris[vederea terminirii lor, are, aq{r cum este un conglomerat d

Notud introductitfr 37

Vtwik Sg,u

silogisrne. firrnrselea blocului neqleftiit. Daa qi ag4 Solihxuiile

T

LIBER PRIMUS

Iratituit se ipse Augntinus ad capessendam Deiet animae scientiam; ac primum diuinam opem

implorat, tum agnitascientiae pmwllentio,cui tanitate PromouenDeum luto demum asEurgro,t. Ad estremum libricolligit, ea quoe uere sunt, immortalia esse'

I. - [Col, 0869] Precatio ad Deum.

1. Volventi ririhi multa ac varia mecum diu, ac

multos dies sedulo quaerenti memetipsum ac

CARTEA i'XrAT

Augustin tSi ptopune sd &tind cuncr,gtetm luiI)umnezeu gi a sufletului gi implord, mai tntd,i,

, poatd ridica in_'siguranld la cqntemplarea luiDumnezeu. La ftnele cdlii, conclude cd cele, ce iuadeudral sunt, sunt nemuritoare.

l, - Rugaciuned idtre Dumnezcu.

meum, quidve mali evitandum esset; ait mihi subito, si

"go ipse, sive alius quis extrinsecus, sive intrinsect

, f ^-^,-^:-^ --.^l:,nescio: nam hoc ipsum est quod magnoPere scrre

ait ergo mihi, i?. Ecce, fac te invenisse aliquid;cornmlndabis, ut pergas ad alia? -4. Memoriae scili

r?. Tantane illa est ut excogitata omnitr bene servet?

Difficile est, imo non potest. fl. Ergo scribendumSed quid agis, quod valetudo tua scribendi l'

recusat? Nec ista dictari debenq nam solitudinemdesiderant. .,4. Verum dicis. Itaque Prorsus nescio q

animosior. Deinde quod invenis paucis conclusi

agam.'fl. Ora salutem et auxilium quo ad concupi

p!*"rri"., et hoc ipsum litteris manda, ut prole tua fi

breviter collige. Nec rnodo cures invitationem turbr

legentium; paucis ista sat erunt civibus tuis' l' Ifaciam.

40 S. Aurelii Awwtini Soliloouia Liber pimw

2. Deus universitatis conditor, praesta mihi primumut bene te rogem, deinde ut me agam dignurn quemexautlias, postremo ut liberes. Detrs ller quem omnia,quae per se non essent, tendunt esse. Deus qui ne idquidem quod se invicem perimit, perire permittis. Deusqui de nihilo mundum istum creasti, quem omnium oculisentitrnt pulcherrimum. Deus qui malum non facis, etfacis esse ne pessimum flat. Deus qui paucis ad id quodvere est refugientibus, ostendis malum nihil esse. Deusper quem universitas etiam cum sinistra parte perfectaest. Deus a quo dissonantia usque in extremum nullaest, cum deteriora melioribus concinunt. Deus quem amatomne quod potest amare, sive sciens, sive nesciens. Deusin quo sunt omnia, [Col. 0B7O] cui tamen universaecreaturae nec turpitudo turpis est, nec malitia nocet,nec error errat. Deus qui nisi munrlos verum scirenoluisti. Deus pater veritatis, peter sapientiae, pater veraesummaeque vitae, pater beatitudinis, pater boni etpulchri, pater intelligibilis lucis, pater evigilationis atqueilluminationis nostrae, pater pignoris quo admonemurredire ad te.

3. Te invoco, Deus veritas, in quo et a quo et Perguem vera sunt, quae vera sunt omnia. Deus sapientia,in quo et a quo et per quem sapiunt, quae sapiuntnmnia. Deus verir et summa vita, in quo et a quo.etper quem vivunt, quae vere sumnreque vil'unt omnia.Deus beatitudo, in quo et a quo et per quem beatasunt? quae beata sunt omnia. Deus' bonum etpulchrurn, in quo et a quo et per quem bona etpulchra sunt, quae bona et pulchra sunt omnia. Deusintelligibilis lux, in quo et a quo et per quemintelligibiliter lucerr"to quae intelligibiliter lucent omnia.Deus cujus regnum est totus mundus, quem sensusign<lrat. Deus de cujus regno lex etiam in ista regnadescribitur. Deus a quo averti, cadere; in quen'rconverti, resurgere; in quo manere, consistere est. Deusa quo exire, ernori; in quern redire, reviviscere; in quo

8f. Aweliu Au&NiI, Solilacuii _ Coftm intii 4l

_ 2. Dumnezerrle,.ziditonrl univercului, dd-mi, mai irrtAi, putereasd Te rog cum se cuvine, apoi, sd mA fac demn de a mi *scrrlta, .-asd md liberezi, in cele din urmd';. Dumnezeule, prin carere trate,care n-ar putea fi prin sine, tind sd: fie. Dumnezeule, Carele nuingndui sd piarri nici mdcar ceea ce se distruge_n de sine.Dumnezeule, Carele din nirnic ai creat,lumea aceasts, pe care trchiituturor o simt atotfrumoasdn. Dunrnezeule, carele nu laci rdul; gifaci firea cE nu sufld-atotrdul. Dumne2eule, Carele le ar61i celtrpuFni, egi r:aut6 addpost la cr:ea ce cu adevdrat este, cd rdul mmic

perfect, chiar gi cu partea "6.ge-rele nu-i pAnE la extrem nici o

unelor consund. Dumnezeule, peCarele Te iubegtg tot ceea ce, fie qriutor, fie neqtiutor, en stare sE,iubeascS. Dunrnezeule, intm Carele-s toate, Cdruia, totugi, dintruintreaga creaturd nici ur4+enia nu-i esre urAt6, nici rduta.tea nu_iface rdu, nici gregeala nu-i greqegte. Dumnezeule, Carele nu ai voitsd qtie adevdratul decAt numai curalii?. Dumnezeule, Thtr{l

ldevirulur, TatEJ inplepciunii, Tatdl aclevdratei qi supremei vie1i,Tatdl beatitudinii, Tatrl binerui gi frumosului, latat luminiiintelfuibile, Thrdl vegherii gi iluminErii noa^stre, ThtEl chezaqiei princa.re ru se arruntegte sd ne irrtoarce,m la Tine.

3. Pe Tine Ti: invoc, Dumnezeule adevdr, intru Carele qi de lacarele qi prin carele-s adeviratele, care adevdrate-s toate.Dumnezeule intrelepciune, intru Carele gi de la Carele qi prin Carele_singelepie, care ingelepte-s toate. Dumnezeule adeoaratj gi supremdviafA, intru Carele gi de la Carele gi prin Carele viepuiesc, *r." ,r,ale.v6rat gi suprem *ieluiesc toate. Dumne.zeule fericiie,-ntru careleqi de la Carele qi prin Carele-s fericite, care fericite-s toare.Dumnezeule binele qi frumosul, intru Carele qi de la Carele gi prinCarele-s bune gi frumoase. care bune gi f.rrrno.."-, ,ou,".Dumnezeirtre lumini inteligibild, intru Carele gi de la Carele giprin carele inteligibil lucesc, care inteligibir lrrcesc t.,ute.Durrinezeule, a Cirui impdrdlie-i intreagl luirea pe care sinrplnu o cunoaqtes. Dum'hezeule, dintru u Cetri impirdfie-i de-T"":, hgtd$tti legea qi-n impdnnliile acesrea. Durnnezeule, dela carele a-fi-ndepdrtat e-a cidea, la carele a fi convertit e-a invia,intru carele a rdmane e-a dirinui. Dumnezeule, cre la carele a

42 S. Aurcki Au$tstini Solilaquia

habitere, vivere est. Deus quem nemo amittit, nisldeceptus; querr nemo quaerit, nisi admonitus; guemnenro invenit, nisi purgatus. Deus quem relinquere,hoc est quod perii'e; quem attender6, hoc est quodamare; quem videre, hoc est quod habere. Deus cuinos fides excitat, spes erigit, charitas jungit, Deus perquem vincimus inimicum, te deprecor. Deus per quemacr:epinus ne omriino periremus. 'Deus a quoadmonemur ut vigilemus. Deus per quem a malis bonaseparamus. Deus per quem mala fugimus, et bonaserluimur. Deus per quem non cedimus adversitatibus.Deus per quem bene servimus et bene dominamir.[Col. 087f ] Deus per quem discimus aliena esse qlraealiquando riostra, et nostra esse quae aliquand<l

.aliena putabamus. Deus per quem rnalorum escisatque illecebris non haeremus. Deus per quem nosres minutae non minuunt. Deus per quern meliusnostrum deteriori subiectum nori est. Deus per quemmors absorbetur in victoriam (l Cor. XV' 54). Deusqui nos convertis. Deus gui nos eo quod non est exuis,et eo quod est induis. Deus qui nos exaudibiles facis.Deus qui lros munis. Deus qui nos in ontnem veritateminducis. Deus qui nobis omnia bona loqueris, necinsanos facis, nec a quoquam fieri sinis. Deus quinos revocas in viam. Deus qui nos deducis ad i.rnuam.Deus qui facis ut pulsantibus aperiatur (Matth. VII'8). Deus qui nobis das panem vitae. Deus per quemsitimus potum, quo hausto nunquam sitiamus (Joan.VI, 35). Deus qui argrri.s saeculum de peccato, dejustitia, et de judicio (Id. XVI' B), Deus per quem nosnon movent qui minime credunt. Deus Per quenrimprobanrus eorum crrorem, qui anirnarum meritanulla esse apud te putant. Deus per quem non servlmusinfirmis et egenis elementis (Galat. IV, 9). Deus quinos purgas, et .gd divina praeparas praemia, advenimihi propitius tu.

Liber pimus _ff Aurulia Aug$tin, S oliloeuii Cafiea intfr,i

ie6i-i a muri, Ia Carele a te intoarce-i a reinvia_. intrrr Carele alrrcui-i a trdi. Drrmnezeule, pe Carele nimeni nu Te pierde decAtpierdunrl, pe Car.ele nimeni nu Te catd der$.t prevenitul, pe Carelelrinreni nu Te girsegte decAt purificatul. Dumnezeule, pe Carele a'lir par'6si-i tot una cu a pieri, pe Carele a Te asculta-i tot una cu aiuhi, pe Carele a Te vedea-i tot una cu a avea. Dumnezeule, Crrine indeamnd credinla, ne-nal1f, speranla, ne une$te charitatea.l)unmezeule, prin Carele invi4gem inamicul, pe Tine stdruitor 'fet'og. Dumnezeule, prin Carele am primit ca sd nu pierim intrutotul.l)unmezeule, de la Carele sunteRl prewenili sd veghem. Dirmnezeule,prirr L.arele separdm bunele de rele. Dumnezeule, prin Careleulrrngtrm relele gi urmim bunele. Dumnezeule, prin Carele nu ceddmndversititrilor. Dumnezeule, prin Carele slujim bine gi stipAninrlline. Dumnezeule, prin Carele invri{am ci-s strdine, c€.re-s, uneori_-

tile noastre qi-s ale noastre, pe care Ie socoteam strdine. I)umnezeule,

llrin Oarele nu suntem prinEi de mbmelile qi ademenirile cekrr r[i.l)umnezeule, prin Carele bunurile mic4orate nu ne micgoreazd.l)umnezeule, prin Carele maibinele nostru n-a fost supus mair"iului.l)unrnezeule, prin Carele moartea este-nghilitd-n victorie (l Coa,YU 54). Dumnezeule, Carele ne converteqti pe noi. Dumnezeule,( ltrrele ne dezbrerci pe noi de ceea ce nu este qi ne imbraci cu c€eace este. Dumnezeule, Carele ne faci pe noi atzili. f)umnezeule,(larele ne intiregti pe noi- Dumnezeule, Carele ne petreci pe noiln tot adevErrl. Dumnezeule, Carele ne vorbegti mrud toate bunepi nu ne faci nebuni qi nu ingddui sE fim noi de careva fdculi.l)urmneze,ule, Carele ne chemi pe noi inapoi pe cale. Dumrezeule,( larele ne conduci pe noi la uga. Drmnezeule, Carele faci r:a sd lixe deschidd celor care bat (MaL YII, B) Dumnezeule. Carele nerlni noud pAnea vielii. Dunrnbzeule, prin Carele inset6m dupdlrltutura prin care, bdutd, nu ne mai e nicicAnd xle (loan, yl, 3lr.l)umnezeule, Carele vddegti veac,trl de pdcaqHe iustilie gi de judecatd(hl. Xl4, 8). Dumnezeule, prin Carele nu ne clintesc pe noi cei('rrre nu cred deloc. Dumnezeule, prin Carele ne lepdddm de eroarealr:lora care socot ci nu-i nici un merit al sufletelor Ia Tine.l)trurnezeule prin Carele nu sluiim stihiilol infirme qi sdrdcicioase(( )alat IL! 9). Dumnezeule, Carele ne purifici pe noi gi ne pregdteqti

Jxrrrtru risplata divind, intAmpini-md, Tu, Indurdt<lrule.

43

44 S. Aurclii AWustini Soliloquia

4. Quidquid a me dir:tum est, unus Deus tu, tu venimihi in auxilium; una aeterna vera substantia, ubi nulla'discrepantia, nulla confusio, nulla transitio, nulla indieentia,nulla mr-rrs. Ubi summa concordia, srlmma evidentia,,summa constantiq summa plenitudo, summa vita. tlbi nihildeest, nilril redundat. L'bi q"i gignig et quem gignit unumest. Deus cui sewiunt omnia, quae serviurrt; cui ob,temperatomnis bona anima. Cujr-rs legibus rotantur poli, cursus suos,

sidera peragunt, sol exercet diem, luna lemperat [octem:lomnisque mundus per dies, vicissitudine lucis et nocti6;rper menses, incrementis decrementisque lunaribus; per,Bnnos, veris, aestatis, autumni et hiemis successionibus;'per lustra, perfectione cursus solaris; per magnos orbes,reflrrsu in ortus suos siderum, magnarn rerum constantiam,quantum sensibilis materia patitur, temporum ordinibuereplicationibusque custodit. Deus cuius Iegibus in aevostantibus, rnotus instabilis rerum mutabilium perturbatus,esse non sinitur, frenisque circumeuntiurn saeculorum,semper ad similirudinem stabilitatis revocatur: cujus legibuslarbitrium animae liberum est, bonisque praernia et malisrpoenae, fixis per omnia necessitatibus distributae sunt.Deus a quo manant usgue ad nos omnia bona, a quocoercentur a nobis omnia msla. Deus supra quen- nihil,extra quem nihil, sine quo nihil est. Deus sub guo totum;est, in quo totum estt cum quo totum est. Qui fecistihominem ad imaginem et similitudinem tuam2 quod quise ipse novit agnoscit. Exaudi, exaudi, exaudi me, Deusmeus, Domine meus, rex meus, pater meus, causa mea,spes mea, res mea, honor meus, domus tnea, patria mea,

salus mea, lux rnea, vita mea. Exaudi, exaudi, exaudi me

mnre illo [Col. 0B72] tuo paucis notissimo.

5. Jam te solum arno, te solum sequor, te solumquaero, tihi soli servire paratus sum, quia tu solus iustedominaris; tui juris esse cupio. fube, quaeso, atqueimpera quidquid vis, sed sana et aperi aures meas,quibus voces tuas audiam. Sana et apt:ri oculos meos,quibus nutus tuos videam. Expelle a me insaniam, rrt

Liber primus, 81, Aureliu AWrat*u Solilocuii Caftcatidi 45

4. Orice s-a spus de rr[tre mine. LJnule, Dumnezeule lIL, TL,vincrni in ajutor; Una eternd adeviratd substanld, unde nu-i nir:idircrepanli, nici confuzie, nici tranzifie, nici lipsd, nici moarte.t Jlrde-i suprema concordie, suprema er.idenli, supre.rna constanfi.tuprema plenitudine, suprenra vrap. Unde nimic nu lipsegte, nimictttr prisosegte. Unde Carele naqte gi pe Crele-L nagte-i unaq.l)trmnezeule, Oui ii slujesc toate cAte sluiesc; Cui ii dd ascultare tothunul suflet. Prin legile C6ruia se.rotesc polii, igi plinesc crugul lorrlelele, soarele pune-n miqcare ziua, luna tempereazd noaptea

1i-ntreaga lume p6zegte, zi de zi, in vrcisitudinea luminii gi a noplii,Iund de lund, prin cregterile qi descreqterile lunii; an de an, prinruccesiunile prim6verilor, verilor, toamnelor qi iernilor; Iustru delustru, prin pedecliunea cursului xrarelui, rnarile de marile cicluri,prin revenirea stelelor la r6sdritul lor, cAt o induri nrateria sensibil5,prirr qirurile qi revenirile tinrpurilor, marea constan{E a lucrurilor.l)rrmnezeule, ale Cdrui legi, statornicite in veiacr nu se ingriduie a[i schinrbat[ miqcarea cnntinud a lucrurilor schimbEtoare, gi rotireanecolelor se recheami pururi din frAie la similitudinea stsbilitdtii;prin ale C[rui legi arbitriul sufletului este liber gi au fost impd4iterr:lor buni rdspldli gi celor r[i pedepse, prin'nec]sitigi fixe pentruIoate. Dumnezeule, de la Carele se revarsf, pAnd la noi toate celehtrne, de la Carele se infrAneazd de la noi tnate relele. Dumnezeule,peste Carele nimic, inafara C6ruia nimic, firS de Carele nimic nut:ate. Dunrnezeule, sub Carele toh:I este, intru Carele totul este, cu(larele totul este. Carele ai f6cut omul dupi imaginea girimilitudinea Th, ceea ce recunoaste cine se cunoa$te pe sin insuqi.Auzi-mi, auzi-m6., auzi-md pe rnine, Dumnezeul meu, Doamne altueu, Regele nreu, Tatdl meu, Cauza mea, Speranfa mea, Averealrrea, Onoarea mea, Ca-sa mea, Srinitatea mea, Lumina mea, Vialatrrea. Auzi-m6, atzi-ind, auzimd pe mine, dupn mirificul T[u obicei,ntotcun()scut pulinilor. ':

S..De-acum pe Tine singurul Te iubesc, pe Tine singurul Terrrmez, pe tiue singurul Te intreb, fie singurului sunt pregdtitxri-f slujesc, e{ Ti-r singurul stEp6neqti drept; al drept5lii Tale dorescr[ fiu. Poruncegte, rogu-Te, impS,rtdqegte tot ce vrei, darirrsindtoqeqte qi deschide urechile mele, prin care s-a-ud por-uncile'lble. Ins6nito,seqte gi deschide ochii me| prin carq sE v6d semnele

F

46 S. Aurctii Augttstini Soliloquia Liber primw Sf. Attreliu Augustin Solilocuii Caftea infii 47

recognoscam te. Dic mihi qua. attendam, ut aspiciarn

le, et omnra me aPer(, quae iusseris esse facturum'clenrentisgime

is inimicis tuis,, Batis fuerimtstit fugientert

facio,niaturraebe.da; si

virtute, virtutem; si scientia, scientiam' Auge in me

fidem, auge spem, auge charitatem. O admiranda et

singularis bonitas ttra!

6. Ad te ambio, et quibus rebus ad te ambiatur, a te

rursum : sed non deseris,

quia tr-r ,recto quaesivit, et

minime lut, quem tu recte

me, Pater, quaerere te, vindica me atr

mihi nihil aliud pro te occurrat' Si

quam te, inveniam te iam, quaeso,

Pater. Si autem est in me superflui alicr-rius appetitio, tu

ipse me munda, et fac idoneum ad videndun te' Caeterunr

i";;;;F;;rtalis o,rrporis me; q,amdiu ne'scio quid'mihi ex eo utile sit, vel eis quoo diligo, tibi illud committo,

optime, et pro eo qurd ad temPus

: tantum oro excellelrtissimampeninls ad te convertas, nihilque

mihi repugnare facias tendenti ad te, lubeasque me dunr

'lhle. Departd tle la mine sminteala, ca sd Te recunosc pe 'l'ine.Spune.-mi mie spre ce sd tind, c"l sd Te privesc pe Tine, gi sper s6fuc tr-rate cele ce-nri vei fi poruncit. Prilneqte-I, te rofri pe fugarul tlrI)oamne, Atotclementule Tatd; m-am inrobit de-ai:um iestul,,rlx.rlepse, destul sluiit-am dr.rgmanilor Tdi, p" care-i ai sub picirure,irst-am destul hatiorura lngeldciunilor. Primegte-mi pe mine. servulrrlu, frrganrl de la acegtia, €ei aceEtia m-au primir pe mine, fuganrlxtrEin cAnd frrge€m de la Tine. Simt c5 mi+ datul sd nrd-ntonr la'line: deschidd-mi-si mie, celui care lrat, uga Th; inralA-nri in r:er:hip sd ajung la Tine. Nu am nimic alta decAr numai v<rin[a, nugtiu ,imic alta decAt numai cd trebuie lepldate r:ele trecEtoure girnduce, cele sigure gi eterne, ceutate. Asta o fac, Tati, cl nurnairsta o cunosc; de unde, .ins6, se ajunge la Tine, nu qtiu. Tunugereaz6-mi, Tu aratd-mi, Tlr ofer6-mi merindea de drum. Dacdgrrin creding6 Te gdsesc cei c,e se refugraz! la Tine, crcdin1[ d5-mi,dacd prin vdrtute, vertute, dacd prin EtiintE, gtiing6. Sporegte-nnrine credinta, sporegte speranla, sporegte charitatea. t),utotdeadmirata gi singulara Ta bundtate!

6. Citre Tine rn-aqtern sA lle cuprind gi tot de Ia Tine ,..erputerea sd mi pot aEterne cdtre Tine. CEci, dac[ Tir Te rlepa4i,Iotul piere: dar nu Te depa4i, cd Tir egti supremul bine pe r:arerrimeni nu l-a cdutat drept gi sd nu-l fi Sisit. Torul, irrs5, Tb-a carrtatdrept, pe care Tu numai l-ai fdcut sd Te caute drept. F-6-rnd gi penrine, Pdrinte, si l'e <x.ut, v:apd-md de eroare; cEutAndurfb pre Tine,air nu dau peste nimic alta inafar5 de Tine. Dacd nu d.resc altarltxft pe Tine, roguJTe P[rinte] sd Te a-flu acum pe Tine. Daci ge

dle in mine dorinla a ce-va supe.rfluu, Tu inarli m6 o.rr61E pe nrinepi f6-md apt sd Te vdd pe Tine. incaltea, despre salvarea'a(r_stuitrup muritor al meu, cAtE v.enre nu gtiu cmi poate fi util din el miesurr crlor pe carei iubesc, Ji-l tncrednrtez pe el Jie, At<dnpleptule6i Preabunulrc p6rinte, iar, daci,-ntre tirnp, imi vei fi lngeduir, rn6wri ruga herbinte pntru el: atAt mi nrg de preulnaltu Ta Clemen6

(rr tonJ la Tine 9i sa faci s5 nu-mi rellugne

,cAtrr Tine, qi se-mi ingedui, cAt timp insugi

Firr,xi{iuriror,u,*^.J#11',ililjft ffi,"ffi }:j,TJ.1li'JHigi locuitorut preaferiritei inp6rdliei Tiule. Amin, aminr,).

r

48 S. Aurehi Awustini Solilnquia Liber pimw

trfi. - Quid umandum.

7. A. Ecce oravi Deum. rt, Quid ergo scire vis? ,4.

Haec ipsa omnia quae oravi. ^R' Breviter ea collige. ,4.'

Deum et animam scire cupio. ,l?' Nihilne plus? ,4. Nihilomnino. P. Ergo incipe quaerere. Sed plius explicaquomodo tibi si demonstretur Deus, possis dicere, Sat

est. ,4. Nescio quomodo mihi demonstrari debeat, utdicarn, Sat est: non enim credo n1e scire aliquid sic,quomodo scire Deum desidero. fl. Quid ergo agimus?Nonne censes prius tibi esse sciendum, quomodo tibiDeum scire sqtis sit, quo cum perveneris non ampliusquaeias? ,4. Censeo quiden4 sed quo pacto fieri possit,non video. [Col. 0873] Quid enim Deo simile unquamintellexi, ut possinr dicere, Quornodo hoc intelligo, sicl

volo intelligere Deum? fi. Qui nondum Deum nosti,unde nosti t ihil t" nosse Deo simile? l. Quia si aliquidDeo simile scirem, sine dubio id amdrem; nunc autemnihil aliud amo quam Deum et animam, quoruntneutrum scio. ,8. Non igitur amas amicos tuos? ,4. Quopacto eos possum, amans animam, non amare? ,B: Hocmodo ergo et pulices'et cimices amas? .4. Animam me

amare dixi, non animalia. r?. Aut homines non suntan-rici tui, aut eos non amas: omnis enirn homo'estanimal, et animalia te non amare dixisti. A. Ethomines sunt, et eos amo, non eo quod animalia, sed

eo quod homines sunt; id est, ex eo quod rationalesanimas habent, quas amo etiam in latronibus. Licetenim mihi in quovis amare rationem, cum illum iure,oderim qui rrtale utitur eo quod amo. Itaque tant(rmagis amo amicos meos' quanto magis bene utunturanima rationali, vel certe quantum desiderant ea bene

rrti.

Itl. - Cognitio Dei.

B, fi. Accipio istud: sed tamen si quis tibi diceret,Faciam te sic Deum nosse, quomodo nosti Alypium;nonne gratias ageresl ei dictjres" Satis est? .zl. Agerem

gt Ar*li"AB*arr" Sdtb*tt CartcotutAi 49

ll. - Ce trebuie iubit.

7. A.: L-am rugat, iati, pe Durnnezeu. R.: Ce wei agadar, sEgtii? A.: Pe Durnnezeu doresc a-L gti Ei suflenrl. B.: Nimic in plus?A.: Absolut nimic. R.: Inc;epe-, agadar, sd-ntrebi. Explici, ins6,mai intAi, in ce drip ai purea zice, daci gi s-ar demonstra invederarf)umnezeu, ,,E de-ajun^s'. A.: Nu gtiu in ce ,;hip ar trebui s[-mi fielnvederat tlemonstrat ca sd zic ,,E de.-ajuns", td nu crcd ca eu s6gtiu ceva astfel, precurn ard de dorinla de a-L gti pe Drrmnezeu.R.: Atunci, ce rre facern? Nu te gAndegti, r.raue, c-ar trebui mai intAisn gtii in ce chip 1i-ar fi deaiuns sd-L gtii pe Dunrnezeu, unde,eAnd vei fi.ujuns, sE nu mai ai nimic mai mult ce e[ caqi? A.: MIgdndesc, desigur, nu v5d, insd, in ce chip liar putea intAmpla,tiindca se arn cunoscur eu weodatE similar lui Dumnezeu, incf,tsA pot zice: ,Prccurn il inpleg pe aoesta! a$a weau s5-L lnleleg peDumnezeu? R.: De unde gtii tur care nu-L cunogti inc6- peDumnezeu, cc nu c,n,Ei nimic similar lui Dumneze..i A.: perrt r.,

cd, dacd ag. gti ceva similar lui Dumnezeu, l-4 iubi, fir6 nici undubiu, pe acesla; acumr insE, nu iubesc nimic alta, dec6t peDumnezeu Ei suflenrl, dintre care nu-t gtru pe nir:iunul. B.: Nu-iiubegti, prin urmare, pe amicii tai. A.: In ce chip pot, iubindsuflettrl, sd nu-i iubesc pe ei? R.: ln acest mod iutieeti, agadar, gipuricii 9i pl,qnilele? A.: Suflenrl am zis eu cii iubesc, nu animalele.f,.: Ori oamenii nu-s o",icii tf,i, rtri tu nu-i iubegti pe ei; cdci totontul eate-anirnal, iar tu ui zis ci nu iubegti animalete, A.: $ioamenii is ei, gi-i gi iutrcsc pe ei, nu prin faprul ci-s animale, ciprin fapd ci-s oameni; adice, prin hpnJ cd au suflere ralionale,lre care !e iubesc pAne Ei la holii de drumul mare. C6ci lmi esteingdduit sd iuhesc, in oricine" rafiunea, dupi cum pe drept l-aguri pe cel care se foloseqte rdu de ceea oe eu irrbesc. $i, aqa, cuatata ii iubes mai mult pe amicii mei, ci-r c6t se folosesc mai bi.ede sufletul ralional sau, irrcaltea, cu cAt doresc sd se ftrloseascdnrai bine de.el.

ll1. - Cunoasterea lui Dumnezeu.

B. R.: Pdmesc asta: <Iacd, ins[, 1i-ar zice, totugi, cineva: ,,Tevoi

{ace sd-l cunogti pe Dunrnezeu, precum il cunogti pe Algrius"il,

nu i-ai mullunri, oare, gi i-ai zice cd e destul? A.: Ilaq mullumi,

50 S. Aurelii Awustini Solilnquia Liber pimw

quidem gratias, sed satis esse non dicerem. fl. Cur,quaeso? ,ul. Quia Deum ne sic quidem novi <luontodoAllpium, et talnen Alypium non satis novi. 1?. Vide ergone impudenter velis satis Deum nosse, qui Alvoium nonsatis nr.rsti. /. Non sequitur. Nam irr comparationesiderum, quitl est mea coena vilius? et tamen cras quidsinr ot'rerratums ignoro; Quo autern signo luna futura sit,non impudenter me scire profiteor. -R. Ergo vel ita Deun.r

nosse tibi satis est, ut nosti quo cras signo luna cursurasit? ,4. Non est satis: uam hoc sensibus approbo. Ignoroautem utrum vel Deus vel aliqua naturite occultd causa

subito lunae ordinem cursumque conrmutet: quod si

acciderit, totum illud quod praesumpseran, falsum erit.Il. Et credis hoc fieri posse?,4. Non credo. Sed ego quidsciam quaero, ncln guid credam. Omne autem quodscimus, recte fortasse etiam credere dicimur; at non dmnequod credimus, etiarir scire. fl. Respuis igitur in haccausa omne testimonium sensuum? ,4. Prorsus redpuo.

Ii. Quid? illum familiarem tuum quem te adhuc ignoraredixisti, sensu vis nosse, dn intellectuT r4' Sensu quidemquod in eo novi, si tamen sensu aliquid ntlsoitur, et vileest, et srrtis est: illam vero partem qua mihi amicus est,

id est ipsum animum, intellectu assequi cupio. Il,R)testne aliter nosci? .zl. Nullo modo. l?. Amicurn igiturtuum et vehementer familiarem, audes tibi dicere esse

ignotum7,4. Quidni audeam? Illam enint legern amicitiaejustissimam esse arbitrol qua praescrihitur ut sicut nonminus, ita nec plus quisque amicum qualll seipsurndiligat. Itaque cum memetipsurn ignorem, qua p<itest a

me affici contunrelia, que n mihi esse dixero ignotttm,cum praesertim, ut credo, ne ipse quidem se noverit? /?.

Si ergo ista quae scire vis, ex eo sunt genere quaeintellectus assequitur, curn dicerem impudenter te velleDeum scire, cum Alypium nescias, non dehuisti [Col.0S74] nrihi coenam tualn et lunam proferre pro simili,si haec, ut dixisti, ad sensum pertinent'

V.MtoAWS"t;ftlc,rrti C"rt annt Urlcsrgr-rr, insd n-a' zicn cA e dest,l. R.: De ce, mC rog? A.: Fiinrlci1xl Dumnezeu nu-L cunosc incd precum pe Alypius, gi tohrqi, nicilre Allpius nu-l cunosc incd-nde.stul. R.: BagE, aEadar, de seam5HE nu cumva si vrei ne{:t€etat a-L cr.rn.egte-ndestul pe Dumnezeu,Iu, care nuJ cunoqti incE-ndesnrl nioi mdcar pe Alqrius. A.: .Ay'on

wquituP. Cdci, in o.rmparagie cu stelele, ei nrai neinsemnat de-c6tpt gtiu ce voi voi sd prAnzesr: nrdilre:ttr etat, r>6 gtiu in ce zordje are si ficlu rmarq a-L cunoagte pe Dumnezeugi ce zodie are s[ treacd mAine luna7

f.: l{u- nri-e-ndetrjuns: cdci nsra o aprob prin simluri. Nu gtiu,irrs6, dacE, fie Dunrnezeu, fie ,t.o crrurC ocultd a naturii arur:himba, poate, subit ordineer gi cursul lunii: ceea ce, dacA se 'afi-ntAmplat, tot c()-am presupus va fi fals. R.; $i crezi t, cd asta

lrartea aceea,- instr, prin care-rni este prieten, adicd spiritut iruugi,rl,,resc eu sC-l prir:ep prin intelect. R.: Ptrate el .rare, fi

",rrr.r*-riuhfel? A.: In nici un chip. R.: lndr[znegri a$adar, s6 zici cd fietdu? A.: De ce n-ag indr6zni2lege a amiciliei prin cnre ee

tot ustfel, nimeni sd rru-gie sine lnsugi. $i, asdel, cum

tru mi cunosc nici pe mine insumi, cum poate sd i se aducE r,e.jignire din partea mea celui despre care voi fi zis c6-mi estenecunosc,ut, cAnd, pAn[ acum, nu se cunoagte pe sine nici,el insr,rgi./Il.: Dacd astea, agadar, pe ca-r,e wei sd le gtii, sunt cle felul acel,rar:e se pricep cu intelectul, nu trebuia, c6nd am zis cd tu vreirrecugetat s6-l gtii pe Dumnezeu, de vreme ce nu-l gtii nici peAlypius, sd-mi arunci hr fap ca similare pr6nzul t6u gi'luna, daoe[cestea 1in, precurn ai zis, de sim1.

-1-

52 S. Aurclii

IY. - Certa sci.entia guae.

9. Sed quid ad nos? Nunc illud responde:quae de Deo dixerunt Plato et Plotin.us verasatisne tibi est ita Deum scire, ut illi sciebantT ,4.

continuo, si ea quae dixerunt, vera sunt, eliamillos ea necesse est. Nam multi copiclse dicuntnesciunt, ut ego ipse omnia quae oravi, me dixicupere, quod non cuperem si jam scirem: numeo minus illa dicere potui? Dixi enim nonintellectu comprehendi, sed quae undecumquememoriae mandavi, et quibus accommodavi quantapotui fidem: scire autem aliud est. fl. Dic, quaeso' sci

saltem in geometrica disciplina quid sit linea? ,4. Istuplane scio. R. Nec in ista professione vereriAcademicosT ,4. Non omnino. Illi enim sapienteerrare nolueruntl ego autem sapiens non sum. Iadhuc non vereor earum rerum quas novr, sclentrprofiteri. Quod si, ut cupitt, pervenero ad sapientiamfaciam quod illa monuerit. ^E' Nihil renu(): sed, u

quaerere coeperam, ita ut linean nosti, nosti etiapilam quam sphaeram nominant? ,4. Novi' ll. Aeqr

utrumque nosti, an aliud alio magis aut minus?Aeque prorsus. Nam in utroque nihil fallor. r?' Quihaec, sensibusne percepisti, an intellectu? .4. Imo senst

in hoc negotio quasi navim sum expertus. Nam

$f._

lV. - CeLe sigure prin 6tiinld.

9. Dar ce rre pas6'/ Acrrrn, doar, rdspundemi la asta: daci cele

ru le.-au spus despre Drnutezeu Platon qi Plotin sunt ade.vdrate, (i-e,

ou-ne, -ndeajuns sd-l qdi pe Dumneze.u asdel precrrm fl quau ei? A.: Nrr

rrrmeaz6 crr necesitate ca, dac'd ce,le ce le-au spus sturt adevirate, ei

h+ar chiar fi qtiut pe ele. Cdci nrul;i spun trrpios cele pe care nu le qtiu,

lrreflrm am spus eu insumi cd rireau si le gtiu pe .ele despre tarenFam rugaq ctr;a .8, n-ag fi doriq daci le-aq fr qtirrt deja: gi fost-am eu,

oare, prin amasta, mai pugn in stare sE le zic? C[ci arn zls nu ceea rit:

nnr inleles deplin prin intelect, ci cele pe care, strAnse de peste tot,

k+am incredinpt memoriei gi cdrora le-am acordat cttE credinlA arn

lirst in stare a qti-r, insa, r:u toh.rl altceva. R.: Spune-mi, ropJu-te, qtii,

oare, c,e-i mdcar, in disciplina geometiei, linia? A.: Asta o gtiu perle,-a-nuegul. R.: $i nu te temi prin aea.std profesiune de acadernici?A.: Nu, nicidectrm. Cdci ei nu au voit ca inleleptul sd gregeasc5: eu,

ftr.sd, tnlelept nu+. $i, astfeJ, nu mi-., i"c.q teame c[ m[rtudsesc qtimlatrnlor lucnrri pe (Er€ le cunor*. Cdci, da@ prccum sper, vri ajunge

hr inlelepciune, voi face (rea oe md va fi sfEtuit ea. R.: N-am nimicilnprtrivh: ci, u.rm inmpusem sd-ntre,b, prexrun cunogti liniq aga culoqtiqti mrngea pe care ei o numes<; sfer6? A.: O cunoec. R.: I-e arnogti innrod egal pe arnAndous, ori mai mult sau mai pupn pe una fala delJta? A.: [n mtxl cu totr-r] gi crr tonrl egal. CEci nu rn[-nqel cu nimic inprivinla niciuneia. R.: Ce, leai peroepul oare, pe ac€stea cu simprrile,*ru cu intelertul? A.: Ba, mai degrab6, mi-am exersat in negoprl acesta

nimprrile ca pe o ruabie. C[ci" dupE ce ele irr.sele md duseserd la loculHpre care tindearn, eind [e-am p6r6sit, gi, ca qi aqezat de-acum pe

lfrmdn! am trceput sd le frdn$nt pe aoestee cu cuigetare€, mult timplrni impleticird mie pagii. De aceea, mult mai degralre mi se pare mielr l)utea naviga pe pdmAnt, dec6t a percepe ger-rmetria prin simluri,rl<4i, Ia inepul ele par a-i ajuta pn cei care-nva15. R.: Prin rrrnale nutrr-ndoieEti ca disciplina acestor lucruri, dac[, dupi tine, este, ea,

vr'ouna, xl ntrmeqti gtiinld A.: Nu, dac6 o ing6duie stoicii, care nurrtribuie nimdnui gtiinla, decAt numai inleleptrrlui. Nu ne6 cE amirr<leajuns percepliunea acestora, pe care ei o conced pand gi prostiei;rlar nu md tem cAtuqi de pulin de ei. fin, irru-un cuvAnt, di" ltii.,l"rutea ce-ai intrebrrt: haide numai mai de.parte, sd vdd $ni unde weinir ajtingi cu asta. R.: Nu te grSbi: avenr deshrl timp la-ndemAn6.

slsunt

qu.scl

igitqu

ipsi me ad locum quo tendebam pervexerint, ubidirnisi, et iam velut in solo positus coepi cogitatiista volvere, diu mihi vestigia titubarunt. Quare citinihi videtur in terra posse navigari, quartr geometricasensibus percipi, quamvis primo discentes aliquantuadjuvare videantur. fl. Ergo istarum rerum disciplisi qua tibi est, non dubitas vocari scientiam? .4' Nsi Stoici sinant, qui scientiam tribuunt nulli, n

sapienti. Perceptiorrem sane istc,rum me haberenego, quam etiarn stultitiae concedunt: sed nec iquidquam pertimesco. Prorsus haec quae interrogasscientia teneo: perge modo; videam quorsunr ist

"F

54 S. Aurelii

v.-

quaeris. /1. Ne propera, otiosi sumus. lntentus tantuaccipe, ne quid temere concedas. Gaudentern te studr

Sf. Aureliu Aryustitt" Solilacvii Cqtte tutili 55

Asculte nurnai aten! sd nu c<rm.ezi ceva la-ntamplare. Md strachrir:sr:Bd te fac pe tine bucuros in privinla lucnrrilor in lqg5hrrn cu rure s-inu te tenil in nici ompreiuarre, gi tu, ca qi cum ar fi mic cAqtigrl,y-rruntr4ti sd ne precipitirn? A.: Aga sd dea Dumnezeu, p."*r, ;"i.Intreahd-nt, agadar, pri:cum gi+ loia gi mustrh-m5 mai aspru. d.r,irvoi mai greCl c.l oeva de felul ac€sta.

10. R.: li-e-nvederat, aEadar, c'E o linie nu se poate sr:irrdattir:idecum, in lung, in doud linii? A.: invederat. R.i Ce. 9i de-al*tul? A.: Ce altceva, decAt ci se poate tEia la infini? R.: ii", ,rr.,

[i-e la fel de clar ci sfera, din oricare parte cdtre centru, nu p()ateur1 aibi, -ntr-adev5r, doui cercuri egale? A.: La l'el desigur. R.:Oe, linier gi sfera igi par ele, oare, a fi trna anune sau se deirsehesc;rrin ce.va intre ele? .{.: cine nu vede c6 se deosebesc f<rarte mult'/R.: $i, daci la fel cunoqti qi una gi alta, gi totuqi diferd, pre(.umrnirturisegti, foarte mult intre ele, este, prin urmare! nediferitaptiinla lucrurilor diferite? A.: Dar cine-a negat-o ? R.: Tir, pulinnrai nainte. Crici, cum te-anl rugat sd.-mi spui in ce chip ai vris[-1, cunoqti pe Dumnezeu, ca sd pr.r$i zice:,e deshrl,, ai ,6sprrlscd de ar:eea nu egti in stare sd explici una ca asta, fiindcd ,_aituvea ninric perceput similar gi cd doregti sd-L percepi gi.r1-.tr-adevdr, nu qtii nimic similar lui Dumnezeu. Ce zici,-prinurmare, acum, linia 9i sfera sunt, ele, .similare? A.: Cine_a spusrrata? R.: Eu am intrebat, insd, nu ce gtii de acelaqi fel, ci ce qtiiirr acelagi fel, i. care doreqti a-[, gti pe Dumnezeu. CEci t,t aga.unogti linia, cum cunogti gi sfera, degi nu-i aga-n sine linia cunrc in sine sfera. Motiv pentru care, r[spunde..-mi, dac6 1i_ar fi dt:ujuns a-L cunoa$te astfel pe Dumnezeu cum c,nogti

'ringea ar;eea

ge.metric5, adic6, sd nu te-nd.ieqti cu nimic despre Dunrnezeulot a$a? cum nu te-ndoiegti despre aceea.

Y. - ,9tiinpa celar neasemitndtoqrc, aceeaEi sau egald.

11. A.: Rogu-te, oricAt de vehenrent md copleqegti sau crrrrvingi.rrrr indrlznest:, totugi, sd zi<: cA eu a.g dori s6-L qtiu p" Drr-r"roirt$tfel precum le qtiu pe acestea. crci nu numai ,iriectul- .i. rierrle,menea, insiqi gtiinla mi se pare a li diferitE. intAi, pentru r:Arrir:i linia gi sfera nu diferd atat intre ele, incat cunoaqtexea lr)r sd,{ r (x)nti.6i trtuqi, una Ei aceeagi disciplinn: nici urr ge.n)e,lru .-a

Liber

reddere de rebus quibus nullum casunl peitimescas, et

rltrasi parvum negotium sit, praecipitare iubes? A. ltaDeus faxit, ut dicis. Itaque arbitrio tuo rogato, e

objurgato gravius, si quidquam tale posthac.

10. f, Ergo lineam in duas linr:as per longuscindi, manifestum tibi est nullo nrodtl posse? IManifestum, ll. Quid, transversim? ,4. Quicl, nisi infinisecari posseT P. Quid, sphaeram ex una qualibet pa

a medio, ne duos quidem pares circulos haberepariter lucet? .4. Pariter omnino. l?. Quid linea e

sphaeraT unumne aliquid tibi videntur esse' al

quidquam inter se differunt? .4. Quis non videatplurimum? r?. At si aeque illud atque hoc nosti, et ta

inter se, ut fateris, plurimum diffr:runt, e.st ergdifferentium rerum scientia indifferens? ,4' Quis eninegavit? fi. I'u paulo ante. Nam cum te rogassenr I0875] quomodo velis Deum nosse, ut p()ssis dicere, Sati

est; respondisti te ideo nequire hoc explicare, quia nihhaberes perceptum, similiter atque Deum cupipercipere, nihil enim te scire Deo simile. Quid ergo nulinea vel sphaera similes sunt? .4' Quis hoc dixerit?Sed ego quaesiveram, non quid tale scires, sed quid sci

sic, quomodo Deum scire desideras. Sic enim nc

lineam ut nosti sphaeram, cum se non sic habeat liut se habet sphaera. Quamobrem responde utrum tisatis sit sic Deurn nosse, ut pilam illam geometricam nost

hoc est, ita de Deo nihil, ut de illa, duhitare'

Dissinnilium eadem aut par scientia.

11. ,ul. Quaeso te, quamvis vehementer urgeas atq

ctrnvincas, non auder.r tamen dicete ita me velle Deu

scire, ut haec scit'r. Non solum enim res, sed ipsa eti

scientia mihi videtur esse dissimilis. Primo, quia nec liet pila tantum inter se differunt, ut tamen eorlr

it ,

cognitionem una disciplina non contitreat: nullus au

|-

56 S. Awelii At*wtini Solibquia Liber prl4ttu

geomeftes Deum se docere professus est. Deinde, si Dei et

istarum rerum scientia par esse;t, tantum gauderem quodista novi, quantum me Deo cognito gavisurum esse

praesumo. Nunc autern permultum haec in illiuscomparatione contemno, ut nonnurrquam videatur rnihisi illum intellexero, et modo illo quo videri potest videro,haec omnia de mea notitia esse peritura: siquidem nuncprae illius amore jam vix mihi veniunt in mentem. -R.

Esto plus te ac nrulto plus quam de istis Deo cognitr.r

gavisurum, rerum tamen non intellectus dissimilitudine;nisi forte alio visu terram, alio serenum coelum intueris'cum tanlen multo plus illius quam hujus aspectus te

permulceat. Oculi autem si non falluntur, credo teinterrogatunrr utnrm tibi tam certum sit terram te viderequam coelum, tant tibi certum esse respondere debere,

quamvis non tam terr&e quam coeli pulchritudine stquesplendore laeteris. ,{. Movet me, fateor, haec similitudo,adducorque ut assentiar quantum in suo genere a coeltr

terram, tantum ab intelligibili Dei maiestate spectamin&

illa disciplinarum vera et certa difl'erre.

VI. - Slensus animoe in quibus percipit Deum.

72. R. Bene moveris. Promittit enim ratio quaetecum loquitur, ita se demonstraturam Deum tuae menti,ut oculis sol demonstratur. Nam mentis quasi suioculi sensus animae; disciplinarum autem guaequcertissima talia sunt, qualia illa quae sole illustrantur,ut videri possint, veluti terra est atque terrena omnla:Deus autem est ipse qui illustrat. Ego dutem ratio i

sum in mentibus, ut in or:ulis est aspectus' Non enihoc est habere oculos quod aspicere; aut item hocaspicere quod videre. Ergo animae tribus quibusda

El.

efirnrat, ins6, cum cd el il predE prin inv6l6turd pe Dumnezeu.A1xri, daci gtiinla despre Dumnezeu si despre aceste lucruri ar fi$gule, m-aq bucura tot atAt ci le r:r.rnusc pe acestea, c6t presupuntr-rrrn sd mE bucur cu.osc6ndr.r-L pe Dumnezeu,. Acum, insi, letlirpreguiesc prea muh pe aoe6tea! in armparagie cu El, inc6t mi se

lrtnr c6. dacd-L voi fi inleles weodatd pe El gi-L voi vedea, in acelrilriP, iu oare poate fi El vdzut, toate aoestea vor fi trebuit s6 piar6rlirr c,nEiinla mea: dat fiind c6 gi acunr, fap iubirii Lui, abia-milrrui vin in nrinte. R.: l'i-vei mult gi cu mult mai murnrl bucur.sI, "Iil P":

prrvegtr,I incAnt6,I 6ecAt al

ll, - Simgurile sufletului tn care este perceput Dumnezeu.

rrrre, precum esre pimAnnrl gi toate celIttrA, este El Insu,gi Cel Care lumineazd.n;(fel in min1i, precum e-u ochi.privirea,rrlri cu a privi; qi, iard,gi, nu-i totuna a privi cu a vedea. Suflet,llllt)hflItm

fiul

lrrrrrtru cd nu-i std la temelie nimic altceva mai presus decat cre,clinp.ll:r:rr r:e,-.tr-adevdr, nu-i p,ate fi incb invederat sieqi, intinAlrclu+e

rebus opus est ut oculos haheat quibus iam bene u

possit, ut aspiciat, ut videat. Oculi sani mens est ab omi

Iabe corporis pura, id est, a cupiditatibus rerumortalium jam remota atque Purgata: quod [Col.ei nihil aliud praestat'quam fides primr-r. Quod e

F

58 S. Autelii Liher

adhuc ei demonstrari non potest vitiis irtquinataeaegrotanti, quia videre nequit nisi sana, si non credataliter se non esse visuram, non dat operam suae sanitatij

. Sed guid, si credat quidem ita se rem hnbere ut dicitur;atque ita se, si'videre potuerit, esse visuratn, sanaritamen posse desperet; nonne se prorsus ahjicit atqucontemnit, nec praeceptis medici obtemperat? A:Omnino ita est, praesertim quia ea praeceptaest ut morbus dirra sentiat. i?. Ergo fidei spes adjiciest. A. lta credo. l?. Quid, si et credat ita sr: habere omnialet se speret posse sanari, ipsam temen quae promittilucem non,arnet, non desideret, suisgue tenebris, quaejam consuetudine jucundae sunt, se arbitretur debeinterim esse c'ontentam; nonne medicum illunihikrminus respuit? .,{. Prorsus ita est. /?' Ergo tertiacharitas necessaria est. ./. Nihil omnino tam necessariurri.11. Sine ribus istis igitur anima nulla sanatur, ut possitDerim suum videre, id est intelligere.

13. Cum ergo sanos habuerit oculos, quid restat?.4.Ut aspiciat. fl. Aspectus animae, ratio est: sed quia nonsequitur ut omnis qui aspicit videat, aspectusatque perfectrrs, id est quem visio sequitur, virtus vocatur;est enim virtus vel rectd vel perfecta ratio. Sed et ipse

aspectus quamvis jam sanos oculos convertere in lucemnon potest, nisi tria illa permaneant: fides, qua credatita se rem habere, ad quam cnnvertendus aspectus est,'

ut,visa faciat beatum; spes qua cum bene aspexerit, se

visurum ense praesumat; charitas, qua vitlere perfruidesideret. Jam aspectum sequitur ipsa visio Dei, quifinis aspectus; non quod'jarn non sit, sed quod nihillamplius habeat quo se intendatr et haec est vere

virtus, ratio perveniens ad finem suum, clram beata vi

consequitur. Ipsa autem visio, intellectus est ille qui inanima est, qui eonfitritur ex intelligente et eo quodintelligitur:.ut in oculis,videre quod dicitur, ex ipso sertsu(:onstat atque sensibili, quorum,detracto rpolibet, videri

Sf. furvliaAugwtin" Solilocuii Cofta.futfii 59

de vicii qi betegindu€e, pentru <:6 nu e-n stare sd vadd derAt nurnailnsdnit<lgindu-se, dacd nu crede cE altfel nu are sd vadi, rru-gi dE

ailinp intrr ins6ndtogirea sa. Dar de ce, dac5 i:rede td faptul st6-nnine astfel precum se spune Ei eE astfel, dac5 va fi putut sd vatl6,tre sd vadd, ar mai dispera" totugi, cE se poate-nsdn6tr4il oare ntrse departd qi se disprequiegte mai degrab6 pe sine gi nu se supunenici preceptelor rnedicului? A.: AEa-i intru totul, mai cu searnd t:5uoele precepte sunt necesare, ca m<.rrbul sd simtd tdria. R.: Credinleiti trel-ruie, agadar, ad6ugatd speran a. A.: ASa cred. R.: Ce, dacrl gi

t:rede cE astfel se prezintd in sine toate, qi sperd r:d sepoate-nsdn5toqi, gi nu iubegte totugi lumina ins[gi, care-i estetrimisd, gi nu o doregte, gi socoate sd se mullumeascE,+rtre tinrp,r:u tenebrele sale, care, prin obiqnuinld-i sunt, de-acrinr pl6cute,oare nu.-i dispreluiegte cu-at6t mai mult, pe ilustrul medic? A.:Aga-i, intocmai.'R.: Este, aqadar, necesard, ca, a treia, charitatea.A.: Nimir: nu-i, de buni seam6, atAt de necesar. R.: Fdri aceliteatrei nu este-ntremat, prin urmare, nici un suflet, ca sd-I- poat;)vedea pe Dumnezeul sdu, adici s5-L lnleleagd.

13. Cum va fi arrrt aqa.dar, ochii sdndtogi, cr-i mai rimdLneT A.:56 priveasca. R.: Privirea sufletului este rafiunea: dar, fiindt:d nuurmeaz5 cu necesitate ci tot care privegte vede, privirea dreapt5 qiperfeaS, adio'{, pe cane o urmeaz4 cu neesitate viziunea, se numegtevi(ute, virtutea insd, este fie dreaptd, fie perfect[, raliunea. insdnici privirea insdqi nu poate converti in lurnind ochii, oricAt de-at;uma6ndtogi, decAt cleci acelea trei rhm6n statornic: credinpn prin t.arerid creadd cd asdel se preeint6 in sine lucrul la csre trebuie convertitlprivireq incAt, vAzut, sd devini fericit{ speran+q prin care, crrnl vafi privit bine, sd presupr:ni ci are sE vad6; charitateq prin cane sE

drlreamd a vedea qi sd se-mhucure, De-acunr privirea o urmeazE t:rrlrecesitate insaqi viziturea lui Dumnezeu, care este finele privirii, nrrr:[ de acum nu mai exist6, ci cd de-acum nu mai are nirnir: nraitumplu spre rre sd tind[: qi aceasta este cu ade;vdrat perfa:ta virtr,rte,raqiunea ajrrnsila finele sdu, pe t:are o urmurzd vrap fericita. Viziurre.ainsaqi este, insa, ac€l intelerf ce este irr sufleq ca.re se <rxnllune rlinirrlelegdtor gi de-n1eles, dupi cum ceea ce se numeqte a vedea consistd.irr ochi, din simprl insugi gi din sim1ibil, dintre care, inldturat fiinrjoricare, nu lx)ate fi vizut nimic.nihil potest.

T

60 S. Auruki Augttstini Sohbquin, Liber primus

Yll. - Fides, spes, chaitas quo .Bque net:essarilte'

9f,.AttnliaAWustir\ lolilacuii Cafiminfii glYll. - Credinfa, speranla, chaitatea, p6,nd unde sunt eh necesure.

14.'CAnd i se va fi-mpiinit, aqadar, sufletului sd-L vadd ueDlrntrezet , adic5, sd-L inleleag6 pe Drmn"zeu, sd vedem dr"a a,-lL

rrrr*r singulara qi ader,Erati fmrnsefe. o va iubi mai mulq gi nici nuya-.p"t g r6mAne in aoea preafericiti vedere, decAt dacA igi va filnfipt rchiul qr o imens5 iubir,e gi nici nu r va E ablnrt undqra del, . , privi. CAt ti,p este, inseqi sulletul in acsil corp, chiar dactr arwdea.atotdeplin, adic5. Lar intelege pe Dumnezeu, Eindcfi sinrgurilelrupului se mai folosesc, totugi, de lucralea oroorie. chiar dacl nrr*.

74. Ergo cum animae Deum vidert:, hoc est Deum

intelligere cirntigerit, videamus utrum adhuc ei tria illasint nicessaria. Fides quare sit necessaria, cum iamvideat? Spes nihilominus, quia iam tenet. Charitati vero

,,on solu^ nihil detrahetur, sed addetur etiamplurimum. Nam et illam singularem veramquepulchritudinem crlm viderit, plus amabit;. et nisi ingenti

".rror. oculurn infixerit, nec ab aspiciendo uspiam

declinaverit, manere in illa beatissima visione non

est vita, animam deserit. Sed cum post hanc vitam tota

et charitas, primo illorunr trium et secundo semper sunt

necessaria: tertio vero in hac vita, onrnia; Post hanc

lrupului se mai folosesc, totugi, Pr0Png dactr nu-e.

vitam, sola charitas.

VIII: - Quae ad cognoscendum Deum neessaria'

15. Nunc accipe, quantum prrlesens temexposcit, ex illa similitudine sensibiliun'r etiam de

aliquid nunc me docente. Inteltigibilis nemPe Deus est,

int;lligibilia etiam illa disciplinarum spt:ctamina; tamen

p[rtsegte, prin urrnare,lne4 dup6 viap aceesta"ezeu,,r6m0ne charitatea

prin care s{ se find nestrEmutat ac.lo.^cdci nu mai trebuie spus ciBrr credinli, ca sE fie acelea adevdrate, cA,d nu este soliciiar denici o interpelafune a celor false,,gi,nioi nu-i mai rdmAne nirnic de

ar, de suflet siinsi, credinla,a dinue a(r.sterr

liai, ne.crsare pu-rurea tustrele; celei de-a heia, insd, numai in aceastEvin1d, toate, dupfl ar.east5 via16, charitatea doar.

Ylll. - Cel.e ne.c,esare pentru cunoo.Fterea lui' Dumnezeu.

plurimurn differunt. Nam et terra visibilis, et lux;

"T'

62 S. Aurelii Liber

terra, nisi luce illustrata, videri,non p()test. Ergc; et<1ua9 in disciplinis traduntur, quae quisquis intelliveriss'ima esse nulla dubitatione concedit, credenesi ea non pos$e iritelligi, riisi'ab alio quasi suoillustrentur. Ergo quomodo in hoc sole tria quaedrlicet animadrl.t",rr! qiiocl eit, quod fulge.t, guilluminat: ita in illo

-secretissim,r Deo qrem vi

intelli.gere, tria quaedam sunt; q.,od e"t, q.-,,J,

intelligitur, et quod c.eie.a facit intelligi. H4ec cluo,est, teipsum et Deum, ut intelligas, docere te audeSed respirnde quomodo haec gcceperisl ut probabili

x.

'd'a lined et pila, nihil abs'te dictum est quod me sciaudeam clitere. r?. Non est mirandum: non eni-quidquam est adhuc ita expositum, ut abs te si

' flagitanda perceptio

- A.mor nostii.

an ut veia? ,4. Plane ut probabilia; et in spenr, qufatendum est, maiorem surrexi: nanr praeter illa

16. $ed quid moramur? Aggredienda est viavideamus. tamen, quod,praecedit ornnia, utrum sansimus. l. Hoc tu videris, si vel in te, vel in me aliaspicere potes: ego quaerenti, si quid sentio,

, fi,, Amasne aliquid praeter tui Deique scientiami)Possenr rcspondere, nihil me afirare amplius, Pro eo

qui mihi nunc est; sed tutius responderl nescire me. Nsaepe mihi usu venit ut cum alia nulla re mecomrnoveri, veniret:tarnen aliquid in rnentem, quodmulto aliter atque praesumpseram pqngeret. Itemquamvis in cogitationem re.s aliqua incidens nonpervellerit, revera tamen veniens perttrrbavit plusputabarn: 'sed nodo videon mitri trit,us tantumposse comnroveri: metu amissittnis ertrum quos dilimetu doloris, metu mortis. ^R. Amas ergo et vitqmcharissimorunt tuorurn, et bqnam valetudinenl tuam,vitam tuam ipsam in hoc borpore: negue enim ali

W Miltuni 63

1i lumina; dar p6mA.nrl nu p,ate ti v6zut decAr nu,tai ilu.rinatde lumini. Aqadnr'gi,pele ce sunt predate de cdtre discipline. perure, oricine le-nplege, c<,rncede, fdrd nici un fel de <{ubiu, cd suntfoarte adev5rate, tTebuie crezut cd ele nu p,t fi inlelese c]er€t dacriunt luminater pnecurn de soarele lor, de ceu€ altul. Deci, precunrIrr accst soare pot fi obserwate trei anunre: ci erte, c6 strilucegte,r'rl lumineazS, tot astfel! in acel atotaflluns Duntnezeu, pe Carelevrei sE-L infelegi, sunr trei nraune: cE 6tq c6 este<rleles gi cd faed fie-nlelese calelalte. Accstea douE, adicE, pe tine insuli gi peI)unrnezeu, indrdznesc eu sd te invi1, ca s6 le-ntelegi, R,Espunje-milnoi, in ce chip le vei fi inleles pe acestea: ca pn,babiie sau (.{rcdevirate. A.: Ca probabile, desigur, gi, ceea ce trebuie sdnrArturisesc, m-am ridicat intr{ qi mai. mare speranld: c6ci, inefar6 de cele doue, deepre linie gi sfer6, nu ou .pr. nimic de cdtretine, despre care eu s5-ndriznesc sI zic cd il gtiu. R.: Nu trebuie;ll te miri, crici nu s-a expuri incd, pAnd acrrm, nimic astfel, inc6tlA trebuiasc5 sd fie reclamatd stiruitor de la tine perceJrfia.

[X, - Iubirea de sine.

16. Dar e sE mai z6bo,,im? Trebuie rd ne agternem pe cale:r[ vedem totulir oeea ce le precedd pe toate: Buntenl .ri, .r".*,lntremali? A.: Asca o vei 6 vEzut tu, dacd eEi in stere, c&t de c6t, sdlntrezdregti ce.va 6e i, ti.e, fie ln mine: eu, dace simt crva igi voirAspunde [e, lntrebdtoarei. f,.: lubegti tur ()arer cevu i.afara

? ,L: fu putea ,tspunde cEcauza ucelui sentiment pesiguranlE, c6 nu gtiu. C6ci

d nu mI credeam a fi rutluratrft: nici un alt lucru, sE-mi vin6, totugi! altceva in minte, carc

decAt preeupu$esem. laragi, adesea,cez6nd pe neesreptate in cugetare,perturba mai mult dec6t credram:

u{:urir, ins5, mi se pare cA numai de trei lucruri pot fi tulhurar deteama pierderii oebr pe care-i iubesc. de teama durerii, de reamaIno4ii. ,R.: lubegti, deci, viala dimpreun& cu tine a celor f.arterlragi 1ie gi buna ta sdnElare gi insfui viala ta in.acest trup: t,Er:i ,ute-ai mai teme altfel de pierderea acestora. A.: M[rturisese, aga_i.amissiunem horum metueres. .4. Fateor, ita est. l?.

I-

64 8. Aurelii ABu$ini Sotiloqub Liber primu

[Col. OBTB] efgo, quod non omnes tecum sunt amiciiui, et quod tua valetudo minus integra est, facit animo

nonnullam aegritudineln: nam et id t:sse consequeng

video.,4, Recte vides; negare non possum."r?. Quid, si

Bf. Awelia Atqtati* Solilocuii Corim intii 65

R.: Acum, ileci, faptul cd nu sunt toqi amicii tfli impreun6 cu tiuegi cE sdnitatea ta este mai putin integrd ii dE spiritului o()arecare-ntristare'boln5vicioasd: cdci vdd ci qi asta rezultd cunecesitate. A.: Drept vezi, nu pot nega..Rr: Ce, dacd ai simli gi aiproba deodaul cd egti's6ndtos qi cd,-mpreund cu tine, se<ntrucurS"ln bunE-nlelegere, dintr-un o+iu generos, tofi,.cei pe care-i iubegti,nu ar trebui, oare, sd-ji aduci 1ie chiar o destul de mare bucurie?A.: Cu adevdraq indestul'de mare, ba chiar, dacd aceasta ar surveni,

t)recum zici; mai ales, pe neasteptate, cAnd m-ag putea reg6si, cAndmi-aq putea permite sd disimulez micar acest gen de bucurie? R.;lncd te-ai frdnrAnta, agadar? prin toate trolilo qi pertrrrbaliileapiritului. Care este oare neruqinarea unor atare ochi, sd wei, deci,tA vezi acel soare? A.: Aga ai concluzionat, ca, gi cum n-ag simlidelcrc cAt a inaintat intremarea mea sau cAt din molirna"a dispdrutgi cAt a mai rdmas. Haide, inchipuiegte-1i c6-mi conced mdcaruna ca asta.

X. - Iubiren lucrurilor trupeSti gi a celor dinafard.

17. R.: Nu vezi, oare, cd ocfuii acegtia ai trupului, chiarlntremali, sunt adesga lovili gi intorgi de la lumina acestui soare gi

ue refugiazd la cele obscure ale lor? Ti-r cugep, ins5, cAt vei fi-naintattlisputAnd, nu cugeli ceea ce vrei sE vezi: gi totuqi tocmai asta ovoi discuta cu tine:,ce nezultat bun socoli ci am dobdndit noi? Nurloregti nici o bogdlie? Ai: Asta,-ntr-adevdr, nu, qi nu acum pentruprima oari. CEci, cum merg pe treizeni qi trei de ani, sunt aproape

Petrusprezece ani de cAn{ anr precurmat a mai rAvni acestea Qi

nu m-am mai gAndit la nim daci mi se

ofereau prin weo.r-rtAmplare, necesar gi ofolosinld demnd de condilia urit, intr-uncrrvdnt, pe deplin o singurd carte a lui Cicero cd ntr trebuie, inr e vei fi dob8ndig trebuier gi foarte precaut. R.: Ce,r lnc€t&t acun, mai zileleHcestea, s6 le mai doresc. R.: Ce,; o solie?,Nu te-ar incantar meilncaltea, una frumoasi, pudicS, ascultdtoare, literat5, Eau care arputea fi ugor invdtrati de cdtre tine, aducAndu-gi chiar qi o atAtarirti, fiindc.i'tu didpreluiegti averile, cAtd sd nu gi-o faci aproape

repente shno esse corpr-rre sentias et -probes,

fecumque

omnes quos diligis concorditer, liberali otio frui videas;

nonne aliquantum tibi etiam laetitia gestiendum est? A:

Vere aliquantum; imo, si haec praesertirrt; ut dicir

reperite [rorerr..i.rt, quando me capiam; quando i

genus gaudii vel dissimulare permitttr? R' Omnihuli"gitrr alh,rc morbis" animi et perturbationibus' agitari*

Qr"".r.- ergo talium oculorum impudentia est, ve

ilhim solem vidbre? ./. Ita conclusisti quasi Prorsus n

sentiam quanttm sanitas med Promoverit, aut quipestium recesserit, quantumque restiterit' Fac me istu

x.

concedere.

- Amor rerum corporis et t*ternarum.

17. ll. Nonne vides hos cerrporis oculos etiam

luce solis istius saepe rePercuti et averti, atque'ad illaobscura confugere? Tu autem quid promoveris cogi

quid velis videre non cogitas: et tamen- IeJum hoc idiscutiam, quid profecisre nos putas. Divitias nullas t

,4. Hoc quidem non nunc primum. Nam cum triglnta I

annos *g"*, quatuordecim fere anni sunt ex quo icupere destiti, nec aliud quidquam. in his, si quo

offerrentur, praeter necessarium victum liberalen

usum cogitavi. Prorsud mihi unus Ciceronis liber facilli:

perrrrarii, hullo modo appetendas esse divitias, sed

provenerint, sapientissime atque car'rtissi

u.l*ittitt.urrdas. fl' Quid honores? '4' Fateor, eos mo

ac pqhe hi6'diebus cupere destiti- .8. Quid uxor?

t" i"i""t"t interdum pulchra, pudica, morigera, li

vel quae abs te facile possit enidiri, afft:rens etism dol

tantum, quoniam contern-nis divitias,'quantum.eaprorsris nihilo faciat onerosam otio tuo, Praesertimip"."r oertdsque sis nihil ex e& te molestiae esse passuful

66 S- Aurelii Liher

,4. Quantumlibet velis eam pingere fltgue cumulareornnihus, nihil mihi tam fugiendum (Iuam concubitumesse decrevi: nihil esse sentio,guod magis ex arce deiicianimum viril.em, quam blandirnenta feminea,corporumque ille contactus, sine quo uxor haberipotest. Itaqub, si ad officium pertinet sapientis (quodnondurn comperi) dare operam liberis, quisquis rei hujtantum gratia concumbit, mirandus mihi videri potest,at vero imitandus nullo,mod<-r: nam tentere hocpericulosius est, quam posse felicius. Quamobrenr, satiq,credeo iu6te atque utiliter pro libertate animae meae mihiimperavi non cupere, non quaerere, non dupere ru.onerLB. Non ego nunc quaero quid decreveris, sed utrumlucteris, &n verot jam ipsam libidinem viceris. Agitur eniile sanitate oculorum tuorunr. .4. Prorsus nihil huiquaero, nihil desidero; etiam cum horrore [Col.atque aspel'natione talia recordor. Quid vis amplius?hoc mihi bonum in dies crescit: nam qrranto augeturvidendae illius qua vehementer aestuo pulchritudinis,tanto ad illam tcrtus amor voluptasque cr)nvertinrr. i?. Quidcibtrrum jucunditas? quantae tibi curae est? A. Ea guaestatui nnn edere, nihil me commovent. Iis autem quaenon amputavi, delectari me praesentibus fateor, ita tamenut sine ulla permotione animi vel visa vel gustatasubtrahanhrr. Cum autem non adsunt llrorsus, nonhaec , appetitio se inserere ad impedimentucogitationibus meis. Sed omnino sive de cilro et potrsive de balneis, cagteraque corporis voluptate nihinterroges: tantum habere appeto, quanturn inopem conferri potest.

Xl. - Erterna commoda non propter se, sed propter alictbono possunt admitti ueius quam ffipetl

Itt. R. Multum profecisti: ea tarnen quaead videndam illam,lucem, plurimunr impediunt.molior aliquid quod rnihi videtur facile ostgndi;nihil edomandum nobis remanerr), aut nihil n

r

68 S. Aurclii Augu*tini Sokloquie Liber primus

,rmnino profecisse, omniurnque illorum quae resectacredimus tabem manere. Nam quaero abs te, si tibipersuadeatur aliter 'cum multis charissimis tuis te instudio sapientiae non posse vivere, nisi ampla resaliqua familiaris necessitates vestras sustinere possit;nonne desiderabis divitias et optabis? ,4. Assentior. R.

Quid, si etiam illud appareat, et multis te persuasurumesse sapientiam, si tibi de honore auctoritas creverit,eosque ipsos familiares tuos non posse cupiditatibussuis modum imponere, seque totos convertere adtluaerendum Deum, nisi et ipsi fuerint hono4ati, idquenisi per tuos honores dignitatemque fieri non pos.se?nonne ista etiam desideranda erunt, et ut proveniantmagnopere instandum. A. lta est ut dicis. ^B. Iam deuxore nihil disputo; fortasse enim non potest, utducatur, existere talis necessitas: quanquam, si eiusampkr patrimonio certum sit sustentari posse omnesquos tecum in uno loco vivere otiose cupis, ipsa etiamconcorditer id sinente, praesertim si generis nobilitatetanta polleat, ut honores illos quos esse necessarios jamdedisti, per eanr facile adipisci possis, nescio utrumpertineat ad officiunr tuum ista contemnere. l. Quandoego istud sperare audeam?

19. l?. Ita istud dicis, quasi ego nunc requiram quidsperes. Non quaero quid negatum non delectet, sed quidelectet ohlatum. Aliud est eqim exhausta pestis, aliudconsopita. Ad hoc enim valet quod a quibusdam doctisviris dictum est, ita omrres stultos insanos esse, ut maleolere onrne coenum, quod non semper, sed dum commoveg,sentias. Multum interest utrum anirni desperatione obruaturcupiditas, an sanitate pellatur. ,zl. Quanqrrarrr tibirespondere non possum, nunquam tamen mihipersuadebis ut hac affectione mentis, qua nunc me essesentio, nihil me profecisse arbitrer. r?. Credo propterea tibihoc videri, [Col. 0B8O] quia quamvis ista optare posses;n(.)n tamen propter seipsa, sed propter aliud expetendaviderentur. A. Hoc est quod dicere- eupiebam: nam guando

gf.MtoWrr, Sttit"*ri C"rWt"t*t 69

aoelora pe care le credeam ciuntate a rirnas. Cdci te-ntreb: daci ;is-ar demonstra foarte convingd.tor cd nu poli trdi impreund curnullii, preaiubilii t5i intru studiul inlelepciunii, decer dtrcrj r:r

intoarc5 cu totii pe sine la ceutaFea lui Dumnezeu, decit ducd gi, r:i inqiqi vor fi foer onorali, ln rtndul lor, gi c[ aata nu g.,"r. r;a

se-ntAmple decAr prin demnitatea gi onorurile rale, oare nu vor

ctr sd sper una ca asta?

19. B.: Aga spui asta, ()a gi cum eu a9 intre,ba acum ce speri.Nu intreb e,-, refuzat, nu inc6nt6, ci, r:, ce oblinunrJ incAnta. Cacirrna este ciuma stArpitd, altavrgoare ceea ce s-a spus detoli proqtii sunt astfel neb

70 S. Aurclii Liber

rlesideravi divitias, ideo desideravi ut dives essehonoresque ipsos, quorum cupiditatem modoperdornuisse respondi, eorum nescio quo nitorevolellam; nihilque aliud in uxore semper attendi,attendi, nisi quam mihi efficeret cum bona fanaTirnc erat istorum in me vera cupiditas; nunc ea omprorsus aspernor: sed si ad illa quae cupio non nisihaec mihi transitus datur, non amplectenda appeto,suber.r toleranda. r?. Optime omnino: nam nec egorerum vocandam puto cupiditatem) quae propter alirequrrllntur.

XIt. - Nihil e:rpetendum nisi quatenus conducit adbonum, nihil horrertdum ni.si quatenus aoocat-

20. Sed guaero abs te, cur eos homines quos dilivel vivere, vel tecunr vivere cupias? A. Ut animas nostrasDeunr simul concorditer inquiramus. Ita enim facilepriori contingit inventio, caeteros eo sine latrorefl. Quid, si nolunt haec illi quaerere? /. Persuadehovelint. fi. Quid, si non possis, vel quod se invenisse jam,quod ista non posse inveniri arbitrantur, vel quodrerrm r:uris et desiderio praepediuntur?,{. Habebo eos,ipsi me, sicut possumus. ,l?. Quid, si te ab inquirendo etiimpediat eorum praesentia? nonne laborabis atquesi a]iter esse non possunt, non tecurri esse potius quamesse? ,4. Fateor, ita est ut dicis. r?. Non igitur eorumvitam vel praesentiam propter seipsam, sed proinveniendam sapientiam cupis? .4. Prorsus assentior.

Quid? ipsam vitam tuam si tibi certtrm esset iesse ad cornprehendendam sapientiam, velles eam1. Onnino eam fugerem. n. Quid? si docereris, tam teisto corlxrre, quam in'ipso constituturn, posse ad sapientipervenire, curares utrrm hic, an in alia vita eo quod dilfruereris? r4. Si nihil me pejus excepturun intelligerem,retro&geret ab eo quo progressus sum, non curarenr.Nunc ergo propterea mori times, ne aliquo pejoreinvolvaris, quotibi auferatur divina cognitio. ,4. Non

Sf. AueliaAWwfin Soli.lncuii Caidm,tntdi 7l' le-am dorit, ca sE fiu bogat, a cdror cupiditate arn rdspuns cdacum eu am potolit<r. gi le voiam incAntat de nu qtiu ce str6lucireu lor; gi riu am urm5rit niciodatd nimic altceva la o so1ie, dac6um urmdiit totugi. decAt si-mi aducd, cu faimd bund, voluptatea.Atunci era in mine adevdrata cupiditate fap de acestea; acum lerofuz, intr-un cuvAnt, pe toate acelea, dar, dac6 nu-mi este dat6decdt prin ac,ostea trecerea la acelea pe care Ie tloresc, le dorest:nu de imbr6ligat, ci mi le iarr. asupra-mi de tolerat. R.: Toatebtrne qi frumoase: cici qi eu socot c5, in general, nu trebuiettr.rmit[ cupidi.tate aceea a niciunor lucruri care suut rdvnite

' ;lentru altceva.

i XII. - Nimic nu-i de doril decdt tntrucdt conduce ln binele suprem,nimic, de urd,t, decdt htrucdt intpiedicd la aceruta.

2O. Te intreb, insd, de ce dclregti fie ca oamenii aceia per:are-i iubeqti .si tr6iascd, fie sd trliascd impreuni cu tine? A.: Ca

r:r,rm zici. R.l Nu dnreqti, agadar,'nici via1a, nici prezenfa lor pentrunle insele, ci pentm gdsirea inlelepciunii. A.: A"simt tntnrtotul. R.:(ir, daca-i fi sie'ur ce i

'' ltrlelepciunii, iri *.r.t[1.: Ce, daca-i invS{at{:orit s61p, ciit rdmAn6nd constituit intru el insugii, te-ai ingrijirlur.6 sd te bucuri aici'sau in altd vial6'dintru ceea c€'itbegti? A.:l)ur:ri aq inlelege cd nu am de atras nimic m:ri r6u, c&re si m6trhatd de la ceea ce, am pro€iresat, nu m-aq ingriji. R.: Acum, deaceea te tenri. aqadar, sd mori, ca sE nu te-nfEqori intr-un alt r6utttui rdu, prin care sdli fie sustra-s5 cunoagterea {ivine. A.: Nu md

Liber72 S. Aurelii

21,. R, Dolor corporis restat' qui-te fortasse u sr

commovet. .4' Et ipsuri tt"" "U aliud vehementer formid

----^-^-I^ flrrqnarratTl efll

"i.i l"it me inrpedit a quaerendo' Quanquam enrt

""*,''i"ro his diebus dentium dt'lnre torquerer' nor --^ -:-: -o ftrrqP ianr f<tfl

quidem sinebar animo volvere' nisi ea.quae lam l(

:,,it;;;, " Ji."""a. autem penrtus rmpediebar'

rruodnrihit<rtaintentioneanimioPuserat:tanenl}".il;;; J; til ;'";tibus meis ve':t"t'.:, t"1u-,"1'I

OAtf l aperiret, aut nle non sensurum fuisse illum dolore

;H; fro nihilo toleraturum' S"1 q"'1::'],f it-TAiq"..a" pertuli, tamen saepe cogitan? q1""t St

o"ilo, **.id".", c,rgor interd-"- .C'1IT1b^3':1.:Y-:--:- ' - 'tm esse sapientiam' summum t

qul alt summum D(Jrluur -_'l-i:malum dolorem corporis' Nec eiuq ratio miht vtIllalurlr uururvrr'

.L.r.a" Nam q'onra r duabus' inquit' partl

compositi sumus' ex animo :":ti:_:l ::::::::"'".:::.r"io. pars est animus melior, deterius corPus est' surnmrrhonum est mehons partis optimuur' summum aut

malum pessimum deterioris: est auJem optlmum 1n a1

.;;-;;, ept in co.pore pcssimum 1".t:'rt^*::Tibonum hominis sapere, """""n-*alum

dolere' srne

,i rpl^"r, falsitate con:lydi*t E.P*t:lT ::l1r.t:ii:l,lird "rri*

fortasse nobis ipsa ad quarn Pervemre

sanientia persuadebit' Si autem hoc esse verunt osten

i#;; il;;;.L""o et summo nalo sententiam

dubitatione tenebirnus'

Xlm. - Quomodo et quibus graclibus perspiciatur sapientia'

DeruE.

ne auferatur timetl, si quid forte percepi' sed etiam

intercluclatur mihi aditus'eorum q"ib". percipiendis in1

quarnvis quod iam.teneol mecum nlT:tl:um puterrl'

Non igitur et vrtam rstam Propter seipsam' sed prol

.apieniian vis manere' /' Sic est'

22. Nunc, illud quaerimus' qualis sis amat

Sf. Awuhu AWwtiu Solilncuii Conm.intii 73

tem numai sd nu-mi fie sustrase, dacd poate, am Perceput ceva, ci

Itir.:i sd nu-mi fie inchis6 c,alea acelora dupd care umblu cu €;rrrarrdscatd s[ le percep; oric6t aq socoti cd ceea ce delin deia va rdrnAne

(lu mine. R.: Nici viala aceasta nu o ,voieqti, agadaq sd r6mAni

lrcntru ea insSgi, ci pentm inlelepciune. A.: Aqa-i.

21. R.: RdnrAne durerea corpului, care, poate, te tulbur5 cu

l)uterea sa. A.: Nici de aceffita insdgi nu mE tem mai vehernent de

tlti:eva, dec6t cd mi impiedicS de la a cAuta. CEci, cu toate cd am

foet torturat zilele acestea de-o foarte cmntd durere de dinf[r qi

n-nm fost, intr-adevdr, lSsat sd frimAnt in spirit decAt ceea ce-nvi1am

tle-acum din intAmplare, de la invSldtura, insd, la care avearn

Itevoie de toatd aten{ia spiritului eram impiedicat cu tohrl; totuqimi se pdrea c6, dacd mi s-ar fi de*:operit minlii mele acea frrlgurare

n trdevdrului, sau nu va mai fi fost simlitE de cdne mine acea durere,

uru va fi fost, cu siguran{6, tolerat6 precum ceva fird de nici r-r

itnportanli. Dar, chiar dacd nu am suportat nicicAnd nimic maigrerr, totugi, g6ndindu-m6 mereu crr cAt mai grave s-a-r putea-ntAmpla,

lrrrrt crrnsE6ns sd-i asimt, inne timp, lui Cornelius Celsusr*, care zice

rd supremul bine este inlelepciunea, supremul riu, ins6' durerea

tnrpului. $i nici nu mi se pare absurdd judecata lui. Cici, fiinctcituntem coryrpugi. zice, din dou6 pdrfi, din spirit, adic6, gi corp,dirrtre care primul, tpl mai bun, este spiritr.rl, cel mai rdu este crrrpul;

upremul bine este ceJ mai bunul p64ii mai bune, supremul r6u,

ftuil, cel mai rdul celei mai rele, inplepciunea este, ins6, celmailunulItr upirit, celmairdul, h *ry, este durerea. Se concludg aqadar, dup6pArcrea metL ffud nici o falsitate, c{ binele suprem al omului este a

fi inltlept, r6ul suprern, a suleri durerea. B.: Asta vom vede.a<r mai

lu urmd. CEci, poate, ne va convinge de altoeva M4i inlelepciunea

ln rxrre wem sd aiungem. Dacd ne va fi, ins6, invederat cd aceasta

arto adevirat, vom fine, fdrri-ndoial5, aceastd sentin{d despreruprcmul bine gi despre supremul rdu.

Xlll. - in ce. chip 6i prin ce trePte este-ntrezdritd-npelepciunea.Iubirea adeudratd.

22. Acum asta ciutdm: ce fel de iubitor aI inlelepciunii egti

Itt, pe care doreqti +o vezi qi s<r 1ii wasinudl, prin cea mai cast6

;trivire Ei-mbriligare, fdrS-nterpunerea niciunui acoperdmAnt,sapientiae, quam castissimo conspectu atque amPl€

oullo interposrto velamento quasi nudam videre

75

r

74 S. Aurelii Liber

tenere desideras, qualem se illa non sinit, niyraucissimis et electissimis amatoribus suis. An veroalicujus pulchrae feminae amore flagrares, jure se tinon daret, si aliud abs te quidquam praeter se amar:omperisset; sapierrtiae se tibi castissima pulchrinisi solarn arseris, dernonstrabit? ,4. Quid ergo atlsuspendor infelix, et cruciatu miserabili differor? Ja

<rerte ostendi nihil aliud me amare, siquidem guod

l)ropter se amatur, non amati-rr. Ego autem solapropter se amo sapientiam, c.aetera vero vel adesse mivolo" vel deesse timeo propter ipsam; vitam, quieteanricos. Quem modum autem potest habere illiupulchritudinis qmor, in qua non solum non invicaeteris, sed etiam plurimtls quaero qui mecuappetant, mecum inhient, mecum teneant, mecuperfruantur; tanto mihi amiciores futuri, quanto erilnobis amata communior. !

23. R. Prorsus tales esse amatores sapientiaeTales tluaerit illa cujus vere casta est, et sine ulcontaminatione conjuncti<-,. Sed non ad eam unapervenitur. Quippe pro sua quisque sanitate ac firmitrrmprehendit illud singulare ac verissimum bonum.est quaedam ineffabilis et incomprehensibilis menti[,ux ista vulgaris nos doceat quantujm potest;

trepidatione convertant. His quodammodo ipsa lusanitas eat, nec doctore indigent, sed sola fortadmonitione. His credere, sperare, amare satrs est.

vero ipso quem videre vetrementer desiderant; fferiuntur, et eo non viso saepe in tenebras cumredeunt. Quibus [Col. 0882] periculosum est, quamvie

iam talibus ut sani recte dici possint, velle ostendereadhuc videre non vatrent. Ergo isti exercendi sunt prius,et eurum amor utiliter differendus atque nutriendus est.

Primo enim quaedam illis demonstranda sunt quae n(,n

se illud hatreat. Narrr sunt nonnulli rrculi tam, sani et vegetij

clui se, mox ut aperti fuerint, in ipsum stilem sine ulld

IJrecum ea nu se-ngiduie pe sine decAt foarte pulinihr gi ft.rarteulegilor sdi iuhitori. Oare, dacd, -rrtr-adevdr, anleai de iulrireawounei femei frumoase qi, pe drept, ea nu {i s-ar fi tlat fe, dar.i arfi descoperit ci este iubit de c6tre tine orice altoeva in afard cle ea,fi se va ardta, oare, pe sine fe fn-rmselea atotr:a.sti a inlelepciunii,tlucd nu vei fi ars numai qi nunr,ai pentru ea singurd'/li A.: De ce+,u6adar, incd nefericit linut in suspensie gi-s sfAgiat de un chinrniserabil? Am arEtat. doar, sigur, cE eu nu iubesc nimic altceva,rlat fiind cd ceea, ce nu este iubit pentru sine, nu este iubit. Euiubesc, agadar, singrri inlelepciunea numai pentru sine, celelalte,lnsd, doresc sd le anr de fa1[ sau sE m6 tem sd nr-r-mi lipseascdpentru ea insiqi: r.iaja, linigtea, amicii. Ce mdsurd proate, insd, sduiba iubirea acelei frurnseli dintru care nu nunrai ca nu-i invidiezpe ceilalf, ci chiar caut crr ei, cAt nrai mu$, care o doresc impreunirrr mine, sd soarhd impreund cu mine, so fini impreun5 cu minepi s5 se irnbucure impreund cu mine; cu atAt mai amici mie inviitr,rr, cu cAt ne va fi ea mai in comun iubitd.

23. R.: Aqa se cuvine-ntrutotul sa fie iubitorii-nlelepciunii.l)e-acegtia cere eal a cArei legitur[ este cu adevdrat casttr qi firlttici o contaminaliune. Nu pe o singrerd cple se ajunge, inod, la ea.lfiecare, adicd, prin propria sinitate gi t6rie

"rp.ir,d" acel bine

lingular gi-atotadevdrat. Este o anume lumind inefabild giirrcomprehensitrilE a minlilor. invele-ne gi pe noi, pe c6t e-n stare,lurnina aceea mlgari in r:e chip se prezintd-n sine ac.ela. Cici nupufini ochi sunt atAt tle sdndtogi gi de vii care, de cum au fostrleuchigi t'tai, se int,rc in soarele insugi f6rd nici o trepidaliu.e.l)entru acegtia, lumina insEgi este, intr-un anumit fel, sanitate, gittu mai au nevoie de un invilitor, ci, p()ate, de singurEtulrnonigiunea. Pentru acegtian a crede, a sperq a iu.bi este d"-uiuro.Allii insd, sunt izbili de insAgi *"eo rtiel,r"ire pe care d,,.escvttltenrent sE o vadd, gi, nemaivizAnd<1, se-ntorc cu-nr:6ntare irrlorrebre. Cdrora, oricAt sunt, de-acurn, din spela ac.elor;a, incAt sd

lxratd fi, pe drept numili sAndtogi, este pericul<_rs a voi sd Ie ardgilee{.i ce nu sunt in stare sd vad5. Ar:eqtia trebuie, agadar, exersatrittrni intAi, r;i irrbirea lor trebuie util am6natd qi nutritA. Cdr:i, nraihrtdi, trehuie sd le fie ardtate lor unele care nu le lucesc prin sine,.i lxit fi vSzute prin lumin[, llrecuni straiele sau peretele Ei ultole

Sf. Aureliu, fu$wtin, So Elocuii Cartca tntii

per se lucent, sed per lucem videri possint, ut vestis, au

76 S. Auretii Augustini Solilnquia Liber Prinw

paries, aut aliquid horum. Deinde quod non Per se

quidem, sed tamen per illam lucem pulchrius effulgeat,ut aurum, argerrhrm et similia, nec tamen ita radiatum utoculos laedat. Tirnc fortasse terrenus iste ignis modeste

demonstrandus est, deinde sidera, deinde luna, deindeaurorae fulgor, et albescentis coeli nitor. In quibus seu

citius seu tardius, sive per totum ordinem, sive quibusdamcontemptis, pro sua quisque valetudine assuescens, sine

trepidatione et cum magna voluptate solem videbit. Tlale

aliquid sapientiae studiosissimis, nec &cute, jam tamenvidentibus, magistri optimi faciunt. Nam ordine quodam

ad eam pervenire bonae disciplinae officium est, sine

ordine autem vix credibilis felicitatis. Sed hodie satis, utputo, scripsimusl parcendum est valetudini.

XIV. - Ipsa sapientia medetur oculis ut uideri possit.

24. A. Et alio die: Da, quaeso, inquam, iam si potes'

illum ordinem. Duc, age qua vis, per quae vis, quomodo

corpus agimus, ne quo eorum visco pennae nostrae, - .f

impediantur, quibus integris perfectisque opus est, ut- ad

illam lucem ab his tenebris evolemus: quae se ne ostendere

quidem dignatur in hac cavea inclusis, nisi tales fuerintut ista vel effracta vel dissoluta possint in auras suad

evadere. Itaque, quando fueris talis ut'nihil te prorsusteffenorum delectet, mihi crede, eodem inomento, eoderri

puncto temporis videbis quod cupis. zl. Quando istud

"rit, oro te? Non enim puto posse mihi haec in surrunum

venire contemptum, nisi videro illud in cuius

ista sordescant.

25. ,1?. Hoc modo posset et iste oculus cnrporis dicere:

Tum tenebras non amabo, cum solem videro' Videhrr enim

quasi et hoc ad ordinem pertinere, quod longe est secus'

Sf. A,*li" @ Srhfb""ii C"ru" il Z?

oBenlenea. Apoi ceea ce nu chiar prin sine, gi, totugi, prin ar:t:alumina, etrdlucegte mai fmmos, precum aurul gi argintul gi celerinrilar,e, gi, totugi, nu atAt de strdlucitor,,incAt sd r[neascd ochii.Agloi tretruier poate, precaut demonstrat focul a@sta p[mAntew,epoi stelel: apoi luna, apoi lucirea'aurorei gi strdlucirea.<:eruluilnziorat. Intru care, fie mai degrabd, fie mai tArziu, fie maipc-ndelete, fie prin intreagd ordinea, fie unele ldsate la o parte, fiedrind peste unele, obignuindu-se, fie8are, dup6 puterea sa, vavedea, fdri nici o trepidafiune gi cu mare voluptate, soarele. Aga

XIV. - fnsr;q i inpelepciunea tntreamd ochii, ca sd poatd fi. odzutd.

24. $i a doua zi: A.: De-mi zic, , a(Eaordine. Condu-md haide, pe unde in cedrip wei! Poruncegte-mi oricAt wei toare"oure sd fie, totuqi, in puterea mea, prin care sd nu m{-ndoiescrrom s-ajung la ceea ce doresc. R.: Una singurd este ceea ce pot sdl:-nvd1: nu cunosc nimic mai mult. Acestea sensibile trehuie cutotul cAt mai purtflmdl ne grad s6 nu fie-mr{ei d de carc e nevoigrrl sd ebre, la mirificoilx'r)tit demn a se arEta pe sine lnchigilor ln aceastd cotivie, dec6rrlac6 vor fi devenit astfel, incdt, fie sp6rgAnd-o, fie nimici.d., sd

gxrate s.ajung la supremul disprel fala de acestea, dec6t dacd v.i fivrlzut aceea, in comparalie cu care ele s6 denni sordide.

25. R.: in ace.r chip ar putea zice gi acesr ochi al corpuluinAtunci nu v,i mai iubi tenebrele, cAnd v,_ri fi vlzut soarele". Cdci;r.flte phrea cd qi asta line oarecunr de ordine, ceea ce este ou

Liher78 S. Aurelii

remaneat.

8f. Aureru Ausustin Solilncui) Carlco intdi

totul qi c,u tohrl altfel. (1fu:i iubeqte tenebrele prin laptul 116 nu esretdndtos: soarele, insd, nuJ poate vedea decAt s.,[ndtos. $i prin astar+nqald adesea spiritul, incit se socoate adesea pe sine sindtos qiis eune{eqte-n de sine, gi se plAnge, precum.pe drepr, cd incd nuWde. $tre, ins5, mirifira fmmsele cAnd sd se.arate pe sine. (lir:i ealneAgi indeplinegte rolul medicului gi-nlelqge ea nai bine rare-s$nritogi, decAt ingigi aceia care-s insdnf,to.gili. Noi" insi. r:u i:AtVtrrn fi emerc, ne pdrem noud inqine tf vedem: cu cAt, insd, furd,m*ufunrlagi gr cu cAt innintarfurr nu nc este ingEduit nici sd gAndirni

l[uiereascd, cAnd am discutat intre noi despre dorinp de a aveatt femeie. Desigur, veghetori, in noaptea astq c&nd iar[gi vorbeam

f[tre noi despre acelagi lticru, ai siurlit c6r de altfet decAtpftrsupusesegi te-au g6dilat acele dezrnierdtrri imaginare gi amara

lfuuvitate, cu multul, tlesigur, cu multul mai pulin decAt sedar, de asemenea, cu rnr"rlhrl mai altfel de.r_6t crezuseqi

79

Aruat enim tenehras, eo quod sanus non esq *ilem.a

nisi sanus videre non p",;' Et in eo saepe falfitur airi

.,i.*trn se Putet .t t""" iactet; et quia -oondym

r-f"ii ;"* urnir.titr.- Novirautem illa pulclyitudo q

se ost;ndat. Ipsa enim medici fungitur murtere' melru

intelligit qusint sani, quam iidem ipsi q"i *l1ilil;;*;';;;;ir- ".,,"tt"rimus,

vidernur nobis videre

quantumsutemmersr,"**I;:-T:l-tif ::::::#H,r""

",rgi1"."0 nec sentire permitlimur' et,in compar

ft i,,ri, *.rrbi o.ro.11se nos credimus Xoll pii;ieluti secr,rri hestemo die pronuntiaveramus' n"lla iam

p.lr" J",i""ti, ffiilT: amare nisi sapientiT:lC*ijcaetera vero non nisi propter istam quaerere aut veu(

Quam tjbi sordidus' quam {oedus' qYTl exsecrs:1l

il; horribilis "ompllx's fernineus. videbatur' quar

;;;. nos de uxoris cupiditate quae'situm est! Certe i

rrocte vigilantes, cum ,Ltt"" eadem nnbisr:um.ag'e'n

sensisti (ilam te aliter quam praeg|fPslras' rmagrn

illae blanditiae et amara'st'^t'iit" titillaverit; longe qui

lonse minus qudm solet, sed item longe aliter qu-:'o i "'recretissimusillemedicus'utrumrputaveras; ut slc trbr r_ _.. _.:l _,-_-,]i"'. r*tt^tu," et unde crrra eius evaseris' et rpid

26. A. Tace, obsecro' tace' Qrrid--crucias? qr

tantum fodis alteque descendis? Jam flere non du

l;;j;;,.,ir,l ,.o*itto, nihil Praesumo' ne rne de i

il;;;;;;;;g1.. c"'t' dicis quod ilre ipse quem vid

arcleo, (ron"rlt quando sim sanus; faciat quod plac

q.,ond(} placet sese osten'l8t; ia4 T: :"^'r1T .:iclernentiae curaeque committo' Semel de illo credidi qr

;t;';;;; ; affectos suuleyll illl-"""",*.,*: :lll;;';;t;i", rriri cum illam pulchritudinem vide

;;;;";;,i ;bo.' r?. Prqrsu s. n ihil 1"" d f:rlll]. -tl1 ]';;;il-;;. ;lacrymis, et stringe arrimum' Multum omni

flevisti.ethocomnintrmorbusistepectortstulgrav|accipit. zl. M<ldum vis habere lacrymtrs nleas'

I"i.Jri"" meae n-todum non'videam? aut valetudi

fiti incAt acel autoascuns rnedic f le-nvedera pe amAndoui: qi deUJule ai sclpat prin griia lui, qi ce nrai rdrnAne de lecrrit.

*, 26. A.: Taci, te ro& taci! De ce m6 chinuiegti7 De ce sapi qi6olxrri atAt de-n adAnc? Nu nai rezist de-acum s6 plAqg. De-ar.:unr,do"a.rrrn nu mai promit nimic, m.l mai prezum nimic, si nu nrdilmi intrebi despre aceste lucmri. Spui, pe rlrept, cd insuqi acela,p,e care ard a-l cunoaqte, qtie c6nd sunt intrernat; facd ce-i place:flrute-se pe sine cAnd ii plaee; de*acum md-ncredinlez pe minelrtul clemenlei lui. Odatd ce-am creant despre el ca-i ridir..d pe r-eiGn rrspir6 astfel c6tre sine, aga rdmAne, Eu nu voi pr.n,ntra ninrictlnspre sdndtatea mea, decAt cand v'i fi vizut miiifica fru,rsete.fl.t Cu-adevdrat sE nu faci nimic altceva. .{cunr, insl abline-qiIc.rirnile Ei adunSli spiritul. Ai plans peste mesur:i tre nr,lt. 9iEttr a suferit-o peste misurd de greu morbul acesta din pieptullArr, A.: \/rei tu ca lacrimile mele sd aitrd mEsurd, r:Arrd ,r, i.e.lllrllsura mizeriei nrele, sau inri p.rurrcegti hr si iau in cr.rnsiderare

{rorp'oris considerare me iubes' :-".* ego rPSe t

"onlectus sinr? Sed, quaeso te, si quid in me vales' ut

tentes per aliqua c.impendia ducere' ut.vel vicinita

nonnulls lucis illius, cluam, si quid profeci' tolerare ia

;;;;;, pigeat o"rl.r. referre ad illas tenebras' q

l"[q"i, .i ,I*"r, relictae dicendae sunt) quae caeci

meae adhuc hlandiri audent'

Sf. Ailrelfu Aagwtiu Solilacuii Cartffi tutni gl

sdndtatea trupului, cand eu insumi sunt alcdtuit din putregai'iDar, rogu-te, dacd eqti in stare de ceva intn-r mine, sd incerci sdtiduci pe niEe scurtdturi, incat, fie gi prin *.eo oarecare vecinatatea acelei lumini, pr_rt cle-acumtolera, sri-mi fie .'b." 1r. ""r.le-am pdrflsit; te ceie carelntreziresc inci

XY. - in ce chip se cunoaste sujletul. incrgdercafaga de Dumnezeu.

27. R.t Hai s[ concludem, de-1i place, acest prim volum, caHrl str6-batenr' de-acum i. al doilea, . altd cale, care ni se va fioferit mai comodr. cEci acestei afecliuni alei tale nu trebuie sd i

wei sd cun.gti sigur sufletul gi pe Dumnezeu? A.: Aceasta este

r'aet, castitatea, ci dintru castitate devine cash-rl; gi, int.cmai aga,rlacd ceva este adevdrat, este, intr-adevEr, ade,vdrat prin adevdr.

LiherBO S. Aurclii

XY. - Anima quomodo cognoscitur' I-iducict erga Deum"

21. R. Concludamus, si ilacet, hoc primum vol

ut iam in secundo aliquam,'gua3 1om1od: ""::,,ecrediamur viam. Non enim huic affectioni tuae

;fi;;";" exercitatione ceseandu.r est' /' Non sina

omnino concludi hunc libellum, niei mihi modicum q

intentus sim de vicinia lucie aperueris' R' Gerit tibi i

meclicus morem. Nanr nescio quis me quo te d

fulgor invitat et tangit. Itaque a.ccipe ll':1T .X:;;;", ao raPe qro"nir. 'l?' Animom te certe dicis'

D"rrm velle cognoscere? A. Hoc est totum negotrum n

R. Iqilritrr" "*lplir.? ,4. Nihil prorsus' E' Quid? veri

,,orr',riri -rrrprehendere? '4' Quasi vero possim haec

per illam .,o-grro"""... i?. Ergo ptiYt iP:1.,".:gi::::est, per quam Possunt illa t:Jgttot"i' l' Nihil abnuo'pri.rit, ita;ue iliud videamus, iunl du9 ver!1 sint v.eri

et verum, ,rtt rn tibi etiam res duae istis verbis signrfie

An una videatur' ,4' Duae res videntur' Nam' ut aliud

castitas, aliud castum, et multa in hunc modum; ita cri

aliud esse veritatem, et aliud guod verum dicitur'q-""a fr"."m duorum putas essie praestantius! '

ioi.rr** opinor. N.r. ".,i- ca:t9 :aslilTt' sed castitr

fit castum; ita etiam' si quid [Col' 0884] verum

veritate utique verum est.

28. R. Quid? cum c''estus aliquis mo-ritur' censes

etiam castit"t"*? ,4. Nullo modo' fl' Ergo, cum r

aliquid quod veruur est, non-interit veritas' /' Quo

a-utl; interit aliquid verum? Non enim video' ft' Mi

82 S. AuntiiAtts!.erini*olil4ub Litur pn,mlleFL e*n n g*W S.tUt*n Carteotntd,i 83

Ittr vedem oare, rd pier, sub ochii n<lgtri, mii de lucruri? Dar;6 nurllrrnva xrcoli r:i acr:st arbore sau este arbore, dar nu este adevdrat,

'iau, in mod cert, r1u poate sd piar6. Cici, oricAt nu dai ctezarerimlurilor qi poli rispunde ci tu ignori cu totul faprul cd acesta

scte un arbore, nu vei nega, totuqi, dupE cum srcrrt, gi faptul c6,

tluci{ este un arbore, este un arbore ade.vdrat: cdci una ca asta nu,n, judecd prin sim1, ci prin inteligenli. Daci este, ins{ un arbtre[als, nu este arbore; dac6, ins[, este arbore, este necesar sd fieBtlevErat. A.: Asta o conced. R.: Ce, despre cea de-a doua, rtuqrurcezi, oare, cE artrorele este un astfel de gen de lucruri care se

ltagte qi piere? A.: Nu pot nega. R.: Se conclude. a6adar, cd ceva ce

,sste adevdrat piere? A.: Nu md pun contra. R.: Ce, despre atrea,[u fi se pare, ()arei cd, prin pieirea lucrurilor adevErate, nu piere

,gdevErul, dupd cum nu moare? prin mortul cast, castitatea? A.: O.g"rnced gi pe asta acum qi a$tept ce vei fi pus anume la cale. R.:Alunci ascultd. A.: Aci-s.

29. R.: Nu fl se pare oare, adeviratd aceastd'sentin!5: jlot00ea ce este, este constrAns a fi undeva" A.: Nimic nu mi maifirrrduce astfel spn: a consimli. R.: Mdrturise;iti, prin urmare, ce

Edt:vdrul este. A.: tr{drturisesc. R.: Este necesar, agadar, sd cdutdmUrlrle este; c6,ci nu este intr-un loc, derft dacd srrco1i, poate, fie cd

llrtr-.,n loc este altceva decAt un corp, fie cd este un oclrp adevdrrl.A.: Nu gAndesr: nirnic dintr-acestea. R.: Unde crezi, prin urnare,(!i1 oste el? Chci nu concedem cd nu este nicdieri ceea ce este. A.:Durxi ag gti unde este, n-a5 cduta, poate, nimic atAt de amplu. R.:plli mdcar cunoagte unde nu este? A.: V<ri putea, poate, dac5-nriVei aminti. R.: Cu sigpranf6, nu este-n lucrurile muritoare. Cdcilrt ceea c€ este nu poate diinui in alnrl, decAt tlacd ddinuie cel inIrnle este: cE adevirrul df,inuie, ins6, pierind adevdratele lucruri,l.u (ionces cu pulin mai inainte. Nu este, agadar, adevarul inIttcn,rile muritoare. Adevirul, ilrs5, este, gi nu nicdieri este el. Sunt,

[)l'in urmare, lucruri nenruritoare. Nimic, insi, adevdrat, in careltr este adev6ml. Aga se face, prin urmarc, a nu fi arlevdrate tlec6trnlo care sunt nemuritoare. $i tot arborele fals nu este arbore, gi

lonrrrul fals nu este lemn, gi argintul fals nu este argint, qi tot, ceea

t'(i oste fals, nu este. insd t()t, ceea ce nu este adevdrat este fals.Aprrtlar niciunek: nu sunt drept numite a fi decAt numai

istud quaerere: nonlle ante oculoa nostros millia rerum

videnrus interire? Nisi forte putae hanc arbrrrem, aut ees€

arborenl sed veranr non eseer aut qerte interire non Po€€e'

Qus-Ervis " ib'q Possisgue nespondere'

ignorare te siq, tamen illud non negabis'

ut opinor, si arbor est: non enim hrx

sen$ur 8ed tur' Si eninr hlea arbor est'

n()n e.ct arbor; si autem arlxrr est, vera sit naqBs8e est' l'i;.-*a. ianra. n. Quid illud alterum? norure oonc-edis hoc

;;;;;;;r, ease irb,rert', quS.l"statur et intereat? '4'

Negare non poB$urn. trl. (;oncluditur ergo aliquid quod

,"ri- sit interire-.4. Non q)ntr.venio' fl' Quid illud? nonne

tihi videtur intereuntibus rebus veris veritatem noll rnterlre'

ut rron mori casto mortuo crastitatem? A' lalr:. et hoc'

concedo?. et magnopere quid moliaris, exspecto' r?' Ergo

aflende. zl. Istl'ric sunr.

29. R. Veraoe tibi videtur ista sententia: Quidquidr

est, alicubi esse cogitur? '4' Nihil me sic ducit ad

.,,.r.""rrti"rrdr-,m- ft' Fatlris autem esse veritatem? /' Fateor"

nanere, si non maneat illud in quo est: manere autenl''

;;i;, ."lr.t. veris intereuntibus, veritatem paul.-anto

est ligntrm, et falsum argentum non est argentum' et ommno

q"r.air"ia f"hrr,r-, est, rlt n est' Omne aTlem:I"tt ]:Ti1." l"lfti*r*- "*. Nulla igitur recte dicuntur esse' nisr

YI

a4 S. AureliiLiber

irnmortalia' [{anc tlr tecum ratiunculam diligen

ffi;;;;;;" l,i'l tibi concedendurn """ ":':' l'^d".:.Si enim rata est totum negotium pcne confecimus'

; J; fortasse libro melius apparebit'

30.,'1. Habeo gratiam' et ista mecum atque adeo tecur

qr"r;; i; sil.ntic'"sumt's, {ilis"tttei :l:li:";,t::"*l;;ii;; se tenebrae immittant' suique etram' qt

;;;;";;";-iol.,,l't", mihi facidnt delectationem'

Constanter mltte quanu

po,"r. X.rtl a Potestate; I

eius cleme :Ti,?:"T"ll;:;;';;" protltere' rta enrl, f,tr 4u r" sublevare

;."t""; ,"n0*" tibi evenire Penlttet' Itlt*jfr:I",i"*

ti .,"""i""' '4' Audio' credo' et quantum Po

;;;;;;..r' plurirnumqut' .tPt:' a"p'3"lltl ::*:::*..f"IiC,if.'OOAO1 nisi quid forte ampliu's a rne dest

^8. Bene habet rntenm, flcies postea quidquid iam

$f. fu*ti" nrerrrfi,r, S"ru*i C"rt""t"t"i 85

nemuritcnrele. Ar;est mic ralionament consider6J, diligent, tu cu

tine, si nu 1i se pard cd ceva nu trebuie conces. Ceci, dacd este

vulabil, ne-arn incheiat aproape-ntreg negoful, ceea ce se va-nvedera,

poate, mai bine-n a doua carte.

30. A.: Mullumesc nurnai, gi voi trata diligent gi precautucestea impreun5 cu mine gi inc[ gi cu tine, cAnd suntem inlirrigte, dacd nu se vor interpune pe sine niciunele dintre tenebregi, ceea de ce mi-e vehement'teami, daci hu-gi vor strecura-nnrine dragostea fa16 de ele. R.: Crede constant in Dumnezeu gi,

;re cAt po1i, incredinleazE-I-te Lui cu totul. Sd nu voieqti a fi ca

Ei ul tEu propriu gi-n potestatea ta, ci mdrturisegte cri tu egti

rervul Acelui Atotclement gi Atotutil StdpAn. CEci, aga, nu va

lnr:eta sd te ridice pe tirre Ia Sine gi nu vu permite sd 1i se

hrtAmple nimic, decAt ceea ce-fi este folositor, chiar daci tu nutrt vei gti. A.: Aud, cred qi, pe cAt pot mai mult, md supun, tloardtcd nu dore$ti, poate, ceva mai amplu de la mine. R.:

rDeooamdat&i bine; vei face, mai apoi, tot ceea ce te va fi-nv61at

El insurgi, de:acum vdzut.ipse PraecePent'

t-

LIBER SECL]AIDUS

I. - [Col.0SS5] De immdrtalitate hominis' ,:

1. ,4: 'Satis interrnissum est opus nostrum'inrpatiens edt amor, nec lacrymis modus fit' nisi an

d"t,r. quod amatur: quaie, aFgr-:dilnrur libr*""rrr.lr*. 1?. Aggredi"*"t' '4' Credamus De

affuturum. fi. Credamus sane, si vel hoc in potes

rrostra est- A, Potestas nostra ipse est' fi' ltaque

brevissime ac perfectissime, quantum potes' '4' I

sernper idem, noveriltl me, noverinr te' Oratum est'

Tu qui vis te nosse, scis esse te? '4' Scio' n: .Uld" ",

,ql-ru1Li.. n' Si*pii".rn te sentis, anne multiplicem?

Nescio. .l?. Moveri te scis? ,4. Nescio' 'l?' Cogitare te st

/. Scio. l?, Ergo verllm est cogitare-te' '4' \'erum'

Imnrortalem te esse scis? ,4' Nescio' 'l?' Horum omn

q"." ," nescire dixisti, quid scire prius mavis? A' Ut: --:---- ^^ ^-2 I Fofpnr

i'mnr,,.t.lis sirn' rt, Vivere igitur amas? '4' Fateor'

Quitl, cum te immortalem esse didiceris? satisne e

,i. p.l, itl quidem magnun, sed id mihi parum' 'l?'

turnen qr.r.l pr,:rr.ri est q"1t'1t'1.. gaudeb.is?

Plurimum. ft' Nihil iarn flebis? '4' Nihil omnino'

Quicl, si ipsa vita teli's esse inveniatur, ut rn ea

,,ifrit '.*piius

quam nosti, nosse liceat?.:"*P"t:l

'i.

In ea; ,Aup;ustin disputd copios cu sine despreadeudrat pi fals ca, tn cele din urmd.,,perpetuilateaadetdrului bine intrudrit4 franchtdd d irr;tai sufuulomului, care este ldcaqul adetfirului, .este nemuitor.

l, - Despre ner4urirea omului

1. A.: indesnrl a ftrst intrerupt& opera .noa^4tnL

gi iubirea este' pelinigtitd gi nu-gi mai gdsesc misura lacrimile; decAt dac6 ii este' dat iubirii ceea ce este iubit:'niotiv pentm birre, haide sE ne apucdmde cartea a doua. R.: SE ne-apucim. A.: Sd crbdem eA Dumnezeuvu fi de fagf. R,: SE credem, desigur, dacf, pAnE gi asta sr6-n putereatroastrS- A.: Puteres noastrE este El lnsugi. R.: RoagI+e agadar, pe.tft po1i, foarte scurt gi perfeo. /L: Dusrnezetrle, pururi aceeapi, sdnl6 cunosc pe minr:, si Te cqnosc pe Tine. fVl-ar1r.ruga.t. R.: "lir,care wei sd te cunogti pe tinp, Stii ar ci eqti'i A.; $tiu; f,.: De undefiiii A.: Nu gtiu. B;tiu, R.: $tii c{ tugAnciegti?r? A.: $tiu.A.t Adevdrat. R.: $

:

l

, pufin. ,8.: Totuqi, de , c6t te vei bucura? A.:, li,a.te mult.,R.: Nu nimic? d.: Dupd nirn.ic,. de bun[ seam5,. R.: ar fi doveditd cd esteoetfel, incAt sE nu-fi fiq ingaduir,si,cu4ogti in ea nimic mai multrlec6t cunogti,., i1i ve! tempera lacrimile ? A.: Ba, dimpotrivd, atAta

lo.:rynris? ,4' Iml tantum flebo ut vita nulla sit' Ii'

igitur vivere propter ipsul 1i':lt 3t",t' ":d P::!-:,I"i.".,4. Cedo conclusinni. 'B' Quid. si eadem rpsa reru

r.i"rrti" miserum faciat? ,4' Nullo id quidem pacto fi

oosse credo. Sed si ita est, nemo esse beatus potelt,r"

""1* nunc aliunde sum miser' nisi reru

igntirantia. Quo,J si et rerum'scientia nriserum

sempiterna mrsena est. ,?' Jam video.t"t"i 1l.u^d

Nam, quoniam neminem scientia mrserum esse crec

;;;;"' probabile est ut intelligentia efficiat O-:-lt:r.

beatus autetl nemo nisi vivens, et nemo vrvrt qur

est: esse vis; vivere et intelligere; sed esse ut vlvasr vrv'

ut intelligas. Ergo esse te s"cis, t'it'"r" te scis; intellig

te scig. Sed utium ista semper futura slnt' an

horrrnt futurum sit, an maneat aliquid semPer' et a

intercidat, an minui et augeri haec possint' cum om

mansura sint, nosse uis' A' Ita est'' fi' Si igi

orobaverimus semper nos esse victuros' sequetur etl

I"-f".,futuros. zl. Sequetur' ^E' Restabit quaelere

Liber88 S. Aurelii

intelligen{o.

ll. - Veritas Peryetua.

2. ,4'' 'Manifestissimum ordinem video i

brevissimum.'rll. Hic ergo esto hunc, ut -interroganti;;ilai;;;,; ii.rr,"qr"i""pondeas' '4' Isthic sum' rl''

marieLit semPer mundus iste, veruin *l T"*"i *l*"rr.rr.rr* e.se? ,4. Quis hoc dubitet? fi' Quid' si

,rr^.r"bit? noone 'ita verunr est mundum non

ihansurum? ,4. Nihil resisto' fi' Quid' cum urtenel

interiturus est? nonne tunc id erit verum' mur

i"aoi.*l Nan qudmdiu verum non est mundum oc

non occidit: repugnat igirur ut m1n$us orrciderit' et

"." "i. *urdrri orciii'"e' '4' Et hoc concedo' ^E'

illud? Videturne tibi verum aliguid esse posse' ut vr

non sit? .4. Nullo motlo' n' E;it igiturieritas' eti

*""ar* intereat. ,4. Negare "o" pottt"tl fi' Quifr.si

veritas occidat? norrne i"t'- erii veritatem occidiss

- Adetfirul Ftpetuu

nrea va s[ dlinuiasc{ pururea? A.: Cine sar iodoi de agta? R.:r, dacE nu va dAinui, nu este, trare, asdel, adevdrat c[ lurnea uu

Et istud quis negat? R. Verum auten non potest

9-O- S. Aarclii AWastini Solilnquia Liber secl.mdtls

veritas non sit. ,4. Jam hoc paulo ante concessi' 'R' Nullo

,r"io-igi .r. occidet t'"tit"t' '4' P"tg" ut coepisti' nam ista

collectione nihil est verius'

3. B. Nunc respondeas mihi velim' ".t3t tt} t:1ll

anima videatur, "" "ttp""Z /' Anima videtur' r?' Quid?

,"i"ii"","r videtur tini ia animam P"Ii1:'"1 /' ,1"]:"",t

"aJ;;.'il'.a""' ^"i"'**, a. ad aliqyi! aliud? '4'

Nihil aliuct video praeter animaml l',tt '""1', :"il#iffi;,'".'"";;"[;;'-C' Iu'" illud videamus' si tib

;;;t.", t;*m parierem ron esse p"ti:1"1,-t1d^::yr:rilii""i"a, quid putares? '4' Aut eius sensum'.aut meurn rl

aut hoc nomine ab eo parietem vocari'.n' Qlig'.,ti "'' "ppu."ra,

et tibi Parietis? nc'nn

poterit utrumque lnut"" esse? A' *t"-t]*::1*:::ffi##;;;l;;";' et paries esse non potest' Quar

""i* tl"g"fis nobis singula esse videant:i:' :"3::;8..' u'!Eut'" ":--- ,""i1"""* falsam pati' fi' Quid' r

unum nostrum rmag'

;;;;;t;; ;""'.uoi "*, et ambo Iauim:11-,i::::' I-' ' 'termlseras'o,ridem. fi. Hoc ergo unum suPenus prae

t.,"..' n.' O-"iJ, .i".g'ot"atis. a11ua ":b': Iid^"1-,:-:-;,?;;;q,,iJr,'o. fatiimini? '4' Non' 1l'.Potest isitur

;.L;;;uod videtur, et non falli cui,videtul l..Y;. #;;;; ";; isitur non eum falli qui falsa vii

..a-""* q"i assentitir fatsis' '4' Plane confiltl9-"i'"

ilfi;;ili"I.,,n ? q"T" j"!1T-:st? '4' Quod aliteJ T

fr"b"t'q,rt.r, videtur' [Col' 0BB7]-n: ?l -tgt"]1"-",;liilil'H;;*; *i'ii'Jt falsum' '4' -sequinrr' rl' Non isit

"';;"."J;ffiit"", sed in sensu: ngn "aulem

fallitul,l

i;i; """ assentitur' Conficitur ut aliud simus nos' a

**"t siquidem, cum ipse fallitur' Pfslulus Tt-:li';'ffiilil #;; q";

"o.,traficam' rt' sed-numquid'

anima fallitur. audes te dicere non esse falsum? l'narro istud audeam? 'R' At nullus sensug slne anuna!

[J;i.* ;" sen$L Aut operan' iSitur anima' aut oooP

$f.AurcliuAu4u-stia Solilocuii Cail&odaua 91

usta, pufin mai-rrainte. R.: in nici un chip nu va &pune, aqadar,

rdevdrul. A.: Continui numai, cun ai inceput, cdci nimic nu-inrai adevirat ca gi aceastb deduqie.

lll. - Dacd ua fi pururea falsimtea, Si, fdfi sitnp, nu ut putur sd

fte, rezultd qi un oarecare suflet ua sd eziste punfiea.

3. R.: Ag vrea sd-mi rEspunzi, acum, dac5 sulleul fl se pare

, r:ll simte sau corpul? A.: Sullenrl mi se pare. R.: Ce, intelecn:l f se

;rare ri fne de iuflet? A.: Intocmai aga mi se parc. R.: Numai de

ruflet sau qi de altceva anume? A:: Nu vid nimic altceva, in afard' de este intetcttrl, decr{t numai pe Dumnezeu.' f,.: Dacd 1i-ar spune cineva ci peretele acesta

'llu ce ai gAndi? A.: Fie ci s-a-ngelat simprl luirrri aI meu, fie cA peretele a fost numit de el prin acest nurne. R.:

'0e, dacd lui i-ar apdrea in siml imaginea arborelui, qi 1ie,^a

lxlretelui, nu s-ar putea oare, sE fie adevdrate gi una qi alta. A.: Inrtici un chip, fiindcE unul qi acelagi lucru nu poate sE fie gi arbore,

;i perete; cdci, oric6t fiecdruia dintre- noi i-ar apdrea cd sunt altceva,trute neapdrat necesar ca unul dintre noi sd sufere deo imaginalieluls6. R.: Ce, dacd nu este nici perete, nici arbore gi v[-nqelali

, umAndoi? A.: Se poate,-ntr-adevdr, gi asta. R.: Prin urmare, mai

r trus, trecusegi cu vederea una ca asta. A.: Mdrturisesc. B.: Ce, dacfr

vA dali Eearua ci vi se pare altceva decAt este, vE mai ingelali,

, oure,-ntr-adevEr? A.: Nu. R.: Se poate, prirr urmare, gi se fie fals

, ceea ce pare, gi sE nu se inqele cui i se pare. A.: Se poate. R.:

1 'l'rebuie mflrturisit, prin urmare, cd ntr se inqali acela care vede

oole false, ci acela care asimte- celor false. A.: De m6rturisit pede-a-ntregul. R.: Ce, falsul insugi, de ce este fals? A.: Pentru cd este

ln sine altfel decAt pare. R.: Deci, dacd nu sunt, cirora sd li se

parq nimic nu este fsl.s. A.: Reiese de la sine. R.: Fdsitatea nu este

ttgudar, in lucruri, ci in siml: nu ee ingalir prin unnare, cine nuuuimte celor false. Rezultd cd altceva suntem noi, altce,va simpl;dut fiind cd atunci cAnd el insugi se-.,gale, noi putem sE nurrengelim A.: N-am nimic de contrazis. R.: Dar c6nd sufletul se

lrrqalA indrdzneqti cA ziir cA tu nu egti fals. A.: in ce chip aS putear:uteza utra ca asta? R.: Dar nu este nici un eiq fdr6 erllet, nici oItilsitate, [ErE sin4. Sufletu-l, agadar, sau openaazd eau ooopereazdirlsitnlii. A.: Cele precedente atrag dup6 sine acordul.

m[. - Sr/ors, tos semPer eit, et silte serau ease non potent'

animam aliquam sennPer qsttturam'

falsitati. .4. Trahunt praecedentia consenslonem'

l-

92 S. Aurehi Liher

4. fi. tllud nunc resPonde, utrrm tibi videatur

ut absurdius dicatur falsitatem quam ventatem esse

dubitandum l,id"o. .4. Nimis cito est, inquam' I

inrnortalitatem fac,tum esse video. J?. Satisne

fieri ut aliquando falsitas non sit. ,4. Quomodo mihivideri ptesi) c;um tanta sit difficultas inveniendae verir

gt. Affi Arryl @ Srlrb*" C"ru" " drr* gg

ucum sigur de imortalitatea sufletului. Desfdqoard, totugi ,ceastdrxrncluzie gi arat6-n ce chip a rezultat una ca asta. B.: Faisitatea airpus ci nu poate fi ffuE siml gi cd nn{adar simpl este pururee. Dar, nicirufleul este sempitern. $i nici nu ontrfieEte. Agadar suflenrl trdieqte pururca.

lV. - Di1 perpetuitatea fal^sitdlii sc,u adeudrului se poate, oareldeduce nemurirea sufletuluLz

p,osse? fi. Numquidnam arbitraris eum qui non vivit, posentire? ,4. Non Potest fieri. l?' Confectum est animtsemper vivere..4. Nimis cito urges me in gaudia: pedetenti

qrr"*. fi. Atqui, si recte illa concessa sunt, nihil de-hac

"i,olv* isiam conclusiopem, et quomodo id effectum

oritende. ,R. Falsitatem dixisti sine sensu esse non

eam non esse nor! Posse: semper igitur est sensus' At I

sensus sine animai anima igitur sempiterna est' Nec

sentire, nisi vivat. Semper igitur anima vivit' i,

LY. . Er falsiratis sgu Leritntis perpetuitate possitne coll$iimmortqlitas.

5. A. O plumbeum pugionem! Posses enim

hominem esse immortalem, si tibi concessiesem

istum mundum esse posse sine homine, eumque

esse sempiternum. 1?. Bene quidem "igl*. Sed tamen

panrm eit quod confecimueo rerum natu-ram sin-e ar

facilius adducor ut me temere. aliquid concessisse arbit

quam ut jani securus de immortalitate animae fiam' Tan

L* oon poase, nisi forte in nerrm natura falsitas aliqu'

non erit. r{. Isnrd guidem oonsequens ess€ confiteor'jam amplius deliberandum oeruleo' utrum superius conr

non nutent. Non enim parvum gradum ad ani

ne quid temere dederis?',4. Satis quidem, sed nihilcpro me arguam temeritatis- R. Ergo confectum est

naturanr sine anima viva esse non posse' '4'hactenus, ut possint vicissim aliae nasci, aliae mori' ft' t

si tle natura- rerum falsitas auferatur? nonne fiet utsint omnia? .4.'Consequi video- fr. Responde unde

videatur paries iste verus esse. A. Quia elus non

aspectu. R. E.go quia ita est ut videtur' '4' Etiam'

g4 S. Aurelii Liber

earun) immortalitate, sed successione Provenrre'

isitur aliquid inde falsum est quod aliter videtur atque

fr;;t"*; q,r,ra i." ut est viietur; ablat, 1o.

cui.vid-r

,,". f*,r.rl qUaq,r**, nec verum est' Al si falsiras in re

natura .r,,r, .iL vera sunt omnia' Nec vrderi quidquam

vil-enti aninae potest- Manet igitur anrnta tn rerum nau

si auferri falsitas non potest; ntanet' si potest' '4' Vi

;;;;.;t;; ;;i;;", e"si ractu',, [col' 08881 ouo{ !conclu$um erat; sed nihil hac adiectione promovrm

Nihilonrinus enim manet illud guod plurimum me m

na.sci animas et interire, atque ut non desint mundo'

9f.nura;unwstt& Scrbnc"A ' CatuoaAw S5

(nva este fals prin faptul ci pare altfel decAt este qi adevErat prinfupttrl este aga cum pare, indepdftet cel c5ruia i se pare, ninric nuoste nici fals nici adevirat. $i, dacd firlsitatea nu este ln natrlralur:rurilor, sunt toate adevErate. $i nici nu poate pdrea ceva de<6t

trrfletului viu. Rdmflne, agadar, suflenrl in natura lucrurilor rlacA

falsitatea nu poate fi ahstrasi; rdmAne, daci poate fi. A.: Vdd'nrai degratri, a fi fost fdcut mai robust ceea ce am c,onclus deia;

prin aceastd adjer;1iune, ins[, nu inaintS.m cu nimic. Cdci ntr maipulin rdmAne faptul, care md tulburi cel nrai mult, cE sufletele se

Rasc Ai pier gi cd se face ci nu prin nemurirea lor nu lipsesc ele

lumii, ci doar prin succesiune.

,, 6. R.: Nu {i:'e par, oare, toate cele cor;xtrale, adic6, sensibile,

,oC pot fi cuprinst' cu inteler:hrl? A.: Nu mi se par. R.: Curn aqa?

l)umnezeu 1i se pare a se folosi de simluri intru cunoagtereaIttr:rurilor'/ A.: Ntr indr[znes,c sd afirm ninr.ic temerar despre acest

'lupt; pe cAt mie datul a presupune, insd, Dumnezeu nu se ftrloseqte,

lrr nici un chip, rle simluri. R.: Atunci, concludem, oare, cd nu

lx)ate sim{i decAt suflenrl? A.: Conclude deocamdati, c6t e probabil

;rormis. R.: Ce despre una ca asta; adrni{i tu, oare,,cA acest Perete,dar:5 nu este adev6rat nu este perete? A.: N-ag Putea admite nimicDoi uqor. R.: $i cd orice, dacd nu este corp adev5rat nu este corp?

l.: Aqa-i gi una ca asta. R.: Dacd, prin urmare nimic nu este

fi nici, daci nu oste corp adev5rat, nu este corp: rezultd cd unlx)rp nu poate fi decAt dacd va fi fost sufled. A.: Tare md chinuiegti,

fi n-am cu ce si mi opun.

l, - Ce este aderldrul',^ 7. R.: Ia mai rtiligent seama la una cs asta. A.: Iat5-m5-s. R.:

Itt ,r,od cert acea..ita-i I, piatrq gi aga-i adevdratd, dacd nu este inilrc altfel decAt pare; qi nu este piqtte, dacd nu-i adev6ratd; qi nupoate pdrea decAt simlurilor. A.: lntr-adevdr. R.: Nu sunt, prinltrulare., pietre tn sAnul cel mai ascuns al p[mAnnrlui, nici, desigrrr,

uttde nu sunt cei care sE simt6: nici aoeastd piatr5 n-ar fi, decitdurlrl am vedeao, qi piatra nu va mai fi, cAnd ne vom fi depirtat gi

Irirrreni alnrl, prezent, nu o va vedea. Nici, dacE-1i vei inchide bine

6. l?. Videnturne tibi quaeque corporea'. id

sensibilia, intellectu p.'"t" "o*p'ehendi'?

'4' Non vider

[. O"la illud? videtur tibi sensibus uti Deus ad

;;g"-;;";? l. Nihil audeo de hac * *1'"T 1fl':;f;;; "orrii""."

datur, nullo mod, Deus utitr

sensibus. ft. Ergo concludimus non sentire posse,ni

."f.""". l. CurZUa" interim quantunr probabiliter [i

n. q"iJ i[ud? dasne istum-parietent,.si I:t",p?l-:1-r? '4' Nihil hoc facilius dederim'sit, non esse Parieten

Neque quidquam, si verum corryus.,l:n t"' "1T"1,L'.1*.-1i._.--),4. tale

"ti*.ri ho" est' 'A' Ergo si nihil verum t?t: tltt

I

sit ut videtur; nec q,idqu^'-" corporeum videri ni

sensibus potest; nec sentirei nisi anima; nec' st

o()rpus non sit, corpus esse: restat ut corpus:t"" 1t]i;i;i;;i;,; f,",it.',4. Nimis urses, et quid resistam

habe.r.

Y. - l/brum quid sit.

7. Il. Attencle in ista diligentius' A' Et Adsum'

( lerte hic Iapis est; e1 ita verus est, si non se habet al

rrc videtur; et lapis non est, si verus n()n-est; et non ]

sensibus .rideri potest. '4' Etiam' E' Non sunt igi

lapides in abditissino terrae gremio.' nec omnlno

non sunt qur sentlant: nec iste. tapis esset' nisi

videremus; nec lapis erit cum discessenmus' nem

"il; ";;-t p.r".".r. videbit' Ner:, si l.culos hene cla

;;;;;; ".i, .r* verum nrihi videtur esse id quod est'

Nihil ergo erit falsum, quia quidquid est' "ell"'-::-tjIn n agna" angustias me- :oniecisti' nerl in".ent" Plo^l

Sf, Aruelia AWwth, Solilocuii Catus a doua 97

rluferele, oric6t de multe vei fi ingrnmddit in ele, nu vor congine inole nimic. Nici, mai apoi, insugi lemnul nu este intrinsec lemn.(lAci ceea ce este in adAncul cr-rrpului, nestrilucind deloc, scapdtuturor simlurilor, de unde se deduce cd ln intregime nu este.Intr-aderr6r, dac5 ar fi, ar fi adevdrat; qi nici nu este Lva adevdragrlu'At fiindci este aga precum pare: acela, insd nu pare, prin urrnareltu este adevirat: doar dacd nu ai ceva sd rEspunzi la arrestea: A.:VEa ca asta s.a n6sr:ut, intr-adevdr, din acelea pe care le-am conoes,lns6 este aga de absurd, tncAt nrai ugor aq nega orice vrei dinucelea, dec6t si cred cd este adevirat una ca asta. R.l Nu mdr)pun cu ninlic. Vezi, aqadar, ce wei sd zici: ci cele ct-rrpr:rale nupot pirea decAt simlurilor; sau cd nu poate simli decit sufletul;mu ci piatra, sau <lrice altceva, este, dar nu este adevEratf sau ciEebuie altfel definit insugi ade.v6rul. A.: S5-l observdm, te rog, peucesra din urmd.

8. R.: Definegte, prin urna-re, adev5ranrl. A.; Adeviratul esteltu)a ce se prezintd in sine aga preflrm pare cunoscdtonrlui, dacdvre{r gi poate cunoa$te. R.: Nu va fi, deci, adevErat ceea (re nimeninu poate cunoagte. Apoi, dacd fa]s este ceea ce pare altceva deeitB6te, ce, dacd unuia i se pare aceastd piatr[, piatrd, altuia, lemn,rtelagi lucru va fi gi fals, gi adevdrat? A.: Pe mine mf, migci maiRrult ceea de mai inainte, crrm, dacd c€va nu poate fi cunosort, se

lrrce prrin asta cd nu este adevdrat. Cdci ci ,rrr -lr"*

este, in ac"iagitirnp, gi ade,vdrat, qi fals nu mi-ngrijesc deloc. lntr-adevdr, vid ciun lucru, comparat cu altele diferite, este, in acelaqi timp, qi maihttre, qi prinrir,;e mai a1iei.R.: Dar. temid rru urmeze c5 nimic nu este prin sine. Cdci de unde aoesta estelolrrn, tocmai de acnlo este lemn adevdrat. Nici nu se poate-nt6mplaoil prin sine insuqi, adica, f5re cunnsclttrr, si fie lemn gi sd nu fielonrn adevirat. A.: Spun, aEadar, asta gi aga o definesc, gi nici nulnA tem sd nu fie curnva improbatd definilia mea pentru faptul cdnrtr: foarte scurtd. Caci mie mi se pare ci adeviratul este ceea ce08to. R.: Nu va fi, prin urmarel nimic fals, fiindcd tot ccea ce estedlto adevArat. A.: In nari strAnrtori m-ai hdgat gi, pur qi simplu,lttr rnai qtiu ce sE rdspund. Se face, asdel, ci, cum nu doresr: sd fiu

Liber96 S. Aurelii

quamvis multa in eis incluseris, aliquid hatrebunt'

;;;;."" ipsum lignum intrinsecuf !'8"Y.* "t] :.F111 -i*.r"* ,"rrrr. luidquid in altitudine e€t corpo

minime perlucentis, quod non esse omnrno cogt

Etenim si es'set, verum esset; nec verum quidquam

nisi quod ita est ut videtur: illy{ a.utem non vrd€

.,.rr, .., igitur verum: nisi quid habes ad haec q

,.^po.a"J.. l. De iis-quidem quae concessi' hnc n

"r.! ,ia*o; sed absu'dum,ita est, ut quidquid vis ill

facilius negem, quan hoc verum esse concedam'

Nif,if ."p"[no' Vitle ergo quid tlicere velis:.corpoIU

nisi seniibus videri posse, an sentlre nlsl anlmam'

esse lapidem vel quid aliud, sed verum non esse'

,p;;;;.."m alitei esse definiendum' '4' lsthuc ipsr

.,.,, t". ultimum videamus'

B. B. Defini ergo verurn' '4' Verum est quod ita

habet ut cognitori videtur, si velit possitque

.8. Non erit igitur verum quod nemo Potest

Deinde, si falsum est quod aliter- quam est' v

;il, ;i alteri videatur hic |"Pi::,'",0"t tl:"ji

ll;;;;;"" et falsa et vera erit? A' Illud nre magis super

-"r.i. qrro*rao si quid cognosci non potest' "" 1i::verum .ro., .it. Nam quod sirnul una res' et vera et tl

est. non nimis curo' Etenim viden unam rem dive

comparatam, simul et maiorem et minnrem esse' i

"*-"i i.,"a contingit, quod nihil per-:e maius aut mir

;;;. C"-p"rationis enim [Col' ossg] sunt ista.nomi

Il. At si rlicis nihil esse verum per.se'-.non trmes

."o,r"trr ut nihil sit per se'/ Unde enim lignum est

irri" .ai^- verum lignum est' Nec fieri potest ut

seipsum, id est sine cog.nitole..lignum.t'! ":1,"^"itgffinon sit' .4. Ergo-illud dico et sic definic."

,Jr"o, ne definitio m"i ob hoc improbetur' quod ni

;;tffitp..,d'"u*. Ita fit t-.i t"* aliter doceri

98 S. Aurelii Liber

quam istis interrogationibus' verear iam tame

interrogari.

8f. Autelfu Augustin, Solilocuii Cartm a darn 99

lnvdlat dec6t prin aceste intrebdri, mE tem, totugi, sE mai fiude-acum intrehat.

Yl. - De unde falsitatea pi unde.

9. R.: Dumnezeu, C5ruia noi ne-am incredinlat, ne dd aiutor

Ei ne Iibereazd pe noi din aceste strdmtori, numai s[ credem gi

rC-L rug[m atotdevotat..A.: Nimic n-ag fi fdcut, in acest loc, cu mainrulti pldcere, ch niciodatd n-am fost inviluit de atAta negur6.Dumnezeule, Tat{l nostnl Carele ne-ndemni si ne rugirn, Carele

1i-mplineqti ceea oe egti rugat; dat fiind c6, cum Te rugdm riimmai bine gi suntem mai buni: auzi-md pe mine, zbf,tAndu-m5-naceste tenebre, gi intinde-mi mie dreapta Ta. Revars5-mi inaintelumina Ta gi recheamd-mi din reteciri, Tu cil6uzE,-ntru mine, simd reintorc, tn cole din urma" qi-ntru Tine. Amin. R.: Stai-mi, pe(tAt poli, de fa16 qiascultrl-md cu cea mai rnare atenfie. A.z Zi,mgr-te, daci 1i s-ir sugeret @va, si nu pierim. R.: Aci s6-mi fii. A.:lut6-m6-s, mA ai, neflcdnd nimic alta.

10. R.: Mai intAi qintAi sd ventildm, iardqi qi iar69i, ce estelnlsul. A.: ME mir, dacd va fi altceva decAt ceea oe nu este afa curnpare. R.: Asculti mai vArtos, gi s6 interogflm mai intAi insegi simlirile.()[ci, cu siguranli, ceea ce vid ochii nu este numit fals, decAtdrrci are we<.r sirrrilitudine a adevdratului. Prec,um, cd veni vorba,txnul pe care-l verlem in vis nu este,-ntr-adevdr, un om adwdrat, cifuls, prin insugi faptul cE are o similitudine a adevdrah:Iui. Cdcit:ine, viz6nd in somn un cAine, ar spune, pe drept cd a visat unotn? Prin urmare gi acela este un cAine fals dintru aceea ce esterirnilar adevdratului. A.: Aqa-i precun zici. R.: Ce, treaz cineva,tlucd, vdzAnd un cal, ar socoti ci vede un om, nu s-ar inqela el,tture, prin aceea c',e-i apare o oarecare similitr,rdine a omului? Cdci,tlur$ nu i-ar apirea nirnic, decAt imaginee calului, nu poate srcotild vede un om. A.: Intrutotul de acord. R.: Numim, iardqi, un[t'bore fals, pe unul pe care-l vedem pictat gi o fald falsd, pe unallrre se reflectd din oglindS" qi o falsi, pentru navigatori, migcare atrrrnurilor gi o falsi frAngere a v6slelor, pentru nimic alteva dec6tpr)ntru faptul ci sunt asemdndtoare celor adevdrate. A.: M6rnrrisesc.[.: Aga ne lngeldm in privinla gemenilor, a ou6lor, age, in privinla

9. /?. Deus cui nns commisinrus, sine dubitatic

fu.t op"^, et de his angustiislil":::1"t; *oq3:::*:;, ;;..;"^r, db''n,'tlsime' '4' Nihil plane libentius

loco fecer-im; nam nusquam tantam crrliginem per

Deus, Pater noster, qul ut oremus hortaris' qui et t

qrud'.oguris praestas; siquidem cuT te'"-gl j^t:Ij'rni't irrrrr,-*"lilresque sumus: exaudi me palpitantem

ti" i"""Uti", et mihi dexteram porrige' Praetende n

lumen tuum' revoca me ah erroribus; te duce in

redeam et in te. Amen' 'l?' Hic ebto guantum potes'

vigilanti ssime attende'4' D^ic, -g"t"t"', tt-qltt

^t,suggestum est, ne Pereamus' P' Hic esto' 'd' Ecce

me nihil aliud agentem'

10. ,l?. Prius quid sit falsum' etiam atque etr

ventilemus. ,4. Miroi si quidquarn aliud erit' quam ql

non ita est ut videtur' 'B' Attende potius' et ipsos st

f i". i","..osemY1' Nam certe q"91,::1:]]*::f[i"i*. itr"rm] ,risi habe'at aliquam similitudinetn veri'

verhi causa, homo quem videmus in somnis' non est utii

;;;. ;;,r, ,"d' falsus, eo iPso quod habet v

.i*ifi,rait"m. Quis enirn canem videat' et recte se di

hominem somniasse? Ergo et ille falsus canis est' ex eo (

"i.Ji" *to est..4. [ta esl ut dicis' n' Qufd' vigilao's q1

si viso equo putet se homincm videre? nonne eo falli

;; -"i ;pp**, aiq"" n"Tl'ti :'I1':i:t-ll3":i ::j^;;;#; "iti "q"i

species, non Potest arbitrari

l.*il"* "riere. A. ptot*t cedo' R- Dicimus.item fi

urt t"^ c1r-ram pictam videmus, et falsanr faciem quae

;;;;;il-.;hi*i ", ralsum .,:'iY T*y'.ff:q1":11

iit"I"q"" i"t.actionem renri, ob aliud nihil nisi qt

"".i.fJi. sunt. .4. Fate'or' 'R' Ita et in geminis fallimur'

;;;tli" in singulis sigillis uno annulc' impressis' et

Liber Qf. Auseliu ABustin" Solilncuii Carta o doua IOL

oricdror sigilii imprirnate cu acelagi inel qi a celorlalte cle felullucestora. ,{.: Te urrnez intru-t<.rnrl gi conced. R.: Aqadar sinrilitudinealucruriloq care line de ochi, este maica falsit5lii. A.: Nu [x)t nega.

11."R,: Dar toatd aceastd pddurera pnate fi, dac6'nu mA ingel,imp6rfitd in doud genuri. Ceci consist[, in parte, dintru lucrruriegale, in parte, dintm inferioare. Flgale sunt cAnd zicenr atet ca

acesta este similar aceluia, cAt gi acela aceshria. precunr +a spus

<lespre gemeni ori despre imprimdrile ineluhri. In cele inferioare,insi, cAnd zicem cd acela, cane este mai rdu, este similar acestrria,(iare este mai bun. CEci r:ine s-ar privi in oglind6 gi ar spune pedrept cd el este similar acelei imagini, qi nu, mai degrab6. ea luilnsugi? Dar ar:est gen consistd, in parte, din ceea ce indrlrd suflehrl,ln parte; insd, din acele lucruri care sunt v6zute. $i, iard.gi. aceea

rr indur6 sufletul, indurd fie prin sim1, precum miqcarea turnului,rare nu-i deloc, fie in sine insugi, prin ceea'ce prinreqte de la simquri,precum sunt viselele visdtorilor qi, poate, chiar qi ale nebuniklr.Apoi, acelea, care apar in insegi lucnrrile pe care le vedem, unelentrnt de la natur[, celelalte sunt exprimate sau inchipuite de cdtrecreaturile-nsufletrite. Natura produce similitudini deterioare fieprocreindu-le, fie reflectAndu-le. Procreindu-le, cAnd se nascsimilare pdrinfllor; reflect6ndu-le, precum dintru oglinzi de acestfel. CIci, oric,At de multe oglinzi ar face oamenii, nu ei reproduc,Iotuqi, imaginile care se reflectd. Pe de alt6 parte, ins6, in picturiqi-n oricare plismuiri de acest fel, sunt opere ale creaturilorinsuflelite, in care gen pot fi, daci exist6, totuqi, incluse chiar qi

ucelea pe care le fac de-monii. Umbrele corpurilor, lns6, fiindcE nuuo indep6rteazd toarle mult de subiectul disr:u1iei, ca sa fie numitesirnilare corpurilor qi cvasifalse corpuri, gi nu trebuie nici uegater/l fn de judecata ochilor, e bine ca ele sd fie puse in acel gen? (ure*: produce rezultAnd de la natur6. Cdci orice corp supus luminiireflecti qi transpune o umbrS in partea opusd. Sau fi se pure cevarlt: contrazis? A.: Chiar nimic. Agtept, ins5, cu nerdbdare spre celirrd astea.

12, R.: Ei, bine, se r'.uvine sE r6}ddm cu pacienfS,, pAnd cAndlr:lelalte simluri ne \,or inqtiinla cd falsitatea se cuib6regte-nnirnilitudinea adevdrului. Cdci qin auzul insugi apar cam tot ateteagenuri de similitudini: precum cAnd, auzim vocea unui vorbitor

roo S. Aurclii

caeteris talihus. ,4. Sequor' omnino atque conoedo'

Similitudo igirur rerrm quae ad oculos pertinet mater

falsitatis. .;1. Negare non possurn'

11. /?. Sed haec omnis silva, nisi me fallit' in dtro

dilrcli potest. Nam partim aequalibus in rebus' paftrm ve

i"'J",I.*.ibr. ..i. Aequalia sunt, quan(lo tam hoc i

ou*^ iU"a huic simile esse dicimus, ut de gcminis dia-

ibus annuli' In deterioribus alest, vel de tmPresslo

*,""a" ilud qucld cleterius est, sirnile esse <licimus meh

6*i, *^i* in ipeculum-"ryi1:t, et recte'l:"i:T,::.i",H;il;J"rri, a. [Col' 0s90]non potius ilIam sibi?

aut; genus partim est in- eo rrult 1{ma P*i*tl !:;;Hil;f,,r" q.r*u''identui'. sed ipsum quod ani

prri*r, aut in sensu patitut' ".

t"ti:,:::11.$l :lil;;; upr,t ,"rp".* "* "o

q'od.accepit a sensi'bus'

,.rrrilrir"'ru^niantium, et fortassis etiarn furentium'i,i,-lomrrs qrrnercnt-ilil ";" in ipsis rebus quas vitlern*s apparent' alia

n.,.r.u, caetera ab anirtrantibus exprimultl: a:31

ii"-""r".. Natura gignendo vel resultando similitudir

;;i;;;;t f."it. blgtte.do, cum parerrtibus -simi;;;;;.t resultandoiut de speculis cuiuscemodi' Q""1enim pleraque specula homines faciant' Iron tamen

effingunt eas quae redd.untur imagines' ,Jl,T^-

anim"antium opl.o sunt in picturis'. et huiuscen

; il"* ; ii gri, ".,t

i'' * q': -,8":: : :" ;]:,1,'- :

t

fl :;;;;;.; .i tuir"., fiunt, quae'l*1.."11t'^li:::lr ' ' non nimis ab re abest ut corPautem s)rPorulnr cllra;iJ..t et quasi d.,

"otpota dicantur' nec ad ocu

iudiciurn pitti.r"." negandae sunt; in illo eas genere

fh"",, quod resultando a natura fit'.Result'l Taio.p"t trmi.,i obiecqrn, et in contrariam partem urr

;'di;. An tibi ,iiq,ria contradicendum videtur? '4'

vero niliil. Sed quoiram ista tendant, vehementer e

12. r?. Atqui oportet patienter !er11us' donec

caeteri sensus ienuntient in veri similitudine ha

falsitatem. Nam et in ipso aufitu totidem fere genera vet

sirnilitudinum: veluti cum loquentis voct:m' quern

LO2 S. Aurelii

i,idemus, audientes, putamus alium quemPram? cul r

similis est; atque in deterioribus vel echcl testis est,

tinnitus ille ipsarum aurium, vel in horologiis meru

aut corvi quaedam imitatitl, vel quae sibi somnianaut furentes videntur autlire. Falsae autem voculae

dicuntur a musicis, incredibile est quantum a

veritati, quod post apparebit: tarnen etiam ipsae, qu'

sat est ,rrt", ..r., absunt ab earurn similitudine qu

veras vocanl. Sequeris haec? z{. Et libentissime' Nam ni

lulxrro ut intelligam. t?. Ergo, ne moremur' videturne

aut lilium a lilio posse odore, aut mel thyminum a n

thymino de diversis alveariis .eapore, aut mollitplunrarum cycni ah anseris tactu facile diiudican?-Non

vidr:tur. fl. Quid, cum talia rtos vel olfacere,gustare, vel tangere somniamus? nonne similitudinri'^ugirr* e., detericrre quo inanit.lre decipimur? '{Verurn dicis. fi. Erg,r apparet nos in omnitrus sens

sive aequalibus, sive in deterioribus rebus,similitudine lenocinante falli, aut etianrsi nonsuspendentes consensionem, seu differentiadignoscentes) tamen eas res falsas nominare quverisimiles deprehendimus. .4, Dubitare non Possum'

WL. - De t)ero et simili' Soliktquia cur dictct.

13. fl. Nunc attende, dum eadem rursum recurrr

F..f. A,*fu Arwa,r" S.lrtl""r" C"rm " ar* m

pe care nuJ vedem,'il s{)cotim un altul oare(Ere, cimia-i este similarprin vcrce; iar, in cele i,ferioare st6 martor fie ecour, fie acel triuit aIurechilor insegi ori, in orrl.gii, acea imitare a mierlei sau a c,rbului,,ri cele care Ii se pare cd le aud visdtorilor ori nebunil.r. Acelctonuri false, insd, care-s menfionate de muzicieni, e incredibil catde mult depun adevdratului mdrhrrie, ceea ce se va-nvedera mai

Vll. - Despre adeudrat Si similar. De ce-s numite Solitocuii.

Liber

quo fiat apertius quod conamur ostendere' A' Eloque." qui,d vis. Nam ego circumitunr istum semel

tollrare, neque in eo defatiscar spe tanta pervenie

quo nos tenclere sentio. -8. Bene facis. Sed attende utrr/r\^I ,llQtihi videatur, cum ova similia videmus, [Col' 089

aliquod eorllm falsum esse recte nos Posse dicere'Nullo modo videtur. Omnia enim si ol'a sunt, vera

sunt. ,8. Quid, cunr de speculo resultare imaginevidenrus? quibus signis falsam esse comprehe/. $cilicet quod non tenetur, norl sonat, non per

movetur, non vivit, et caeteris innumerabilibus, qr

prosequi.longum ost. t?, Video te nolle irpntorart,

v&

1O4 S. Aarelii

evadi non Potest'

VIII. - Unde uerum aut falsum'

nroperationi tuae mos gerendus est' Itaque' t: tt:'r"p",rr.r, si et illi homines quos vide'mu:, tl ltl',Tl^]li;;;;;;;;.i a vigilantibus poss"i't' nihiklue inter rpt

differret, et eos q"ot "*p"'gefacti

ac-sani alkrquimur

;i;;;;, ,,,r*q,i'ltt*"t "oi falsos diceremus? '4'

;;;;;;;J ."cte dic'r'tur? fl'.,Ere"','-::- ::.:t j'

;;;; simillimi apParerent, nihilque inter eos et vr

omnino distaret, eoque falsi qucl per illas vel a

dif f erentias dissimiles convincerentur; no

iltl;ilt;em veritatis matrem' et, dissimilitudir

;J;il;t.e fatendum est? A' Non habeo quid di<

et puclet me tam temerariae consensiorus meae supen

74. R. Ridiculum est si te pudet' quasl non

i d i p sum el e-geri mus hui us mo di tt'Tt1:,1i T:^":,:^ :

;;I;; lrL .otit nohis loquimur' Soliloquia v1c1

inscribi volol novo quidem et fortasse duro nomrne'

il; d"r.ru.r.ttu"dam satis id,neo' Curn enim net

rnelius quaeriln"'it^" possit' q:"*-li].11':9,i:O:r..rr"al.ao, et vix quisquam inveniatur quem

p,i "", co nvinci d isputantem, ::q""-.P 1":. l:tlT,."louoeat c(rr lv lr rLr I r \

I;-; bene inductam ad discutiendum incond

uervicaciae 6'[6111rrr explodat' etianr curn laceratir - t^-..-^.,o .lio"imrrlata- interdum et ap(re iissimulata' interdum et aPeanimorum, plerumque dtsslmula.ta'. llrr'cru

;;;;,i*.ir.;, ut opinor, et commodis:lT *1":t:'r1.::lfit",,;;ffi.r, *'it'iq"u respo.dent"l' oto

"tt!1,]verum !,.","'"' qY."* i'-Tl :1 it:1.':i,1ll'i,'jll;;;; lllt*;rti, ,"ditt ,tque resolvere; aliter hinc

91. e"raU arr$*ttr, fulil"*ii C"rtu " fur* lM

Aqadar. ca sd nu le repet pe fiecare in parte,'dacd gi acei oameni,pe care-i vedem in vise, ar putea trdi, vorbi, ar putea fi atingi decltre cei trezi qi nici nu ar exista nimic diferit lntre ei ingigi gi

aceia, pe care, trezi gi sin6togi, ii agrdim gi-i vedem, i-am mainumi, oare, pe ei falgi? A.: In ce chip s-ar putea spune pe dreptuna ca asta? R.: Agadar, dacE prin ceea ce ar fi adevd.rali, prinBEta ar p6rea foarte similari adevirah.rlui, gi nici n-ar exista absolutnimic deosebitor infre ei gi cei adevdrali gi, prin ce falgi, prin asta

l-ar dc,rvedi, prin acelea sau alte diferenle, neasemdndtori, nulrebuie, oare, mdrturisit cd similitudinea este maica adevdnrlui, gi

dicimilitudinea a falsitdlii? A.: N-anr nimic de zis qi mi+ rugine de

It6t de temerara rnea corisim;ire de mai inainte.

14. R.: E ridicol, dacE te ruginezi, ca qi cum nu chiar pentruam ales acesl mod de dialoguri? care, fiindcd vorbinr cu noi

lngine, voiesc sE fie numite 9i consemnate in scris Solilocoii,intr-un nume, intr-adevdr, nou gi, poate, dur, dar desd de potrivitptului de demonstrat. Cum, intr-adev6r, nici nu poate fi mai

ciutat adevirul, decAt intreb6nd gi nispunzAnd, gi abia poateg6sit cineva, pe care sd nu-l rugineze sd se lase convins,

qi sd nu se-ntAmple din asta, aproape intotdeauna, ca,adus bine spre a fi discutat, sd nu explodeze clamoarea

dezlAnat6 a inc6p[[An6rii, chiar cu lucrarea spiritelor, de multeori disimulatE, alteori pe fafa; iu mod pagdc, dup6 cum socot, gi

loa.t" ",r*od 1i-a pldcut sd caufi, cu ajutorul lui Dumnezeu,intrebat de mine insdmi qi mie ins6mi rEspunzAndu-mi;

lltotiv pentru care nu-i nimic de ce sd te temi sE te reintorci gi sd te

litnuregti, dac6, intAmpl6tor, te-ai incurcat intr-un loc; cdci altfelflu se poate scipa de aici.

Yftl. - De unde adeudratul sau falsul15. A.: Drept spui; dar nu pre,a v6d indeaiuns r:e sE fi conces

l[u; decAt, intAmpl6tor, cd acesta este numit, pe drept, fals, careiro o oarecare similitudine cu adevlrahrl, crun nrr mi se-aratd nlaidnparte nimic demn de numele falsului; qi, iar6gi, sunt, totuqi,Rrnstrans sE recunosc

"q p.i. ce sunt numite false, cele oe-s numite,prirr asta se deosebesc de cele adevdrate. De unde rezultl faptultl6 hrsdgi acea disimilitudine este cauza falsitelii. $i, astfel, sunt

Liber

Liher 8f. Aurclia Aryustiu Solilocuii Coftco a dow lO7

oonturbat, cdci nu-mi vine uqor in nrinte ceva, care sd se rrasridin cauze contra-re. R.: Ce, dac6 acesta este unicul gen, in naturahrcrurilor, gi singurul, care este aEa? Ipprori, oa-re, ourn vei fi alergatprin tr-rate speciile de animale, cE singur crncodilul poate fi gdsitrure si-gi miqte maxilarul superior mAnc6nd; mai cu seanrd., cum&proape nimic nu-i poate fi gdsit astfel similar weunui lucru, incAlrA nu-i fie chiar prin ninr.ic disimilari' A.l VId, desigr.rr, asta, (lar,cAnd iarr in considerare cd ceea ce numim fals are ceva gi

Hsem5nitor, gi neasemEndtor ade,vdratului, nu-s in stare a discernedin care parte qi-a meritat mai degrabd nilmele de fals. Cdci, dacevoi fi spus cA din faptul cd este nea^eemdnitor, nu va mai fi nimicrnre si nu poatd fi numit nefals: cdr:i nu eist6 nimic r:are sd nufie neasemdndtor vreunui lucru, despre care concedem cd esteude.vdrat. IarEqi, rlaci voi fi zis r:i trebuie numit fals, prin faptul(A este asemen6tor, nu numai cd o wrr reclama oudle acelea, care-s

udevhrate prin insugi faptul cd.s foarte asem[n6toare, ci, chiarnfla, nu voi fugi de cpea ce md constrdnge sE mlrturisesc cd toateiunt false, ci nu pot nega cd toate-qi sunt lorugi asemlndtoaretlintr-o anumitfl parte. Inc]ripuie-1i, ins5, c5. nu mi-e teanrE sdrlspund anume cd similitudinea gi disimilitudinea fac deodatdru sE se, numeastd ceva, pe drept, fals; ce cale-mi vei da de-a scdpa?

0Aci nu rnai pulin mi se va impune s[ declar cE toate-s false, dinluoment ce, aga cum s-a spus mai sus, toate se dovedesc AiIrsemdndtt-rare lorugi, dintr-o anumiti parte, gi neasemindt<.rare.Ar rdmAne sd zic cd nimic altce,va nu este fals, decAt ceea oe ar fiIrr sine altfel decAt ar pdrea, daci nu m-aq teme de acei at61ialtulnqtri, de care socoteam cd m-ant indepdrtat de cur6nd curxrrabia. Cdci, intr-o asemenea situalie, sunt impins de un vArteiinopinat inapoi sI spun ci este adevirat. ceea oe este in sine aga

J)recum pare. Dintru care rezultd t:d nimic nu poate fi adevdratflrd un cunoscdtor: unde trebuie sd mA ingrozesc de un naufragitrpe stAncile cele mai oculte, care sunt adevdrate cu toatc c5-stto('.unoscute. Sau, dacd voi fi spus ci adev6ratr:I este ceea ce este,ilr va conclude, oricAt de reptrgnant, tf falsul nu este nicaieri. $i,rutfel, se reintorc acele valuri fr-rriozrse qi vdd cA, cu toatA pacientafr4d de amAnirile tale, n-am inaintat cu nimic.

r06 S. Aurelii

conturbor; non eni'm mihi facile quidquam venrt

mentem) qu,,d contrariis causis gifttat"r' -O; -!""tj:il:;';;,"-;., i., ,""'* natur. genus' et solum qu

ita sit? An ignoras, """ p"t 11t:1tl*t*::::ibirra 'rL: "'^ 'D"---'' "ott'*

crocodilum invenrrtopnera cucurrerlst!rf".i"."* in m1nrf31do partem "Tf::-l:?::isuPctrurEru "' ^:':---: rei sinile,cum pene reperiri nihil queat Ita cltrque

non in aliquo etram dissimile sit? zl' Video Tid^".lr:ItoIl rl[ 4rrYrrv

;;l ;""t c<rn"idett' illud quod falsum v()camusr et sr

;iiq;tJ habere veri et dissimile'ex :::^'"J1T"I"*:H";,'f;;i .,tt*"t, non valeo -discernere'

si eni

;;*,J Ji.ri*il" est, dixer.; "lhl "-'i:,?::*t:,::ll.l.it.ill,iirii ""i* est quod "."" 'li:"j rei dissir

sit, qua m veram ess' concedl*11",. I:l'^13fr"::.:t:.ilil";;.;, ;;1."'" appelland,m; [col' oB92] non ::'ova illa reclamabunt quae '"t'' "oip'o.sunt

quo similli

#;;;;i" ,tot' "ff'gi"n eum. qui. me coegerit f

;;;;;" confiteri, q"u''d "mnia,sibi ex "]:t:

similia esse negare non possuln' Sed fac ne non me1

;iffi-.;;.rd?'",' i* i I it"'li t'e m ac o t":l,Tlll:oi.i-"f "mi""re

ut aliquid falsum recte nomlnetur;

mihi evadendi viam dabis? Instabitur enim nihilt

utomniafalsaesset*""ttit"t;quipP:'omniasibifi

"i ;;;,'r'dictum est' €t '''i'li :y.1,':fl,r"L,lll1l;uL 'uHru *'"-- - ' Restaret ut nihil aliud falsunr'd

H:x*':;:l1i'.LlX'J"*. se haberet *;'u:: ::,"."*t'rii^ ,,,-t *t"'"tta quae me dudyl ":-1"-]

".bit."b... Nam eo rursunl repellor,velttg'"." t1:l'

"i^"...,- ia esse clicam Uu"d i1-t se hahet ut videtur'

qu.,t .,or-,fi, sine cognitore lrihil verum esse Posse: '

mihi naufragium rn scopulis occultissinri: l:t::Y';"..,,;i;;;"r,rr,, t'iu""i .esciantur' Aut' si verum

filffi;il;;;, ralsunr non esse Y1?f ::::l:'quovis repugnante' Itaque redeunt illi aestus'

firiaqr^rr'taita patientia moramm tuarum proces

me video-

Sf. hudiu Auglstit; Solilacuii Coftmahtra 109108 S. Aurclii

quod dicas.

lL - Qukt falsum, qui'd falhr et quid mendar'

16. fl. Attende potius; nam nullo nrodo in anirn

inducam, frusra oos auxilium divinum implorasse' Vi

".,ir,,, terrt"tis quantum potuirnue omnibus rebus'

*"raLi*" qu<.xlfalsum iure dicatur' nisi.quod aut se-

esae quod rron estr aut omnino esse ten(lil et non est'

ifi"l i"p.tl"s falsi genus' vel fa{5 :ti"t' *t f:i$IG; f;il ia to,r'ai"ihr qud habet quemdanr falk

ffid*.", qui sine anima inteUrgi :'" P":"1111-TlapHvlrt..'I.' '1-- -- L anirnalitra,tione fit, parlim natura; ratrone' rn

r"il."A*r"", "t i" homine; natura' in bestiis' tanguam

vulpecula. Illud autern guod..mendax vo(io' a mentl

fii,.Qri hoc differunt a fallacibu-s,. quod omnis fallax

fallere; non autem omnis u-rlt fallere qui mentitur: nam|

mirni et comoediae et multa Poemata mendaciorum pler

sunt, delectandi potius q""tt ldl-"idi vr'rluntate' et o

fere qui iocantr'f mentiuntur' t"O. fnT.::ll:1"*,""il#;;r"t .r*goti"* est ut quisque fallatur' Illi a

;;;; ii ;s"ni ut decipial se'$ t^*"1,i11q":1lTvelmendacestantum,t"ltitt"hocqrridem'mentientamen vocari nemo ambigit: nisi quid hrtbes adversus i

lX. - Ce e.ste falsu[ ce, tn4elitorul, ce, mitrcinosul.

16. R.: Ascult6, mai degrabd, atent: cici nu m6 pot inrpdca,tn nici un chip, cu gAndul cE noi am implorat zadarnic aiutoruldivin. CEci vEd ci, iscodind, pe cAt am pututr toate lucrurile, nu arrimas sd fie numit, pe drept, fals, decAt oeea ce se inchipuie pesine a fi ceea ce nu este, sau tinde, in general sd fie, gi nu este. insdacest gen de fals, de mai sus, este iaragi, fie ingel6tor, fie mincint.rs.CEci de aceea este numit, pe drept, inqelitor, fiindcd are un anumitapetit de a ingela; care nu poate fi lnleles fdr6 suflet este fdcut,ins5,, in parte prin raliune, in parte, prin naturd;,prin raqiune, infiinlele rEionale, precum in om, prin naturd, in animale, precumln vulpigoari. Ceea ce numescl ins5, mincinos este ficut de c6tremincinoqi. Care difer[ de ingel[tori prin faptul cA tot ingeldtoruldoreqte sd inqele, nu, insi, tot (Bre nrinte, gi voiegte sE ingele: c6cigi mimii, gi cornediile, gi multele poeme sunt pline de minciuni,rnai degrabd din voinfa de a delecta, dec6t de a ingela, gi apr-oapeto1i, cei care glumesc, mint. inqelEtor, insd, eau cel care t.rg"IA,

".i",pe drept, numit acela al c[rui scop este ca cineva s6 fie inqelat.Aceia, insa, care nu fac a-sta tn s5, ingele, gi totugi pl6smuiesc rreva,nu se indoiegte nimeni ci trebuie, totugi, numili fie numainrincinogi, fie, dacd nu tocmai acea.sta, simulatori; doar dac6 nuai sd spui ceva impotriv6.'

cici acuma ai inceput sI invelis5, de-acum, ce fel este acel gen,este. R.: De ce s-agtepli? Doaramintit multe mai inainte. Sau

nu ti se pare ci irnaginea ta din trglindd wpa si pari a fi un cvasitu insuli, dar e? A.: Ba mi se prea1nre, R.: Ce, de acest fel gi toategenurile aces qare, sd fie fiecarerimilitudinea a oe.e& pentm care a fost fdcut? A.: M6 dau abxrlutconvins. R.: Acunr, acelea prin care s€ inqalt fie cei care dorm, fienebunii, concezi, socot, ci sunt din acelaqi gen. A.: Ba, chiar cdrriciunele mai mtrlt; cici niciunele nu tind mai muh sd fie cleacelea pe cere fie cei trezi, fie cei sfur6toqi le v6d; gi, tonrgi, sunt cuutAt mai false, r:u cAt nu por fi ceea ce tind sd fie. R.: Ce sd maitpun, incoltea, despre migcarea tumurilor sau despre scufundarea

77. A. Petge,quaeso; nunc enim fortasse de falsis r

tul.. d*"r" -Epi"ri, sed iam illud gelus.lxs.gecto Uuaf

quod dixisti, esse tendit *t "ot' "ti' n' Quidni exs

Eaclem illa sunt, guorum multa supra memoravimr-s'

tibi videnir imago tua de specull TtTi,T ipse velle et

,.a id"., .*r. f"f,r, quod tton esfl A' Valde hoc videtur'

iiiJ "*"it pict.,,a vel cuiuscemodi simulacrum' er

;;;r;;;it'opificum? nonne illud esse conte.dunt'

:;il; ;;rdtue similitudinem, factum -est? -1; |1"-l

addrcoi' rt. Jam ea quihus vel dormientes vel fure

frlrr.r*., concedis, ut opinor, in eo esse genere' O'P:'

iCd. Otggt magis: nam nulla magis t':ndunt talia

il;^;;iGr"r,tk *l sarri cemuntt "t -":

t:*:l.,t*:Hffi';;;f[.ta""t esse non possunt' 'l?' Quid lam

Ii..i r", ir..r*, vel de merso remo' vel de umbris corpot

l lO S. Aurclii

n()rl est.

X. - Quaedam eo oera quo falsa'

18. ,4. Recte dicis: sed miror cur ab hcrc Senere

plura dicam? Planum est, ut arbitror, ex hac regr-rla

oretiencla. ,4. Planissimurn. P' Taceo de caeteris sens

nam nefilo considerans non hoc inveniet, falsum appell

in lebus ipsis quas sentimus, quod esse aliquid tendit

lx)ssumus operibus pictorum fictorumque con;ungere- I

enim tner.us esse pictus homo non potest, quamvrs

speciem hominis tendat, quam illa cprae scripta sunt

libris comicorum. Neque errim falsa esse volunt' aut t

appetitu suo falsa sunt; sed quadam necessitate' quanh

fing"ntis arbitrium sequi potuerunt' At vero in sce

Liber

R,,Jcius votruntate falsa Hecuba erat, natura verus h

sed illa voluntate etiam verus tragoedus, eo videlicet

Sf. Aurelia Ailgustia Solilncuii Caftea a d,oua llrvAslelor, sau despre umbrele corpurilor? E limpecle, cred, cd trebuieltrdsurate prin aceastd regul6. A.: Foarte limpede. R.: Thc desprer:elelalte simquri; cici nimenea, luAnd ,in considerare, nu va gdsicA, in insegi lucrurile pe care le sinrlirn, nu aceea trebuie numitfals, care tinde sn fie ceva, gi nu este.

X, - [Jnelc' cu otdt mai adeueirate, cu cdt moi false.

18. A.: AdevErat vorbeqti; mi mir, ins6, de 1i s-au pdrut deioparat fald de acest gen acele poeme gi glume gi celelalte ingelitorii.B.: FiindcE, de bunE seam6, una este a wea sE fii fals qi alta, a nuputea sd fii adevdrat. $i, astfel, insegi operele omeneqti, precumrrrrnediile, sau tragediile, sau mimii gi altele de acest gen, le putemadduga operelor pic.torilor sau sculptorilor. Cdci tot atAt nu p()atefi adevdrat un om pictat, oricAt ar tinde spre imaginea omului,lrre cAt cele ce-s scrise-n cd4ile comicilor. $i,-ntr-adevdr, nici n-auvoit ei ca ele sd Fre false, gi nici nu-s false prin weun apetit propriu,ri printr-t.r anume necesitate, cAt putur5 urma voinlalrlAsmuitorului. Insi, desigpr, pe s<iend, Roscius2o era, prin v<rin16,o falsd HecubE, prin nahrri, bdrbat adevirat; prin acea voinf6,lnu[, chiar un adevdrat tragedian, prin faptul cE-mplinea, adicE,mt:nirea: un fals Priam, ins6, prin faptul cdJ reprezenta pe Priam,dur nu era. el insugi. De unde se na$te, de-acum, ceva mirabil,despre care nimenea nu se indoieqte c4 totuqi, se prezint6 in sineqa. A.: Ce,-i oare, asta? R.: Ce crezi, decAt cd toate acestea sunt, inunele, adevdrate rle acolo, de unde sunt, in altele, false gi c6 numairitryuri asfa le este de folos la adevflratu] lor ca, in privinla altuia,Itrrrt false? De unde nu ajung, in nici un chip, la "."" ce fie vor, fielrt:truie, sd fie, daci fug a fi false. In ce chip, intr-adevdr, putea fifutu pe care l-am pomenit, un adevdrat tragedian, daci nu voia sdlic r-rn fals Hector, o falsi Andromacha, un fals Hercule gilttrrumdrate altele, sau de unde ar fi o picfurd adevdratE, dacdIt-rrl fi un fals cal, de unde adevdratd, imaginea omului in oglind6,tltrr,ir n-ar fi un fals om. Motiv pentru care, dacd unora) ca sd fit:t't'vu adev6rat, le ftrloseqte sd fie ceva fals, de ce sd ne tenrem at6ttlr, nrult de falsit[1i qi sa dorim, ca mare bine, adevdratul? A.: Nullirr qi nrd mir mult, gi doar pentru c5, in aceste exemple, nu r,Ed

Itirrric demn de irnitat. intr-ade,vdr, nu prlecum histrionii sau unele

inrplebat, institutum: falsus autem Priamus' err qt

Pri".rr.,rn assimilabat, sed ipse non erat' Ex quo i

nascitur quiddam mirabile, quod tamen ita se ha-krcre

anrbigit.,i. gridr,"t, id est? fl. Quid putas, nisi haec

ind" "e.s. in quibusdam vera, unde in quibusdam ft

sunt" et ad suum verufil hoc solum eis prodesse, quod

aliud falsa sunt? Unde ad id quod esse aut volunt'

Jebent, nullo modo pen'eniunt, si falsa esse fugiunt' (

nacto eninr iste quem conrmemoravil verus tragoeclus

Ii n,rll"t ".." f.ls.,, Hector, falsa Andromache' fHerc,ules, ei alia innumeia? aut unde vera prctura es

f*l"rr, "q,r.r"

non esset? unde in speculo vera hominis i

si non frl.rr"'h.rrno? Quqre, si quibusdan, ut verrm ali

sint, prodest ut sint aliquid falsurir; cur tantopere talsrta

formidanrus. et pr() mafino bon<l appetimus veritatem?formidanrus, et pr() magno llono aPpetrmlls vcrrtat''rr

Nn r"io. et multum *iror, nisi quia in exemplis istis n

i,-r,rtoti.,.r" dignunr video. Non eninr tanquanr histri

ll2 S. Aurelii Augustini Solil'oquia' Libel

aut de speculis guaegue relucentia' aut tanguam 1\

[r"rt." L ,r".., it" aiam nos ut in noatro quodam

.reri simus, arl alienum habinrm adumbrati atque assl

et ob hoc falsi esse debemus; sed illud verum quaere

;;; ";" quasi bifronte ratione tPi*" "dttf'li.':^::;lilt;;Jr".rr* sit, ex aliqua falsum tit n Mlgl:divina quaedam requiris' Quae tamen sl lnvenerrn-I

.rorrr" f*,"hi*.r. his ipsan' confici, et quasi confla

veritatem, a qua denominatur-omne quod verum quoqt

modo nominaur? A' Non invitus assentror'

Xt. - Disciplinarum ueritas' Fabula quid' Quid sit

19. 1?. Quid tibi ergo videtur? disciplina disp

ln"rr.rl, "r, fn l.. est? A- Quis dtrbitet- veram? [Co-l'

Sed vera est etiam grammatic'a' E' Itaue ut illa? '4'

li* q*a sit vero .,I.ir"- fl. Illud P-*fY: q""q {hilhabet: quod intuens paulo ante offendebare ek iis r

,1.,a" ,re.cio quomodo nisi falsae e"ssent'. "*1:^":.::po.r".,,. An ignoras omnia illa ffiulosa et aperte falsa

grammaticam-pertinere? .4' Non iry3t" it*l T]d:-:'lLt opirror, .ron p", grammaticam falsa sunt' sed per

qualiacumque sunt, demonstrannrr' Siquide"',::l I;;;;i*"i ad utiliiatem delectationemve mendacium'

autem grammatrca vocis articulatae. custos :t "',:dTai*iffii",' a"ius professionis necessitate cogitur n"*-tltinguae omnia etiam figmenta colligere' 91T::1Tlirt Eri"q,r" mandata ,,,ti, t'ot' ea falia faciens' sed de

;;h"*dam docens asseretlsque f'-"iT f^ Isane: nihil nunc curo, utrum abs te ista bene definita at

airri"ot sint; sed illud quaero? utrum hoc ita 6sse i

grammatica, an vero illa disciplina disRu]Sttoms osrenl

L Nur, nego vim peritiamque definiendr' 9"".,"y."" :ista separare conatus sum, iisputatoriae arti tribui'

20. R. Quid ipsa gramnatica? nonne.si vera est'

,"r" ".1

quo discipli,," ttt? Disciplina enim a discer

dicta est: nemo autem quae didicit ac tenetr nescire d

;;;;; rr"^., ,"it falsa' omnis ergo vera est disciplina'

Sf.d*A;"a€*arr, S"U"*U C"rU"Ar* lt3

neflectdri din oglirrzi, sau prec,um iunincile din bronz ale lui Myrnrr,trnmai nqa gi noi, ca sd fim adevirafi, in oarecare mod de a fi alnostru, trebuie sd fim schilali gi asenruili unui mod striin de a fi.prin aceasta, falqi; ci sd ciuttrm acel'adevlrat, care nu este, ca $iprintr{ ragiune bifront5, opunAndu-se siegi, dintro anumitA parteBr{ev[rat, dintr-alta, fa]s. R.: Mari qi divine lucruri caup s6 afli. Pe

cure, dacd le vom fi g5siq totuqi, nu vom mdrhrrisi, r:are, cd insugiudevirul, de Ia care este denumit tot ceea ce este numit, intr-unnhip oarecare, adexdrag este alcdtuit qi rxasiticluit dintru acestea?

A.: Asimt cu toat[ pldcerea.

ll. - Adeudratul disciplinelor. Ce-i fabuln. C*i gramatica.

19. R.: Cum p se pare, prin urmare, disciplina de a disputa,GHte, ea, oare, adevdratd sau falsdT A.: Cine se-ndoiegte cd-i&rlevdrat[, insd gi gramatica-i tot adeviratd. R.: Oare, tot aqa,ptncum aceea? A.: Nu vid ce sd fie mai adevirat decAt adevS,ranrl.h.: Acela, desigur, care nu are nimic fals; ceea ce, inhrind maitainte, te-ai poticnit de acele lucruri, care,-n nu gtiu ce r:hip,

n-ar fi false, n-ar putea fi adevErate. Sau ignori cd toate aceleqi vddit false fln de gramaticST A.: Nu funor asta, desiguq

, dupi cum socot, nu sunt false prin gramatici, ci prin ea sunlte fiecare cum sunt. Precum fabula este o compunere

minciuni spre folos q;i delectare. ()ramatica este, insd, p[zitorullrlrtirii articulate gi o disciplind moderatoare, a cdrei indeletnicire

constr6nsd prin necesitate sf, adune tot ceea ce apa4ine limbiienegti, chiar gi pldsmuirile, ,care sunt incredinlate memoriei gi

ierilor, nu ficindu-le false pe acelea, ci, din ele, invdlAnd ourre adeviratd ra[iune. R.: Destul de drept; gi nici nu m[-ngrijesc

ltlum cu nimic, dacd acestea au fost bine definite gi distinse derc tineq ci pretind anurne, daci faptul c5 este aga il aratd insdqiuratica sarr, intr-adev6r, acea disciplind a'disputei. A.: Nu neg

l!{1 puterea qi iscusinla de a de{ini, prin care am fcrst acum constrAnslA rleosebesc acestea, este atribuitE artei disputei.

20. R.: Ce, 5pamatirn ins6.Ei, dacd este ade;virat5,, nu este, eB,

tmrr', prin asta adr:v5rat[, prin tlare este o disciplinS? C[ci disciplindFtlr numitS, de la a inr,6ta: nimenea, ins6, care gi pdstreazd ceeaItt, r invltat, nu poate fi numit cE nu qtie; gi ninrenea ru qtie

Liber Ef, Aurcliu Awwtvt" Solilacuii Caftca o doua tt5lulsuri. Toatd disciplina este, agadur., adevaratd. A.: Nrr vdd,tltrtr-adevir, ce-ar fi temerar conces irr acest ralionametrt. Md nfgcd,Itru6, sd nu i se Jrari, totuqi, cuiva, din asta, cd s"unt adeviratepdnn 9i celebrele fabule, cdci gi pe a(€stea le-nv6ldm qi le flnem.,f,.: Oare, intr-ade;r'dr, magistrul nostru nu voia, el, ca noi sd credemtoeu c.e ne irrvafd gi sd gtim? A.: Ba, dimpotrivi, stdruia sd gtim.f,.: Insistat-a el, oare, cAndva, sd credem ca Dedalus a zburat? A.:

-ntr-adevdr, niciodatd. Dar, dacd nu st6pAneam l5murit fabul4,lAcea cd abia puteam fne ceva in mAini. R.: Tu negi, agadar, cd-iLndevdrat c-ar fi arra.str[ fabulE 9i rA aga-i faimos Deda]us. A.: Nu

cd asta-i adevdrat. R.: Nu negi, prin urrnare, c€ tu ai invdlatv5ru1, cAnd ai inv6lat<-l pe asta. Ceci, dace r:ste adev5rat ci

Dedalus a zburat, gi copiii ar invdga gi recita asra ca fahuldrnuit6, ar refine cele false, prin insuqi faptul prin care ar fi

cele pe care le-ar recita. De-aici rezultd.-ntr-adevir, ceeacare ne mlram mal sus, ci n-ar putea fi o adevirat6 fabul5

zboml lui I)edalus, decAt dac6 ar fi fals cE Dedalus a zhurat.Re1in, de-acurn, asta, agtcpt, insd, cu ce din ea vom inainta.Ce, decflt cd nu este falsd acea rafiune prin care alcdtuim

isciplina gi cE disciplina nu ptiate fi disciplind, dec6t dacda15 cele adev5,rate. A.: $i <r are asta cu subiectul nostrui, R.:

t14 S. Aurelii

Non video quiclem quid in ista ratiunculacnnccdatur. Movet me tarnen ne Per rstam curpram

etiam illas fahulas veras esse; nam et has discimus

,"".-"t. B. Numquidnarn magister noriter nolebat r

credere quae docebat, et qosse? A' .lrn<t vehementer '

;,;;;;"."; instahat. Ii. Numquid aliquand, institit

Dae,lalum volasse crederernus? A' Hac quidem

Secl plane nisi teneremus fabulam, vix nos posse aJ

*.nitt* tenere faciebat' r?' Tu ergo negas v€runr esse

iri" f.u"f" sit, et quod ita sit Da;dalus dilfamatus? '4'

* ,,"gu verum .sre' l?' Non negasrcrgo te didicisse ve

".,r., i# didiceris. Nam si volasse Daedalrrm verum est'

ir" p"".i pro ficta fabula acciperent *+'" t"Ode,",tt'^

ifs.r'f.lra ietinerent, cpo vera essent il.la ,quae

Hi.," ""it" exstitit illud quod superius mirabamur' de

ij""aJi veram fabularn esse non potuisee' nisi Dae

;J;;;; falsum esset. .4' Jam teneo istud; sed quid ex

proficiamus exspetxo..'l?' Q"ii, ."Ti ""rr :::: Iit::..*.rtiurrem, qua toflegimtls disciplinam' nisr vera doc(

disciplinam esse non po-ssef 4. El I"" quid 1L:e^ml

Q;i;;b dicas mihi unde sit disciplina grammatrca: t

.;; ;;t"'est, unde disciplina est' '4' Nescio qu-id.

i"r1ltrr,t"t^. E' No,"'" tibi videtur' si nihil in ea defini

"-..'",, "a nihil in genera et partes distributum dt

;#;,"*;. ,,r1, ,,,uttn disciphnam esse potuisse?

Jam intelligo quid dicas; nec ulla mihi occurrrt cu;ugl

i""i". Jt"ifilinae, in qua "."' -tiefinitiones *. diT].,n"-"r

,"ii."i"",i""es, dum quid quidque sit declaratur'..dum

".-frr.l"". partiurn-sua cuique redduntur' dum I

p.*.t*r*ittiir. prcp'i"n-', nihil annumt)ratur alienu

tonrm hoc ipsum q,o ;*i;"iplit" dicitur egerint' O: T,,*.i

21. R. Respernde nunc quue diecipliua conttn

..lo6 nid, rnr rn^ divisionum. partitionumque tationes' zlt J

iindcl weau sd-mi spui de unde este disciplin6 gramatica; cdcie asrlo este adevdratd de unde este disciplind. A.: Nu qtitr ce s6-1i

nd. R.: Nu f se pare cd, dacd n-ar fi in ea rrin-rir: definitntribuit gi distins pe genuri qi pdrfi, nu s-ar putea, in nici un,ip, ea ea sd fie rlisciplind? A.: Acrrrrr inleleg ce wei sd zici; qi nicir-rni vine in minte nici o laturd a vreunei discipline, in carerfiniliile gi diviziunile qi ralionamentele si nu fi dat, atAta timp

t:onfuzia p64ilor, cit nimic propriu nu este trgcut cu vederea.irnic strdin nu ()ste luat in considerare, insuqi ar:est t.t dintru

;:;;;;;^,pJ?;-f.,.i 1c"r. baosl'"era dicitur' '4' vicrt, nlrnreqte adeviratS. A.: Vnd cE astra, rezult6.

) se numeste <lisciplini. R.: Aqaclar, qi insuqi totul tlintru r:are

c.)nsequt.21. R.: Rdspunde, acum, care disciplinl conline raliurrile

,{qrfiniliil.r, divizirrnil'r qi clasificirilor? A.: S-a spus, doar, mai

se tleclard ceeu ce este fiecare, cAt sunt redate fiecare at,rr sale,

cd astea-s conlinute-n regulile tle a disputa. R.: Grama(it:a,iisputandi r:egulis contingri'trt" ".*tu est' ut disciPlinu' ', intru r:At ar fi disciplin5 qi-ntru c6t ar fi adevdratd, a fr.rsl

f16 S. Aurelii Liher

ut vera esset, quae est abs te superius a falsitate

Quod non de trna 6;rammatica mihi licet conclitdere,prorsub de omnibus disciplinis. Nam dixisti, vedixisti, nullam disciplinam tibi occurrere, in quadefiniendi jus atque distribuendi idipsum, ut discisit, fecerit. At, si eo verae sunt quo sunt disciplinegabitne Quispiam. ve,ritatem ipsanr esse per qohlnes verae sunt disciplinae? .4. Prope est omniassentiar: sed illud me movet, quod'etiam ratidisputandi inter easdem .disciplinas numeramus.illam potius existimo esse l'eritatem, qua et ista ipsavera est. r?. Optime omnino ac vigilaritissime: sedneg&s, ut opinor, eo veram esse quo disciplina est'.

Imo idipsum est quod me movet. Adverti enirr*"etidisciplinam esse, et ob hoc veram dir:i. ,R. Quidistam putas aliter disciplinam esse potuisse, nisiin ea definita essent et distributaT .4. Nihil aliudquod dicam. fl. At, si ad eam pertinet hoc officium,seipsam disciplina vera est. Quisquanrne igitur miputabit, si ea qua vera 6unt omnia, per se ipsa etseipsa vera sit veritas? ,4. Nihil mihi obstat quomirecta pergam in istam sententiam. I

XII. - Quot mulis <luaedam sint in'alio.

22. R, Ergo attende pauca quae restant. /.si quid habes, rnodo tale sit quod intelligam, liconcedam, r?. Esse aliquid in aliquo, non nos fduobus modis dir:i. Uno quo ita est? ut etiam sejatque alibi esse possit, ut hoc lignum in hoc loco, utin oriente: altero autem quo ita est aliquid in subjeut ab eo nequeat separari, ut in hoc lignrl forma et

quam videmus, ut in sole lux, ut in igne calor, ufanimo disciplina, et si qua sunt alia similia. An tibi ali

videtur? ,4. Ista quidem vetustissima sunt nobis, etineunte adolescentia studiosissime percepta etqlrare non possum de his interrogatus, {uin ea slne

prin care sunt toate diseipline adevdrate? A.: Sunt gata s-asimt;m6 tulburd, insil, faptul cd prenumdrdm chiar gi ra;iunea de adisputa printre disciplinele insegi. Motiv pentru care soc.ot cd eaonte? mai de6;rab6, adevdrul, prin care gi insdgi aceasti raliuneogte adev6-ratd. Il.: Bine foarte,-ntru-totul, gi cu foarte mare bEgaretle seam{ dar nu negi" precum socot, cA prin acesta este adev6rltanprin care disciplind. A.: Ba, tncmai asta este c€ea ce m6 tulburd:

Iocoti, oare, cineva de miraradevdrate este prin sine insuqiA.: Nimic nu-mi st6-n cale sd

XII. - ln cdte felui uneLe sunt tn ahul.

22. R.: AscultS, deci, atent pufinele cAte-au r6mas. Ar: D[ pelu1d, daci ai ceva, ,umai s6 fie astfel incAt sd inreleg, Ei-1i voif,tlncede cu pl5cere. R.: Nu ne scap[, dolgrn cd a fi ceva in cevaIt 6pune in doui feluri. Intr-unul prin rcare este aqa, inc6t maipoate fi incd distins qi sd fie altundeva, precum acesr lemn, inHr:est loc, precum soarele la r6sdrit: intr-al doilea, ins6,, prin careflfu este ccva in subiea, incAt s6 nu poatA fi separat de eI, precumht a<;est lemn forma gi spela pe care{ vedemi precum lumina in,oore, prequm c5ldura in foc, precum diecjplina in spirit gi alteletlo acest fel. Sau fi se pare altfel? A.: Astea-s, intr-adewdr, foarteVnchi pentnl noi gi. foarte studios percepute qi cunoscute incd delu.nceputul_adolescenlei: motiv pentru care, intrebat.despre ele,Itu nu pot decAt sa conced, f5rn nici o deliberare, acestea. R.: Ce,

8f. Awelia Arycrtia Solilacuii Cafteodaua LL7

deliberatione concedam. /1. Quid'illud? nonne

IfB S. Aurelii Liber

valetudinis ratione vel aetate lnmutarl, cum r

nisi r:andidam, Possumus.

Xtt[. - Immortalitas onimae coll@itur'

quod in subiecttr est inseParabiliter, si-sublectum i

non marleat. manere non posse? '4' Hoc quoque

necessarium; nam manente sublecto, posse id quod'

subiecto est non ntsnere, quisquis diligenter res adv(

i.rteltigit. Siquidem huius corporis color pote'st

8f, Awelfu Ati,Swtia Soli,lacuii Caftea a daua I l9

despre aceea, ()are? nu concezi rE ceea ce este inseparabil in subie<:t,tluc5 subiectul insuqi nu diinuie, nu poate sd diinuie? ,{.: Chiar

;i aceasta vdd cd este nec€sar: c6ci oricine observd diligent lucmrilelnlelege c[, d6inrrind subietltul, se poate sd nu ddinuie ceea r:e

€flte in suhiect. Dat fiind ci culoarea acestui corp poate fie dinmrrtive de sdndtate, fie prin etate? sd se schimhe, c6t, insugi c.rrrpul

nu va fi pierit inc5. $i asta nu a.re vala-bilitate in mod egal in toate,ci ln acelea ln care cele ce sunt in subiecte coexistd nu ca ele sd fielrrrcgi subiectele. Cdci nu ca sd fie acesta perete, peretele e fdr:utde aceastd culoare pe care o vedem in el; cAnd chiar qi dac6,printr-o-ntAmplare oarecare, se-nnegregte sau se-ndlbegte, sau igitfihimbe culoarea dintr-una intr-alta, nu r[mdne, totugi, prin a-sta,

;i nu este numit cu nimic mai pulin perete. Dac5, ins[, foculuil,nr lipsi,-ntr-adeviir, cdldura, nu va mai fi, desigur, foc: gi nir:i nuputem numi neaua decat alhd.

XIIII. - Se deduce imortaLitatea sutletului.,

23. Cine-ar putea, ins5, concede ceea ec ai intrebat sau r:ui it.Br putea pdrea cd se-nt6mpld ca, pierind insuqi subiectul, sdlAmAnd ceea ce este in subiect. Este, intr-adev:ir, monstruos gi

Irxrrte strdin de adevdr ca ceea, ce n-ar fi decAt in subiect, sdpoutd sd fie, chiar gi cAnd subiectul n-ar mai fi. R.: A fost gisittgndar ceea ce intrebam. A.: Ce vorbegti? R.: Ceea ce auzi. ,4.:Hezultd, oare, lSnrurit de-acum ca spiritr.rl este nemuritor? R.: Dacilnle pe care le-ai conces sunt adevErate, foarte lEmurit doar dac6llrr zici, din int6mplare, cd spiritul este spirit, chiar dacd nloare.A.: Nu gtiu s6 fi zis weodatd asta: ci, prin insugi fapnrl c,6 nt()are,tic cE se-ntAmpld cd spiritul nu rnai este. $i nici nu m5-ntoarce dela aceastd sentinlr{ c€ea ce s-a spus de citre marii filosofi cA acellilcru, care, ori de unde va fi venit, propagd via{a, nu poate siudmite in sine moartea. Cdci,'oricAt lunrina, de crriunde va fi prrrrrtltrtra, face sd luceascd aceasta gi nu poate sd admitd in sirreItttrrnerir:ul, din cauza aoelei mernorabile legi a contrariikrr, st-,

tlinge, totuqi, Ei acel loc, fiind stinsd lumirra. se-ntrrnecd. Aga, oeeat'lt olrunea rezisten|d tenelrrelor gi nici nu a admis, in nioi unt,hip, in sine tenebrele, pierind, aqa. le-a gi ficut krc, precum putearil le facri qi rrumai retrAg6ndu-se. $i, astfel, md tem (:a nu curnva

corpus necdum interierit. Et hoc non peraeque',r.r-,rribru valet. sed in his in 'quibus, non ut sint i1

sublecta, ea quae in subiectis sunt -coeristunt' Non.en

ut ;it iste peries, paries hoc colore fit, quem rn"

videmus; oum etiam si quo casu nigrescat aut a

vel'dliquem alium mutet colorent, nihilominus,,.^rr"r, paries ac dicatur. At vero ignis si calore I

0S96] careat, ne ignis quidem erit; nec nivem vo

23. Illud vero cpod interrogasti, quis concessent'

cui posse fieri videatur, ut id quod in suhiecto est' mal

ipso intereunte subiecto? Monstruos'* tl'T. et.a vr

alienissimum est, ut id quod non esset nrsr rn rPso

etiam cum ipsum n,rn fuetit possit esse.' -fl' Illud igi

1.,,,d q.,."."t.rrr. inventum est ''l' Quid narras? rt'

quod audis. ,4. Jamne ergo liquicio constat anlmum c

in.rnrortalent? fl' Si ea quae concesslstl vera sl

liquidissime: nisi f<-rrte arri.num dicis, etiamsi morial

,r,ir,lrrn esse. ,4' Nunquanl equidem hoc dixerim; sed

ipvr qutl interit, fieri ut animus non sit, dico' Nec me

hac sententia reYocat, qud a magnis philosophis dict

est, eani rem qude, quocumque venerlt' vrtan.prmorten in se admittere non posse' ()uam!'rs enlm

quootrlnque intrare potuerit, faciat id lucere'

in se propter memorabilenr illam vim contraritrrum

possit'admittere; tamen e rtinguitur, locusqug ilt: ".Yirrrrrirr" tenebratui.' Ita illud quod tenebris resistebat'

ullo modo in se tenebras admisit, et sic eis intereun

locum fecit, ut poterat etranr discedendo' Itaque timeo

24. R. Noli gemere, immortalis est rrnimus

,4. Unde hoc probas? Il' Ex iis tf"T-.1Y3 tTlStt" """ttt;;;;n"t, .rp".i,,t concessisti' '4' Nihil <pidem me mrr

U;;;; illroganti tibi memini o"oTY -'-:1 ::l'i-:lipsam summam, oro te; videamus quo tantis anrbagiJ

pervenerimus, nec me iam t"tttt:g:'t^,u:P.-::-:":.7L.erit., enumeraturus es quae concessr' quonam rur

."-p""ti" -ea desideratur? Arr ut ^"i"t,q1li-;u:1,1i."li* i"t"t.s, si qt'id boni forte confe<;imus? l?'

q""Ji."arc video, -sed

attende alrsentilrmi,'frlec&s'/ 'l?' Omne quod in subi

iam, hic sum; qurd e

Lrt, ,i semper manet, ipsum etiam subiectum ma

semper ,r""".r" est' Et omnis in suhiecto est a

llr.iplirr*. Necesse est igitur semPer ut,?tii5^Ti;i;;"; tnanet disciplina- Est autem disciplina

;; t;;;"', ut in initlo lihri huius ratio [Col'.r"..,r""ir. veritas manet' Semper iginrr anirnus manet'

;il; mortuus dicitur' lmmortalem igirur animum s

non absurde negat, qui superiomrn aliquid non

Sf. futtelia Au&gin, Solilacuii Cattca a dnua l2l

rnoarte& sd cad6 asupra corpu-tui, preflrm tenebrele €rsupra lcnului"ulreori depdrtAndu-se spiritul precum lumina, alteori, insi,Itingfindu-se eJ insuqi, incAt sl nu mai fie de-acum securitate fali

, tle-ntreagi moartea corpului, ci sd trebuiascd dorit un anrune gende moartq, prin core sufletul si fie dus nevit5.mat din corp qi sd fier',ondus Ia locul, daci este vreun Ioc de aoest fel, unde sd poatd s6 seItingi. Sau, dac5,-ntr-adevir, nici asta nu se poate, iar sufletul,pre,cum lumina, se aprinde in iruugi corpul, gi nici nu poate durau.ltundeva, gi toat4 moartea este o anume stingere, h *rp, a sufletuluiuuu a viegii, nebuie cdutat atAt c6t ii este ldsat omului, alt gen, prinurre insiEi viala aceastar oa-re este tr5itE, sd 6e triiti in siguranla qilinigte, cu toate cd nu qtiu c.um poate sd se-ntAmple una ca asta,dacd suJletul moare. 0, nrult fericilii, cdrory [i +a demqnstrat ldmuriqfie de cdtre ei ingigi, fie de c6ue oricinegi place, cd nu trebuie s6 nelcmem de moarte, chiar dacd sulletul piere! Dar pe bietul de minetrici o raliune, nir:i o carte n-au putut s5 mi convingd inc6.

24. R.'. Nu geme, sufletr:I uman este nemuritor. A.: De undetllvedeqti asta? B.: Dintru ac.elea pe care, cum socot, le-ai conces0u male precaulie, nai sus. A.: Nimic nu-mi amintesc ca eu s[-1i firlspuns trie, c[reia mi intrrebi, mai pqin atent: dar, te rog, trager.le acum insEgi concluzia, sd vedem unde vom fi ajuns prin atAteartrAmtori, c5, de-acum, nu mai vreau si m6-ntrebi. Daci ai,lntr-adevir, de gAnd sd enumeri pe scurt cele pe srre le-am coruEs,lu care ar mai fi, oare, de dorit rdspunsul meu? Sau ce si-milrricinuie,qti, doar, zadarnic amAndrile bucuriilor, dacd, intAnrpldtor,unr dedus ceva bine? R.: Voi face ceea ce vdd cE vr.ei tu, dar iafrrarte diligent anrinte. A.: Vortregte odatE, aci-s; de ce md omori?ll.: DacE tot ceea ce e in subiect dlinuie pumri; e neapdrat necesarr:u insugi subier:tul sd ddinuie pururi. $i toat5 clrsciplina spirituluiRste in subiect. Este, prin urmare, absolut necesar ca spiritul sdrldinuie pururea dac6 disciplina ddinuie pururea. Disciplina este,lrr adevdr, gi, precum ne-a convins, la inceputul aceatei cd4i,ttliunea, adevS,ml ddinuie pururi; gi nici nu se poate spune unrpirit mort. Aqadar, nu neag4 in mqd absurd, spiritul nemrrritorningur acela, care poate convinge cd ceva,,din cele de mai sus) n-Blust drept conces.

Liherr20 S. Aurehi

mors ita contingat corpori, ut tenebrat: loco' aliquar:

dist:edente animo ut lumine, ali<luando autem ibid

exstincto; ut iam non de omni morte (]orPorls securl

-ii, ."a Aiqr.oa genus mortis sit optandum' quo ani

;;'.-.p; i.r*l,i-i" educatur, perducaturque ad l.cur

,i- "., 'rffr. talis locus, ubi non possit exstingui' Auti

ne lxrc quidem Potest' atque in ipso corpore anrma ql

lrrr.r"r, acce.rdiiu., nec alibi potest dtrrare' omnlsr

-u.. "* exstinctio quaedam ^t'it"*" in.corpore vel r

;i.I;J g"""s eligendum est quantum':l:-::"*ilarrYuuv o ' tranquillittidipsum quod vivitur? cum secuntate ac.

vivatur, quanquam nescio quomodo istud pr-rssit{ieri

;;;;'"r;;,rl- o *"tt"m beatos, quibus sive ab i

.i* ^U, quolibet, non esse metuendam, T"t"i: "l'

anima intereat, persuasum est! At mihi misero n

orih,r" rationes, nulli libri persuadere Potuerunt'

concessum esse convlnclt'

122 S. Aurelii A

XN. - Ercutilur superior qdlogbmus'

25. A. Jam me volo in gaudia mittere' sed tl

alicpra ntu m revoct)r causis' N"T Pi:1"..:' i'-:*:::1circuitu tanto usi sumus, nescio'quaru ratrocrnatron

catenam sequentes, cum tam breviter totum de <

quomodo in animo semper. sit discrpltnt' p1t"t."-'

iisp,rt'n,li, cum et t11 eluci "i"t I'lt]-1ilf.:-:':"i;;;;;;,'rant, ah infantia temPore fut:rit indocnrs'

*"i^ f,,t*-us dicere aut'imperito*'" i"l-Tl:^::larlim,x, aut esse in animo elm guam neEnrant. dtscl

Quo.l si vehementer absw$.u1 :.tt' t:?'"t

"1-1lt ::llii, ,.rirn,, sit rneritas, aut disciplina illa vtlritas non srt'

26. R. Vides quam non frustra tantos circ'uinrs egt

,r,rstrl-.utiocinatio' Quaerebamus enim quid. sit verit

;;;;d "" nur,. quiJem in'hac quadum silva rer

l",rir". f"""-"Jrril'"s oberratis'. videri "tt il:"-:::trrrrfrrvuv r'"_-- -

,"i"i.t". 'Sed quid facimus? An incoepta omrttrmus;r '- '' robis librorum alienorum in marexspectamus ecqulo r , .D NT^_ ^* *,,1

Sf. Aurcliuht$wtin, Soklocvii Carteaadoua 123

XIV. - Se etamineazd silogismul de mai sus

25. A.: Vreau sd mi dedau, de,-acum, hucuriilor, dar md ablinptrlintel din dotrd crtlrze. Chci mi tulburd intAi cd ne-am folositil" ,rn atat de rnare circuit, urm6nd nu gtiu r:e inldn;uire de

rafionamente, cAnd putea fi atAt de pe sc.urt demonstrat totul despre

(rare se vr,rrbea, precum este a(rurn demrlnstrat. Motiv pentru (ilre,

rnd face sd md-ngijorez cE discursul a ritdcit atAta timp ca pentru

a intinde capcane. Apoi, nr-r v6d cum sd fie pururi disciphna inspirit, mai ales cea de-a disputa, cum gi atAt de pulini suntr:unoscdtori ai ei, gi oricine o cunoafte pe ea a first, de la n8!tere,

rrtAta timp, negtiutor. CEci nu putem zice nici cd spiriteleneEtiutorilor nu sunt spirite, nici cd este in spirit acea disciplinape care ei ttu o r;tiu. Ceea ce, daci este vehement altsurd, rdmAne

fie cri adevirul nu este pururea in spirit, fie c[ disciplina aceea

rlu este adev[rul.

26. R.: Vezi cd nu-n zadar a fdcut judecata noastrd atAtea

r:ircuite. CEci intrebam ce este ader'6rul, ceea ce vdd ci niciucum in aceasld pidure anume de lucruri, cu aProaPe t()ate

potecile ritdcite, nu am putut investiga. Dar ce facem? P6r5sim,oare, cele-ncepute qi aqtept6m dacd nu ne cade in mAini vreunadin c64ile altora, care si satisfacd acestei chestiuni? Cici socot

qi cd inaintea etalii noastre s-au scris multe, pe care nu le-am

citit: qi acum, ctt sd nu opinlnr nimic ce nu gtim, avem invederatrd s-a scris gi-n poezie, gi-n prozd despre acest lut:rr'; qi de chtre

ncei b6rbali ale ciror scrieri nu ne pot rimAne ascunse 9i ale

r:dror atAt de mzrri talente le cunoagtem, incAt nu puteam despera

r:d nu vom g6si in scrierile lor ceea ce trrem, mai cu searnd cunr

este aci, inaintea ochilor nogtri, acela2r, in care Etim cd a inviatperfect[ insiqi elocventa pe care o ieleanr moart5. Ne va-ng6tluiel, oare, cum, prin scrierile sale, ne-a-nvilat modul de a trEi, sE

ignordm natura de a tr[i? A: Nu sr.rcot, desigur, aga qi sper rnultrle acolo, dar nrd doare un:r singurS: anume, cd fie fa$ de el,

fie fald de-nlelepciune, nu surltem in stare sd-i desr:operirtl,

J)recum voim, zelul nostru. Cici, cu siguranld, el se-ntluru de

setea noastr6 qi o potolea t:rr multul mai repede decAt ar:ttnr.

Od<r.i este linigtit, fiindc5 qi-a dobAndit, de acum, convingtitor

i""iir,, q""d truic quaestioui satisfaciat? 'Nam et m

ante nostram aetatem scriptos esse arbitrot' QYo't -.:--.-^ ^^'ha

leoimus: et nunc, ut nihil quod nescimus oprne

-ilf"-*; habemus, et carmine de hac re.scribi' et :

;;;;;;, ab iis viris quorun nec scripta latere

I

L24 S. Aureki Liher

nunc Securus enim est, quod sibi iam totum de

immortalitate persuasit, nec scit aliquos esse fortasse,

huius ignorationis miseriam satis cognoverunt' et qu

Sf. Aurdiu AAwtin Solilacuii Conco q dout L25

totul despre nem.urirea sufletului, gi, poate, nu qtie cd sunt alliicare au cunoscut cu deasupra de mdsur6 mizeria acesteiignoranle gi cdrora, mai ales rug6tori, este crud a nu leveni-ntr-ajut<lr. Clel5lalt22, insd, a cunoscut, in virtuteafamiliaritdlii, ardoarea noastr6; dar este atata de departe Eiilga am fost orAnduili acum, incAt de-abia mai existd putin{afie gi numai a trimiterii cdtre el a unei epistole. El, pe careJcred de-acunl a fi perfectat, in oliul transalpin, poemul print:are sd alunge descAntatd teama de moarte gi sd fie gonitdHtupoarea srrfletului qi frigul intdrit prin gheafa anticd. Dar,tntre timp, pAnd se aratd acestea, care nu-s in potestatea noastrd,nu este, oare, fnarte ruginos cE ofiul nostru piere gi insugi spiritulnostru atArnd tot legat de un incert arbitru?

XY. - Natum adeudmtului Si falsuluL27.lJnde mai pui cd L-am rugat gi-L rugdm pe Dumnezeu sE

lte descopere nou[; c6utdtorilor, drurnul spre a cunoaqte nubogifile, nu voluptAlile corp ilui, nu favoruri pnpulare gi onoruri,r:i sufletul nostru gi pe Sine insugi? Chiar aga ne va pflrdsi, oare,pe noi sau va fi pdrdsit de c5tre noi? R.: Este fdrd umtrride-ndoiald, cu totul strdin de El insugi s6-i pErdseasci pe acei cedoresc unele ca astea: de unde, pAnd gi nou5 trebuie sd ne rdmAniptr6in a-L pdrdsi pe un atAta de mare conducStor. Motiv pentrutnre, haide sd repet6.m, dacd-1i place, pe scurt, de unde sE fi rezultatacelea dou6 anurne: gi cE adev6rul ddinuie pururi, gi ci adevEruleste ralirrnea de a disputa. Cdci ai spus ci acestea se clatind pAniacolo, incAt concluzia intregului lucrr. ne face pe noi mai pulinniguri. Sau vom cduta mai degrabi aceee, in ce chip poate fidisciplina intr-un spirit neqtiutor, pe care nu putem sd-l numimn<lnspirit? Cdci de aici pflreai tulburat, incAt a fost necesar sdto-ndoieqti din mru despre acelea pe care le-ai conces mai-nuinte.A.: Ba, mai degrobfl, sd le discutS.m mai int6i pe acelea, apoi vomvedea curn este gi ac€sta. Cdci, aga., nu va mai rimAne, dupd curnaocot, nici o controversE. R.: Aqa sd fie, dar stai de fa16 tot Ei cumare precaugie. Cdci Etiu ce 1i se intflmpl6 ascultand, cAt timp egtifoarte rdpit de srncluzie, qi, intmc6t agtepli ca acum, acum sd fielrasi, concezi nr.r diligent examinate cele ce-s intrebate. A,z Zici,

praeserfim rogantibus non subvenire crudele sit' llle ar

alius novit quiden pro fanriliaritate ardorem nostrum;

ita longe abest, "t ita nunc constituti surnus, ut vir ad

vel epistolae mittendae facultas sit. Quenr credo iamTransalpino perfecisse carrnen quo mortrs metus excl

effugiat, et antiqua glacie duratus animae stuPor lnpellatrr. Sed interim dum ista proveniunt, quae in

potestate non sunt, nonne turpissimum est perire I

fumOel otium nostnrm, et totum ipsum aninrum ex inl

arbitrio pendere deligatum?

XY. - lei et falsi natura.

27. I-lbi est quod Deum et rogavimus et roga

ut nobis non divitias, non corporis voluptates,

ducem deseramus. Quare, si placet, repetamus brev

unde illa duo confecta sint, aut semper ma

veritatem, aut veritatem esse disputandi rationem'enim vacillare dixisti, quo minus nos faciat totiussumma securos. An potius illud quaeremus,

populares suggestus atque h_onor.es, 5ed aninostram seque lpsum quaerentibus, iter aperiat?

nos deseret, aut a nobis deseretur? r?' Alienissiquidem ab ipso est ut eos qui talia desiderant deser

,rrrde " nobis quoque alienum esse debet ut tantl

esse possit in imperito anino disciplina, quempossumus non anrmum dicere? Hinc enim comn

videbare, ut de illis quae concesseras, dubrtare ru

necesse fuerit. l. Imo discutiamus prius illa, dei

hoc quale sit videbimus. lta enim, ut opinor, nu

controversia remanebit- r?' Ita fiat, sed adesto to1

atque cautissimus' Scio enim quid tibi even

attendenti, dum nimis pendes in conclusionem' et

jam jamgue inferatur exspectas' ea quee rnter

,ror, .lilig"rrter examinata concedis' '4' Verum

I

126 S. Aurelii Liber

dicis; setl enitar contra 'hoc genus morbi quan

possum: modo iam tu inc.ipe quaerere, ne suPer

intmoremur

28. R, Ex eo, quantum memini, veritatem non

interire conclusimus, quod non solum si t()tus m

intereat, sed etiam si ipsa veritas, verum errt et

el veritatem interisse. Nihil autem verum slne verl

nullo modo igitur interit veritas. ,4. Agnosco ista, et mu

miror si falsa sunt. fr. Ergo illud alterum videamus'

Sine'me paululum considerare, oro te' ue huc iterturpiter redeam. r?. Ergone interisse veritatem verum r

"rii? Si non erit verum, non ergo interit' Si verum e

unde post occasum veritatis verum erit? cum jam vent

nulla est? ,4, Nihil habeo quid plus cogitem atq

W Cartmadoua L2Z,

lxrute, adevdrat: rnd str6duiex., insd, pe cet pot, imp.tr-iva at:estuigen de morb; incepe numai de acum sd intrehi, sd nu mai zdlxrrrinrln superflue.

28. R.: Arn <xtnchrs, pe c6t imi amintesc, ci adev5rul nu p()aterd piar6 prin fapd c5, nu numai dacd toatd lumea, r:i chiar tl,an.tdevdruI

-iyugi ar pieri, va fi adevdra( c6 au pierir gi lumeu qi

xlev5nrl. Nimic nu este, ins5. adevflrag fdr6 adeviar: agadar aclev[n-rl

1u piere in nici un chip. A.: Rerunosc astea gi mE rnir mult de-slulre. Il.: SiJ rrcdenr, agadar, pe cel cle-al doiea. A.: i.glduie-mi

r;intel te -r99,

sd md rnA g6ndesc, ca s6 nu md lntorc iarEgi ruginosusta. R.: Ntr va f! .a*, prin urrnare, adevErat cI a pierit adeuanrl?

D.cd nu va fi adevdrat, agadar, nu Jliere. Dar,E va fi aclevdrat, deUnrle, dupi pierderea adevErului, va 6 adevdratul, cA.d nu nrai

nici un adev5rT A.: N-am nimic la ce sd md gAndesr: mai nrultsd mai iau in considerare; treci la altceva. Cu siguranl6 cd

Irnr face, pe cAt suntem in stare, c.a bdrbalii docp gi frudenfl siilr:ascd acestea gi sd txlrijeze, dac6 este weurla, ,".r.".i,.i". .oastrd,

socot c5, nici acum, nici altcAndva, nu pot g5si ce sd spund,triva acesteia.

29. R.z Oare,-ntr-adevdr, nu se nume$te, prin urm,are" adwlr,At ceea prin rxrre este adev5rat tot ce€a ce este adevArat? A.: in

:i un chip altfel. R.: Oar.e,-ntr-adev6r, nu este, pe drepl, nimicuvdrat decat ceea ce nu este fals? A.: A te-ndoi aci, e,-,ir-acle'er.rnen1d? R.: Nu-i, oare, falsul r:eea ce este aconrodat Iatilitudi'neaa cr:va qi, t.fugi nu este aceea al c6rei similar nllare7: \ vdd, desigrrr, nimic altceva <:e sti numesc nrai r:u pli,,er.s. f)ar se obignuieqte, t,hrgi, a fi nrrmit fals chiar gi ceea r.e esterte departe de similitudinea adevlratului. R.: Cine o neag6,, tohrgi, petrtru cE are, fap de ade_virat, o oar.carc ir.,itati". i.:,:e chip? Ceci, c6nd se zice c6 Medeea a zburar curii-ntraripagi inhdrnali, acest lucru nu imiti, tlin nici (l parrc,

Itk'viiratul; din rnonrent r'.e erre inexistent, nici nu },,atc irrriruIirrrir: acel lucru care esre absuhrt nimic. R.: Drepr ,i.;. .1,,. n,

ryi rle seam6 cd acr:l lucru r:are nu este obsolut rimir:, lru p,,urc.;rrirr rrrnrare, nrurrit nir:i fals. Cici, daei-i fats, este. dartr ,,,,' .,",r,,

corrsiderem; perge ad aliud. Certe faciemus, quantlpossumus, ut dr:cti atque pmdentes viri legant haec,

nostfam, sl qua est, corrigant tementatem: nam me

moclo, ,r"" .iiqr^.rdo arbitror quid contra hoc dic

posse invenire.

29. R. Numquidnam ergo dicitur veritas; nisi

verum est quidquid verum est? A' Nullo rnodo'

Numquidnam recte dicitur verunr? nisi quod non

Talsuni?,4. Hinc vero du-bitare dementia est' fl' Num falr

n()n est quod ad similitudinem alicuius acr:ommode

est, neque id tamen est cuius simile apparet? '4' Nihil qui

aliud video qrod libentius falsum vocem' Sed tamen st

falsum dici, etiam quod a veri similitr'rdine longe abest'

Quis negat? sed tamen quod habeat ad verum nonn

imitatioiern. ,4. Quomodo? Non enim cum dicitur, ialitibus anguibus Medeam volasse, ulla ex parte res

verum imititur; q"ippe quae'nulla sit, nec imitari ali

[Col. OS99] por.it ", t"t qr." omnintr non sii' ]l' Re

ii"i.; ,"d non attendis eaflr rem quae omnino nulla sit,

falsum quidem posse dici. Si enim falsum est, est: sr

est- n()n est falsum. .4. Non ergo dicerhus illud de Mr

r-rescio qurod monBtmn, falsum esse? fl' Non utique; r.i fals. A.: Nu'om zice, pfirr urmarel despre Medeea ,rd a.:t:l ntr

Li.ber Sf. Awelia AWwtin" Soli,lacuii Cafta.afurn 129

piu care monstu-i fals? R.: Nu, de [run6 seam{ c6ci, dacd-i fals, inrxr chip e monstrr? .L: Vdd lucmri de mirare: qi, aga, oare, cAnd

arrd in fine: qerpi uriagi inaripagi prind la itg (citat apud. Cic., deInvent. [, 19), nu zic fals? R.: Ba zici. desigur, cici ceea ce este zici(t este fals. A.: Ce, md rog? R.: Acea sentin1d, vezi hine, care e^ste

rnunlatE prin versul insuqi. A.: $i ce inritare a adeximlui congine,

ln fine, asta? R.: F'iindca sar fi emrnlat similar chiar gi dacA- Medeea

ar fi fdcrrt c;r-r adevflrat una (:a asta. Agadar, prin ins:agi enun(area,fulsa sentinld imitd sentinlele adev5rate. Care, dacd nu este crezutS,

imita pe c.ele adevdrate prin singurul fapt ca se $pune aga, gi este

numai falsd nu qi falsificAndd. Dac6r obline, ins6, credinla, imitlnlriar qi cele crezute adevErate. A.: Acum inleleg cE este o nlaretleosebire inne cele pe care le spunem gi intre acelea privitor la careq)unem ceva: motiv pentru care asimt: c6ci eram refinut numai gi

numai de asta, cd tot ctea ce numim fals nu este drept mrmit decAt

rlati cor4ine imitarea a ceva adevflrat. Cici cine. zic6nd c5 piatra$Hte argint fals, nu +ar farre, pe drept, de rAs; tonrqi, dac6 cine-va arrire ci piatra este aryrnt, zicen cd el zice fals, ridici cE di Ia iveald

u l'ulsd sentin{6. Cositorul, insd, qi plumbul le numim nu absurd,dupd cum socot, fals argint, pentm cE, in acest raz, lucml insugiflrte oarecum imrtaq gi nici nu este falsd prin asta sentinla noastrS,gi insugi ad lucru despre ca-re este enuntatS.

lVl. - Oare maibunele pot fi numite cu numele maircleLor?

30. R.: Bine-n{elegi. Dar vezi numai asta, dacE putem nulnifl,ngruent gi argintr;l cu numele fals aJ plumbului. ,{.: Nu-rni place?

ll.: Cum aga? A.: Nu qtiu; decAt ci vdd cd o spun vehementlmpotriva voinlei mele. R.: Oare nu, poate cE, de aceea, fiindcinrgintul este mai bun gi i se spune oarecum ca gi spre batiocuraItri; pentru plumb, ins5, este ca qi o oarecare onoare, dar:5 este

ltrrrnit argint fals? A.: Ai explicat tocmai ce voiam. $i cred cd dehr(rea-s linuf de infami qi de tic6logi cei cc se arat5 cu apuciturillruieregti, pe carc n]l qtiu daci si-i numeoc mai bine {'alse rnuierirtrrr falqi berbali. Ii putem, totugi, numi, fdre nici un dubir-r,grk:vdrali histrioni qi adevdrali infami: sau, dacl rdmAn asr:unqi,

;i nu este nimic numit infam, decAt de la o faimd ruginoasri, iillrunim, dup6 cunr socot, nu flrd adev6r, adexdrali de ninric. R.:

128 S. Aurelii

XVI. - An meliora deteriontm nominibus uocoi possint'

30. rl'argentum f

Possimus' 'zl

illud video'

si falsum est, quomodo monstru: e'gt1 '4' Miram r'

video: itane tande* ;+b' fg:::-tl*:"tff ''"':

+::T,,',:.4' ft* ji*"1,3 li l".,".[li L,l?ii,

tI, quaeso? R'

nuntiatur' '4'veri? i?. Quia

- ^-.rntrqtrvere illtid M"J"^ feci"et' lmitatur ergo 'ipsa

enuntratr(

veras sententias falsa ;"1"5'*',1 .0"": :t^:::iii::j:1:Li."t-j."i". n"'* q"otl ita dicitur' estque'tantu^ t-"]:

:,:l;;ffi ;u".."si'""'"T.li&-lTtj'11l11'llTi,"li'i:reiil;;;'. l' Iaui intelligo *"11u1n intete-qse mter

;ffi ft ;:;:, !: lk I ":d :::".1"#:i "l'ilil$":ijaur assentior: nanl t ,,-, -l-t l.ohe.s, ,".i *li"tant a,ssenrr(,ri rro"' "-ii";, nisi habeat veri alicu

tlicimus n()n recte

,^,iatil;"*' Quis enim lapide^ f".l*T ::*^":ti':,,;ili:":':ff '

l"iJ''ii""t"'? i"m"' si qrr isqu a m lapic

a rse ntu m e s se d icat' J *i*i ; 11 :f 'i-":'#"'":::l;liargenlurrr cDrL ur"'--' vel pluri.fu."-p*t-rre sententianr' Stannum autenr

,*rrt *f,"r.a", ut opinor' falsui i:g::Tl"]iiiT.;"J;llon at'suruu' "" "t--- 'ui'r:

neque ex eo falsa estid res iPsa velut imit:";.il t.d illud ipsum de quo enuntratur'

ili#,:*'H;'oropterea qugd a :t" il;;;"'li^* "i"' dicitur; tiln c0lllurrrc'r4r'r vt-"

honor est,'si falsum argentunrvocctur: ^' ^'l^"*' I

;:H' .,?,ffi ".* l;,Sry:*: i::' ^':,*:I;:i::l:l'ffi"".i'il^muliebri habitu se ostentant' quos 1

,,i;;tJil r,ulieres' ; an fals.s viros t.e1:: ti:iT,

utrum lalsas trlurrc'"'.' : duhitatiir**r, histrir-rncs' verosque itrfanres stn'

possurnusvocare;*t'--'lt::::::.t""";;t:"r;"frlJJl1ITil;*J,io"ti"ot"' ver()s nequam non srne

Liber Sf. Aurcliu Aagustita Solilacuii C@ft@ a doua l3l

in alt L:c va trebui sd discutdrn despre aceste lur:ruri: r;Ir,iHc-ntanpli cd nrulte lucruri par cvasiruqinoase prin infSlirsarcaexterioari" totugi, intr-un anume scop liudabil, se dc,vedest: rrneste.

$i este o mare chestiune dacE, pentru cauza liberdrii patriei,lmbrdcat in tunirA muierea-x:d, :rr trebui sd inqeli dugmanul, ai sd

fii, poate, prin insugi fapnrl prin mre ai fi o muiere falsa, un maitdevErat hSrbat: qi dacd inleleptul, care ar qti, intr-un chip oare<arc,rrigur cd viala sa va fi necesar6 soartei omenegti, ar prefera, dar:dnu s-ar putea altfel, sd moard de frig, decAt sd fie-mbr5t:at irrvegtrninte femeier;ti. Dar, despre astar precum s-a spus, vom vedea&ltddat6. Cdci, cu siguran{5, obserwi de cAtS c€rc€tare este uev()ie,

llAnd unde ar trebui sd inainteze acestea, ca sd nu se catld inRigte inexcuzabile turpitudini. Acum, insE, ceea ce-i este destulprezentei chestiuni, socot cd apare deja gi nici nu existii vreolndoial5 cd ninic nu este fals, decAt printr<l anumit[ imitare audevSrului.

XUI. - Oare ceua e fals sau o.deo<imt din toatd partea!

31. A.: Treci Ia cele ce-au rdnras: cdci despre asta nr-arnItrnvins destul de bine. R.: Prin urmare, asta intreb, dar:[, pelllngd disciplinele prin care suntem invi1a1i, gi printre oare se

ntrvine sd fie prenumlrat chiar gi studiul inlelepciunii. putenrg[si c-eva astfel ader.Srat, care si nu fie, precum teatricul Achile,dintro anumitd parte fals, precum din alta sd poat6 fi adevErat'/A.: Mie mi se pare c-au f.rst gdsite multe. Cdci nu disciplinelefonlin aceasti piatrd, qi nici nu imit6, totuqi, ca sd fie piatrdgdr:vEratd, ceva care s6 fie numit fals. Prin acesta unu amintil,Rrr vezi cd trebuie renuntat de-acum la nenumdrate altele. careh ,,curd de la sine cugetdtorilor? R.: Vid, de hunf, searrrS. Darfltr fi se par a fi incluse in unicul nume de corp? A.: N,li s-arpllreu, dacd, fie ag gti sigur cE neantul este nimic, fie aq socotiItrxrrgi spiritul de numdrat intre corpuri, fie ag socoti cE insuEiI)rrmnezeu este un corp anume, care, toatele. dacd sunt. nrr tetirl a fi nici false, nici adevdrate de la imitarea a ceva. R.: [nhttrg .re trimili, dar md voi frrlosi. pe cAt pot, de un cornpendiu.(l[r'i, in mod sigur, una este ceea ce numeqti neantul, alta r:eea

fr rrruneqti adevirul. A.: (lu multul alta. Caci cei nrai neanl rltrr:At

130 S. Aurehi

dicimus, ut opinor' fi' Alius locus nobis erit de istis

H.;;;;i.i, .r,ultt ertim fiunt' qua.e qT"ti.lTl:, Y]

;".0*';t;".,i.'t, "riq"o tamen {in". l'udabili honer

m(rrstrantur. a, *ogrra quaestio, "tt "t,tl"l-p,^1t:lil;;;il; .ausa mt-'liEb'i t"tti"t indut*s' debeat ho*

;;;,p;;;, hoc ipso quo mulier 11""'1'^ff:::::.::ilifuturus: et utrum saPrens qui aliquo.modrl certum l

necessariam fore vitam t""1" 111t fruniinis' r,nif1

il-;;; fernineis pol' 09001 vestibus' si aliud

ri,5;r.itt ie.l tl" ho", t".t tlictum ""1',ilt:-t,:t1"j,lilliilili'""il ;;t; ; ra nta.e inqui sit i';nis ind i

;;;i """ t i sta p r o greo t ,d ":0,,"^t:.:' J,:-.:'1,,[:l'

i""1""t.[tr". tt"plttiai"es decidatur' Nunc autem

f.."r"rr,i quaestioni.satis est' !111 ryI" :li"i:::'

SlrTl'Jll 'I""'"'tt"'ttit""' q"iaq"am nisi veri aliq

imitatitlne.

XVII. - Num aliguid q ctmni pgrte falsum sit aut Derurn'

Sl . A. Proficiscere ad reliqua; rram hoc mihi bt

p"...*r,r* est.'.'A' Ergo. ill'rd :lt:::i:,:t:I:.'il;Pqrnuuru!.' "--.- t'Idi-"t' et quibus etiam r

dis<:iplinas .qurttus e

rus c.ri<J;*JiJ- sapientiae annumerari 9"*:. p:::lL.^

^^r,]il""XJ"tfi ;'"it", ;;;J no. sicut theat ri cus A chilles

aliqua parte falsum :'i "l "*^l'T::::T,.--,,T:'I:arrquo r-."" '..--' ' 'rveniri' Non enirn disciplinae t

Mihi videntur multa lnverun' iru' Lr'rrr \'-'

lrabent lapidern, nec tarnen' u: ""t"-:,:'.:.].10t?l,T'5;:i;''J;;il;; quod falsus di'l:at,r' Q"'l.l..ilil";", tia* i*tt' i""t'*"rabilibtrs^sup:t*d"esse, cp,rae sPonte occurrant cogitantibus' Il' Yideo prors

Secl nonne tibi videntr-r. ,,..,u i.,,poris nonrine includi?

ifi;".i';,'.I'"tt' i''t""e nihil esie certum lratrerem'

;;;;"m inter f 'P'11'lT-'lr":"tlf ,T::'ffi;,:ffi';;;;;;;' atquoti esse crederem' Quae ommt

;;;; ;Jhu' imit^tiol''em falsa " ""'"-:1-1"-:.*:'i;;;;^ n's millis, sed utar quanftrm possum comp

Certe enim aliud est quod itt""" app':llas' aliud

YJ.,*I#'r.;-* t'ri"a' Q";a "'i^ .''" intrnius'

-

veritatem inane aliquid puto, aut tantopere aliquid int

appeto? Quid enim aliud quam verrtatem.! lrlv:nalria".oZ fi. E.go et illud fortasse concedis' nihil v

* q,ro,l ,ron J".it,tt" fiat ut verum .sit' '4' Jam hoc

manifestum est. r?. Num dubitas nihil esse inane prat

ipsum inane' aut certe corpus? ''

t111tl',t -111,"0*tt*:

Opinor ergo, ventatem co4)us-esse aliquod credis' '4' N

*.,au. n. [uid in or4n'"{ A' Nescio; nihil.ad.rem: arbi

.,rri- ',r"t iilud t" sciie, si est inane, magis illud esse

ilil- sit corpus. l?. Hoc sane planum- est' '4' Quid. i1

rrr.*o..*"t? R. Ln tibi aut veritas videtur fecisse i

aut aliquid verum esse ubi veritas non sit? '4' Non vi^L ^^ -.^,.1Il. Non est ergo inane verum, cpria neque. ab eo quod i

non est, inarie fieri Potest: et quod veritate caret',vr

non esse manifestum est; et omnino ipsum quod i

Ji"i*., ex eo quod rrihil sit dicitur' Quoruodo igirur 1

verum esse quod non est? atrt quomndo Potest esse

penitus nihil est? A' Age nunc, lnane tanquam

deseramus.

XUII. - An uere sit corPus'

gf. A"fu M*@ Srfu*" C"rb" " d",- lgg

tnine, dacd gAndesc adev6rul ceva neantic sau doresc atAt dearzdtor ceva neantic. CEci ce altceva rAvnesc s6 gisesc decAtudevdrul? R.: Atunci c<lncezi, poate, gi aceea cE nimic nu estearlevdrat care sA nu fie f6cut prin adev[r s6 fie adevArat. A.: Astail-a-nvederat, de-acum, demult. R.: Te indoieqti, ,are, cd nimic,aau cel pu{in corpul, nu este neant, cu ex<rp1ia neantr.rlui insugi?A.: Nu mE-ndoiesc intru nimic. H.: Atunci opinez ctrmcd crezi cAudev5rul este un corp anume. A.: in nici un chip. R.: Ce, intrucorp? A.: Nu gtiu; nu are a face; socot c.E tu qtii aceea c6, rJuc6tteantul este, el nici un c6rp. R.: Asta-idestr-rl de drept. ? R.: Oare 1i se pare 1iefie cd adevSnrl ceva adevdrat unde nueete adevdrul? A.: Nu mi se pare. R.: Neantul nu este, prin urmare,adevdrat, fiindc6 nici nu poate sd devini .neant prin acela carenu este neant: gi ceea, ce-i Iipsit de adev[r, e-nvederat ci nu-iudevirat; gi, in general, el insuqi, care este numit neant, este numitJrrin fapnrl ci nu este nirnic. in ce chip poate, aqadar, fi adev6rat(.oea ce nu este sau in ce chip poate fi ceea ce este pe de-a_ntregulrrimic? A.: Haide acum? sd pdrisim neantul ca neent.

XUII. - Sd fie, oare, corpul cu odeudrat.

LiberL32 S. Aurelii

disputandi disciplina veritas, qua ornnes verae

airiifri""". Verum est e,im et corpus^(luod non 1i

disputandi ratione esse fr-rrmatum' Si vero et co

imiiatione aliqua verum est' et ob hoc non ad. Iiqui

n"..,o,, nihit erit fortaqse quod impediat disput

r.rl"""*, quominus ,ipsa veritas esse doceatur' A' Lrr

iri.., i""t.albile est quanto deteriores T,tt "ullT"LL

Sf. AweliuAWustiru Soli.locvii Cartaadow 135

Sd cercetEm intAi despre urrp, cdci, intr-adev6r, pAni ntr se va fior6nduit gi acesta, nu vdd controversa asta terrninat5. R.: De unde

Etii ce wea Dunrnezeu? Ascultd numai: cEci eu cred corpul a fieonlinut printr<r oarecare formd gi s1refd pe care, daci n-ar avea<),

n-ar fi corp; dac6 ar avea-o adevdratfl, ar fi spilit. Sau trebuiegAndit altfel? A.l Asint in parte, in rest mi-ndoieelc, c[ci conced c{nu este c,orp, da(6 nu este confinutd o anume figurn. in ce chip,hrs6, dacd ar aveao pe ea adevEratd, ar fi spiriq nu-qeleg indeajuns.R.: Oare nu-[i amintegti, in cele din urm6, nimic din exordiulprimei cd4i qi de acea geometrie a ta? d.: Bine-ai comemorat:mi-amintesc, desigrar, gi crr foarte mare pl6cere. R.: Se g5sesc, oare,hr corpuri, astfel figurile, procum le adeveregte acea disciplinE? d.:Ba, dimpotrivE, e incredibil cu cAt sunt invederat dovedite a fiinferioare. R.: Pe care dintre acesteb le socoli, prin urnrare,ac.levErate? A.: S[ nu md socoli, te rog, intrebat pflnd qi una calosta. C[ci cine este chiar atAt de orb la minte sE nu vadd cE acestea,

*rre se invaf6 la geometrie, sdlagluiesc in insugi adev5nrl sau chiarndev6rul insugi in ele; cd acele figuri ale corpurilor, insd, chiarrlncd par ca gi cum ar tinde spre acestea, conlin o nu gtiu ce,lmitaliune a adevErului gi cd de aceea sunt false? Cdci inieleg,de-acum, tot ceea ce puneai la cale sd ardp.

. - Adeudrul nemuritor scoate la iueali nemurirea suJletului.

ll3. R.: La ce mai este, aqadar, nevoie sd cercetdm despredir:iplina dialogului? Cdci fie cd figurile geometrir:e sunt in adevd,r;

fic in ele, adevdrul, cum nimenea nu se-ndoiegte cd-s confinute-nttrfletul nostru, adici,-n inteligen{a noastr6, tocmai prin astu se

firnchide ci in spiritul nostru este chiar adevflrul. Pentru cr{, dacAtt nnume disciplind a{a este inseparahil in spirit precum in su-biect,';i rrici nu poate pieri adevdrul, de ce sd ne-ndoim, rud rt,g, de'Vitfa perpetud a spiritului, printr-o nu gtiu care farniliaritate aIno4ii? Acea linie, acea cvadraturE, acea ronrnditate au ele, oare,altr:le pe care sE le imite ca sd fie adevdrate? A.: in nrci un clrip nu

ln)l crede asta. doar daci linia este, intampldtor, altceva, decAtItlrrgimea fdrd l61ime, gi altceva cercul, decAt'linia circumdusd,tlin orice punct ogal depdrtath de centru. R.: Cle n'rai amAn6nr,Hfir<lrrr. Sau, unde sunt acestea, nu este adev6rul'i A.: indepdrteze

ii. b;.. ergo istarum veras putas? '4' Ne quaeso' et

;;; i.tE.rogt dt'm putes' Quis e;nim ",:it"^'1'll-"^".:J;;t ;.,;-,iE"",.i'tl' q'ul in geometri:1:::"ihubii"r" in ipsa veritate' aut-in his etiam,ve:1-a1""::

::ffiH#t;;:;:io"d:T qy"'iid. istas tende

vidennrr, habere nescro q'i'"' L*,tatii"t* ":"i1l1lfltl1

Liher134 S. Aurelii

(fuaeramus de corpore: nanr ne htrc quidem cum consl

#cleo istam controversia* t""tti""ttm' R' LJnde scis

[:iJ';::$ il'0""';';""de: nam eso Puto corpus ali

;;;;;;p""i" tt"ttit'"r!, guam si non n1*t"l'-"".'[ofma ct uPsuru rvrrlr

iet. An alitrn()n esset; si veram haberet' anlmus esr

;iil; .rtz e' *"t* t in parte' de caetero drrbit

nant. nisi teneatur altqua

Quor-nodo autem, t1-".?t' nVu()llr(xlo auf,Errr" irr.satrs intelligo. E' Nihih-re tanoenr uc Prrtr,

de illa tua geometrrca recordari"? 1'I:* :",']'T::::1;;.";;;J;;rsuri, ac libentissinre' rl' Talesne rn corporu

figurae inveniuntur, q""i;t +t Oi::'t]'1.1 j:::lTfl1

iir"t ".*z Jam enim tonrm illud quod ostendere

intelligo.

Xffi. - l/e.ritas imm'ortalis arguig animae immortalitnterrt'

:13. R. Quid ergo iam opus est ut O" ']::l*l

ai,p,,",i""i"i::::*'J1:,t#::il,ii',H":.,?:H"i;in velitate, srve ln el . L:-:a ^- ,\orintelligentia nostra, contineri nenro ambigit' ac per r

in nostro animo "t"n"' veritas esse cogitul 3I];}

l,rr"lit "t disciplina ita est in antmo' ut rn su

inseparabiliter, nec rnterire Y:titi: p"j:::;r l;lll rillnsepalautrrlEr, rruu rt .s familiaritde animi pelpetua vita, nesbio qua mortrl

tlubitamus? An illa lite* oel quadratura ItlJ:I*]ffi;;ii; qr." i"'it""tur ut vera sint? '4' Nullo n

ffi#; ;"'J".",'",ii"i''*'lllu-:l'^t:1,ii1:Tl::1fl;,#ffi;d*e, et aliud circuh'rs quam linea crrcum

urrdique ad medium aeq'aliter -v":*-"T

-I;r9"tlLlrrurrlur -' :.."-:-.-. rst./ l. Ave,,,rnctarrrur? An ubi ista surrt' \'erltas non e

Liber Sf. Awvliuhtgntiru Solilncuii Cartm.adoun L37

l)umnezeu nebunia! R.: Sau nu disciplina, in spirit? A.: Cine-uHpus una ca asta? R.: Dar se poate,-ntAnrpl6tor, pierind subiertul,116 ddinuie cee.a ce este in subiectT A.: CAnd m-ag putea convingerle asta? R.: R6mflne cd adevirul apune. A.: De unde poate sE

ne-ntAmple? R.: Sufletul este, prin urmare, nemuritor, crederle-acum ragiunilor tale, crede adevdrului; strigd el cd este gi locuieqte

lrr tine gi cd este nemuritor Ei cd nu-i^poate fi surpat tronul sduprin nici un fel de moarte a corpului. Intoarnd-te de [a umbra ta,lntoarce-te-n tine; nu este nici o pieire a ta, dec6t dac6 ai uitat cinu poli pieri de Ia eine. A.: Aud, imi revin in ori, incep sd mdrcculeg. Te rog, ins5, sd duci la bun sfArgit cele ce-au rdmas; in ce

r:hip anume, intr-un spirit necunoscitor, cSci nu putem spune cE

rrl este muritor, s6-npleg a Ii disciplina gi adevdrul. R.: Chestiunearuta necesiti un alt volunt, dacd wei ca ea sE fie dihgent tratat5:v[d, totodatS, ci trebuie sd-1i,fie reamintite gi cele carel pe cAt amputut, au fost investigate; fiindcS, dacd nu existi nici un dubiuluupra celor ce au fost concese, socot ci noi am flcut mult; gi niciilu soc,ot a ceroeta celeldte crr pulini securitate.

XX. - Unele le credem adeudrote; unele. ni le qmintim; unele nusunt cuprinse nici prin simtr, nici prin fantezie, ci nurnoiprin ra{iune.

34. A.: Aga-i cum zici, gi md supun de bund voie preceptelorlnle. Dar s5 obfn mlcar aceea, mai nainte sd statuezi sfArgitulvolumului, ca sE expui pe scurt ce diferenlE este intre o figurdutlevdrat6, care este con{inut6-n inteligen}i, gi aceea pe care gi<r

lrldsmuieqte siegi gAndirea, care, in greceqte? se numegte fie fantezie,lio fantasmfl. E.: Ceri ceea ce nu re [x)ate vedea decAt atotcurat qi

lllre vederea cdmi lucru egti pulin exersat; gi nici acum, prin acesterircuite, nu facem altceva, dec6t exersarea ta, ca si fii apt si vezinrroea; tohrgi, este o mare diferenld in ce chip poate fi inv[1at[; vr-ri

[nce, poate, pe scurt, un plan. lnchipuegte-{i, deci, cd nr ai uitatrnvu qi cd alfi voiesc ca si 1io cvaeireaduci ln memorie. Zic;, ngadarrrir ,,Nu este, oare, asta sau aia", aducAnd diferite drept similare.'lh, insq nici nu vezi ceea ce dorcqti s61i reaminteqti qi rezi, tonqi, <.ri

ilu rl6le (Bea ce fi se mrnregte. N, F se paret oare, cand qi so-nt$nrpldnrtu, uitarea absolutd? CEci insagi discregia. prin care nu de adnritt'

136 S. tumlii

Deus amentiam' l?' An disciplina no:t :"-t^

i" animo?

6:L #il*nz n' s"a-r"# f::;'r'"H'1:::.; trrlf;S;1,H';ffiil; ;.;p**.'"'"?'4' . Quando mihi

[.'1il il ;i "n il1 ii 1' : ::: :'. :',':':I, i*l]'f ".

ffi;il1-*o.toli" est igitur anima:-jamtam c

',-:.---lr-.'. t,.i" cretle veritati;"clamat et in te esse habi-^l^- dr.oFrln

esse, nec sibi suam sedem quacun

Posse subduci' Avertere ab unrbra

nullus est interitus tuus' nisi oblitu-:- zl Ar

rcor. oe02) 1".. 11i:1":ffi':;JJ::":ffi'L,1; Iresipisco, recolere lnc ' . :-^-^-lc^ -,.. eninrrcurt'rrvv' --- .

t animo imperito, non entmexpediasquomodo rr

m o r t a I e m di c e r e P o s s u m u s' d i sc ip I in a ^

ei :"^t""'^""1

il;",fiil;'n' a'ri"a ista quaestio.'volumen desrder't

;#ff;;;;ari diligenter: simul.et ilI" tT: "^:,L":'i;l###:;;, ;:;;;""da tibi esse video; quia si

eorurr clrae concessa sunt dubium *:*:::::,arbitror, nec cum parva securitate caetera quaerere'

)tX. - Quaedam oera creclirnus' 1"::!":::cordamur;nec sensu, nec phaniosia; sed tontufft

deprehenduntur'

S4.A.ltaestutdicis'etobtemperoPraecePtrsfiU".r].-Sti ill'd t*ltt* impetrerno antequarr termr

volunrini statuas' ut quid intersit inter ":lT,lflt:3,[1ffiil:ffi;.,.T.i**.i,;,;cam q.uem 'lll t-**' *''fi ::' il;:-: 1'ili;i; :::^,,1;i;':' nfflffi l:quac Bra'w ::'- t--- eris quoc

"'idere oiei nrundtst

exponas. /{' Hoc qua

,",o'.,

-

po,".,, et ad. cuius .

r't .::-lT:.:'i::: A:ilfi##;-ii, itt* "ircuitus

aliud qu'm exercrt

hram, ut illud videre t'-t iJu*":rytT::'f:i:"'luaml ut ruurr rruv'" " 'ls"it doce'i' ftrrtasse breviter plt

plurinrum quomooo P(

facio. Fac enrm te auquid esse oblitum',,+l1:Y-1:rauru' I

/o(Bre' Dicunt ergo illi: Nur,qurdourr-si in rnemoriam rer

ffi"-;:"". '["Jz aittt"" velut similia ry:f.T11]

lll ii,llr"li#;;.* ;rtlari cupis' et tarrren vides

ffi esIJ quod dicitur' Numquidnam titri cum hoc e'

LiberSf. Atudit,4n$grqriu Solilpcuii CoilNobui 139

sd-[i aminteqti fals, este o atlume parte a reamintirii. A.: Agu se

pare. R.: Unii de-acest fel, de<:i, nu vid incd adevdrat; nu prt insd

sd se inqele gi sd se prind6 in la1 gi (xrnosc indeaiuns ceea ce t:autd.

insd, daci 1ie 1i-ur spune cirteva cd ai rAs dup6 cAteva zile tlrrpd

ce te,-ai n6scut, n-ai indr[zni sd zici cE este fals, gi, dac6 <:el r:are

sptrne este demn de crezarel nu vei ,fi unul care iqi va reaminti, ci

unul care r.a crede; cici tot acel timp i1i este-ngropat in cea rnai

adAncd uitare: sau gAndegti altfel. ,t.: Consimt intmtotul. Aceasta

se deosebeqte, a"sadar, foarte mult de acea uitare, {ar accea este larnijloc. Cd este alta qi mai apropiatd qi qi mai invecinatd reamintiriigi revivificdrii adevdrului, c[reia-i este sinrilar c6nd vedem ceva gi

recunoaqtem in mod cert cd noi am mai vdzut asta cAndva qi

afirmim cd am cunoscut-o; dar unde, sau cAnd, sau cunr, sau

dupd ce ne va fi fost adusd la annogtinlE, ne agitdm destul de multsE scormonim qi sE ne-o readucem in amintire. Precum, dacd nis-ar intAmpla despre un om, intrebdm iarigi de unde s6-l fiounoscnt: ceee- cE, decum el ne,-o va fi amintit, intregul fapt ni se

revarsd ca gi o lumind asupra memoriei gi nu ne muncim cu nimicnrai mult sd ne readucem aminte. Sau acest gen 1i-e necun(Dsc.ut

riau obscur? d.: Ce-i mai linrurit ca asta sau ce obignuiegte si rnice-ntAmple mie mai des?

ll5. R.: De-acegtia-s cei ce-s bine instruili in disciplinele litrrale.rlat fiind c6, inv516nd, fErE indoiald. Ie scormoneff: pe cele-n de

nine-ngropate-n uitare qi-ntr-un anume fel le dezgroap62'r; gi totugirru-s mul;umi1i qi nu se stdpAnesc, pAnE nu privesc, cAt nrai pe

larg qi deplin, intreagd [a1a adevdnrlui, a cdrui oarecare splendoar.e

tuijegte de-acum in acele arte. Dar dintru acestea se revarsi-n cle

rlne, precum intro oglindl a cugetdrii, niEte false culori qi fornre gi

rrdesea inqali cercetdtorii qi amdgesc cugethtorii cumcd ceea ce

cunosc ei sau cerceteazE este totr:l. Insegi acele imaginaliuni n'ebuie('u rnare precaufie evitate, cale sunt cu mintea descoperiteirrqelEtoare, orm se-mpestrilg, ca sd zic aga, cu-mpestrilata uglindElu cugetdrii, pe c6nd mirifica fald a adev6rului rimflne una gi

irrrutabild. CAci anrnci gAndirea-gi plEsmuiegte sieqi un pErtrat de<r

rrltl qi alth magnitudiue gi qi-l aqterne oarecunl inaintea ochilor;rnintea interioar[, insd, care vrea sE vadd adev6ratul. se-nloarcelrrri degrabd spre acela prin care judecd cd toate acelea surtl

138 S. Aurelii

omni modrl videnrr oblivio? Nam ipsa discretio' qua n(

li-,",*. o""o fd'; udT":i"'' 1111,::"".:*r*"ti*i""" "L' 't'

ttu videtur' It' Tales erg'r nondunr

ffiil;liil;n rlecipique T"" I,3'"-lt "-:^T':Tvrdentl talll talrrtrr truur'r.,'e- - r st pauc.s di

-^Iir-n"",rr,. At si tihi rluispiam dicat te r[)o

risisse quam natus es' "t"'''tld"s dicere falsum esse: et

;;;1;.li. cui fides haben':la est' non recordaturu's''sauutur rrL uur r'--

cretliur-rrs es; totum enim te

tibi sePultum est: an.alitertlhl Sepllltutll Err' @rr -

Haec igitur atr illa oblivione prun,rurrr ut'lrvr!-' ".-; .'

;.;. i"?t est alia recordationi revisendaeqr':-r:T.11t'i

::l#Xffii* ::,HTJ* ",'J,-'lT* :ifi#;il]:r:eftoque recognoscrm -^--r-. n.rr nr.lfiirlrloLlHtl[tff.",i"', ..i "lt,-;i q.'u"d"' aut quomodn'

ili,T;;;;b1.' in notiti'am vlnerit' satagimus rep"tTIOUII qurtrr ""*"''*tore ,ea,,let*' U

qrl"rin r* ubicomtnemoravertt,c()mlllem(rllavcI lrr

;.il;;t, nihilque amplius' ut remrnts(;utuurr' '--JriAn hoc genus ignoh'r*iili "'1, tlllf::"T?-4' Quid

;t'ffi'ffi q'iiJ "'"utius mihi accidere solet?

:15. Il. Tales sunt qui bene clisciplinis tll":lllemditi; siquidem iff^''tii" tt"bio in se1'bfivione obr

eruurtt rliscenrlo, et quoclamrnodo refodiii:1""., 5eruurrt rrrDuLrrr'r.'1 -tenent rlonec totam facienr verrtt

::ii"."*ilX.il",i'l.'ffi jii*::"t""*,1T3lJculus quloartl. rlr trrrr .- .- -..r.-.--:."i*c inirreantur. Sedsuhrutilat, latissrme alque Prcrtrro^"^" ""fIt' *i'#il't;.l# *i::*::'il;J,1'Jl :: :'#t::"iffi;i; .l-f "'d""t'

falliuntque inquirentes saePe'

:r.:d;i'ffi"*"ui'"il :1;'^fl*':#: ::tJffiffi;;.1-;; su.t illae inraginationes magna caut

Hffi; #;* a"p*t'""auntur rallacT;..11T.j..#ll

#L"""i;]I"t*i""."ti""*t'c.*rriuafaciesveritatiset irnrnutabilis rnanear f""."ti'* "tPt11t^,T^11ti'i*._"l J"is quarlratum sibi cogitatio depingrt, 'et

H:Til; pJr"t"", '"'t 'o"'* i"ti":'-1Lt g,

"i,i".", "a iliud se potius convertat' si potest"

t

erit illa aeterna vita, vel quae mors non er Praepoest, si sic'tivit anima, ut videmus eam vit'ere in puero mot

nato? ut de illa vita nihil dicam quae in utero agitur; norl

quod judicat illa omnia esse quadrata' '4' Quid, si nobist

quispiam dicat secundum id iam iudicare, quod vid3rgj

.rcrrlis solet? r?. Quare ergo iudicat, si tarnen bene erudiG

est, quantamvis pilam v€ram vera planitie Puncto tangrr

Quid'tale unquam oculus vidit, aut videre Potest, cunr ipsa

imaginatione cogitationis fingi quidquam huiusmodi nrih

potest? Annon hoc probamus, crrm etlam mrnrmum' i ,:L:-^--^ ^r -l- -^ li---]i'

"i."rlr* imaginando animo describimus, et ab eo linea5

ad centrum Jucimus? Nam cum duas duxerinrus' inter

quas quasi acu vlx pungi possit, {ia,s iam in medio non

po"..r.rrrr" ipsa cogitatione imaginaria ducere, ut ad centrr'rm

rnanifestum est et multum eam diffene a veritate, et illarh,

dum haec r.idenrr. non videri.

fl. @ A,r*tfur"_So! b"vii Cartea a dnua t4r

prtrate. A.: Ce, dac5 cineva ne-ar spune c5 ea iudec6 dup5 cr;eatrt obiqnuiegte sd .iadd cu ochii? R.: Cum judec6, prin ururare.dru:d este, toLrgi, bine instruiti, cE o sferd adevirat5. oricAt vrei dellture, este atinsd de un plarr adevdrat intr-un singur punct? Ce

reat fel vede sau poate vedea weodatd ochiul, c6nd ceva delohil accsta nu poate fi pipdit nici de ins5qi imaginatriunea gArrdirii?Beu putem, cumva, proba una ca asta, cAnd descriem cu spiritul,lnaginAndu-ne, pAni gi cel mai mic cerc Ai tragem linii d! la el

centnr? Cici, cAnd vom fi tras doud, intre care de-a-bia s-area-mpunge, precum cu acul, nu mai putem nici cu insEqirdirea imaginard trage, intre ele, altele, sd ajung5, f5rd nici unde atingere, Ia centru; pe cAnd rafiunea strigd cd pot fi duse

, in fiecare interval al lor, mai poate fi inscris cercul. Cunrfantezie nu poate-mplini una ca asu\ qi, mai mult decAt ochii

;igi, este neputincioasS, dat fiind cE prin ei inqiqi este infipt6 inirit, este invederat qi cA ea diferd muk de adexdq qi rtr adevdruleste vdzut, cAt timp este ea vdzut6.

36. Acestea vor [i spuse mai elaborat gi mai subtil, c6nd vr_rm

rceput s5 vorbim despre inlelegere. parte care a fost propusd de, dupd ce vom fi discutat gi lamurit, pe cAt suntem in stare, tot

ce este necesar despre viala sufletului. CIci nu cred c6 tu tedoar pulin ca moartea umand, chiar dacb nu duce la pieire

sd nu abatd, totugi, asupra tuturor lucnrrilor, gi asuprari insugi, dacd va fi descoperit weunul, uitarea. A.: Nu se

,ate spune-ndeaiuns cAt de mult trebuie sd ne temem de acestl. Caci cc fel va fi acea viald etern[, care moarte nu-i este de

daci suflen:l tr5iegte, a$a precum vedem cd trdieqte el inrncul abia n6scut; c6ci nu gdndesc cd nu este niciuna. R.: Fiinfricat cu spiritul; Dunrnezeu" Carele ne pronrite, dupd acest

Itrrp, urrul atotfericit Ei atotplin de adevdr, f5rd nici o minciuni,sim;im de-acum, intrebAndu-ne in de noi, va fi de fa[r2{.

sine [Col. OSo4] ulla commlxtione Pervemant; cum clam€

ratiti innunrerabiles posse duci, nec sese in illi rte gi cd nici nu se poater in acele incredibil de-ngustesd se atingd-ntre sine, ci numai qi numai in centrr, astfelincredibilibus angustiis nisi centro posse contingere, ita

in omni earum intervallo scribi etiam ciiculus possit' F

cum illa'phantasia implere non possit, magisque quam

ipsi oculi, deficiat, siquidem per iPsos est anrmo t"1:1"':'

36. Haec dicentrrr operosius atque subtilius, cum de

intellisendo disserere coeperimus, quae nobis pars

comperta fuerit, veritatis oblivionem inferat' .'4' ^No1

potest]

satis'dici cpantum hoc malun metuendum sit' Qualis enim

Fhc6-se precum sper6m.g"

IVOTE FI COMENTARII

IAtl liu.: fie eu insumi, fre altcineva exrririsec- fie intrinsec.

rf Pentru rolul cardinal_al memoriei in augrstinism, vezi confexs. x.VllI, 12 sqq. (P.L., t. XXXII, t:ol. ?84 sqq.)' t.Aluzie la.txrala- de piept {e .*re sufereu Augustin 9i tare, gi .-a. a aurrllrr rrrl nu mir: in decizia sa de a renu.la la ,arilra didacticr (cf. confe,ss

r'u.ii cnmentatori relevd fapnrl cE, deqi <rr.vertir de putrr tirnp. Augrrstrnlrprimd, in aceet pasaj, cu mare fo46, ner:esitatea ii p,rter", g*frri, gilrtu i'tr<r ep.cd, pre c6nd 1: p"p, fi pe deplin familiarizar dli;i;larL,giei qi inlro oleri pur liloscFr

lX,Il, 2. Ihid. col. ?63 sqq).

r'At.tfmmoash, suhi.leles, aci gi passinr, .umai cA,d se refer5 Ia0ft)aturi, in sfera frrmosului ftrarte.

lYezi I Retract., IV, supra n. irltrtxl.

.- rlAga interpretativ, altfel, ta sd concorde cu obia:1iune a ditt Rerntct.:

l)unrnezeule, a.crrui imp5rdlie-i t.t universul, pe care simlu.l il ig,rr6 (cf.lupra5 n. introd.).

"Yezil Retmct, fV, n. 13, supra, rr. intnrl.r{rAceastd mirific6 rugdr:iune, nunrit& de unii

r xofului, Ie-nrrcdereez6 sr:eptir:ilor, r€1i vor maiexegelr Rugdciunea

fi fiind, inalt-addncullltr,Etinism aI proaepit txrnvertitului Augpstin.

. ..r r l)eapre Alypius, amicul lui Augrstin, cl. Confess.,V[], \,I[, l a Ei I X.

Vl, 14, P.L., r, XXXII, col751.qq., qi r:ol. 769.f r Expresia este universald qi inseamnd: nu decutge ,;nn^sauent logie .

l'f Of. Cnn/ess. [V. VII, 'tz^P.L..r. XXXII. c,rl. 698.

r{ Celsas/Aulus Cornelius Celsus /(Prima jumitate a sec' I e'

Enciclopedist. Din opera sa intinrlatilaes ('4me', adiui domenii ale Etiir

qi tehnicii, att rdmas numai opt c54i despre qtiinla nredicalE., De med

iD"sprc ^ertir:ind), sintezir ascrierilor hipcrcratice' Tlmtul operei' care

desfre agricrlturi, arta rdzboiului, retorici, frlosofie, rlrept etc' +a oi

lra""ari a"p6 t64ile rimase, C.(elsus) a incercat sd r:uprinda lnqo lLn"iclopedica, ..,.i.e r:lar, cu mari merite literare, rezultatele la care

ulrn*r" i.t diferitele domenii ale EtiinleJor exacte qi urrtane' Estetolside

rrn erudit, cu vaste cunoqtinle, a cdmi operd constituie o trdsdtur5

trnire intre la rro q i P liniu Lel Bdtrdn (Scriilo i greci 9i htini" Ed' $tiinli:

gi Encickrpedicd Buc., 1978, p. 390)'

r:,Nu qtiu pe cine urmeaza unii coment-atori qi traclucS.tori de-ai nol

"a.rd, iir",rtAnd acest mirific pasai, ii imputS, intr-un exces

l6Vezi, iar6qi, I Retmct. [V, 3, supra, n' introd'

n Ideile din acest capitol, la care se adaugd pasaje din De uem

XXXX,73, P.L', t. XXXfV, c-ol' 154;De lib' Arb' Il' III' 7' P'L'' t' X

.a. tZ+a, De Tiin.X' X, 1t16, P'L', t' XLII, col 9l-2; De ciu' I)ei'

XiU, P.L., T. XLI, col. 3:19-40, sunt relevate a fi izvorul pentru Da

ergo cogito allui Destartes. La vremea lui, Descartes a negal cd A

u.".prri" aoelagi lucru ca Qi 91.. P1s3] i-a gisit lui Descartes.,1l

t44 Aureliu Solilacuii

ir"tifi"ur". Allii arr vorbit in fel qi chip despre aceste texte' lextel

textele; tac qi vorbesc totodatA'rs Pedure, altfel: h(ig.p Visele, altfel: vdzutele'

20Rrrscius este celi:brul actt>r (729-62 a' Chr'), prietenul lui Cicero"

2rAr:ela: Ambrosius, ct- Confess' VI,III, 3 qi XI, 18' P'L'' t' XXX[''720 qi72&9.

22Ce[dlalt: poate, Z-enobiu s,ct' De ord' 1, \'II, 20, P['', t' XXXII' col'

2:t\ezi I lletmct.lY,4,supra, n- inrod'2, SfAntului Augrrstin i-a mai fost atribuitd, in fals, Liber soliloqutor

ctnimae. ttd Deui (Cartea Solilocviilor sufletului cirtre Dumnezeu)i

Notc si comcntarii r45

(lonciliul de la l-atran (11q8). de citre un necunoscut, carte despre oare

$-rr crezut? de asemenea, c5 a rdmas neterminatd qi cEreia LrannesOhrysostomus Trombelli i-a publicat un aga{r€zut ultim <npitol (r:f. P.L.,t. XLVII, col 1149 sqq.).

2i Solilocoiilc au mai frxt traduse in romAnegte , in 7992,1a Editura deVest din Timiqoara, raducere care este o curat6 demenld (despre carevezi artimlul nosru ,Sf6ntul Augu*in pmfanat a doua oar6", in ,Trihuna',nr-le 2 (2059)pp. 9, 11; 3 (2060), p. 9 si 6(2063), p. 8, (1993) 9i, in 1993,

la Ed. ,Humanitas'. traducere mai cursivd, dar plind, din pdcate, gi ea,

de gregeli impardonrrbile.

".,t*i, "*ifi" altfel (;f. P.L., t. XL, t-oI863 sqq'), alcdtuit' ins6' tfu-ziu'

S. AURELII AUGUSTINIFIIPPONENSIS EPISCOPT

DE NAIURABONII

CONTRA MANICHAEOS

LIBER UNUS

SF. AURELIT] AUGUSTINEPISCOPUL HIPPONEI

DESPRE NATURABINIELUI

iuporRrvA MANTHEILoR

O CARTE

|VOTA INTRODT]CTIYA

Una dintre multele erezii asupra cdrora a triumfat SfAnhrlrtin, in lupta sa de o viald crr ereziile qi ereziarhii, in scris qi,i, in confruntdri dira:te, insolite de o mare asistenl5, dinrre

multe au rdsras celebre, este oea a maniheilor, degi putem, pet, spune cd lupta ins6qi crr nmniheii a durag ircalteq o via(E,

ructt a lnceput cu De moribus Ecclesiae Catholicae et demanichaeorum libi duo (P.L., t. XXXII, col. 1309-1328;la Roma, in 3BB gi incheiatE in Africa, in 389) 9i s-a

cu capitolul XLW din De Haeresihus, scrisd in 42g, cui ani inainrca mo4ii sale, interval de timp, in care au fost scrise:'|ifurc arbitria Ebri trcs (P.L., t. XXXI, ool.l22l-1}10), inceputdRoma, in 388, gi incheiati de-abia in 395, in Africq De &nesi

manichq,eos libri duo (P.L., t. XXXry, col. 774-22O),

portante asupra doctrinei manihee -, Contra Faustum'chaeum Libi triginta rres (P.L., t. XL[, col. 20?-518), scris5

lOO; De actis cum Felice manbhaeo libi duo (P.L., t. XLII, col.), stenogram[ a disputei ginute la Hippona, la T gi 12ie 404; Contm Se.cund.inum manbhaeum (P.L., t. XLII.

, 577-602), rispuns, din 405, la o scrisoare a maniheuluiundinns; Lifur ad Orcsium contm priscillianistas et orfuenistas

lrceputd la Tlragasta, in 389; h wra rcligione li.br unus (p.L.,XXXry coL 121-772), scrisd la Thagasta, in 390; De utilitatedendi 9d Honomtum (P.L., t. XLII, ml. 65lg?),scris6la Hippona,391; De duabus animabus c,ontra manichaeos 1t,L., t. XLlt,

)4; C,ontm epistolam Manichaei qwtm u@ent fundomenti (p,L.,XLII, ml. 171206), scrisd in 397; - una dinre sursele cele mai

Prietenilor nogtri, [Ienei qi lui $teIan

150 ', Aureliu nahtra binelui Notd intrcductiud 151

(P.L.. t. XLII, col. 669-678),scrisn in 414'" Contra aduersaiwn'et

Prophetarum (P.L., t. XLII. Col- 6036661 scrisE y 4?O'^"

t," opt." scrise speciel inrlrcriva ereziei manihec' dar' in

sa .iperd sunt incd nenumirate locuri i" "1t: _" ::lexecra-bila erezie, care a continuat in sAnul creqtinismului

bogomili qi cathari, iar ecouri ale ei se mai p6streazd ;*,Li qi U At" secte. Dintre operele Sf6ntului-Augustin' in

cel mai argram"entativ] 9\ prin asta, cel mai abstus dint'e

srle antimlaniheene, altii. insn, zic &, in aceastd operd'

Augustin trateaz6 chestiunea in cvasitotalitatea aspectelor t

" NouE ani, din tunultuoqii ani ai tinerelii sale' s-a ldsat

SfAntul Augustin insugi Je rdtdcirile ereziei mani

nedepagind, I"t4 t ""pt"

auditorilor, 9i, in. acest 1asl*p' .'

"rrUa.i* g""16 qi

^ o-o""rt averea sdrdciei gi gloria n5mu'

in D"spre natura binetui (399), obeervim clar doui

distincte: prir..t, in care sunt exPuse principiile eterne as

filosofiei binelui Ei riului (cap' I-XXXIX) argumentalie' in

multe din expresiile qi conceptele augustiniene, in s

asupra binelui, ne anrintesc '+Presiile.qi coneptele din

lui Platon, mai cu seamd-din Fileb { Tbetet, qi din {neoplatonicilori concepter ce vor fi preluate intocrnai de Sf'

din Aquino qi in Szrnrna theologica", TP intAi in tll qq'

dar qi in Summa contm Centiles, I, c' XI 9i XL-I gi III' c'ollr El llr Durr&,t.u ou,.o

Jor", in care combate direct blasfemiile manihee' cupril

&[ lo., nrr-it" Tbznurul9i Dpistola-Fundamentului' C1

,rrge"irrr" din final invedereaz6 sensul profund cregtin' in

Sif"nn Augustin inlelegea oi poarte polemica spre salvarea

rfthcili, .,r".pt., dobAndirea gloriei personale'

ttiummum bonum, guo suprius,,an est, Deus.est;,Cartea k"b*notura binelui este impotriva maniheilor. unde se ararH r:i'D.rmnezeu este natura inconrutabila qi supremul hine gi cd de la Elntnt celelalte naturi, fie spiritualq fie corporale, Ei cE toate" ine, c6t

_nehrrl, sunt bune; gi ce qi de unde e rd.ul, gi cAte rele puniheii in natura binelui, gi cAte bune, in nanrra rdului, p. "*"i qi.le-a inchipui eroarea lorrgi. Aceastd carte incepe aqa:mul bine, decdt cd relc nu este suprior, este Dumni*u., $i despre manihei avem, de asemenea, cuvintele SfAntului

q'u-din insugi. AflA,, agadar, din acest text: ci erezia a ftaceputla. un anume persan, pe care discipolii il numeau Manesi cd

i discipoli l-au numit apoi, cAhd erezia lui a_nceput s6 fiecat[ in Grecia, Manichaeus, ca sd evite coincicle.nla (dacd

chiar realitatea) etimologicd c.u nebunia; ca unii discip"li, ioi.,dp*i pri $ap, au inceput apoi s6-i scrie numele cu ,il, geminat,{ Nlarurichaeus, ca gi c,um el ar fi, rogu-te, plinul gi ,ffifeajman6; ci el, urmAndu-i pe alqi eretici mai vechi, a_nchipuit

mE principii diferite-ndesine, adverse, eJerne qi coeterne, frind,-sd-zic5, dintotdeauna: doud naturi, deci, sau sulstanle, a binelui,icE, gi a rdului; c6 aceste douH naturi se amestec6 qi sexi-ndesine, in scopul purgdrii le riu a binelul ca binete,'crreI poate fi purgat, rdmdne dimpreuni cu rdul intr-o

";;;Lmnaginne; c5, di, unele fabule ale acestora, renitd cd eufletblerre, care nu pot fi liberate din amestecul cu sufletele rele, srrntaceeagi naturd (Ere este Dunrnezeu i.rsrqi; ca ei mdrturiseec ea

r.ea a fost ficutd de naturu binelui, de natura lui Dumnezeu,lir:6, dar, in urma comixtiunii binehri gi rEului, care a rezrrltat

ln urma luptei dintre r:ele doui naturi; cd ins[qi purgarea gilllx'rarea binelui de r6u o fac, in intreaga hrme qi in t.atl el"-".rt"I"

r52 '. Aurelia twfritvbirului Notd introd,uctiud 153

r:vazieuharistia stropitd cu sdmAnlS omeneascS, ca sd eliberezet:hiar qi de aici. prqcum gi din celelalte mAncdruri pe care leln[nAnc5, substanfa aceea divin5, aga cum au fost descoperili la()arthagina, cAnd o anume copil6, pe nume Margareta, care nutvea incd doisprezece ani, a m6rturisit cd ea a fost viciatd dinrnuza arrcstui scclest misteriu, dand pe fap nelegiuita rurpitudine,pi cd tot in acele imprejuriri, Eusebia, o anum'e manihee,t:l,azidedicat[ divinitefii, a fost crr greu constrAnsd sd mdrnrriseascdcumcd a pnlit acelaqi lucrr din cauza aceluiagi sacrileg misteriu,iurflnd mai intAi cd ea este integr6, qi recunoscAnd turpitudinearle-abia dupd ce a fost cnnsultati de moagd, gi indicAnd, ceea ce giMargareta, pe care n<r auzise, spusese, cd, pentm a fi procuratd giptrs[-n amestec acea substanfd, se agterne fflind sub cei cere-mpreun[; cd, in timpurile mai noi, unii dintre capii loruqi,interogatri dilfuent in biserica, prinne care gi un anume Viator, aurecunoscut c6 acela nu e considerat sacrament, ci e,xsecrament, gir:[-l practicd mai cu seami catharii, c,are mergeau pAnd acolo,lncAt s[ purifice substan]a lui Dumnezeu chiar qi din astfel deturpitudini, gi mattarii, numili astfel de la rogoiinile pe care seculcaul cd nu se hrinesc cu carne, nici cu oud, nici cu lapte; cdnu beau vin, zicdnd cd este fierea principilor intunericului; cdHocoteau cE sufletele Auditorilor lor se reintorc in Alegi, 6au, pe-or;nle mai scurt6, in hrana Aleqilor lomqi, ca purgate, sd nu se maireintoarcd de aici in nici un alt corp, in schimb, celelalte sufleteuocot ci se reintorc ai tn arrimale, gi-n toate cele fixate prin rdddciniln p[mflnt; cd ei cred cd ierburile gi arborii triiesc astfel, incAt*imt qi sufer6, cAnd sunt rinite, cd nimic din ele nu poate fi nrptmru smu-ls fir5 durere, qi c6, din aoeastd cauz6, soct)t o nelegiuirea purga ogorul de spini, iar agricultura, cea mai inocent[ dintreknte indeletnicirile, o socot vinovatd de o seamd de omucideri,Auditorilor, ins6, acordAnduJe licenla de a se oc,upa cu agricultura,firtmcAt ei le pot oferi astfel Aleqilor alimentele din care sd purghezerrcea substangd dMn5, Aleqii, insd nu se-ndeletnicesc niciunrrl cutgricultura qi nu rup nici micsr o frunz6, necilm un frua; cA ei lerrr;rrrdd,, de asemenea, Auditorilor licenla de a se hrflni, in tazurirlxtreme cu carne, dar le interzic a ucide animalele, ca sd nu-iofenseze pe principii intunericului, legap impreund cu r:ei cereqti,

ei, nu doar virtulile lui Dumnezeu, ci chiar qi ateqii lomgi'

din alimentele pe care le consum6, lntrucAt ei nrslin cd su

lui Dumnezeu, fiind amestecati in intreaga lume' este afirest(

ii-r,-Ai*"rrt"t" dintm care o pot elihera T"*t tstlt:"T]-lIr""aJ-i.. a" riata mai sfAnt 9i mai excelent decAt d Audi

lonrgi, care mnstituie rreepta in-ferioarb Si 31" dimpreundcu fconstituie biserica manileilor; ci in ceilalli oameni' chiar

Auditori, ac€asta parte e substalei bune qi divine' deli

arne*ecatA-n m6nceruri qi-n b6uturi, este mai strAns qi mai ir

legat6, nrai cu seamd in cei ce narrc urmasi; c[ tot ceea ce

prirg", din lumini qi restituit impdrElrli lf !urnneze111ir""i*it". proprii, socot ca este purgat-de doud nave arrume'

,rrri t r. ii .o"tel"' gi cd navefe insele sunt feurf g=*substanld " f"i

n*-rlzeu; ci ei zic cE este natura lui f)t

nu nuntai lumina aceasta corPoral[? ce Ii se aqterne

tnsuflelili doar in aceste dou[ nave, ci cd este naturd a

n *rr"r"r, ce trebuie purgatf,, chiar gi str6lucirea ilqror oelgr

L".rrri, in care se afii inchisi; c6 atribuie glntii intuner

cinci elemente, care i-au niscut pe principii proprii: f

innrneriorl, focrrl, epa' v6ntul; cd din funr sooot nEsoute

;ip.d", de unde-gi trag originea qi oamei:lt -d-lT^;ail;;i"; il f* p.trlpede"le; din api inotdtoarele; din r

zbur6toarele; cd din i*pi A6" gi substantra lui Dunmezert au

trirnise sd lupte impoiriva't"Lttot cinci elemente rele qi

amestecat cu ele in acea-std lupt6 alte cinci elemente: cu faerul, cu intunericul lunrina, cu focul rdu focul bun' cu apa

rpt1""a, cu vAntul rf,u vAnnrl bun;.cA Tbbt:tt,"-",it^'t31!dli luminatori ai cerului, adicd, se deosebesc lndesine' lnl

hrna n numesc fdcutd din apd bund, eoarele' din foc bu

navele lor sunt sfintele virnrli, care se transfigureazd. pe

-.o"-rli cs sl seducd muierile gintii Potrivnice, 9i, iaraqi' in

aceleiapi gin$ a&erse' qi ci Prineliberat6 lumina Pe care o fn I

r -:_:: ^ A-^midularele to*rS\ gi, purgatd de c6tre logutii luminii' e lrrctrr

Lt, dorra,,"r"ii tu..sfirtata't" impdrElia proprie; cil' in

acestor e"e"t"tiL rrrp.oai1ii, Aleqii lonai, constrAnti deo ant

necesitate de-a elibeia din toate acea substanld divin6' igi

154 Sf. Aureliu natura bincLti Natd intrcducti.tfr 155

din oare zic ei cd-qi trage originea toatd carnea; ci le.tnnced'

asemenea. fokrsinta muierilor, cu opreliEtea conoeperrr urmagl

insS, ca sd nu lege, asdel, in lanlurile cdrnii, subetanla divtnq

care au dobAndii-o prin alimente, r:[ci ei cred tfr sufletele vin

toatd csrnea prin hiand 9i hSutur6; cd pe Adam gi Eva-i

nEsculi din perinli, principi ai fumului, gna 9$ lor' p1

Sacla=, dupi ce a dexorat fetugii tuturor solilor srli' irnpretrni

cu solia sa (Nebrael sau Nemrael) a transmis prin acea*a inurmaqilor J.i tot ceea ce a primit din substanla rlivin6' mAnc

t ""*i fe1+u. cE ei suslrn cr11ca,9t::t"",.^Tl :T:':,#

I"rft-"Ei" S".fptura, 9i care le-a deschis lor ochii asupra binglui

.aJ* qiA ,""ltqi Christos a venit in timpurile 1ai-nqi td."libe{

;"fil"il nu trupurile qi cd nu a venit in.trup adevdrat' ci si

de rrnde mt numai moartea sa. ci chiar 9i invierea' o cred sir

cd,susgin cd Dumnezeu, care a dat prin I\loise lrgea 9i le-a v-<

"*.if"Ipt* profeli, nu este adevlranrt T)umnezeu' ci unul di

principii intirnericului; cE din Noul Testarrrent accepta ce

L.rlrinl gi prepun c64ilor adevdrate unele apocr*t.* tyllip."r"l.i"tl. bo^.rrl,i Isus Christos despre- Spiritul

FJ;l"or[ s-a implinit in persoana ereziarhului lor' Mani

d" ,.d" el insuqi se numlgte in scrierile sale apostolul lui I

&;;;. ei ca pri., el l-a trimis n! SpiAld SfAnt; cd ei spun

nltrri"fru"t . a al'ut doisprezece discipoli' conform cu nun

.f*rofif"t, qi c[ acelaqi num6r este Pdstrat 1-t:.:j]1",:T:*er,1in dclisprezece Alegi, pe care-i numesc magrqtrl'. tul .p:;.;i;;."r"""i".1 .,r**tc irincipe.le loruqi; :1 l"ilu:,t":q"p"r'r*iqia.i de episcopi, 9i episcopii aleg presbiteni cd e

.rr' tt ,"t a..l lo. diaconi; "d se roag5 ziua' la soare' qi' in

;;;il;i;n6, dacd apare, dacE n'' prosternafi in direc

*#i""rf"i, ci considerd originea p6canrlui-nu tfi."l","tbt:t"r"f"f-, "iJ*stanla.ginlii

u&tt"", pe care dogmatizAndo ci t

amestecatA-n oameru' au{in ci intreaga oarne rlu este lucrarea

O"-*""r"", ci a minlii rele, care, ca qi contrarie' ii este

Iui Dumnezeu; cd concrrpiscenla camalS' prin care @rnea

i*p*.ir. spiritului, "" t'" .este noud ",

tl*llltl?:"-]

purgafi, se separ6 de noi, gi, intru natura sa, trdiegte qi ea insEginemuritoare; cd ln ,nu] gi acelagi om sunt doud suflete sa, dorri

Cu nimicit Sf6ntut Augustin drrctrinar:elor trei taine): signaculul gurii. sigrracululBAnului g moralei manihee,-invedeifnduje

ml 1353 sqq).stiir impotrivala descoperireai s-a rerconstituit

ereziei fizionomia (cf. Dict. de theol. mth. lX, at. Manichebme.ool. 7811 sgg.), o sursd importantE pennu ounoaFtetre,a acnstei ereziitare a cuprins o buni parte a lumii.

cuno l'::,f:.Sl:rrict de_nclatE ce

f"ip"t,r.ta .li.rt.., natura viciat6 a primului om' ci-i substr

contrarie. astfel strans unit5 nou5, incat, c6nd suntem litrerali

156 Sf. Aurelht nahttabinelui Noti introd.uctitfi L57

)aqteri, elaboreazd o proprie teorie a cunoagterii, tripartitd:tutinri, r,esperald qi diurnd, teorie care va fi mai cdldurosrrdlipat5 de Sf. Bonaventura dec6t de Sf. Toma din Aguino qi

,;are mulli cautd incd s-o infeleagd, qi pulini au ajuns s-o

rascE...

Scurt: omnis boni bonum unde omne bonum; bonum cuiadditur quid sit ipsum bonum, bonum simplex: hoc a nobis

irlerandtun est: adicd: Binele intregului bine, binele de unde-ibinele; binele r-:ui nu i se adaugi oe este insugi binele, binele

nplrr' arnsta-i de dnrit de cdtre noi (Ernrr. in Psal. XXW, 8, P.L.,

XXXVI, col. 203); gi, rvintesentriind, pentru a-l identifica: Bonumr-rt bonum illud: tolle hoc et illud, et vide ipsum bonum, si

; ita Deum videbis, non alio bono bonum, sed bonurn omnisi; r'ane-va-s5-zir:6: Binele acesta qi binele acela: ia-l pe acesta gi

rtcela, qi vezi, dac6 poqi, insugi binele; agal vei vedea penezeur nu binele prin alt bine, ci bine-ntregului bine (DeV[II, IIII, 4, P.L,., t. XLI col. 949).

Vreib Sars

des<nperit. ins6. cd binele euprem nu.

;;;il nu-i ocurd abeolut nimic al

drt *.r"rl' intn-r Carele este oonstltulrLrmnezeu, lrlf,lu uq!nu cE-ntn-r El nu+ alte bune' cr se numeg[e suPrc,r 'riruwr .-

se refera toate (cf' ep''-CXt'itt,Il' 13' P-'L', t' Yllll::]:.1:il.;;;prem binele acela prin a cirui.participare sutt

bunele celel,slte 9i Pti"-;;" "-t1ryS d*."^'tt^:::

}.11ilil:il#tr;'i",i"i qi numai p'i" i*i'i **i :1lr" i""oi"r auguetiniand, hinele, T**: .9-"ls*j,lliirn oocr.rrrra outsws...s.e' -'- ..

pi a gloriei, qi, ori {Uirr., .,rtritt1.hgana eschatoiogia mAnturrrr. t

;;;' ; ;i,i, ti,,"t" -t,,p

t Jm "l omului' o","t:ll1t1":.li;;,;;i;; gi-nrbucurarea dinttu suprem'l bine' nolrun

creat io n i s m,, l'-' i ""t" 1"1-'""9"1 a' lli;;: ^i?'jt:^:^t'3;#;:fiIffiil;;;;i'-;t i" "i"r o alti rilosone' cand snn

;;;I;;i;,'i,,ao"lt'i"ul"s"*':11^9t::'fr ^:t::::Jagsoar,LrruErsr a - idebinele"r"t,rr.e,

nu n6scut, ci f6cut' cauzat' dec

- ---' ^: -^tsa'rr ^ *tt;'binele creaitirE' spci' ilr r --i.^ -i ^r;;. duPd modul, sPrta !i ordinea

lp"i, Li"a" f"T',.*'lTgiif fl:6ind, nu4i poate avea fi""[t let "ftit"

in sine ca bine' ci bin

creaturii este creatoml lffiJ*-d*si *t: "i:lf^Ty:.::tntrucAt el este ,.'p** birie' Binele' "+itt!"lo

totdeaunl

;;";""^" gtlt.ti,i se otribuie' indeobgte' Persoaner

sau, generic, TrinitEtiiLr nrmele rf"""le, fizic4 metafizic6 gi etic6, binele este ga1

apoi, in plntie- "orr,.tailJ"l

doig"' cu rdul' dar 9 cgntradi

4lrurr rrr

uparte, ihrinelui,blnelul,foarte, rriciodatA, iru6, duttnt 9r intru

-EuPrt'u$ FE @'s v-

h.rstrele trePtele *1", P"";"n; fere <ie T:::::':':.';T:H.III Hfi;"*;'I"* Binele suprem recere doua ar

;; fi; -mi" rnai brur i""at "t ei se.fi.e Td"l 1*]^*::;;;;; t"'potriva. 1oint3r,

*:-.1i-l:::':^tr":;f Xl ;":]

[-rine. ,,ici nu se dobAndeqre imDotrlva Yotrliwr' :::'-: :-'- -- rDlllc, luur

inrpotriva voinfei' CAnd nu s

SfAnn-rl Augustin transcendeuldrlau , -"D--'--

conrrins ca omul rru poate f in ace'asta vla[u5 ur lrut@ELvq

t.

LIBER PRIMUS

- tCol. 05511 [)eus sumntum bonum et inatmmutabile' a- ':;'r;;";;;i; L""" spiriruatia et corporatin'' l

' Summurn bonum quo supeiius non est? Deus e

p". l; incommutabl': Tl:T n':lo::J:T,H" ;i"." i--"t ale. Caetera omnia bona non rusr a-D illo t

sed non cle illo. n" iUtI"J^ qt'od "tt' hoc quod ipei

iltu.;-;r; quae facta sunt, non sunt guod ipse Ac

hoc si solus ipse i""o**'tt['ilis' omnia qt*"']::1t:-'

"_ "iifi" t""itl mutabilia sunt. Tam enim omnipotene

i,t G;;;i"* J" nihilo, icl est' * ": 11,"^1-:"::1::est, ktna [acere, et rnagna 9] 8*"' et tpelestia e.t te

li .pi.ituuli" et corporalia 9d::"':. "llTT:^".:::ili"-I" g"r,,ri . "..

q'^3 de nihilo ],::]t::::. aequavrt'

erg., hina omnia, sive ruagna ti':,P^tN::.'.:-tJ:r-ir,,, g."a"s' nt)n po$sunt esse nisi a Deo; omnis

nstura in qtrantum natura "": !:i:T ::l'^ll1111""rr'*r,"at'"sse

nisi a 6unl[ro e( ver(r Deo: quta c

:lil#li; '","'" fc"l' 05521 bonu' setl pnrpi

summo txrno, et rurstr,s omnia etiam novissima bonq

i.;;r; ;';';" bono, non P"::"jt*::::Ht1,1;;ffiffi; on,, . eryr spiritus etiam mutabilis' et

;il;;D",: et haec "j omttl. *::::Y::::'::;fi;" o,u ,pU*", aur corPut est' Spirinrs i.c.mr

Deus est: spiritus mutabiiis facta natura est' sed

melior: corPus autern spiritus non estr nisi cum ventu!]r

,robisinvisibilisest,ettamenviselusrtonparvasen

PR IMA CAR'IE

l, - Dumnezelt, supremul bine pi incomutabil, de la care-s toatecelelahe bune, spirituale Ei corporale.

' Supremul bine, decAt care nu este superior, este Dunrnezeu:

1i, prin asta, este binele incomutabill de aceea, cu adevdr.atetern qi cu adevErat imortal. Toate celelalte bune rru-s det:AtIrunrai de la EI; dar nu. dintru .Elt. C[ci, ceea ce este dintru Elrste ceea ce este El insugi: cele ce au fost, ins5," ldcute cle c6trelll nu-s ceea ce-i El insuqi. $i, prin asta, dacd-i El insuqiinr;omutabil2, toate pe care le-a f5cut, intrucAt din ninric le-afik-ur, sunt mutahile'r. Cdci este trmnipotent astfel, incAt sd poat5r:hiar din nimic{, adicd, din ceea ce nu este absolut deloc, facelnrnele, gi marile, qi micile,i, gi celestele, gi terenele, gi spiritualele,pi corporalele-, Fiindci este, insd,,gi just, nu le-a egalat pe r:ele

l,r! caf,e le-a ficut din nimic Celui pe Care I--a n5scut dintruHine. Fiindc5,,deci, bunele toate, fie mar.ile, fie micile, pe,oricarelrepte ale lucrurilor6, nu pot fi decAt numai de la Dunrnezeu;IoatE natura, insd, intru cAt este naturE, este bine; toat5 rraturallr poate fi decAt numai de la supremul qi adevdratul Dunrnezeu:fiindca toate, chiar gi atotnoiler bune, care sunt departe debinele suprern, nu pot fi decAt numaide la binele suprem. TtrtrSriritul, agadar, chiar gi mutabilul, gi tot corpul,,de la l)unrnezeu:pi asta este toatd:natura fdcutf,. Toatd natura este) va-s5-zicd,tarr spirit, salr corp. Spiritul incomutabil Dtrmnezeu este;rpiritul mutabil natura ffrcutd este; dar mai bund dec6t corpul:r,,rrp, insh, spiritul nu este? decAt doar, cum vAntul, fiindcd ner'rrte noud invizilril, qi, totugi, puterea lui, nrr micd, se sintte.r'"rr. numit, intr-ul alt mr-rd anurne, spirit.alio quodam modo spiritus dicitur'

160 S. Aurelii i De natura boni Sf. Aurcliu Ausustin, Desprc Ntdta binelai l6l

11. - in ce chip ar puteafi asta suftcient spre a-i corija pe manihei.

Din cauzd ci ei, care, cum nu pot intelege, insi, cd toatd

, n&tura, adic6 tot spiritul gi tot corpul, este natural un bine, suntmigcali de inechitatea spiritului gi de mortalitatea corpului, qi se

afo4eaz4 de asttl sd inducd o altE naturd a spiritului malign gi a

, corpului mr,rrtal, pe care sd n-o fi fdcut Dumnezeu, socotim ciceea ce zicem poate fi asdel adus la-nlelegerea lor. M6rturisesc ei,

lntr-adevir, cd tot binele nu poate fi decAt numai de Ia supremul

, gi adevdratul Dumnezeus: ceea ce-i gi adev6rat, gi-i gi,suficient,rlat.5 vrrr si bage de seam[, spre a-i corija pe ei.

1I1. - Modul, specia si ordinea, bunele generice tntru lucrurile

fdcute de Dumnezeu.

Noi, intr-adevhr, catholicii creqtini, il cultivEm peDumnezeu, de.la Carele toate bune sunt, sau mari, sau mici;de Ia Carele este tot modul, sau mare, salr mic; de Ia Carele,toatE specia, sau marer sou mic5, de la Carele, toat6 ordinea,Eau mare sau mic6q. Toate, intr-adevdr, cu cdt sunt maimoderateT mai specioasero, mai ordogate, sunt, desigur, cuutAt mai bune: cu cAt sunt, ins6, mai,pufin moderate, maipulin spqcioase, mai pulin ordonate, sunt.rr-rgi pulin bune.

$i, aqa, ca si tac despre nenum6ratele, care s-a arStat cd 1ir-r

de acestea trei; acestea trei, aqadar: modul, specia gi ordinea,Eunt ca bune generice irrtru lucrurile f6cute de Dumnezeu,fie intru spirit, fie intru .corp. Dumnezeu, agadar, deasuprau tot rnodul creaturii, deasupra a toatd specia, deasupra a

toatd ordinea: qi nu prin spaliile locurilor este deasupra, ciprin inefa.bila gi singulara potenf6, de Ia caret tot modul,loat6 specia, toatd ordinea. Unde sunt mari acestea trei, suntnrarile bune, unde sunt mici, sunt micile bune, unde nu-iniciuna, nu-i nici un bine. $i, iariqi, unde acestea trei suntrnari, sunt mari naturile; unde-s mici, sdnt mici naturile;trnde nu-i niciuna, nu-i nici o naturd. ToatE natura este,rleli. hund.

ll. - Quctmodrt kl po'ssit cxl corrigendos Mani<:haeos

Propter eos autern' qtli culn intelligere non p

omnem nahrrarn, id est, omnem splrltum et omne

naturaliterbonumesse,moventursprrrtusrnrqultal;;;;" mortalitate, et ob hoc {ram

nat,raln "*ti.. ry.:P;

"i'il.i"rit corporis, quam Deus n,n fecerit' conat

irr.lr""r", sic arhltramur *d "o*rn intellecturrr' quod dici

fC'"ifiSfSf posse perduci' Fatentur enim omne bonum

esse posse, nr.sl a summo--"t'"1o Deo: quod :t verum e

,.J ".1"

corrigendos, si velint advefiere' suf{icit'

lll. - Modus, species et ordo generalia bono in rebus a t

factis. 'iNos enim catholici Christiani Deum colimus' a

omnia bona sunt, oeu magna seu Parva; a quo est

modus, 6eu magnus seu Panrus;. a quo ()mnrs specrest

magna seu Parva;- a quo omnis ltdt' :::^:tY:::,iltil Omni, enim quanto magis mtrderata' s

ordinata sunt, tanto magis utique bona sunt:

autem minus moderata, minus sPecrosa' mrnus c

zunt, minus tmna sunt' Haec itacpre tria' modus'

"i "ra., ut de innumerabilibus taceam' quae ad ista

pertinere nlonstranturl haec ergo tria' 3:d^":i,::,ordo, tanquam generalia bona sunt in rebus a Deo

,ir" in qritin , eive in oorPc're' Deus itaque supra c

creaturae modum est, supra omnem specrem' sl

omnem ordinem: nec spatiis locorum.supra estr

-"fi"Ufff et singulari potentian a quo omnis modus'

,f""i.., omnis"orclo. Haec tria ubi.ma-Bna jl"L'";il;;-rt i f"t"" sunt, Parva hona- sunt: ubi

.,r.rt, ,r,rttr* bt"tu- est' Et i"""t uhi haec tria I

sunt, magnae natur&e sunt: ubi parva sunt' pa

;;;"" s.int, ubi nulla sunt, nulla'nahrra est' Omnis

natura bona est.

162 S. Aurelii De naturu boni 8f. Aurulia Augwtia Despre twtura binelui 163

lV. - Rciul este corup{ia modului, speciei srtu ord.inei.

Apoi, r:Ancl se caut5 sd se afle de unde este rdul, e de cEutatRrui intAi ce este rdtrl: c.eea ce nu-i ninric alta decft c;orupliart fie ar

Ittodului, fie a speciei, fie a ordinei nahrrale. Natur[ rea e, aqatlar,lxtmitd ceea (rrre eiite corarpt5.; <{ incompta este, bine-n1eles, bund.Dur chiar gi insa.qi corupta, intrucAt este naturd, este b.un6, intru

este corupta, este rea.

(iorupliar{, ins5, dacd le p<late lua lucrurik)r ffiruptibile totxlul, toatd specia, toat5 ordinea, nu va mai rdm6ne nici orrr'6r;. $i, prin asta, toatd natura care nu poate fi rx,rruptd este,rernul bine, precum este Dumnezeu, Tiratd natnra, insi, carete fi coruptd, chiar qi ea insSgi, este un anunte bine: cdci nur putea face ei rdrr corup{ia dec6t numai rdpindu-i qi

Y. - Natum etcellentioris ordinis etiam corruptn meliar i' - Natum ordinei mai escektnte, chiar pi coruptd, uneori, mai.bund decdt inferioara, chiar Si incoruptd.

Se poate intAmpla, ins6, ca o naturd anume, care, prinrdul qi specia naturalS, este mai excelent rAnduiti, chiar gi

inferiore etiam incorruPta'

rpt[, sd fie inr:i mai bun5, decAt este alta incoruptd, careirr modul minor qi specia naturald edte inferior rAndrrit[12:

hominum aestimatione! secundum qualitatem 'ttm in estinlarea <lamenilor, dupd c.alitatea ce se-aQterneivirilor, este mai bun, desigur, aurul c()rupt decAt argintulorupt; gi este mai bun arginttrl corupt decdt plumbul

:1rrupt. Aqa, gi intru naturile mai puternir:e gi spirituale, estebun, r:hiar gi corupt prin reaua voinld, spiritul ra{ional

f,t iralionalul incorupt; qi este rnai bun oricare spirit, chiaroorupt, decAt oricare corp incorupt. Cici este mai hundura, care, cum ii este de-ajutor corpului. ii oferd lui viala,:it aceea cdreia i se oferd viap. OricAr de corupt oA fie, agadar,itul vielii, care a fost fdcut, poate s6-i ofere corpului viafa:

u. i", hoc melior illo est, quamvis incrrrn-rpto'

printr-asta, oricAt incoruptls este rnai bun decAt el coruptul.

- Od natura core nu poate fi coruptti este supremul bine; ceacctre poate fi coruptir este un anume bine,

lY. - Malum est corruPtio modi, speciei aut onlinis'

Proinde cum quaeritur unde sit malum'

guaerendum est guid sit .t,tl'*' q:"d,lr}.ril *l'T,'J.r."f,i", t"l moi| vel speciei, vel ordinis naturalis'

it qrr" natura dicitur, quae cormpta est: nam incot

utique bona est. Sed etiam ipsa corrupta' rn qus

,ratura est, b,ona est; in quantum corrupta esq mala

F'ieri autem potest' ut quaedam natura quae nro(

specie naturali eicellentius ordinata e:t, etiam c:1-1

melior sit adhuc quam est incorrupta altera' quae mrn

,.ro.lo "t specie riaturali inferius ordinata.est: sicut

aspectibus adiacet, melius est utique corruptum

qr.- i.,"orruPtum argentum; et melius^est cor

a'rgenrum, quam plumbum incorruptum' Sic et in n

poi"rtioribr. atque spirinralibus meliol. est etial co1

p". .rrrl** ,'oluntatem spiritus-retionalis, quam r

ircorrupt s, et melior est guilibet spiritus.erti3l

quam .o.pr. quodlibet incorruptum' Melior est e

natura, quae cum Preesto e'st corpori, praebet ei vit

qr*- iilt ",ri

vita praebetur' Quantumlibet autem cot

Ji .pitio^ vitae qui factus est, vitam praebere corpori

Yl. - Naturam quae corrumPi non potest' summum bonum;

pote,st, aliquod bonum esse'

Corruptio autem si omnem ntodum, "1r1:* tpT'

[Col. 055a1 orurem ordinem rebus corruptihilibus ar

nulla natura remanebit. Ac per hoc omnis natura

cormmpi non Potest' summum bonum est' sicut Deus.

Omnis autem natura quae conumpl Potest' etram t

aliquotl bontrm est: non enim posset ei nocere t'r

rrisi aclirnendo et minuendn quod bontrm est'

6ndu-i c;eea (,e este bun.

f 64 S. Aurelii i De tutura boni

t{I. - Rationalium spirituum corruptio alia ooluntaria,poenalis.

Creaturis autenr praestantiDsirnis, hocrationalibus spiritibus, hoc praestitit Deus, ut si

corrumpi uon possint; id est, si obedientconsewaverint sub Domino Deo suo, erc sic t

pulchritudini ejus adhaeserint: si autem obedienticonservare noluerint, quoniam volentes corlumPunturpeccatis, nolentes corrumpantur in p,renis. thle quibonugr est Deus, ut nemini eum deserenti bene sit: et

rebus a Deo factis tam magnum bonum est natrationalis, ut nullum sit bonum qun beata sit nisiPeccantes igitur in suppliciis ordinantur: quae ordiquia eorum naturae non competit, ideo poena est;

quia culpae competit' ideo iustitia est.

t{II. - Es rerum inferiorum corruptione ac inteituuniuersi.

Caetera vero quae sunt facta de nihilo, quae

inferiora sunt (+raln spiritus rationalis, nec beata

esse, nec misera. Sed quia pro modo et specre sua

ipsa bona sunt, nec esse quamvis minora et minima- 1 , ,):_ --^ --nisi a summo bono peo potuerunt, sic ordinata

cedant infirmiora firmioribus, et invalitliora foniori

Sf. Aurcliu Augstirr" Desprc natwu bi,nclui r65

V[,l. - Corup,tia spiitelor rapionale, pe de o parte, oolunktrrl. pede alta, penald.

Creaturil-rr atotprestante, ins6, spiritelor ralionale, adicA. a^sta

le-a dat-o Dumnezeu dinainte, ca, dac6 nu voiesc, sd nu poatd fir:orupte; adici, dac6-qi vor fi conservat obedienla suh DornnulDumnezeul loruqi; Qi, aqar se vor fi alipit strAns frumselii l-uiincoruptibile; dac5, insd, nu vor fi T,oit sE ctrnserve obedienfa,fiindc6 se corup voitoare intru picate, sd se corupA nevoitoareintru pedepse. Dumnezeu este, incaltea, un atare bine, incAtnimdnui nu-i este bine pdr[sinduJ pe El; gi, intre lucrurile fdcutede Dumnezei-r, natura ralionald este Lrn atAt de mare bine, incAtnu-i nici un bine prin care sd fie fericitd decAt numai prinDurnnezeu. P6cStuitoarele le-a rAnduit, aEadar, intru suplicii, carerAnduialdrb de aceea este pedeaps6,, fiindc6 nu-i compete naturiilor, dar, fiindcE-i compete culpei, este, de aceea, justilie.

W[I. - Dintru corup{ia gi distrugerea lucrurilor inferioare,frumselea uniuersului.

Celelalte, ins6, care au fost din nimic fScute, care-i suntva-s6-zic5, inferioare spiritului ralional, nu pot fi fericite, nicimizere. Dar, fiindcl, dupd modul gi specia lorugi, sunt chiarele insele bune, gi nici nu au putut fi, oricAt minore gi minimebune, decAt numai de la suprem bunul [)umnezeu, aqa au fosturdonate, incAt mai nestatornicele r:5. cedeze mai statornicelor,rnai slabele, mai tarilor, mai neputincioasele, mai putincioaselor,qi, aga, terenele sE concorde celestelor ca supuse preeminentelor.[,e este, insd, fdcuti trec6toarelor qi succedentelor o anumelrumsele in genul sdu, ca nici ele insele, care mor, ori inceteazEsd fie ceea ce erau, si nu urAleascd sau se tulbure modul qispecia qi trrdinea creaturii universale: preLrum un discurs bine(x)mplrs este, bine-n1eles, frumos, oricAt in el silabele gi ttratet+t-'nurile trec in goand ca qi ndscAndu-se 9i nrurind.

J}(. - fudmpsa, an*ituitri naWrii pdatiArue, m xifie drcpt orlanald.

Care pedeaps[, insd, gi cAtd sd i se datoreze fiecirei cuple,npa4ine judec[1ii divine, rru umane; care, incaltea, qi cArrd li

irnpotentiora potentioribus, atque ita coelestibus

concordent tanquam praecellerrtibus subdita. Fitdecedentibus et succedentibus rebus temporalisin suo genere puleJrrinrdo, ut nec ipsa tpae moriunhrr,

quod eiant esse desinunt? turPent aut turbent modun

speciem et ordinem universae creahrrae: srcut sermo

cnmpositus utique pulcher est, quarnvis in eo syllabae

omnes soni tanquam nascendo et rrroriendo

l)L - Poena pecconti naturQe, ut recte ordinetur, constituta,

Qualis autem et quanta poena curque cu

debeatur, divini jutlicii est, non humani: quae utiq

t66 S. Aurelii i De rwturu boni

cl,rrn c(lnversis remittitur, magna est bonitas apud

et cunr tlebita redditur, nulltr est iniquitas apud

sic habens .ro.rnrll r* rnodum et speciem et ordinern'

quacumque extre.mitate adhuc aliquo<l bonum eot: qul

,'i ,,rrtrrirr,, cletrahantur, ei pinitus consurnantur, idl

nullum bonum erit, quia nulla natura remanebit'

X. - Naturae corruptibiles, quia et nihilo factae'

quia melius ordinahrr nah-lra, ut iuste doleat in supplici

q,r*- .,, inrpune gaudeat in peccato' Quae tanren etia

167

se iartd c.nvertilil,r, mare este bunEtatea la [)u,rnezeu; qi, carr<lse redi dat.rat6. ou-i nici o inechitate ra Du,rneze,: fiindcdeste nrai bine ordonate natura si sufere just intru supliciu,rlecAt s5 se bucure nepedepsit intru pdcat. Oare" l,tuqi., av6ndchiar gi a;a un anume mod qi specie q;i orrline, este inr:E unhine: care, dac5 ar fi abs,lut detrase qr s-ar (,()r)sl-l,ra-ntr-ut()tul.rle aceea nu va fi ,ici un bine, fiindcd nu va mai r[ma.e nicio natur6.

X. - Alaturile, coruptibile, fiindca, dintru nimic fricute.Toate naturile coruptibile, agadar, nici .-ar fi absorut rrerrx:

,aturi, dacd n-ar fi de la Dumnezeu; nici n-ar fi coruptihile, clacdar fi dintm El, fiindci a4 fi ceea ce este El insuqi. De'aceea, deci.in orice mod, in orice specie, in orice ordine, sunt, fiindc6[)ur.nezeu este cel de cEtre.cine au fost ficute: dc aceea nu sunt-lnsd, inc.mutabile, fiindca nimicullr este, de unde au tbst facute.Prin sacrilegd-ndrdznealfl, aqadar, coegaleazE [ia .inricur q;i pel)umnezeu; rlac6 am voi srr fie

"q. "".uL a first fEcut .le "at.e'Erdin nimic, cum este ceea ce s-a niscut dintru Dumnezeurs.

XI. - .A/u I se poate face rdu nici Lui Dumnezeu, nici altei naturi,dec6.t numai permigdnd El insuai.

Dreptaceea, nici naturii lui Dumnezeu'nu i se p()ate ahs,rutrlel,c face rEu, nici vreunei alte naturi sub Dum,ezeu nu i sepoate face injust r[u; cdci qi cAnd, picdtuincl, negtine far; rAu,vr.rinfa injustd li se imputd lorugi, potestatea, insd, frin care li scpermite sd fa<,5 rdu, rlu este decat numai de la Durnnezeu: Llarele$tie gi neEtiutorilor inqigi, cdrora le-a permis ga si facA rdu" r:e li serlatoreazE a p[timi.

Xll, - Tbate bunele, numtti pi numai de la l)untnezeu.

Acestea toate, atet de perspicue, at6t de trrte, dacd ar voi s,a

]1'hage-n seamd cei care indu. . artE natur6. pe care n-a fdcur-,l),m,ezeu, .u s-ar umple ei de-atAtea blasfemii; inc6t s6 gi pundrrtatea bune intnr suprernul rdu, Ei. i.tru Dtrmnezeu, atatea rele.Caci e de-.rjunrj, cum arn zis .rai sus, spre c.re.liurrea r,r, dat:d ar

Xl. - Noce ri nec Deo potest, nec alii naturae nlst

permittente.

Omnes igitur naturae corruptitriles, nec omnt

naturae ".".rrt,

nisi a Deo essent; nec cormptibiles esst

si de illo essent, quia hoc quod ipse est essent' Ideo

quocumque modo, quocrrmque sPec're? quocumque ol

sunt, qula Deus est a quo factae-sunti^t-d-"-1 o"t:Tincommuta-biles sunt, cpia nihil est [Col' 0555] unde fact

sunt. Sacrilega enim audar:ia c'aequantur nihil et Deus'

cl.rale est illJd quod de Deo natum est' tale velimus

iilud quod ab eo de nihilo factum est'

Quapropter nec naturae Dei noceri omn

potest, .rL" .li"ri natitrae -t"! P"" noceri initpotest: quia et cum peccando ir-riuste aliqui n

voluntas iniusta eis imputatur; polestas autem

nocere permittuntur, non est nisi-a- Der-r, qui et i,,"."i"rriibrs n<-rvit quid illi pati debeant' quibus

nocere permittit.

Xll. - Omnia bona nonnisi a Deo'

Haec omnia tanr perspicua, tarn certa, si vell

ndvertere, qui aliam naturam inducuntn quam non

l)eus; non tantis blasphemiis implerentur' ut et irt su

malo tanta bona ponerent, et in Deo tanta mala' I

enim, ut supra di*i, .d eorum correctionem, si

Deus est.

X[I. - Bona singtln seu Parxo) seu magna' esse a [)eo'

r68 S. Aurelii i De nataru boni

XlY. - Parua bona in majorum comparatione contrans

apPellantur'

attendere, quod eos etiam invitos cogit veritas confit

;;i; p.o....,. bona n.n esse nisi a Deo',t1" "-o^:

;ii;;;. mag.a bona, et ab alio Parva bona: sed ;

;;g," et paru"a fuons nr)n sunt nisi & s.mmo bono' quc

Comrnemorernus ergo bona quanta potuenmus'

.ligr,.rm e$t ut De.r a'"tori tribuamusi-"t^t]li,:ilfi."*"t ",ru- aliqua natura remanebit' Omnis vita

magna et Parva' omnis lxrtentia et magrra et parva'

salus et magna et Parva, omnis memot" "l,*ig"i:lomnis virrus et magna et Parra' omnis intellecnrs et

a et Parva!magnus et

s suavitas et

'5IAureliu Awustin, Desprc notum binclui r69

voi sd ia seama, ceea ce-i constrAnge pe ei adevdrul chiar qi nevoitoriri nrirnrrisea.sci, cd ahsolut toate bunele nu pot fi decSt numai qi

Itunrai de la Dumnezeu. C6ci nu de la unul sunt marile bune, gi

th la altul micile bune: ci gi marile, qi micile bune nu sunt der-:At

nrlnai de la supremul bine, Carele este Dunnezeu.

XllI. - Bunele, ftecare, fte mici, fie mari, sutzt de la l)umneze.u.

Sd comemorflm, deci, bunele, cite le vom fi putrlt, pe c:rrelnte demn sd i le atribuim autorului Dumnezeu, qi, fiindlubstrase acestea, sd yedem dacd ne mai rflmdne vreo natur6.'lilatd via1a, gi mare, gi micd, toate potenla, gi rnare, qi mir:6.luatd s6n6latea, gi mare, qi nric5, toatd virtutea, qi mare, qi

llticd, tot intelectulre, gi mare, gi mic, toatd averea, qi mare, qi

ic6, tot sinrful, gi mare, gi mic, toatd lumina, gi mare, gi micd,suavitatea, gi mare, gi mici, toatd frumsetea, ql mare, gi

icd, toath pacea, gi mare, gi micd, gi oricAte similare pot sdr

)ure, mai cu seam6 cele ce se g6sesc prin toate, fie spirituale,corporale, tot modul, toati specia, toata ordinea, qi mare

nricd, sunt de Ia Domnui Dumnezeu. I)e care hune, toate"care va fi voit sd se foloseasci rdu, va ispdgi, prin divinaratd, pedepsele: unde, ins6, nu va fi fost niciuna dintre

)stea, nu va r'5mAne nici o natur6.

'. - flunele mici in compara[ie cu majorel.e se nu,rlesc cu nutnelede contrarii.

Dar, intru toate acestea, <lricare-s ele, micile, in comparaliet'tt nraiorele, se numesc cu numele de contrarii, preclrn intru fornraIrrnului, fiindcd este mai mare frumsefea, in comparafie cu ea.

hrrnrselea maimulei se zice diformitate, qi se-nqald impmdenlii,ttr qii cum una ar fi un bine, alta un rdu: nici nu-ngeleg in cor'1lul

Itrtimulei nrodul propriu, parilitatea, dintrrr am6ndouE laturile. a

ItriululareLx; concordia p64iloa custcidirea sdnitSlii gi r:elclalrt',

lr'(;are e lung a le urrn5.ri.

I

incrilumitaris custodiarq et caetera quae persequ

l7O S. Aurelii i De rwfiiro boni

XV. - /n simiae corPore pulchritudinis honum 'nesse'

minus.

p.f.Agil*l+,rBrrthrr, D"tP*,*t"*bt*1"' A

XY. - Ca tn corpu! maimupei este-nlduntru binele fntmse{ii, chior

dacd mai Pu[in.

Sed ut quod dicimus intelligatur' et nimium tal

satis [iat, vel etiam pertrnaces et aportlssrmae verl

repugnantes coganhrr [Cot' 0556] quod verum est

intern.rgentur utrum corpori simiae possit .":*t: lQuod si potest, ut foedius fiat; quid minuit'

p'J},ti,"ai'ris bonurri? U"a." l".Tdly- ::5:'1 :-lil;;J;;rporis narura sr-rbsistit' Pr'-rrnfe si consun

bono natura consumitur, bona ergo est. natura' Si

;.;;; dicimus veloci contrarium: sed tame. qui

.mnitro non noveit, nec tardus dici potest' Sic acutae r

ContrafiamvocemdicimusSravem'vel.canoraeasperE;;J;i "*..m

speciem v.cis"penirus. adimas' silentium

ubi vr.rx nulla est: cpod tamen silentiurn' eo iprc quod.

nulla est, tanquam contrarium voci solet,.opponi',Si

lucida et obscura tanquam duo <xlntraria dicuntur: hah

i"*"" et obscura aliquid lucis' quo si penitus careanti

..*t t"rr"br*e lucis absentia, sicut silentium vocrs

Xl{. - Prioationes in rebus decenter a Deo ordinatae'

Quae tamen etiarn privati<)nes reruIn.sic ordinantur

universitate naturae' ui sapienter ctlnsiderantibus n

indecenter vices suas habeant' Nam et Deus certa loc8'

;;;;;;; ",," illuminando, tenebra-s f""li ]T 9::Y HB,"',t'-"'- ----- r r -_:,^ :

aies. Sl enim nos continendo voceln' -decenter

I

- t,r*rrao silentitrm; quanto magis ille rluarrmdam

p.ir*ti,rrt, decenter. facit, sicut rerum "*:tTI'a.tife.x'i Unde et in hymno triurn puerorum' etram

i"""U.". laudant Deum (Dan' lll' 72); id est' eius I

Non ergo mala est, in cpanturn natlrra est' ulla r

sed cuique nahrrae non est rlalum nlsi minui bono'

Dar, tx si-nleleagi ceea ce zice n 9i gd le fie cle-aiuns !i ftol:orziorilop,, lra ,,hiar ii ,nai agerii gi resping6torii atodnvederan-rlui

orlevdr sE fie c,,n"trdnqi sd mtrrturise-asc6 cumr:6 este ade;r'6rat'

ttrrrebe-se dar:6 qrruPlia poate s6-i facE r6u cr'rrpulrri mainrulei'

Pcntru cl, dac{ er: poate ai fie fEcut mai hAd, ce se micyrreazA

dq6t numai ei numai binele frumselii? De unde, vu r6m6nr: atita

inrp ceva, c6r timp suhzist6 natura corpului' Apoi, dac6'

urs-rm6ndu+e binele, se consumA nahrrq este, deci, bund nanrra'

tumin{ de n e, dacd ar fi lipsite absolut, aga sunl, prin atrsenla

ii, tntunerig pr€cumr prin absenla vocii, tBcerea'

- Prittapiunile', decent ordonqte Qe cdtre Dumnezeu in lucruri'

Privaliuni ale lucfurilor, care, totuqi, sunt asdel ordonate intrtr

iversalitatea nalurii, incAt sri nu aib[, pentru inlr:lept pr;ivitorii,

lecent imp,otrivitoarele lon4i. Cici 9i Dumnezeu, nein-luminffnd

trmite locuri qi timpuri, a facut irrtunericul tot atat de decent

rr:um lumina. Cdci, dac5 noi, relinAnd vocea, interpunem decent

vorbire tdcerea; cu cAt md mult El, ca artifice perfect al'tutur,rr

'nrrililr, le-a'fdcut decent anumitor lucrutntru imnul celor trei prurtci il laudimina, gi intunericul (Dan. III, 72),

l, U"n" considerantiurn cordibus pariunt' rnezeu in inirnile bine privitorilcir.

XVII. - Ncttura in quantum natura est' nulln mala' - Naturrt, intru cdt este natur(i, nu-i iea niciuna:

Deci, intru cAt este naturi, nu-i rea nici o naturd; dar rAul

ir:5rei naturi nu este decat numai a fi diniinuat binele' Care,

,i .rrir,r"rr,l., absurneretur, sictrt nullum honttm' tta dtt,'[, mic,gorAndu-se, s-ar pripidi, precum n-ar ri--rmAne nir:i rrrr

t72 S. Aurelii De rwfruvboni

natura relinqueretur: non solum qualem indu

Manichaei, ubi tanta bona inveniuntur' ut nlmla eol

;;;il *i." .it; sed qualem potest quilibet induc'ere'

S-f. Awetia A8ustin, Despre na.tum binetui 173

hine, a!a, nici o natur6, nu doai din care induc maniheii, r'rnde

Ae gasesc atflta de multe bune, incAt este de mirare cebitatea lt.rr

pesL m[surd, ci de care Poate oricine induce'

XVIII. - Hyle, Pe care anticii o nuftieau materia informd a

lucrurilor, nu este un rfr.u.Xl{m. - Hylen, quae rerum informis materins antiquts

non esse mqlum'int.adev6r, nici m6car acea materie, pe care antir;ii o nulrlealt

tr *re Manichaeus

,, ind ce vorbeEte'

fi 'ui

cd induce un

" forma, nici crea

arrpurile dec6t numai Dunrnezeil: gi,-ntr-adev6r, nici nu sunt clEate

dec6t numai cAnd le subzistd lor modul, qi speciq qi ordinea care,

Neque enim vel illa materies' qu&m antrqur ny

ai*"rrr.i, malum dicenda est' Non :"T di"ol ::utiut urttr,

li"";tf't""s h1'lsn appellat dementissima vanlta

""."i"". quid loquatur, flrmatrice* "3t1"1-":-T9: ::

iiilil; est, qlod alterum deum inducat: nemo

formare et creare corPora niei Deus -potesti neque

""*"",*'-"isi cum eis modus et s9ecigs et ordo guboit

quae bona 6T: .* try ryY. t*t," D::f^P:j::"SirlqqL .-'.- ' sed hyten dico quamdam p'

edam ipsi confitentur de istae

infornreur et sine qualitate materrem' un,.

;;;;;; qualitates formantur, ut antiqui dixerunt'

enim et silva graece xxxx dicitur, -quod operaTbJ:

ffi; ;;';iilJ 'p'a faciat, sed unde aliquid fiat'

ista ergo hYle malum dispeciem. sentiri? ."d. P:l"r----cogitari vix poteet' Ho--' v"".. -- -rformarum: nam sl capere impositam ab artifice

non Dosset, .r"" ,,^,i'i"s utique diceretur' Porro [(ffi;ii:J't.""* liiq'od ""t forma' ""d" 1:-',praevalent, formoei appellantur' slcut " tP":1:-'

iro",rl dubio bonum aliquod "t, "tiT'j^tp::.'li:5i;q"t" bonum est sapientia' nemo. dubitat

bonum sit capacern esse sapientiae' Et flia onul.e I

. O"o, .e.rirt".,, oportet dubitare' etianr istam? sr qua

materiem non esse nisi a Deo'

XIX. - Esse ttere, ProPrium DeL

Magnific€ igitur et divine Deus nostcr famulo suo d

Ego ,u,i qui sim;-et, Dices filiis ^:::!9:'-:'^:*u^

e,npacitatea formei. Precum, Pentru c6 e bunl lnlelepciunea,niinenea nu etE la lndoiali cE este un bine a fi capabil

de-nlelepciune. $i, pentru cd tot binele-i de la Dumnezeu, nu se

ende sd se-ndoiascd nimeni cE r,hiar 9i accast6, dac6 e, ea, vreuna'

tnaterie nu este decAt numai qi numai de la Dunlnezeu'

XlX. - A fi, cu adeudrat, propriul lui Dumnezeu'

Magnific, aga<lar, qi divin i-a zis 9i Dumnezeul nostru servr'rltri

rllrr: Eu "sunt Cil Carele sunt; 1i, Le uei zice fiiLor lui Israel: Cel

('uele esk? ma trimis pe mine ln aoi (Exod' III' 14)' Ctt adevdrut,oZ uot (ftxod. Ill, 14)' Vere eninr ipse est'

L74 8. Aurelii De naturuboni

incommutabilis est. Omnis enim mutatio facit non

bonum est. Omnis itaque natura bona est, et omne

a Deo est: omnis ergo natura a Deo est'

l(X. - Dolor nonnisi in naturis tnnb'

Dolor autem' quod praecipue malum. no

arbitmntur, sive in animo sive in corPore srt' nec rpse

esse nisi in naturis bonis. Hoc enim ipsum quo$ resi

quod erat: vere ergo ille est, qui incommutabilis est; cr

q,lr" .b illo faita sunt, ah illo pro suo modo

acceperunt, Ei ergo qui sumrne estr non potest

,r.lrrt...ium nisi qutid non estt ac per hoc sicut ab il

omne quod bclnum est, sic ab illo est omne q

naturaliter est; quoniam omne quod naturaliter

8f. Auwlia Au&stin, Despre natara binefui _L7E

lntr-ade'er, El insugi este, fiindcl este incomutabil. intr-adevdr.toatd mutarea face sd nu fie ceea (:e er-a; este, cu adevdrat. deci,Arcla ca.e este incomutabil celelalte, care au fost fdcute de r:dtreEl, de la El au primit, dupd modu.l lorugi, sE fie. Lui, deci, Oaret)ste suprem, nu-i poate fr contrariu decAt ceea ce nu este: gi, prinusta, precum de la EI este tot ceea ce este bine, aqa de la EI este t.t('eea ce natural € sste, este bine.Tbat[ natura este? e la Dumnezeu;toatd natura este

W. - Durerea, numai tn natuile bune.

^. Durerea ins6, pe care unii o socot indeosebi un r6u, fie s6lie in spirit, fie in corp, nici ea nu poate s6 fie decAt numai innaturile bune. cdci acesta insuqi, care rezistd, intrucat doare,recuzd, intr-un mod anume, sd nu fie ceea ce era, cdci era unenume bine: dar, cAnd este constrAns Ia mai bine, durerea esteutild; cAnd, la mai rdu, neutili. in spirit, aqadar., durerea o f.acevoinla, opundndu-se potestdlii mai mapi; in corp, durerea cr

lacq sirnlul, opundndu-se corpului nrai puternic. Sunt, ins6,rele fdri durere mai rele: c5ci mai rdu este a te bucura deinechitate decat a te-ndurera de corupliune; cu toate cd nici ,rstfel de bucurie nu poare fi decat numai dintru dobandirea

rnelor inferioare: dar inechitatea este perdsirea maibunelor.rdgi, este mai bund rana cu durere decAt putrezirea f5rd

urerei care se numegte special coruplie, pe care n_a vizut<r,dicS n-a pdtimit-o moart6 carnea f)omnului, precum a predi<:ar

profelie; Nici nuJ uei d7 pe sfdntut tdu sd-uadd caripliuneaal. X!', 10). Ceci cd a fosr rdnit prin impunsdtura cuielor qi

r6puns de lance cine s-o nege (loan, XIX; LB, B4)? Dar chiarinsdqi aceea- care este propriu numitd de cEtre oameni c,ruplia

ilor, adicd, putrezirea ins[gi, dacd mai are incd "".r" ""ld consume-n ed8nc, micgortnd binele, coruptia cregte. Cici,

dacS-l va fi luat absolur de totul, procum nici un birr., aE" nurimAne nici o natur6, fiindcE nu va mai fi ce s6 corupluDtia: si. de acees- nrr vn fi nini n.r-o-ira- t--x-l 0::--r^!

doleat, quodam modo recusat non esse quod erat'

borrrrn Aiq""a erat: sed crrm ad melius cogirur, utilis

est; c.un "d d"te.i,rr, inutilis. In animo ergo dolorem

voluntas resistens potestati maiori: in corpore dolorem

s€nsus resistens "orpori p fentiori' Sunt autem mala

dolore peiora: peius est enim gaudere de iniquitate'

dolere d" **rpai"ne: verurntamen etiam tale gaudiu

potest e""e ,risi ex adeptione bonorum inferiorumll"tiq"i * est desertio rn"iio*^' Item in 9oryl1 meliu

url.r, cum dol<-rre, quam putredo sine dolore' t

specialiter corruptio dicitur q'gT "o."

vidit, id est'

passa eot mortua caro Domini, sicut in proph

ir*"di.to^ erat, Nec dabis sanctum, tuum ui''corruptionem (Fset. XY, 1O)' Nam vulneratumconfixione clavorum, et Percussum de lancea quis r

(toan. XIX, 18, 34)? Sed etiam ipsa quae prop

irondnibus corruptio corporis dicitur, id est, ipsa p1

si adhuc habet alirluid quod alte consumat'

ninuendo crescit c,ormptio. Quod si penitus absr

.i"qt ,rrllrr* bonurn, ita nulla natura remanebit' quia

coruptio quod cormmpat non erit; et ideo nec ipsa pul

erit, quia ubi sit omnino non ent'uplra; fl! de aceea, nu, va fi nici putrezirea inofiqi, fiindcEva fi absolut deloe unde ed fie.

'l

t76 S. Aurelii i De nohtruboni

XXI. - Modina q modo dicta'

[deo quippe et parva atque.exigua iam co

roqr"'Ji.rJ"-L'"ai*dicuntur'-qutl"l'*:;..::,1:ruqu''ut 'am modica' sed omnino nullarestitit, sine quo non 1

IIla autem quee propter nimium nrogressum.-d-r;

trr*;ica, ipsa nimiti"te culpanfirrt.sed tamen rpsa

,J o.o, qoi om,'i" in mensura' " 1t:"]t1ti3t,"1-l'ilry;# H;P.-XI, 21), ne*sse est [Col' 0558] ut

modo cohibeantur'

XXII. - Modus an aliqua mtione Deo ipsi con'aeniat'

Deus autem nec modum habere dic'endus est' ne

.,rr. JJ, p,r,etur. !e1 ideo tamen 1Tl:*tTlijt:j#il;J"stribuit,r rebus' ut ulig"j mod. esse

X"" ."rt"t moderatum oportet dici Deum' tanq

aliouo modum acceperit' Si autem dicanrus eum sumn

;H;,'ffiaiq"1i-ai"i*"s; si tamen in e3 u"oa aX11

;;il ;dum, intelligamus summum bo.um'

p-im mndrrs in suanhrm i'od'" est, bonus est: unde

, dici sine laude non

modum Pro fine PLr ---11..- ^-r fi-

etnullummodumdlc&mus'ubinullusestfinis:

"irr"""i, ",J'"a" $:t:.''il:-"t 111:T,:'l *:i:;";;;;;ffiit-". I, 33)' Posset enim dici etiam'

J; ;;ilt, "rt r.,odt" pro fine dictus intelligeretur:

qoi ."t1" modo regnat, non utique regnat'

Sf. Aweliu AWustin, Despte ruttro binefui t77

XX[. - Alodicele, numite de la motl.

De aceea, bine-n1eles, gi micile qi exiguele mai sunt numite.prin uzul vorbirii comune) modice, fiindcd rimAne intru ele cevamod, fdr6 de care nu nrai sunt modice, ci absolut nule. Acelea.lnsE, ce, diri ceuza progresului minim, se numesc imodice, suntr:ulpate prin insugi excesul; dar, totugi, $i ele insele sutr Dumnezeu,Carele pe^toate lb-a dispus intru m5surd, gi intru numdr, qipondere (Ingel., XI, 21), e necesar sE fie constrAnse-ntr-irn modanume2*. i

X)ilL - I)acdiconuine prin urco mgiqne lui Dumnereu insuSi modut.

Dumnezeu, insd, nu-i de zis nici cd are mod, ca sd nu serlreadd cii e numit finele lui2;. $i, tonrqi, nu este; desigur, de aceea,imoderat Cel de la Carele li se atribuie rnod tuturor lucrurilor. ca;6 poatd fi intr-un mod anume. Iardqi, Dumnezeu nu se cuvinesA fie numit nici moderat; ca Qi cum ar fi primit de la cinevarrrodul. Dac6, totuqi, il numim pe El supremul mod, zicem, poate,ceval dacd, totu$i, prin faptul cE zicenr supremul mod, inlelegemtrupremul bine; de unde, toate moderatele, modestele, modifica'telettu poi fi f[ri laud6 numite, degi, sub alr tnlelee, putenr punenrodul in locul finelui qi putem zice nici un mod, unde nu-i niciun fine: ceea ce? uneori, se zice cu laudi, pri:cum s-a zie: frlmpddliei lui n+i ua fi fine (Luc. I, 33). $ar putea zice chiar. 9inu-i va fi mod, cf, sd se-nleleurgd modul zis in locul finelui, cecicine nu impflr[1egte in nici un mod, nu-mp6rdlegte, trine-nlelesdeloc.

lXfll - I)e und.e sd se zic(t, tncalte.a, m'od idu, specie rett,ordine rea.

Mod rdu, deci, sau specie rea) sau ,ording rea rie numes(:fie pentru cd sunt mai mici decAt trebuia sd fie, sau fiindcd nurc acomodeazd acelor lucruri, cdrora trebuie sd li se acomodeze;preclrm de aceea si fie numite rele, fiindci sunt nepotrivite giinccrngrue: precum dacfl s-ar zice cd cineva n-a f6cut in nrodhun, fiindcd a f6cut mai pulin decflt rrebuia, .sau fiintlt:d alhr:ut ceea ce, intr-un astfel de lucru nu trebuia, fie mai aorplu

XXIII. - t\nde interdum rlicatur mcllus modbs' mala

malus ordo'

Malus ergo modrrs, vel mela species' vel malus '

aut ideo dicuntur, qura minora ""'i9o"t,"t:: *Y;;;';il ;or. tti" rebus accommodantur q!

accommodanda sunt; ut ideo clicantur 1al1' 9ut-a

aliena et incongrua: tanquam si dicatur,aliquis non

;;.; "gi"r", q-.'ia *it"" "git T"*- l-:lil:li*'

"6rt "r*? i" re tali "ott

debuit' vel amplius quam

vel non r:onvenienter: ut hoc ipsum quod reprehendi

malo moclo actum' non ob aliud iuste leprehemJahrr'

quia non est ibi servatus modus' Item species mala

"'".rrp"..,i,,"e dicitur formosioris atque,pulchrioris'

i"" Ii r"i""r species, illa uraior, no1 -m.t'le,

sed decorej

qri" """ "orrgrrrit huic rei cui adhibita est' ut alieq

i.rconner.iens -videatun tanquam si nudus Lronrt.' in

i"l*bul"t, quod non .ffentlit si in balneo vider

Sirniliter et ordr-r tunc malus dicitur, curn mlnus rpse

..**"t' unde non ibi ordo, sed potius inordinatio

erit, cum aut minus ordinatum est quanl debuit' aut'"

sicut debuit. Tamen ubi aliquis tnodus, aliqua spet

aliquis ordo est, aliquod bonum et aliqua natura est:

auttm nullus modus, .d" species, nullus ordo est' nu

bonum, nulla nahrra est'

XXIY. - Testimoniis Scripturae probatur Deum

178 S. Aurelii i De notum boni

incommutabilem. I'ilium Dei esse genitutn' non

Haec quab nostra fides habet, et utcumque .

vestigavit' divinarum Scripturarum *"tttlrt]l': _tl:.:suntf ut qui ea minore intellectu. asseqrri non Possr

li;;". auctcrritati credant, et ob hoc intelligere merea

Sf, Aweliu Awtsti,tr" Despre naturu bi.nelui L79

dec6t se cuvenea. fie neconvenient; ca insdgi ceea ce se respingetn mod rdu f6cut sE nq. fie de alta just respins decAt numaifiindc6 nu-i acol<, hine pdstrat modul. Iar6,gi, specie rea ae zice.fie in comparalie cu mai frumoasa qi cu nrai ardtoasa, ca astarA fie ppecia minord nu prin masd, ci prin infdliqare; sau'fiindcinu convine acelui lucru, cdruia i-a fost datd, intrucet parerrepotrivitd gi inconvenient6; precunr dacd s-ar plimba in forun om gol, ceea ce nu clfenseaz6,,'dac6, s-ar vedea la baie. Similar,gi c'rdinea atunt:i se zice rea, cAnd este mai pu[in pAstratiordinea insdqi: de unde, acolo nu ordinea, ci, mai degra[,5neorAnduiala este rea, cAnd este sau mai putrin ordonat det;Attl'ebuia, sau nu cum trebuia. lbtugi, unde-i ceva mod, cevarpecie, ceva ordine, este ce!'a bine qi ceva naturd: unde, insi,nu-i nici un mod, nici o specie, nici r.r ordine, nu-i nici un binegi nici o naturd.

XXff. - Pin testimoniile Sciptu.ii se prctrcazxi cii Dumnezeu este

incomutabil. Cd Fful lui Dumnezeu o fost nriscut, nu fdcut.

Astea, pe care le are credin+a noastre gi precum ra;iuneale-a dat de urm6, trebuie intdrite prin testimoniile divinelorficripturi, incAt cei, care, de-o inlelegere mai mic5, nu le pott:uprinde, sd cread6 divinei autoritdli, gi, prin asta, sd meriterd-n1eleagi. ()ei ce-n1eleg, insd, dar sunt mai pulin instruili inliteratura ecleziasticS, sd nu socoati cd noi le scoatem mai multdin inlelesul nostru decAt,sunt in acele cd4i. $i, aga, cE Dumnezeueste incomutabil aga s-a scris in Psqlmi: Mutale-uqi pe ele, ;i sepor muta; tu, trtsd, efti tnsu{i acekql (Psal, Cl,^27). $i, in c&rtealntrelepciunii, despre inlelopciunea insdqi: inlru sine tnsrigirdmdndnd, le-nnoieSte pe toate (inlel. Yl, 27). De unde qi

upostolul Paul Inuizibilului, incoruptibilului, singuruluil)umnezeu (I Tim.,I, 17). $i apostolul Iacob: Tbt datul optim gilot darul perfect d.e deasupra este, cobordnd de ta Tatdlluminilor, la Carele nu este comutaliune nici umbrire anrumentuhti (lac. I, 17). Iaragi, cd ce a ndscut dintru Sine este ce

oste El insugi aga-i, pe scurt, spus de c6tre Fiul insuqi: Cr pi'lbtdl uno suntem (loan, X, 30). Fiindc5, insd, Fiul nu a fostfrir:ut, cum, hine-1eles, prin El insugi au fost fdcute t()ate, aqa ri:r

Oui autem intelligunt, sed ecclesiastir:is Litteris mu

#;..#";il-;il;,; Iros ex nostro intellectu profd

,rrr- i^ iltis Libris esse' non arbitrentur' ltaque

Jrr. irr",r.r..r,utabilem, sic scriptum est in Psalmis: /

ea, et mul<tbuntury tu autem idem ipse es (Psal' CIt

Et in libro Sapientiae de ipsa Sapierrtia: In se ipso mc

innorn o*nio (Sap. YII, 27) Unde et apostolus

ic"i. osfs) Inuisibili, inaorruptibili soli Deo (1

iZt. e, .*r.,o1r.l, Jacobus: Omne dotum optimum' et

,loinu* per.fectum desursum est, desce.ntlens a

luminum, apud quem non est aommutatrc) nec n'

,t,u*t*iio ilt-ii l, 17)- Item quia id quod de se

fr.,.. ..a .1,r,ri ip"" est, ita ab ipso Filio trrevircr dicitur:

et Pater unum sumus (loan' X' 3O)' Quia autem not

factus Filius, quippe cum per illum fat:ta sint om

scriptum est: 1n principio erat lefrum, et l/erbum erat

Deint, et Deus erat lerbum; hoc emt in principioDeum. Omnio per ipsum facta sunt, et sine ipso

e,st nihil (ld. I, 1-S): id est, non est factum sine ipvr

XXV. - Illud Euangelii, Sine ipso factum est nihil, mole i

S. Aurelii De rwhrru boni

a nonnullis.

ait: Et in occulto locutus sum nihil (Id. XYtrII' 20)'

Iegant, et taceant.

Neque enim audienda sunt deliramenta homr

qui nihil hoc loco aliquid intelligendum Putant, et

hujusmodi vanftatem proPterea Putant cogi posse aliqu

quia ipsum nihil in fine sententiae positum est'

inquiunt, factum est; et ideo quia fastum est, ipsum

aliquid est. Sensum enim perdidemnt studio contradien,r"" irrt"llig,nnt nihil interesse utrum dicahrr, Sine illa faat.est nihil; an, Srne ilto nihil foctum est: quia et si illo

diceretur, Sine illo nihil factum esr,' p()ssent nihilomidicere, ipsum nihil aliquid esse, quia factum est' Q

"nim ,e"e.a est aliquid, quid interest utrum ita dicat

Sine illo facta est domus; an, Sine illo domus est

intelligi cum dixi, Nihil interest, quod intelligere'turdicereir, Interest nihil. At isti si alicui dicant, Quid fecir

et ille respondeat, nihil se fecisse: consequens est utcalumnientur diceptes, Fecisti ergo aliquid, quia nifecisti; ipsurn enim nihil

"liqf,rid est. Habent autem et ip

Dominum in fine sententiae ponenten hoc verbum,

Sf. Aurctiu AWwti+ Deaprc rrelaur- birufui \BL

scris, intru pincipitt era Cuudntul. gi cuuintul era lct Dumnezeb,

si Dumnezeu m tn princi2iu la Dururczeu.Tbate prin El fdfi de EI InsW! nu sa fdcutnimia (Id. 1,7 ceva f6r6 de El Insugib-

XXY. - Acel al Euangheliei; Firi de El insugi nu s.a fdcut nimic,rdu tn,teles de'cdtre unii.

$i nici nu trebuier' intr-adev6r, ascultate deliramenteleoamenilnr, care socot, in acest loc, nimicul de-nleles ceva, qi

socot, de &semenea,'cd-l pot pe caieva coirstrAnge,la o vanitatede acest fel, fiindcd insuEi nimicul s-a pus in finele sentinlei.

,,Deci" zic ei, ,a fost f6cut, qi, de aceea, fiindcd a fost fdcut,insugi nimicul2? este'ceva. $i-au pierdut, intr-adev6r simful,din zelul de-a contrazice" gi nici nu inleleg ei cd n-ar fi nici <r

deosebire dacd s-ar zice: Fd.rd de El nimic nu s-a fdcul sau:Fdrd de El nu s-a fdcut nimic,t.&r PUt€a nu mai pulin zice cE

nimicul insuqi este ceva fiindc5 a fost ficut*. Pentru c6, daci,intr-adevir, ceva anurne este cu adevdrag ce deosebire e, dacd s-ar

zice: Fdrd de el a fost fdcut6 casa; sau: Fdri de el casa a fostf6cutd, cdt timp se poate-nfelege cI ceva & fost fdcut fird deel, pentru c[ casa este ceva? Aga, fiindcd s-a zis: Fdrd de Elnu s-a fdcut nimic, fiindcd, bine-nleles nimicul nu este ceva,cAnd se zice propriu gi adevdrat: Fdrd de El nimic nu o fostfdcut, sau: nu a -fost nimic fdcut, nu se deosebegte cu nimic.Cine ar voi, ins[, si vorbeascE cu oamenii. care, asta insdgi,pe care am zis-o: Nu se deosebeSte cu nimic, pot, ei, sA zicE:

Deci, se deosebegte cu cet)a, crlci insuSi nimicul este ceua?!Cei ce au, ins5, creierul s6ndtos vdd lucrul atotinvederat cd totaceeagi s-a-nfeles, cdnd am zis: Nu se deosebeEte cu nimic. ce

se-nfelege, dacd zicearn: Cu nimic nu se deosebepte. Dar 6gtia,dacd i-ar zice cuiva: Ce ai fdcutr, gi acela ar rdspunde cri eln-a f5cut nimic, e consecvent s6-l calomrrieze, zicilnd: Ai fiIc:ut,deci, ceua. pentru cd ai fdcut^nimic, cdci tnsuEi nimicul este

ceua.Il au insi, gi pe Domnul Insugi punAnd in finele sentinleiacest cuvAnt, unde zice: 1Si tntru ocult n-am uorbit nimir: (ld.XVIII, 2O). Citeascd ei, deci, gi tac6.

182 S. Aurelii De rwfiua boni

XXV[. - Creaturas q nihilo factcx esse.

Quia ergo Deus omnia quae n()n de se genuit;

per Verbum suum fecit, non de his rebus quae iam er

sed de his quae omnino non erant, hoc est, de nifecit, ita dicit Apostr-'lus: Qui uocat eo quae non su

tanquam sinl (Rom. IV, 17). Apertius autem in I

Machabaerrrunr scripturl est: Oro te. fili, respice

coelum, et terram, et omnia quae in eis sunt: uide,

XXI{. - Cd dintru nimic sunt f<icute creatuile.CE Durmnezeu. aqadar, t()ate, pe care nu dintru Sine l,e-u

ndscut, ci prin Cuv6ntul Siu le-a f5cut, nu dintru acestelucruri, care erau deja" r:i dintru acele, care nu eratr abst.rlutrleloc, adicd, dintru nimic le-a f5cut, aga zice Ap,,st. lrl, &trJecheamd cele ce nu sunt,- precum sa jie. Mai ie fa1a, insa. esr;ris in cartea Macabeilor: Rogu-te, fiule, piioeptL

'""r"t.' iipdmdntul, Si toote cdte sunt tntru e-le uu.i Si sri prji ,,d ,r',,

crau. dintre care DomnulMacab. VII. 28). $i ceea ccldcutu-s-au (Psol. CXLVII,le-a ndacut pe aateai ci.cd I

Pentru c6,,ins5, nu dintru Sinera, intr-adevdr, alta de unde sd-re facd. despre care invederatzrce^Apostolul: Fiindcd de la El insugi, gi prii El insuqi, Si-ntr,Ll lnsu;t sunt toate (Rom. XI, 86).

xxul' - De la EI ins,qi .pi Di^tru El insuqi2' nu semnifrc:ti rotut.(t.

la el insugi, fiul, de Ia el insugi.sa dintru p6m6nt qi lemn. Dare face ceva chiar din nimir::

)ate, .nu avea nevoie de<, anunle,lnaterie, pe care sd n-o fi fdcut EI insugi, sd_i fie *rirr*,reomnipotenla Sa.

ffvul. - Pdutte-le nu-s de ra Dumnezeu, eide rn win;a pfunttibrikt.Cdnd, insd, auzim: Tbate de la El iniuSi, Si prin El instryi.

si-ntru El imusi, tretruie sd-nleregem, d"rig"., trrate naturile. (rrr.esu,t natural' $i, intr-adevdr, nici nu sunt d"e ra El insrrgi pd,,ar,.rt,,(ure nu pflstreaz5H, nahrra, r:i . viciazd, <are pdcate, ci su,t cle la

sc,ito quia non erant, er quibus nos fet:it Dominus(II Maehab. YIl, 2B). Et illud quod in Psalmo scri

est, Ipse dirit, et facta sunt (Psal. CXLVIII' [Col. 0505): manifestum est, quod non de se. isttr genuerit, sedl

verbo atque imperio fecerit. Quod autem non de se, utide nihilo. Non enim erat aliud unde faceret, de ci

XXVII. - Ex ipso et De ipso non idem significare.

Er ipso autem non h<rc significat, <ryocl De ipso-

errim de ipsr-r est, potest dici ex ipso: non trutem ornne

ex ipso est, recte dicitur de ipstl. Ex ipso enim coelum

t"rla, .1,ri, ipse fecit ea: n()n sutem dt; ipso, quia nont

substantia sua. Sicut atiquis homo si gignat filium, et

rlomum, ex ipso filius, ex ipso donrus: sed filius de iiiddinus de terra et ligrxr. Sed hoc guia homo est, guipotest aliqrrid etiam de nihilo facete: Deus autem ex

omnia, per quem omniq in quo omnia, non opus ha}

aliqua materia, quam ipse non fecerat, "di.lmnipolentiam suam.

XXVIII. - Peccota non er Deo, sed et Doluntate e.sse

Cum autem .audimus, Omnia ex ipso, et Peret in ipso; orlnes utique natu-ras intelligere dehenrus

naturaliter sunt. Neque enim ex ipso sunt pec€ta'

apertissime Apostolus dicit: Quoniam er ipso, et p,

ipsum, et in ipso sunt omnia (Rom. XIr 36). ;'r'

rraturarn non servant, sed vitiant, quae pe.{)cata ex

Nec tamen, c,um in Deo sint universa guae oor

inquinant eum qui peccant, de cuius'sa{11tia d1

Atihg;t autem ornnii ProPtel -$udm .munditiarn'

et'inqu1nnu^

in eam i,icuirit (Sap' VII, 24' 25)' 01

enim, ut sicut Deum incorruptibilel 9t incommutat

itr ".r.rr.q,.r"nter

etiam incoinquinabileln credamus'

XXX. - Bona etiam minima et tcrrena esse a l)eo'

184 S. Aurclii De noturuboni

senundum opeftt sua (Id' It' 3:6)'

XXIX. - Peccitis nostris Deum noi inquinan'

esse peccantium multis modis sancta Scriptura test

praecipue illo loco quo dicit Apostolus: F't*W auram', n"ri", qui iudicas eas qui nlia agtint' a frcis @5 gu(

t" "furyii i"ai"itm Dei? An dy'ti?s funignittttis.et ptn

qi "f U"6"nimitntis' antemnb, g'o*ry qwniam pati

iXi "a iinitentiam te adducit?.'&iun'dum d:!:b* i

*rdit iui et cor impoenitens, thesaurizos tibi iram in

irae et reuelationis'jrcti judicii, Dei. qui reddet unicur

9l A*fuA,re*tur Desp* r*tumbh*l* . Lglwinla pdcdnritorilor, in multe moduri o d<.vedegte sfAnta Scripttud,ntai cu seamd in acel loc, unde zice Apostolul: soali. il*d, o, imul".

e ii juda:i p ei, care fac unele ut crstec., Si Ie faci Si tu p ete, cdrci yfin de juda"ttta fui Dumnezcup t;au disprypui..Ft; i" fogdpiapi a tngdduinlei pi a tndelungii Lui rdbddii?,'ignorArid'catarq lui Dumnezcu te aduce ln-pnitenfi? Dar, dnfo duritatwimii mle Si inima nepenitentd,, ipi tezaurizezi tie'^.Ani" tntru

mdniei Si a reoelfirii justei.iudecdpi a lui Dumnezeu. Corele,iJiecdruia dupd lucrdrile so/e (k{. II, :}{).

- Cc1 nuJ tntindm'pe Dumnezeu prin pdcatele noastre.

$i, totuqi, cum intru Durnnezeu sunt toate p€ cErre le_a zidit,, intineazd pe El <lei ce pdcdruiesc, despre , ie*i inlelepciune

urce: Le atinge, tnsd, pe toate, din c,ouza curdleniei Sale, qiaic tntinat nu rntie-ntnt en (in,tet. 24-ZS). Se ouvine, intr_adev6r-pr€_cum Il credem pe f)umnezeu incoruptibil qi incomutabil,sd-L credem chiar gi neintinabilrr

- (h finci qi bunele minime $i Fimnne4t; sunt de la DumnertlCd, intr-adevtir, g^i minimeld brine32, adicd pdmAnte;ti qi

rnale, ie-d fdcut El insugi, in acel loc se-nlelpge fare_ndoialaAposttrl, unde, v.rbind de mddularele cdrnii nriastie: Cdci.

este glorificat un membru, se bucurd-mpreunri toaterele; Si, dacd pdtinte€te un membru. compdtimesc'tocttetrele, o zice acolo chiar gi pe asta: Dumnezeu a puslorele, pe fiecare tn parte, precum a uoit, tn corp; gi,

tnnezeu a temperat corpul, ddnd Si cui ti era datoratd

minimis dePutetur.

186 S. Aurelii De nahraboni

XXXI. - Punire ac donare peccota peroeque ad

pertinere-

Sf. AwuliaAwustin, Desprc naailr-binelui L87

XXru. - Cci ct pedepsi gi a iefta pdcatele apar{ine-n mod egal luif)umnezeu.

nu exist6 inechitate la Dumnezeu, aga zice: Ce uom zice? Nucum,)a este nedrept Dumnezeu, Carele aduae mdnia?' (ld' lll,5)? Cdci, in unul gi' acelagi lot:, ne atrage Pe ecurt luarea aminte

.,a d" I^ El este gi bundtatea, 9i severitatea, zicdnd: Vezi, deci,

bundtatea gi seueritatea lui Dumnazeu: in cei ce au cdzul,

tlesigur, seueritatea; tn tine, insd, buncitatea, docd uei li stdruit

tntru bundtate (Id'. X[,22)'

XXXII. - De la Dumnezeu qi inccipi Potestatea <le a face rd'u'

IarEgi. cd pinE gi potestatea fSciorilor de rdu nu-i decAt

,.mai de la Dumnezetr, ala este scris' v,rbi,d lnlelepciunea: Pnh

tleuza peruersitdgii' popnrului, omul ipocrit (/orr, XXXIV, 3q' $irlt:spre poptrrul lui Israel zice Domnu} Dotu-le-<rm lor rege tnlru

nd'nin mia (Oseeo, XIII, 11). Nu este- intr-adevdr iust t'a prirt

' Item quia cuique culpae qualis. e,t.quanta deDeal

p.r" r r", -airni.ri

lud icii est, no n .h""'i"-tl .t-i . ::lOl:-T ::l2"i,'i?o;'i,",,:;;';;"'ip'i'"",;".etscientia.e.'.Dei!.qut'i-.rrrrnurbilin

sunt judiiia eius, et inuest@abiles oiae -1

(Rom. XI, 33)l ltem quia bonitate Dei donantur pt

).,nu"..i., hoc ipsum quod Christus missus,e'st'

t,"i".ai,, qui non ir. ,," "ttt"t qua Deus est' sed in

quarn cle i.rrrirru assurnpsit, lt:,,1*]:::if :::B"r''i""ii",";;;; ;s'i'lil""tionem.sic praedii

;;ffi ;., e m me ndat,. inquit, t " :^ "

h ::: :::::.:'":y,

nobis, quoniam cum adhuc peccdtores eEsemus'

pro nriris n'tortuus 3s.t' 1'tuito fy: ^::::^i::'\il^i";"" iprJ"". ""r,'; erimus ab iia per ipsum' Sl,

"ui' ini^i"i es$emus. reconciliati sunuts. Deo .per

nculla araarta.ul

iti; "-irq multo magix reconciliat.i, saloi erimus m,

ip s iui' ([d. Y, 8-lo)'- Quia vero . eliaT

- :'T, lr"'f ::::I","ll )iJi," ,",raii"t, non est iniquitas apud ':lT:1;*;i- O";a dicemus? Numquid iniqutts Ot"t.'

?!:*7-4ir"* m.Ifl, 5)? Uno autenr it*o

"t bonitatem et s

"t' iffl, ."* b....it", admonuit, dicens: ?'ides ergo

i'""u"r;rntem Dei: in eos quidem <1ui cecidert

seoeritatem; in te outem bonitatem' si permanserq

bonitate (Id. XI, 22)'

XXruI. - A Deo e'sse et ipsctm nocendi Potes-toitem'

Item quia etiam nocentium potestas non est

Deo-. sic ."iiptr- est loquente Sapientia: '"'#?,vuv-' Dru "-"r----

r me tenunt termm (Pnov' vlfltresr.ant, et tYrunni Pe . i a Deo (\Di"cit et Apostolus: Non est enim potesla,

-lXilt, 1). bgr" autem fieri, in lihro Job scriphrnr';"s;;;".f

a"cit,inqui:,h:.Yj.2:*-!l*:"::!1?:,'rr!rrir"i;'r"* popuii (sotu xxxw, 30)' Et 1" p"py]9-l

fr;;';;-[Ji ";u' '"s"m in im. "'"" (9':.:

II11,Irrir.t.,nl enim non est irt improhis accipientibus

I

I

I

f 88 S. Aurelii i De nafi.truboni

potestatem, et bonorum patientia probetur, et maloiniquitas puniatur. Nam per [ntestatem diabolo datam,Job probatus est ut justus appareret (lob I et II), et Rtentatus ne de se praesumeret (Matlh. XXVI, 3l-35,75_), et Paulus colaphizatus ne se extolleret (II Con XII'et ludas damnatus ut se susPenderet (Molth. XXYII'Cum ergo per potestatem quam diabolo dedit, omnia ir

ipse Deus fece.rit; non tamen pro his iuste factis, sed'

iniqua nocendi voluntate, quae ipsius diaboli fuit,reddetur in fine supplicium, tum dicetur impiis qui ei;

nequitiae consentire perseveraverint: Ite in i1

aeternum, quem parauit Pater meus diabolo et a

"t* (!il. XXY' 4l).

XXXIII. - Angelos malos non a Deo, sed peccando factosmalos.

Quia vero et ipsi mali angeli non a Deo maliconditi, sed peccando facti sunt mali, sic Petrus rn

sua dicit: Si enim Deus angelis peccantibus nonsed carwibus caliginis inlei detrudens tradidit inpuniendos'seruari (Il Petn It' 4). Hinc Petrusadhuc eis [Col. 0562] ultimi iudicii poenam deberi,qua Dominus dicit lte in ignem aeternum, quiest diabolo et angelis e1'us. Quamvis jarn poenaliterinferum, hoc est, inferiorem caliginosum aerem'tancarcer'em acceperint: qui tamen quoniam et arelum dicinon'illud coelum i., qro sunt sidera, sed hoc ir'rferius

caligine nubila conglobantur, et uhi aves volitant; nam

coelum nubilum dicitur, et volatilia coeli appellantrsecundum hoc Apostolus Paulus eosdem iniquoscontra quos nobis invidos pie vivendo pspiritualia nequitiae in coelestibus nominat (Ephes.12). Quod ne de illis superioribus coelis intelligatur,alibi dicit: Secundum pincipem potestatis a,eris huius,

nunc operatur in filiis dffidentiae (Id. II, 2).

Sf. AurclitAWusti+ Despru ruwrabinelai Lgg

primirea de citre cei improbi a potestdlii de a face rdu sd se qi,probeze pacienla bunilor gi sE se gi pe.depseasc6 inechitatea r6il,r..

XXXII. - !)d tngerii rdi nu-s de la Dumnezeu, ci. pitcdtLtind.,s-ou fdcut rd,i.

C6, intr-ader,6r, gi ingigi ingerii rii nu de c6tre Dumnezeu

t:cafi se-ngrdr,nfldesc norii gi unde zboard p[s6rile, cdoi se zice1i cer tnnorat gi-s numite qi zburdloareli cerului: dupd astaApostolul Paul pe aceiagi ingeri nedrepli, impotriva

"d.,,rr,ItevEzu{i noud, lupt6_m qiind, ii nrrmegte ilcaloEii spirituulehttru cerelsti,(Efes. VI, 12). eeea ce sf, nu se_n1"i""gl despreu.ele ceniri superioare, zice apriat altunde: Dupa "principele

pole-std[ii aerului acestuia, care ecum lucreazd. tntrt; .fiiitteroscultdrii (ld. lI, 2).

tgO S.Aure!! l

xxxN. - Peccatum non est malae nctturcrc appetitio, sed mellnris1

desertio. t(

;;;;i;,',rtiqr" b.num "ti' Not' Lrgo malam,",tt"jSi.r*u

"pp",irrit, ".r.,-t arbnrem vetitam tetigit: tt9,-'o.*15

melius ",r*t

d."*t".tdo, factum malum ipsr: commrstt' J

o**: c reator, qllT :tli,:::T:"1"::#""i1:,ili*1re.ir* non erat deserendum, ut tangeretur protuDrnrl

lr',..t,ri" bonurn; quoniam deserto t:1.t-11"i-1::

"-.""a".". appetet'atur, quod contra Creatoris impenu

;;;;"b*"r. N:o,, it*qt'" d"'". *bo'"m nralam ':t.11f;ypf"ia"**q sed ipse erat melior, qui eam tangi

XXXV. - Arbor Adamo uetita, non quia mala' sed quia

bonum ut sufulituP sit l)eo'

Ad hor: enim et prohibue5at, ut ostenderet

rationalis naturarn, .,ott it' sua potestate' sed Deo I

""Su ,f"U"t., et ordinem' suae salutis per obedien

L*i"Jit", p"r in.,bedientiam cormmpere' Hinc et arb-tt---:.. ):-^.^antino hrrni el;;;# *tuit, sic appellavit, dignoscnntiae boni et

('Gen. II;9), quia cum eam contra,l.:i1t:1^::::9experiretur poenam peccati, et eo modtr dignosceret

i"i"."t*, irrilr.rbedientiae bonum et inobedientiae m

XXXVI. - Nullamalum.

creatura Dei mala, sed rnale uti

..U.i" ".rn"idtrru"rit, laudanda reperiet: sed r:i natuf,l

I

i

Sf. Aurelia Agstin" Despre naturfl binel,ui 19l

XXXIV. - Pdcatul nu este dorirea naturii rele, ai pdrdsirc:amaibunei.

Iardqi, c:i pdcatul sau inechitatea nu este dorirei-r naturilrrrele, ci pir6sirea r-naitxrnelor, aqa se gdsegte scris in Sr:riJxuri:Tbatd creatura 'lui Dumnezeu este bund (l Tim, I\'. ?): gi prinasta gi tot arborele pe (iare Dumnezeu l-a plantat in Paradisr:ste, desigur, bun. Nu a dorit, deci, omul natura rea, cArr<J aatins arborele oprit, ci, p[rdsind ceea ce era mai bun, a rxrrnise[ insuqi fapta rea'r". Intr-adev5r, e mai hun Creatorul. decAtorice creaturd pe care a zidit-o: a cdrui poruncd nu trehuiapardsit6, ca sd fie atins prohibitul, oricdt bun, fiindc6, pdqEsindrnaibunul, era dorit bunul cleaturii, care era atins impotrivaporuncii Creatorului. $i, aga, n-a plantat Dumnezeu arli,rrerdu in Paradis, dar El Insugi era mai bun, Carele oplea r:a sAfie atins acela.

XXXY. - Arborele, oprit lui Adam, nu fiindcd. rdu, ci fiindcitbi4.ele omului e sd fte supus lui Dumnezeu.

De aieea, irrtr-adevdr, a gi prohibit, @ S invedereze ci nahrrusufletului ralional nu trebuie sd fie intru potestatea eigi, ci supusdlui Dumnezeu qi sd custodeaso[ prin obedienld ordinea mAntuiriisale, prin inobedienld +o urrupd. De aici, qi pe arhrirele, desprecare s-a opus sd fie atins, aga [-a numit al discernerii binelui pircluLui (Gen. ll, 9), cdci, cum il atinse, impotriva opreligtei,experimentd pedeapsa p6r:atului, qi, in acel mod, cunoscu cetleosebire existd intre binele obeclienlei qi rflul inobediengei.

XXXU. - Nici o creaturd a lui Dumnezeu nu-i rea. dor este r(iua te foLosi rdu de ea.

CEci cine s5 fie atAt <le ne[run, incAt sd strctratd de vituperatr)'eatura Iui Dumnezeu, mai cu seamd pe cea plantatd in Paradis,din moment ce nu pot fi pe drept vituperali nici m5car spirriiinEigi qi scaii, pe care i-a nhscut, dup5 voinla juditriard a lrriI)umnezeu, pdm6ntul. spre schingiuirea pdcdtuitorului intrurnuncS? Cici au qi ierhurile de acest l'el modul, qi specia. gi <rri:linetrlr-rrugi. Pe care" oricine le va ti avut sohru in considerare. le vu gl:isi

I

I

192 S. Aurelii De twfr,uvboni

ista mala sunt, quam Peccati merito sic r:oercert

Sf. AweliuAWstin, Desprc natura, binclui 193

de l[udat: dar astea ii sunt rele aceleia, care trebuia sd fie astfelconstrAnsd prin meritul pdcadui. Nu este, deci, precurn am spus.pdcatul dorirea naturii ,rele, ci p6risirea maibunei, qi. de ar:eea,fapta insdgi este un rdu, nu acea naturd de cane, picdtuind. sefolosegte rdu. Rdul este, der:i, a te folosi r[u de bine. De undeApostolul ii respinge prin judecata divind pe unii damnali, <:areau cuhioato Si i<tu seruit mai degrafi creaturii decd.t'()reatorului(Rom. 1,25). Nu respinge, irrtr-adevdr creaturq ceea oe, daca ar fifdcuq i-ar fi adus injurie Creatorului: ci pe cei ce s-au folosit r6ude bine, pirisind pe maibunul.

XXXUI. - Dumnezeu se foloseEte bine de relele pdccituitorilLtn

Apoi, dacd ar custodi r:u tofii modul naturii, gi specia, ginrdinea proprie, nu va fi r6.u niciunul; dacd, ins5, cinevtr va fi voitsd se foloseascd rdu de aceste bune, nici aga nu invinge el vtringalui Dumnezeu, Carele gtie sd-i ordoneze just chiar qi pe injugti; ca,daci ei ingigi, prin inechitatea voinlei lorugi, Ee vor fi folosit riude bunele Lu| El, prin justilia potestifii Sale, sd se foloseascibine de relele lorugi, drept ordon6ndu-i intru pedepse pe cei trc sevor fi ordonat pervers intru pdcate.

XXXVIII. - Focul etern, chinuindu-i pe tti, nu-i rdu.

Cdci nici insugi focul etern, care are s5-i chinuiasci pe impii,nu este naturd rea, avAnd modul, qi specia, gi ordinea sa,nedepravatd prin nici o inechitate: ci chinul le este rdu damnalilor,picatelor cdrora le este datorat. C[ci nici lumina aceasta nu estenaturd rea, fiindci-i chinuiegte pe miopi.

XXXH. - Este numit focul etern, nu precum Dumnezeu, cifiindcd-ifdrd de sfarSit

Foc eterir, insd, nu precum Dumnezeu etern, pentru cd, t:lriardacd este firfl de sfArgit, nu este, totugi, f6rd de inceput. Dumnezeu,insd, este chiar gi fdrd de inceput. Apoi. pentru cA, chiar cltr:rl leeste perpetuu administrat supliciilor pEcituitorikrr, este, totr-rgi,natirri mutabilS. At:eea este, ins6, adevdrata eternitate, t:are-iadevE,rata imortalitate: adic,d, acea supremE inconrutalrilitate. pr:

Non est ergo, ut dixi, peccatum malae naturae appetltl

sed meli,,rIs tlesertio; et ideo factum illsum malurn el

non illa tratura qua male utitur peccans' Malum est

nale uti b.,n,l. Unde Apostolus damnatos quosdam

0563] divino iudicio reprehendit' q'i colueruntseruieiunt creaturae potius quam Creatoru (Rom' I, 2

Neque enim creatui*m .epr.hendit; cluod qui feceri

Creat,rri facit injuriam: sed eos qui male usi sunt bon

nreliore deserto.

XXXVII. - t4alis peccantium L)eus bene utitun

Proinde si custodiant omnes naturae modum'

specienr, et ordinen proprium, nullum erit malum:si' his bonis quisque male uti voluerit, nec sic' vincit voluntt

Dei. qui etiam iniusttls iuste ordinare n()vrt; ut sI rPsr l

iniquitatem voluntatis su"e m.le usi fuerint bonis illiille per justitiam potestatis suae bene utatLrr malis ipsoru

,""* ,r.di.r"ns in poenis, qui se Perverse ordinaverint

peccatrs.

XXXM[[. - Ignis aeternus malos crucians non malus'

Nam nec ipse ignis aeternus' qui cruciaturus'impios, mala natura est, habens modum et sPecrem

,rii.r"^ suun1 nulla iniquitate depravanrm: sed cruci

est danrnatis malus, quorum peccatis est debitus' Nr

errim e;t lux ista, quia lippos cruciat, mala natura est'

XXXffi. - Aeternus ignis dicitur, non sicut Deus, sed quia

fine.Aeternus autem ignis, non sicut Deus. aeternus'

etsi sine fine sit, non est tamen sine initio; Deus t

etiam sine initio est. Deinde quia licet pe

peccat()run suppliciis adhibeatur, mutabilis temen

Jst. Illu est auten vera aeternitas, quae vera immc

hoc est, illa summa incommutabilitas, quam solus

habet, qui mutari omnino non potest. Aliud est enim

mutari, cum poseit mutari; aliud autem prorslus non p(

mutari. Sicuf ergo dicitur homo bonus, non tamen si

Deus, de quo dictum est, Nemo bonus n,sl unus(Marc. X, l8); et'sicut dicitur anima immoftalis, non

sicut Deus, de quo dictum est, Qui solus kaimmortolitatem (l Tlm. YI, 16); et sicut dicitursapiens, non tamen sicut Deus, de quo dictum est,

sapienti Deo (Bom. XV[, 27): sic dicitur ignis aeter

oon tamen sicut Deus, cuius solius inrmortalitas rpsa

vera aeternttas.

XL. - l/ec Deo nocei Potest nec alii. nbi Dei justa

Quae,cum ita sint secundum catholicam fidemsanam doctrinam, et intelligentihus perspicuamnec naturae'Dei nocere potest quisquam, nec naturanocere iniuste cuiquam, vel nocere impune pat

Sf. Aurclia Augustin Desprc noatra. binchi 196

care singur Durnnezeu o are, Carele nu poate fi mutat absolut delffi.Una este, intr-adevdr, a nu fi mutat, cAnd ai putea fi mutat, alta,lns6, a nu putea fi absolut deloc mutat. Precum, aqadar, se zico

, onrul bun, nu, totugi, precum Dumnezeu, despre Carele s-a zis:Nimenea nu este bun de&t numai Dumnueu unul (Marc. & 1B),ji preorm se zice sufletul nemuritor, nu, tofirsi, prec'um Dumnezeu,despre Carele +a zis: Carcle shgurul arc imortalitator, (I Tim. W,

. 16), gi precum w zice omul iqelepg nu totuqi, precurn Dumnezeu,

194 S. Aarelii

(Coloss. III, 25).

i De rwfrroboni

despre Carele s-a spus: Lui Dumnezeu, singurului tn{elept (Rom.XVI,27): aga se zice focul etern, nu, totugi, precum Dpmnezeu,tingunil a Cdrui imortalitate este ea insagi adevdrata eternitate.

X[,I. - Quanta bona Manichaei ponant in natura mali, el

makt in natura boni.

Quod Manichaei si vellent sine pernicioso st

defendendi erroris sui, et cum'Eei timore cogitare;

scelestissime blasphemarent inducendo duas natu

unam [Col. 0564] bonam quam dicunt Deum,

malam quaru non fecerit Deus: ita.errantes, ita dimo vero ita insanientes, ut non videant, et in eo

dicunt naturam sumrni mali, ponere se tanta bona,

eo autem ,quod dicunt summum bontrm, tanta mmortenl, aegritudinem, oblivionem, insiplenti

XL. - Nn i se poo.te face rd,u lui Dumnezeu, nici altuin, decd,tnumai pin justa rdnduire a hti Dumnezeu.

Care, cum sunt aga, dupd credinla catholicE gi doctrinaB[n6toasi, gi dupd ldmuritul adevEr inlelegdtorilor, nici nu poater[-i facd cineva rdu naturii lui Dumne2eu, nici natura luiDumnezeu s6-i facd injust rdu cuiva, nici nu-l sufer5 pe cineva s6laci nepedepsit riul. Cdci cel carcle lace rdul, zice Apostolul, uoprimi rdul pe care l-a fdcut; pi nici nu esistti la Dumnezeu

inirea persoanelor (Colos. III. 25).

XLt. - Cdte bune pun maniheii in nat.ura rdului gi cdte rele, innaturq binelui.

Pentru c5, daci maniheii ar voi, fdri rAvnd pdgubitoarede-a-gi apira eroarea lorugi, qi s[ cugete cu teama deDumnezeu, nu ar blasfemia atotscelerat, inducAnd douflnaturi, una bun5,, pe care o numesc Dumnezeu, alta rea, pecare sd n-o fi fdcut Dumnezeu: aga greqind, aga delirAnd, ba,

,lntr-adev6r, aga inneb.unind, incAt sd nu vad6 c6 in ceea cenumesc natura r6ului suprem, ei .pun atAtea bune, cAnd punviala, puterea, sdnitatea, memoria, inlelegerea, moderalia,ruavitatea, mdsurile, numerii, pacea, mndul, specia, ordinea;tn ceea ce, insd, nunesc supremul bine, atAtea rele: nroarteaob.lala, uitarea, negtiinla, perturbaliunea, neputinla, e6rAcia,prostia, cecitatea, durerea, inechitatea, urAlenia, rAzboiul,

quenquanl Qui enim ndn4 ait Apostolus, recipiet id-

io"uii; et non est personarum accePtio apud I

f96 S. Aurelii i De natum boni

iminoderationenr, defonnitatem, perversitatem'

enim tenebrarurn e,t vixisse in sua naturtr dicunt, et in

et sensisse se invicem ac sibi 'vicinum lumen, et

regno salvos fuisse, et meminisse, et intrlllexisse' Sic

concionatum illi dicunt principem tenebramm, ut

ipse talia ilicere, neque ab eis quibu^s dicehat audiri'memoria et inteller:tu potuisset: et habuisse' tempel

animo et corpori suo colrgruam, et virnrte;;otentiae regna

et txrpias ele..rent.r.um suorum ac fecunditates habui

perturbationern, impotentiam' egestatem, stolidiLre,ritat"m, dnlo'rem, iniquitatem, dedecus, b

habuisse, cpibus illud Ionge conspicerent; cJtri utique

sine alicryo lumine lumen videre non poterant, unde

dicunt eos egisse, ut in omnibus actionibus suis

si.bi congruos habuisse negare non possint' Si autem

dicunt insipientem, quid docet? Si non dicunt pe

quicl redintegrat? Si non victu et capta est, quid

gL4ryruA"g^*rD^p****bt""l* lWil,r.rderaliunea, deformitatea, perversitatea. caci zir: ei cri

perfruitos, et dimensis membris atque habitationiieterminatos fuisse. Nisi autern etiarn qualiscumpulchritudo ibi fuisset, nec arnarent conlugra sua,

partium congruentia corpora eorurn constarent: guod

non fuerit, non possunt ea fieri quae ibi fac'ta esse deltS

Et nisi pax aliqua ibi esset, principi slro non obedii!

etiam lumina nominantur: et suavitate slrae voluptatis

Nisi modus ibi esset, nihil aliud agerent, quam

aut Lritrcrent, aut saenrent, aut quodlibet aliud sine ali

socretate: guanquam nec rpsi qui hoc agebant, formis,

determinati essent. nisi modus ibi essel: nunc vero

ibi non fuisset, nulla ibi qlalitas naturalis srrlrsi

nullus ordo ibi fuisset, non alii dominarentur:,subderentur, non in suis elenientis congruenter

vanitatem suscitat Christus? Si non dicunt ae€rram,

curat? Si non dicunt oblitanr, quid commemorat? Si

rron eget, cuisubvenit? Si non amisit sensum, cnrid

Si non est excaecata, guid ilhrminat? Si non est in

quid recreat? Si non est iniqua, quid per praecel

corrigit? Si non est dedecorata, quid mulfal? lt-::l'i., billo, cui promittit pacem? Si non [Col' 0565]immoderata, cui modum legis imponit? Si non

deformis, quid reformat? Si non est perversa,

emendat? Omnia enim haec a Christo, non illi rei prr

dicunt, quae faeta est a Deo, et arbitrio proprlo pecca

.l"pr.o*i"; sed ipsi naturae; ipsi substantiae Dei, q

hoc est quod Deus.

XLII. - Manichaeorum de Dei natura blasphemiae'

Quid istis blasphemiis comParari potest? N

omnino, sed si aliarum perversarum sectai' considerentur errores: si autem iste sibi error ex

altera, de qua nondum diximus, comParetur, ad

etiam multl peius et exsecrabilius in Dei natu

hlasphemare convincitur. Dicttnt enim etiam nonnu

rrri.rr"r, quas volunt esse de substantia Dei et eiusc

omnino naturaer quae non sponte peccavennt' sel

gente tenebr&rum, quam mali naturam dicunt, ad.9u

iebellandam non ultro, sed patris imperio descenden

superatae ", oppr"r.-u-.irr',, affigi in aeternum glr

S. Aurclii i De natu.ru boni

hoiribili tenebrarum. Ita secundum eorum sac

vaniloquia, Deus se ipsum in quadam parte a '

.rralo liberavit. et .rirr. se ipsum in quadam

damnavit, quam liberare aE hoste non potuil,

tanquam de ipso hoste devicto insuper tnumphav:

scelestam et incredibil:m audaciam, talia de

credendi, talia loquendi, talia praedicandil Quoddefendere conantur, ut rn peiora irruant clausis ot

dicunt malae naturae Pr-rmmixtionem facere ista, ut

Dei natura tanta mala patiatur: rram ipsam apu{

ipsam nihil horum pati potuiss"..y"l p9t"! Q",1, iil;;";; sit natura'incorruptibilis, quia ipsa sibi

XIII. - tllosfemiile maniheilor despre natum lui Dumnezeu.

i mai execrabil impotriva naturii

voiesc ei si rie dintru su.bstanfa ilitllT;:XTt:.fl"fffij:aceeagi natrir6, care nu au pdcdt dupd propria_le voinla, ci au'lost invinse gi oprimate de catre ." i.r.rrr".i"r.t"i, p;;]"-;i";,umesc ,aturd a rSurui, impotriva cdreia au coborat'sd rupte nude la sine' ci la pomnca tat6lui, sunt intru etern gint,ite o.ililrro;gloh al intunerir:ului. Aqa,

^vanilocviixs,Dumnezeu s-a eliherat intr-onure riu, qi, iardqi, s-a damuat p *::::h';

nocet, et non quia nihil ei noceri ab aliquoDeinde si natura tenehrarum nocuit naturae

,.d.^F dugnran, gi a triumfat *,rp.*_i, .,-de Sine Insugi ca duginan. O, scelestd,l5 de-a crede unele de-astea d"rpr-.pu,'*zeu, ue-a vorDl de.-astea, de_a predica de_astea! C"""'"",

llr-1* *n"""i sii_aperel inc6t, cu ochii irrcHgi, sd se ;;rG;qi ma] 1ele, zic cd conrixtiunea narurii ,*t" i*"" *,";;;;;;

]i , 1"i

I)umnezeu sd p6timeascd atAtea rele: cdci ea ins.iqi <iela sine ins5qi nici n-a putut patimi nimic din acestea) ;i;i ,_lxrate. Ca gi cum de acolo e de lHudat natura incoruptibila, nirra,*

insagi nu-qi fac,e rdu sieqi, gi nu fiindcE nu i se poate face nimicu de cAtre nimeni. Apoi, dac6 ,,ut-ir. intunericului i-a fdcut riu

2OO S. Aurelii De rwtura boni

natura Dei nocuit naturae tenebrarum; duo ergo

E.ri- ,ro"".e, sed frui voluit bono Dei' Deus autem

sunt quae sibi invicem nocuerunt, et meliore arlrmo

gens ttnebrarun, qula et si nocuit, ":l:"t noclrtl nl

Sf. Aweltu AWustin Desprc rwtury bhelui Zgl

exstinguere voluit, sicut Manichaeus aPertrsslme

efi.r.f? ruinosi sui.Fundamenti delirat ,OOliY: "^11

q'"ra pt"fo ante clixerat, Ita autent fundata st'l

iiurd"^ .sple.ndictissima regna supra lut:id.am et be:otl

terram, ut a nullo unquam Qut mo|ert' Qut conc

posrinti postea dixit: /,u;ls uero beatissimae Pater' sci'labem

magnam ac uaslitotem quae ea rcnebris sury

oduersus sua sanct(l tmpendere sttecula, nisi alierimium ac praeclarum et uirtute- Polens ttu

opponati quo suPer.et simul ac des.trua' .t'l.ltliebrarum, qua erstincta Perpetua quies lucis i.

pamr.tur. d""" tirorit labem ac vastitatem irnyelj'!""""fi. suis' Certe sic erant fundata super lucidam

de quibus aperte dicit, quod errare se a Pnore luc,

sua natura PassrLe srnrl ubi et nolens c()actus est dic'

libera eas voluntate peccasse, Qui nort vult peccat

ponere nisi in necessrtate naturae contrariae:. ubir'n"."i"rn quid lnqrratur, et tanqu.am ipse iam inclu

sit in tenebrt** gl.,bo quem finxit, quaerens qua ef,

et non inyeniens. Sed dicat quod vult. seductis et mise

a quibuu multo umplius quam.Christus.hoitiill]:fr"l p.",i" tam longai et tam sacrilegas eis fabulas ven

Oi"rt qroa vult, Lcludat in globo tanquam in car

qentem tenebrarum, et.forinsecus affigat naturam

I,ri de hoste exstincttl quietern Perpetuam promrt

ecce peior est p()ena lucis quam.tenebrarun\..P"1n1 |

po"r,, ,iirirru" naturae qu m gentis adversae' Illa quip *h::.,:::l!.F;1;!F;,[lfl i'll;.'li,'ii;'j"rl]Xlill

2O2 S. Aurelii A I)e naturc boni

etsi in tenebris intus est, ad naturam eius pertrnet

tenehris habitare: animae autem quae hoc sunt qt

Deus, non Poterunt recipi, sicut dicit' in regna il

pr"ifit", et a vita ac libertate s,anctlr: 11"1: "J:"*."I'

;;;;;;fig;"tur in praedicto horribili globo: urrde

nat n"ri\rnr, inquit, iis rebus onimae eaed.em qt

clilererunt, relictite i"n eodem tenebrarum globo' su

meritis id sibi conquirentes' (lerte non est liberu

voluntatis arbitrium? Videte quomodir insaniens qu

;;;;;';;;;;, et cttntraria sibi loquenao.nelus- le']11

.-.t,ntra" se gerit, quam contra deum ipsius gent

t"r,"hr"r,lri Dein,ie si propterea damnantur anirh

Iucis, quia dilexemnt tenebras; iniuste damnatur I

tenebtarunr' quae Iucem dilexit' Et gens qui'

,".r"torr.rlr"".rrahinitiodilexit,quametsiviol';;;-."" possidere voluit, non exstinguere' luois a

.r.r.rr" in bello tenebras exstinpJuere voluit; eas ergo vi

dilexit. Quod vultis eligite: utrunl necessrtate compu

ut diligeret tenebras, arivoluntate seducta' Si neces

qo"r"-"J",o"atur?-si*ll".X,"l,q:1"^::lr?:t'it:t:inqrrit"." deprehenditur? Si necessitate f)ei natil

' coacta est diligere tenehras, victa est ergo'.non vicitl

,rollr.r,u,", qrrii i*r,, miseri dubitant peccandi volunt

tribuere naturae quam Deus ex nihilo fecit' ne triteam luci quarn genuit?

XLIII. - Mola ante rhali commirtionem muha tribui noturae

a Manichaeis.

Quid, si etiam ostendimus, ante comrntxtronem I

qrrrr-tJrt*"conf ictamdemen'tissinr""t"d'q"*-.lt:-Tiffi^;t.i.i, q;r" rlicunt, magna mala^fuisse? quidr

iro. -[i".ptt"mias

addi pott" -"id"bitur?,Illic

""111antequam pugnaretur, dura et inevitabitis pugnafl

necessrtas: ecce tallr magnum malum antequam b66

misceretur *alu*, dicant i'o<: "ttl", t;um adhuc nulla

facta conrmixtio. Si autem'necessiurs non erat' volu

argo "ta,t

unde et hoc tam magnum malum' ut Deus

Sf. Auruliu Awtstin, Desprc na,turv binzlui 203

nAnul intunericului, gine de nahrra ei a locui in intuneric; suflerele,lns5, cere-s ceea ce-i Dumnezeu{r, nu vor putea fi prirnite, prec:trmzice el. in impr{r61ia aceea'par:ific5, qi vor fi instrd"inate de la vialapi libertatea sfintei lumini, qi vor fi fntuite-n prezisul glob oribil,de unde: ac.eleaSi sullete se wr alipi strdns fiecctre, zitn, at:ehtrutSi

loouri pe care le-ou iubit, ldsate-n acelasi g;lob de-ntuneric,ltrimindu-gi fiecore ceea ce i se. cuttine prin meritele proprii,Desigur, nu existri liberul arhitru al voinlei? Luali aminte? cum,hrnebunind, igrrord ce sd zic6, qi vt-rrlrcgte cnntrarele-ndesine, grartdmai rdu tdzboi impotriva sa decAt al inseqi girtlii intunericuluilnrpotriva lui Dumnezeu. Apoi, dacd de aceea sunt damnatetufletele luminii, fiindc5 au indrdgit intunericul, este injust damnatdginta intunericului, care a-ndrdgit lumina. $i ginta intunericuluiu-ndrdgit, desigrrr, de la-nceput lumirta, pe care, deqi violent, avoit, totu$i, s-o posede nu s.o sting6: natura luminii, insd, a voit sdflingd in rdzboi intunericul: pe el, deci, l-a-ndr5git invinsd. Alegelirr weli: impinsdL, oare, de necesitatea sd iuheascd ea intunericul,rtuu cu voinla set{usd,? Dac6, din necesitate, de ce este damnat6,;dac6 din voin!6, de ce este surprinsi natura lui Dumnezeu intruutAta inechitate? DacA din necesitate a fost constrAns6 natura luiI)umnezeu s5-ndrdgeasci-ntunericul, a fost deci, invins6, nu alnvins: dac6, din voinfS, de ce mai stau mizerii la-ndoialI s6-iatribuie voinla dt: a pdc6nri naturii pe care Dumnezeu din nimictt f6cuto, sd nu, io atribuie pe ea lunrinii, pe care a niscuto"r?

Xtltl. - Multe rele i se atribuie naturii lui Dumnezeu de adtremanihei, tnaintea combtiunii rdului..

Ce, dacA arhtdm cAt de atotdement au cre^tL chiar gi inaintearrrmixtiunii rdului, fabulrasa plssmuialE cd in insagi cea, pe (iare

r) rrumesc ei natura luminii, au fost mari rele, ce se va mai prrteapErea de addugat la aceste blasfemii? Cici acolo a first, mai-naintelu1 se lupte, dura qi inevitabila ner:esitate tle a se lupta: irrtd dejnun mare riu, chiar inainte tn rdul s6 se amestece t:rr hirrele: spturdri de unde acestiL cum nu st: fdcuse inci nici <l comixtiune. Datrllru era, insd, necesitate&, era, deci, r,oin1a, gi tle unde gi aoestalrt0ta de mare riu, t:a Dumrrezeu sd voia^sc6 sd-i far:d rrlrr nahrrii*rle tnseEi, tEreia nu i xr putea fatr rdu de cSne drrqlnar, trirnipnd"r

2O4 S. Aurelii i De notwt boni

naturae suae no(rere vellet, cui noceri ab hoste non

mittendo eam crudeliter miscendarn, turpiterinique damnandam? Ecce quantum malum pernicio

et noxiae et immanisslmae voluntatis, antequam ullnralum de gente contraria miscerenr. An forte nesci'

hoc eventurum memhris suis, ut diligerent tenebras et I0567] inimicae e,xisterent sanctae luci, sir:ut ipse dicit, h

est, non tantlrm Deo suo, sed etiam Patri de quo erar

Unde ergo hoc in Deo tam magnum ignorantiae malu

antequair ullum de gente contraria misceretur malum?

autem hoc futurum sciebat, aut sempiterna in ill<l er,

crudelitas, si de suae naturae futura contaminatrdamnatione nihil dolebat; aut sempiterna miseria,

dolebat: unde et hoc tantum malum summi boni ves

ante ullam commixtionem sumnri mali vestri? Ipsp

particula naturae rpsiuC quae in illius globi aetprno vincl

configitur, si hoc sibi imminere nesciebat, etiam sic erat

natura Dei sempiterna ignorantia; si autem scie

sempiterna miseriar unde hoc tantum malum, anteql

ullum de gente contraria misceretur malunr? An forte ma

charitate gaudebat' quia per elus poenarn p"P"q" Scaeteris lucis incolis parabatur? Hoc quarn nefa's sit dic

qui videt, anathemet. Sed si hoc saltem ita faceret, ut iIuci inimica non fieret, posset fortasse non tanquam

natllra, sed tanquam aliquis homo laudari, qui pro

sua velle.,t mali aliquid pati, quod quidem malum ad I

posset esse, non ln aeternu[l: nunc v€ro et illam in glci

t"^"b..tr* confixionem dict t aeternarn, et non cuiusq

rei. sed nafurae Dei; et utique iniqurssrmum et

et ineffabiliter sacrilegum gaudium ertrt, si Dei n

gaudebat se tenebras dilechrram' et luci sanctae inimiiuturam. Unde hoc tam immane et scelestum mel

antequam ullum ex gente contraria misceretur malunr?

tam perversam et tam impiam ferat insaniam, summo'

tribuere tanta bona, et summo bono, quod Deus est,

mala?

206 S. Aurelii A i Ik notutbni

XLW. - TLrpitudines incredibiles a Manichaeo etcogitataeI )eo.

Jam veru quod .ipsam

partem. naturae Dei dicr|

ubique pernrixtam in coelis, in terris, sub terris, in onrnih

.,,,rporitrs, siccis et humidis, in omnibus carnibus,".,rnririhus seminihus arborum, herbarum, honrinuranimalium: non potentia divinitatis sine ullo n

incoinquinabiliter, irrviola hiliter, incorruptibiliter omni

.ehus admi.ristianclis regendieque PraesentemT quod nde Deo dicimus; sed ligatam, opPressamr Pollutam' qu3

strlvi, liberari, purgariguti dicunt, non solum per di

solis et lunae, et virtutes lucis, verum etiam per Electos sut

hoc genus nefandissinri erroris quam sacrilegas'incrJibiles turpitudines eis suadeat, etiamsi n<

persuadeat, honibile est dicere. Dicunt enim virtutes Iu

iransfigurari in masculos pulchros, et opponi feminis get

tenebralum; et easdem rursus virh-rtes lucis translig

in fenrinas pulchras, et opponi masqrlis gentis tenebn

ut per pulchritudinerh suarn inflamment sPurcrssrmt

libidinem principum [Col. 0568] tenebrarurn, et eo mo(

vitalis sutistantia, hirc est, Dei natura, quam dicunte()rum corporibus ligatam teneri, ex eorum nembrisipsarn concupiscentianr relaxatis, soluta fugiat, :l tt'"t*vel purgata liberetur. H<rc infelices legunt, hoc dicunt, h

.rdirtti, htrc credunt, hoc in libro septimo Thesauri ec'n

(sic enim appellant scripturarn quamdam Manichaei,

istae blasphemiae conscriptae sunt) ita positum est: lirbeqtus ilie Pater, qui lucidas naoes habet diuetsorici,

habitcrcula seu mognitudines, pro insita sibi cleme'nt

fert opent, qua e.tuiiu, et liberatur ab impiis retinacilisang$tiis atqirc ongoribus suae uitalis substantiae' Ita<

inl*i\U sui nutu-'illos suos uirtutes, quoe in clarissi

hac noui habentur. transfigurat, eQsque parereaduersis potestatibus, quoe in singulis coetarum

ordinatae sunt. Quae tluoniam et utrttque s

mosculorum ac fem.inarum consistuttt, ideo praediuirtutes partim specie PLterorum inuestium Porere Ju

Sf. Aureliu Augusfii" Despre natum binelui 207

Xtry. - TLrpitudinile incredibile etcogitate de cdtre Manichaeusin Dumnezeu.

Acum, ins6, r:6 insdgi partea naturii lui Drrnrnezeu <t zic[)este tot arnestecati, in cer, pe pdmAnt, sub pdnrAnt, in toate<:orporalele, uscatele qi Lrmidele, in toate c[rnurile, in toatescrminlele arborilor, ierburilor, animalelor, nri prezentd prinputerea dumnezeirii, fdrd nici <:r legdturd sprb a administraueintinat gi impdrili toate lucrurile irrviolabil, incoruptibil,ueea ce ztcen) nol despre Durnnezeu, ci legat6, oprimatd,pr.rluati, pe care zic ei cd. o dezleagS, o lihereaz5 qi o purgheazEnu numai prin rotirea soarelui gi a lunii gi prin virtulile ltrminii,ci chiar prin Aleqii llrnrgi: acest gen al atotnelegiiritei erori cAtde sacrilege gi de incredibile turpitudini le poare strecura alorlorugi, chiar dac6 nu sd-i gi persuadeze, e-ngrttzitor de zis. Zict:i, intr-adev[r, cd virtu{ile luminii se transfigureazi in masculifrumogi gi se opun femeilor ginlii intune.-ricului; gi, iarEgi,aceleagi virtufi trle luminii .se transfigureazi-n femei fmmoasegi se opun rnasculilor ginlii-ntunericului, ca prin frumselealoruqi sd-nflarne spurcata libidinogenie a principilortntunericului, gi, in acest chip, substanfa vitale, adicd, naturalui Dumnezeu, [)e ca.re zic cd o delin legatd in corpurile lor, sifugi dezle$a'tri, dintru midularele lor relaxate princoncupiscenla insdgi, qi sd se Iitrereze susceprd ori purgatd.Asta citesc nefericilii, asta zic,. asta ascultS, asta cred, asta, incarteii a qaptea a Tezaurultri lor (aqa numesi ei,'intr-adevEr, oanume siriere a lui Manichaeus, unde sunt strAse, in scrisaceste blasfemii) este pusd aSa: A'tunci mirific fericitul Thtd,cctre ore honuri ,2i futL,itacule sau paktte nou., str'dlutiloare,prin tnnciscuta-i'clemenlci-Si ofei,i ajutorul, lTin cere seleapddd Si'se libereazd de impiile legaturi, pi'strdmtorriri, Eichinuri ale substanlei sale uitale.. $i', ast[el, Io inuizibilulsdu semn aprobat reazd pe acele uirtuliole sale, pe. care atotstrrilut:itoore, Sile foce sd se arat are itu fost rdnduitepe diferitele trepte ole ceruiilor. Care, fiindcd consistd di.ntruambele sete, al brirttatilor Si femeilor, de accea poruncetsteco mai nointe numitele uirtuli sd li se arate, port?. suh frtrmd

2O8 S. Aurelii r De natuto boni.

generi aduerso feminarum, partim uirginum luciclaforma generi contrario masculorum: sciens eas omhostiles potestares, propter ingenitam sibi letqlemspurcissimam concupiscentiam facillime capi, atqt,iisdem speciebus pulcherrimis quoe apparent manci,hocque modo dissolui. Sciatis autem hunc eumdnostrum beatum Patrem hoc idem esse, quod etiam st

uirtutes, quas ob necessariam causam transformat',puerorum et uitginum intememtom similitudinem. Utiautem h.is tanquam propriis armis, atque per ees suct,:

complet uoluntatem. Harum uero Dirtutum diuinari,nquae ad instar conjugii contra inferna genemquaeque alacritate ac facilitote id quod cogitauerimomento eodem efficiunt, plenae sunt lucidaeItaque cum ratio poposcerit ut masculis appareaeaedem sanctae uirtutes, illico etiam suam effigiuirginum pulcherrimarum habitu demonstrant. Ruiscum ad feminas Dentum fuerit, postponentesuirginum, puerorum inoestium speaiem ostendunt. H.qutem uisu decoro illarum ardor et concupbcentia crestatque hoc modo uinculum pessimarum cogitationteatum sol.oitur, uioaque anima quae eorurndem mem.bii,

tenebatur, hac occasione latata etadit, et suo purisiiiaeri miscetur; ubi penitus ablutae animae oscendunt iLucidas naues, quae sibi ad uectationem atqae ad supotriae transfretotionem sunt praepamtee. Id uero qiadhuc aduersi generis maculas portat, per aestuscelores particulatim descendit, atque arboribtcaeterisqu,e plantationibus ac satis omnibus miscetur,caloibus diuersis inficitur. Et quo pacto er ista magnaclarissi.ma naui figurae puerorum ac uirginum apparecontrariis potestatibus, quae in coelis degunt,igneam habent naturam: atque er isto aspecttt decotuitae pars quae in earwndem membris habetur,deducitur per calores in terram: eodem modo etiomctltissima oirtus, quae in naui oitalium aquarum habitqin simibtudine puercrum ac ttilxinum sanciarum per lC<

Sf. AurcliuAWusin" Desprc natumbincfui 2Og

de tineri ne-nudscufi, neamului aduers al femeilor, parte subforma fecioarelor strdlucitoare, . neamului o-duers al

totuna cu ceea c.2 sunt chiar pi uirtulile sale, pe care dintr_o

dldtorie gi transferarealncd petele neamuluiSi dlduri Si eamestecd

cu arborii Si cu semdndturile toote gi seimpregneazd duri. $i, prin pactul, princare figurile le apor, din aceastd mare

2lO S. Aurclii i De rwturw boni

0569] suos angelos apParet his potestatibus, quarut

noture .frigida est atgue humidq, qu.tegue in coe

ordinatae int. Et quidem his quae feminae sunt, in ip

forma puerotum apParet: masculis uero, ttirgin'um' Iuero mutatione et diuersitate diuinarum personorumpu lc he rrima rum, h u midae frigidaeq ue stirpis p rinc i''mosculi

siue feminae sohtuntur, otque id quod in ipsis

uitale fugit: guod uero resederit, laxatum deduciturterram pir frigora, et cunctis terme generibus admisqet

Quis hoc ferat? quis hoc credat, non dico ita esse, sed

dir:i potuisse? Ecce qui docentem timent anathemaManii:haeum, et non timent credere hatrc facientem et ha

patientem Deum!

XLV. - Thrpitudines quaedam nefariae de ipsis trtanichaeis

immerito creditae.

Per Electos autenl suos purgari dicunt eamdem i

t:ommixtant partem ac naturam Dei, nranducando scili-i

et bibendo, quia eam in alimentis omnihus diiunt ligata

teneri; qr*"'"r* ab Electis velut sanctis in refection

corfxrris manducando et bibendo assuntun'tur, per eor

sanctitaten solvi, signari e,t liberari. Nec attendunt mrse

quam non i.tcorrgrire de iltis r:reditum sit, quod fruttnegant, nisi eosdem libros anathemaverint, et Manichri

"# d..tit".int. Si enint. sicut clicunt, in omnibus seminili

est ligata pars Dei, et ab Electis manducando purgdi

q,ri" ntrn digrre credat eos facere, quod inter virtucoblorum it principes tenebrarum fieri in Thesauro

legunt; qrandoquiden et carnes suas de'gente tenebrar

"*".r. di".,t t, e,t irt eis ligatam teneri vitalem ill

suhstantiam, partem Dbi, credere atque affirmare'dubitant? Quae utique si solvenda e$t? et"manduca'purganda, sicut eos fateri cogit firneshrs error ipsorum;

n,rrivicleat, quis non exhorreat, quanta turpitrrdo et qluh

nefaria c.onsequatur?

Sf. Aurcli,u Atqustin, Despre ruturt binclui 2tl

Si tinerelor sfinte, acestor potestd{i, a ccirar naturd este rece

Si umidd, si care au fost rdnduite tn ceruri. $i, desigur, celorce-s femei le apore in forma tinerilor, bdrbapilor, insd, tntr-a

fecioarelor. Prin aceostd mutalie pl diuersit<tt<: ct

atotfrumoaselor persoane diuirte, sttnt, tnsd dezlegaliprincipii, bdrbapi sc.u femei, ai stirpei umide Si reci, Si scapriceea ce este uital tntru ei insiSi: ceea ce ua fi rdmos, insd,este dus tn prlrli diferite, prin friguri,"pe pdmdnt, Si esteomestecat cu toete genurile de pe pdmdnt. Cine Poate suportaasta; cine poate crede asia, nu zic ci aga este, ci fie gi cd aputut fi zisi? Iatir cine se tenr s6-l anatemizeze pe Manichaeus,care-i invafd pt: allii acestea, qi nu se tem sd cread5 t:d

Dumnezeu le fat'e gi le sufer[ pe acestea!

XIJ. - Unele turpitudini nelegiuite crezute nu pe ne.merit demaniheii tnSiSi.

Prin Aleqii krr, insd; zir: ei ci este purgatd acea parteamestecatd gi naturS a lui Dumnezeu, mAncAnd<r, va-s6-zici, qi

bAnd<.r, cdci zic crd ea este ginutd legatE in toate alimentele, care,

cum sunt luate de Aleqi, precum de sfinf, pentu reftrcerea corpului,mAncAnd:o qi bAnd-o, este dezlegatfl, pecetluitd gi liberatd prinsanctitatea lomgi. $i nici nu iau searna, nenorocilii, in ce nrdsurdnu incong;mu se lloate crede asta despre ei, ceea ce neag6 zadarnic,dac5 nu vor fi anatemizat aceleagi c[4i gi nu vor fi-ncetat s5 fiernanihei. Dacd, intr-adev[r, precum zic ei, in toate seminfele este

le4ati partea lui l)umnezeu gi este purgatd de cdtre aleqi mAncAnd,

cine sd nu creadii demn cd ei fac ceea ce citesc in Tbzaurul lor dse face intre virnrlile cerurilor gi princrpri intunericului, din momentce qi cdmurile Ior zic cd sunt din ne,amul irrtunericului, gi nici nustau la lndoiald si creadd gi si afirme c6-i linutd in ei, IegatA,

suhstarrla aceea vitalS, parte a lui DumnezeuT Care, desigur, dartr-ide slohozit, qi, mAncAnd<r, de purgat, precum ii rxrnstrArrye pe ei

sd mdrturiseascd funesta eroar€ a lor ingigi, cine sd nu vad[, t:ine

sd nu se-ngrozeascd, cet5 !i cAt de nelegiuitd ticdloqie urmeaz6 it.r

mod ctlnsecr,renti'

212 S. Auretii ABttstini De twdua boni ',ti

Xil,l/I. - Epistolae Fundamenti neforia doctrina' ill

)iam et a quibusdam principibus gentis tenebraru

sic dicunt Adanprimum hominem creatum. ut lumen I

eis ne fuger.et teneretur. In epistola enim quam F

appellant, quomod<., princeps tenebrarum, quem patrt

pri*i ho*inis inducunt, ad caeteros socios su

tenebrarum principes locutus fuerit et egentl tta scrl

Manichaeusilniquis igitur commentis ad eos qui adet

ctit: Quid uobis aidetur maaintum hoc lumen quod orilntuemini quemadmodum polum mouet, concuttt

potestr,tes, Quapropter mihi uos potiul aequum es') t$'quod in uestris oiribus habetis luminis praerogare.: sr\cluippe i.llius magni qui gloriosus aPParuit, imaginefi

fingom, ,per quam roliquando conuersationsec um deliberantes, Tustispostulabantur pmebere. Necjugiter retenturos: unde me

offerre, nequaquam deregnatutos. [Col. 0570] Quohabebant pmebuerint, corts

omnibw diuinis scripturis aest: sapientibus uero quomodo sit datum scire minime ed

q4ilrcC

c4lcoitu alii seminarunt, ctae sunt' Erafi

autem partus iis qui , uires Plurimfiparentutn uti priini sumens eoruil,'princ s'qfll

etiarn tudmali diailtl

princeps sodaliltm prolem accipier*, habentem parentt4'$'runrur, prudentiam, lucen simul s,,cu* in generat.iqqi

procreotam, comedit; ac pleri.sque uiribus sumptis d

istiusmodi esca, in qua no,'t modo inerctt fortitudo, sa

Sf. Autelia Aqtstin" Despre naturro birwlui 2L3

X[}I. - NeLegiuita doctrind a Episnlei FundamentuluL

Cnci gi pe Adam, primul om, il zir: creat de anume principiai ginlii intunericului astfel, ca si fie linutd lumina, ca sE nufugd de Ia ei, cdci, in Epistola, pe care ei o numesc u

Fundamentului, astfel a scris Manichaeus cunl prirrcipeleintunericului, pe careJ induc tat6l primului om) a vorhit c[treceilalli soli ai sii, principi ai intunerir:ului. gi a zis: Aqadar cuporniri duSmdnoase, le<t zis celor ce erau de fald: Ce. ui se pareuoud aceastd marimri lumind ce se nafte? Priuipi cum mipcdce.rul Si loueSte cele mai multe potestdti! Dreptaceea, mi se paredrept cd ooi sd dali, mai degrabd, dinainte, ceea ce al,e[i dinlumind tn puterile L,oastre: aSa, desigur, imi ooi inchipuiimaginea acelui niare, ce a apdrut glorios, pri.n care sd pulerhtmpdrdfi, liberatri cdndua de traiul tn tntuneric. Asta auzind-ogi delibe.rdnd indelung tndesine, au socotit just ceea ce li se

cere sd dea. Crlci nici nu credeau cd ar pute.a sd re[indne-ntrerupt aceeasi lumind, de unde au judecat mai bine sci

le-o ofere Strincipelui lor, nedisperdnd <:u nici un chip cd prinacel pact ei au. sd-mpdrdleascd. Trebuie auut, agadar, tncorwi.derare tn ce chip uor fi ofeit acea lumind, pe care o aueau.Cdci asta se afld rdspdndit in toate diuinele scripturi gi arcanelecereSti: tnSeleppilor insd, le este minim dificil cum a fost datd.Cdci se cunoagte deschis Si pe fapd de cd.tre oel. ce ua fi uoit sdpriueascd. cu adeudrot Si credincios. Pentru cd mullimea celorce se-adunau impreund era promiscud, a femeilor, ua-sit-zicd,

Si a bdrba;ilor, i-a tmpins pe ei sd se-mpreuneze, tn core-mpreunare ei insdmdntau, ele rdmdneau grele. l-e[ii eruusimiLari celor ce i<u ndscut, primii auAnd, bine-n{eles, cele maimutte puteri de-ale pdrintilor. Pe aceStia, ludndu-i, principelelrtr s-a bucurat ca de un dar c/es. ,rSi, precum oedem cdse-ntdmpld chiar si ecumt cd pe formatricea corpului opldsmuieSte nolura rdului, ludndu-pi de acolo puterile, aSa,chiar Si mai nointe numitul principe, primind prcisilocon$oryilor, care auee sitn[dmintele pdrinpilor, prudenla, lum.irut

ltrocreatci dimpreund cu sine-n procesul germina(iunii, n

mdncat-o; Si, prin multele puterL luote prin hrane de-acest lbl,in care nu erlu nuntai tdria. ci, cu multul mai mult, simlul

214 S. Aurelii i De naturq boni

multo magis astutiae et praui sensus er -fera p;entgente, propriam ad se conjugem euocoL,it, e:t ea ,qua i,

erat stirpe manantem; et facto cum ee coitu, seminauiut c:aeteri, abundantiatn molorum quae deuorarutnnihil etiant ipse odjicierc et sua cogitatione ac uiut essr,t sen.sus e.fus oruniutn eorum quoe profude.ftirmotor atque descriptor; cujus cotnpar e,*cipiebat haeut senten consueait culta optime terra perci.pere. Inenim construebantur et conterebantur omnium imasicoelestium ec terrenarum Dirtutum, ut pleni uidelicet orbiid quod forrnabotur, similitudinem obtineret.

O monstrum scelesturn! o exsecramla perditio etdeceptarum animarum! Omitto quid sit, de naturaquod sic; ligetr-rr, haec dicere. Hoc saltem attendant midecepti et errore mortifero venenati, quia si per coitunrasculorum et feminarum ligatur pars Dei, quammanducando solvere et purgare profitentur, cogit eos huitarn nefandi eiroris necessitas, ut non solum de paneoleribus et ponris, quae sola videntur in manifesto acciserl inde etiam solvant et purgent partem Dei, undeconcubitum potest, si feminae utero concepta fuerioolligari. Hoc se facere quidam confessi esse injuclicio pethibentur, ft)n tantum in Pap[rlagonia, sed etiin Gallia, sicut a quodam Romae christian<l catholiaudir,-i: et cunr interrogarentuq cujus amctoritate scriista facerent, hoc de Thesauro suo pro.lidisse, quodante commemorar.i. Isti autem cutr hoc eis obiicinrr,respondere, nes€io quem inimicum suurn de numerohoc eot, Electomm suorum descivisse. et schisma feciatque hujusmodi spurcissimam haeresirn condidisse. Unrmanifestuur est, quia hoc etiam si isti non faciunt, iipsorum libris hoc faciunt quicumque faciunt. Abjiciaergo libros, si crimen exhorrent, quod comnitlere cogunsi lihros tenent; aut si [Col. 057f ] non committurnundius vivere contra suos libros c()nantur. Sed qu

Sf. Aweliu Augustin, Desprc rwtum,binelai 2lsqireteniei gi olchemat-o la sindin care era elprecum ceilalpi,nddugAnd pi el fn,snim[cimdntul lui sti

xtul. - Manichaeus obligd sd se sdudrgeoscd turpituctinitc oribile.

O, monstru scelerat; o, predilie execrabilE gi ruin[ aurfletelor ingelate! ornit c-e-nseamnE a zice asta despre naturalr.ri Dumnezeu cd este aga legatd. Asta rndcar s-o ia arninteItenorocilii inqelagi gi inveninali de eroarea morrifer[, c6ci, dacd

u8ta Ee spune cd unii au gi m[rturisit-o in fala unui tribunalpublic nu doar in Paphlagonia, ci chiar qi in Galia, precum arnurrzit de la un anrrme catholic cregtin de la Roma, gi, cAnd eraulntrebali prin aut<,ritatea cdrei scripturi fdceau astt:a, ei au dat-crlu ivealS din Tbzaurul lor, pe care l-am amintit pu+in nrai inai,te.A,qtia, ins6, c6nd li se-arunci-n fagd, obignuiesc s6 rispundd cdItrr qtiu care dugrnan al lor, din numErul lorugi, adici, dintru alAleqil.r l.mqi, a degenerat qi a ldcut schisma, gi, in acest r:hip, afirrrdat atotspurcara erezie. I)e unde este-nvederat ca, daca eqtiatto fac r,hiar qi pe a$a, oricare o fac pe asta, din c64ile Io, .r iuc.Arunce, deci, cd4ile, dacd-i ingrozeqte cnma, pe care !tunttl,nstranqi s<r c.rnita, dacd 1in cd4ile; sau, dacd n-, cor,it, Ht

rt'rr4eaz6 sd trdiascd nrai c,rat imp,triva c64ilor l,orugi. J)ar rre

216 S. Aurelii i De natura boni

i"".." *.r".itis; aut Manichaeum anathentate' qur cu[I

agunt, cum eis dicitur, Aut purgate [umen' de qui

pir*".i * seminib'r.c, ".'1"" illud

-recuset::lt::,T::

tolerabilia videantur, cum per se lpsa' sr

sustineri non Possint?

Xt{tl. - Orat Augttstinus prc Manichaeorum resipiscentia'

irr ornnibus seminibus esse partem Dei' et concum-be

iig"ri; q,ridqrid aulem luminis, hoc e'st' "tTgT p-Tt:

' ad esc,ns Electorum pervener'it, manducando purg-aT'.

uoni. .,r"a"tt videtis, et eum adhuc anathemare dubi

Quid ^gunt, inquam, cum hoc eis dicitur? Ad q

t"rgir".r'utiones saconvertuil, Trrl aut tall ",:t:1r:1Y.i,t ""alr"*""at,

*,t tam nefaria turpituclo facienda'

""i". ".r*p**ione iam illa omnia *1t qT ffl'f*p"LIo ,r.rt" *mmemorabam, eos de natura Dei dicere' t

necessitate oppressa sit ut bellum gereret' quod

sempiterna ignorantia secura erat, aut semprterno d(

", ii*o." J.rili"it", quando sibi veniret. corru

"r*-;*,i,rrris et vincull* u"'*"'*e damnationis' c

a.^;.r,," sesto bello sic fuerit captivata, t)ppressa' polilL:l: -funrra sit in horribili gl

nis suae felicitate sePar

O magna patientia tua, Domine misertcors'

*ir"*to., loirg".ti-i" et mulhrm misericors,' et verax !P1

Eii, -Cjt

q"r flcis oriri solern hrum super b-on.s et nral

;l"ir;i. iustos et iniustos (Matth' n' n1)1:],i:mortem Pecr8tons, guantum ut rervertahu et vivat (l

iililii, ir), [cot. o*tzlqui partib,s cortipiens' das

oo.oit"rrti.!. ut relicta malitia credant in te' Domine

fiilir;;i patientia tua ad poenitentiarrr add

rruamvi.s ^.,[ti ,"""'durn duritiarn cordis sui et

H;;;"i;""t thesaurizent silri iram in die irae *tt::"1"-1]

i".li i"ai"ii tui, qui reddis unicuique sectmdum opera rt

lR#: ii; 4-6); q"i in qua die c.nversr" ',:i'l

n-"-1:

n.quiti* sua ad misericordiarn et verrtatem tuam' I

i"ii"ii","t eius oblivisceris (Ezech' XYIII' 21): p

Sf. Aurclia AWstitt, Despre naanu. binclui 2t7

fac ei, cAnd li se zice lor: Sau purgali lumina, din seminlele dinr:are vefi fi putut, sd nu recuzafi ceea ce afirmati cd voi nu face{i,$au anatemizali-l pe Manichaeus, care, cum zice cd in tt.ratenenrinlele este [)artea lui Dumnezeu gi, cd este legatd prinlmperecherel orice, insd, din lumind, adic6, din aceeaqi parte fllui Dumnezeu? va fi ajuns la hrana Alegilor, este purgat,rnAncAnd-o: ce vE sfituieqte pe voi, vedeli, gi mai stali incEla-ndoiald s6-l anatemizali pe el? Ce fac, zi<:, cAnd li se zice lorusta? La ce tergil'ers6ri se intnrc, cAnd, ori o atAta de nelegiuitddoctrind trebuie anatemizatS, ori trebuie fdcutd o ateta denelegiuitd turpitudine, in cornparalie cu care roate acele rele, peoare le aminteam pulin mai inainte intolerabile cd ei le zic desprenatura lui Dumne.zeu: cA a fost rrcnstrAnsi de necesitate sd poarterdzboiul, cd era fie sigur[, prin sempiterna ignoranl6, fieneliniqtit5, prin sempiterna durere gi teanr6, cAnd corupliaurmixtiunii qi lanpl eternei damnaliuni ar verii asupr6-i, cd, irrnfArqit, purtdnd rdzboiul, va fi tot astfel, captivati, oprimatd,polut[, ci, dupd falsa victorie, va si fie astfel fintuiti intru eternln oribilul glob qi separat6 de fericirea originii sale, pot pdreanrai tolerabile, deEi, daci sunt luate in considerare, n-ar putea firruslinr"rte prin sine insele'/

XI}{II. - Aiugusti.n se roagit pentru cdinlct maniheilon

O, marea 'la pacienlS Doamne, indurat gi indurdtor,lrrtJelungribdEtor gi multindurat, qi adevdrat (Psal. CIl, 8);Carele faci sri rdsard soarele Tdu asupra bunilor Ei riilor, ploiusupra jugtilor 9i injuqtilor (Mat. Y, 45); Carele nu voieqtirrroartea plcdtosului, cAt sd se reintoarcd gi si trdiascd (Iezech.XXXII, 11); Carele, mustrAnd pd4ile, Ie dai locul penitenlei,cn, pdr6sind malilia, si creadd-ntru Tine (In[el. Xll,2); Careleprin pacienla Ta ii aduci la penitenld, degi mul1i, dupi;ruritatea inimii lorugi gi inima impietrit[, igi tezaurizeazdloruqi mAnia intru ziua m6niei gi revelaliunii justei judecd6ii'l'ule, Carele-i reclai fiecdruia dupd Iucririle sale (Rom. ll, 4-6);Oarele, in ziua, in care se va fi convertit omul de la ticdloqiarrr la misericordia gi adevdrul TEu, ii vei ierta Iui toateirrechitSlile (Ezech. XVIII, 2l) garanteazi-ne nou11,

2lA S- Aurelii i De nafrot boni

nobis, clona nobis' ut per nostrum nlrnrsterrum' q

..**"*fif"* et nimis horribitenr hunc errorem redarl

;;,htil;;;, iam multi liberati sunt' et alii liberentur' e

sive per sacramentum'.sancti Bap.tismilu',. ::::,f:;:;flil;",J"r"'i spiritus tt "t"di"

contriti et.humilit

ipt"f . L, l9), in dolore . poenitentil': tlllt-1ll".l

;;;;.;";-"t utotpt'"miarum'suaruml quibrrs 1

il;il; te of fendlr uni, acc'iPere *,:i:::::' l:.::"li.r,

u"l"t praepollens misericordia er Potesta's tu-l e:

S;rri.rni trri, ciavesque regni coelorum in sancta F-c

;;';;;i"-itti, a"tp"tu"d,m. sit'. quam$u rn hac

;; ;; Patientiain "i't""t, oul' ":1"*

tT::::-q::lrrlr.r, sit talia de te sentire vel dicere' Propter ahc{t

temporalis et terrenae- com moditatit *'i::,1:d.l::Tft#;;*;il. maligna professione detinentur'. si I

;;; ineffabitem bonita ttt" saltenr,. i":.t"p,?I^-,trl

.-.*pd""ilt* fugiant, et omnibus carntlis vitae r

c.r"l."tem vitam aeternamque PraePonant'

Sf. Aurelfu Atgustin" Despre natum. \inelui 2Lg

NOTE FT COMENTARII

I Ab illo, sed non de illo: de la El" dar nu dintru El este formrrla carelrotdrnicegte un abis intre cregtinism, care postuleazd crelia a nihilo^Sipanteism, dup6 care Dunnezeu face lumea din propria-i substanfd.

2 Incomutabil, subauzi: neschimb6tor.

'J Mutabile, subauzi: schimbdtbare.

' Nimic, subauzi: nean1.:' $i marile Si mrcrTe: impotriva maniheilor, care atribuiau lui Durnnezeu

cxistenla fiinplor superioare, diavolului, existenp fiinlelor inferioare.n Lucrurik4 subauzi: realit{ilor, existentelor.7 Atotnoile, altfel: de recentE origine; ultimele sau chiar de pe ultima

treaptd..

pacea loruqi, lntrucAt mi se-pare t6t se poate de ade<r,,ar sd g6ndim,atunci, cAnd cu un mic efort le putem avea La-ndemAn6, cu cuvintele cucare ne cheamr[, Sfenhn Augustin sd g6ndim. SfAnhn Toma din Aquinocrede.a cd rnodul, specia gi ordinea corespund, in g6ndirea Sfentului

222 Sf. Aureliu Au

Augustin" nrrrninllui, ponderii gi md^surii din inpel' S<tl' Xl' 20 (Cl'

'fheol, l'a, q, \ ort.5)'l',specirlase: subauzi: generic frumoase' aratoase'

tt Coruppia: Sf6ntul AupPstin a impus in gflndirea fikrsofit-fi oct

icleea de. ,..,.gi.t. platt'n-icianA ca iaut nu este natur6' cd o deficienl

ii'r,*.-{ ;;;,r;e, urruplie (p.nt fi te.tate: corumPere sau corumplie)

binelui. Curumiar, la noi: stricAcirrne'

| ) lldruluitd,subauzi: ordonat6'

tu subauzi: corpul'1' Co r upPia. altfel: coruJrerea'

t:'l'latunt, aci 9i passinr, in sensul nretafizicii

n. 10.

r" in acest r:ap. gin VlI, IX 9i XXVII este descrisd perfect:r ierarhie ;

scara (:reatu.iir,., care trimite la piramida platorriciand' dupi ca

inferioarele se supun superioarelor, ""pe'ic'ata' oric6t corupti' fiind

bun6 decAt inferioara, chiar necoruptd'

t1 N imicul,suhauzi: neantulrBFiul lui Dumnezeu, Unicndscutul, adici't' I ntelectul,subauzi inlelegerea'

^t lbcrrte tdrziorilor,aqa, eufemistic, altfel: mai pulin inlelegdtorilor'

21 Frumogi gispecioqr, aga, ad' litt', ahfel' de.la formit' formoqi' daci

p".; ;;;i ;;'"rrt *h"i"-, ia1 de la lPect* L::::; "j,;oll1:13":fl

ideali, desigur, fiecare pe propria-i treapt6, sau ardtogit Cf'' supra' crap'

Note St contentaii 223

emt y'brbum.,, (Ioan [, 14). Multtlr mali$i gi intretrdn stupide ale maniheilor,in legdturd r:u aceste texte, le-a rdspuns SlAntrI Augustin, tratAnd sensurilelu,i in principro sulr toate aspectele ;xrsihile, ata cum nu a mai fecut-()nirneni nici inaintea lui, nici dupd el (:[. [k gen c. manich., PL. t. L,\XN',c<i. 774 sqg;, l)e gen ad litt., P.L., t. X-XXI\r, col. 220 sgg; S-erm I, PL., t.XXXVIII, <xi23-261,Confe.s. P.L., t. XXXII, t:ol 811 sqq., strier;. 836).

)1 lYimicul, suhauzi: neantul28 in latineqte, cJubla negalie fiind afirmali e x zi<nad liu.: Fdrh de El a

lost fdcut nimic; sau : I t\rr\ de El n imb a fost fricut; in rom6neqte absurdular fi, dacd negtine ar modula awentuAnduJ purernic pe nu gi zicAnd:lntrucAt nimicul ntr s-a fdcut f6rd El, rentltd r:d nimicrrl s-a fdcur cu El.rler'i, rrimi,:ul a frrst fdcut.

2" Cf. Supra, rnp. I, n. L

'\t Pcistreazd. mai clar: pdstreazd nealterat; pdstreazd nevdth.mat.

"1 Neintinnbil, cf. infra, rap. XLIV.

"2 ll[inimele bune, subauzi: r:ele mai de jos pe scara intregii creaturi, (,rare

t:ste bunf, toat6.n Prezume, suhar.rzi: a se increde in prcrpriile puteri ca suficiente.

'" intreg capitolul este unul de referinld pentru ceea ce se numeqtelndeobgte ,,l5cagul sau locuinla demonilor".

r:'At:i, teologia pdtatului originar e expusd in t:vazigeneralitatea sa.

'bNatura, subauzi: natura creatd. '

''1 L,ucrul. subauzi: htrn, realitatea.

'B l/anilocuii, altfel: r,orbe goale, flecdreli, mint:iuni, nirnicuri.t" Se,.lle, strbauzi: lumi.*<t Care-s ceea ce-i Dumnezeu,.dupddtrctrina rnanihee, desigur.

'r Maniheii sunt combituli cu argumentele lt,rugi, dar din perspecri\rar:redinlei r;atlrolim. Aga, de pild6, prn Lumina pe care a ndscul<t maniheiilrrlelegeau clriar ci l)umnezeu a n6scut dirr sine inrreaga lumini, chiar gipc cea material5, 5r,: c6nd Augustin il inlelege prin lumina n6scuti pe( llrristos, Unulndscutul, conform teodiceei ioanite.

ruttura binelui

2r SfAnd Augustin spune, nu odatS' cE numele lui Dumnezeu e

EL'te, clet,i, Esrc)le, dupA culn tlespre numele a ceea ce nu este spune

este Atr, deci, Au-ul2't Despre fikrr.rfii cu care se-ntAlueqte-n gind' intru afirmarea acr

i.t"i, Sfl'ntrt Augustin vorbeste in De Ciu' Der' \{II' IX' (P'L'' t' XLI'

2:t3.234).} Cf. Supra, cap'' lI[ n'10' ad fin'2; [' i ne le,suhatrzi: sfdrgitul, limita, hotdrnicirea' limitarea

2n i nreg .:"?,:.1,,,i,,1 ::t:.'Sl'^':rl:::::::'#;],T:lX'H;.1nu ar fi Egalul Taialui qi cE El ar fi garpele Senezer, gr, de asen-

;;;;"rrptului cd ei suEineau * Lt : "",,l:1*1':.]:* ":::';i:;t;;;;:';;;tu* """**(Gen

I' 1) ei cur4ntele ioanice: In princii

SF. AURELIU AUGUSTINEPISCOPLTL I{IPPONEI

DESPRE LUPIACRESTINA

O CARTE

NOTA IIVTRODTJCTIYA

Cartea Despre lupta creStinci, scrisi in anul 396 sau pulindup6, o caracterizeazd cel mai bine SfAnd Augustin insuqi:

" Liber cle Agone

Christiano fratribus in eloquiolatino ineruditis humili sermoneconscriptus est, fidei regulamcontinets, et prece[,ta vivendi. Inquo illud quod positum est, lVeceos audiamus, qui carnisres urretionem .futura m negat, e.t(rortnemoro.nt quod dit apostolusPaulus, - card et sanguis regnumDei non possidebunt -; nonintelligentes quod ipes dicitAoostolu.s, - Oportut corruptibilehoc induere incorruptionem, elmortale hoc induereimmortalitate,am - (l Con XV,50,53); cum enim hoc factum fuerit,iam non erit caro et sanguis, sedcoeleste corpus (cop. 32, n. 34:non sic accipiendum est, quasicarnis non sitfutura substontia,sed carnis et sanguinis nominei1>sam corruptionem carnis etsanguinis intelligendus estApostolus nuncupasse; quaetltigue in regno illo non erit, ubiutro incorruptibilis erit. Quamoisel aliter possit intelligi, ut cornem

,Cartea, Desp rc lupto c re4 tittd,conlinAnd regula credinlei qipreceptele de a trdi, Ie-a fostconceputd in scris, intr-un stil umil,fralilor neinstruili intru elocinfalatind. in care ceea ce s-a spus: S-d

nu-i ascultcim nici pe cei ce neagdoiitoare resurecliunea cdrnii, Siamintesc cci apastolal Paul zice, -carnea Si sdngele nu uor posedatmpdrdpia lui Dumnezeu -;ruin;elqd nd d irn u+i otr)s n fu I zie,- Se cuuine ca coruptibilul acestas<i- mb rue i nw rup Siu nut S i mo ftn fu Iacesta sd-mbrace imortalitatea - (7

Cor. Xll 50, 53); cdnd intr<tdeudr seurntdmpla osta, nu ua maifi carne

Si sdnge, ci corp cele.st (Cap. 32, n.34), nutrebuie primitd aqa ca gi cumnu are sE fie sutrstan{a cdrnii, citrebuie-nleles cd Apostolul a numit '

prin numele cErnii qi sdngelui insagioorupliunea cdrnii qi a sAngelui;care, desigur, nu v& fi in ar;eaimpdrilie, unde carnea va fiincoruptibild. Degi s-ar puteainplege gi altfel, incAt sd priminr c6Apostolul a numit carnea gi sAngele

PrieJenilor noqtri, l'uciei qi lui Dan

I. - ICol. 02S9] 7' Cbrona uincentibus Prom6sa'' ia,Aol^ al.o:ilb Christi ttirtcitur'

Cnrona [Col' 0290] victoriae nr)n p.romrttrtur

certantibus.Indivinisaut.mS"ripruris.assidueinvenitll*tri't rit 1t"l oisrl "oto"'u^'

si vicerimus' sed

longum sit multa ".,*.o.*e, apud apolrtolrrnr Paul

Jliir".*1."i*e legitur: oPus

fidem seruaoi; jam suPerest

IV, 7r B). Debemus ergo cognos(rt" t{:- or' rH* ..\-- -

o,i"ir-i vicerimus "9t3""uit"'1 :"t"- :,i: :#riucr. ot ! '"-- - r'icit' ut etiam nos in ill, permanen

Dominus noster Pnor \

E + I-lpi -.ridem Virtus atque Sapientia'. n^: -.-:,

, q,ri Fili" Dei uniinc'ornmutabilis ma

-l^-- -,oo

n^n rrAafi

Et ouoniam sub rllo est creanrra etiam quae non pe'(

.-.,,L*^ ,r-,oois sub illo est omnis creatura Peccatrix?cruanto magrs sul) lrru

H"";I;;'$ iuu =""' "*i"'^'-1i:tl13*:** i"1ff

tiH"ill#;J;;*i*o'"' anseli, quomm di

;ffi;;; s.d q*" nah,am nostram de':eperat' di

l. - 7. Cununa prcmisd tnuingdtorilor. Diaooful aduercar e-nuirupin ajutorul lui Christos

asemenea, qi noi, rd,mAnAnd statornic intru El, si-nvingem. $i,desigur, Virtr,rtea lui Dumnezeu gi inlelepciunea, qi {:iiventul,prin Carele toate s.au fdcut, Carele eete unicul FiuI lui Dumnezeu,peste intreagi creatura rdmAne pururi incomutabil. $i, fiirrdcAsub El este creatura chiar gi care n-a p6cAh_rit, cu cAt mai rnulteste sub El toatS creatura petatrice? Fiindcd sub El sunt, der:i,toli ingerii, cu multul mai mult sunt eub El tofi ingeriiprevaricatori, carora diavolul le este principe. Daa fiindca a i.igelat

Sf. AurcliaAWwtin Despre fupta crqtitud 2BB

natura noastrS, unulndscut'l Fiul lui Dumnezeu a socotit (renrnsd ia asupra sa insiqi natura noastrd,, ca diavolul si fie i.vi'sdintru ea ins6qi, gi pe cel, pe careJ are pururi sub Sine, sdJ far:dpe el sd fie chiar gi sub noi. Pe el insuqi il semnificd, zicAnrl:Principle lumii ctcesteia alungat fosha afard. (loan, XII, 3l).Nu cd a fost alungat i. afara lumii, cum socot unii eretici, ciafard dintru spiritele celor care se lipesc stans cuvAntului luiDumnezeu qi

le domin6conlinute-n Iacestei lumi,tot ceea ce trece; ca sd i se supunE lui cei careJ neglijeazd peeternul Dumnezeu gi-ndrigesc instabilele 9i muiabileie.

renun{d la diavol, c-are este principele acestei lumi, c6nd se renuntala-nqeldciunile, gi pompele, gi ingerii lui. $i, de aceea, insugiDomnul, purtAnd de-acuma natura triumf[toare a omului: I/etiSti, zice, cd Eu am tnuins lurnea. (/oon, Xl4, 33).

ll. -2- in ce chip s*nuinge diauolul. se-nuingpote.stdpite intizihile,cdnd se-nui,ng cupiditdpile.

232 S. Aurelii De a4otu dtristiano

hoc mundo visibili continentur: non qura rpse oomr

naturam hominis portans, Scitote, inqurt, qun ego ult

mundum (toan. lft{' 33).

Ivlulti autem dicunt: Quomodo Possumus vrncel

est unigeninrs Dei Filius ipsam nahrram nostriinl suscrp€

* a. i[* diabolus vincererur, et quem semPer ipT tYlhabet, e-tiam sub ntlbis eum esse faceret' lpsum srgn

rlicens: Princeps huius mundi missus est foras (Ioan'

31). Non quia extra mundum missus est, quomodo quidan

t "i."tl"i pr,.rr,, sed foras ab aninris ":t-T,

qui.cohaeren

vertm Dei, et non diligr,rnt mundum, cuius ille princ'eps

quia clominatur eis qui diligunt tempr:rralia bonf' 9

est hujus mundi, sed princeps cupiditatum earum qu

cerrrc.,pis.itur omne quod transit,.]ll "i subiacefflnegligunt aeternum Deum, et diligunt instahilia

,rrr",.f,ili*. Rada. enim est omnium malorum cupidit

quam, quid.am oPPetentes, a fide e-rra:!en:nt, et uwen'ru doioiibu, muitit (I Tim. U, fO1' Per hanc cupidi

regnat in homine diabolus, et coi- eius tenet' Tales sun

.r.r,.r", qui diligunt istum mundum' Mittitur auten

diabolus foras, qrando ex toto corde renuntiatnr tmundo. Sic enini renuntiatur diabolo, qui princeps

huius mundi, curn renuntiatur corruptelis' et Pomprs' (

."i"li. ejus. Ideoque ipse Dominus iam triumpntll:i

lI. - 2. Quomodo ui'ncitur diabolus' lincuntur inuisibilc

potestates, ubi uincuntur cupiditates' 'l

cliabolum quem non tidenlrs? Sed habemus msgsturn'

.r"bi. d"*orrrt are dignatus est quomodo invisitriles ht

vincantur. De illo enim dicit Apostolus: Eruens se

enim d'ictum est ,liabolo, Tbrrqm manducabis; dictum

we m p lauit, fducia lite r t riu 1n

y nt

m, 15). Ibi ergo vincuntur trurru

nobis invisibiles potestates, ubi vincuntur invisibi

,rfiai,",*' et ideo qri" - nobis ipsis YtittT tenrporali

rerr.m crrpiditat"*" n""..* est ut in nobis ipsis vincantug'

illrrn qoi per ipsas cupiditates rqgnat i1 ho1in1 Quanl

III. - 3. l)aemones quomodo in coelestibu's sunt' et

rcnebrarum'

rrxratorl Tbrta es, et t7 wram rbrs (C'en' III' 14' ff) ,OaUl;f Iso; J"*,jar"r" peo:ator' Non'n1*1t:'3."1::THffifi;;;;o.*' bi""t ""i* quod^manducamus' i

n()strum corpus convertlmrs, [Cot' 0292] ut cibus ipt

;;;; *'rprrc hoc efficiatur c4rod nos surnus: sic mr

;;;;i; ;;, i"q,,iti'*- "t "'P"ibi'T :1 tiry:::1i^l

;l#,*;;q"" qroa aiur"m, id esq similis ejuq et subtl

-i cinrt -rhiertrrm est nobis @rpus nostnrm' Et hoc est t

41), det operan tnumPhs're d: uro ut b(,trrEule' ':" :1e" i' r., ii._ i:,. ^

" ll_" s:

l^1,'. ilt "

;il,iH;, "il1l;;"";;;";tias pe' luas nobis dominentur'

irrr"rr"rirtt sri similes, secum ad poenas tralrunt'

cupiditdlile. CAnd, intr-adevir, i s-a zis diavolului; l,bi m6ncapdmdntul; i s-a zis pdcdtosului: pdmdnt egfr' pi tn p(tm6nt ueimerge (Gen. III, 14, 79). Dat i-a fost, deci, pdr:Etosul intrulrrand diavolului. Sd nu fim pdmAnt, dac6 n, n,,irn si fimm6ncali de garpe. Precum, intr-adev6r, convertim intru corpul

hrana insdgi si se facd drrpd corpaqa oricine, prin relele -.r..u.r.i,gi impietate se face ceea ce esteqi i se supune lui, precum ne este

r-rpus noui corpul nostru. $i asta-r ceea c€ r" ,i". a fi nrarrr:atde garpe. Intr-adevdr. pe cei ce ne asarteazd pe noi in afard iiinvingem inl6untru-. invingAnd .ro."rrpi"".rr1"l" p.ir,,rr..ne-mp6r6lesc noud. $i pe cei, ce-i vor fi gesit similari lorugi, iitArEsc dimpreund cu sine la pedepse.

III. - 3. in.ce_chip sunt demonii intru celeste, gi rectoriiintunericuIui-

Aga 9i Apostolul zic.e cd, luptE-ntru sine insugi impotrivapotest6lilor exterioare. Zice,-ntr-adev6r: Nu ne e' nouri

mpotriua principilor girelor acestorct. impotrioaVI, 12). Cer, intr-adevdr,

vAnturile gi norii gi furtunile 9izie, in mai multe locuri, $il4); qi pd^sdrilc cerului (psal.W, 26); clrm e_nvederat ci

acesta: cdci, c6nd rntrebim d*i *"fr:THi'ff.:1ffitr;T#,Cum e aenrl', alteori: ,Cum e erul?" Am spus asta, s6 nu creaddcumva neqtine cd acolo locuiesc rdii demoni, unde a oranduitDumneze;, stelele, soarele qi luna. pe care demoni rdi de aceea-i

l"T.uf" -Arystolul spirituali, fiindci p6n6 9i ingerii r6i srant numili

in divinele -ft;pn t spirite. De aoeea-i o.r-"gt" p" ei, ins{ ,"",o.iiintunericului acestuia, fiindcd-i numegte lntuneric p" uu.rr".,iipdcdtoqi, cdrgra le-mpdrdlesc futia. De aceea qi_n ah loc ,i.., Ci"iafifost cdndua tntuneic; ctcttm, trcd, lumini_ntru.Domnul (Efes:v' 8); fiindce dintru p[catogi fuseser6 iustificali. s6 nu ,.r"L,'i-.

Sic et Apostolus dicit' quod adversl

p",""I*i*"."iLi"1* a'rt "1{1ry1 ::ff;,';:;;:;;"' i""""t",'ia^ @phee' vI'

'13)' coelum enim dicirur

iste aer. ubi ventr "t ""'fJt et procellae et tttrbines ll"*'-:l

il;Gtr-rra dicit *t'tti' locis' Et into-nuit de coelo Dor

ii'Jr. xvri, !-4); et, ;;' ".? f qTl'1t^'l.nl":l :!*':il[H'n:-i";;';;;nifestuL sit aves i, aere volare' Et

il;;;;.Ii." h"t'" aerem coelum ."P8:ll"'""";llll :::sereno vel nubilo quaerimus' aliqrrando dicimus' Qualis est ae

aliquando, Quale t"t ""tf"*3 A": 1"':.tl::-":t ::lii::trlJilH'i#;;;;;;;"ia' ubi solem. et lunam stellas

ordinavit. Quae mala daemonia. i$3o Angst:,T:,:tlil'itXlii, },Ii;'il;'ri ""sai

in scripturis divinis spiri

appellantur. tauo "'t"* fo"i: liy" t::::i,11":,:i:,3::'"H[i]:;;;;";;*i"*' tenebras appellat' quibus i

i;;il;J;.-id.o "t 'Iio loco dici.t' Fy:'i' :":y:tiq:::

knebrae; nunc oute* iu' in Domino (Ephes' V' B): quia'

;;.;;ib,* iustificati erant' Non ergo arbitremur in suml

236 S. Aurelii Arl{ltstini De agonp christiano

coelo habitare diabolum cum angelis suis' unde lapsum esse

credimus.

N. - 4. Manichaeorum error de gente tenebntrum contra Dt'*'rebellante.

Sf. Aureliil Ar$ustia Deeprc lrytn crqti.nd. 237

Sic enim erraverunt Manichaei, qur dicurrt,alte lundiconstitutionem fuisse gentem tenebrarum' quae contra P**".r"f.Ut"U,, in quo bell"o creclunt miseri omnipotentem'Derrm

""" Sli ,rliter potuisse succurrele, nisi lmrtem sY*.m.-contrs':

".- *i,,".et- Culus gentis principes, sicut illi dicunt'i

devoraverunt Partem Dei, et terriperati sunt ut.Pt"t"rt,

mundus de illis fabricari' Si: dicunt Deum Perverusse ad

il;; cum magnis calamitatibus et cn-rciatib's et misedis

membrorurn suorum: quae memhra dirunt esse commrxta

solum, sed etiam illos qui victi sunt' factos esse mehores;$

q*" !Y ::lT.**p*:*':': :: ::'"#^i:Y*T"i Iffi p"i:O293] hctam esse rrri'serrimam' Dicunt etiam eam

p" r- ip t "* comm ixtio n e m . p erdi dit*'-"iil\-,1t"-

^*- ^ ll

;;ih".- ,ruro tenebris: quod "uf'* ttt t:redere' Ne'que hoc

beatitudinem suam, et magnis erroribus et cladibrrs esse

implicatam. Q"."* si aliquando ":l *i llrgan drcerent''

megnBm tamen rmpretatem contra onmip:tell:lPil',artem crederent tanto temPoreaffirmarent' culus PartQm cre(rur'6'1 Lsrtt

erroritlus et poenis esse iactatam sine-aliquo peccah cruune:l

Nunc voro infelices audent adhuc dicere nec totam posse

purgari; et ipsam partem quae purgari non Potuent' Protrcel

il;;J;ut inde -''nt'ittt'it et illigehr malitiae sePulq

;;"" tbt semper sit pars ipsa Dei miserq quae nihil pecca

et affligatur in aetemum "tt"*: tenebramm' tloc rlli di:l

ri.i*lfi.". animas fallant' Sed quis-taur simplex est' ut

non sentiat esse sacrilega, quihus affirmant omrupoter

Deum necessitale oppressum esse, ut paltem suam Dor

o ir.rro""rrtem t;tis cladibus obruendam et ta

deci, oi diavolul locuieqte intru inat'l cerului, dimpreuni cr.r irrgeriisdi, de unde credem ci au cEzut.

IV. - 4. Erorile maniheilor despre ginta-ntunericuluiluptdndu-se-mpotrioa lui Dum nezeu.

Aga-ntr-adevdr, ritdcird maniheii', care zic cd., inaintea

temperafi, ca sd poatd fabrica dintru ei lumea. Aga zir: ei cEf)umnezeu a ajuns la victorie prin mari calamit6li qi schinjuiriEi nefericirile midularelor Sale: care mddul are zit: ei cE s-auamestecat cu tenebroasele viscere ale principilor acelora. ca s6_itempereze qi sd-i potoleasc6 de furorire. $i nu inleleg c6 sectalor e atAt de sacrilegi, sd cread5 cd at.tputernicul Drr'r.r"r",nu prin creatura pe care o va fi fdcut, ci prin insdgi natura Sas-a r6zboit cu intunericul: ceea ce-i nelegiuit a crede. $i nudoar asta, ci chiar qi cd cei, care-au fost invinqi, au fost ficulimai buni, fiindcd s-a potolit furoarea lor: c6 natura luiDumnezeu, insA, care a invins, a devenit atotnefericit d. Zi<: eiqi chiar od, prin insdqi ccirmixtiuriea, ea a pierdut inlelegerea gibeatitudinea sa qi cd s-a implicat in mari erori gi dezastre. De

(l&rea nu a pdc[tuit cu nimic, 9i sd fie doborati-ntru eter. irr

teneetaesse

creaturam quam fecerit' sed per ipstm.netu::m suram

238 S- Aurelii i De uorw christiano

immunditia inquinanda

harum tenebrantm' el sP

Quaenrrrt cnim decePt

ScriPtura-$ divinas non

rectores terrebrarum: ut

traducatur ab eis Per c

indocta curitrsa est' Qutlidicir, er lxrnis moribus

eorum haeresim nesciat'

, deciPi Potest, tlui '

firlem, quae carho

corltra orlnes irPPios et Psuos, Domino guhernant

V. - 5. SPiritualin nequiticte in

Quoniam'ergo dic'e

habere nos colluctationer sPiritualia nequitiae iistum aerem terrae Prcretlere adversunr diabo

qui gaudent Perturbalio k-rc'o rliabolumhuius aPPellat'(BPhoe'SPiituolki nequltlae Ln

ut non iPscls Praevartdixerit, sed 'nos PotrCo:nuersatio nostra in cin rnelestibus constituti' id est' in spiritualibY.u pt"e9,7

Dei ambulantes, dimicemus adversus sPrntualta nequlu

Sf. AurelitAWusti+Desptvltrytaqqtind 2Sg

or dezastre gi intinatd-n r41i, gi r:AIibera pe toatA; qi ceea, ce libera, sAlanpri eterne? C'ine-i, de steme pe

5 nu-nfeleagi c6-s inrpii gi dia, cAndii inhatrd pe oameni, nr.r zic astea mai intAi; pe care, dac6 le-ar

intunericului: incAt, cirm nu va fi putut rdspunde, s6 fie atrasde citre ei prin curiozitate; cdci tr-rt sufletul heinstruit este curit.rs.

V. - 5. in ." ".rn zis: \'icdlogiile spiituale tntru cclestei.

lul Paul a spus r:d noi& 1i.lor intuuericului gi

I ::::3i :XXi:: :':t':,,7

24O S. Aurelii Aryustini De agonn christinno

quae nos inde conantur abstrahere. Magis ergo illudlquaerendum esl quomodo adversus eos quos non videpugnare possimus, et vincere; ne putent stulti adversusaerem nos debere certare. i

VI. - 6. Corpus castigandum, ut diabolus et mundus uincantur,

D<rr:et itaque Apostolus ipse, dicens: Non sic pugno,\quasi oerem caedens; sed castigo corpus meum, et iiiseruitutem redigo, ne forte aliis praedir:ans, ipse reprobus.'"inoeniar (I Con IX, 26, 27). Item dicit; Imitatores meiestote, sicut et ego Chrisri (trd. XI, l). Quare intelligendumest, etiam ipsum Apostolum in semetipso triumphasse de..potestatibus hujus mundi, sir:ut de Domino dixerat (It Cor. "

ll, 14, et Coloss. II, l5), cujus pe imitakrrem esse profitetur.Imitemur ergo et nos illum, sicut hortatur, et castigemuscorpus nostrum, et rn servrtutem redigamus, si mundum

1

volumus vincere. Quia per illicitas delectationes suas et'pompas et perniciosarn crrriositatern nobis dominari potest

"

hic mundus, id est, ea quae in hoc mundo perniciosadelectatione colligant amatores re(unl temporalium, etlrliabolo atque angelis ejus servire cogunt: quibus omnitrus''si renuntiavimus, redigamus rn servrtutem corpus nostrurn- ,,

VII. - 7. Llt corpus nobis subjiciatur, subjiciamtu nos ipsos Deo,cui omnis creatura seruit, uelit nolit. lustorum et injustorum t

in hujus uitae bonis et molis dbcrimen.

Sed ne quis forte hoc ipsum quacrat, quomodo fiaiut corpus nostrum servituti subjiciamus; facile intelligi et .

fieri potest, si iamus Deo, bona .

voluntate et sin rnis creatura, velit '

nolit, uni'Deo )cta est. Sed hocadmonelnur, ut tota voluntate serviamus Domino Deo nostro.

Quoniam iustus libera-liter sewit, injustus autem cr-rmpeditus "

servit. Omnes tamen dir.inae providentiae serviunt: sed alii '-obediunt tanquam filii, et faciunt cunl ea quod bonum'

Sf. ,fuieliu AugstitL Desprc lupta rytirud 241

ebuie, agader,lupta-mpt-rtrivucreadd proqtiiaerrlui.

VI. - 6. Tlebuie cuce-rit corpul, ca sd fie,-noins diowlul Si lumen.

temporare qi-i constrange sd serveasci diavolului gi ingerilor luiltoate, fafd de care, dacd vom fi renunfat, vom readuce in servitutecorpu-l nostru.

VlI. - 7. Ca sd ni se supund noud corpul nostru, sd ne supunemnoi tnSine hi Dumnezeu, Cui, unea, nlt urea, ti seruepie toatllcreatura. Discriminarea juqtilor Si inju.ptitor tn aceostd uialdde bune gi de rele.

ce chip se face inr'rugise poate ugor infelegoingine lui DumnezeuCdci toate creatura,

242 S. Aurelii De wone christin'no

faciunt, mali secunclum leges patiuntur'

8. Nec nos moveat quorl in hac vita secuntlum

est; alii vero ligantur tanquam servi' t:t f:t d" itll: :ljil;; est. tt; Deus nmniP"*"-i ?i'l'::'J::::l:ruolurrr

$' bonQL."r*.o.. qui fecit omnia, sicut scrrPtum er

fbr".-r, br), -.1" ea ordinavit, ": "t dr: b:ilt

lL.9ji*"e f*i",.'Qiu.-,tl enim iuste fit, bene fit' Juste autem sul

;;;;i ;;: et' iustq '"ar i RT i*-t l'lf;, :. .:fl . :: i: ?ff

et de malis bene facit Deus, quoniam--1uste ()nlnla Ia(

;,,;i ;;; autem, qui tota voluntate De. serviunt; m:_ 1^:

:-.-:;' ;;;;i,r"'."-'*l"nt: iremo enim I eges omnip,ter

re quocl Iex 1ubet, aliud Pati-qutioni^secundum leges [Col' 0295

qr,r;p;;;.rt, lrrqti mulia gravia et asp.era tolerant' N

enim mali patiuntur, qui jim Possunl dicere quod- ille

soiritualis exsultat et praedicat Apostolus' dicens: Clortan

,f ' r' ;;i;i.-;ib * ; sc ie ntes q uo niam tribula t io patie n ti

ooeratur,patientiaprobationem'probalto4erosPem'slT"tt"* "["

confundit: quia charitas De.i dtlfusa .esl

;;i;; ""ttis'per Spiritum sanctum qui datus est

[no*. V, 3-5). Si ers" ilhac "i*'.Pi tilt'j:-'i:f i

i,".=.,rt korri'.t lusti viri, cum talia patiuntur' non solr'-"----- --

serl t:tiam in Dei charitate gloriaequ() animo tolerare'. .., -u:^ -.-,,'-i*ilriJ "ugi "rrdum

est de itla vita' quae nobis pr:omittitrl

ubi nullam de corpore molestiam sentienrus? Quoniam nt

ad hcrc resurget Qorpus lustorum? ad quod resurget (rc

*rpi"^,-, -.iZut

scriptum est, Omnes **yi!f:..!,oin", immutabimur' Et ne quisquanl putet non I

immutationem istam promitti, sed potirrs"iniustis' et

existimet ".r" po"ttlem, sequitur.et dicit: Et mo

\t"ig"i ;""orrupti, et nos immutabimur !1 *i:. )];ffil.',,,,i;;;;,, mali sunt, sic,rdinati sunt: quia

;il"ilfi;" "it'i, "i .mnes.invicem sibi i"f1^11:':.:X

;ilffi;;,,J-p"tt'i"i"" diliginrr' et qu.d eis facile aui

;:i;:;; ""i

t";- sibi aureru"i. :i::':'ill" :.,.,i:l:::;;;;";;,,r.' e. icle. cruciantur q,ibus auferunl

i;,;;.lJ;; luia diligunt ea: illi autem qui a,ferut

Sf. AweliuAusustin, De-spre lapto, crEtitud ?43

Dunuezeu atotputernicul, Domrrul creaturii universale.. (lareLr

pe teate le-a fdcut, precum s-a scris, bune foarte (Oen. l, ill),le-a ordonat astfel pe ele, ca gi dintru bune, gi dintru nele sd

facd bine. Intr-adevdr, ceea ce-i just fdcut, e bine ficut. Juslsunt, insd, fericili bunii, qi just suferd pedepse rnii. $i rlintrubune, gi dintru rele Dumnezeu face, deci, bine, fiindcd le fat:t:

iust pe toate. Buni sunt, insA, cei care-i servesc lui Dunrnt zeucu toat6 voinla; rdii, ins[, servesc din necesitate: nin:eni,intr-adevir, nu scapi de legile Ornnipotentului.. Dar una-i aface ceea ce poruncelste legea, alta-i a p6timi ceea ce p(rrunceqtelegg3. Dreptaceea bunii fac conform legilor, rdii pdtinresr:conform legilor'r.

8. $i nici sd nu ne migte pe rroi faptul cd, dupd carnea pecare o poartS-n aceustd via16, juqtii sufer6 multe greutdli gi

asperitili'. Intr-adevdr, nu sufer6 nimic riu cei, care pr.rt <leja

zice ceea ce exult6 gi predicd mirificul bdrbat spiritual,Apostcrlul zicAnd: h'e lduddm tntru tribula.tiuni; Stiutori cdtribulogiunea lucreazci pocien{a, pacienpa prttbatiune.a.probaliunea, tnsd, speranlo, speranla, tntr-adeuitr, nu duoe-nconfuzie: cdci charitatea lui l)umnezeu s-a reDdrsat tntruinimile noastre prin Spiritul s.fdnt, Carele ne-a fost dat noud.(Rom. Y. 3-5). Dac6, aladar, in aceasti via15, unde-s at6teasuferinle, pot bdrbalii buni gi jugti nu numai sA.le tolereze t:uspiritul liniqtit, ci chiar sd se laude-ntm charitatea lui Dunrnezeu;ce-i de cugetat despre mirifica viafA, care ni se promite rrrlu6,unde nu vom sim1i, dintru corp, nici o. molestare? Cdci nu luaceea va invia corpul jugtilor, la.care va invia corpul inrpiilrr:precum e scris: Tbgi uom inuia, dar nu topi uom fi imutopi. $i,ca nu cumva sd creadd neqtine cI nu jugtilor li se plrntiteaceasti imutaliune, r:i, mai degrabd, injuqtilor, qi sE eclcoatd r$ea este penalft, urmeazE qi zir:e: $i mo4ii oor tnoia incoruppi. Sinoi uom fi imutali (I gg, XV, 51, 52). Oricine-s, aqudar, r6ii,aga au fost rflnduill fiindcd gi fiecare, sieqi, Ei toli inrlesine.lorugi igi fac rdu. Intr-arlevdr, rAvnesc ceea c,e-i .pdgrrhitt,rintlrdgit qi ceea ce Ii se poate lor uqor substrageS, $,i asta gi-osubstrag indesine lorugi, cAnd se per-secut[ pe sine. $i de aceeasunt torturali prin temporalele t:irre li se suhstrag. fiirrdr.rl

244 S. Aurelii i De aaorc ehristfunn

VTIX. - 9. Omnia diuina prouidentia gubernart' i

Sed ut hi.re animae, quae habent voluntatem nocengil

paudent. Sed talis laetitia caecitas est' et summa. mrserla?***"--" -

"cat animam' et ad maiora iorrtrentiipsa enrm magrs rnPlr . .r L^_--- -^- .,irrpni,,jr"ir. Nanr"gaudet et piscis. quando hamrrm non \.rdens

;;;;;i ;*"'otlsed cum piscator eunr adducere coePent

vrscera eluper ipsam l

trahitur. Sic sunt omnes qul de Doms renlPurruu'uD ,*q!

se putant: hamum "t'i* t"""p":T.tj-:: :"":":l: :lvagantur; veruet tempus ut sentiaht quanta tormenta cun;

"nidiru,r clevoraverint. Et ideo bonis nihil ":::,:tt 1"t-1

fr". "1. ""t*nrnt

quod non diligunt: naru quill dllg*1:,

""a" L"",i sunt, au{erre illis nemo po*:t. Cycianrs v;1

.oroo.i" malas animas miserabiliter affligit' bonas

;:*I;;;:;;;r sic fit ut et rnalus homo et malus t

--:l L

militent; sed nesciunt quid boni

on itaque Pro meritis officii' sed

ndiantur.

", .raio.r"* cogitandi, sub divinis legibus ordinatae srj

ne aliquid inlustum ciursque patiatur;,.tti ::'jll:fi#ifri*,!;;;;i"-s"""'" "t "t in ordine suo divinai

p'r,rJJ"".i"" r"g,f,* tJiitt administraritut-1Y.:":ll;hi"i,' Nrr, "

iuo potttres osse ueneltnt? et unus eort"^-j-

^^i;i, in tbrram sine ooluntate Patris.'es'n (M:t'h'

'o\7 stendeie quidquid vilissimurr

;;i, omniPotenti",?"try":f:Sic enim et volatilia coeli ab eo pasgi' et lilia "qi

tb :ri,estiri, Veritas t.*r,rit r fMntth' VI, 26, 2&',.29!'?hr9l::ffi.;;; !*! 30) sel

r+oniam mun '3:-'-T:.:"J.:J#ti;;;r*rs et magms Ange.s' srYB r., hominibus tot

.irri r.r"ri "a"

."*i"r,til*; ""tt"t" vero Per ip=t ssgt"1

,".ir.i"r" dici potuit etiam illud ab Apostolo' Non entm d,

bob,us cim est Deog d"t'nX, 9) In {riptr}ris enim sancti

n.,r, horrrirres docet quomodo'cum hoininibus agant'

Sf. Aurctit AWtsff/., Despre lupta crqtinn 245

le-ndrigesc pe ele, aceia, insastfel de bucurie-i cecitate gi

mai mult sufletul gil conduse buc;ur6 cAnd, nevdzAnd

VIII. - 9. Cd pe toate le guuerneazd dtaina proaidenpd'

246 S. Aurelii Awustini De agone ehristiana

ipsi Deo seniant: quomodo autem agant cum pecoribus' suis" ipsi sciunt, id est, quomodo salutem flecoruln suorum

p1-rbernent usu et peritia et ratione naturali; quae quidemomnia de magnis sui Creatoris opibus accepemnt. Qui ergcr

p()test intelligere quomodo universae creaturae conditorDeus gubelnet ealn per animas sanctas, quae ministeriaejus sunt in coelis et irr terris; quia et ipsae sanctae animaeab ipso factae sunt, et in ejus creatura primaturn tenent:qui ergo potest intelligere, intelligat, et intret in gaudiumDornini sui (Ma0th. XXV, 21).

ffi. - 10. I{ortotio'ad gustondam dutcedinem Dei.

Si autem iro" .r,r., possumusi quamdiu sumus incorlx)re, e,t peregrinamur a Domino (I[ Con V, 6), gustemussalten quam suar.is est Dominus, (Feal. XXXIru' 9) quiadedit nobis pignus Spiritum (I[ Cor. l, 2?, et V' 5), in quosentiamus ejus dulcedinem: et desideremus ipsum vitaefontem, u-bi sobria ebrietate inundemur et irrigemur, sicutIignum quod plantatum est secundum decursus a.:[uanrm,et dat fructum in tenrpore suo, et folia ejus non decident(Fsal. I, S)? Dicit enim Spiritus sanctus: Filii auteinhominum in tegmine alarum tuarum sperabunt:inebriobuntur ab ubertate domus tuae, et torrent€ooluptati.s tuae potabis eos. Quoniam apud te est fonsuitae (Pea\. XXXV, &10). Tblis ebrietas non evertit mentem,sed tanren rapit sursum, et oblivionem praestat omniumterrenorum: sed si possumus toto affectu iam dicere,()uemadntodum desiderat ceruus ad fontes aquarum, ita

, desiderat anima mea ad te-, Deus (Psat. Xt[' 2).

X. - 11. Filius Dei piopter nos homo factus. Liberum arbitrium.

Quod si forte aclhuc propter aegritudines animae,quas tle saeculi amore concepit, nec gustare sumus idoneiquam dulcis est Dominus, vel credamus divinae auctoritati,quam voluit esse in Scripturis sanctis de Filio suo, qui factwest ei et semine Dauid secundum carnem, sicut Aposttllusl<rquitur'(Rorn. lr B). Omnia enim per ipsum .facto sunt,

8f. AureliaAWwtia Despre lupn crqtind 2!LZ

poarte cu oamenii, qi ei ingigi s6-i serve*scd lui Dumnezeu: i, cr

[X. - 10. indemnul de <t gusta dulc,eafa lui Dumnezeu.

apelor, apa Te doreSte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule(Psal. XLI,).

x. - 11. Fiul lui Dumne*u fdcut pentru noi om., Liberul arhirrtt.Ceea ce, dacd ,u suntem incd, p<-rate, din caiza h.lit.r

suflerului, pe care le--a c,nceput dintru iubirea secolului, p,trivitrinir.:i sd prst6m, c6t de d,lce este Dornnul, sd,i d6nr mdcr.'.,."2r,.,,rlivinei autoritali, pe .are a "it-o sd fie intru scripturile sfinterlespre Fiul sdu, carek' I s-o fcicttt Lui ctin sdmdnlo lLti Dottidrlupd corne, precunr vortregte Apostolul (Rom. i. B). Totttrt,

24A S. Aurelii iDe christiam

sicut in Evangelio scripturn est, et sine ipso factum est

(Ioam. I, B). Qui nostrae inrbecillitatis miserhrs est; qu

imbecillitatem non eius opere, sed nostra volunt

Sf. Awelitr Awustin" Deepre Wtfl creititud 249

tntr<deudr, prilEl Insugi s-a -fdcut, precum e scris in Eranghelie,

$i lcird de El InsuSi nimic nu s-ct,u fdcut (loan, I, :l). Careles-a-ndurat imbecilitalii noastre; pe care imbecilitate n-am meritat<.,prin lucrarea Lui, ci prin voinla noastr6. Cdci Dumnezeu l-afdcut pe om inextricabil (lnpel. 11,23) 9i i-a tlat lui liberul arbitrual voinlei. N-ar fi, intr-adevdr optim, dacd ar serwi preceptelor luiDumnezeu nu prin voinl[, ci prin necesitate. Este, pe cAt estimez,absolut facil: ceea ce nu vor s6-n1eleag6 cei care au pirdsitcredinla catholir:6, qi vor sd fie numili creqtinin. C[ci, dacSmirturisesc dirnpreunE cu noi cd natura , noastrd nl.r

se-nsdndtogeqte deaflt numai fdc6nd drept, mdrturiseasci cumciea nu devine infirmr{, decAt numai pdc6tuind. $i, de aceea, nu-ide crezut cI sufletul nostru este ceea ce-i Dumnezeu: cdci, dacdar' [i asta, nu s-ar muta intru mai rdu nici prin voinla sa, niciprin vreo necesit:rte; fiindc6 in tot chipul Dumnezeu este-nfelesincomutabil, dar de cdtre a<:eia care nu iubesc, prin cearti qi

emulalie gi cupiditatea gloriei umane, sd vorbeascd ceea ce nugtiu, ci, cu umilingd cregtind, simt.despre Domnul intru bundtate,qi intru simplitatea inimii cautdL s6-I- afle. pe El (npe,t. I, 1). Pe

aceaste imbecilitate a noastrd a socotit demn, deci, Fiul luiDumnezeu sd qi-o ia asupr5-$i, qi Cuodntul s< fdcut carne Si alocuit tntru noi (loan, I, 14): nu cd acea eternitate s-a mutat, cicd le-a aritat ochilor mutabili ai oamenilor cu cAtA maiestateincomutabilS a h.rat asupra-$i creatura mutabil5.

XI. - 12. Cdt de oonoenient e modul de<t-l libera pe om prin Fiullui Dumnezeu incarnctL

Sunt, ins6, prirgtii, care zic: nu putea inlelepciunea luiDumnezeu s5-l libereze pe om altfel, decAt nurnai daci-l lua pe omasupra-$i, gi se nSgtea dintnr femeie, qi pdtimea de la pdcdtoqitoate acelea? Cdrora le ziceam, Putea absolut, dar, dac6 ficea altfel,la fel i-ar fi displScut prostiei voastre. Cici, dac6 nu le-ap6reaochilor pdcitogilor ltrmina lui eterni, desigur, care Se vede prinochii interiori, n-ar putea fi vEzutd cu minlild intinate. Acum insd,

fiindcd a scrcotit demn si ne instruiasr6 vizibil, ca si ne pregdtea-scd

spre invizibile, le displar:e avarilor, fiindce n-a avut corp de aur; ledisplace impudicilor, fiindcd s-a niscut dintru femeie (mult,

meruimus. Nanr Deus hominem inexterminabilen(Sap. [I, 2S), et ei li.berum voluntatis arbitrium dedit' N

enim esset optimus, si Dei praeceptis necessltate, n-(

deseruerunt fidem, et christiani vocari volunt' Namnobiscum fatentur naturam nostram non sanari nisi

faciendo; fateantur eam non infirmari nisi peccando

ideo non est credendum animam nostram hoc esse

Deus est: quia si hoc esset, nec sua voluntate, nec ali

necessitate in deterius mutaretur; quonian-r t'ntni m

incommutabilis intelligitur Deus, sed ab eis qui non

contentiong et aemulatione et vanae gloriae cupiditanlant loqui quod nesciunt, sed humilitate christiasentiunt de Donrino in bonitate, et in simplicitate cor'

guaerrnt eum (Sap. I, 1). Hanc ergo imbecillitatem

suscipere dignatus est Filius Dei, ef l/erbum caro

est. et habitauit in nobis (loan. I, 14): non quiailla mutata est, sed quia mutahilem creaturarn mutabilbuq;

hominum oculis ostendit, quam inconrmutabili maiestate

suscepit. \',

XI. - 12. Modus liberandi hominem per Filium Dei incarnatur4,

quam conDeniens. l,

voluntate servilet. [Cot. O297] Facile est onrnino, quar

existirno: quod intelligere nolunt, qui catholi

Sunt autem stulti qui dicunt, Non pttterat alitSapientia Dei homines liberare, nisi susr:iperet homine:

et nasceretur de femina, et a peccatoribus onrnia illapateretur? Quibus dicimus: Pot"iat oimnino, sed si alitei

25O S. Aurelii De christiatw Sf. AuruliilAwu^stin, Desprc hryte cr?$inn 25rl

intr-adevdr urdsc impudicii cA femeile concep qi nasc,); le clisplaresuperbilor cE a suportat atotpdtirnitor jigririle; Ie displace delir:alilrrrcE a fost crucifitat; le displace timizilor c[ a murit. $i" ca sd nupard cd-gi ap6rd victimele lon-rgi, nu-qi zic 'loruqi cE le displat:t:asta-ntru om, ci intru Fiul lui Dumnezeu. Cdci nu-nleleg ce poatefi eternitatea lui I)umnezou, care $i I-a luat asupra-$i pe onrr, gi

t.e, insdLqi creatura untand, c,are se cherna de la mutatiunile saleintru strEvechea fernritate, ca s5-nvi16,m, invdfAndu-ne insugiDonrnul, ci infirmit[1ile, pe care le-am adunat picatuin<I, ;xrt fiinsdn5togite, fecend drept. CEci ni se aratd nou5 la ce fragilitate aajuns, din propria culp6, omul, gi dintru ce fragilitate este liberatprin ajutorul divin. $i, astfel, FiuI lui l)umnezeu $i l-a asumpt peom gi a pdtimit intru el omenegtile. Acesta este un atAt de mareleac al oarnenilor, cAt nu Jroate fi cugetat. CEci care supertrie poatefi-nsindtogitd, dacd nu e-nsdnitogitd prin umilinla Fiului luiDumnezeu? Care avari{ie poate fi,nsdndtngitd. dacd nu-iins6ndtogitd prin paupertatea Fiului lui Dumnezeu? Care mAniepoate fi-nsdnf,togitd, dacd nu-i insdn6togit5 prin pacienli Fiuluilui Dumnezeu? Ce impietate poate fi-nsflndtogitf,, dacd nu-iinsdn6togiti prin pietatea F'iului lui Dumnezett? Ce timiditatepoate fi, in sfArgit, insdnitoqitS, dacd nu-i insEnitoqiti prinresurecliunea corpului Domnului Christos? lnal1e-gi neamulomenesc speranla sa, gi recumrascdai natlrra sa; vadd cAt loc areintru lucr[rile lui Dumnezeu. Nu v5. dispreluili, bdrbali, pe r.oiingivq Fiul lui Dumnezeu pe bbrbat luatu-$iJ-a asupra-$i. Nu vddispretruili, femei, pe voi insev{ Fiul lui Dumnezeu dintru ferneiena'scut-S-a. Nu iubili, totuqi, carnalele; cdci intru Fii lui Dumnezeunu suntem nici mascul, nici ferneie. Nu iubili temporalele; cdei,dac5-ar fi bine iubite, le iubea pe ele umul pe caie $i le-u luatasupra-$i Fiul lui Dr:nrnezeu. Nu vd temeli de jigniri, nici de cmci,nici de rnoarte; c{ci, dac5-i l6cearr rhu omului, nu le-ar fi pdtinritpe ele omul pe care $i le-a luat asupra-$i Fiul lui Dunrnzeu.Intrgagd aceastd incurajare, care se predic6 deja peste tor. pestetot este veneratE ea, cari-nsdnitoqegte tot sufleh:l obedient, eu nuela-ntre lucmrile umane, dacA n-ar fi frrst ficrrte toate acelea. (:are

le displac at<.rtprogtilor. Pe cine a stx:i.rtit demn s[-l imite vicioaffiiaotan{d, rx sI poatd fi adusd la perceperea virn-r1ii, da<-d rogegtr.

est. Et ut non vitia sun videantur defendere, non rn hom'

di",rrrt sihi hoc tiisplicere, sed in Filio Dei' Non en

intelligunt quid sit aeternitas Dei, quae homrrrem assump

et quid ip"a huma.ra creatura, quae mrrtationibus suis

pristinam firmitatem revocabatur, ut dis<nremus' tlcr

Ipso D,,mino, infirmitates qua'i. pe'rcandr: collegimu;'

i;;i";J; ;".se sanari. ostendebatur.enim nobis ad qu

ir.gilit.t"- homo sua culpa pervent*!'.*t ":q"",-f14,];;"; auxilio liberetur' Iiaque Filius Dei homint

;;;";;;, et in ill. humana Prpessus est'. H'ec rnedici

hominum tanta est, quanta non potest cogitari' Nam

superbia sanari Potest, si humilitate Filil. ?:i J,?,: l"]

li,i."-"-".i ia ""no.i pote$t, si paupertate Filii Dei

"-;";? O,"" ir"",r,,dia santri poi"tt' si patientia Fi

Dei non sanatur? Quae impietas sanari Potest' sr ct

Filii Dei non sanatur? P<rstremo quae tiniditas sanan

.i *S"-*,i"ne corporis Christi Domini non sanatur? Eri

sDem suam genus humanum, et recognoscat naturam sua

;iJ;;;aJ,um [col. o2es] locum. l"*,* t1-"P*110

Dei. Noiite oos ips, s contemnere, viri; Filius Dei vi

*rx:epi . Nolite vos ipsas contemnere, fi:minae; Filius

;;;;; femina est. Nolite tamen arnare car:nalia; quia

pifl,, O"i nec masculus nec femina sumus' Nolite amr

temporalia; quia si bene amarentuL amaret ea homo que

.rr.*pit pitirs n.i. Nolite -timere

c'ontulneli": "].i-Tf:imortenr; quia si nocerent homini, non oa Pate'retur no

qrr"rr, .,r=""pit Filius Dei'.Haec omnis .hortatict,

tl"tj]ubitlue praedicatur, ubique veneratur'. quae omn?l

c,be.iier.t"m animam sanat, non esset in rehus humanis"

""rt "t*"a facta illa omnia guae stultissimis displice

[r"* aig"utur imituri, vitiosa iactantia' yt id "ltt]-t'i"."ipi""i"rn possit adduci, si erubes<:it irnitari eum

q,r,,, di.,t r,, est antequam nascerehlr' quod Filius Altissi

252 S. Aurelii Ausustini De qgotu christiano

vocabitur (Luc. I, 32), et per omnes iam gentes, quod,;negare nemo potest, Filius Altissimi vocatur? Si mulfumde nobis sentimus, dignemur imitari eum qui Filius,Altissimi vocatur: si parum de nobis sentintus, audeamusimitari piscatores et publicanos, qui eum irnitati sunt.,O medicinam onrnibus consulentem, omnia tumentia;comprimentem, ornnia tabescentia reficientem, omniasuperflua resecantem, omnia necesgaria custodientem, ,

. omnia perdita reparantem, omnia depravata i

corrigentem! Quis jam se extollat contra Filium Dei? Quisde se desperet, pro quo tam humilis esse voluit Filius j

Dei? Quis beatam vitam esse arbitretur in iis quaecontemnenda esse docuit Filius Dei? Quibusadversitatibus cedat, qui naturam hominis tantispersecutionibus custoditam credit in Filio Dei? Quis sibiesse clausum regnum coelorum putet, qui cognoscitpublicanos ot meretrices imitatos esse Filium Dei (Matlh..XXI, 31)? Qua perversitate non careat, qui facta et dicta i

intuetur et diligit et sectatur illius hominis, in quo se

nobis ad exemplum vitae praebuit Filius Dei?

XII. - 13. Christilina fides ubique uiga et uincit.

Itaque jam et mabculi et feminae, et omnis aetas, etomnis hujus saeculi dignitas ad spem vitae aeternaecommota est. Alii neglectis temporalibus bonis ionvolaht''ad dir.iira. Alii ceduni eorum virtutibus qui haec faciunt,.fet laudant quod imitari non audent. Pauci autem adhuc'murrrruiant, et inani livore torquentur; aut qui sua quaerunt,in Ecclesia, guaprvis videannrr catholici, aut ex ipsti Christi'

eorun prioribus temporibus frangens, mdgis magisqueroboiata est; non resistendo, sed perferendt-r. Nunc veroinsidiosas eorum guaestiones fidrc irridet, diligentia discutit'intelligentia dissolvit: criminatores palearum suarum non'

XII. - 73. Crelinpa creEtind_i in u$oare pe^ete tot gi inuinge.

Sf. Au.rcliuAuSusti4 Despre lupta crqtirud 255

XIII. 14. - Credinpa sd fie drcaptd. gi acliunea bund,. Minteo nu-icapabild de adeudr decftt rutmai liberd de uicii. CredinpttBisericii despre Tiinitate.

Sd ne supunem, aqadar, lui Dunrnezeu sufletul nostru, dac;icorpul nostm gi sd triumfdm asuprama care i-l subjugd lui Dumnezeu petr[i, prin

"".e, ,i .todite, se-ntdrejte

speranra noastr'5 gi se nutreqte charitatea qi-ncepe si luceascd oeeace mai nainte era doar crez][L Cum, intr-adev6r, cunoagterea iiiacliunea il fac pe omul feripit; prectrm intru cunoagtere e de temuteroarea? aqa,-n acgiune,-i de temut nimicnicia. Cregegte, tnsi, orioinesocoate cd el poate cunoa.?te adevirul, deqi tr4ie$te,inci nimicnir:.Nimicnicia este, insi, a-ndrdgi lumea asta gi a le avea de prel pecele care se nasc gi trec qi a le rAvni pe ele. qi a te munci pentm ele,ca s5 fie dobAndite; qi a te bucura c6nd vor fi abundat; qi a teteme sd nu piar6; gi a te-ntrista cAnd pier. O astfel de viald rrupoate sd vadd mirificul gi purul, qi sincerul, qi incomutabilul adevdrqi sd i se alipeascS strAns lui gi si nu mai fiemigcatS. $i, astfel, mai inainte ca sd fie purtrebuie sd credem ceea c,e nu-nlelegem inci,9_" gp"j de c6tre profet: Dacd nu ueti fi cre.zut, nu ueli inlelege(lsai W,9 sec. L-XX)

15. tn Biserici se dd pe scurt cretlinfa intnr carese-ncredinferizA eternele, care nu pol fi-nlelese inc6 de cdne carnali;gi temporalele treoute qi viitoare, pe care le-a purtat gi o sE le poarte,pentru salvarea oamenilor, eternitatea divinei providenle. Sdcredem, deci, intru TatAI gi-ntru Fiul gi-ntru Spiritul SfAnt; acesteasunt eternele gi incomutabilele, adici, unul Dumnezeuo eternaTrinitate a unei substan{e; Dumnezeu de Ia Carele toate, princare toate, irrtru Carele toate. (Rom. XI, 36),

254 S. Aure!,ii Atqustini De ryone christiarw

, curat; [Col. O299] guia tempus messrc, et tempus arearum?

et tempus horreorum caute diligenterque distinguit:crimirratores autem frumenti sui, aut errantes corrigit- autinvidentes inter spinas et zizania computat.

KI[. - 'l+. I-ides reckt sit, et actio bona. Mens ueitatis caPat nonest, nisi uitiis libem. l-ides Ecclesiae de Tiinitate.

Subjiciamus ergo animam Deo, si volumus ser-r'ituti

suhjicere corpus nostrum, et de diabolo triumphare. Fides

est prima quae subjugat animam Deo; deinde praeceptavivendi, quibus custoditis spes nostra firmatur, et nutriturcharitas, et lucere incipit quod antea tantumrnodocredehatur. Cum enim cognitio et aotio beatum hominemfaciant; sicut in cogrritione cavendus est error, sic in actione

cavenda est nequitia. Errat autem qrrisquis putat veritatemse posse cognoscere, cum adhuc nequiter vivat. Nequitiaest auten mundum istum diligere, et ea quae nasountur et

transeunt, pro magno habere; et ea concupiscere, et pr()

his laborare, ut acquirantur; et laetari, cum abundaverint;et timere, ne pereant; et &)ntristari, cum Pereunt. Talis vitanon potest puram illam et sinceram et incomrnutabilenr,,-idere veritatem, et inhaerere illi, et in aeternum iam non

moveri, Itaque priusquam nens nostra puryetur, debemus

credere quod intelligere nondum valemus; quoniamverissinre dictum est per prophetam, lYisi credideritis. nonintell@etis ([sai. MU, 9, see. LXX).

15. Fides in Ecclesia brevissime traditur, in quacomrnendantur aeterna, quae intelligi a carnalibus nonclum

p()ssunt; et temporalia praderita et futura, quae prr-r salute

h,-rminum gessit et gestura est aeternitas divinaeprovideutiae. Credamus ergo in Patrem et Filium et.Spiritum sanctum: haec aeterna sunt et incommutabiliu,id est, unus Deus, unius substantiae Trinitas aetern4 Deus

e-x rFlo t-rmnia, per qLlem onrnia" i.t qro omnia (ftsmm. XIr 36).

256 S. Aurelii irh christiann

,XilV. - 16. Non audiendi qui tres pe.rsono,s negant. ,,i,

Neb eos audiamtis, qui dicunt Patrem tantumesset nec habere Filium, nec esse cum €o Spiritunr st

sed ipsunl Patrem aliquando appellari Filium, aliqSpiritun sanctum. Nesciunt enim Principium ex quoomnia, et Imaginem ejus per. quam lbrmantur omnia, I

Sanctitatem eius in qud ordiriantur oinnia.

xv. '17. Nec audiendi qui inducunt tres deos.

Nec eos audiamus, qui indignantur et

quia non tres deos colendos dicimus. Nasciunt enim guid tuna eademque substantiq et phantasmatibus suis illudunfuquia solent videre corporaliter vel animalid tria,quaecumqtie corpora tria locis suib esse sepa-rata: sic putax

intellfendam substantiam Dei; et multum errant, guoniarsuperl-li sunq et non possunt discere, quia nolunt credere.

XVl. - 78. Nec illi qui negant aequalitatez [Col. OSOO]

aeternitatem perso:narum.J

\ec eos audiamus, qui Patrem solum vemm Derrm,

sempiternum esse dicunt; Filiuur autem non de ipr

genitum, sed ab ipso factum de nihilo, et fuisse ter-np,qr

quando norl eratT sed tamen primum locum tenere increatura; et Spiritum sanctum nrinoris mpjestatis esse

Filium, et ipsum factunl esse post Filium; et horum trig;p'diversas esse substantias. tanquam aurllm et arge.ntunr. et

aeramenfrnl. Nesciunt enim quid loquantur, et dehis rebul

quas per' oculos carneos videre consueverunt-" vaniriragines ad disputationes suas transferunt. Quia reve

magntrn est mente conspicere generationem, quae non. "*

Ilig,ro tempori, sed Jeterna'Lst; et ipsam Ch*itat"t, €t'

Sanctitatem, qua Generator et Generatus ineffabiliter sibicopulantur: mag-num et diffrcile est haec mente conspicere,

etianrsi pacata et tranquilla sit. Non Potest ergo fieri ut illihaec'videant, qui terrenas generationes nimis intuenhiri

-etad istas tenebras addtint adhuc fumunt, quem dihi

Sf. AureliaAilgustin Despreluptl, qqtind 257

XIV. - 76. Nu trebuic auziti cei care neagd trei persoanele.

$i nici s5 nu-i ascultdmro pe aceia care zic cd Tatdl numaieste, cd nici n-are Fiu qi <tr nici nu este cu El Spirinrl SfAnr; dar cdinsuqi Thtdl este numil, uneori, Fiu, alteori, Spi.it Sfa.,t. Nu qtiuei, intr-adeVdr, Prinoipiul de la Carele sunt toate, nici Imaginealui prin Carea sunt formate toate, nici Sanctitatea lui intnr Careasunt ordonatelt totte.

XV. - 17. lVici nu trebuie auzipi cei care induc trei Dumnezei.

Si nu-i ascultim nici pe cei ce se-ndigneaz6 gi se supird cinu zicem cd cultiv6m trei Dumnezei. Nu gtiu ei, intr-hdevdr, ceeste una gi aceeaqi substanlS; gi-s dali in derAdere de fantasmelelorugi, fiindcE'obignuiesc si vad5 corporal fie trei animale, fie peoricare trei ctirporale cd sunt separate prin locurile lirrugi; agasocot ei de-nples substanfa lui Dumnezeu gi mult gregesc, fiindcd-ssuperbi; gi nu pot invdla, fiindci nu voiesc sE creadd.

XVl. - 18. Nici cei ce neagd egalitatea Si eternitateapersoanelor.

S[ nu-i ascultim nici pe cei ce zic o6, Tatril numai esteDurnnezeu adevirat qi sempitern; cd Fiul, insd, nu de El insugindscut, ci de c6tre El Insugi fflcut din nimic, gi cd a fost untimp, cAnd nu erar dar deline, totugi primul loc intrt. intreagdcreatura; gi cd Spiritul SfAnt este de maiestate mai micd decAtFiul, 9i cd El Insugi a fost fdcut dupi Fiut gi c6 subslanleleacestora trei sunt diverse, precum aurul gi argintul, gi bronzul.Nu $tiu ei, intr-adevdr, ce sd vorbeasc6, gi, diniru aceste lucruri,pe care s-au obignuit sE Ie priveascd prin ochii carnali, transferdvanele imagini la disputaliunile loiuqi. Cdci, cu adev5rat, m[refeste a privi cu mintea generaliunea, care nu este fdcuti dintr-unanume tip ci este eternS; gi insigi Charitatea gi Sanr:titateaprin care Genbratorul qi Generatul se unesc inefabil indesine;mdrel gi dificil este a le privi pe acestea cu mintea, s6 fie, ea,chiar qi-mpdcat6 qi liniqtitd. Nu se poate,-agadar, intAmpla sd levad6 pe-acestea ei, care privesc generaliunile pdmAntegti, gi laacest intuneric mai adaugE inc6 fumul'pe care nu-nceteazd sdJ

258 8. Aurelii iDe christbrw

arnterttionibus et certamrrribus qu<ltidianis excitare

cessallt; hatrentes animas carnis affectihus diffluentes'

;;;;"; ligna humore'sag5inata, in. q,ibus ig"i: TTI:1' ;il- v,rmif et habere flammas lucid# non potest' Et ho

quiclern tle omnibus hdereticis rectissime dici potest'

X\{t. - 19. l-ides incarnation* Ch'itti' Negantes Christum ess

I)eum, non audiendi.

Credentes ergo incommutabilem Trinitatem,

etiam dispensatilnem ternporalenr plt-r -salute

generis

humani. Ne. eos'audiamus, gui Filium Dei Jesum Christury

nihil esse aliud quam hominem dicunt' sed ita justum' ut

Ji;;. ,it qppeil.ri Filius .Dei' Et hos, enim cath<rlicl

JiI"ipli.,a -i.it f,r...; quoniam vanae gloriae cupidita

decepti, c:ontentiose disputare ]."JY:tYt't,. an-tequa

;n ffig"*", quid sit Dei Virtus et Dei Sapientia (I Con I'.

2q, ; in pincipio Verbum, per quod fagta.s.unt.oTnio',tt.1r.r*,,a.,' l/erbirn caro factum est, et habitauit in nobi

(Ioan. I, 1, 3, 14).

XUII. - 21). Nec au<liendi negantes Christum habuisse uerum

corpus.

Nec errs aucliamus, qui non verum hominen

suscepisse'dicunt Filium Dei, neque nah-rm esse de feminq

sed falsam ca-mern et rmaginem simulatam corporis humani

ostendisse videnti-bus. Nesciunt enim quomcldo substantiq,

t>i ".1-;ri.trans

univ-ersam creaturam lnquinari omnino

non possit: et tamen praetlic.ant isnrm visibilem solem radios

suos-per onrnes faeces et sordes corporum sry1Jg.:re, e! e1f

r*"i"" et sinceros uhique servare' Si ergo visibilia mundr

, wisihilitrus immundis contingi Possunt' et non rnqurnan

quanto magis invisibilis et.incommutabilis -Velitas

pe1

.r,i.itum ,rri*orr,, et per animant corpus suscipiens' totn

hlr*ir,. assunrpt, atiomnibtts eum infirnritatibus. nullq

sui contaminatione liberavit? Itaque m{rgnas patruntur

angustias, et cum trment, guod fieri n(rn potest' ne [Col'

8f. ArmlilAuswtin" Despre lapta oqtind 259

stArneascd prin certurile gi luptele ootidiene-ndesine, av6ndsufletele difluente-n afectele r:[rnii, precum lemnele-mhiLrutr: deapd, din care focul dd afard numai funrul Ei nu poate: aveaflicdri str6lucitoare. $i asta se poate zicre, inrtaltea, atot(lre[)tdespre toli ereticii.

XUl. - 7\): Credinla tncorndrii lui Christos. Mr-s de a.cr:ulkttnegatoii cd Christos estc Dumnezeu.

CrezAnd, aqadar, incomtrtahila Trinitate, sd credem chiarqi diperualiunea tomporald pentru salvarea neamului ornenesc.Si nu-i ascultdm nici pe cei ce zic r:6 Fiul lui Dunrnezetr. IsusChristos, rru-i nimic alta decAt om, dar astfel just, incAt sE fiedenrn de-a fi nurnit Fiul lui Dumnezeu. Cici gi pe at:eEtiadisciplina cathcrlir:d i-a alungat afar6; fiindc6, ingelali decupiditatea gloriei vane, au vrut s5 dispute certeret, mai naintesi fi-nleles ce poate fi Virttrtea lui Dumnezeu gi inlelepciunealui Dumnezeu (l Cor. l, 24), Si tn principiu Cuudntul prin cares-au fdcut toat.e,,gi-n ce chip Cuudntul s-a fdcut carne Si aIocuit lntru noi (loan, l, 1,3, 74).

XVI[. - 20. Nici nu-s de<wcultat nega.torii cd Christos e o.,utcorp adeudrat,

Si nu-i ascultdm nici pe cei ce zic cd Fiul lui Dumnezerrnu $i l-a luat asupra-$i p" adevSratul onr, gi cd nici nu S-aniscut din fenleie, ci cd a ardtat privirorilor o fals6 carne giimagine simulati a corpului uman. CEci ei nu Etiu in ce chipsubstan{a lui Dumnezerr, administrAnd toatd creatura, nu p()atefi ahsolut deloc intinatd; ,,si, totugi, prredir:d cd soarele acestavizibil igi rd'spAndegte peste toate cloacele gi murddriileccrrpurilor iazele sale qi le pistreazl pe ele l)esre t()t curate ginepdtate. Dac6, deci, vizihilele curate por fi atinse de vizihilelenccuratel qi nu se intini; cu t:At rnai rnultul Adev6rul invizitrilgi incr:mutabil, lu6ndtr-gi asupra sa, prin spirit, sufletul, qi. prinsuflet, corllul, omul tot asumptendu-I. l-a eliherat pe el de to.,rtt:infirmitdlile, ferE de nici o contaminaliune-ndesineT $i, astfel.suferd mari strAnrtordri, gi, cunl se tenr c5 nu se f)()ate-ntAnrpla

260 8. Aurelii iDe christisrw

03Of ] humana carne Veritas inquinetur, Veritatem dir

esse mentitam. Et cum ille praeceperit, dicens, Si[ inueslro, Est, estl Non, non (Ntatth. V' 37); et Aposttr

clamet, Non erat in illo Est et Non, sed. Est in illo erat

Cor. I, 19); isti totum corpus eius falsam carnem fuicontendunt, ut non sibi videantur imitari Christum, si

srris auditoribus rnentiatrtur.

XTX. - 27. Nec negontes Christum habuisse mentenT hominis'

Nec eos audiamus, qui Trinitatem quidem inaeterna substantia confitentur'; sed hominem ipsum,

ternporali dispensatione susceptus est, audent dicere

habuisse hominis Rlentem, sed solam animam et

Hoc est dicere, Non fuit horno, sed membra coryrcris

humana. Animam enim et corpus habent et bestiae,

rationem non habentr Quae mentis est propria' Sed s'i

exsecrandi sunt illi qui eum'negant humanum co

trahuisse, qud est infimum in honrine; rniror quod isti noll

rr,rt.*-t, qui hoc eurn negant habuisse quod est "Ptim*tiu homine. Mrrltrm enim lugenda est mens humana, si

vincrtur a corpore suo:,si quidem in illo homine non reformath

est, in r1uo ipsum corpus humanum iam dignitatem formae

coelestis accepit. Sed absit ut hoc credanrus, clrod conlinxrt

temeraria caecita-s et superba loquacitas'

,{X. - 22. Nec dioentes illum hominem non aliter susceptum q

Sapientia Dei ac caeteros sanctos, gui sapientes fiunt' ii

Nec eos audiamus, qui sic dicunt ab illa aeterrid

Sapientia susceptum esse hominem, qui de virgine natus

esq quomndt, ei alii homines ab ea sapientes fiunt, quiperfecte sapientes sunt. Nesciunt enitn proprium illitlg'^homini+

sairamentum, et putant hoc solum eutn plir$hahuisse inter caeteros beatissimos, quod de virgine n&tiig(i'

est. Quod ipsurn si bene considerent, fortassis credartt'idbd'

illum lxrc praeter caeteros meruisse, quotl aliquid propriufirl

Sf. Awelfu Au*ttstin Despu lupto c:rqtind. 261

ca Adevdrul si nu fie-ntinat de carnea uman6; zic cd a minlitAdevdnrl. $i cum El ne va fi-nvi1at, zicAnd: Fie tn gum uoastrdEste-le este, Nu-r.rl nu (MaL U 37); gi Apostolul sd strige: Nu eratntru El Este-le pi Nu-ul, ci Este-le intru El era (ll Cor. I, 1);

dgtia suslin cu t6rie cE tot corpul Lui era carne fals5, intrucAtlor nu li se poate pErea ci-L imiti pe Christtrs, dacd nu-i mintpe ascultdtorii lorugi.

XTX. - 27. Nici pe nepgtorii cd Chrisos a al'ut mintea omului.

Sd nu-i ascrrltEm nici pe cei cir mdrturisesc, incaltea,Trinitatea intru una substanli etern6, dar indrdznesc si zicdcumci omul insuqi, care a fost susceptat prin dispensaliuneateurporall, nu a a\ rt mintea omului, ci numai sqfletul Ei corpul.Asta-nseamnd a zice: N-a fost om, dar a avut umane rn[dularelecorpului. Cici sufletul gi corpul le au gi dobitoacele, dar nuau raliunea care-i proprie minlii. Dar, daci-s de blestemat ceicare neagE cd El .r avut corp omenesc, care-i infimul intru onr;md mir ci nu roiiesc dgtia, care neagi cd El a avut ceea ce-ioptimul intru onl Cici mult este de plAns mintea umani,dac6-i invinsd de c6tre corpul siu: dacd, bine-n1eles, n-a fostreficutd intru acel om, intru carele insugi corpul omenesc aprimit deja demnitatea formei ceregti. Dar lipseasci si credemasta, pe c&re a pl6s.muit-o temerara cecitate gi superbalocvacitate.

XX. - 22. Nici zicdtorii cd acel om n-a fost susceptat de cdtreinSclepciunect lui Dumnezeu altfel decdt ccilaQi sfinpi, careau fost faculi tnlelcpfi.

Se nu-i ascultdm nici pe cei ce zic cd omul, care s-a niscutdintru fecioara, a fost astfel susceptat de c6tre acea eterndinlelepciune, pre-cum au fost fdculi de c6tre.ea inlelepli ei ?l{ioameni, care sunt perfect inlelepli. Cici ei nu qtiu propriulsacrament al acelui om, gi socot cE el a arut intre t:eila[i atotfericilinumai singur faptul cd s-a nhscut dintru feci,rara. Insugi acestfapt, dacd l-ar lua bine-n considerare, pot, p()ate, sd creadd c[de aceea EI a meritat fap de ceilalf asta, pentru cE are fa16 de

262 8. Aurelii Aueustini De aqonc.cltistiano

praeter caeteros habet etiam ista susceptio. Aliud est enirnS

sapientem tantum fieri per Sapientiam Dei, et aliud ipsartq*

personam sustinere Sapientiae Dei. Quanvis enrnnatura sit corporis Ecclesiae, multunr tamen distare ioaput et membra caetera quis non intelligat? Si eniFlcclesiae caput est horno ille, cujus susceptione

Sf. Aarclia Aryusti+ Desprc lupta crEtinn 263

caro .factum est, et habitauit in nobis; membra caeterqsll(rt ()nlnes sanctin cpibus perficitur et completur Ecclesia.

:: ;# T##,',:Xrj, ifl f :,tJ: rml;

XXI. - 2il. Nici nu-s de hscultat r:ei ce zic susceptat tle Cuuilntsingur corpul,

Sd nu-i ascultlm nici pe cei care zic ci sinppml r:orp omenesca fost susceptat de r:dtre Cuvdntul lui Durn.rezeu gi aucl ci s-a

Quomodo ergo anima toturn corpus nostrum anlmatvivificat, sed in capite et vivendo sentit, et audiendo, et

odorando.'et gustando, et tangendo, in caeterismembris tangendo tantum; et ideo capiti cuncta subj

sunt ad operandurn, illud autenr supra collocatum est

consulendum; quia ipsius animae, quae consulit cor-p

quodanr modo personam sustinet caput; ibr enrmsensus apParet: sic universo populo sanctorunr tancFra

uni corpori caput est Mediator f)ei et hominum hoChristus Jesus'(I Tfum. II, 5). Et [Col. 030?]Sapientia Dei, et Verbum in principio per quod factA s

omnia,; non sic assumpsit illum hominem ut caetsanctos; .sed multo excellentius, multoque sublimi

ille unus Mediator Dei et hominum homo Christus fesus,

qui Sapientiae ipsius, per quam sapientes fiunt quihornines, non solum beneficiurn habet, sed etiarn persnnarn

gerit. De nimisiecte dici quodfacta sunt cluod

lerbum caro .factum est, et habitauit in n,obis; quod irisolo Donrinc) nostro Jesu Christtl rectissime dicitur.

quonrodo ipsum solum assumi oportuit, in quo Sapientiarhominitrus appereret, sicut eam visibiliter decebat ostendi,;

Quapropter aliter sunt sapientes caeteri homirquicumque sunt, vel esse Ponrerunt) vel poterunt; et ali

X)fl. - 2lf. Nec audiendi qui .solum corPus Q

dicuttt./erbo susceptum,

Nec eos audiamus, qui solurn corpus humanususceptLrn esse dicunt a Verbr., Dei, et sic audiunt quotl

2M S. Aurelii AWwtini De agortc christiaw

dictunr est, Et lerbum caro factum esf, ut negent illumhominem vel arlimam vel aliquid hominis habuisse, nisicamem solam. Erant enim multum; nec intelligrrnt ideo

carnem solam nominatam esse in eo quod dictum est,'

I/erbum caro factum esf, quia hominum oculis, propterquos facta est illa susceptio, caro sola potuit apparere. Ndm

si absurdum est et valde infignum ut humanum splrltumhomo ille non habuerit, sicut superius tractavimus; guanto

nragis absurdum et indignum est ut nec spiritum, nec'

animam habuerit, et hoc solum habuerit quod etiarn inpecoribus vilius corPus? A nostra

ergo fide etiam is tumque hominematque perfectum credamus' '

Xxflfl. - 24. Nec qui corpus Christi negant farmatum de femina,'et dicunt sic factum, ut illud quo Spiritus apparuit irtl.'

columba. Per feminam mors, per feminam uita.

Nec eos audiamus, gui tale corpus Dominum nostntm

, habuisse dicunt, quale apparuit in columba quam vidit'Joannes Bapti de coelo et manentemsuper eum in ti. Ita enim persuatlereconantur Filiu esse de femina' quia si

carnalibus oculis eum oportebat ostendi, potuit, inquiunt,sic assumere corpus, quomodo Spiritr-rs sanctus- Non enim

et colum-ba illa de ovo. nata est' aiunt; et tamen humanisenduullJoannietiam

et nonoportet in parte credere Evangelio, et in parte non credere'

L.lnde enim credis in colunrbae specie demonstratum esse

Spiritum sanctum, nisi quia in Evangelio legisti? Ergo et

ego inde credo Christum natun de virgine esse, quia inEvangelio legi. Quare autem Spiiitus sanctus non est nahr'd

[Col. 03031 de columba, quemadmodum Christus de

femina, illa causa est, quia non colunbos liberare venerat

Spiritus sanctus, sed hominibus significare innocentiam

spus arne, inciLt sd nege cd acelom a mului, decAt singrrird carnea.Cdci

:ile, .. .i ,r"';:r;X,li:;';;":,":::,':,fiindc5 ochil,r ,ameniror, din cauza cdrora s-a f6cut aceasuscepliune, singurd-carnea le-a putut ap[rea. C6ci dacd esteabsurd qi nedemn foarte

"" """1 om s6 nu fi avut ,fi.;*fomenesc, precum am tratat nrai sus; cu cat mai multul estenedemn gi absurd s6 nu fiavut numai ceea c() este prinddin urmd, corpul, adicii Exnoastrd chiar gi aceastd inrpiede cAtre Dumnezeu omul iot

XXII bs format dintruSpiritul a apdrutfemeie, uiapa.

56 nu_i ascult[m cd Dcirnnul nostru aa!,r-rt un astfel de corp columbd ".1;;-";.;l-a vizut Ioan Botez in cerci ;;;h;;;

deasupra lui intru .:lTyl Spiritu Cdci aqa.";G";;;sd persuadeze ci' Fiur rui Dumnezeu nu este ,dscut dintruarate ochilor carnali,spiritul SfAnt, corpul.ou, zic ei, gi torugi aora trebuie sd li se

lui Ioan in chip de columb[cri Christos S-a n5st:ut dintrcade a-i da, in parte, crezare Evcreza.re, Cdci de unde crezi cE

ai citit in Evaughelie? $i euscut dintru Rcioara,, fiindcdSpiritul SfAnt nu S_a nEscut

fiindcd spiritur sf6nt. venea ", "L,'*ll'l:;: ;T:"11ffi:::,".Ti:semnifice .ameniror i.,cen[a gi iubirea spirituara, "*"" ,r*-r-,,

266 S. Aurelii De o4orue christiatw

et amorern spirinralem, quod in columbae specre \

figuratum .si. D.r.ni.rrs autem Jesus Chrisnrs' qui

,E t "-i".. liberandos, in quibus et mares et femin

pertinent ad salutenl, n€c mares fasticlivit' quia mare

..,r""pit; nec feminas, quia de femina natus est' Huc accer

magnum sacranrentum, ut quoniam pt:r fenrinam nc

*c,is accitlerat, vita nobis per l'eminanl nasceretur: ut

utfaque natura, id est feminina et nrasculina' vict

di"bolus cruciaretur, quoniam de ambarum subversio

laetabanrr; cui parum fuerat ad poenam si ambae nature

irr nohis liberarentur, nisi etiam per ambas liberaremd

Neque hoc ita dicimus, ut Dominum Jesum Christu:

dicamus vllutn verrm corpus habuisse, Spiritum sanctu

autem fallaciter aPparursse oculis hominum: sed ambo i

corpora, vera corPora credlnrus'. Sicut enim non.ofrtl,t ho*i... fallerlt Filitrs Dei, sic non dr:cebat ut honlineg

falleret Spiritus sanctus: sed omnipot""d..l]P.: qui universarfl

".""arr*r, de nihilo fabricavit, non erat difficile \/erum coq

(xtlum.bae sine aliorum columborum ministerio figrrrare, si'

ei non fuit difficile verunt corpus in utero Mariae sine viril

..rrri.," fabricare; cum natura corporea et in visceribq

f.-i.rr" atl fornrandum hominemi et in ipso nrundo. Ad

formanrlann colunbam imperio Domini voluntatique servirgf'

Sed stulti homines, et mrseri, quod aut ipsi facere not

possurlt, aut in vita sua nunquam virlerunt' etiam a|

ornnipotente Deo fieri potuisse non credtrnt

I

XXttI. - 25. Non audiendi, qui Filium Dei creaturam dicunl'

quie passus e.sr' Filium Diisine diuinitatis rnutcttione pa'ssutn'

esse, 't

Nec eos zrudiarnus qui propterea volunt c()gere t i"dcreaturus Filium Dei numeremus, quia l)assus est' Dicuftt

enim: Si passtts est, mutdbilis esq et si mutabilis est' creatuhN

r.i, qri*'O"i substantia-no.n p?test immtrtari' Cum qui-b'trl

etiam n,rs dicinrus et Dei substantiam commutaii ritJth

posse, et cre.aturam esse mutabilern' Sed tY{,":t "-*lf

I."*,.,..tr, et aliud 'sirsciJrere creaturant' Filius er

Sf. AurelfuAuSryFu Despru bpta oe?ti,yd 267

figurat vizibil intru chipul columbei. Domnul Isus Chrisros,insi, Care venea s[)re a-i Iibera pe oanrenii, intru care gi hArhaliigi femeile apa4in de salvare, nici de hdrbali nu S-a st:Arhit,cdr:i l-a susoeptat pe berbat, nici de femei, cdci S-a nEscut rlintnrfemeie. Aci se adaugd marele sacranent, ca, fiindc5 moartea nis-a-ntemplat noud prin femeie, prin femeie si ni se nascd noudviala: ca dintru amAndoud firile, femininI Ei masculind,va-s5-zicE, diavolul si se chinuiascd invins, fiindcE dintrusubversiunea amAndurora se bur:ura: cdruia-i era pufin sprepedeapsd, dacd, anrAndoud firile erau liberate-ntru noi, fd.rd t:asd gi fim liberali prin am6ndoud. $i nici asta n-o zicem ala, cash zicem cE singr.rr Domnul nostru lsus Christos a avut c()rpadev5.rat, c.d Spiritul SfAnt le-a apdrut, insd, ingeldtor ochiloroamenilor: ci pe amAndouS acele doui corpuri Ie credenrcorpuri adevdrate. Cdci precum nu se cuvenea ca F-iul luiDumnezeu sd-i ingele pe <-lameni, ata nu se cuvenea s6-i ingelepe oameni Spiritul Sf6nt: dar Atotputernicului Dumnezeu,Carele dintru nimic a fabricat intreagi creatura, nu-i era tlificils5 figureze adevdratul corp al columbei, fdri ministeriul altort:olumbi, precum nu i-a fost lui dificil sd fatrrice, f[r5 simAnldviril6, adev6ratul corp intru uterul Mariei: cunl natura corporaldservea poruncii qi voinlei Domnului gi spr.e lJ forma pe onr inviscerele femgii, gi intru insSgi lurneaT spre a o forma pe columbd.Dar oamenii progti qi mizeri nu cred cE a putut fi f6cut chiar gide c6.tre atotputernicul Dunrnezeu fie ceea ce ei ingiqi nu []()tface, fie ceea ce n-au vdzul niciodatS-n viala loruqi.

XXru. -25- Nu-s de,<tscuhat cei ce-L numesc pe Fiul lui l)umnezeucreaturri, fi.incd a pdtimit, Cd Fiul lui Dumnezeu o ptitimitfdrd mutagiunea diuinitt\pii.

Sr[ nu-i ascultdm nici pe cei care de aceea voiesc sd neconstrAngd sd-L ntrmdrim pe Fiul lui Dumnezeu printre creaturi,fiindc6 a pdtimit. Cbci zic ei; ,,Dacd a p5timit, e mutabil; qi,dac[ e mutabil, e creaturS., fiindci suhstanta lui l)umnezeu rnrpoate fi imutatd." Crr care chiar gi noi zicehr qi cd substanp luiDumnezeu nu polrte fi conrutatd, gi cd este muta.bild creatura.Dar una este a fi (:rean-rrd, qi alta a suscepta c:reatura. Firrl, deci,

268 S. Aurelii Aug,astini De qone christiano

unigenitus Dei, qui est Virnrs et Sapientia Dei, et Verbumper quod facta sunt omnia, quia immutari non pottomnino, suscepit humanam creaturam, quam lapsaerigere, atque inveteratam renovare dignatus est. Nec inper passionem ipse in deterius commutatus est, sed

potius per resurrectionem in melius commutavit.propterea Verbum Patris, id est unicum Dei Filium, perquem facta sunt omnia, negandum est natum et passu

ess€ pro nobis. Et martyres enim passos dicimus et

propter uegna co€lomm; ne,c tamen in ea pa.s.srone et

animae eorum occisae sunt. Dicit enim Dominus,timere eos qui corpu$ occidunt, animae autem nihipossunt focerc (Matth. X' 2B)- Sicut ergo martyreset mortuos dicimus in corporibus quae portabant, si

animarum inte.rfectione vel morte; [Col. 0SOa] sic FiliDei passum et morturm dicimus in homine quemsine divinitatis aliqua commutatione vel morte.

XXIV. - 26. Non audiendi, gui negant tale corpus Dominiresurrerisse, quale fuerat sepuhum. i

Nec eos audidmup, qui negant tale corpus Donrinresurrexisse, guale posiium est in monumento. Si enim tale

rron fuisset,'"b" lp"t rfixisset post resurrectionem discipuliliPalpate, et uidete, quoniam spiritus ossa 9t^-caye! nolItabet, sicut me uidetis habere (Luc. XXIY, il$). Sacrileguni

est enim credere Dominum nostrum, cum ipse sit Veritasi

in aliquo fuisse nrentitum. Nec nos moveat quod clausig

ostiis strbito eum apparuisse- discipulis scriphrm est (Ioah.XXn 26), ut propterea negemus illud fuisse corpurlhumanum, quia contra natuiam hulus corporis videmusesse per clausa ostia intrare. Omnia enim possibilia sund

Deo (Matth. H'' 26). Nam et ambulare super aquas contrsnaturam huius corporis esse manifeetum eEq et tamen norl$

solunr ipse Dominus ante passionem anrbulavit, sed etiam';

Petrum ambulare fecit (Id. XtrY' 25' 29). tta ergo et Poclresurrectionem de corpore suo fecit quod voluit. Si eninl

Sf. Auelitt Atmxtitt" Desprc lupta, cres-tind 269

Unulndscutul al lui Dumnezeu, Carele este Virtutea qiinlelepciunea lui Dumnezeu, gi CuvAntul prin Carele toate s-aufEcut, fiindci nu poate fi absolut imutat, a susceptat creaturaumand, pe care, cdzut6, a socotit demn a o ridica, qi inveteratd,a o renova. $i nici prin pdtimirea intru ea nu s-a comutat EIInsugi intru mai riu, ci, mai degrabS, prin resurecfiune, a

comutat-o pe ea intru mai bine. $i nici nu-i de aceea de negat cd

CuvAntul Tatilui, adicA, Fiul unic al lui Dumnezeu, prin Careletoate s-au fdcut, S-a ndscut gi a pitimit pentru noi. CEci gi pemartiri ii numi pdtimitorii gi mo4ii pentru impdrdlia cerurilor;gi nici nu au fost ucise, intru acea pdtimire gi moarte, sufletelelor. CIci zice domnul: Nu ud temeli de cei ce ucid corpul,sufletului, tnsd, nimic nu pot sd-i facd (Mat. X,289 . Precum iinumim, agadar, pe martiri pdtimitorii gi mo4ii corpurilor pecare le purtau, fdrl uciderea sau moartea sufletelor, aga-L numimpe Fiul lui Dumnezeu pdtimitor gi mort intru omul pe care-lpurta, f[rd vreo comutafiune a divinitalii sau moarte.

X}{IV. - 26. Nu-s de-ascultat cei care neagd cd a-nuiat atare corpal Domnului, care fusese-nmormdntat.

Si nu-i ascultim nici pe cei ce neagE cd a-nviat atarecorpul Domnului, care a fost pus in mormAnt. Cdci, dar:i n-arfi fost ataie, nu le-ar fi zis El InsuEi, dupd inviere, discipolilor:Pipdipi qi uedepi, cdci spiritul n-are oase si carne, precumoedegi cd am Eu (Luc. XXV, 39). [ntr-adevdr, este sacrileg acrede ci Domnul nostru, cum El InsuEi este AdevErul, a minlitintru ceva. Nici sd nu ne migte pe noi faptul cd s-a scris cI EIle-a aplrut suhit discipolilor prin uqile-nchise (Ioan, XX,26),ca si negim, de aceea ci a fost corp uman acela, fiindc5vedem cd este-nrpotriva firii acestui corp sd intre prinuga-ncuiatd. Cdci toate-i sunt lui Dumnezeu posibile (Mor.IX, 26). Cdci e-nvederat qi c[ a umblat pe ape-mpotriva firiicorpului acestuia; qi, totugi, nu numai Domnul Insugi a umblat,inaintea phtimirii, ci l-a ficut chiar gi pe Petru sE urnble (/d.XfV,25,29). Aga, deci, gi dup6 inviere a f6cut din corpul Sduceea ce a voit. Crici, dacd a putut, inainte de pitimire, sE-Lfaci sd striluceasci precum splendoarea soarelui (ld. XVll,2),potuit ante passionen clarificare illud sicut splendtlrem

27O S. Aurelii i De qone christiorw

mlis (trd. XVII, 2); cp-rare non potuit et post passionemquantam vellet su-btilitatem !r temporis monrento rediut per clausa ostia posset intrare? ,[

XXV. - 27. Nec negantes corpua Christi sublatum in coel.um. j

Nec eos audiamus, qui negant ipsunr corpus sec,rrlilevasse in c<lelum Dominum nostnxnr et cornmemorant lfrEr.angelio quod scriptum est, Nemlo asceitdit in coelunnisi gui de coelo descendit (Ioan. III, l3); et dicunt, qui(jorpus nr-rn descendit de coelo, non potuisse a.c..rde.e icoelum- Non enim intelligunt, guoniam "rrpus ..{asr:endit in coelum: Donrinus enim ascendit, corpus auterinon ascendit. sed levatum est in coelum illo levanteascendit. Si enim quis descendat, verbi gratia, de nronnudus, cum autem descenderit, vestiat se, et vestitus iteruascendat, recte utique dicimus, Nenro ascendit, nisidescendit, nec vestem oonsideramus quam secum levavised ipsum qui vestitus est, solurn dicimus ascendisse.

r4

XXI/I. - 28. Nec negonte.s Chrbtum sedere ad detteram Patris,Dettera et sittistra Dei quid sit.

Nec eos au.diamus, qui negant ad dexteram Patrisedere Filium. Dicunt enim: Numquid Deus Pater habrlatus dextrum aut sinistrum, sicuti corpora? Nec noscle Deo Patre sentimus: nulla enim forma corporis Deu

ncluditur. Sed dextera Patris est ireatitudqsanctis promittitur; sicut sinistra eju{,nriseria perpetua, guae impiis datur: ui

non in ipso Deo, sed in creaturis hoc modo, quo diximus]intellfuatur dextera et sinistra. Quia et corp; A;.;, ;;Cest Ecclesia, [Cot. 03O5] in'ipsa dextera, hoc est in ipsdbeatitudine funrrum est, sicut Apostolus dicig quia et siminas suscitauit, et simul sedere fecit in coelestibus (Ephee.I[, 6). Quamvis enim corpus nosuum nondum ibi sit, tamerispes nostra jam ibi est. Propterea et ipse Dominus postresurrectionem jussit discipulis quos piscantes invenit, ui'

8f. AureliaArrystitt, Despre lupta ou+-tinn 2Zl

de r:e sE nu fi p,tut, gi dr-rp6-nviere, sd-L reducd la <.rri.AtEsubtilitate voia intr-un moment al timpului, r:a s6 p.at6 s6intre prin uEa-ncuiatd7

xxv- - 27- Ni.,i pe negatttrii corpului rui christos ridbat kt r,:er.

Sd nu-i ascultdm nici pe cer ce neagd cd Dornnul nostruqi-a ridicat cu sine la cer insugi c.rpul, qi anrintesc cE e sr:risin Evanghehe: Nimenea n-a urcat la cer, decdt numai r:ineo cobo-rdt din cer. (loan. III, 13); 9i zic ei cd, fiindcd c,rpuln-a coborAt din cer, nu a putut sd urce la cer. CEci nu_nlelegei cd corpul n-a urcat la cer: cdci Domnul a urcat,

"".prl,ins6, n-a urcat, ci a fost ridicat la cer. Acela ridicAnju_l,Carele a coborAt. Cdci, dac6 cineva coboard, de pild6, goidin munte, dupi ce va fi coborAt, ins6, se-mb.a.i, qi uicaiardgi imbrdcat, zicem desigur, pe drept: ,Nimeni n-a urcat,decAt numai cine a cobor6t': gi nici nu luim in considerareimbrdcdmintea pe care a l,at-o cu sine, ci zi<:em cd a urcatnumai el insuqi care s-a-mbrdcat.

rxu._- 28- Nici negatoilor cd christos sade de<t dreapta tatrilui.Ce-nseamnd dreapta Si stdnga lui Dumnezeu.

Sd mr-i auzim nici pe cei ce neag6 cd FiuI gade de_a dreaptaTatdlui. c6ci zic ei: ,Nu c.umva Dumnezeu 'ratdl are latrr.a dreaptAgi stAng6 precum corpurile?" Nici noi nu simlim asta desireDumnezeu Thtdl: cdci Dum.ezeu nu este definit .",,

"i."rr,r..risde nici o form6 * corpului. Dar dreapta Tatdlrri este perpetuabeatitudine, care li se promite sfinlil'r; prec;um stAnga Lui esteatotdrept numitE mizeria perpetud, care le este clatE inpiilor: canu intru Dornnul irrsugi,

"i i.,tru creahrri sd se inlereagi in modu.l

!n care a zis dreapta gi stanga. cdci gi ".,rrgul

lui chrisios, care esreBiserica, intru ins6gi dreapta, intru beatitudinea insigi, adicd,are sd fie, precum zice Apostolul cdci gi climpreund ci El ne-asyt-lat pe noi pi dimpreund. cu El ne<t fdcut sd'gedem intru cereqti(Efes. ll, 6). Cdci, deqi corpul nostru nu este^in<td acolo, totuqi,speranfa noastrd este deja acolo. De aceea gi insugi D,mr.ul lelaporuncit, dupd inr.iere, discipolilor, pe care i_a gdsit pescuind. s6

I

272 S- Aurelii AuAwtini De agonc chriatbna

in dexteram partem mitterent retia. Quod cum fecissent, 1

cepenrnt pisrcs^, qur onmes magni erant ($osn XX[, &ll), ide6t, iustos significabant, quibus dextera promiftinrr. Hocsignificat, quod etiam in iudicio dixit se agnos ad dexteram,haedcr arrtem ad sinisuam esse pitumm (ltIafih. UV, 33).

XXVII. - 29. Nec audiendi negantes judicium futurum.Nec eos audiamus, qui negant diem iudicii fut .,r*rl

et commemc,rant quod in Evangelio scripnm est, eum quicredit in Christum, non judicari; qui autem non credit inillum, jam judicatum esse (Ioon. III, 1B). Dictrnt enim: Si.et ille qui credit, non veniet in iudicium, et ille qui no4credit, jam iudicanrs est; ubi sunt quos judicaturus e,st idie judicii? Non intelligunt sic loqui Scripturas,praeteritum tempus pro futuro tempore insinuent: sicutsupra diximus, guod Apostolus clixit de nobis, quod sirnulnos sedere fecit in coelestibus, nondurn factum esq sedquia certissime est fuh.rrum, ita dictum est quesi jam factumsit. Sicut et ipse Dominus discipulis dixit, Omnia quaeaudiui a Patre meo, nota feci wbis (Id. XV, l5): et paulopost dicit, Multa habeo uobis dicere; sed non potestis illaportarc modo (lil. XVI, l2). Quomodo ergo dixerag Omniaquae audiui e Patre meo, nota feci wbis, nisi quia illudgucld per Spiritum sanc,tum certissime ftrchrrus erat, quasijam fecisseg loc;utus est? Sic ergo cum audimus, Qui credit'in Christum, non L,eniet in judiciurn,. intelligamus quid'non v€niet ad damnationem. Dicirur enim judicium prodamnatione, sicut clicit Apostolus, Qur non manducat) ',

manducantem non judicet (Rom. XIY 3)' id est, non dd'illo male existimet. Et Dominus diait; Nolite judicare, nejudicetur de uobis (Matth. VII, l). Non enim tollit nobis i

intelligentiam iudicandi, cum et propheta dicat, Sr uerdjustilinm dwis, reota judicatc, filii hominum (Psal. LVlt; I

2); et ipse Dominus dtcat" Nolite judicare personaliter, sdjustum judicium judicate (loan. VIt, 24). Sed illo loco ubilrlvetat judicare, illud admonet, ne damnemus aliquem, cuiue '

vel cogitatio nobis non est aperta, vel nescjmus qualis postea

arunce nEvoadele in partea_ dreaptd. Ceea ce, cum fdc;,rd, prinserdpeqti, care erau roF ma1 ({oon, XXI, 67t;, adici, ii *"r"ih;;;j5t pTrl li sa pronris dreapta. Asta semnific['qi faphil cE ; iscd gi Ia iudecat[ El are s6 pund mieii la dr".pta, i.rii, iora-, lustAnga (Mot. XXV, 33).

XXI{L - 29. Nir;i nu-s de ascuhat negatorii juclecdpii oiitoare.

Sd nu-i ascultdm nici pe cei care neagd ziua judeciliiviitoare, qi amintesc cE e scris in Ev.anghelie catl

". "r.d" irrtlChristtts nu este iudeoat; care,deia judecat (Ioan, II, 18). Cdci,va veni la iudecata, gi cel, ce nusrurt cei pe care are si-i judeceScripturile vorbesc astfel, ca sdtimpului viitor: precum am zisdespre noi, cd ne-a fdcut sd Senu s-a-ntAmplat inc6; dar, fiindaga ca gi cunr s-a flcut deiadiscipolilor: Tbate, cdte Le-a

fdqut cunoscute uoud. (Id. XV;15): qi, pufin dup6 aceea, zice:Yil,:-?! s9 op spuy

l-toug; dqr y] puigi """; p";;.p;';i.(/d.][VIr 12). in ce chip zise, deci, Tfute, pe. carc leam auzit dela Tatdl Meu, ui le-am fdcut ooud cuno"cute, d,ecdt

""r".i ginumai fiindcd a vorbit ca gi cum fdcuse deja ceea c€ avea atotcer.tde gAnd sd facd prin Spiritul SfAnt? Aga, deci,

"ar,d .,rri*, C"i

ueni la judecatd, sd_ulelegemCdci se zice judecatd peitrulul: Cel care nu mdnilncd sd

XIV, 3), adic6, sd nu estimeze

uoi (Mat. VII, 1). CIci nu ne ia nprcrfetul zice: Dacd iubigi cu afii ai oamenilor (Psal. LVII,2); 9i

aminte asupratare fie nu ne-afie dupd aceea.

274 S. Aurelii Awustini De agottc christiano

santrunq et clrnl essent illi ir civitate, sicut eos ante monuerat,

implevisse illos, ita ut Idquerentur linguis. Nam diversae I

nation€,e' quae tunc aderant, unusquisqut: audientium suain

non credeutibus.

XXUII. - lfO. Nec qui dicunt Spiritum promissum uenisse in Paulo, '

uut Montono etc,

' Nec eos audiamus, qui dicunt Spiritum sanctum?

quem in Evangelio D<lminus promisit discipulis, aut inPaulo apostolo venisse, aut in Montano et Priscilla, sicut,Cataphryges diiunt, aut in nescio quo Manete velManichaeo; sicut Manichaei dicirnt. Tam enim a:aeci sunt

[Col. 0306] isti, ut Scripturas manifestas non intelligant;aut tam negligentes salutis suae, ut omnino non legant. Quisenim, urm legerit, non intelligat vel in Evangelio qu<rd post

Domini resurreCtionem scripti-rm esg dilrnte Domino, Ego

mitto promissum Patris mei in n2s,' .ros

outetn sedete hic incititate, quou,que induamini uirtute w aho (l,uc. HIY' 49)?

Et in Actibtrs Apostolorum, posteaquam Dominus ab*essit a

sit futurus. Sic ergo cum rlixit, ad juclicium non oeniet;'h<rc dixit, quia nc.rn veniet ad damnationem. Qui autem.non credit, jam judicatus ert (Id. III' lB); hoc dixit, quiajam damnatus est praescientia Dei, gui novit quid immineat

discipulorum oculis in coelum, decem diebus peractis, die

Pentecostes non atteudunt apertissime venisse Spiritum

trnguam rrtelligebant (Act. II' f-lt). Sed isti homines decipiunt

e<ls qui rregligentes catholicam frddm, et iPsam fidem suam

quae in Scripturis marrifesta est, nolunt tlisrre, et qu<xl est

gravirrs et multum dolendunr, cum in Catholic.rr negligenter'l

versintur, haereticis aurdm diligenter ac<xrmmodant-

XilX. - 31. Nec audicndi Donatista<t negantes Erclesiam per ubemesse diffusom. Donatta ipse o suis diuisrt't. Donatus Romae

cum C<tetiliano causam dicens, nihil probat. DonatistaeBaptismum nisi ipsi dedeint, inanem es*b wlunt.

' Nec eos audiamtts, qui,sanctam Ecclasiam, quae una

ca$rolica est, negant per orlrem esse diffusam, sed in sola

Sf. Aurcliu AWtstin D*p* t"pn "rqt'rr* . . 2?s

xxull. - 30. A'rbi cei ce zic cri spiritur promis <t oenit tntru ktur. seu Montanus.

Sd nu-i ascultinr nici pe cei ce neagd cd Sfinta Biserir:ri,carre eEte una catholica, s-a rispandit pe-ntreg rotocolu.l p6mAnt,lui,

276 S. AurcEi iDe chrietiarc

Africa, h<;c est, in parte Donati pollere arbirantur' ltasunt adversus prophetom dicentem, Filius meus es tu,

hodie genui te: postula a me, et dabo tibi gente

haereditetem tuom, et possessionern tuam terminas terra

(Fsal. I[, 7, 8). Et alia multa, sive in Veteris, sive in N'

Testamenti libris, quae scripta sunt, ut aperrissime decl

Ecdesiam Chdsti per orbem terrae esse clilfusam' Quodeis r.rbjicimus, dicunt iam ista omnia fuisse c<;mplt

antequan esset pars Donati, sed postea totam Ecclesl

peris"e, et in sola Dt'rnati parte reliquias eius. remansi

"or,t".rd.r.rt. O lingr-ram superbam et nefariarn! nec si

sic viverent, ut vel inter se Pacem Postea custodirent'

,autem npn attendunt larn it, ipu" Donato completum fui

quod dictum est, In.qua fitensuro mensi fueriti's, iniemetietur uobrs (D{atth. VlI, 2). Sicut enim Christudividere conatus est, sic ipse a suis quotidiana concisi

dividinrr. Ad hoc etiam pertinet illud quod Dominus dici

Qui enim gladio percusserit, gladb morietur (td' XXJ

52). Gladius errim illo loco, siquidem in malo posrtus- e{

discordiosam linguam significat, qua tunc ille infeliEcclesiam percussit, sed non occidit' Nnn errinr di

Dominus, Qui occiderit gladio, gladio morietur; sed, (

gladb Laus fueit, inquit, glodi" moietur. Ergo ille P:*!Ecclesiam lingua litigiosa, qua nunc ipse conciditur,onrnino ,tispeiat atque moriatur. Et tamen illud tunc [G0SO7] apostolus Petrus, non superbia sua. sed quamr

carnali, tamen amore Domini fecerat. Itaque admolrecondit gladiurn' iste autem nec victus hoc fecit' Siqui

cun.r qpiscopo Caeriliano callsarrl cum diceret, audientibepiscopis Romae, quos ipse petiverat, nihil eorum qu

intenderat potuit probare; et sic remansit in schismate,

suo gladio moreretlrr. Popirlus auten ipsius, quando 4

audii Prophetas et Evangelium, in quibus apertissinscriptum est Ecclesiam Christi Per on-rnes gentes es!

diffusam, et audit schismaticos, non Dei gloriam

secl suam, satis significat sen'um se esse, non liberum,aurem dexteram se habere praecisam. Petrus emm

in amore Doniini. servo, non libero, aurem dex

8f. Aurelia Au&stitr, Despre lupta crefiirud. 277

cr socot ci e-n putere numai in Africa, adicd-n partea luiDonatus. Aga sunt surzi impotriva profetului zicAnd: Fiul meueSti tu: eu astdzi te-am ndscut pe tine: cere de la mine, Si-pi octida lie ginpile moptenirea ta, Si posesiunea ta hotarelepd,mdntului (Psal. 11,7-8). $i multe altele, fie in ci4ile NouluiTestament, care s-au scris ca sd declare-nvederat ci Biserica luiChristos se r6sp6ndegte pe-ntreg rot<,rcolul pdmAntului. Ceeace, cAnd Ie punenr in fa1d, zic ei cd. toate acestea s-au implinitdeja mai nainte si fie partea lui Donatus, dar cd, dupE aceea!intreaga Biseric6 a pierit, gi zic sus qi tare cd relicvele ei aurdmas numai in partea lui Donatus. O, Iirnbd superbd q;i

blestemati, gi nici mai pu1in, dac6=ntr-adevdr, ar trii astfel, ca,mdcar dupd aceea, sE custodeascd-ntre ei pacea! Acum, insd,nu iau seama, cd s-a-mplinit deja intru Donatus insuqi ceea ces-a spus: intru mdsura in

"or" iepi fi mdsurat, tntru ea Lti se uo

remdsura ooud (rtlat. VII,2). C[ci, precum a-ncercat sE-l dezbinepe Christos, aqa este el insugi dezbinat de cdtre ai sii, princcrtidiana fr[rAmilere. De asta line qi (nea ce a zis Domnul: Cine,tntr-adeudr, a strdpuns cu sabia, de sabie ua muri (1d. XXVI,52). CAci, in acel loc, dat fiind cd sabia s-a pus a rdu, semnific5limba discordioasd, prin care a strdpuns atunci nenorocituldla Biserica, dar n-a ucis-o. Crici domnul n-a zis: ,Cine a uciscu sabia, de sabie va muri', ci: Cine se L,a fi folosit de. sabie,zice, de sabie ua muri. Biaerica, deci, a lovit-o 6la cu limbalitigioasd, prin care, acum, este el insugi ciopA4it, s6 sepripideascd de tot gi si moar6. $i, totugi, apostolul Petru afdcut, atunci, asta nu dintru superbia sa, ci, degi carnali, dintruiubirea Domnului. $i, aga, sfEtuit, a pus sabia-n teacd: dsta,insd, nici invins n-a f6cut asta. Dat fiind ci, pe cAnd igi pledacauza cu episcoirul Caecillianus, audiinduJ episcopii Romei,pe care el insuqi ii ceruse, nimic, din ce le-nf61iEi lor, n-a pututproha; gi, aga, a r[mas in schismS, ca sd moard cu sabia sa.Poporul lui insugi, ins6, cAnd nu-i aude pe profeli gi Evanghelia,intru care s-a scris atotinvederat cd Biserica lui Christos ester[spdnditd la toate nearnurile, gi-i aude pe schismaticii, cdutAndnu gloria lui Christos, ci a lorugi, dd indesal semn cE el esteserv, nu liber, gi c6 el are tiiatd urechea dreapti. Dintru caresemnific[ cumcd cei ce-s lovi$ de sabia schismei surrt gi servi ai

278 S. Aurelii Au&stini I)e qqone christiarc

praecidit. Ex quo significat, eos qui gladio schismaticferiuntur, et servos esse carnalium desideriorum, nondumeductos in libertatem Spiritus sancti, ut iam non confidant,in homine; et non audire cpod de-xtmm est, id est, Donrini,gloriam per cztholicam Ecclesiam latissinre pervagatarrS sedi.audire sinistrum humanae inflationis err()rem. Sed tanencum Donrinus dicat in Evangelio, cum per omnes gentesEvangeliunr fuerit praedicatum, tunc finem esse futurum,(Mntth. XXry, fa); qpromodo isti dicunt quod jam caeterae-,onnes gentes ceciderunt a fide, et in sola parte Donatiremansit Errclesia. cum mal.ril'estum sit, ex quo ista pars ab,unitate praecisa est, nonnullas gentes postea,credidisse,adhuc esse aliquas quae nondum crediderunt, quibusrquotidie n()n cessatur Evangelium praedicari? Quis n-onl,miretur esse aliquem qui se christianum dici velit, et adversus,Christi gloriam tanta impietate rapietur, ut audeat dicere"onules populoo gentiurrq qui modo adhuc accedunt ErclesiaeiDei, et in Dei Filium festinanter credunt, inaniter facere,iquia non eos aliquis donatista baptizat? Sine dubio ista,exsecrarentlrr honrines, et eos sine dilatione relinquerent,Christum quaererenq si Ecclesiam diligerent, si liberi es6ent,,lsi aurem dexteram integram retinerent.

XXX. - 32. lYon audiendi LuciJbriani; qui licet non rebaptizent,:prueciclerunt se ob'Ecclesia, quia resipiscentes ab Ariona"hcrcresi recipiebat.

Sf. AurcliaAWrMh" Despte fupn creStind 2Zg

d,ri,lelor carnale, neadugi incd intru libertatea spiriturui sfant,sd nu-gi mai statorniceascd-ntru om incredereaf gi cd rru arr<l

XXX. - 32. Nu-s de-ascultat luciferienii, care, chiar dacd nttreboteazd, s<tu rupt ei de Biserit:d, fiindcd-i reprimetut pereuenipii din erezia ariand. l

Nec eos audiamus, gui quamvis neminem rebaptizent,'plaecidemnt se tamen ab unitate, et l.uciferiani magis diciquam [latholici maluerunt. In eo enirn quod intelligunt.baptisma Clrristi non esse repetendum, recte faciunt,Sentiunt enim Sacramenhrnr sancti lavacri nuscluam esse,

nisi ex catholica Ecclesia; sed eam formam secum haherdsarmenta ptaecisa, quam in ipsa vite, antequampraeciderentur? acceperant. Hi sunt enim de quibusApostolus dicit: Habentes spciem pietatis, uirturcm dutemejus abnegantes ([I Time. I[[, 5). Est enim magna virtuipietatis. pa,\ et unitas; quia Lrnus est Deus. Hanc illi non

2BO S. Aurelii Awtutini De a$one christia,no

habent, quia praecisi ab unitate sunt, Itaque, si qui exipsis ad Catholicam veniunt, non iterant speciem pietatisquaru habent; sed accipiunt virtutem pietatis quam nonhabent. Nam et amputatos ranros denuo posse inseri, si

non perrnnaerint [Cot. OB0E] in incredulitate, apertissimeApostolus docet (Rom; XI, 2S). Quod cum Luciferianiintelligunt, et non rebaptizant, non improbamus, sed quodetiam ipsi praecidi a radice voluerunt, quis nondetestandum esse cognoscat? Et ideo maxime, quia hoc eis

displicuit in Ecclesia catholica, quod vere catholicaesanctitatis est. Nusquanr enim tam vigere debent visceramisericordiae, quam in catholica Ecclesia, ut tanquam vera

mater nec peccantibus filiis superbe insultet, nec correctisdifficile rgnoscat. Non enim,sine cauaa inter omnes Apostoloshuius Ecclesiae c,etholicae personam sustinet Petrus: huicenim Ecclesiae claves regni coelorum datae sunt, cum Petnrdatae sunt (Moil{h. XVI, 19). Et cum ei dicitur, ad omnesdicitur, Amas me? Pasce oues rneas (Ioon. XXI, l7). Debetergo Ecclesia catholica correctis et pie.tate firmatis filiislibenter ignoscere; cum ipsi Petro personam ejus gestanti,et cum in mari titubasset (Motth. XIV, 3O), et cumDominum carnaliter a passione revocasset (Id. Wtrr 22), et

oum aurem servi gladio praecidisset, et cum ipsumI)ominum ter negasset (Id. XXYI, 51, 70-74), et cum insimu-lationem Fostea superstitiosam lapsus esset (Gs[et. [I,l2), videamus veniam esse concessam, eumllue correctumatque firmatum usque ad dominicae passionis gloriampervenisse. Itaque post persecutionem quae Per Arianoshaereticos facta erat, posteaquam pax, quan quidemCatholica in Domino tenet, etiam a principibus saeculireddita est, episcopi qui perfidiae Arianorum in illapersecutione consenserarit, multi correcti redire inCatholicam delegerunt, damnantes sive quod crediderant,sive quod se credidisse simulaverant. Hos Ecclesia <atholica

materno recepit sinu, tanquam Petrum post fletumnegationis per galli cantum admonitum, aut tanquameumdem post pravam sinrulationenr. Pauli voce correctum.

Sf. Auruliu AWustitt,_Despre hryn uv+tbtd. 2Ar

ei n-o au, fiindc5 s-au rupt de la unitate. $i, aga, chiar dacdunii dintre ei inqigi vin la Catholica, nu repetd spila pietd1ii,pe care o au; dar primesc virtutea pietEiii, pe care n<r au. Ciciatotinvederat ne-nvatre Apostolul gi cE ramurile tdiate pot fi tJinnou sSdite, dacd. nu vor fi rdmas statornic intru incredulitate(Rom. XI,23). Ceea ce, cum luciferienii o-nleleg gi nu reboteazd,no improbdm: dar cE ei ingigi chiar s-au rupr de la rdd5cind,cine sd, nu cunoascd cd-i de detestatT $i mai cu searnd de aceea,fiindcd lor le-a tlispl6cut intru Bisericrr catholicd ceea ce,intr-adevdr, line de sanctitatea catholicE. Cdci nicdieri nutrebuie si fie atAt de-n putere viscerele misericordiei ca inBiserica catholicS, incAt, precum adevdrata maicd, nici sd nu-iinsulte superb pe fiii picdtogi, qi nici sd-i ierte dificil pe ceiindreptali. C[ci nu fdrd cauzd, intre toli Apostolii, persoanaacestei biserici catholice o poartd Petru: cdci cheile impdrd{ieicerurilor i-au fost date acestei Biserici, cAnd i-au fost date luiPetrtt (Mat. XVI, 19). $i, cAnd i se zice lui: A[d iubeSti? Pagteoile mele (Ioan, XX| 17), in privinla tuturor i se zice. Trebuie,deci, ca Biserica catholici sd le dea cu bucurie iertare fiilorindreptafi gi int[ri1i cu pietate; cum gi Iui Petru insugi,purtitorului persoanei ei, gi cAnd goviise pe mare (Mat. XIY,30), 9i cAnd il rechemase carnal pe Domnul di la pdtimire (Id.XVl, 22) gi cAnd t5.iase cu sabia urechea servului, gi cAnd ilnegase de trei ori pe Domnul (1d. XXVI, 51, 7(l-74),9i c6ndcdzuse, mai apoi, in simulaliunea superstilioasd (Galat. ll, 12),putem vedea cI i-a fost datd iertarea qi ci el, indreptat Ei-ntlrit,a ajuns pAnE la gloria pEtimirii Domnului. $i, aqa, dupEperseculiunea, care s-a fdcut prin arienii ereticir dupd ce f)acea,pe care, desigur, Catholica o fine intru Domnul, a first redatdchiar qi de c6tre principii secolului, episcopii, care consimlirEperfidiei arienilor in acea persecufiune, mul1i, indreptali, auales sd se reintoarci intru Catholica, damnAnd fie ceea cecrezur6, fie pentru cd simulaserd cE au crezut. Pe acegtia Bisericacatholicd i-a reprimit la sAnul matern, precum pe Petru, dupdplAnsetul negaliunii, mustrat prin cAntecul cocogului, sauprecum pe acelagi, dupd strAmba simulaliune, indreprat prinvorba lui Paul. Agtia, primind superb aceastd charitate a maicii

282 S. Aurelii De wonc christiaw

Hane illi matris charitatem supertre accipientes, et

oriebanrr, cadere rneruerunt (Isai. lflV' f2)'

XXXI. - 33. Nec auctiendi Cothai negantes Ecclesianl Posse omn'

'. pecca.tct dimittere, et uetantes uiduas nubere'

Nec eos audiamus, c4ri negant.E<:clesiam Dei trnrn

pec(zta posse dimittere. Itaque rniseri, dum in Peyo pt,r,rn i.rt"ilig,.ntr,et nolunt credere datas Ecclesiae claves r

c,relorrrnrf ipsi eat de rnanibus amiserunt' Isti sunt qi

viduas, si nupserint, tanquam adultera-s damnant, et sup(

doctrinam apostolicam se prdedicant esse n-rundiores' Tim. V, l4). Qui ntrmen suunr si 'ellent agnosce

mundanos se potius, quam mundos v()carent' Nolentee

enim, si peccaverint, corrlgi, nihil aliud elegerunt, nisi cuin

reprehendentes, quia Petro post galli crnn-rm surgentl

granrlati sunt (Matth. XXVL 75)' c91.Lr1ifert.r, rlui r

nuLrere non permittunt. Non enim pnrdentiores h,ul"lf',sunt, [Cril, 0309] quam Rrulus.apostolus, qtri malutt eAs

Neque nubent, neque urores'tlucent, :ied erunt aequ<tleE

Angelis Der (Matth. XXII, 30). Non enim. iam hominibuu,

.*i D"., vivent, cunr aequ&les Angelis facti fueritrt'Immutabitur erg() caro

", ,,,,g.ti', et fiet corpus coeleste 9t

angelicunr. Et ntortui enim resurgenl incorrupti' et nol

hoc mundo damnari' Nam quibus v(jnlam Peccatorunegant, non eos aliqua sanitate custodiu.nt, sed aegri

suttrahunt medicinam; et viduas suas uri cogunt,

nubere. quam uri (I Cor. YII, 9).

' Nec eos audiamus, qui carnis resurrecti()ne* furu'"rn.

serl coeleste Corpus. ()uod et I)<-rmintr,s Jlromittit, cum dioit,,

Sf. AuruliaAWusti+ PW t"pt g@a 243

qi impiu respingArrdu-p, fiindcd nu i-au adus gratulEri lui perru,trezitului, dup[ cAntul c,coqului (Mat. XXyl. 7S), au nrerirur

11 :"dl dimpreund cu luceafdrul care rds6.rea rdimineata (lsai,xrv; 25).

XXXI. - 33. Nrcr nu-s de<trculktt catharii, nqatoi d Biserir:n Fntr:icrtct tutte picatele gi opundndu-se crt rrtdurclc sd re md.rite.

Si nu-i ascultdm nici pe cei ce neag5 cd Biseri<ra ltriDumnezeu poate ierta toate p[catete. $i, ag{ biefii, hr tin-rp cenu-nteleg intru Petru piatra gi nu voiesc sd creadE date Biserir:iicherle Impdrd;iei ceruriloq ei ingiqi le-au pierdut pe ere din nr6ini.Agtia sunt cei care le eondamnd de adultere pe v6duve, dacE sevor fi m6ritat, qi predicS, peste doctrina apostofica, cumcE ei suntmai curali (l T'im. Y, 74). Care, daci ar voi sd qi recunoascd numelelorugi, s-ar numi, mai degrabd pe sine lunegti, decAt curali. CEci,negAnd sd se-ndrepte, dacf, vor fi pdc{tuit, n-au ales nimic alta,dec6t numai sE fie condarnnagi dimpreunrl cu lumea aceasta. Cdr:i.celor cdrora le neagd iertarea pdcatelor, nu-i custodesc pe ei printrrranurne sindtate, ci le substrag bolnavilor leecu! gi se sfo4eazE sdle ardi pe viduvele lorugi, cdrora nu le pe,rmit sA ," mdrit". Cacinu trebuie Fnufr mpr prudenli decAt Apostolul paul, care a maiv.itca ele sd se m6rite, decdt sd fie arse (I Cor. VII, 9).

XXXII. - 34. Nici cei care neag;d resurecli.unea cdrnii.

Sd nu-i ascultim nici pe cei ce,neagd viitoareresurecfiunea cdinii, gi amintesc c6 Apostolul paul zice,Oarnea Si sdngele nu t)or poseda impdripia lui Dumnezeu,neinlelegAnd cA insuqi Aposf olul zice: se cuuine cacoruptibilwl acesta sd-rnbrace inaorupliunea, qi mortolulacesto sd-mbrace imortalitateo. CAnd, intr-adev5r. seva-nt6mpla asta, nu va mai fi cirrne qi sAnge, ci corp cblestr2.Cee,a ce qi Donrnul promite, cum zice: Nici nu ," ,,i, mcirit<t,nici nu-gi uor lua sopii, ci uor fi egalii tngeiilor lui Dumnezeu(Mot. XXII,30). Cdci nu vor mai tr6i oamenilor- r.i lrriDunrnezeu, cum vor fi fost fdcutri egalii ingerilor. ,pi morli.iintr-adeudr, uor trruia incorupli, gi noi n" uo^ imuto (l Cor.

284 S. Aurelii Augwtini De qone christiano

immutabimur (I Cor. XV, 5O-58): ut et illud verurn dit,

quod resurget car(); er illud verum sit, quod cittt et sanguis

reg;num Dei non possidebunt.

XXMII. - 35. Fideisimplicitote lactttri<tportet, cum PilrDuli sumusCharitas perfecta nec cupiditatem saeculi compatitur, nec

tintorem. Cognitio ueritatis in corde mundato'

lsta fidei simplicitate et sinceritate lactati nutriamur'in Christo; ] sumus, nrajorum'cibos non rrtis saluberrimiscrescanus bonis moribus et

ejus levis (htatth. XI, 30), coronam victoriae mereamur'

Sf. AureliuAwstut, Despre lupta er8tirn 285

50-513): intrucAt este adevdrat gi faptul <;d va invia carnea:gi-i adevdrat gi faptul cE carrrea gi sAngele nu v()r ptrsedaimpdrdfia lui Dumnezetr.

XXX cu simplicitatea credin;ei.itate nu suferd-mp re undnici. tearno. Cunoaste reo

AHptali prin aceasrd simplicitate gi sinceriate a credinlei, s6ne nutrim intru Christos; gi, c,m suntem mititei, s6 nu rA'nim

ru Christos prirrbunele m<.rravuri,

ui Dunrnezeu Ei atre noi intru sine

gi-atot-invederata cunoa$tere a adevirului, cu c6t vedern cd noiinaintdm intru charitate pi cd prin simplicitatea ei avem inimacurd1itd, fiindcd prin insugi ,chiul interi.r este vizut atlevhrul:Fericiyi, intr-adeucir, cei curapi cu inima, zice, cci ei il uor uedea

NOTE OI COMENTARII

I

N. ?fffl*;ri2qiDuprc natumbinetui

noaatre.

6E vorba de manihei.

prcanm

q^Despresen$ril XXV,n. gS.

'oPentru ereziile h Haer.,p.L.,t.XLtr, col21 sqq.

lrAldel: sunt or6nduite; sunt puse in ordine.12Cf. II Retract, eap. 3, supra,N. intr.

CUPRTNS

NotfiosupmediSiei ............... s

SOLII-OCVII.......Notd;ntftiludit(i

""""":""""""""""""" 6

Cenrr:,l ix'rAr............. """"' 9

! Rugdciunea odre r,rrr;;; ... ..... .....' .'....,........... ..... ... ......... ;;tr Ce trebuie iubit .........4gE CunoagtercaluiDrnuezeu ............+gM Celesigprreprinqtiin1A........... ....,.... ir3V_ $tiinla oelor retbsenr5nitoare, aceeaqi sauegel6 ........................ 55\{t SimprilesuJletuluiincareesteperoeputD].mnezeu . .... .. ... 52..1[ Credirya, speranp, charitatea, p6r,6 *rd"

"*rt ele neoesare .... 61VIII Cele neoesare pentru omoasterea lui Dumne2eu ..................... 67Dt Iubirea de sine .......... 6JX Iubirealucmrilortrupegti giaoelordinafara .......65XI Avantaiele externe nu pentru sine, ci pentru alte hunuri adevd_rate pot fr adnrise mai adevfuat decAt ciutate cu insistenlA . ... .. 67.XII. Nimic nu-i dr: dorir dec6t innutft ooncluoe Ia binele suprem,nimig de urrrt, decAtintru ............71XItr. in <r chip gi ;rrin c'e trepteIubireaadwdratE ......7:)

}JV i""41l"pt"p"mrrea inbeamA ochii, t.a sd patn fi vdzutd ..........77XV. In oechipser:rrnoa$esullenrl. 1".*a.."" Lpde Dumnere, .... Bt

Crnrne A D01tA...........

I Desprenem,rire;;"rr, .................... ...-.............,...... ........... #I Adevdnrlperpetuu ...:............... ............................ gqIII. Dacd va fi pun_rrea falsitateq qi, f,ir6 sim6 nu va putea sd fre,

rezultiitiunoarec€uleaulletvasdexistepu-ru-rea. ....................91

*;ru. Nu I se p,oate flrre niu nici LU ar*"r"r, nici altei naturi,nsulr............ .....-.....167ai de la Dumnezeu ...................... 167

ari, sunt de la Durnne zeu ......... 769

x\{ :_:1::r::::-:*:ll 16e

,\w. ........ 17r

xtr n ....171

XVIII Hyle, pe care anticii o numeau materia informd a lucruril :"r;;: "'nu este un rdu

111 A ri, cu J;,u,1,1e;.;;ilil6;";;............ ............... .. . 1Tjl} Durerea, numaiin "i*.il"b".* .1._ll .-t

I-I_ Ifodicele, numitedelam,,a .. .._.............................................. i;;xxr.xxtr. ...177

xxw ..177

mcomutabil. Cd Fiul lui Dumnezeu a fost nEsc,u! nu f5cut ..... l7gXXV Acel al Evangheliei: Ftud de EI i.*"gi "" *" fAcur nimig

................... 181turile ...................................... lB3

uqr nu semnificd totuna............ 1g:l, ci de la voinla pricdtuitorilor ... 1g3prin pdtatele noastre. ............. 1g5

suntdela Dumnezeu .... 1&5e apa4rne_n mod e6al lui

....'..........:...... ...... 187rea de a face rdu. ................. 1Bz

q ci pr[cfitr.rindsau fdcutrdi .... lg9rele, ci p5rilsilea maibunei ..... 1g1.

crmutui e sd tre supus lui r.,,.,..r"f.1:.1 : ::'":* *

...... tg 1)o0${ Nici o creanrrd a Li D.r^r,.r...;;l;;; ;* *te reu a te

*i"i"'pi*-,..il"; ... ...... . . l3ju-i rdu ................................... 193*-::::::iTr:"::

,e3

Cupriru 2gg

XVI. 18 rnitatal ,r,,,, !6?X\tr, 19 Nu+d; krrll

cA ,,,,,,,,,,,;, ,,,,,,,8811

X\m. 20. Nici nu-s de-ascultat negatoriit'a (lhrirftf f ffltg*FadeVdfat rr,,,rrr,tr,,nrnit,.t,,,,,,t,,,,,,I&l

XIX ,,rr,tJ61xx.

au lbst fricul.i intelepF ...............,. ! ! i,,,,.,., r,,,,

XXI. 2il. Nici nu+ de ascrrltat oei oe zicsingurcorpul

XXII. 2.t. Nici cei care neagd corpul lui Chrirmlgi-l zic fricut aga precum cel cu canrPrin femeie, rnoartea, prin femcie,

LXItr. 25. Nu-s de-ascultat cei ce-l numeg('creaturd, fiincd a pbtimit. CA F'iuI

mutaliunea divinitEfi ......, . .. r....,. i.,,, i, | |

,,il61

-ll ',

I

d

I

LXIV.

xxv)0fl4.

)oil,[)0$,[

26. Nu-s de.-ascultat cei care neagl 0lDqmnului, care ftrsese-nmormAnl(,,,,,r,iri27. Nir:i pe negatorii corpului lui (

28. Nici negatorilor cd Chrictoc lld€Ce-nseamn6dreapta qi stAnga lui29. Nici nu+;de asruultat netatorii lud30. Nici cei ce zic cd Spiritul promb l

XXIX.:ll. Nici nu-s tie ascultatdonatipdi[pe intreg rotocolul pim6ntrrlui, Dtla Rorna rnuza cu Caecilliarrui nltvoiesc t:a Botez,ul si fie nut, daril nU.l

XILK 32. Nu-s de-ascultat luriferiadisiau rupt ei de BisericA, fiindd'left]Zla al'lana ,. ,.,, r r u r

X-X,\I. :J:3. Ni<:i nu-s de-a.sr:ulat rathariiqtoate pecatele 9i opunAndulro rtl

294 htpriw

,D[\T..$CflT

,\o1epicomentaii,....,................................,;..,....,........ ..,......-.......... 2gZ

Str. Ospitdrlei nr. 4, 34OO Cluf-Napoca, Romdniatel. / fax4O2 64 429675, e-mail: clubulciirtii@vahoo.comwww.edituradacia. ro

Prenume_Nr.

Bl. ------Sc.---_Et.__-__Ap.Sector_ Localitate_CodVirsta____ProfesiaLocul de munctr____ .__semnitura_

Apteptim comenzile dumneavoastrl!

insc"r-'l,ete in CTIIBAL CilRTII DACIA!

Pofi bcneflcia de o mullime de arrantaie

- 25 % rtduere dln prelul dc ven rrc dcli[- prcluarea rapidi I mmenzll tl onomrc. ppmtt nmblrs- scutire de trxe po$tale- rfi€s grrtuit h cltdogul periodlc d noilor tparlUi- oftrtt pmmogonde onsdnd in rcduceri de preg de pfuil la 5096, prcmll g cadouri- leg$magl de nembru al Clubulul Ct4ii Decia cerc iti rslgurl dle frcllttlU

Nu trebuiedecir

-sl compl€tezitnlonul cunumlruldeexemplrredlntiduldorittist-l€xpediezipcdrcseediturli- si comend lunil el pupn doul rirlurl sru clrfl in raloare de minimum 100 000 de lci' hefurile ae modiEcd irt funcgie de rata infXafiei.'Crdrele didstice beneflclrzl de rvenule iruplinennre.' Orice sugesdi rrferitoare l, ofurte norstfi de ctrte suni blne v€nite.

TALONNumeStr.