Sfânta Teodora de la Sihla (7 august)

8/11/2019 Sfânta Teodora de la Sihla (7 august)

http://slidepdf.com/reader/full/sfanta-teodora-de-la-sihla-7-august 1/148

Sfânta Teodora de la Sihla(7 august)

Sfânta Teodora de la Sihla pomenită pe 7 august este cea mai vestită pustnică de pe teritoriul României. Sfânta Teodora s-a născut probabil în anul 1650 în satulVânători - judeţul Neamţ. Se ştie cu siguranţă că tatăl său era armaşul ŞtefanJoldea, dregător domnesc încredinţat cu paza Cetăţii Neamţului. Pentru aîndeplini dorinţa părinţilor săi se căsătoreşte cu unul din ostaşii domneşti de laCetatea Neamţului. Însă după moartea părinţilor Teodora se călugăreşte la

Mănăstirea Vărzăreşti din Munţii Buzăului, iar soţul ei se călugăreşte la Schitul



Poiana Mărului sub numele de Elefterie. Primele nevoinţe sihăstreşti le începeîn Munţii Vrancei, iar după aproape zece ani, Cuvioasa Teodora a venit în

pădurile Sihlei din Munţii Neamţului, unde în acea perioadă se nevoiau mulţimede sihaştrii. Aici a perecut în aspre nevoinţe timp de 20 de ani în locul numit

până astăzi Peştera Sfintei Teodora. Pentru un timp sfintele sale moaşte au fostdepuse la biserica din Miclăuşeni - Iaşi, iar prin anii 1828-1834 sunt duse laMănăstirea Pecersca din Kiev - Ucraina, unde se află şi astăzi. Deşi cinstită casfântă încă din secolul al XVIII-lea, canonizarea ei oficială a avut loc înBiserica Ortodoxă Română în anul 1992.

Index

Canonul Sfintei Teodora de la Sihla ................................................................. 3Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla ............................................................... 15

Rugăciune ....................................................................................................... 23Din cântările Sfintei Teodora de la Sihla ........................................................ 24Vieţile Sfinţilor - Sfânta Teodora de la Sihla ................................................. 27Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu - Sfânta Teodora de la Sihla – Viaţă şinevoinţe .............................................................................................................. 32Sfinţi români din sec. XVII-XVIII - Sfânta Teodora de la Sihla - Viaţă,fapte şi cuvinte de folos ..................................................................................... 42Protos. Ioanichie Bălan - Cuvioasa Teodora de la Sihla ............................... 47Arhimandritul Cleopa Ilie - Descoperirea Sfintei Cuvioase Teodora de la

Sihla .................................................................................................................... 52Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla - Sfinte Moaşte ................................... 58IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului – Despre Sfânta Teodora 60Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş - Predică la pomenirea SfinteiPreacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla .......................................... 62Silviu Dascălu - Cuvioasa desăvârşită în pustiul Sihlei - Mireasa lui Hristosdin Carpaţi ......................................................................................................... 66Răzvan Bucuroiu - Lumea credinţei - Teodora de la Sihla .......................... 71Teodor Danalache - Peştera Sfintei Teodora de la Sihla............................... 82

Icoane ............................................................................................................... 125



Canonul Sfintei Teodora de la Sihla

Cântarea întâi

Veniţi cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora de la Sihla, care a biruit pe vrăjmaşi prin viaţa ei îngerească şi în munţi alergând, ca un cerb la

izvoare, pe toţi sihaştrii din vremea ei i-a întrecut cu credinţa, cu râvna, cusmerenia, cu răbdarea şi cu neîncetata rugăciune.

Adunaţi-vă, părinţi iubitori de Hristos şi părăsind cele trecătoare, să lăudămastăzi pe privighetoarea munţilor Carpaţi, pe rugătoarea cea fierbinte a pustiei,

pe râvnitoarea Sfinţilor de demult, pe mlădiţa cea binecuvântată a Moldovei, peSfânta Teodora pământeana. Căci trup femeiesc neputincios purtând, desăvârşit

pe diavoli i-a biruit şi cu focul rugăciunii ei pe cei mândri şi leneşi cu totul i-aruşinat.

S lavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

O, părinţi şi maici duhovniceşti, care v-aţi închinat viaţa lui Hristos, să mergemazi la peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla şi smerindu-ne pentru păcatelenoastre, să ne minunăm cum această Sfântă s-a luptat singură în pustie cu frigul,cu foamea, cu întunericul cel din afară şi cu cumplitele săgeţi dinăuntru, biruind

prin răbdare pe nevăzuţii vrăjmaşi ai neamului omenesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Prea Sfânt ă Fecioară care ai născut pe Hristos în peşteră spre mântuirealumii, ajută- ne şi nouă să purtăm pe Hristos în inimile noastre şi urmândCuvioasei Teodora, să iubim rugăciunea, smerenia şi dumnezeiasca dragoste,căci cu virtuţi ca acestea dobândim pe Dumnezeu.

Cântarea 3-a

Veniţi, Sfinţilor sihaştri şi purtătorilor de Dumnezeu părinţi la prăznuireaCuvioasei Teodora de la Sihla ca să vedem cum fericita mireasă a lui Hristos s-aluptat singură în pustie cu duhurile cele rele, cu gândurile, cu foamea, cu iernilecele aspre şi cu slăbiciunea firii femeieşti şi minunându-ne de răbdarea eiîngerească, să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoare pentru sufletelenoastre.

Adunaţi-vă, credincioşilor iubitori de Sfinţi, care căutaţi călăuze cătreDumnezeu şi lepădând tot păcatul ucigaş de suflet, să urcăm la peştera SfinteiTeodora de la Sihla şi închinându-ne în locul unde a purtat lupta cea bună, săsărutăm icoana ei şi să-i cântăm: Bucură-te, prea cuvioasă Teodora, laudasfintelor mănăstiri româneşti.


Astăzi, când Hristos S-a schimbat la faţă pe Muntele Taborului, să urcăm pe

muntele Sihlei şi să vedem cum Sfânta Teodora şi-a schimbat slăbiciunea firii,luminându-se prin post şi rugăciune şi a ajuns desăvârşită în strălucireaTaborului ceresc. Pentru aceasta să-i cântăm: Bucură-te, Maică Teodora,fierbinte rugătoare către Dumnezeu pentru suf letele noastre.


O, Stăpână şi Fecioară Maică, care ai născut cu trup pe Mântuitorul lumii şi cumai schimbat legile firii, născând mai presus de minte pe Fiul lui Dumnezeu între

oameni, roagă-te Lui, Preacurată, împreună cu Sfânta Teodora, să ne curăţeascăde tot păcatul şi să ne facă locaş al Preasfintei Treimi.

Irmosul: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţatfruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisiriiTale.

Condacul şi icosul Praznicului

Sedealna Cuvioasei, glasul 8: Aprinsă de dor pentru Mirele tău, HristosDumnezeu, cu îngerii te-ai împrietenit şi pe diavoli i-ai izgonit, Sfântă Teodora,



bucuria sihaştrilor şi a credincioşilor. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, pentrucei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.

S lavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

tot aceasta.


a Praznicului

Cântarea 4-a

Rănită fiind de dorul liniştii duhovniceşti, ai alergat la pustie în Munţii Sihlei caun vultur iubitor de înălţimi, Cuvioasă Teodora şi acolo te-ai curăţit de patimi

prin harul cel dumnezeiesc, asemănându-te cu Sfânta Maria Egipteanca. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, să ne mântuiască pe toţi cu harul Său.

Sfântă a fost viaţa ta, Cuvioasă şi pline de har rugăciunile tale; binecuvântate aufost lacrimile şi ostenelile tale şi făcător de minuni trupul tău chinuit de frig şide post. Roagă-te pentru noi toţi, Sfântă Teodora, să iubim postul şi rugăciuneaca să se mântuiască sufletele noastre.


Ne minunăm de răbdarea ta, fericită şi ne umilim pentru dumnezeiasca ta bărbăţie. Cum te-ai pornit cu război împotriva duhurilor răutăţii? Cum te-aismerit şi câte ispite iuţi ai suferit în peştera ta de la Sihla? Pentru aceasta şiDumnezeu te-a înălţat. Învaţă-ne şi pe noi, Sfântă Teodora să ne smerim şi sărăbdăm cu tărie ispitele vieţii, ca să ne ridice Dumnezeu din prăpastia păcatelorla înălţimea pocăinţei.


Cum să nu ne mirăm de naşterea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt? Şi cum să nune bucurăm că te avem pe pământ Maică şi în cer neîncetat rugătoare şimijlocitoare pentru sufletele noastre? Nu înceta a ne ajuta să ne mântuim noitoţi.

Cântarea a 5-a



Să se bucure astăzi sfintele locaşuri şi monahii iubitori de Hristos să seveselească, împreună cu evlavioşii credincioşi, căci Sfânta Teodora de la Sihlastrăluceşte în ceata Cuvioşilor Părinţi şi împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îllaudă.

Să mergem cu toţii la Schitul Sihla şi să vedem cum s-a nevoit Sfânta Teodoraîn crăpăturile stâncilor pentru dragostea lui Hristos. Să-i sărutăm icoana şi

peştera cea umedă şi rece şi căindu-ne pentru lenevirea noastră, să zicem:Miluieşte-ne, Doamne, cu rugăciunile Sfinţilor Tăi.

Sla vă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Chilia ta de sub stâncile Sihlei ne îndeamnă la rugăciune, Cuvioasă Teodora şi peştera ta ne smereşte şi ne mustră neputând a urma ţie. Căci cu lacrimile tale aispălat întinăciunea păcatelor şi cu focul rugăciunii pe diavoli i-ai ars, peştera

biserică ai făcut-o, trupul tău cel slab l-ai întărit şi împreună cu marii sihaştri te-ai asemănat.


Pe pământ eşti cea dintâi Fecioară între fecioare şi singura Născătoare deDumnezeu, iar în cer eşti cea dintâi rugătoare pentru lume înaintea PreasfânteiTreimi. Nu înceta, Stăpână, a te ruga pentru sufletele noastre, împreună cu

Sfânta Teodora, a Moldovei binecuvântată mlădiţă.

Cântarea a 6-a

Cu neîntinată feciorie ai trăit în casa părinţilor tăi, Cuvioasă şi în curăţie şismerenie te-ai nevoit în Mănăstirea Vărzăreşti. Apoi, iubind viaţa pustnicească,ai urcat la schitul Sihla şi pe mulţi sihaştri i-ai întrecut în sfinţenie, cele viitoarele-ai cunoscut, la pacea duhului ai ajuns şi acum în cer cu Sfinţii te veseleşti.Roagă-te, Preacuvioasă Teodora, să ne întărească Dumnezeu în credinţă, în

iubire şi smerenie, ca să dobândim iertare de păcate şi mântuire sufletelornoastre.

Duhovnicul tău, Cuviosul Pavel, te cerceta la peşteră şi cu Trupul lui Hristos teîmpărtăşea, fericită. Apoi, mutându-se la cele cereşti, ai rămas cu totul străină

pe pământ. Dar Dumnezeu te mângâia prin Duhul Sfânt, că în vremea rugăciuniitale faţa ţi se lumina, trupul ţi se ridica de la pământ şi în văpaie de foc ceresc seînvăluia. Ajută-ne şi pe noi Sfântă Teodora, să ne rugăm lui Dumnezeu cumintea şi inima curată, spre mîntuirea sufletelor noastre.




La Sihla ţi-ai schimbat viaţa prin nevoinţă, Cuvioasă Teodora, mintea ţi-aicurăţit, trupul l-ai subţiat şi inima ai umplut-o de harul Duhului Sfânt, prinrepetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi sădobândim darul neadormitei rugăciuni a Preadulcelui Mântuitor.

Şi acum şi pururea şi î n vecii vecilor. Amin.

Priveşte spre noi cu milă din lumina slavei cereşti, Preasfântă Fecioară Marie.Cercetează poporul lui Dumnezeu cel smerit şi credincios şi ajută-ne să neizbăvim de robia patimilor şi cu Hristos în veci să împărăţim.

Irmosul: Marea vieţii văzându-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanulTău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea,Multmilostive.

Condacul: Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viaţa îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare şi te-ai retras la Sihla în peşteră, Cuvioasă. Şi acolo,hrănită fiind de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu Cel în Treimeînchinat. Pentru aceasta cu credinţă îţi strigăm: Bucură-te, Preacuvioasă MaicăTeodora!

Icosul: Lepădând grija cea lumească, te-ai logodit cu Hristos şi ascunzându-teîn peşteră pustnicească, prin post şi rugăciune te-ai făcut ca o văpaie de foc,

Preacuvioasă Maică Teodora, încât şi trupul ţi se înălţa şi faţa ţi se lumina şiîngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într-un glas îţi cântăm:Bucură-te, odraslă sfântă a Moldovei, bucură-te, căprioara duhovnicească amunţilor Carpaţi, bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt, bucură-te, cunună demărgăritare care împodobeşti Ortodoxia şi mănăstirile româneşti.

Sinaxar

Luna lui august, în 7 zile, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie, persul,

împreună cu doi ucenici ai săi.

Tot în această zi mai facem pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Teodora dela Sihla, care a sihăstrit mulţi ani, la sfârşitul secolului al XVII-lea, într-o

peşteră din preajma Schitului Sihla - Neamţ.

Stihuri:În această zi, Sfânta Teodora s-a mutat la cerescul Împărat

Astăzi Teodora Cuvioasa Şi-a mutat la ceruri casa.



Această floare duhovnicească de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care aodrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătateasecolului al XVII-lea, în satul Vânători- Neamţ, din părinţi binecredincioşi şiiubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorieostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi

"armaş", adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei.Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casăşi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şiMaghiţa (Marghioliţa).

Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungândla vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu untânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei fiind rănitde dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos încă din copilărie, ardea de dorinţa

unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o îndemnaatât duhovnicul şi firea ei singuratică, cât şi râvna pentru rugăciunea de taină şiamintirea marilor sihaştri ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii dinţinutul Neamţ - vechii ei sfătuitori.

Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar după doi ani şi soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, subnumele de Eleodor. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pecalea sfinţeniei şi a mântuirii.



Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însăCuvioasa Teodora, fiind aleasă şi întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea petoate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească.

După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc SchituluiVărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel afăcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei,schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite demâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli;foame, frig şi tot felul de încercări.

Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în patria ei mult iubită din părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla.După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnuluide la Mănăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatulegumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie,egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel,care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbdaasprimea vieţii pustniceşti, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va puteasuferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.

Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferitchilia sa, nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele până astăzi.Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şirugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, uitată de lume, îndurândmulte ispite şi năluciri de la diavoli; foame, lipsă, gânduri şi mai ales frigulaspru al iernii. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta dincând în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îiducea cele de trebuinţă.

După un timp a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla,într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură,căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă. Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iarca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştiişi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează îninimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nuse mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui,căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţiiSihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt.



Odată, năvălind turcii să prade mănăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iarSfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii,ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune,s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s -a

izbăvit de moarte. În această peşteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani aivieţii sale, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină ainimii, încât i se lumina faţa, iar trupul ei se ridica de la pământ, asemeneaSfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp păsările cerului îi aduceau înciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schituluiSihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi"Fântâna Sfintei Teodora".

Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamăHristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor Sfinţilor, seruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cuPreacuratele Taine, înainte de obştescul sfârşit. Astfel, cu rânduială de sus,egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi atrimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu,fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut -o cum seruga cu mâinite înălţate spre cer, învăluită în lumină de foc. Atunci,înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o hainăsă se acopere, căci era goală şi le-a poruncit să coboare la Sihăstria şi să aducăun duhovnic ca s-o împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers repede la schit şi dimineaţa auadus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu SfinteleTaine. După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuitviaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primitdumnezeieştile Taine şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul înmâinile Lui. Apoi părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul eitrup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.

Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830 , cândfamilia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, aaşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului spreînchinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lor din satul Miclăuşeni-Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici spre închinare, primindajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu conducereaMănăstirii Pecerska din Kiev să le dăruiască Sfintele moaşte, în schimbul unorveşminte preoţeşti şi arhiereşti, ceea ce s-a şi făcut spre paguba şi întristarea

tuturor. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează



în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care scrie acestecuvinte în limbile slavonă şi română: "Sfânta Teodora din Carpaţi".

Aceasta este pe scurt viaţa Sfintei Teodora de la Sihla şi acestea sunt faptele ei,

prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele Sfinţilor din cer şifiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată ţaranoastră. Credincioşii din Moldova o cinstesc ca Sfântă de la început şi merg în

pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o,trecând-o oficial în rândul Sfinţilor, cu zi de pomenire la 7 august.

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi toţi, împreună cu ţara şi poporul cel

binecredincios. Amin!

Cântarea a 7-a

Simţindu-ţi aproape obştescul sfârşit, te-ai rugat Mântuitorului Hristos să teînvrednicească de Preacuratele Taine, pe care în chip minunat le-ai primit de laduhovnicul Antonie, căruia te-ai mărturisit şi ţi-ai destăinuit viaţa. Apoi,îngenunchind, te-ai rugat şi rostind Crezul ţi-ai dat sufletul în braţele Mireluitău, Iisus Hristos. Roagă-te şi pentru noi, Sfântă Maică Teodora, să dobândim

sfârşit creştinesc şi iertare de păcate.

Îngereşte te- ai nevoit pe pământ şi te- ai săvârşit, Cuvioasă, mutându-te de laostene ală la odihnă; de la cele rele şi trecătoare la cele veşnice şi pline delumină. Schimbă- ne şi nouă gândul, mintea şi voinţa de la cele de aici, la celenemuritoare de sus şi ne ajută cu rugăciunile tale, Sfântă Teodora, sădobândim cereştile bunătăţi, pe care ni le- a făgăduit Mântuitorul Hristos.


Te cinstesc şi te laudă toţi sihaştrii şi cuvioşii şi te caută credincioşii iubitori deSfinţi, să-ţi ceară ajutorul, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne ca împreunăcu tine să slăvim pe Dumnezeu Cel în trei feţe închinat şi te roagă pentrusufletele noastre...


Te lăudăm Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi te mărim după cuviinţă, că

prin tine a venit Hristos în lume şi în inimile noastre. Roagă-L cu iubire deoameni, Stăpână, să ne dăruiască iertare de păcate, milă şi cereasca Împărăţie.



Cântarea a 8-a

Te-ai nevoit pe pământ, Cuvioasă Teodora şi te-ai jertfit pentru Hristos, ca sădobândeşti mântuirea sufletului tău, căci nimic nu se câştigă fără osteneală, fără

rugăciune şi viaţă curată. Ajută-ne şi pe noi nevrednicii, cu rugăciunile tale, săurmăm lui Hristos cu credinţă, împlinind cu sfinţenie poruncile Lui şifăgăduinţele vieţii duhovniceşti.

Te-ai mutat la cele cereşti cu pace, mireasa lui Hristos, Teodora şi acolo teveseleşti în veci cu Sfinţii, în bucuria Duhului Sfânt. Nu ne uita nici pe noisăracii, care ne amăgim şi ne robim de grijile înşelătoare ale acestei vieţi. Ci,roagă-te neîncetat pentru lume, pentru ţara în care te-ai născut şi pentru călugărişi credincioşi, să ne întărească în dreapta credinţă şi în lucrarea faptelor bune.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul

Priveşte din cer cu iubire spre noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne curugăciunile tale şi cere milă şi har de la Dumnezeu pentru Biserică, pentruierarhi, pentru preoţi şi monahi şi pentru binecredincioşii creştini carecinstesc sfântă pomenirea ta şi slăvesc cu dreaptă credinţă pe Tatăl, pe Fiul şi

pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.


Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu te mărturisim credincioşii pe pământ. Maicăşi Fecioară mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi te ştim în cer, Marie,

Născătoare de Dumnezeu. Ai milă de Biserica pe care a întemeiat-o Hristos prinApostoli; ai milă şi de dreptmăritorii creştini care au fost luminaţi de DuhulSfânt prin Botez şi te roagă pentru noi toţi să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 9-a

Vino la noi, Preacuvioasă Maică Teodora; adu- ţi aminte de toţi care te-aunăscut şi crescut în şcoala rugăciunii din Carpaţi şi te roagă lui Dumnezeu

pentru noi, să ne întărim în credinţă, în răbdare şi iubire duhovnicească, casă dobândim iertare de păcate.

Vino la noi, Sfântă Teodora, floare aleasă a sihaştrilor din Carpaţi! Vino la noi,Preacuvioasă şi ne îmbărbătează împotriva diavolilor care ne lovesc prinnecredinţă, prin ură şi dezbinare şi ne ajută să biruim pe nevăzuţii vrăjmaşi spremântuirea sufletelor noastre.




Vino la noi, mireasa lui Hristos, Teodora, care te-ai învrednicit de sfinţenie laschitul Sihla prin nevoinţă îngerească şi cu rugăciunile tale ajută-ne să ieşim lalimanul cel bun şi să biruim mândria şi împietrirea inimii, ca să fim primiţi încereştile locaşuri.


Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucuria îngerilor, laudaApostolilor, cununa tuturor Sfinţilor, mijlocitoarea lumii, acoperitoareacălugărilor, mângâierea credincioşilor, Maica tuturor mamelor creştine şiîntărirea fecioarelor. Nu înceta a te ruga, Stăpână, să se mântuiască sufletelenoastre.

Luminânda

Fiind chemată şi aleasă de Hristos, ai părăsit lumea şi cele trecătoare şiîngereşte nevoindu-te, în munte te-ai ascuns ca o pasăre şi căprioară fără nume,fericită Teodora, lauda călugărilor, făcându-te mireasă lui Hristos prinneadormită rugăciune, prin post, prin lacrimi şi cugetarea celor cereşti, pediavoli arzând şi cu îngerii împreună vorbind, roagă-te, maică prea cuvioasă, săse mântuiască sufletele noastre.

La Laude

Trei ale Praznicului şi trei ale Sfintei Teodora, glasul 4:

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora, următoarealui Hristos cea prea râvnitoare, lauda monahilor, locuitoarea pustiului şi floareacea de mult preţ a munţilor Carpaţi. Căci cu nevoinţa pe mulţi sihaştri a întrecut,

prin lacrimi sufletul ca pe un crin şi l-a albit, iar cu rugăciunea şi cu postul peDumnezeu cu duhul de pe pământ L-a văzut. Pentru aceea, într -un glas să-istrigăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoarea sufletelor noastre (de două ori).

Veniţi, cuvioşilor părinţi şi sihaştri purtători de Dumnezeu, care neîncetat vărugaţi şi toţi creştinii iubitori de Hristos, să lăudăm astăzi, la pomenirea cea de

peste an, pe Sfânta Teodora, bucuria îngerilor şi cununa cea de mult preţ acălugărilor; comoara cea aleasă a Schitului Sihla şi rugătoare neadormită a ţăriinoastre. Deci sărutând icoana ei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, fiică şi

podoabă scumpă a Bisericii româneşti.




Veniţi toate cetele călugărilor şi ale credincioşilor să urcăm pe muntele Sihlei şi împreună cu îngerii şi cuvioşii, să prăznuim astăzi pe Sfânta Teodora şi închinându-ne în biserica şi peştera ei, să-i cântăm într -un glas: Bucură-te,mireasa lui Hristos, Teodora, rugătoare fierbinte pentru noi şi pentru toată

lumea.


Facerea lu i I oanichie



Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla

După obişnuitul început, se zic:

Condacul 1Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea

Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi săcinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură- te, Cuvioasă Teodora, a Moldoveiduhovnicească floare!

Icosul 1Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind,departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit.Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit; Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat; Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat; Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea; Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea; Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat; Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod prea frumos;Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos; Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;



Bucură-te, a Sfinţilor pustnici vrednică următoare; Bucură- te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 2-lea

La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit; dar prea scurtă vreme încăsătorie ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci părăsind lumea,amândoi la viaţa monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cântat: Aliluia!

Icosul al 2-leaLa Mănăstirea Vărzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultaretuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim: Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smer enie lui Hristos ai urmat;Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat; Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii, muceniţă te-ai arătat; Bucură-te, că prin ascultare, smerenie ai câştigat; Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale, partea Mariei ai ales; Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare roadele mântuirii ai cules; Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţie;Bucură-te, că aceasta înţelegând-o cunună sfântă ţi-ai ales ţie; Bucură-te, că prin ascultare şi rugăciune mintea ţi-ai luminat;Bucură-te, că venind prigoana turcilor la pustie cu stareţa ta ai plecat; Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare;Bucură-te, căci acum pustnicilor eşti ocrotitoare;

Bucură- te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 3-leaAjungând în pustie cu stareţa Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tusingură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea te întăreai şi dininimă cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-leaDupă adormirea fericitei tale stareţe, Paisia, către locaşurile părinteşti ai socotit

să vii şi un loc de linişte în Munţii Neamţului ţi -ai ales. Pentru care noi,nevrednicii, cinstind a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat; Bucură-te, că pentru aceasta stareţului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat; Bucură-te, că după sfătuirea lui în pustia Sihlei ai plecat; Bucură-te, că acolo ajungând, din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit; Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit; Bucură-te, că în peştera cea de sub stâncă ai locuit; Bucură-te, că acolo cu măcriş şi verdeţurile pustiei te-ai hrănit;

Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit; Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a sfătuit;



Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste o ai primit; Bucură-te, că iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare;

Bucură- te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească fl oare!

Condacul al 4-leaZiua şi noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi şi în cugetările celeduhovniceşti, din inimă suspinând lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-leaPetrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai multdecât cu hrana trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicelor bucurii te mângâiai.Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm: Bucură-te, că prin rugăciunea neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câştigat; Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat;Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns; Bucură-te, căci tainele rugăciunii ai pătruns; Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat; Bucură-te, că şi din îndumnezeirea cea după har ai gustat; Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai; Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicelor bunătăţi îl mângâiai; Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrană îl hrăneai;

Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai; Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare;


Condacul al 5-leaMulte ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora, dar având însufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat luiDumnezeu laudă de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-leaAvând mintea luminată de Preasfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci, prindarul lui Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea larugăciune cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie telăudăm: Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-aiclintit;Bucură-te, că având darul lui Dumnezeu pe toate le-ai biruit;

Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai; Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;



Bucură-te, că frigul, foamea şi singurătatea pentru Hristos ai răbdat;Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat;Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat; Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilinţă tărie ţi-a dat;

Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;Bucură-te, că prin nevoinţe duhovniceşti ai sporit; Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare; Bucură-te, că prin post şi rugăciune Sfinţilor sihaştri ai fost următoare;


Condacul al 6-leaŞaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post şi rugăciune, răbdând cu

bărbăţie nevoinţele pustniciei şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi pesmeţi şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii la el tespovedeai şi sfaturi duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru careşi noi, văzând a ta iscusinţă, te lăudăm: Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe tine te-ai întărit; Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor Părinţi în viaţă te-au călăuzit;

Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat; Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat;Bucură-te, că prin rugăciune şi prin citire trezvia minţii ai câştigat; Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat; Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai; Bucură-te, că şi rugăciunile Sfinţilor pururea ai cerut; Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;


Condacul al 7-leaMângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispiteleveacului de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prinrugăciunea ta, iar tu cu mulţumire cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-leaToate ispitele şi luptele care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au

venit, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin din



adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare; de aceea şi noi cu smereniete lăudăm:Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga Iui Hristos cea prea înţeleaptă; Bucură-te, că având milă de la El ai mers pe calea cea dreaptă;

Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat; Bucură-te, slugă înţeleaptă care pururea Lui ai urmat; Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;Bucură-te, că Hristos Iisus ţi-a fost ţie mângâierea; Bucură-te, că numele lui Hristos era pentru tine mai dulce ca mierea; Bucură-te, duhovnicească albină, care mierea Duhului Sfânt ai adunat; Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceaţă ai aflat; Bucură-te, duhovnicească privighetoare, care pururea lui Hristos ai cântat; Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care neîncetat pe Hristos ai lăudat; Bucură-te, că pentru El de tine te-ai lepădat;


Condacul al 8-leaAvut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şicu desăvârşirea s-au îm podobit. De aceea şi tu cu mare dragoste în urma lor aialergat şi lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-leaAjuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind în pustia Sihlei şi postind patruzeci de zile,

te-ai pregătit pentru viaţa viitoare. De aceea şi noi, înţelegând minunata tanevoinţă, te lăudăm: Bucură-te, că având candela rugăciunii aprinsă în inimă aşteptai pământesculsfârşit; Bucură-te, că în credinţă roditoare Domnul te chema la Sine; Bucură-te, că din inimă doreai să sfârşeşti cu bine;Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai; Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai; Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;

Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit;Bucură-te, că acele păsări în trapeza Sihăstriei pe geamul deschis intrau; Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau; Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau; Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;


Condacul al 9-lea

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă şi zburau cu eanumai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar fi



aşteptat. Şi aşa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au datlui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, undedeodată au văzut între stânci o lumină mare şi venind mai aproape, lumina adispărut şi le-ai spus: „Părinţilor, aruncaţi-mi o haină” şi unul dintre fraţi ţi-aaruncat rasa ca să te îmbraci; iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta,glăsuim: Bucură-te, Cuvioasă Teodora care în pustie ai îmbătrânit; Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit; Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit; Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat;Bucură-te, că le-ai zis: „Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat”; Bucură-te, că fraţii aceia cu bucurie la Sihăstria au alergat; Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat; Bucură-te, că el auzind foarte s-a bucurat;Bucură-te, că luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat; Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;


Condacul al 10-lea

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustieiSihlei; pentru care monahii şi fraţii Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu,cântând: Aliluia!

Icosul al 10-leaÎngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fraţii Sihăstriei sfântul tău trup în peşteraunde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte

alergau, cu cr edinţă şi evlavie închinându-se şi te lăudau, zicând aşa: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei o ai sfinţit; Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei o ai împodobit; Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat; Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;Bucură-te, că în amintirea ta o bisericuţă de lemn s-a zidit;Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul „Schimbării la Faţă” s-a sfinţit; Bucură-te, că de sute de ani creştinii spre peştera ta călătoresc; Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;

Bucură-te, că şi biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-azidit;



Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugări s-au nevoit;Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare; Bucură-te, Sfântă, a nevoinţelor pustniceşti următoare;


Condacul al 11-leaToate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, CuvioasăTeodora şi aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă peDumnezeu, Care pe tine te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui:Aliluia!

Icosul al 11-leaAuzit-a vestea sfinţeniei tale ieromonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ şi venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine a început azice către tine aşa: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit; Bucură-te, că părăsind lumea în această peşteră ai venit; Bucură-te, că şi pe mine la viaţa călugărească m-ai îndemnat;Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău am urmat; Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat;Bucură-te, că după plecarea din lume, înapoi nu te-ai mai uitat;Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat; Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;Bucură-te, maică a vieţii pustniceşti râvnitoare; Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;


Condacul al 12-leaDarul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora şi ţi-a ajutat până lasfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care, în toată viaţa ta, din

inimă I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 12-leaTrecut-au sute de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisescvieţuirea cea pustnicească în care atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi, mulţime demonahi şi de monahii, precum şi mare mulţime de credincioşi, aleargă cu seteduhovnicească să vadă peştera în care te-ai nevoit şi să-ţi ceară sfintele talerugăciuni în ajutorul lor; pentru care şi noi te cinstim cu aceste smerite laude: Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustniceşti le-ai răbdat;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini ţi se închină;



Bucură-te, a lui Hristos cerească albină; Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău o ai purtat; Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat; Bucură-te, că numai fericirea cea veşnică ai căutat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit; Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare; Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare;


Condacul al 13-lea (se zice de trei ori)O, Preacuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şiavând îndrăzneală către Preaînaltul nostru Mântuitor, adu-ţi aminte şi de noi,nevrednicii, care suntem în acest veac petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri,ca prin sfintele tale rugăciuni, să aflăm şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu,învrednicindu-ne a-I cânta Lui în veci: Aliluia!

Apoi se zic din nou:

Icosul 1Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind,departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit.

Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim: Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit; Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat; Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat; Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea; Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea; Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod prea frumos;Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos; Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare; Bucură-te, a Sfinţilor pustnici vrednică următoare;


Condacul 1Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenireaCuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a

petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să



cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură- te, Cuvioasă Teodora, a Moldoveiduhovnicească floare!

şi îndată se spune această:

R ugăciune

O, Preacuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos ai iubit şi pentrudragostea Lui în toată viaţa ta te-ai nevoit; multe nevoinţe şi ispite ai suferit şi înviaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulţimea înfrânăriişi a lacrimilor celor duhovniceşti sufletul tău l-ai luminat şi în singurătatea

pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit; pustia Sihlei cu viaţa ta oai sfinţit şi pildă sihaştrilor te-ai făcut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremeacuvenită, sfinţenia vieţii tale a descoperit-o şi ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea şi noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă cerem sfintele tale

rugăciuni şi te chemăm: Roagă-te Preaînduratului nostru Mântuitor ca şi noi, păcătoşii, în vremea vieţii noastre şi în vremea sfârşitului nostru să dobândimmila şi mântuirea Lui, spre a slăvi şi a ne închina în veacul de acum şi în celviitor Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mănăstirea Sihastria 2005, p. 230-245 Acatistul Cuvioasei Teodora de laSihla.



Din cântările Sfintei Teodora de la Sihla

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă luiHristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea

pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat,lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte.

Odraslă de mult preţ a Moldovei, fiind chemată de Hristos Dumnezeu, ai renunţat la cele pământeşti şi luând crucea, te-ai nevoit în păduri şi în peşteri, înadâncul munţilor Carpaţi, biruind prin firea cea slabă cursele diavolilor, frica,frigul şi foamea. Pentru aceasta te rugăm, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora,nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Ne închinăm în peştera ta cea umedă şi întunecoasă de la Sihla, unde te-ainevoit pentru Hristos şi minunându-ne de ostenelile tale cele peste fire, SfântăPreacuvioasă Teodora, te rugăm nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre.

Ne închinăm în faţa icoanei tale, Cuvioasă Maică Teodora, podoaba sihaştrilorşi lauda Moldovei; adu-ţi aminte înaintea lui Hristos Dumnezeu de poporulromân cel binecredincios şi de sufletele noastre.

Astăzi săvârşim pomenirea cea de peste an a Sfintei Preacuvioasei Teodora dela Sihla, lauda Moldovei şi rugătoarea credincioşilor, căci trup neputinciosavând, a biruit slăbiciunile firii şi cursele vrăjmaşului. Pentru aceasta, cucredinţă să-i strigăm: Bucură-te următoarea lui Hristos şi cununa cea de mult

preţ a sihaştrilor!



Fiică de părinţi evlavioşi fiind, din tinereţe te-ai umplut de dor pentru Mireleceresc şi n-ai avut pace şi odihnă în lume până când ţi-ai luat crucea şi ai urmatlui Hristos. În munţii Sihlei nevoindu-te, pe Dumnezeu împreună cu îngerii L-ailăudat, iar trupul, vas al Duhului Sfânt l-ai făcut; slăbiciunile firii cu uşurinţă

stăpânindu-le, pe nevăzuţii diavoli, prin rugăciunile tale, i-ai biruit. Pe Acelaroagă-L, Preacuvioasă Maică Teodora, să mântuiască sufletele noastre.

Cine va spune, Cuvioasă Teodora, ostenelile tale din pustie? Ce gură va putea povesti câte ispite ai răbdat de la diavoli în pădurile cele neumblate din Carpaţi sau cât frig ai îndurat în iernile cele aspre, neavând nici haine, nici căldură, nicihrană, nici altă mângâiere de la oameni? Dar, fiind plină de focul Duhului Sfânt,cu rugăciunile ţi-ai încălzit trupul cel amorţit şi răceala peşterii de la Sihla ai

potolit. Roagă-te, Cuvioasă, împreună cu toţi Sfinţii să se mântuiască sufletelenoastre!

Să mergem, fraţilor, la chilia Sfintei Teodora de la Sihla ca, în peştera ei ceaîntunecoasă, să ne rugăm şi smerindu-ne, pentru îndelunga ei răbdare, aşa să-icântăm: Bucură-te, lauda Ortodoxiei şi floare de mult preţ a mănăstirilorMoldovei; Bucură-te, rândunică a cerului care n-ai aflat până aici odihnă sufletului tău; Bucură-te, privighetoare neadormită, ascunsă de ochii omeneşti,care neîncetat lauzi pe Dumnezeu; Bucură-te, căprioară pururea trează aMunţilor Carpaţi; Bucură-te, fiică mult iubită a Bisericii româneşti; Bucură-te,mireasă aleasă a Mirelui Hristos, Căruia nu înceta a te ruga pentru sufletele

noastre.

Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Sfântă PreacuvioasăTeodora, până nu ai biruit pe diavoli şi ţi-ai supus trupul Duhului prin rugăciunişi post îndelungat, prin lacrimi şi privegheri de toată noaptea. Pentru aceea tot

păcatul şi cugetul rău lepădând, cu Hristos în veci te-ai logodit. Roagă-te luiDumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Nici a urca cu Hristos pe Tabor nu ne-am învrednicit, nici a ascunde faptele tale

cele minunate nu voim, nici a urma vieţii celei cereşti nu putem, căci nu avemdarul rugăciunii din inimă. Ci, te roagă pentru noi, Preacuvioasă Maică Teodora,ca o bună povăţuitoare spre Hristos, cerând iertare sufletelor noastre.

Spune-ne, Cuvioasă mireasă a lui Hristos, ostenelile tale cele mari şi luptele cunevăzuţii vrăjmaşi; căci şi firea, prin post şi rugăciune, ţi-ai sfinţit, gândurile ţi-ai liniştit şi pe diavoli, departe, i-ai izgonit cu lacrimile tale cele de foc.

Învaţă-ne, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, cum să ne nevoim pentru

Hristos şi cum să biruim firea noastră cea pătimaşă; că robiţi suntem de duhulmândriei şi al iubirii de păcat şi vrednici suntem de osândă, de nu te vei ruga



pentru sufletele noastre.

Ajută-ne, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să ne împăcăm cu Dumnezeu, prin pocăinţă; patimile firii să le domolim şi gândurile rele din inimă să le alungăm,

ca, împreună cu Hristos, să urcăm Taborul cel duhovnicesc şi la suflet să neluminăm, precum tu însăţi, în Taborul Sihlei, te-ai curăţit şi luminat.

Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, călumea lăsând, în munţii Carpaţi ca o căprioară te-ai ascuns şi mintea, împreunăcu inima, curăţindu-ţi prin aspre osteneli, cu Hristos te-ai unit, urmând marilorsihaştri de demult. Fericită eşti, că lui Dumnezeu în peşteră ai slujit şi cu îngeriitainic ai vorbit. Deci, roagă-te, Cuvioasă, să se mântuiască lumea şi sufletelenoastre.

(Extras din cântările Vecerniei din ziua de 7 august)



Vieţile Sfinţilor - Sfânta Teodora de la Sihla

Această floare duhovnicească de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care aodrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătateasecolului al XVII-lea, în satul Vânători- Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi

iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorieostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi"armaş", adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei.Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă şide buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa(Marghioliţa).

Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungândla vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu untânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei fiind rănitde dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos încă din copilărie, ardea de dorinţa



unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o îndemnaatât duhovnicul şi firea ei singuratică, cât şi râvna pentru rugăciunea detaină şi amintirea marilor sihaştri ce se nevoiau în acea vreme prin pădurileşi munţii din ţinutul Neamţ - vechii ei sfătuitori. Astfel, fericita Teodora a

îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti - Vrancea, iar după doi ani şisoţul ei s- a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Aşaa binevoit Dumnezeu să- i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi amântuirii. Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos,însă Cuvioasa Teodora, fiind aleasă şi întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea

pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţaduhovnicească.

După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc SchituluiVărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din

partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel afăcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei,schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite demâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli,foame, frig şi tot felul de încercări.

Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în patria ei mult iubită din părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla.

După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnuluide la Mânăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatulegumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie,egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel,care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbdaasprimea vieţii pustniceşti, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va puteasuferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.

Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei. Apoi un sihastru milostiv i-a oferit

chilia sa, nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele până astăzi.Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şirugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, uitată de lume, indurândmulte ispite şi năluciri de la diavoli, foame, lipsă, gânduri şi mai ales, frigulaspru al iernii. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta dincând în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îiducea cele de trebuinţă.

După un timp a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla,

într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură,căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă. Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iar



ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştiişi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează îninimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum numai suferea nici de frig, nici de foame; nici diavolii nu o mai puteau birui, căci

dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţiiSihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt.

Odată, năvălind turcii să prade mânăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iarSfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o, ea s-arugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor, zicând: "Doamne, scapă- mă dinmâinile păgânilor!" În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul

peşterii, aşa cum se vede până astăzi, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte. În această peşteră s-a nevoit Sfânta Teodora înultimii ani ai vieţii sale, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea ceade taină a inimii, încât i se lumina faţa, iar trupul ei se ridica de la pământ,asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp păsările cerului îi aduceauîn ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schituluiSihăstriei, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită pânăastăzi "Fântâna Sfintei Teodora".

Ajungând Sfânta Teodor a aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamăHristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, serugă cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu

Preacuratele Taine, înainte de obştescul sfârşit. Astfel, cu rânduiala de sus,egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi atrimis doi fraţi să vadă unde anume se duc, căci gândea că trăieşte în munţiiSihlei un sihastru sfânt.Astfel mergând ei, i-a cuprins noaptea şi rătăcind în pădure, se rugau şi aşteptausă se facă ziuă. Apoi, observând înaintea lor o rază de lumină, ce se ridică ca unstâlp la cer, s-au apropiat şi au văzut o femeie luminată la chip înălţată de la

pământ şi rugându-se cu mâinile în sus. Era Sfânta Teodora.

Atunci cuvioasa, cunoscând venirea lor, a mulţumit lui Dumnezeu, zicând:"Mulţumesc, Ţie Doamne, că m-ai ascultat! " Apoi a zis celor doi fraţi: "Nuvă temeţi, fraţilor, căci sunt o smerită roabă a lui Hristos! Dar mai întâiaruncaţi -mi o haină să mă îmbrac, că sunt goală!"

Apoi, chemându-i, le-a spus viaţa şi sfârşitul ei apropiat şi le-a poruncit, zicând:"Coborâţi la Sihăstria şi spune ţi egumenului să trimită pe duhovnicul

Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie cu Trupul şi Sângele lui Hr istos!"

Iar ei i-au spus: "Cum să ajungem la schit noaptea, căci nu cunoaştem drumul?"



Atunci Sfânta Teodora le-a răspuns: "Mergeţi după lumina care se vedeînaintea voastră şi numaidecât veţi ajunge!"

Călăuziţi de această lumină cerească, fraţii au a juns repede la schit la miezul

nopţii, pe când toca de Utrenie. Iar dimineaţă s-au întors la peşteră cuieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, aducând Preacuratele Taine.După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa,ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştileTaine şi a rostit ultimele sale cuvinte, zicând: "Slavă Ţie, Doamne, pentrutoate!" În clipa aceea Cuvioasa Teodora şi-a dat fericitul ei suflet în braţele luiHristos. Iar trupul ei, purtător de bună mireasmă a fost prohodit şi a fost aşezatcu cinste de cei doi părinţi în peştera în care s-a nevoit.

Vestea despre viaţa, nevoinţa şi mutarea la cele cereşti a Sfintei Teodora s -arăspândit repede în toate mânăstirile şi satele din Moldova şi chiar dincolo dehotarele ei. De aceea alergau la sfintele ei moaşte din peşteră călugări şicredincioşi de prin sate şi mai ales cei bolnavi şi se vindecau de suferinţele lor,căci trupul ei prea mărit cu neputrezirea, era izvorâtor de bună mireasmă şifăcea minuni. Unii sărutau sfintele ei moaşte; alţii îşi aşezau bolnavii de racla ei,iar alţii se spălau cu apă din "Fântâna Sfintei Teodora" şi primeau ajutor şimângâiere.

Moaştele Cuvioasei Teodora, numită şi "pământeana", au stat în peştera ei de la

Sihla ca la 100 de ani, bucurându-se de o profundă venerare, mai mult decât alţiSfinţi români. Apoi ctitorii schitului Sihla din familia Cantacuzino, înnoindschitul, au aşezat moaştele Sfintei Teodora, din peşteră în biserica de lemn, undese închinau credincioşii.

După anul 1830, moaştele Sfintei Teodora au intrat în posesia familiei Sturza,care le-a aşezat în raclă de argint şi le-a dus în biserica satului Miclăuşeni-Iaşi,zidită de ei. Iar în anul 1856, moaştele Sfintei Teodora au fost date MânăstiriiPecersca din Kiev în schimbul unor veşminte arhiereşti şi preoţeşti din fir, fiind

depuse în catacombele ei, unde se află şi astăzi. La racla Sfintei Teodora estescris în limbile slavonă şi română: Sfeti Teodora Carpatina şi Sfânta Teodoradin Carpaţi.

Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei, spre întristareanoastră a tuturor.

Aceasta este pe scurt viaţa Sfintei Teodora de la Sihla şi acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, număr ându-se în cetele Sfinţilor din cer,

fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit -o vreodată ţara



noastră. Credincioşii din Moldova o cinstesc ca Sfântă de la început şi mergadeseori în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla.

La 20 iunie, 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe

Sfânta Teodora de la Sihla, trecând-o în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire încalendar la 7 august.

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi toţi, împreună cu ţara şi poporul celbinecredincios. Amin.

Notă - În tradiţia locului şi în unele însemnări se spune că fericitul ieromonahEleodor, de la Poiana Mărului - Vrancea, fostul ei soţ din tinereţe, auzind căSfânta Teodora s-a nevoit în munţii Sihlei, a venit să o vadă. Dar, auzind că arăposat, s-a închinat la peştera unde se aflau moaştele ei şi a rămas la SchitulSihla până la obştescul său sfârşit, săvârşind adeseori Sfânta Liturghie, fie în

peşteră, fie în biserica mică de lemn de sub stânci.



Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu - Sfânta Teodora de la Sihla – Viaţă şinevoinţe

Troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, glasul 1: Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând,

firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă MaicăTeodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Apostol Pavel zice: „Fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul ..., spredesăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efes.4, 7, 12). De dumnezeiesc har s-a învrednicit şi Cuvioasa noastră MaicăTeodora. Cu o râvnă vrednică de marile pilde (asemenea cuvioşilor: Antonie,Pahomie, Macarie sau cuvioaselor: Pelaghia, Eufrosina, Maria Egipteanca s.a.),

a răspuns şi ea chemării harice, sfinţind pământul şi neamul nostru românesc, lasihăstria Sihlei, din munţii Neamţului. Acest loc de retragere sfântă, ca şi alteculmi de pe aici (Drăganul, Pleşul, Pipirigul, Horaiţa sau văile cu pâraiele, cumăreţia şi frumuseţea lor) înalţă tot suf letul la contemplare. De aceea, uniicronicari şi scriitori au numit aceste locuri „Tebaida Moldovei”.

Iar viaţa Cuvioasei Teodora - după mărturiile şi tradiţiile păstrate de-a lungulvremii - aşa a fost. S- a născut în satul Vânători din judeţul Neamţ, pe la anul1650. Era una din cele două fiice ale lui Joldea Armaşul, de la cetatea

Neamţului. În vremea aceea, armaşul era un dregător domnesc, însărcinat cu paza temniţelor şi cu aducerea la îndeplinire a pedepselor celor osândiţi. Despre



Joldea se crede că era, mai curând armaş paznic al cetăţii Neamţu, unde se afladepozitat pe atunci tezaurul Moldovei. Poate că va fi fost şi paznic de temniţă şiaceasta explică, în parte, marea nevoinţă de viaţa duhovnicească pe care şi-aluat-o asupra-şi Cuvioasa. Fiicel e sale creşteau amândouă în păzirea legii lui

Dumnezeu, în cinstirea de părinţi şi cuviinţă faţă de oameni. Mănăstirile şischiturile din jur: Neamţu, Secu, Sihăstria, Agapia întreţineau în ele flacăraevlaviei străbune curate. Casa în care trăiau era deschisă atât cuvioşilormonahi cât şi pelerinilor în trecere spre aceste locuri sfinte ale neamului.

Astfel, din fragedă copilărie, fetele au învăţat, o dată cu rugăciunea şi unelevirtuţi ale nevoinţei creştineşti.

Încă din prima tinereţe însă, Teodora cunoaşte o grea încercare în familie. Soraei, Marghiolita, este răpusă de o moarte tragică. Evenimentul o zguduie adânc.În inima ei încolţeşte de pe acum gândul retragerii din lume. Doreşte săispăşească pentru părinţi, pentru sora ei, pentru dânsa. Dar părinţii,îndureraţi, nu se împăcau cu acest gând, căci Teodora rămăsese singura lor

fiică. Au stăruit şi la vremea cuvenită, au căsătorit - o cu un tânăr de prin părţile Ţării de jos, care se afla cu slujba aici şi mergea şi el, adesea, să seînchine la aceste sfinte lăcaşuri. După legiuita cununie, au vieţuit împreunăîn casa soţului ei.N - a trecut însă multă vreme şi părinţii ei s- au săvârşit dinaceastă vremelnică viaţă. Teodora nu năştea copii, iar o existenţă obişnuită,mai ales fără rod, egoistă, n-o putea mulţumi, (jindul ei cel de demult, de a sededica unei vieţi de zidire mai înaltă, o urmărea tainic. Ea voia să luminezeprintr- o viaţă dedicată Mirelui Bisericii. Dacă nu- ţi este dat să te împlineşti şi

prin urmaşii tăi fireşti, poţi deveni în Duhul Sfânt „maica” propriului tăuchip. Te poţi împlini atât prin zidirea; continuă a chipului tău, asemănându-telui Hristos, cât şi prin faptele care rodesc astfel de viaţă sfântă, spre pildaurmaşilor. În lumea aceasta, în care totul este zidire şi înnoire, nu simţi cătrăieşti cu adevărat fără să rodeşti într -un fel. „După roadele lor îi veţicunoaşte” (Matei 7, 20), zice Domnul. Pe fecioarele cu candela stinsă El le-aosândit.

Teodora a luat deci această hotărâre şi s-a învoit cu soţul ei să meargă la omănăstire, aşezământ menit zidirii duhovniceşti. El i-a zis: „Mergi şi dacă veiavea răbdare, după o vreme voi intra şi eu într -o mănăstire de monahi!”. Ea a

plecat. După tradiţie, a intrat în mănăstirea Vărzăreşti, o sihăstrie din parteade sus a munţilor Buzăului, unde se nevoiau vreo treizeci de maici, subcălăuzirea egumenei lor, schimonahia Paisia. Aceasta a primit - o şi peTeodora cu dragoste în acel liman al liniştii.

După cum ne încredinţează cărţile vechi şi soţul de odinioară al cuvioasei va

intra în mănăstirea Poiana Mărului, cu numele nou de Elefter ie, învrednicindu-se şi de taina Sfintei Preoţii.



„Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” (Ps. 33, 8). Teodora înţelesese de multcât de bună este vieţuirea cea după voia lui Dumnezeu. Cât de dulce estevirtutea când, dobândind „frica fericitelor porunci”, calci toate poftele trupuluişi petreci în vieţuire duhovnicească. Dulceaţa virtuţii - aceasta este descoperirea

Teodorei, căutării căreia i se dedicase de mulţi ani: dulceaţa credinţei, anădejdii, a dragostei, a bunătăţii, a dreptăţii şi a rodului acestora, paceaduhovnicească - reprezenta hrana ei zilnică. O dată cu păzirea poruncilor

dumnezeieşti, pe care se cuvine să le respecte orice creştin, ea s -a angajat şipe calea cea strâmtă a sfaturilor evanghelice, proprii cinului monahal:sărăcia de bunăvoie, curăţia sufletească şi trupească, ascultarea. Sărăcia

primei „Fericiri” evanghelice, în înţelesul ei adânc, este deschidere a duhuluicare, eliberat de orice poftă de avuţie, se simte în schimb mereu sărac în faţanesfârşitei bogăţii dumnezeieşti, mereu dornic să se îmbogăţească în bine, înadevăr, în frumuseţe harică. Păzirea curăţiei inimii şi a trupului, ca şiascultarea cea de bunăvoie, duce la smerenia care face sufletul locaş altuturor virtuţilor .

Teodora s- a îmbrăcat şi ea în această haină a smereniei - „haină a lui Dumnezeu”, cum o numeşte Sfântul Isaac Sirul - a unei ascultări desăvârşitefa ţă de stareţă ca şi de părintele ei duhovnicesc. Aşa a ajuns cuvioasa la

„tăierea voiei” care duce la „capătul odihnei”, cum au spus Sfinţii Părinţi.

Când a intrat în mănăstire avea aproape treizeci de ani. Egumena, căutând la

tinereţea şi la râvna ei, a luat-o pe lângă sine ca ucenică şi după un timp de punere la încercare, a trecut-o în cinul monahal. Momentele trecerii prin ritualultunderii le-a trăit cu toată fiinţa ei. Când, aşternută pe pământ, a luat chipulcrucii, a înţeles că în acest fel „cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi - au răstignittrupul împreună cu patimile şi cu poftele” (Gal. 5, 24), aducându-l ca pe o

„jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu” (Rom. 12, 1). Iar tunderea din perii capului avea să-i vorbească mereu de ofranda sufletului ei. Căci, dupăînvăţătura Sfinţilor Părinţi, aşa precum răsar firele de păr din cap, aşa răsar şigândurile din minte. Astfel înţelegea tânăra Teodora să petreacă în noua viaţă.

Şi se făcea tuturor pildă de ascultare, de lepădare de sine, de curăţie a vieţii, deslujire. Se îndulcea mult atât cu cele şapte laude, cu Dumnezeiasca Liturghie,cât şi cu rugăciunea din chilie, cu citirea cărţilor sfinte şi cu împărtăşireaSfintelor Taine, hrănindu-se cu pâinea cea vie a Trupului şi SângeluiMântuitorului.

Dar, iată, vremuri neliniştitoare vin fără de veste. Încercând să pătrundă înin ima Europei, turcii aju ng la Viena. Primejduită fiind mănăstirea Vărzăreşti,egumena a luat cu sine pe Teodora şi pe alte câteva ucenice (căci celelalte se

risipiseră) şi s- au retras în locuri mai tainice, la hotarul dintre munţii Buzăului şi ai Vrancei. Aici au ridicat un altar şi o locuinţă modestă,



nevoindu- se în veghere, rugăciune şi post, ziua şi noaptea. Nu după multăvreme, schimonahia Paisia, înaintată în vârstă şi istovită de nevoinţă şi boală,s- a săvârşit din viaţă. Teodora, oţelită sufleteşte şi trupeşte, îşi continuă strădaniile pustniceşti.

Dar vremurile tulburi se mai liniştesc puţin. După aproape zece ani de nevoinţăîn acea smerită aşezare din ţinutul Vrancei, Cuvioasa Teodora - chemată delocurile părinteşti şi ale copilăriei - se îndreaptă spre munţii Neamţului.Poposeşte mai întâi, spre a cere sfat, la mănăstirea Neamţu. Aici se roagăfierbinte la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi se sfătuieşte custareţul de atunci, căruia îi descoperă vieţuirea ei de mai înainte. Obişnuită cu

pustnicia, îi cere binecuvântarea să petreacă în aceeaşi vieţuire în locurilesihăstreşti din apropiere. Nu de multă vreme luase fiinţă schitul Sihăstria (prinanii 1650), hărăzit nevoitorilor dornici de liniştire mai adâncă din mănăstirile

Neamţu şi Secu. Stareţul primei aşezări o îndrumă către egumenul de atunci alschitului Sihăstria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, cercetând-o şi aflânddarul şi râvna ei, o îndrumă: „Mergi ca pustnică în pădurile Sihlei, deocamdată

pentru un an de zile. Dacă vei putea îndura încercările şi ispitele pustiei, rămâiacolo până la săvârşirea din viaţă. Dacă nu vei putea, să te retragi la o mănăstirede maici”.

Luând binecuvântarea egumenului, Cuvioasa Teodora s-a mărturisit laduhovnicul schitului, ieroschimonahul Pavel, a primit Preacuratele Taine -

„leacul nemuririi” - şi a suit munţii în pustia Sihlei.

Cum arătau acele locuri pe atunci? Cuvântul „sihlă” înseamnă desiş. Este vorbaaici de desişul codrilor. Urcând pe acelaşi drum, cu peste un veac mai târziu,Calistrat Hogaş descrie astfel acest sălaş pustnicesc: „Dacă Sihla nu păşeştedincolo de marginile fireşti, apoi are cel puţin însuşirea de a atinge aproapeculmea de asprime, singurătate şi sălbăticie a celei mai puternice închipuiri” 1.

1 Calistrat Hogaş continuă: „De jur -împrejur, ca şi cum s-ar ţine de mână, stau munţii cu

piscuri înalte, peste care brădişul negru se întinde ca o imensă haină de doliu. Nici o pasărenu- şi îndreaptă zborul său rătăcitor peste sălbăticia şi tăcerea de mormânt a locuriloracestora, unde iarba stearpă e fără sămânţă şi numai brusturul de munte cu floarea galbenă

şi lată cât podul palmei, mai are curajul să se uite de pe creasta stâncilor înalte în prăpăstiile negre şi fără fund ce se deschid... sub privirile lui... Şi sunt acele stânci atât deimense, atât de goale şi tăiate de nişte mâini supranaturale, pe linii aşa de lungi şi decapricios unghiulare, încât îţi aduc ameţeala în suflet, îţi curmă firul gândirii, te apasă pecreieri şi te lasă înmărmurit şi mut”. Acelaşi autor reflectează despre Cuvioasa amintită:„Frumoasa Sfântă Teodora, legendara anahoreţă a locurilor acestora, se înfăţişa închipuiriimele ca o a doua Marie din Egipt , cu viaţa bântuită de aceleaşi nenorociri; tot ca şi ea,Sfânta Teodora se lepădase, poate, de plăcerile îmbătătoare ale lumii acesteia, mulţumindu-

se, în cele din urmă, cu crăpătura umedă a unei stânci, în locul palatelor aurite unde luxul şidesfrâul domneau cu răsfăţare; ca şi ea, Sfânta Teodora îşi scrisese, poate, pe nisip, tainele



Aceste nestrăbătute căi dintre lume şi mai presus „de lume, cărora înălţimeamunţilor le dă o expresie şi mai vie, erau umblate şi locuite de sihaştri încă dintimpuri străvechi, ca şi până în timpurile din urmă. Petrecerea lor a sfinţit multelocuri care le-au păstrat numele, rămase în cronicile pustniceşti, cum sunt:

Poiana Sihlei, Sihăstria Ieromonahului Pavel de la valea Pârâului Negru,Chiliile lui Iosif, Poiana lui Daniil, Poiana Trapezei s.a. În acest cămin alcurăţiei firii a poposit Teodora. Cuvioasa a găsit aici un sihastru bătrân care îşiîncropise o chilie sub stâncile uriaşe ale Sihlei ce stăteau parcă gata să se

prăvălească. Bătrânul a oferit acestui suflet virtuos de femeie chilioara lui, înduhul dragostei lui Hristos, iar el şi-a căutat un alt adăpost şi mai tainic, maineajuns.

Începe acum o nouă perioadă de anahoreţ a Cuvioasei. Vieţuirea îi era

rugăciune, veghe şi cugetare dumnezeiască adâncă. Hrana i -o oferea pădurea: bureţi, urzici, mure, măcriş, afine, zmeură. Şi astăzi, cei care umblă pe potecile Sihlei folosesc denumirea de „măcrişul Sfintei Teodora”. Primeadin când în când şi pesmeţi, poame uscate, de la schitul Sihăstria şi de la uniicredincioşi, dar mai ales de la duhovnicul ei, ieroschimonahul Pavel. Acestacerceta pe siha ştri din porunca egumenului, prilej ca să o mărturisească şi săo împărtăşească şi pe ea cu Sfintele Taine.

Însingurarea totală a Teodorei de acum era în realitate un mod propriu de a privişi redescoperi lumea. Ascetul se retrage din lume pentru a se depăşi pe sine prin

har şi virtute, eliberându-se de folosirea ei strict egoistă care îl prihăneşte. Elmerge acolo unde firea a rămas într -o puritate tainică şi unde Dumnezeu poate ficontemplat mai deplin, într-o linişte mai adâncă, în pace.

Aşa s-a retras Sfântul Profet Ilie oarecând la muntele Horeb, într-o peşteră în pustiul Sinai. În acea linişte harică, el a simţit şi a înţeles prezenţa şi lucrarea luiDumnezeu.

Făptura e rodul iubirii, al comuniunii Preasfintei Treimi; fiecare dintre noi, atât

mireanul cât şi monahul, vine în lume din comuniune şi e menit să vieţuiască încomuniune, într-o obşte. Teodora a ales calea nevoinţei singuratice, pentru a ieşidin zgomotul lumii şi a-şi întări - odată mai mult - nestatornica minte încugetarea nefurată, în „dorinţa cea după Dumnezeu”. Curajul cu care această

femeie înfruntă singurătatea şi pustia ne uimeşte. Ea dovedeşte cu adevărat „cuget bărbătesc în trup femeiesc”. Şi aici, modelul şi puterea îi este Hristos,

trecutei sale vieţi şi tot ca dânsa, lăsase celui dintâi vânt grija de a spulbera şi a duce

departe amintirea unui trai zvânturat...” (Pe drumuri de munte, Amintiri dintr -o călătorie înmunţii Neamţului, Bucureşti, 1944, 44, 15-17).



Care înaintea începerii slujirii Sale mântuitoare, fiind „dus de Duhul”, S -aretras un timp în pustie.

Chilia Cuvioasei îi devine altar; pustia, grădină a Edenului; retragerea, tăcerea

maximă a zgomotului desert. „Începutul liniştirii - zice Sfântul Ioan Scărarul 2

- stă în alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbură adâncul”. Încă şi mai

profund, tocmai prin această înfruntare a singurătăţii, lucrează şi dobândeşteeliberarea de „frică”, în unirea prin rugăciune şi dragoste cu Dumnezeu şiînfrăţirea cu natura. Începe acum cea mai aspră experienţă ascetică a ei.

Pentru creştini, asceza este exerciţiul virtuţilor în vederea suişului duhovnicesc.De aceea, marii nevoitori ai Bisericii au fost numiţi atleţi ai lui Dumnezeu. Eaînseamnă un salt peste nivelul psihosomatic pervertit de păcat şi restaurareaordinii spirituale a vieţii, a conştiinţei harice în Hristos. Întreaga asceză aredrept ţel pe El, „Bărbatul desăvârşit” (Efes. 4, 13), Începătorul şi plinitorulcredinţei” (Evr. 12, 2). Curăţit şi desăvârşit în El, nevoitorul ajunge să

privească şi să iubească această lume cu iubirea şi înţelegerea Lui, mai profund cu Duhul Lui, Care de la Tatăl ceresc purcede şi „prin” Fiul Seîmpărtăşeşte „fiilor luminii”.

Pe acest drum de pelerin al vieţuirii duhovniceşti se afla Teodora. Taina şiidealul ei le cunoştea Mântuitorul şi duhovnicul, ieroschimonahul Pavel.Rânduiala îi era trezvia şi Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii: „Doamne

Iisuse Hristoase, miluieşte-mă “.

Râvnitoarea maică unea statornic rugăciunea cu celelalte virtuţi, rezistând eroicispitelor. „Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui cel sfânt, cănicidecum nu se clintesc de loviturile lui Veliar”, doxologeşte Biserica(Anti fon, glas 2). Noaptea dormea cel mult câteva ore, înainte de miezul nopţiisau înainte de răsăritul soarelui şi puţin la vremea amiezii. După ce citea saurostea la timpul cuvenit Ceasurile, Vecernia sau Utrenia, făcea metanii multe,adesea cu lacrimi duhovniceşti, în adâncă smerenie. Când inima i se încălzea

cu harul Duhulu i Sfânt, rămânea în genunchi şi ridicându- şi mâinile, se rugacu cea mai înaltă şi curată rugăciune, numită „rugăciunea de văpaie”. Înacest timp, mintea şi inima se îndulceau de bucurii negrăite, faţa şi mâinileridicate iradiau lumină. Erau pregustări ale harului.

După asemenea stări de înaltă rugăciune duhovnicească, Cuvioasa Teodoraieşea în preajma chiliei şi cu Rugăciunea lui Iisus în inimă, pregătea puţine

2 . Filocalia, vol. 9, trad. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Bucureşti, 1980, p. 59.



lemne pentru foc şi verdeţuri pentru hrană. Din vreme în vreme i se aduceau pesmeţi şi unele feluri de merinde sărăcăcioase 3.

În acest fel, viaţa ei înainta în urcuşul duhovnicesc. Treapta cea dintâi înseamnă

părăsirea păcatului cu fapta şi înlocuirea patimilor cu virtuţile, exerciţiu pe careea începuse să-l deprindă încă din primii ani ai tinereţii. Cum învaţă SfinţiiPărinţi, în locul saţiului, urmărea atunci înfrânarea; în locul vorbirii deşarte,

preamărirea lui Dumnezeu şi dreapta-cugetare; în locul somnului prelungit,neliniştea sporirii în tot mai multă lumină şi dragoste. Când se afla în rugăciunenetulburată, simţea cum, cu mintea şi inima tot mai purificate, dobândeşte

puterea şi bucuria, mereu înnoite, de a petrece în iubire şi uimire în mijloculfăpturilor şi de a cugeta la Ziditorul lor: „Sufletul atunci cunoaşte că a primitDuh Sfânt, când i se vor opri patimile” 4.

Pe această cale a curăţiei minţii şi inimii călătorea, nu fără încercări, în„înălţarea gândurilor” şi dobândea tainic darul libertăţii Duhului. Dobândeaharul care aduce osârduitorului nepătimirea, trecerea lină la o treaptă şi staremai îmbunătăţită, la nepătimirea inimii: „Cerul pământesc... cerul minţii îninimă, adică pământul umplut de lumina cerească a Duhului Sfânt” 5.

Curăţia dă inimii lumină şi înfăptuieşte adevărata pocăinţă - „metanoia” -care înseamnă schimbarea gândirii şi privirii ei, întoarcerea de la eulînc eţoşat de patimi la lumina atotstrălucitoare a „Soarelui dreptăţii”. Atuncivezi făpturile scăldate în lumină şi frumuseţea lor harică. Le contempli în

Duhul, ca şi cu ochii lui Dumnezeu, părinteşte, ca şi cu iubirea Fiului Său, jertfelnic, nepătimaş. Şi te înfrăţeşti cu ele, revărsând asupra lor pacea şiisihia, adică liniştea nepătimirii de care s- au învrednicit atâţia sihaştri, princare îmblânzeau făpturile, aşa după cum Mântuitorul liniştea furtuna mării.

Se înţelege că Teodora a ajuns să se învrednicească de asemenea daruri. Nici n -ar fi rezistat altfel zeci de ani, fără mângâierile harului, cucerind, prin curăţie şi

blândeţe, „pământul celor vii”; n-ar fi rezistat fără paradisiaca înfrăţire cu natura

în mijlocul căreia petrecea, prin care îşi apropia zidirile cu familiaritate sfântă,într-o frăţietate cosmică.

Mărturii ale tradiţiei orale atestă că această mireasă a lui Hristos dobândiseunele trepte şi stări duhovniceşti înalte. Trecând în acea vreme oştirile otomaneşi pe aici, prin ţinuturile Neamţului, multe călugăriţe s-au refugiat în munţi.Unele au ajuns şi la chilia Cuvioasei Teodora. Au aflat-o în rugăciune, cu

3 Vezi Ierom. Ioanichie Bălan, Pateric românesc, Bucureşti, 1980, p. 173-177. 4 Patericul, Ediţia Rm. Vâlcea, 1930, p. 130.

5 Filocalia, vol. 9, p. 120.



mâinile înălţate şi cu faţa iluminată de har. Ascultându-le durerea, precumodinioară bătrânul sihastru, s-a adresat acestor maici: „- Rămâneţi sfinţiilevoastre în chilia mea, că eu am alt loc!”. Şi aşa s-a retras într-o peşteră, undeera şi mai greu de ajuns din pricina sălbăticiei reliefului.

După trei sute de ani, în aceste locuri, doar stâncile, unii copaci seculari şi peştera, numită mereu „a Sfintei Teodora”, au rămas neschimbate. În apropiereaei se află şi un izvor. Şi astăzi, peştera arată tot ca atunci: o încăpere boltită,înăuntrul unei stânci uriaşe. Mărimea, cât ar putea adăposti o persoană. Îndreapta, o stâncă lată şi puţin ridicată, care îi slujea cuvioasei de vatră şi demasă. În fund, o deschizătură prin care pătrundea puţină lumină dinspre răsărit.Pereţii umezi şi plini de fum. O candelă luminează şi astăzi o icoană a aceleiacare a petrecut aici, după unii, douăzeci de ani şi poate chiar mai mult. Prin anii1725, după mărturiile istorice, s-a întemeiat schitul şi s-a ridicat bisericuţa cuhramul „Schimbarea la faţă” în amintirea ei.

Iar săvârşirea ei din viaţă a fost aşa: prin pronie dumnezeiască, egumenulschitului Sihăstria de atunci, împreună cu monahii, au observat cum nişte

păsărele intrau în trapeză, pe fereastră, luau bucăţi de pâine şi poame şi zburauîn munte, către Sihla. Aceasta s-a repetat în mai multe zile. Atunci egumenul agrăit către doi fraţi din obşte: „Mergeţi după aceste păsări către Sihla şi urmăriţiunde duc merindele. Nu cumva să fie vreun pustnic tăinuit în munte, pe care îlhrăneşte Dumnezeu!”. Cei doi ucenici au pornit pe calea arătată de păsări.

Drumul era greu de străbătut. Dar, din loc în loc, păsările se opreau, arătându-le, parcă, drumul. Se înserase. Ajunşi către vârful muntelui, unul dintre fraţi s-a suitîntr-un brad şi de acolo căuta vreun loc unde ar putea vieţui cineva. Şi iată, înzare, un luminiş şi un chip de om în faţa unui foc. Au privit cu uimire, desluşindchipul unei femei în rugăciune. Era Cuvioasa Teodora.

Simţindu-le prezen ţ a, le-a vorbit: „Fraţilor, nu vă apropiaţi deocamdată, căcihaina trupulu i meu s- a rupt demult. Aruncaţi -mi un ve şmânt de-al vostrucare să mă acopere”.

I - a chemat apoi la sine şi rostind: „Mulţumescu- Ţi, Doamne, că m-aiascultat” , le-a zis : „Fraţilor, de mulţi ani mă nevoiesc în părţile acestea şi iată, sunt patruzeci de zile de când mă rog lui Dumnezeu să- mi trimită unduhovnic, ca să mă împărtăşesc cu Preacuratele Taine ale Domnului nostru

Iisus Hristos, căci se apropie ceasul să mă mut din viaţa aceasta. Deci, rogu- vă, mergeţi îndată la mănăstire şi spuneţi părintelui egumen să trimită lamine mâine dimineaţă pe părintele Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie, cu

Sfânta Împărtăşanie”.



Uimiţi cum cuvioasa îi chema pe nume pe cei doi monahi, ucenicii s-au întorscu grăbire şi bucurie la schit şi au descoperit egumenului taina pe care oadăpostea peştera Sihlei. A doua zi, părinţii Antonie şi Lavrentie, cu cei doifraţi, au venit la locaşul Cuvioasei. Aceasta şi-a mărturisit faptele întregii vieţi,

începând de la copilărie, după care a primit dezlegarea şi binecuvântareaduhovnicului. Apoi cuviosul Lavrentie i-a citit rugăciunile Sfintei Împărtăşanii,Cuvioasa a rostit Tatăl nostru şi Crezul. Duhovnicul a împărtăşit-o cu SfântulTrup şi Sânge al lui Hristos. După toate acestea, tăinuita schimnică, împăcată cuDumnezeu, cu semenii, cu toată făptura şi cu sine, privind spre răsărit, a rostit:

„Slavă Ţie, Doamne, pentru toate !” şi a adormit cu pace în faţa peşterii. Acolo, după rânduială, s-au adunat şi ceilalţi părinţi din obştea Sihăstriei şi latimpul cuvenit, au slujit slujba înmormântării, îngropând trupul CuvioaseiTeodora în peşteră.

Vestea despre petrecerea şi săvârşirea ei din viaţă în sfinţenie s-a răspânditrepede prin mănăstirile şi prin localităţile din împrejurimi. Din multe regiuniveneau credincioşi la locul nevoinţei şi al mormântului ei. Ştirea a ajuns şi lasmeritul ei soţ, ieroschimonahul Elefterie, care vieţuia la schitul Poiana Mărului.Încredinţându-se că Sfânta Teodora este aceea care îi fusese oarecând soţie, avenit să-şi petreacă cei din urmă ani ai vieţii în Sihăstria, aproape de Sihla şi delocul de odihnă al cuvioasei. A mai vieţuit şi el vreo zece ani şi apoi a sfârşitcălătoria aici.

Evlavia credincioşilor faţă de Sfânta Teodora a sporit din an în an. La puţinăvreme, întru pomenirea nevoinţelor ei, s-a zidit schitul Sihla, ridicându-se perând, în anii 1730 şi 1763, bisericuţa de lemn cu hramul „Schimbarea la faţă” şi„Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, care durează până în zilele noastre, cu

puţine îmbunătăţiri cerute de vreme. Aici, monahi şi închinători continuă pestetimp râvna şi ostenelile Cuvioasei.

Sfinţitul ei trup nu se mai află în peşteră. În timpul Regulamentului organic afost dăruit şi strămutat la lavra Pecerska, de la Kiev. Racla cu cinstitele ei

moaşte se află acolo, purtând inscri pţia „Cuvioasa Teodora din Carpaţi”.

O mărturie a evlaviei populare pentru viaţa ei sfânta sunt şi aceste stihuri:

„Ieşind din noaptea pietrei, cu ochiul obosit Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit. E vatra suferinţei, e peştera în care Martira Teodora aflat-a alinare. Aici, sfânta femeie, ducând un aspru trai,

Vedea prin rugăciune minunil e din Rai. În fa ţ a grotei sfinte, o piatră se arată.



Pe fruntea ei pleşuvă, de fulgere brăzdatăSăpat e din natură, un mic rotund bazinCe-n orişicare vreme cu apă este plin.Sfinţenia şi taina aicea predomnesc.

Pădurea, apa, stânca, tăcute se privesc. Doar micul licurici, a tufelor făclie Împrăştie în noapte lumină albăstrie. Aici răşina albă, tămâia braduluiCarpatice arome trimite cerului.Şi-ad esea, către seară, când clopotul se plânge,Când glasul rugăciunii încet prin văi se stinge,Călugării din Sihla, bătrânii munţilor

La piatra Teodorei înal ţă ruga lor .” 6

Iar noi, cu bucurie sfântă că neamul nostru a odrăslit un asemenea mărgăritar,unic în felul lui, o cinstim pe Cuvioasa Teodora de la Sihla cu ceata cuvioaselorfemei; încredinţându-ne rugăciunilor ei pentru binele acestui neam şi pământ,rostim cuvântul sfânt al Bisericii: „Întru tine, maică, cu osârdie s -a mântuit celdupă chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uitela trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Teodora, duhul tău”.

Amin.

(Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 432-442, CuvioasaTeodora de la Sih la.)

6 G. N. Beldiceanu, Poezii, Bucureşti, 1893, p. 96.



Sfinţi români din sec. XVII-XVIII - Sfânta Teodora de la Sihla - Viaţă,fapte şi cuvinte de folos

a. Viaţa

Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasă călugăriţă sfântă pe care au

odrăslit-o mânăstirile româneşti. S-a născut în satul Vânători- Neamţ, în prima jumătate a secolului XVII. Tatăl ei, Ştefan Joldea, era armaş al cetăţii Neamţului. După moartea surorii sale Maghiţa (Marghioliţa?), Teodora a fostcăsătorită cu un tânăr din Ismail. Dar, neavând copii, s-au dus amândoi lamănăstire. Fericita Teodora a îmbrăcat haina călugărească la Schitul Vărzăreşti-Râmnicu Sărat, iar soţul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, cu numele deElefterie.

Risipindu-se schitul de către turci, Teodora s-a făcut pustnică în Munţii

Buzăului. Apoi, retrăgându-se în ţinutul Neamţ, a sihăstrit singură ca la 30 deani într-o peşteră din Munţii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca.Deci, bineplăcând lui Dumnezeu, s-a mutat din viaţa aceasta în primele deceniiale secolului XVIII şi a fost îngropată în peşteră.

În primele decenii ale secolului XIX, moaştele Cuvioasei Teodora de la Sih la aufost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit şi duse la bisericazidită de ei în satul Miclăuşeni-Iaşi. Iar în anul 1856 au fost date MănăstiriiPecersca din Kiev, unde se află şi astăzi, în schimbul mai multor rânduri deveşminte de fir.



b. Fapte şi cuvinte de folos

1. Acest fericit vlăstar al monahismului românesc a fost din pruncie ales şi săditîn casa lui Dumnezeu. Căci, fiind însoţită cu bărbat, fericita Teodora nu a găsit

odihnă sufletului ei până nu s-a făcut mireasă lui Hristos. Astfel, neavând eacopii, a părăsit cele trecătoare şi a îmbrăcat haina pocăinţei în Schitul Vărzăreştidin ţinutul Buzău.

2. Aici a sporit atât de mult fericita Teodora, în tăcere, în rugăciune şi ascultare,că în puţini ani a ajuns la măsura celor bătrâni, învrednicindu-se a se ruga dininimă şi a cunoaşte mulţimea ispitelor vrăjmaşului. Pentru aceea, toate maicile oiubeau şi se foloseau de smerenia, de nevoinţa şi de râvna ei.

3. Năvălind turcii pe Valea Buzăului şi arzând schitul lor, Cuvioasa Teodora s-aascuns în munţi cu maica ei duhovnicească, schimonahia Paisia. Acolo s-aunevoit în post şi priveghere câţiva ani, răbdând bărbăteşte foamea, frigul şi altenegrăite ispite de la diavoli. Căci, întrarmându-se fericita cu rugăciunea cea defoc a inimii, pe toate le răbda şi se împărtăşea de mângâierile cele de taină aleDuhului Sfânt.

4. Răposând în munte maica ei duhovnicească, prin anii 1670-1675, CuvioasaTeodora a fost călăuzită de Dumnezeu către Munţii Neamţ, în patria ei. Aici,închinându-se la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Mănăstirea

Neamţ, a fost trimisă pentru sfat la egumenul Schitului Sihăstria,ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, înţelegând că doreşte viaţă pustnicească şicunoscând cu duhul virtutea ei, a împărtăşit-o cu Trupul şi Sângele lui Hristos.Apoi, dându-i călăuză pe duhovnicul Pavel, i-a spus: - Du-te la pustie pentru unan de zile, în pădurile din Munţii Sihlei. De vei putea suferi, cu darul lui Hristos,greutatea şi ispitele cele cumplite ale pustiei, rămâi acolo până la moarte. Iar denu vei putea răbda, retrage-te la o mănăstire de călugăriţe şi-ţi lucrează însmerenie mântuirea sufletului tău.

5. Căutând Cuviosul Pavel o chilie pustnicească părăsită pentru fericita Teodoraşi negăsind, a întâlnit un sihastru bătrân, ce se nevoia sub stâncile Sihlei. Acesta,fiind văzător cu duhul, a zis: - Nevoieşte-te, maică Teodora, în chilia mea, căcieu mă duc în alt bordei pustnicesc. Deci, aşezând ieroschimonahul Pavel peCuvioasa Teodora în Munţii Sihlei şi binecuvântând-o, s-a întors din nou laschit.

6. În această chilie pustnicească s-a nevoit Sfânta Teodora aproape 30 de ani,slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi biruind prin răbdare, rugăciune şi smerenie

toate cursele vrăjmaşului. Căci, fiind întărită cu putere de sus, n-a mai coborâtdin munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit. Numai singur



fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele Taine şicele de nevoie vieţii pământeşti. În această îngerească nevoinţă atât de mult asporit cuvioasa, încât făcea priveghere de toată noaptea cu mâinile înălţate lacer, până se revărsau zorile şi se lumina la faţă cu lumină de sus, apoi se

odihnea două ore şi iar începea. Hrană primea numai după două zile, puţini pesmeţi cu ierburi de pădure, ferigă şi măcriş, numit „Măcrişul SfinteiTeodora". Iar apă aduna din ploi, într -o scobitură deasupra unei stânci, numită

până azi „Fântâna Sfintei Teodora". Şi, adevărată minune, că apa din stâncă nuseca niciodată.

Mai târziu, răposând Cuviosul Pavel, fericita Teodora a rămas numai în grija luiDumnezeu.

7. Odată, năvălind turcii asupra satelor şi mănăstirilor din ţinutul Neamţ, s-auumplut codrii de săteni şi de călugări. Atunci au ajuns câteva călugăriţe şi lachilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita: - Rămâneţi voi în chilia mea,căci eu am alt loc de adăpost. Din ceasul acela s-a dus într-o peşteră mică dinapropiere şi acolo se nevoia singură, neştiută de nimeni, iar noaptea se odihnea

puţin pe lespedea de piatră care se vede până astăzi în fundul peşterii.

8. Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munţii Sihlei, din lucrarea satanei, au datde peştera Cuvioasei Teodora. Deci, năvălind asupra ei ca s-o ucidă, Sfânta acăzut în genunchi şi înălţându-şi mâinile către cer, a str igat: - Izbăveşte- mă,

Doamne, de mâinile ucigaşilor! În clipa aceea s-a deschis prin minune pereteledin fundul peşterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvitde moarte.

9. Fiind cu totul uitată de oameni şi neavând pe nimeni la bătrâneţile ei, şi-a pustoată nădejdea numai în Dumnezeu. Astfel, părăsind chilia, Sfânta Teodora senevoia în peşteră ca un înger în trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le maisimţea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga neîncetat lui Dumnezeu cumâinile înălţate la cer, până se răpea cu mintea la cele cereşti, iar cu trupul se

ridica deasupra pământului. Atunci i se lumina faţa prin harul Duhului Sfânt, iardin gura ei se înălţa în sus rugăciunea ca o văpaie de foc, asemenea marilorSfinţi. Că ajunsese fericita Teodora la rugăciunea cea mai înaltă, în extaz şi seîndulcea în chip negrăit de cele dumnezeieşti.

10. Hainele Sfintei Teodora ajunseseră acum nişte zdrenţe, care cu greu îiacopereau trupul slăbit de aspră nevoinţă. Încă şi hrana terminându-se, păsărilecerului, la porunca Ziditorului, îi aduceau zilnic fărâmituri şi coji de pâine de latrapeza Schitului Sihăstria. Iar fericita se ruga neîncetat pentru lume şi se bucura

de apropierea mutării din trup. Însă, timp de 40 de zile înainte de obştescul



sfârşit s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un preot, ca să-i aducă PreacurateleTaine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorinţa sufletului ei.

11. Odată, a observat egumenul Sihăstriei, Varsanufie, stoluri de păsări ducând

către Sihla fărâmituri în cioc. Deci, cugetând în sine că trăieşte acolo vreunsihastru sfânt, a trimis doi fraţi să vadă unde se opresc acele păsări. Astfelmergând ei, i-a cuprins noaptea şi rătăcind prin pădure, se rugau şi aşteptau săse facă ziuă. Apoi, observând înaintea lor o rază de lumină ce se ridica la cer, s -au apropiat şi au văzut o femeie luminată la chip, înălţată de la pământ şirugându-se cu mâinile în sus. Era Sfânta Teodora.

- Mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai ascultat! , a zis fericita.

Apoi a adăugat către cei doi fraţi:- Nu vă temeţi, fraţilor, căci sunt o smerită roabă a lui Hristos! Dar mai întâiaruncaţi - mi o haină să mă îmbrac, că sunt cu trupul gol!

Apoi, chemându-i, le-a spus viaţa şi sfârşitul ei apropiat şi le-a poruncit, zicând:- Coborâţi la schit şi spuneţi egumenului să trimită pe duhovnicul Antonie şi

pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul şi Sângel e lui Hristos.

- Cum să ajungem la schit noaptea, au răspuns fraţii, căci nu cunoaştem drumul?

- Mergeţi după lumina care se vede înaintea voastră şi numaidecât veţiajunge!

12. Auzind egumenul de Sfânta Teodora, în zorii zilei a trimis la Sihla peduhovnicul Antonie cu ierodiaconul şi cu cei doi fraţi şi au aflat pe SfântaTeodora la rugăciune pe cetina de brad dinaintea peşterii. Deci, mai întâicuvioasa şi-a mărturisit taina vieţii ei şi a primit dezlegare de la duhovnic. Apoia rostit Crezul, a primit dumnezeieştile Taine şi cerând binecuvântare de la

preot, a zis: - Slavă Ţie, Doamne, pentru toate!

În clipa aceea, Sfânta Teodora şi-a dat fericitul ei suflet în braţele lui Hristos, iartrupul ei purtător de bună mireasmă a fost prohodit şi aşezat cu cinste de părinţiîn peştera în care s-a nevoit.

13. Vestea despre viaţa şi mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a răspânditrepede în toate mănăstirile şi satele din Moldova şi chiar dincolo de hotarele ei.De aceea alergau la moaştele ei din peşteră călugări şi credincioşi de prin sate şimai ales cei bolnavi şi se vindecau de suferinţă. Căci trupul ei pr ea mărit cu

neputrezirea era izvorâtor de bună mireasmă şi făcea minuni. Unii sărutau



sfintele ei moaşte, alţii îşi atingeau bolnavii de sicriu, iar alţii se spălau cu apădin fântâna ei şi primeau ajutor şi mângâiere.

14. Sfântul trup al Cuvioasei Teodor a de la Sihla, numită şi „Pământeana", a stat

la Sihla în peşteră peste o sută de ani, bucurându-se de o profundă venerare, maimult decât toţi ceilalţi Sfinţi români. De la adormirea ei până astăzi, merg în pelerinaj la Schitul Sihla, anual, mii de credincioşi şi-i cer ajutorul.

Prin anii 1830-1835, moaştele Sfintei Teodora au intrat în posesia familieiSturza, care le-a aşezat în sicriu de argint şi le-a dus în biserica din satulMiclăuşeni-Iaşi. Iar în anul 1856 au fost dăruite Mănăstirii Pecersca din K iev, înschimbul unor veşminte de fir şi depuse în catacombele ei, unde se află şi astăzi,cu numele „Sfânta Teodora din Carpaţi", iar în ruseşte „Sveti TeodoraCarpatina". Sufletul ei însă se roagă neîncetat înaintea Preasfintei Treimi pentrunoi şi pentru toată lumea.

Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!



Protos. Ioanichie Bălan - Cuvioasa Teodora de la Sihla

Printre Sfinţii români mai de seamă, care se bucură de aleasa cinstire a poporului nostru, este fără îndoială şi Cuvioasa Teodora de la Schitul Sihla.Sunt aproape trei secole de când numele ei a intrat în tradiţia din partea locului.

Despre Sfânta Teodora de la Sihla s-au scris până acum puţine lucruri, fapt pentru care a rămas insuficient cunoscută. Atât tradiţia locală, cât şi puţineleînsemnări - destul de sărace în date - au ajuns până la noi într -o formă confuză,controversată. Pe la începutul secolului nostru circulau, paralel, două variantedespre viaţa Cuvioasei Teodora.

O însemnare, ce părea să fie printre cele mai vechi, este scrisă într -un manuscrisdin anul 1888 - filă 17b - intitulat: "Pateric ce cuprinde întru sine cuvintefolositoare şi vreo câteva istorisiri ale vieţii unor sfinţi care s-au nevoit în

pământul Moldo-României". Însă aici se aminteşte doar numele şi locul unde atrăit Sfânta Teodora. Cel mult se afirmă că s-a nevoit în secolul al XVIII-lea.

Puţin mai detaliat - şi desigur literar - vorbeşte despre ea Calistrat Hogaş înopera sa în Munţii Neamţului, scrisă în anul 1883. După ce descrie cadrulnatural aşa de minunat, în care se afla Schitul Sihla, el aminteşte de "peşteraSfintei Teodora", pe care o vede ca pe "o scobitură aproape rotundă în mijloculcăreia zace o stâncă lată şi puţin înaltă". "Piatra din mijloc îi slujea drept vatră,

pe care aprindea din când în când câte puţin foc.. pentru a-şi dezmorţi trupul biciuit de vânturile iernii". Apoi observă, ca o dovadă grăitoare, că "pereţii poartă, în adevăr, urmele negre ale unui fum înăduşit". În cele din urmă vorbeşte



şi de "fântâna Sfintei Teodora", pe care o vede ca pe "o mică scobitură pătrată şi puţin adâncă", în care se adună apa "din ploi sau din roua nopţilor cu care "îşialina setea".

Ceea ce ni se pare important este afirmaţia scriitorului - potrivit cu tradiţiavremii - că Sfânta Teodora "după cum se zice, a trăit 60 de ani" la peştera delângă Schitul Sihla. Desigur cifra aceasta este exagerată. Dar nu este lipsită deinteres, pentru faptul că este singura menţiune scrisă în legătură cu durata cât s -anevoit la Sihla.

O relatare mai pe larg despre viaţa Cuvioasei Teodora de la Sihla o avem de laînceputul secolului nostru de la Gr.H.Grandea, într-o colecţie de povestiri şilegende. Aici apare pentru prima dată o afirmaţie eronată - luată desigur dingraiul poporului - cum că Sfânta Teodora s-ar fi nevoit mai întâi la MănăstireaSecu, în chip bărbătesc, sub numele de "fratele Teodor". După o vreme, fiindacuzat de păcat, "fratele Teodor" a fost nevoit să se retragă pe ascuns substâncile din jurul Schitului Sihla, pentru ispăşirea canonului, unde după mulţiani de viaţă pustnicească, a trecut la cele veşnice.

Această relatare este reluată aidoma de preotul Constantizi Matasa, în opera saPalatul Cnejilor.

Însă dacă analizăm cu atenţie afirmaţiile de mai sus, constatăm cu uşurinţă că

aceasta este o reluare identică a vieţii Cuvioasei Maicii noastre Teodora dinAlexandria, "care în chip bărbătesc s-a nevoit" în secolul V şi pe care o

prăznuim la 11 septembrie. Lipsa de documente suficiente, ca şi tendinţa po pulară de a dramatiza şi îmbrăca adevărul în veşmânt de legendă, a dus fărăgreutate la această confuzie.

Singurul care a luat poziţie categorică împotriva acestor neadevăruri a fostarhiereul Narcis Creţulescu. În calitatea sa de stareţ al Mănăstirii Neamţ şiveritabil cărturar al vremii, el cunoştea mai bine ca mulţi alţii viaţa Cuvioasei

Teodora. Citise, fără îndoială, puţinele manuscrise vechi, care negreşit au existatîn biblioteca mănăstirii şi nu putea fi de acord cu orice afirmaţii.

Astfel, în lucrarea sa Istoricul Mănăstirii Neamţ, tomul VII, pagina 58, faceaceastă scurtă, dar preţioasă însemnare: "Aici la Sihla este peşter a unde s-a

pustnicit Cuvioasa Teodora, fata lui Joldea Armaşul de la Cetatea Neamţ, ale cărei moaşte se află în lavra de la Kiev. Despre această cuvioasă, istoricii spunmulte bazagonii".

Cu toate acestea lucrurile ar fi rămas confuze până astăzi, dacă nu ar fi intervenit un fapt îmbucurător şi anume descoperirea, în ultimele decenii, a unui



preţios manuscris ce cuprinde, pe lângă alte însemnări despre pustnici, Viaţa şinevoinţele Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Schitul Sihla. Fiind oarecumdeteriorat, nu putem cunoaşte când şi de cine a fost scris. Dar studiat cu atenţie,

prin analogie cu alte manuscrise contemporane, ajungem la concluzia că a fost

scris de un călugăr din Mănăstirea Neamţ, proba bil la începutul secolului alXIX-lea. Călugării nemţeni, obişnuiţi cu scrierea de manuscrise, nu puteau trececu vederea ostenelile pustnicilor mai renumiţi, care trăiau în partea locului. Unloc de frunte îl ocupa şi numele Sfintei Teodora.

Probabil manuscrisul în cauză a aparţinut un timp bibliotecii Mănăstirii Neamţ.Cu vremea însă a fost înstrăinat. La începutul secolului nostru, fiind în posesiaunui ieromonah, circula de la mănăstire la alta, pentru a fi citit.

Valoarea acestui manuscris este incontestabilă. El vine să facă lumină şi săumple un mare gol. În paginile sale se relatează pe larg viaţa şi ostenelile SfinteiTeodora, cum şi sfârşitul ei minunat. Iată pe scurt conţinutul manuscrisuluiamintit.

Cuvioasa Teodora a văzut lumina zilei pe la mijlocul secolului al XVII-lea însatul Vânători. Tatăl său Stoian Joldea ,Armaşul era un fel de paznic la Cetatea

Neamţului. Iar mama sa se îngrijea de buna creştere a celor două fiice ale sale,Teodora şi Maghita, cărora le-a dat o educaţie creştinească pilduitoare. Dar seîntâmplă un fapt dureros în casa părinţilor: moare, din pricini necunoscute

copila cea mai tânără. Astfel "prin moartea tragică a surorii sale Maghita",Teodora s-a umplut de mare întristare şi dorea tot mai mult să se retragă la omănăstire. Cu fiecare an ce trecea, sufletul ei curat sporea în dragoste, înrugăciune, în smerenie şi toată fapta bună.

Ajungând la vârsta legiuită şi nevrând să treacă peste sfatul părinţilor, Teodoras-a căsătorit cu un tânăr tot aşa de iubitor de Dumnezeu ca şi ea. Dar nu au trăitmulţi ani împreună. Sufletul ei nu-şi putea găsi adevărata odihnă. Teodora doreatot mai mult viaţa călugărească. Deci, neavând ei copii, s-au sfătuit să se retragă

amândoi la mănăstire. Astfel, Teodora, fiind mai râvnitoare, a plecat înainteasoţului ei la Mănăstirea de călugăriţe, Nifon din părţile Buzăului. Acolo adeprins bine rânduiala vieţii monahiceşti, cântarea la strană, rugăciunea,ascultarea, smerenia, postul care au împodobit de la început pe această bunănevoitoare.

Nu după mulţi ani însă au năvălit oştile turceşti în părţile acelea şi au arsMănăstirea Nifon. Atunci fiecare din călugăriţe s-au tăinuit care pe unde au

putut. Iar fericita Teodora, împreună cu maica ei duhovnicească schimonahia

Paisia şi alte câteva suflete, s-au retras în munţii Buzăului. Acolo şi-au făcut



câteva chilii şi s-au ostenit nu puţin, răbdând gerul, lipsa şi nevoia, până s-aliniştit răsmeriţa.

De toate acestea nu ştia nimic soţul fericitei Teodora. Dar auzind de aceasta şi

neputând să afle în ce parte anume este tăinuită, se retrage şi el la MănăstireaPoiana Mărului, tot în munţii Buzăului. Acolo se călugăreşte şi după mulţi anide ascultare se învredniceşte de Taina Preoţiei.

Dumnezeu, Care călăuzeşte paşii omului, a îndreptat paşii plăcutei Sale Teodora pe calea unei trăiri şi mai înalte. Astfel după o vreme, murind schimonahiaPaisia, maica sa duhovnicească, Teodora a fost îndemnată de Duhul Sfânt să seretragă în locurile natale. Aici s-a dus mai întâi să se închine la Icoana MaiciiDomnului din Mănăstirea Neamţ. Apoi cerând sfatul stareţului a fost trimisă laegumenul Schitului Sihăstria ca să-i rânduiască un loc potrivit de trăire

pustnicească.

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, a dus pe fericita Teodora în părţile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. Acolo a rămas singură, numai cuHristos şi a petrecut mulţi ani în cea mai aspră nevoinţă pustnicească. Era lasfârşitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla încă nu luase fiinţă. Însă păduriledin împrejurimi adăposteau numeroşi pustnici.

O anumită vreme, Cuvioasa Teodora era ştiută numai de egumenul şi

duhovnicul Schitului Sihăstria. Apoi murind ei, fericita a rămas cu totul uitată laSihla. Nimeni nu mai ştia de numele şi peştera ei. Nimeni nu cunoştea aspra einevoinţă, răbdarea, frigul, foamea, primejdiile şi mulţimea ispitelor, care oîmpresurau de peste tot. Dar mireasa lui Hristos pe toate le rabdă cu putereaDuhului Sfânt.

După un timp, cuvioasa se mută din chilie în peştera de alături, unde rămâne până la moarte, ostenindu-se în post şi rugăciune, pentru ea şi pentru toatălumea. Puţina hrană şi-o procura, fie din fructele ce i le oferea pădurea, fie mai

ales dintr-un fel de iederă, ce creşte până azi pe stâncile Sihlei, numită "iarbadulce" sau "măcrişul Sfintei Teodora".

Aşa ostenindu-se fericita Teodora zeci de ani, în rugăciune ziua şi noaptea, în post şi golătate pentru dragostea lui Hristos, s-a apropiat de obştescul ei sfârşit.Dar nu era ştiută de nimeni. De aceea se ruga lui Dumnezeu, cu mâinile înălţatela cer, să-i trimită vreo fiinţă omenească înainte de moarte cu Prea CurateleTaine ale lui Hristos.

Şi iată că Dumnezeu îi aude rugăciunea într -un chip minunat. Odată egumenulSihăstriei a observat un stol de păsări ducând fărâmituri în cioc, de la trapeza



către codrii seculari ai Sihlei. Deci socotind că trebuie să fie vreun plăcut al luiDumnezeu în partea aceea, a trimis doi fraţi în pădure, poate vor afla pe cineva.

Noaptea târziu, după o puternică furtună, au zărit o văpaie de foc. Nu eraaltcineva decât Sfânta Teodora care se ruga cu mâinile către cer.

Atunci cuvioasa a chemat pe fraţi aproape, zicându-le pe nume: "Fraţilor,mergeţi în acest ceas la părintele egumen şi rugaţ i - l să trimită la mineticăloasa - dimineaţa la orele trei din zi - pe duhovnicul Antonie şiierodiaconul Lavrentie cu dumnezeieştile Taine ale lui Hristos". Fraţii s-aucoborât la schit, au spus toate egumenului, iar dimineaţa s-au urcat cu toţii săîmpărtăşească pe Sfânta Teodora.

Cum au ajuns au împărtăşit-o după rânduială, căci era foarte slăbită. Apoisingur ă şi-a povestit viaţa sa plină de multe încercări şi i-a rugat să o îngroapeînlăuntrul peşterii. Deci rugându-se din adâncul inimii a zis: " Slav ă luiDumnezeu pentru toate" şi a adormit cu pace. Iar părinţii citindu-i toatărânduiala parastasului, au aşezat sfântul ei trup în mijlocul peşteri, unde a statmultă vreme. După mulţi ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-aretras la Mănăstirea Secu şi de aici la Sihla, ca să fie cât mai aproape de aceeacare i-a fost soţie şi povăţuitoare duhovnicească. A trăit tot sub stâncile Sihlei,rugându-se lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Apoi trecând din viaţa aceasta, a fostîngropat în poiană unde se află acum schitul.

După anul 1731, când familia Cantacuzino a durat prima biserică de lemn,aceasta a fost aşezată pe mormântul ieromonahului Elefterie. Iar la anul 1763,Ioniţă aga Cantacuzino Pascanu, descendent al primilor ctitori, construieşte omică biserică de lemn, sub stânci, chiar alături de chilia Sfintei Teodora. Şiaceastă bisericuţă se vede până astăzi.

În jurul anului 1800, în condiţii necunoscute, moaştele Sfintei Teodora suntduse la lavra Pecerska de la Kiev, unde se află până azi. Pe sicriul ei împodobitstau scrise aceste scurte cuvinte: "Teodora din Carpaţi". Dar încă din secolul

trecut Sfânta Teodora a fost cinstită în rândul cuvioşilor şi s-a întocmit şi slujbă pentru pomenirea ei.

Iată pe scurt, câteva date despre viaţa şi nevoinţele Sfintei Teodora de la Sihla.Dacă cu vremea se vor afla şi altele, după vechi manuscrise necunoscute încă,vom putea şti şi mai bine viaţa ei.



Arhimandritul Cleopa Ilie - Descoperirea Sfintei Cuvioase Teodora de laSihla

De obârşie Sfântă Teodora era din Vânători- Neamţ, fiica lui Ştefan Joldeaarmaşul şi a fost singură la părinţi. A pustnicit mai întâi în munţii Vrancei, fiindde metanie de la Mănăstirea Nifon din ţinutul Buzău. Către sfârşitul vieţii ei,

când a câştigat darul Sfântului Duh, prin prea multă osteneală şi post, s-a retrasîn peştera pe care o vedeţi. S-a retras, dar când? Când nu mai simţea foamea,nici setea, nici frigul. Omul duhovnicesc cel desăvârşit nu mai are nevoie dehaină, nici de hrană multă şi nu-i mai este frig şi nici frică de nimeni. Căci are îninima sa pe Hristos, Care i se face lui şi haină şi hrană şi toate celelalte, şi-l

păzeşte de toate.

Dar de ce în munte şi în pustie? Iată de ce. Sfinţii lui Dumnezeu cei mari şi pustnicii s-au retras din lume, din vâltoarea lumii şi din valurile pline dezgomot, de răutăţi şi de vicleniile cele fără de număr; s-au retras în pustie ca săscape de trei războaie. Care sunt acelea? De auzire, de vedere şi de vorbire (cumscrie în Pateric). Noi avem desigur cinci simţiri şi toate sunt punţi ale păcatului.Dar mai cu seamă ochii şi urechile. Însă şi limba, dacă nu o înfrânăm, este omare răutate, cum zice Sfântul Apostol Iacov. Deci, sfinţii s -au retras în munţi,ca să scape de aceste trei feluri de răutăţi; să nu aibă cu cine vorbi, să nu vadă penimeni, să nu audă pe nimeni şi să stea pur uri în comuniune cu Dumnezeu prinsfânta rugăciune şi meditaţiile sfinte, ca să-I urmeze lui Iisus Hristos Careadesea se ruga singur în munte, noaptea şi uneori chiar şi ziua.



Aşa a făcut şi Sfânta Teodora, pe ale cărei cărări aţi călcați şi azi şi de atâtea orivenind aici la schitul Sihla şi pentru că poate nu ştiţi viaţa ei, vă voi face unrezumat al ei.

Unde este bisericuţa mică, tradiţia veche care s-a păstrat din gură în gură şi din bătrân în bătrân, spune că a fost întâi coliba Sfintei Teodora. Ea a stat 14 ani dezile pe acest loc, unde fusese mai înainte un vestit pustnic, care venise aici înMunţii Vrancei. După ce s-a desăvârşit deci Sfânta Teodora aici, s-a dus în

peştera din vale şi acolo a fost descoperită prin minune dumnezeiască, că nu seştia de dânsa.

Duhovnicul ei din Sihăstria murise demult şi ea nu mai putea cobora de bătrâneţe până la vale, ca să se împărtăşească cu Prea Curatele Taine. Dar s-a

întâmplat o minune ca aceasta, mai înainte de moartea ei. La trapeza Sihăstrieinişte păsări veneau şi luau bucăţele de pâine de la fraţii trapezari. Şi au văzutfraţii cum luau acelea pâinea şi zburau cu ea încoace spre miazăzi. Şi a observatstareţul mănăstirii şi le-a zis: „Fraţilor, păsările acestea vedeţi că nu mănâncă

pâinea, ci iau în cioc câte o bucată şi zboară cu ea încolo, înspre pustia Sihlei(că nu era atunci biserica aici). Mi se pare mie, a zis stareţul, că trebuie să fievreun rob al lui Dumnezeu, vreun suflet al lui Dumnezeu căruia păsările acesteaîi duc pâine”.

Într-o duminică după amiază, doi fraţi au luat blagoslovenie de la stareţulmănăstirii, după ce i-au spus: „Părinte, ne-am duce în partea aceea unde zboară

păsările, poate să dăm peste acel pustnic căruia îi duc păsările mâncare de aici” .Şi spune istoria - pe care am citit-o într-un vechi manuscris - că păsările parcă îiaşteptau, căci au zburat dincoace de Sihăstria, la marginea muntelui. Şi au statcu bucată de pâine în cioc până au venit fraţii şi când să le ajungă, au zburat maiîncolo şi tot aşa zburau aproape de pământ şi pe distanţe mici, ca şi cum i -archema încoace, să le-o descopere pe Sfânta Teodora.

Şi au venit fraţii, dar de la o vreme, către seară, a venit o ploaie mare şi s -a

întunecat şi n-au mai văzut nici păsări şi s-au rătăcit, că nu era pe atunci cărare,cum vedeţi acum, ci era pustie mare; de aceea i se spunea aici Sihla, adică desiş,căci era mare desime printre stâncile acestea. Nu exista atunci schitul Sihla, cinumai câte un pustnic rătăcitor care stătea câteodată aici.

S-au rătăcit deci cei doi fraţi şi când au văzut că e noapte şi a venit şi ploaie şi s -a întunecat, au început a plânge, că erau uzi şi rătăciţi. Şi s -au pus spate lângăspate lângă un fag, aici, aproape de peştera Sfintei Teodora din vale şi au hotărâtsă poposească până la ziua acolo, că nu mai ştiau să nimerească înapoi, fiind

deja noapte târziu.



Şi stând ei acolo înfriguraţi, se îmbărbătau unul pe altul, zicându-şi: „Poate n-om muri noi până mâine şi mâine vom găsi iar calea, ca să ne întoarcem laSihăstria” . Şi când a înnoptat tare şi era aproape de miezul nopţii, deodată auvăzut o lumină mare ca un foc, acolo unde este peştera din vale. Şi când au

văzut lumina aceea, cel mic a zis:

- Măi, frate, trebuie să fie nişte tâlhari aici, că eu am auzit că în pustiile celemari stau hoţii.

Şi a zis cel mare:

- Nu, frate, poate să fie chiar un Sfânt, care a făcut focul.

Şi s-a dus cel mai mare şi s-a apropiat de lumina aceea şi ce credeţi că a văzutacolo? Se vedea o roată mare de foc şi din roata aceea nişte limbi de foc ca niştesăbii se suiau la cer. Era Sfânta Teodora care se ruga acum de 40 de zile şi de 40de nopţi, ca s-o găsească cineva să-i aducă Sfintele şi Prea Curatele Taine ale luiHristos, s-o împărtăşească, că era prea slabă şi nu se mai putea duce singură şiera şi goală, că putreziseră hainele de pe dânsa.

Fraţii, când au văzut-o, s-au speriat şi au zis:

- Oare ce să fie?

Iar cel mai mare a zis:

- Vezi, acesta este Sfântul la care merg păsările cu pâine! În acel moment,Sfânta Teodora a lăsat mâinile în jos şi nu s-au mai văzut lumini şi au rămas înîntuneric şi le-a zis cu un glas slab de tot:

- Nu vă temeţi, fraţilor, - c ă ei se temeau tare, nu vă temeţi că e o nălucire, căeu sunt o fe meie ticăloasă şi neputincioasă şi mă rog lui Dumnezeu aici de 40

de zi le şi 40 de nopţi să trimită pe cineva să- mi aducă Prea Curatele Taine alelui Hristos, că vreau să mă împărtăşesc cu ele, mai înainte de a mă duce deaici de pe pământ. Nu pot să mă arăt vouă acum, pentru că hainele mele au

putrezit de mult şi sunt goală. Dacă vreţi, daţi - mi o haină.

Şi atunci fratele cel mare a dezbrăcat rasa de pe dânsul şi a pus un bolovan înrasă ca s-o poată arunca şi a aruncat rasa sa, iar cel mic i-a dat cureaua. După ces-a îmbrăcat cu rasa şi s-a încins, Sfânta i-a chemat pe fraţi la ea. Şi când aridicat mâinile în sus s-a făcut lumină în jurul ei ca în jurul unui sfeşnic. Şi ei s -

au speriat când au văzut-o. Era o femeie numai umbră de om, cu părul alb ca



zăpada, luminată la faţă, slabă numai pielea şi oasele şi vorbea rar, cu glas blândşi stins.

Şi a zis:

- Nu vă temeţi, fraţilor, eu sunt o smerită roabă a lui Iisus Hristos, mănumesc Teodora. Duceţi - vă repede la mănăstire şi spuneţi părintelui egumensă trimită mâine pe duhovnicul Antonie şi pe diaconul Lavrentie, că mâine laora 12 din zi mă voi săvârşi. Să- mi aducă aici Prea Curatele Taine.

Iar fraţii au zis: - Doamnă, noi nu ştim acum unde este Sihăstria că ne-am rătăcit de aseară şiiată a venit ploaia şi este întuneric.

Iar ea a zis:- Uitaţi - vă la răsărit!

Şi a făcut un semn cu mâna şi li s-au arătat două sfeşnice luminoase. Şi a zis:

- Mergeţi după aceste două sfeşnice că îndată veţi sosi la Sihăstria.

Şi s-au întors ei după cele două sfeşnice şi cele două sfeşnice mergeau sus de la pământ şi în câteva minute s-au pomenit la poarta Sihăstriei. Şi au bătut în poartă, căci tocmai era slujba Utreniei, slujba de miezul nopţii şi portarul care

era atunci a zis:

- Cine sunteţi?

- Noi suntem, fraţii care ne-am dus astăzi după păsările acelea.

Şi le-a dat drumul şi s-au dus la biserică şi au ascultat Utrenia, iar după Utreniei-au spus stareţului:

- Părinte, am găsit o mare Sfântă.

- Unde?

- Acolo unde sunt stânci multe (că ei nu ştiau cum se cheamă locul acela).

- Cum o cheamă?

- Teodora.

- Dar nu aţi găsit pâinea care o aduc păsările?



- N-am găsit-o. Ne-am dus noi după păsări o bucată de drum, dar de la o vremele-am pierdut din ochi şi ne-am rătăcit.

Şi i-a întrebat:

- Pe unde aţi mers?

- Iată, pe plaiul acesta.

- Şi pe unde aţi găsit-o?

- Prin pustie, pe acolo pe unde e stâncăria aceea mare.

Şi repede s-a pregătit stareţul şi duhovnicul şi diaconul şi a mers aproape totsoborul. Au luat Sfintele şi Prea Curatele Taine şi tot ce trebuia pentruîmpărtăşit şi au venit până unde s-au rătăcit fraţii, care au zis:

- Iată, pe aici ne-au adus sfeşnicele acelea. Şi îndată au văzut sub o stâncăascunsă, multe bucăţi de pâine mucegăită, uscată. Şi i-a întrebat:

- Aceasta aţi găsit-o ieri?

- N-am găsit-o.

O puseseră păsările acolo, pentru Sfântă, că poate mânca câteodată o bucată de pâine şi bea apă din stânca aceea scobită de acolo, de sus. Se vede că nu-ideparte de aici (căci uitaseră locul). Şi când s-au dus mai încolo, au văzut peSfânta la rugăciune, cu haina cu care se îmbrăcase ieri. Şi s-au oprit toţi.

Şi stareţul care avea Sfintele Taine a vrut să îngenuncheze, dar Sfânta l-a oprit:- Nu se cuvine, S finte părinte, să îngenunchezi având asupra ta nepreţuiteleTaine ale lui Iisus Hristos; eu trebuie să îngenunchez, că sunt păcătoasă.

Aşa s-a smer it ea, căci Sfinţii cei mari niciodată nu se laudă, ci pururea zic căsunt păcătoşi. Că cine se laudă, cade din darul lui Dumnezeu în trufie şi se facediavol, măcar de ar fi vieţuit toată viaţa în pustnicie.

Şi atunci Sfânta Teodora, mai înainte de a se împărtăşi cu Prea Curatele Taine, aspus viaţa ei, de unde se trage şi pe unde a stat. Şi după ce s -a împărtăşit cu Prea Curatele Taine, a strălucit faţa ei ca soarele şi şi-a ridicat mâinile la cer, iar cândşi-a dat duhul, a ieşit o mireasmă de a mirosit tot muntele tr ei zile. Şi a lăsat

aşezământ ca sfintele ei moaşte să le pună în peştera din vale. Şi au stat o vreme



acolo, apoi au fost duse în altă parte, unde a rânduit Dumnezeu, după cum seştie din istorie: la Sfânta Mănăstire şi lavra Pecersk a din Kiev.

(Ar him. Cleopa I l ie, Ne vorbe şte Părintele Cleopa, 13, Editura Mănăstirea

Sihăstria, p. 72-79)



Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla - Sfinte Moaşte

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, a recunoscut şi proclamatîn mod solemn sfinţenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de

prăznuire data de 7 august.

Părticele din Moaştele Sfintei se află la:

– Schitul Sihla, comuna Vânători Neamţ, jud. Neamţ; – Mănăstirea Sf ântul Nicolae-Mihai Vodă, Bucureşti, Str. Sapienţei Nr. 4

(la câteva sute de metri de staţia de metrou Izvor); Din informaţiile primite de la Părintele Adrian Beldianu, se pare că în urmă cu câţiva ani afost furată racla cu sfintele moaşte, raclă care a fost recuperată, mai puţin

părticelele din moaştele Sfintei Teodora. Părintele nădăjduieşte cărugându-ne cu toţii, va veni vremea când Sfânta Teodora se va întoarce la

Mihai Vodă (07.08.2012). – Mănăstirea (Lavra) Pecerska Kiev, Ucraina; ( tur virtual:

http://lavra.ua/3dtour/index.html

“După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa,ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştileTaine şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate şi-a dat duhul în mâinile Lui.Apoi părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în

peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII.






Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, cândfamilia domnitorului moldovean Mihail Sturză, care a reînnoit Schitul Sihla, aaşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spreînchinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lui din satul Miclăuşeni - Iaşi,

le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici să se închine, primindajutorul Cuvioasei.

În anul 1856 familia Sturză a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kievsă dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aşa s-auînstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombelede la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care sunt scrise aceste cuvinte înlimbile română: Sfânta Teodora din Carpaţi şi slavonă: Sveti TeodoraCarpatina.”



IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului – Despre Sfânta Teodora

IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care a prezentat la început înamănunt viaţa şi nevoinţele Sfintei Teodora, apoi a arătat ce presupune calea sfinţeniei şi cum se ajunge la ea: „Sfânta Teodora ne arată cum se ajunge lasfinţenie. Calea sfinţeniei este calea cea mai directă şi cea mai simplă. Nu este o

filosofie omenească să ajungi la sfinţenie, ci este o filosofie dumnezeiască, pentru că această cale către Dumnezeu este dreaptă şi directă, dar ea cere jertfe,sacrificii, credinţă, dragoste şi atâta dăruire, încât să te uiţi pe tine însuţi şi să-Lai pe Dumnezeu în inima ta.

Cu adevărat înţelegem că cea dintâi virtute pe care a avut-o Sfânta Teodora afost smerenia, unită cu credinţa. Dacă ar fi avut credinţă mare, dar smerenia i-arfi fost mică, n-ar fi ajuns la această sfinţenie. Ea este cea mai aleasă dintre sfinţiicuvioşi ai tării noastre, este cea mai îmbodobită cu darurile sfinţeniei, după cum

înţelegem din viaţa, din rugăciunile ei şi din modul în care Dumnezeu a preaslăvit-o. De aceea, trebuie să înţelegem cu toţii ce înseamnă mântuirea pecare a căutat-o Sfânta Teodora.

Sfinţii Părinţi ne învaţă, ca de altfel întreaga Biserică, că mântuirea are treitrepte. Mai întâi este chemarea la mântuire, când omul înţelege cine esteDumnezeu, când începe să-L cunoască pe El în inima lui şi se roagă, dar nu arestatornicie deplină. De aceea, fiinţa umană trebuie să înainteze mai departe şimai deplin, spre a doua treaptă. Când omul începe să se roage mai mult şi simte

prin cuvintele rugăciunii că Dumnezeu coboară în inima sa şi în sufletul său,atunci el începe să se unească cu Dumnezeu. Această a doua treaptă a mântuirii



se numeşte sfinţire. Omul, prin prezenţa lui Dumnezeu în inima şi sufletul său,începe să-şi sfinţească viaţa şi îi aduce laudă lui Dumnezeu, dar mai lasă şi loc

pentru viaţa pământească, însă dă prioritate vieţii celei duhovniceşti pentruÎmpărăţia cea cerească. A treia treaptă a mântuirii este mărirea sau dobândirea

slavei celei dumnezeieşti. Această treaptă este atinsă numai de acei trăitori care pot să se roage încontinuu şi pentru care lumea este în urmă şi cerul este înainte, pentru care rugăciunea este hrană şi sufletul se îmbracă în lumină. Aceştioameni simt bucuria cea cerească anticipat. Această mărire sau dobândire aslavei celei cereşti anticipat a avut-o Sfânta Teodora, împreună cu alţi sfinţinevoitori ai vieţii noastre monahale sau sfinţi care s-au nevoit într-o nevoinţătainică în casele lor. De aceea, Sfânta Teodora ne arată tinţa către care trebuie sătindem noi, ea fiind una dintre stelele cele mai strălucitoare din cerul luiDumnezeu sau patria sfinţilor”.



Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş - Predică la pomenirea SfinteiPreacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla

Iubiţii mei, Sfânta Teodora, darul lui Dumnezeu după numele ei, este cuadevărat o minune de om.

Pentru că a îmbinat căsătoria cu pustnicia şi după o scurtă perioadă de viaţă împreună cu soţul ei, viitor monah şi el, a trăit o perioadă în mănăstire…apoi 60de ani în pustia Sihlei.

Până când hainele de pe ea s-au zdrenţuit…aşa cum o arată Icoana dedeasupra…dar ajungând plină de slavă dumnezeiască…

Şi văzând-o pe ea, la sfârşitul vieţii sale…o vedem pe Sfânta Maria Egipteancacea plină de slavă dumnezeiască şi de harisme.

S-a născut în satul Vânători din judeţul Neamţ.

Moldoveancă, asemenea Sfântului Ioan Hozevitul-Românul şi născută tot la sat.

Nu-i ştim numele mamei sale ci numai numele tatălui ei: Stoian Joldea (dupăalţii Ştefan Joldea) şi anii sihăstriei sale sunt 1650-1710.

Adică vorbim despre o Sfântă româncă sihastră/isihastă/ pustnică ce a trăit însecolele 17-18.



Sfânta Teodora a mai avut o soră: pe Maghita sau Marghiolita, care a murit detânără…înainte ca ea să se căsătorească.

De fapt Sfânta Teodora a fost forţată de părinţii ei să se căsătorească…şi viitorul

ei soţ era din oraşul Ismail.

N-au avut copii.

Însă l-a convins pe soţul ei ca ambii să devină monahi.

Şi Teodora a devenit monahie la Schitul Vărzăreşti din Vrancea, pentru ca soţulei, după doi ani, să devină monah la Schitul Poiana Mărului, cu numele deElefterie.

Teodora şi Elefterie: doi soţi, care au ales, de comun acord, viaţa monahală. Însă au ales-o nu intempestiv (şi rezultatele o dovedesc) ci luminaţi şi întăriţifiind de Dumnezeu spre monahism.Căci dacă nu înţelegeau ce să facă…putea să îi forţeze toată lumea…că tot nuajungeau să se nevoiască atât de dumnezeieşte.

Şi Dumnezeu ne cheamă, pe fiecare în parte, pe un anume drum al nevoinţeiîndumnezeitoare. Şi trebuie să îl urmăm pe cel pe care îl simţim că e al nostru…

Nu ştim de ce au ales cele două Mănăstiri.

Însă nimic nu e la întâmplare în viaţa noastră…

Cert e, că după ceva ani, nu ştim câţi, turcii au incendiat schitul SfinteiTeodora…şi ea a scăpat, împreună cu stareţa schitului, Paisia, a cărei fiicăduhovnicească era…în pădurile dimprejur.

Cu alte cuvinte viaţa pustnicească şi-a început-o din necesitate.

Au făcut-o pustnică turcii incendiatori.

Însă cât a trăit, în munţi, împreună cu stareţa Paisia, a înţeles că Domnul ocheamă la anahoretism, la isihie, la viaţa retrasă, singuratică.

La adormirea Paisiei, Domnul a povăţuit-o în mod extatic. Pentru că „în urmaunei descoperiri dumnezeieşti”, Teodora a părăsit Munţii Vrancei şi s-a retras înMunţii Neamţului.

Şi ea s-a dus acolo unde a fost condusă de Domnul!



Un lucru foarte important. Pentru că asta înseamnă să asculţi: să mergi acolounde Domnul te cere. Unde El te vrea.

Şi a trimis-o în pădurile din jurul Mănăstirilor Sihăstria şi Sihla.

Iar egumenul Sihăstriei de la acea dată a dat-o în grija Duhovnicului Pavel, carea condus-o în pustie pentru o perioadă de probă.

În cazul în care nu ar fi putut să reziste…a fost îndemnată să se retragă la osihăstrie de maici.

Adică, de nu poate trăi idioritmic/ isihast/ de una singură…să se reîntoarcă laviaţa de obşte.

Însă primind de la un sihastru chilia lui, Sfânta Teodora a rămas acolo şi eracercetată din când în când de duhovnicul ei.

Când Pavel a murit…nimeni nu a mai ştiut de ea.

Hainele i s-au rupt…şi mânca numai „măcriş, fructe de pădure şi alune”.

Însă nevoinţa ei a umplut-o de harisma de a face minuni, pentru că era plină dehar.

O nouă invazie a turcilor…şi a scăpat de ei, în mod minunat, intrând prin piatra peşterii.

S-a crăpat stânca…pentru ca ea să poată scăpa cu viaţa… O minune regăsibilă şiîn vieţile altor Sfinte ale lui Dumnezeu.

În peştera în care a intrat în mod minunat s-a nevoit în ultimii ani ai vieţii sale.

Însă „rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii[adică cu rugăciunea isihastă], faţa i se lumina [i se umplea de luminădumnezeiască], iar trupul i se ridica de la pământ [levita], asemenea SfinteiMaria Egipteanca. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurilor lor,

prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna SfinteiTeodora”.

Şi după 60 de ani de pustnicie…se pregăteşte cu 40 de zile de post pentru

adormirea ei. Pentru că a înţeles, în mod dumnezeieşte, că e timpul să plece dinlumea aceasta…



Datorită păsărilor, care în mod minunat o hrăneau, doi vieţuitori ai Sihăstriei ovăd pe Sfânta Teodora într -un moment extatic cutremurător: „au văzut-o cum seruga cu mâinile înălţate spre cer, învăluită în lumina ca de foc”.

Fiind învăluită de lumina Prea Sfintei Treimi…

A fost spovedită, şi-a mărturisit viaţa, a fost împărtăşită şi îngropată în peşteră.În peşter a unde s-a nevoit.

În anul 1830 Sfintele sale Moaşte au fost scoase spre cinstire. Apoi au fostmutate în satul Miclăuşeni din judeţul Iaşi.

În 1856, în locul unor veşminte bisericeşti, familia Sturza a înstr ăinat MoaşteleSfintei Teodora…care au ajuns în Mănăstirea Pecerska din Kiev…unde sunt

până astăzi.

Însă, deşi am înstrăinat trupul său pnevmatizat, nu am uitat-o pe Sfânta Teodora.

Şi pe 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română a canonizat-o…adică a înscris-o în sinaxarul/ în comuniunea Sfinţilor Bisericii.

Şi, pe fiecare an, pe 7 august, după Schimbarea la faţă a Domnului, o pomenimşi ne rugăm Sfintei Teodora cu bucurie şi încredere.

Pentru ca pe fiecare în parte să ne ajute să ne înţelegem vocaţia, calea de urmatîn viaţă. Amin!



Silviu Dascălu - Cuvioasa desăvârşită în pustiul Sihlei - Mireasa lui Hristosdin Carpaţi

Ortodoxia românească este astăzi în sărbătoare deoarece o prăznuim pe SfântaTeodora de la Sihla, pentru care românii au o deosebită evlavie. Potecile ce ducspre peştera în care s-a nevoit sfânta s-au umplut zilele acestea de pelerini careau vrut să-i aducă cinstire la stânca din munţii Sihlei, acolo unde s-a nevoit ceadintâi româncă trecută în rândul sfinţilor.

Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte astăzi pe cea dintâi româncă trecută înrândul sfinţilor, Sfânta Teodora de la Sihla. Datorită deosebitei evlavii pe care

credincioşii români o au pentru sfântă, potecile din munţii Sihlei sunt plineastăzi de pelerini ce au venit din toată ţara pentru a se închina la stânca undeaceasta s-a nevoit.

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650, în vremea păstoririiSfântului mitropolit Varlaam şi a domniei lui Vasile Lupu, în satul Vânători

Neamţ, una dintre fiicele dregătorului Ştefan Joldea, armaş la Cetatea Neamţului.

Dragostea şi frica de Dumnezeu le-a deprins de mică de la părinţii săi şi de lamarii duhovnici ai mănăstirilor şi schiturilor nemţene din zonă, astfel încât s-a



decis să îi urmeze toată viaţa Mântuitorului Hristos. Chiar dacă s-a căsătorit cuun tânăr evlavios, la insistenţele părinţilor, după ce aceştia au trecut la Domnul,s-a decis să se retragă la mănăstire. Astfel, Sfânta Teodora s -a retras laMănăstirea Vărzăreşti din munţii Buzăului, iar soţul său a intrat în obştea

Mănăstirii Poiana Mărului, devenind monahul Elefterie.

Dragostea de rugăciune şi viaţa evlavioasă a egumenei Paisia au ajutat-o şi pesfântă să sporească duhovniceşte, făcându-se "tuturor pildă de ascultare, delepădare de sine, de curăţie a vieţii, de slujire", după cum o descrie părinteleConstantin Galeriu.

Numai că vremurile grele din acea perioadă au adus necazuri vieţuitoarelormănăstirii, fiind o perioadă în care turcii prădau des ţara. De frica acestora,egumena mănăstirii, Paisia, a luat câteva maici, printre care şi pe Teodora, şi s -arefugiat în părţile de sud ale munţilor Vrancei.

După puţină vreme însă, egumena Paisia, înaintată în vârstă, obosită de atâteanevoinţe şi necazuri, a fost chemată la Domnul, Cuvioasa Teodora nevoindu-se10 ani în munţii Vrancei. După 10 ani însă, s-a îndreptat spre Munţii Neamţului,unde cu binecuvântarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria s-a retras în

pustie. Se spune că Sfânta s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a MaiciiDomnului de la Mănăstirea Neamţ, apoi şi-a îndreptat paşii spre pădurile Sihlei,unde a dus o viaţă ascetică, asemenea Sfintei Maria Egipteanca.

Ascunsă între pereţii unei stânci, în chilia dăruită cu binecuvântare de un alt pustinc ce s-a retras în şi mai adâncul pădurii, Sfânta Teodora şi-a dedicat cutotul viaţa Mântuitorului, nevoindu-se aici timp de 20 de ani. Singurul care ştiade ea şi de nevoinţele sale era duhovnicul Pavel, cel care venea să ospovedească şi să o împărtăşească pe sfântă.

Hrănită de păsările cerului

Numai că, după un timp, ieroschimonahul Pavel de la Sihăstria a trecut laDomnul, nimeni altcineva nemaiştiind de cuvioasa din peştera de la Sihla,singurele ajutoare fiindu-i păsările cerului, care îi aduceau mâncare.

Păsările intrau pe fereastra trapezei de la mănăstire şi luau firimituri de pâine încioc, apoi zburau spre munţii Sihlei. Văzând aceasta de mai multe ori, egumenulmănăstirii a trimis doi ucenici să urmărească păsările, să vadă unde ducmâncare. Aşa au ajuns în vârful muntelui, unde au descoperit-o pe CuvioasaTeodora învăluită într -o lumină ca de foc, sfânta fiind în rugăciune. Cei doi

ucenici s-au speriat când au văzut-o pe sfântă şi au strigat, însă Sfânta Teodora



le-a vorbit şi i-a liniştit, rugându-i să îi arunce o haină, întrucât ale sale eraurupte după anii petrecuţi în metanii şi rugăciune.

Se spune că sfânta se ruga de 40 de zile la Dumnezeu să îi fie trimis un

duhovnic la care să se spovedească şi căruia să îi mărturisească păcatele înaintede a trece la Domnul, Sfânta ştiind că în scurt timp va pleca spre Creatorul său.

Dorinţa sa a fost ca egumenul Sihăstriei să-i trimită, pentru a o spovedi şiîmpărtăşi, pe ieromonahul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie. Rugămintea i-afost îndeplinită întocmai, iar după ce s-a împărtăşit, a trecut la cele veşnice. Înviaţa sfintei este consemnat faptul că tot acolo, în peşteră, i s-a făcut şi slujbaînmormântării.

Vestea despre viaţa aleasă pe care sfânta a dus-o şi nevoinţele trupeşti pe carele-a trăit nu au rămas fără ecou, în scurt timp numeroşi călugări şi mireni aflând

despre marea isihastă a Carpaţilor şi venind la mormântul ei pentru a i seînchina. Se spune că chiar şi fostul soţ al ei, ieroschimonahul Elefterie, a venit pentru a se încredinţa că este vorba despre fosta lui soţie.

Cinstitul trup al sfintei a rămas în peştera în care s-a nevoit până în 1830, cânddomnul Mihail Sturdza a aşezat moaştele într -o raclă frumoasă, de mare preţ, şile-a depus în biserica Schitului Sihla spre închinare. Apoi, moaştele au fostaduse la Miclăuşeni, unde familia de boieri a zidit o biserică nouă, unde au stat

până în 1965, când în timpul ocupaţiei ruseşti moaştele Sfintei Teodora au fostduse la Kiev, la Lavra Pecerska, unde Cuvioasa de la Sihla este venerată cunumele de "Sfânta Teodora din Carpaţi". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe



Române a proclamat în mod solemn sfinţenia Sfintei Teodora în anul 1992, ziuade prăznuire fiind 7 august, la o zi după Sărbătoarea Schimbării la Faţă.

Învăluită de lumina Taborului

Sfânta Cuvioasă Teodora este unul dintre sfinţii români ce au ajuns la un înaltnivel de trăire duhovnicească, dovadă fiind lumina ce o învăluia în momentul încare se ruga. Părinţii Bisericii ne învaţă că unii oameni, datorită trăiriiduhovniceşti înalte, ajung să se bucure încă din această viaţă de Lumina cea

Necreată, cea descoperită pe muntele Tabor când a avut loc Schimbarea la Faţăa Mântuitorului.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut referire ieri în cuvântul de învăţăturăla sărbătoarea Schimbării la Faţă la viaţa aleasă dusă de Sfânta Teodora şi laLumina ce o învăluia atunci când era în rugăciune, lucru ce se întâmplă doar lasihaştrii îmbunătăţiţi. "Sfânta Teodora de la Sihla, care s-a nevoit în munţiiSihlei, încă din lumea aceasta a fost văzută în lumină când se ruga. În luminaTaborului. Ea a sfinţit prin rugăciunile ei munţii noştri, de la munţii Sihlei pânăla muntele Ceahlău, care este o replică a Sfântului munte Athos", a spusPreafericirea Sa în predica de ieri.

Peştera Sfintei Teodora



Pe când sfânta se afla odată la rugăciune, au năvălit turcii în munţi, iar ea,urmărită, a ajuns lângă o peşteră pe care Dumnezeu i-a deschis-o pentru a oascunde de ochii păgânilor. Teodora a rămas în continuare aici, în peşteră,folosind ca masă şi aşternut piatra care se vede şi astăzi şi care, alături de

peretele despicat, continuă să vorbească despre cât de minunat lucreazăDumnezeu în viaţa aleşilor Lui. Acest loc este cunoscut până astăzi sub numelede "Peştera Sfintei Teodora", arătând tot ca şi acum trei veacuri: o încăpere

boltită, înlăuntrul unei stânci uriaşe. Tradiţia consemnează că Teodora ar fi trăitaici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.



Răzvan Bucuroiu - Lumea credinţei - Teodora de la Sihla

Ieşind din noaptea pietrei, cu ochiul obosit, Deodată vezi o stâncă, cu vârful ruginit: E vatra suferinţei, e peştera în care Martira Teodora aflat-a alinare.

Aici sfânta femeie, ducând un aspru trai,Ved ea prin rugăciune minunile din Rai...

Ieşind din noaptea pietrei...

Aşa descrie poetul Nicolae Beldiceanu, în câteva stihuri, faptele duhovniceştiremarcabile - pentru întreg creştinismul românesc - ale Sfintei CuvioaseTeodora de la Sihla.

De cum urci prin pădurile dese dintre Sihăstria şi Sihla, „care foiau de mulţimeaanahoreţilor“ (cum nota un episcop catolic aflat în vizită, pe la 1650, în acele părţi), simţi încărcătura duhovnicească a locului. Mulţi nevoitori au populataceastă vatră tradiţională de sihăstrie şi linişte din Munţii Stânişoarei. Aceastaera, de altfel, şcoala cea înaltă a poporului dreptcredincios de atunci: şcoalasmereniei, a rugăciunii, a tăcerii.

„Tibetul“ românilor sunt poienile umbroase ale acestor munţi, patericul nostru„egiptean“ aici s-a scris şi s-a trăit, „Fatima“ neamului românesc, cu toateminunile ei, aici îşi are sălaşul. Dar mai ales aici este „Golgota“ unde s -aurăstignit păcatele neamului nostru şi tot aici s-au răscumpărat mare parte din ele.



Tot aici a fost atrasă şi călugăriţa de la Vărzăreşti (în munţii Buzăului), careîmbrăcase pe la 30 de ani haina monahală. Dar povestea ei începe la jumătateasecolului 17, când a văzut lumina zilei în satul Vânători- Neamţ, pe timpuldomniei lui Vasile Lupu. Tatăl ei era Ştefan Joldea, armaşul (păzitorul

tezaurului şi al temniţei) Cetăţii Neamţului. De mică a fost atrasă de viaţacălugărească, dar la insistenţele părinţilor (cărora le murise deja o fată), semărită cu un tânăr „din părţile Moldovei de Jos“, pare-se din Ismail. Căsnicialor nu a adus copii, aşa că după o vreme cei doi au hotărât să ia drumulmănăstirii. Astfel, Teodora a ales Mănăstirea Vărzăreşti, iar soţul ei s-a dus laPoiana Mărului, fiind călugărit sub numele de Elefterie şi devenind ulteriorieromonah.

Asupra Mănăstirii Vărzăreşti se abate o invazie turcească. Maicile fug în MunţiiVrancei, iar la scurt timp stareţa Paisia moare în această pribegie. Teodoraadastă încă 10 ani, după care ia calea Munţilor Neamţului, pe care îi ştia şi careo atrăgeau prin miezul duhovnicesc de acolo: pustnicii şi şcoala lor înaltă.Ajunge aici, ia binecuvântare de la egumenul Varsanufie de la Sihăstria Seculuişi urcă până hăt, departe, la izvoarele harului. În singurătatea muntelui întâlneşteun bătrân sihastru care îi oferă chilia lui de sub stânci le Sihlei, el pierzându-semai apoi în desimea codrului.

Orice om care calcă aceste locuri rămâne uimit. Nu îţi poţi imagina cum ofăptură plăpândă poate rezista în frigul şi umezeala muntelui, în izolare totală,

printre fiarele pădurii necălcate de picior omenesc. Hrana ei? Bureţi, urzici,mure, afine. Ce bea? Apă dintr -un ochi de piatră, săpat în stâncă. Unde dormea?Pe o piatră rece dintre cele două stânci, piatră care îi era şi vatră. Viaţa eispirituală? Extrem de înaltă, acest lucru confirmându-l şi ieroschimonahul Pavelde la Sihăstria, cel care, pe cărări numai de el ştiute, îi cerceta pe eremiţi, cărorale aducea cel mai de preţ dar: Trupul şi Sângele Domnului.

Aşa a petrecut aproape 20 de ani. Ani de neimaginat pentru noi, cei de azi,cărora confortul ne-a devenit o a doua natură. Simţindu-şi sfârşitul aproape,

Teodora se roagă fierbinte Domnului. Acesta face că unor monahi de laSihăstria să le fie atrasă atenţia de câteva păsărele care intrau pe fereastra dintrapeză, luau firimituri de pâine şi zburau grăbite spre munte. Călugării le-auurmărit - la sfatul egumenului - şi aşa au găsit-o pe Cuvioasa, care îi aştepta,

pregătită pentru marea plecare. Le-a numit şi călugării pe care îi doreşte pentruultima spovedanie şi împărtăşanie: Antonie şi Lavrentie. Aşa s-a şi petrecut, în

bună rânduială, despărţirea ei de lume, iar la slujba înmormântării - chiar înadâncul peşterii - au participat şi alţi călugări ai Sihăstriei, mişcaţi de povesteaCuvioasei. După un timp, la peşteră apare un călugăr mai vârstnic, cu barbă

albă.



Ieroschimonahul Elefterie, venit de la Poiana Mărului, lavra marelui Vasile(recent canonizat), dă târcoale locului, face cercetări şi mărturiseşte, spre emoţiatuturor: „Călugăriţa îngropată aici este fosta mea soţie, pe vremea când trăiam înlume“. Din acel moment Elefterie s-a aşezat cu canonul la Mănăstirea Sihăstria,

pe care nu a mai părăsit-o decât după moarte, adică după alţi 10 ani. I-a vegheatTeodorei somnul şi pomenirea, ca un paznic credincios, ca un însoţitor şimărturisitor al înaltei vieţi spirituale a fostei sale soţii. Gândiţi-vă acum: cum arfi să fi fost căsătorit cândva cu o sfântă!...

În timpul unei ocupaţii ruseşti (1828-1834), fraţii noştri pravoslavnici au găsitde cuviinţă să văduvească Schitul Sihla (ridicat în 1730, în amintirea Cuvioasei)şi întreg poporul închinător de prezenţa Teodorei, luându-i cinstitul trup din

peşteră unde odihnea şi ducându-l la Lavra Pecerska din Kiev. Acolo şade într -oraclă, pe pământ străin, fiind cunoscută sub numele de „Cuvioasa Teodora dinCarpaţi“. În 1992, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât canonizarea Teodorei, cu zi de

prăznuire pe data de 7 august, adică a doua zi după hramul Sihlei - „Schimbareala Faţă“. Aşadar, să mergem cu toţii acum, la început de august, în muntelesihaştrilor, pentru a ne împărtăşi de duhul cel nepieritor al Cuvioasei Teodora!

( Răzvan Bucuroiu - Lumea credinţei, anul II, nr. 8(13) )



Sfânta Teodora de la Sihla

Ajungând în Moldova cu familia în vara anului 2008 mare ne-a fost bucuria şiuimirea să descoperim un loc atât de minunat, încărcat de energie şi frumuseţecare mi-a pătruns în suflet mai mult decât toate celelalte. Aflând de mănăstirearidicată în cinstea acestei mari Sfinte a Moldovei - căci noi în Dobrogea prea

puţin auzisem de această deosebită Sfântă, am purces la drum.

Am ajuns târziu în acea zi, pe 8 august, a doua zi după Hramul Mănăstirii şiaflând din Constanţa despre aceste locuri deosebite în care a vieţuit Cuvioasa

Teodora ne-am pus în gând să oprim întâi la mănăstire şi apoi să mergem laSchitul Brăniştea unde vorbisem de cazare. Şi Cuvioasa ne -a ajutat! Deşi fuseseun drum lung şi destul de obositor pentru mine (ca şofer începător) am reuşit săne apropiem... trecând de Mănăstirea Secu, am ajuns la o bifurcaţie şi am pornit

pe drumul care duce spre mănăstire (celălalt duce la Mănăstirea Sihăstria):destul de îngust, forestier, mărginit într -o parte de munte împădurit şi de alta de

prăpastie, pe unde cu greu trec 2 maşini (şi asta doar din loc în loc). Printrescăpări de lumină, ce pătrundeau prin rărişul pădurii - căci soarele era de multapus, am ajuns cu emoţie în vârful muntelui. Şi aici avea să ni se deschidă o

oază de lumină, un loc tulburător de frumos, cu o linişte care te împresoară şi îţiaduce în suflet o tainică pace.



Despre viaţa Cuvioasei ar fi multe de spus şi poate veţi reuşi să găsiţi în librăriisau pangare, cartea scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan; noi am cumpărat -ode la Mănăstirea Teodora de la Sihla şi citindu-o nu poţi să nu fii uimit defrumuseţea sufletului acesteia, de dăruirea Sa lui Hristos şi nevoinţa în care şi-a

petrecut întreaga viaţă.

Voi încerca să povestesc pe scurt viaţa acesteia cu recomandarea călduroasă dea încerca să ajungeţi măcar o dată în Munţii Neamţului, în pădurile în care şi -a

petrecut tainic viaţa, la peştera în care s-a nevoit, a privegheat şi s-a rugat maimult de 30 de ani din viaţă!

Deşi despre viaţa Sfintei s-au scris multe, Arhim. Ioanichie Balan a avut dreptsursă pentru cartea sa un manuscris foarte vechi, scris de un călugăr dinMănăstirea Neamţ în secolul XIX.

Sfânta Teodora s-a născut în satul Vânători - Neamţ, la mijlocul sec, al XVII -lea, din părinţi bine credincioşi. Cum singura soră, mai mică a murit la o vârstăfragedă, părinţii i-au transmis toată afecţiunea, iar mama a insuflat tinerei fetecredinţa, milostenia, postul şi rugăciunea. Astfel că Teodora a învăţat de mică săîmpartă bunurile sale celor sărmani, a dus o viaţă curată, în post şi plină de fapte

bune, citind mult din Psaltire şi Vieţile Sfinţilor.



Adesea, în zile de mare sărbătoare, mergea cu mama ei la Mănăstirea Neamţ,unde se închina cu mare evlavie în faţa icoanei făcătoare de minuni a MaiciiDomnului, iar alteori, în zile de hram mergeau la Mănăstirile Agapia şi Secu,aflate în împrejurimi. Se ruga mult, începând să prindă drag de viaţa călugărilor

şi a maicilor şi pe măsură ce creştea se aprindea în râvna faţă de celeduhovniceşti.

Ajunsă însă la vârsta căsătoriei, părinţii ei au încercat să îi caute un soţ bun pentru a se aşeza la casa ei. Deşi le mărturisise dragostea faţă de Hristos, tânărafiică, bună şi ascultătoare nu a vrut să-şi necăjească bătrânii părinţi şi a acceptata se însoţi cu un tânăr credincios, de loc din Ismail, dar care se propăşise însatul Vânători. S-au cunoscut la biserica satului şi tot aici au fost uniţi în tainacăsătoriei.

Însă Sfânta Teodora era aceeaşi fiinţă, în care focul şi dragostea faţă de Hristosmocnea puternic, iar viaţa ei curată şi cuvioasă, rugăciunile fierbinţi, evlavia, l-au făcut pe soţul acesteia să înţeleagă că fericirea soţiei nu va fi pe deplină decâtdacă îi va împărtăşii credinţa curată şi dragostea faţă de Dumnezeu. Vieţuind cafraţii, postind şi rugându-se împreună, erau sprijin şi mângâiere bătrânilor

părinţi, aveau deschise mereu uşile pelerinilor care veneau la mănăstirile dinîmprejurimi. Când părinţii Sfintei au trecut la cele veşnice, tinerii soţi au căzutla o învoială: după ce vor sărbători Sfintele Paşti, să plece la mănăstire; întâiCuvioasa, urmând ca el să o aştepte vreme de un an, iar dacă aceasta nu se va

întoarce, să aleagă aceeaşi cale!

Luând binecuvântarea părintelui duhovnic, Sfânta Teodora pleacă fericită cătreMănăstirea Nifon, care la vremea aceea era o mică sihăstrie de călugăriţe la

poalele Munţilor Buzăului şi aici după 2 ani de sârguinţă şi aleasă purtare futunsă în monahism. Petrecând în ascultare şi rugăciune, Sfânta spera din totsufletul ca soţul ei să înţeleagă alegerea făcută şi să îşi păstreze la rândul său

promisiunea.

Dar iată că după câţiva ani, Ţara Românească fu năvălită de turci; trecândDunărea, în drumul lor spre Ardeal, distrugeau satele, ardeau bisericile şimănăstirile.... Sfânta Teodora, împreună cu schimonahia Paisia şi alte douăsurori au reuşit să fugă la timp şi să se ascundă în Munţii Buzăului. Aici au trăitîn nevoinţă aprigă, înfruntând foamea şi frigul aspru al iernii, rugându-se, citindSfintele Cărţi şi vieţuind din cele oferite de pădure. Au construit două chiliitrăind astfel vreme de 10 ani, căci Mănăstirea Nifon nu fusese încă refăcută.Soţul Cuvioasei Teodora, aflând de năvălirile turcilor şi venind să vadă cumvieţuieşte soţia sa la mănăstire, fu îndurerat de tragica privelişte şi încredinţat că

aceasta fusese omorâtă, s-a retras îndurerat la Mănăstirea Poiana Mărului.



După ani de nevoinţe, când Maica Paisia părăsi această lume, cele două maici s -au retras într-o mănăstire, iar Sfânta Teodora a rămas singură, vieţuind alăturide căprioare şi de păsările pădurii.

Însă gândul îi rămase la Munţii Neamţului, la locurile unde copilărise şi serugase icoanei Maicii Domnului, astfel că hotăr î să se întoarcă la Mănăstirea Neamţ, pentru a se ruga şi primi sfatul Părinteului stareţ. Acesta fu uimit deviaţa şi râvna duhovnicească a Sfintei şi o sfătui ca de astă dată să nu se retragăsingură în pădure, ci să aleagă două - trei suflete care să o însoţească, căci: "Vaicelui singur - zice Sfânta Scriptură - că de va cădea nu va avea cine să-l ridice."

Dar pentru a nu o mâhni, o sfătui să meargă la egumenul schitului Sihăstria, nouîntemeiat. Era în anul 1660 , iar Cuvioasa Teodora nu avea mai mult de 40 deani. Ascultând sfatul stareţului, aceasta merge la Sihăstria şi aici cu

binecuvântarea stareţului, primind învăţăturile Preotului Pavel, care i-a admirat puternica dorinţă a inimii de a se nevoi în pustie, îi încredinţează chilia de laSihla.



"Odată ajunsă la Sihla în cea mai desăvârşită singurătate şi linişte, CuvioasaTeodora a început să trăiască o viaţă duhovnicească mult mai aspră ca în trecut.Având condiţii aşa de prielnice de nevoinţă pustincească, având duhovnic foarteiscusit şi fiind înconjurată peste tot de numeroşi alţi sihaştri, ea se simţea mereuîndemnată, mereu atrasă spre culmi spiritulae nebănuite.

La Sihla, Cuvioasa Teodora era în patria ei, în pământul liniştii şi al rugăciunii.Însuşi locul o învăţa să se nevoiască. De acum fericita începe marea ei nevoinţă,marea rugăciune, marea taină a vieţii ei... Două au fost nevoinţele ei cele maimari sau aripile cu care a zburat la cer: postul desăvârşit şi rugăciunea de foc.

Prin aceste fapte bune se silea să urmeze marilor cuvioşi care s-au nevoit prin pustietăţile şi crăpăturile pământului şi în chip deosebit voia să urmeze SfinteiMaria Egipteanca din Pustiul Iordanului."

Astfel s-a ostenit Sfânta Teodora în aceste ţinuturi aspre din Munţii Neamţului,şi mai mult chiar, căci turcii dau iar năvală ajungând şi în Munţii Neamţului;urmărită de duşmani, fuge mai adânc în inima pădurii, în apropiere de peşteraunde vieţuia şi negăsind loc să se ascundă s-a rugat Bunului Dumnezeu să o

păzească şi stânca s-a deschis, muntele s-a crăpat în două şi Sfânta Teodora aintrat şi a scăpat de furia acestora. Anii de osteneală sunt neştiuţi: uniimărturisesc că 60, alţii 40, iar alte scrieri mărturisesc peste 20 de ani.

Însă indiferent de numărul anilor, mai însemnate sunt rugăciunile şi ostenelileCuvioasei, căci din multa dragoste şi râvnă pentru Hristos, ea a primit harul



inainte-vederii, al strălucirii şi ridicării de la pământ. Când se ruga "nu maisimţea oboseala trupului, ci se ridica mai presus de toată simţirea firească,vorbea direct cu Dulcele Iisus, se îndulcea de bucurii negrăite, iar faţa şi mâinileei radiau de o lumină divină, care se retrăgea odată cu săvârşirea rugăciunii."

Trăind din puţina hrană a pădurii, nevoindu-se în post aspru şi vieţuind într -ocointinuă rugăciune, Cuvioasa Teodora s-a adăpostit tot restul vieţii în adâncul

pădurii, la adăpostul peşterii, căci egumenul şi duhovnicul Mănăstirii Sihăstriamurind, f u uitată de toată lumea.

Mai mult de zece ani a vieţuit uitată de lume, fără să aibe vreun ajutor omenesccât de mic, iar hainele de pe ea se rupseseră de tot însă Milostivul Dumnezeu îidăruise har şi nu mai simţea frigul ori foamea. Păsările cerului îi purtau de grijă,căci luau firimituri de la masa călugărilor de la Sihăstria şi o hrăneau. Văzândaceasta, într-o zi stareţul mănăstirii, îndemnat de Duhul Sfânt le spusecălugărilor că bine ar fi să meargă să hrănească pustnicii care vieţuiesc în

pădure; aşa se face că doi călugări brutari se rugară să primească încuviinţareade a duce pâine pustnicilor care se nevoiesc; au primit-o şi binecuvântaţi au

pornit la drum. Dar furtună şi ploaie mare se abătură în pădure, făcând drumul,urcuşul mai anevoioase; speriaţi şi obosiţi s-au adăpostit la umbra unui brad şide acolo văzură o lumină străvezie care răzbătea printre pereţii peşteri; seapropiară şi acolo zăriră pe Sfânta la rugăciune: cu mâinile către cer, ridicată de

la pământ şi înconjurată de lumină, căci de 40 de zile Sfânta Teodora se afla înrugăciune, uitând de cele lumeşti. "Era clipa celei mai înalte rugăciuni. Mâinile



ei păreau ca două lumânări aprinse, faţa albă ca de înger iradia o lumină divină.Părul alb ca zăpada cădea peste umeri."

Simţind că i se apropie sfârşitul, îi rugă pe călugării să îi arunce câteva haine şiapoi le spuse că ar vrea să vestească la mănăstire că doreşte să primească SfântaÎmpărtăşanie înainte de a-şi încredinţa viaţa în mâinile Mântuitorului.

Se întoarseră în grabă călugării şi sosind la miezul nopţii la porţile mănăstirii îiînştiinţară pe egumen şi fraţii aflaţi la slujbă de Sfânta pe care o aflaserăvieţuind în peşteră, de rugăciunea acesteia şi cu mare alai porniră dis dedimineaţă, pentru a ajunge la timp cu Sfânta Împărtăşanie. Toţi călugării, mai

puţin cei vârstnici şi neputincioşi, plecară cu mare alai, dornici să vadă şi să

audă vorbele şi sfaturile unei Mari Pustnice căci astfel de vieţuitori sunt rari şiera o mare binecuvântare să se afle alături de un asemenea trăitor. Două ore maiavu putere Cuvioasă Teodora să le povestească viaţa pe care a dus-o - cumodestie, lipsită de vlagă - căci trupul ei era slăbit după ani de post, îndelungi

privegheri şi osteneli, iar acum era fericită că poate să se împărtăşească cuPreacuratele Taine.



După ce termină istorisirea îi rugă să o îngroape în peşteră şi cu ultima puterezise: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"

Apoi însemnându-se cu Sfânta Cruce se întinse pe piatra acoperită cu cetină şiadormi într-u Domnul.

"Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea aiurmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să

poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor pentru aceasta şi cu îngeriiîmpreună se bucură, Preacuvioasă Maică Teodora, duhul tău."

(Sursa: site-ul http://sperantacredintasi iubire.blogspot.ro/)



Teodor Danalache - Peştera Sfintei Teodora de la Sihla

Peştera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamţului. Aflată la mică distanţă de mănăstirile Neamţ, Secu şi Sihăstria,

peştera Sfintei Teodora atrage zilnic mulţime de credincioşi aprinşi de dorulrugăciunii şi al vieţii curate.

Schitul Sihla, schit ce ţine de Mănăstirea Sihăstria, se află în codrii Neamţului,în comuna Vânători Neamţ, judeţul Neamţ.

La schitul şi peştera Sfintei Teodora de la Sihla se poate ajunge pe două căi.Prima cale porneşte din Piatra Neamţ, trece pe la Mănăstirea Văratec, apoi prin

pădure, pe un drum forestier, care urcă spre Schitul Sihla. Cea de-a doua cale

porneşte din Târgu Neamţ, pe lângă Mănăstirea Neamţ şi Mănăstirea Secu, pânăîn Mănăstirea Sihăstria, de unde un drum forestier şi o potecă lăturalnică pornesc în sus, spre coama dealului, unde se află Schitul Sihla.



Până la Mănăstirea Sihăstria, pelerinii pot veni cu maşina. De aici însă, fie seîncumetă cu maşina pe drumul forestier, fie pornesc la pas, pe cărarea umbrităde crengile atâtor pomi seculari. Cei mai mulţi, luând binecuvântare pentruurcare, de la câte unul dintre părinţii de la Sihăstria, pornesc lin pe poteca ce

urcă înspre Schitul Sihla, cale de vreo trei kilometri.

Această potecă, bătută de paşii atâtor sfinţi şi mari părinţi ai locului, printre carePărintele Cleopa şi Părintele Paisie Olaru, întâmpină sufletele celor ce păşesc peea cu o profundă stare de linişte şi meditaţie la viaţa sufletească şi la minunăţiafăpturii lui Dumnezeu. Schitul Sihla şi potecile din jurul schitului, atât cele ceduc la Peştera Sfintei, cât şi cele ce duc spre Schitul Sfântul Daniil Sihastrul,sunt de o profunzime deosebită.

Sfânta Teodora de la Sihla şi-a ales drept loc de sihăstrie codrii sălbatici ai Neamţului, pe locuri, încă şi astăzi nebătuţi de picior omenesc.

Teodora era fiica unui dregător de-al locului, pe numele său Joldea Armaşul.

Încă de mică, fata râvnea a duce viaţă monahicească, însă la insistenţele părinţilor, ea se mărită. După numai un an de zile, născându-se şi în inima bărbatului ei dorul de linişte şi viaţă înaltă, pentru rugăciunile Teodorei, plecarăamândoi în codrii Neamţului, spre sihăstrie.



Prin rugăciunile ei neîncetate, Sfânta Teodora de la Sihla a biruit trupul,sfinţindu-se firea, sufletul şi trupul. Ea a biruit şi lumea, căci pururea aveagândul numai la cele cereşti, nelipindu-se de nimic din cele pământeşti. Diavoliiau fugit şi ei, ruşinaţi, alungaţi fiind de smerenia şi de puterea rugăciunii ei.

Peştera Sfintei este locul în care ea îşi petrecea nopţile, mai mult în rugăciune,decât în dormitare. Tot aici au fost găsite şi sfintele ei Moaşte.

Se povesteşte că odată, când turcii o descoperiseră în pădure şi năvăliseră dupăea în peşteră, peretele din spatele peşterii s-a crăpat, iar Sfânta a trecut prin aceadespicătură, scăpând astfel din mâinile lor.



După mai bine de 60 de ani de pustnicie şi nevoinţe fără de număr, fiindînştiinţată Sfânta de apropiatul ei sfârşit, s-a rugat mult lui Dumnezeu să nu fielipsită de Sfintele şi Preacuratele lui Hristos Taine.

Astfel, egumenul Sihăstriei a trimis doi fraţi după nişte păsări ce începuseră săvină, în chip minunat, de câteva săptămâni, la trapeza schitului, de unde luau pâine în ciocurile lor şi zburau spre Sihla. Ajungând acolo pe înserate, fraţii aurămas înmărmuriţi. Au văzut o femeie ce plutea deasupra pământului, avândmâinile ridicate în sus, învăluită într -o lumină de foc. Era Sfânta Teodora înrugăciune.

Coborând mâinile, Sfânta i-a chemat pe nume, deşi îi vedea pentru prima dată,rugându-i să-l cheme pe părintele Antonie, duhovnicul Sihăstriei, împreună cuun diacon, cu Sfintele Taine, lucru pe care aceştia l-au făcut. În ziua următoarevenind cei doi, Sfânta Teodora s-a spovedit, apoi s-a împărtăşit cu Sfintele şiPreacuratele Taine şi şi-a dat sufletul în braţele Mirelui Ceresc.

Sfintele sale Moaşte au rămas în peştera de la Sihla mai mult de 100 de ani şi în jurul lor a luat fiinţă Schitul Sihla. Potrivit celor mărturisite de părinţi, sfintele eiMoaşte s-au afla în Lavra Pecerska, în Kiev, alături de alte mai bine de o sută deSfinte Moaşte.



Primul monah venit la Sihla a fost soţul ei, Cuviosul Elefterie, auzind desfinţenia vieţii ei, apoi au venit şi alţi doritori de viaţă liniştită. CuviosulIeroschimonah Elefterie s-a nevoit într-o mică chilie, sub stâncile Sihlei, vremede 10 ani şi bineplăcând lui Dumnezeu, s-a săvârşit cu pace.

După câţiva ani de la moartea sa, familia boierilor Cantacuzino a înălţat o biserică de lemn în cinstea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, pe mormântulsău.

Astfel a luat naştere Schitul Sihla, înainte de anul 1741. Construită de"Dumnealui aga Ioaniţă Pascanul Cantacuzino, precum şi găseşte scris într -oSfânta Evanghelie... la leat 1763...", cu hramul Schimbarea la faţă, biserica"dintr-un brad" se păstrează în stare aproape iniţială. Lucrată în formă decorabie din bârne de lemn, biserica este căptuşită în exterior cu scândură şiacoperită cu sită. Interiorul, puţin luminat şi foarte simplu, mai păstrează însă,

prin intimitatea sa, atmosfera unei epoci de demult. Catapeteasma, aproape înminiatură, a fost pictată în ulei, probabil în secolul al XVIII-lea.



De aici, pe praguri de pietre scobite de paşi omeneşti, se coboară în SchitulSihla. Biserica actuală a schitului, cu hramul Naşterea Sfântului IoanBotezătorul, datează din anul 1813, când arhimandritul Benedict, egumenulMănăstirii Secu, o reface aproape în întregime din bârne de brad, pe temeliacelei mai vechi.

De la peştera Sfintei Teodora pleacă două cărări, una spre bisericuţa cea mică,

de sub stânca Sihlei, cu hramul Schimbarea la Faţă şi de acolo înspre schit şi oalta ce se îndreaptă spre drumul ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Schitul Sihla.Păşind pe cărarea pietruită ce se îndreaptă spre drum, pe partea stângă, o stâncăînaltă şi ascuţită ascunde o "albie" naturală, de unde Sfânta îşi lua apă şi unde sespăla, după cuviinţă.



Sfânta Teodora de la Sihla a fost canonizată în data de 7 august 1992. IcoanaSfintei o înfăţişează pe aceasta ţinând în mână un pergament pe care scrie: "Cutoată inima Te-am dorit pe Tine, Doamne şi căutându-Te, Te-am aflat şi sufletulmeu cel ostenit s-a odihnit intru dragostea Ta."

"Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasa luiHristos, fericită; cu postul, cu privegherea, cereştile daruri luând şi curugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te -ai

mutat, lăsându-ne spre mângâiere peşter a şi sfintele tale Moaşte. Pentru aceasta,Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiascăsufletele noastre." (Troparul Sfintei Teodora de la Sihla)











Drumul spre peşteră



Grotă pe drumul spre peşteră



Mănăstirea Sihla văzută de la peşteră

Peştera Sfintei Teodora de la Sihla









Peştera Sfintei Teodora de la Sihla - interi or



Fotografii, informaţii Schitul Sfânta Teodora

Aici este locul unde se spune că Sfânta Teodora lua masa, din f rimituri le de

hrană pe care i le aduceau în cioc păsările cerului, după cum zice legenda...



Peştera Sfântă Teodora

Drumul pr in pădure către Peşteră Teodora



Biseri ca Dintr -un Brad



I nfo despre Biser ica Dintr -un brad



Bisericuţa este făcută din lemn şi piatră



I coana Maicii Dom nului în mănăstirea de la Sihla



Morminte ale stareţilor în partea stângă şi în dreapta-magazin de suveni rur i

şi obiecte religioase

Imagine asupra bisericii mari şi a curţii,văzută de pe treptele care duc laBiseri ca din tr -un brad



Racla unde sunt rămăşiţele moaştelor unor Sfinţi



Icoane şi picturi din interi orul B iseri cii

Rugăciune de la altarul din peştera Sfintei



Micul altar din peşteră

Crucea de la intrarea în peştera Sfintei



Tot intrarea în peşteră, era foarte întuner ic



Intrarea în peştera Sfintei

Bisericuţa dintr -un brad



Chilie de lângă Bisericuţa dintr -un brad



Bisericuţa dintr -un brad

Spre obiectivele tur isti ce de la schi t



Icoana încastrată în stâncă



Scurt istoric afişat la intrarea în Bisericuţa dintr -un brad



Pictura a biser icii în exterior

Ved ere de pe scările ce duc către Biseri ca dintr - un brad şi peşteră



Morminte ale stareţilor şi un monument r idicat de o famil ie cu da re de mână



Biserică văzută de aproape (înăuntru nu aveai voie să fotografiezi)



Loc de achiziţie cărţi şi suveniruri bisericeşti

O mică troiţă



Alte chilii frumoase şi îngrijite

Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul



Al te chil ii pline de flori



Chiliile călugărilor

Spre biser ica Na şterea Sfântului Ioan Botezătorul



Drum prin pădure



I ntr area în incinta schitu lu i



Icoane















































Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	steaemy
View:	229 times
Download:	0 times

Sfânta Teodora de la Sihla (7 august)

Documents