SERVICIILE PUBLICE CENTRALEŞI LOCALE DIN ROMÂNIA4.1 Serviciile publice centrale de stat4.1.1 Consideraţii generale cu privire la serviciile publice centrale de statSe ştie că administraţia publică reprezintă sistemul în care se desfăşoară activitatea de organizare a executării şi de execuţie concretă a legii. Această activitate se realizează de către autorităţile administrative centrale sau locale,putând avea caracter: de dispoziţie – reglementări elaborate şi emise pe bază de lege şi în interesul execuţiei legii; de prestaţie – servicii publice de interes general sau local.Având în vedere faptul că nevoile şi cerinţele societăţii în general sau ale fiecărui cetăţean în parte suferă modificări frecvente în timp şi spaţiu, administraţia publică trebuie să aibă un caracter dinamic, să se adapteze la aceste realităţi, faptpentru care îşi creează şi organizează structuri care să răspundă acestor cerinţe şi nevoi reclamate de societate. Aceste cerinţe şi nevoi pot fi:

generale – la nivelul întregii comunităţi organizate de către stat(apărare, ordine publică, educaţie, sănătate);

specifice – la nivelul colectivităţilor din judeţe, oraşe sau comune(alimentare cu apă, gaze, lumină, energie termică, salubrizare).Autorităţile administrative au menirea de a transpune în practică prevederile legii, executând-o sau organizând executarea acesteia. În acest scop, ele dispun de resurse (financiare, materiale, umane) şi de competenţe atribuite corespunzător sarcinilor ce revin fiecăreia.

Managementul serviciilor publiceVarietatea şi complexitatea acestor sarcini, precum şi nevoia sporită de eficientizare a activităţilor administrative au impus structurarea sistemului administraţiei publice pe mai multe paliere cărora li s-au atribuit nivele de competenţă şi, implicit, de decizie adecvate.Datorită mobilităţii în timp şi spaţiu a cerinţelor şi nevoilor societăţii, colectivităţilor şi cetăţenilor, evoluţia autorităţilor administrative este continuă, atât în organizare, cât şi în activitate. Pe măsura modificării cerinţelor şi nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor, apar noi servicii, altele dispar, iar altele îşi modifică parametrii de funcţionare. În prezent, administraţia publică din România este structurată pe două mari nivele: administraţia publică de stat, care poate presta servicii publice centrale sau teritoriale; administraţia publică locală.Serviciile publice cu caracter de stat sunt realizate şi furnizate de administraţia centrală şi ele au existat în ţările române încă înainte de organizarea guvernului ca organ de stat. Regulamentele Organice din 1831 în Muntenia şi 1832 în Moldova, conţin atribuţiile unor înalţi demnitari, de a transforma unele ranguri boiereşti în funcţii de miniştrii, astfel:

„marele vornic din lăuntru” avea atribuţii în domeniul problemelor interne, agriculturii, lucrărilor publice,

învăţământului, sănătăţii şi asistenţei sociale;„marele vistiernic” se ocupa de problemele finanţelor, industriei şi comerţului;„secretarul statului” era şeful cancelariei, ţinea legătura cu celelalte departamente şi

autorităţi interne şi cu agenţi externi şi contrasemna toate decretele domnului; „marele logofăt al dreptului” răspundea de organizarea şi buna funcţionare a justiţiei;„marele logofăt al credinţei” se ocupa de problemele cultelor;„marele spătar” răspundea de problemele oştirii.Unirea din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza a dus la o nouă transformare în organizarea

administraţiei prin organizarea a opt ministere: Interne, Finanţe, Justiţie, Culte, Instrucţiune Publică, Afaceri Străine, Lucrări Publice, Război şi Control. La acestea s-a adăugat în perioada cuprinsă între 1859 şi Marea Unire din 1918 apariţia Curţii de Conturi în locul Ministerului Controlului în 1984 şi înfiinţarea Ministerului Domeniilor în 1883.

Serviciile publice centrale şi locale din România

Constituţia din 1938 a instaurat dictatura regală, puterea executivă a regelui executându-se prin miniştrii (nu prin Guvern al cărui rol a fost redus la zero), care răspundeau politic numai în faţa regelui.Anii 1940 – 1944 au reprezentat o nouă perioadă de schimbări semnificative în structura administraţiei publice prin suspendarea Constituţiei şi realizarea conducerii statului de către preşedintele Consiliului de Miniştrii careavea puteri depline pentru a conduce statul, el fiind şi cel care-i numea pe miniştrii.Aceştia erau răspunzători de actele lor şi puteau fi trimişi în judecată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.După 1944 până în 1989 a avut loc instaurarea treptată a dictaturii totalitare materializată în statul comunist condus de partidul unic.Perioada imediat următoare anului 1989 s-a caracterizat printr-un proces rapid de reorganizare şi înfiinţare pe baze noi a organismelor indispensabile noului stat democratic. Era necesară înfiinţarea unor ministere al căror obiect de activitatetrebuia urgent racordat la obiectivele cuprinse în Proclamaţia de la 22 decembrie1989. Astfel: în data de 26 decembrie a fost numit primul-ministru; în 27 decembrie a fost numit ministrul apărării naţionale şi s-a reorganizat Ministerul Apărării Naţionale, prin trecerea în competenţa sa a Departamentului Securităţii Statului şi a unor structuri organizatorice ale Ministerului de Interne; în 28 decembrie au fost numiţi doi vice-prim miniştrii şi s-a înfiinţatMinisterul Economiei Naţionale, Ministerul Agriculturii şi Mediului Înconjurător, Ministerul Culturii; până la sfârşitul anului au mai fost înfiinţate şi numiţi miniştrii pentru următoarele ministere şi organisme: Ministerul Industriei, Economiei,Electronicii şi Informaţiei, Ministerul Învăţământului, Ministerul Sportului, Comisia Naţională pentru Statistică, Comisia Naţională pentru Standarde şi Calitate.

4.1.2 Categorii de instituţii prestatoare de servicii publice centraleInstituţiile publice centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt:¦ Preşedenţia României prin administraţia prezidenţială;¦ Guvernul prin aparatul de lucru al Guvernului;¦ Administraţia centrală de specialitate prin intermediul ministerelor, autorităţilor subordonate ministerelor şi autorităţilor autonome.

Managementul serviciilor publice4.1.2.1 Preşedenţia României – Administraţia PrezidenţialăPreşedenţia României este o instituţie publică care funcţionează în baza Constituţiei, a Decretului Lege nr. 92/1990 şi a Legii nr. 114 din 6 iulie 1994 şi are ca scop asigurarea exercitării de către Preşedintele României a prerogativelorcare îi sunt stabilite prin Constituţie şi prin legi. Prin instituţia „Preşedenţia României” în sensul legii, înţelegem serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. Aceste servicii publiceau rolul de a stabili relaţii de colaborare cu autorităţile publice şi de a primi sprijinul acestora în vederea înfăptuirii prerogativelor şi exercitării competenţelor care îi revin Preşedintelui României. Aceste competenţe se referă, în conformitatecu actele urgente şi/sau de importanţă deosebită, la participarea la şedinţele guvernului, încheierea de tratate internaţionale ce au fost în prealabil negociate de către Guvern. Altfel spus, Preşedintele României, ca şef al executivului, alături deprimul-ministru, datorită regimului politic semiprezidenţial şi a sistemului nostru constituţional care „consacră un executiv bicefal”, este atât şef al puterii executive, cât şi autoritate centrală a administraţiei publice.Preşedintele României îndeplineşte următoarele roluri (art. 80, alin. 1 şi 2 din Constituţia României): reprezintă statul român; garantează independenţa naţională, unitatea şi integritatea teritorială a ţării; veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice; are funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Pentru exercitarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României şi alte legi, s-a organizat şi funcţioneazăAdministraţia prezidenţială1, care este o instituţie publică cu personalitate juridică.Prin Administraţie prezidenţială se înţeleg serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.

1 OUG nr. 1/4 ianuarie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privindorganizarea şi funcţionarea Preşedenţiei României, publicată în MO nr. 12/10 ianuarie2001

Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaCompartimentele şi funcţiile din structura Administraţiei prezidenţiale, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei prezidenţiale, care se aprobă de către Preşedintele României.Numărul maxim de posturi al Administraţiei prezidenţiale este de 180.

Personalul Administraţiei prezidenţiale este alcătuit din: persoane detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte autorităţi publice; persoane încadrate direct pe funcţiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească. Personalul poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin Regulamentul de organizare şi funcţionare. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă, după caz.

Funcţiile de conducere specifice din cadrul Administraţiei prezidenţiale sunt următoarele: consilier prezidenţial cu rang de ministru2; consilier de stat cu rang de secretar de stat.Numirea sau eliberarea din funcţie a consilierilor prezidenţiali se face de către Preşedintele României.Structura organizatorică a Administraţiei prezidenţiale se prezintă astfel:

A. Departamentul Politic este structura Administraţiei prezidenţiale menită să susţină şi să promoveze acţiuni şi iniţiative de aplicare a Programului Preşedintelui în domeniul politicii interne, în relaţiile constituţionale ale Preşedintelui României cu Parlamentul, Guvernul, societatea civilă, organizaţiile profesionale şi non-guvernamentale, instituţiile culturale şi de cult religios, organizaţiile de tineret şi studenţi.

Departamentul Politic are atribuţii în următoarele sectoare de activitate: Relaţia cu Parlamentul, Guvernul şi Administraţia publică locală; Analiză politică internă, relaţii cu partidele politice parlamentare şi neparlamentare; Tineret,

sport şi organizaţii neguvernamentale pentru tineret.2 De exemplu: consilierul prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională este membru în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Managementul serviciilor publiceB. Departamentul Relaţii Internaţionale este compartimentul de specialitate din cadrul Administraţiei Prezidenţiale care susţine acţiunile Preşedintelui României în calitatea sa de reprezentant al statului român în raporturile internaţionale, printr-o activitate de fundamentare, analiză şi sinteză în materie de politică externă.DRI coordonează pregătirea şi realizarea vizitelor oficiale ale Preşedintelui României în străinătate, precum şi a primirilor acordate de Preşedintele României invitaţilor străini.C. Departamentul Strategii Economice şi Sociale asigură servicii de specialitate Administraţiei Prezidenţiale în domeniile economic şi social. Departamentul strategii economice şi sociale este format din cinci compartimente, şi anume:a) Strategii economice;b) Strategii în domeniul social;c) Dezvoltare regională şi cooperare economică internaţională;d) Investiţii de capital străin;e) Societatea informaţională, ştiinţă şi cercetare ştiinţifică.

D. Departamentul Comunicare Publică este format din patru compartimente:a) Mesaje speciale şi analiză politică a conţinutului presei;b) Biroul de Presă;c) Administrare pagină internet şi poştă electronică;d) Compartimentul Buletin Informativ, Documentare-Bibliotecă.

E. Departamentul Financiar şi de Logistică are următoarele atribuţii:• asigură resursele financiare şi materiale pentru funcţionarea Administraţiei Prezidenţiale;• urmăreşte execuţia bugetului de cheltuieli aprobat anual pentru

Administraţia Prezidenţială, prin legea bugetului de stat şi întocmeşte proiectul bugetului de cheltuieli pentru anul următor celui în execuţie;• gestionează, administrează şi utilizează creditele bugetare puse la dispoziţia Administraţiei Prezidenţiale prin bugetul de stat, precum şi a valorilormateriale existente în patrimoniul acesteia cu exercitarea permanentă a controlului financiar preventiv propriu, precum şi cel al Ministerului Finanţelor Publice asupra tuturor operaţiunilor financiare şi de gestiune.

Serviciile publice centrale şi locale din România• coordonează, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, întreaga activitate financiar-contabilă şi de gestiune având obligaţia să stabilească normele de conduită în domeniu: baremuri de cheltuieli, normele de consum referitoare la achiziţie, carburanţi, energie termică şi electrică etc.

F. Departamentul Securităţii Naţionale îşi desfăşoară activitatea în cadrul a şase compartimente: Informare şi analiză; Legislaţie militară; Situaţii de criză care impun măsuri deosebite; Integrarea euro-atlantică; Politica militară; Apărare, siguranţă naţională şi ordine publică.

G. Departamentul Constituţional Legislativ are atribuţii în urmatoarele domenii de activitate: promulgarea legilor; revizuirea Constituţiei din iniţiativa Preşedintelui României; informarea Preşedintelui României asupra desfăşurării procedurii legislative parlamentare; cererile de graţiere; numirea şi revocarea sau eliberarea din funcţii publice; dizolvarea Parlamentului; măsuri în domeniul apărării sau cu caracter excepţional; încheierea tratatelor internaţionale şi trimiterea lor spre ratificare; întocmirea altor acte prezidenţiale; referendum.

H. Cancelaria Ordinelor are ca atribuţii principale: evidenţa documentelor; analiza documentelor; transmiterea documentelor; arhivarea documentelor.I. Compartimentul Protocol. Atribuţiile Compartimentului Protocol cuprind toate aspectele privind organizarea acţiunilor care se desfăşoară cu participarea directă sau în numele Preşedintelui României.

Respectarea normelor interne şi internaţionale unanim acceptate în domeniu, pentru transpunerea în practică a programului Preşedintelui României, impune următoarele direcţii de acţiune:a) primiri la Preşedintele României, organizarea vizitelor şefilor de state în ţara noastră;b) organizarea deplasărilor în ţară şi în străinătate;c) organizarea acţiunilor cu ceremonial;d) activitate de secretariat.J. Compartiment Personal – Organizare are ca principale atribuţii:a) Organizarea• Coordonarea acţiunii de elaborare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Prezidenţiale, a Regulamentului de ordine interioară şi a normelor interne de personal;• Întocmirea statului de funcţii, în conformitate cu organigrama aprobată de Preşedintele României.b) Evidenţă de personalAdministraţia prezidenţială stabileşte relaţii de colaborare cu autorităţile publice şi primeşte sprijinul acestora în vederea înfăptuirii prerogativelor şi exercitării competenţelor ce revin Preşedintelui României.4.1.2.2 Guvernul RomânieiGuvernul României este autoritatea publicã a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale.El este alcătuit din prim-ministru, miniştrii şi alţi membrii ce funcţionează în baza Constituţiei, art. 101 – 104, a Legii nr. 37/1990, HG nr. 515/193, HG/ noiembrie 1996, HG/ noiembrie 1998. Tot în legea fundamentală sunt prevăzute modalităţi de investire, de constituire, răspunderile şi atribuţiile care revin acestuia.Guvernul exercită atât funcţii cu caracter administrativ, cât şi funcţii cu caracter politic, dar nu putem stabili o distincţie clară între acestea. Deosebit de important este, însă, faptul că, potrivit articolului 101, alineatul 1 din Constituţia României, Guvernul „exercită conducerea generală a administraţiei publice”.Pentru realizarea rolului şi atribuţiilor ce revin din această funcţie este organizat un aparat tehnic, de specialitate, subordonat direct primului-ministru, precum şi organe de specialitate, altele decât ministerele, subordonat nemijlocit Guvernului şiai căror conducători nu sunt membrii ai Guvernului.În conformitate cu Constituţia, art. 101, alineatul 3, Guvernul României, se compune din prim-ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.Structura organizatorică a Guvernului este formată din:• aparatul de lucru al primului-ministru,• Secretariatul General al Guvernului,• departamente şi alte asemenea structuri cu atribuţii specifice.De asemenea, în directa coordonare a primului-ministru se află Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat.Aparatul de lucru al primului-ministru este o structură organizatorică fără personalitate juridică, alcătuită din:• corpul de consilieri ai primului-ministru;• corpul de control al primului-ministru;• aparatul tehnic al corpului de consilieri;• cabinetul primului-ministru;• cancelaria primului-ministru;• compartimentul cu probleme speciale;• compartimentul documente secrete;• compartimentul care asigură protocolul primului-ministru.Activitatea corpului de consilieri şi a aparatului tehnic al acestuia este coordonată de unul dintre consilieri, desemnat prin decizie a primului-ministru.Secretariatul General al Guvernului are următoarele atribuţii principale:a) asigură armonizarea proiectelor de acte normative înaintate de ministere;b) urmăreşte modul de realizare a Programului de guvernare;c) asigură, în domeniul său de activitate, buna derulare a relaţiilor cu Parlamentul şi cu ministerele;d) organizează şi pregăteşte şedinţele Guvernului;e) asigură respectarea procedurilor privind pregătirea, elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative care se înaintează Guvernului, precum şi a procedurilor de supunere spre adoptare a acestora, potrivit reglementărilor învigoare;f) asigură reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele care au obligaţia de a pune în executare hotărârile Guvernului împotriva cărora s-au formulat acţiuni în justiţie;g) urmăreşte îndeplinirea de către organele de specialitate ale administraţiei publice centrale a măsurilor şi a sarcinilor stabilite în cadrul şedinţelor Guvernului;h) elaborează proiectul bugetului anual pentru aparatul de lucru al Guvernului;i) elaborează şi urmăreşte realizarea planului de investiţii, în domeniul său de activitate;j) execută operaţiuni financiare privind fondurile aprobate în bugetul acestuia, destinate realizării acţiunilor iniţiate de structurile din aparatul de lucru al Guvernului;k) organizează şi desfăşoară acţiuni de relaţii externe şi de protocol la nivelul Guvernului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe;l) coordonează activităţile unităţilor care funcţionează sub autoritatea sa;m) elaborează sau avizează, după caz, proiectele de acte normative în domeniul său de activitate.În exercitarea atribuţiilor sale, Secretariatul General al Guvernului colaborează cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi

autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice.Secretariatul General al Guvernului este condus de secretarul general al Guvernului care are rang de ministru ajutat de unul sau de mai mulţi secretari generali adjuncţi, care pot avea rang de secretari de stat numiţi prin decizia primului-ministru. Acesta reprezintă Secretariatul General al Guvernului în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice. El are calitatea de ordonator principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului şi în exercitarea atribuţiilor care îi revin poate emite ordine şi instrucţiuni. În structura Secretariatului General al Guvernului funcţionează direcţii generale, direcţii, servicii, sectoare şi birouri.Secretariatul General al Guvernului coordonează în mod direct activitatea unor:• organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;• regii autonome. Faţă de aceste regii, Secretariatul îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul de resort.Departamentul este o structură organizatorică în aparatul de lucru al Guvernului, subordonat primului-ministru, fără personalitate juridică şi unităţi în subordine, care are rol de coordonare şi sinteză în domenii de interes general, înconformitate cu atribuţiile Guvernului.Departamentul este condus de un demnitar care nu are calitatea de ordonator de credite. În exercitarea atribuţiilor care îi revin, acesta poate emite ordine cu caracter individual.Cele trei departamente ale aparatului de lucru al Guvernului sunt: Departamentul pentru Relaţia cu Investitorii Străini se află în subordinea directă a primului-ministru, ca structură specializată de elaborare, coordonare şi realizare unitară a politicii de atragere a investiţiilor străine cu o valoare de minimum 10 milioane dolari S.U.A. fiecare. Departamentul pentru Analiză Instituţională şi Socială. Departamentul de Control şi Anticorupţie al Guvernului are competenţa să constate orice încălcare a prevederilor actelor normative în vigoare, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în ministere, la alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, a ministerelor sau în coordonarea ori sub autoritatea acestora, precum şi la autorităţi administrative autonome.

Numărul maxim de posturi în aparatul de lucru al Guvernului este de 187, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului primului ministru şi cabinetului ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi sestabileşte prin decizie a primului ministru.Structura actualului Guvern, se prezintă după cum urmează: Ministerul Afacerilor Externe Ministerul Integrării Europene Ministerul Finanţelor Publice Ministerul Justiţiei Ministerul Apărării Naţionale Ministerul Administraţiei şi Internelor Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Ministerul Economiei şi Comerţului Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Ministerul Culturii şi Cultelor Ministerul Sănătăţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei

4.1.2.3 Administraţia centrală de specialitateMinisterele

Ministerele reprezintă o altă componentă a administraţiei publice centrale, fiind instituţii de specialitate ale acesteia, care sunt înfiinţate, organizate şi conduse potrivit legii şi care se subordonează Guvernului.Miniştrii răspund pentru întreaga activitate a ministerului pe care îl conduc în faţa Guvernului, iar ca membrii ai Guvernului în faţa Parlamentului. Altfel spus, fiecare funcţie de ministru implică o dublă responsabilitate: răspunderea în faţaputerii legislative, datorită investirii în funcţie de către Parlament şi răspundere în faţa Guvernului, datorită rolului pe care-l are Guvernul în exercitarea administraţiei publice pe întreg teritoriul ţării, în toate domeniile şi sectoarele deactivitate.Ministerele conduc din punct de vedere administrativ, serviciile publice cuprinse în sfera de competenţă, asigurând: legătura dintre politic şi administrativ; organizarea şi funcţionarea serviciilor publice ale ministerului; gestiunea financiară a fondurilor publice prin buget.Miniştrii iau, deci, decizii operative în problemele din ramura de activitate pe care o reprezintă, propun adoptarea de măsuri ce intră în atribuţia Guvernului, reprezintă ministerele în raporturile cu Guvernul, cu celelalte ministere şi autorităţi de stat din ţara noastră sau din alte ţări, dispun de fonduri băneşti şi mijloace materiale încredinţate ministerului în condiţiile legii.Miniştrii sunt ajutaţi în munca lor de secretari şi subsecretari de stat şi au ca organ consultativ colegiul ministerului, organ în care miniştrii ocupă funcţia de preşedinte.Datorită faptului că fiecare minister are atribuţii specifice date de propriul domeniu de activitate şi structura organizatorică este diferită de la un minister la altul. Această structură este prevăzută în actele de înfiinţare, organizare şi funcţionare. Există elemente comune ce se regăsesc în structura organizatorică a fiecărui minister şi anume: departamente; direcţii generale; direcţii; servicii; birouri.Aceste subdiviziuni pot fi împărţite la rândul lor în două categorii:subdiviziuni de specialitate şi subdiviziuni funcţionale. În fapt, diferenţele de structură dintre un minister şi altul constau în numărul de elemente componente şi în caracteristicile subdiviziunilor de specialitate.Subdiviziunile funcţionale se întâlnesc în cadrul fiecărui minister, activitatea lor fiind în legătură cu toate sectoarele ministerului respectiv, în această categorie intrând subdiviziuni ca: secretariat, personal, financiar, contabilitate.Personalul ministerelor se compune din următoarele categorii: personal de conducere; personal de conducere de specialitate; personal de execuţie administrativă; personal de deservire.Ministerele au atribuţii comune ce derivă din locul şi rolul pe care acestea îl au în sistemul autorităţilor administraţiei publice centrale, ca autorităţi subordonate nemijlocit Guvernului, care asigură realizarea programului său deguvernare. Aceste atribuţii comune pot fi grupate în mai multe categorii: atribuţii care privesc organizarea executării legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; atribuţii care privesc activitatea economică şi socială; atribuţii privind realizarea politicii externe; atribuţii privind propria lor organizare şi funcţionare.Aşa cum s-a precizat, ministerele, în calitatea lor, de organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, participă în domenii distincte la realizarea programului propus de Guvern. Această participare pe domenii distincte, poate determina realizarea unei clasificări a ministerelor în trei mari categorii, în funcţie de specificul activităţii lor: ministere cu activitate economică; ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinţifică; ministere cu activitate politico-adinistrativă.Alte autorităţi de specialitate ale administraţiei centraleCelelalte autorităţi centrale ale administraţiei publice se împart în două categorii: autorităţi subordonate Guvernului; autorităţi autonome.Din prima categorie fac parte:¦ Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie¦ Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor¦ Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici¦ Direcţia Generală pentru Paşapoarte

¦ Institutul Naţional de Administraţie¦ Academia Diplomatic㦠Oficiul Concurenţei¦ Direcţia Generală a Vămilor¦ Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlul Financiar de Stat¦ Garda Financiar㦠Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale¦ Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci¦ S.N. a Petrolului PETROM SA¦ Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare¦ Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”¦ Regia Naţională a Pădurilor¦ Oficiul de Cadastru Agricol¦ Centrul Naţional al Cinematografiei¦ Autoritatea Rutieră Român㦠Autoritatea Feroviară Român㦠Societatea Naţională a Căilor Ferate Române – SNCFR – SA¦ SC de transport cu Metroul Bucureşti «Metrorex» SA¦ RA «Administraţia Naţională a Drumurilor din România»¦ Agenţia Naţională pentru Locuinţe – ANL¦ Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Social㦠Oficiul Muncii¦ Inspecţia Muncii¦ Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatic㦠Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii¦ Compania Naţională „Poşta Română” SA¦ Societatea Naţională de Radiocomunicaţii¦ SN de Telecomunicaţii ROMTELECOMAutorităţile administrative autonome nu se subordonează Guvernului, ministerelor sau altor organe centrale. Ele se grupează în două categorii: Nominalizate în dispoziţiile constituţionale, cum sunt: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării Serviciul Român de Informaţii Curtea de Conturi Avocatul Poporului Consiliul Legislativ Curtea Constituţională Serviciile Publice de Radio şi Televiziune Nenominalizate prin Constituţie, care se înfiinţează prin lege organică, cum sunt: Consiliul Naţional al Cinematografiei, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Banca Naţională.Prin natura lor juridică şi a activităţilor specifice pe care le realizează, sunt autorităţi administrative şi se află în raporturi juridice cu puterea legislativă – Parlamentul – şi cu cea executivă – Guvernul.4.2 Serviciile publice din administraţia localăAdministraţia publică locală din România este reglementată, în principal, de Constituţie şi de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale. În plan secund, există multe alte reglementări care completează sau detaliază cadrul legalîn care se desfăşoară activitatea autorităţilor locale. Dintre acestea putem aminti:• Legea Bugetului de Stat;• Legea nr. 72/1996 a finanţelor publice;• Legea nr. 189/1998 a finanţelor publice locale;• Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ;• Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală;• Legea nr. 50/1991 (republicată) privind regimul construcţiilor;• Legea nr. 1937/1995 a protecţiei mediului etc.Acestor legi li se adaugă ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministerelor ce vizează direct sau indirect activitatea autorităţilor administrative locale.În plus, pentru aplicarea prevederilor legilor, ordonanţelor şi hotărârilor de Guvern, autorităţile locale elaborează şi emit propriile acte administrative care pot fi hotărâri ale primarului sau dispoziţii ale preşedintelui consiliului judeţean.Potrivit reglementărilor Legii nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice locale sunt:

o Consiliul local – autoritate deliberativă autonomă (care adoptăhotărâri), care funcţionează în comună, oraş sau municipiu şi are rolul de a soluţiona problemele de interes local, dispunând de autonomie în ceea ce priveşte rezolvarea treburilor publice ale comunităţii;o Primarul – autoritatea executivă autonomă la nivelul comunei, oraşului sau municipiului, care are rolul de a acţiona în vederea satisfacerii cerinţelor şi nevoilor membrilor comunităţii de către care a fost ales şi, în plus, acţionează ca reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Comunele, oraşele şi municipiile au câte un primar şi un viceprimar, municipiile reşedinţă de judeţ şi sectoarele municipiului Bucureşti au câte un primar şi un viceprimar, iar municipiul Bucureşti are un primar şi doi viceprimari.

Primarul participă în mod obligatoriu la şedinţele consiliului local.o Consiliul judeţean – autoritate a administraţiei publice judeţene, are rolul de a coordona activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti şi este condus de un preşedinte;o Comisia judeţeană consultativă – se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti şi este formată din:• prefect şi preşedintele consiliului judeţean;• subprefect şi vicepreşedinţii consiliului judeţean;• secretarul general al prefecturii şi secretarul general al judeţului;• primarul municipiului reşedinţă de judeţ, respectiv primarul general, viceprimarii şi secretarul general al municipiului Bucureşti;• primarii oraşelor şi comunelor din judeţ, respectiv primarii sectoarelor municipiului Bucureşti;• şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul judeţului sau almunicipiului Bucureşti;• şefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General alMunicipiului Bucureşti;• conducătorii regiilor autonome de interes judeţean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes naţional şi ai societăţilor naţionale din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti, precum şi conducătorii altor structuri organizate în judeţ sau în municipiul Bucureşti.Comisia judeţeană consultativă face legătura între administraţia locală numită (de către puterea centrală) şi cea autonomă (aleasă de către colectivităţile locale).Comisia consultativă dezbate şi îşi însuşeşte prin consens programul anual orientativ de dezvoltare economică şi socială al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, pe baza Programului de guvernare acceptat de Parlament. Acest programse comunică serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, filialelor din judeţ ale regiilor autonome sau ale societăţilor naţionale, regiilor autonome de interes local şi societăţilor comerciale şi serviciilor publice de interes local interesate, precum şi autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene În cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite şi alte acţiuni ce urmează să fie întreprinse de prefect şi de serviciile publice descentralizate aleministerelor şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate organizate în judeţ, pe de o parte, şi de consiliul judeţean şi serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de altă parte, în scopul armonizării măsurilor prevăzuteîn Programul de guvernare cu activităţile desfăşurate de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, în conformitate cu atribuţiile şi cu responsabilităţile ce le revin.o Pentru dezbaterea şi elaborarea unor soluţii operative, precum şi pentru informarea reciprocă cu privire la principalele acţiuni ce urmează să se desfăşoare pe teritoriul judeţului se constituie în fiecare judeţ un comitet operativconsultativ,format din:• prefect şi preşedintele consiliului judeţean,• subprefect şi vicepreşedinţii consiliului judeţean,• secretarul general al prefecturii,• secretarul general al judeţului.• primarul municipiului reşedinţă de judeţ.În municipiul Bucureşti comitetul operativ-consultativ este format din:• prefect şi primarul general al Capitalei,• subprefecţii şi viceprimarii municipiului Bucureşti,

• secretarul general al prefecturii şi secretarul general al municipiului Bucureşti,• primarii sectoarelor municipiului Bucureşti.În cadrul comitetului operativ-consultativ se poate stabili iniţierea, de comun acord, a unor proiecte de hotărâre a Guvernului sau, potrivit competenţelor decizionale specifice fiecărei instituţii şi autorităţi, emiterea de ordine ale prefectului, dispoziţii ale preşedintelui consiliului judeţean ori iniţierea de hotărâri ale consiliului judeţean, care să concretizeze măsurile stabilite de comun acord.Principii de organizare şi funcţionare ale administraţiei publice localeÎn Legea 215/2001 sunt formulate principiile pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ - teritoriale din România, şi anume:1. Principiul autonomiei locale. Conform art. 3, alin 1 „prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice”. Acest drept se exercită de către consiliile locale şi primari, precum şi de către consiliile judeţene, acestea fiind autorităţi ale administraţiei publice locale.Trebuie spus că autonomia locală este administrativă şi financiară şi ea se exercită pe baza şi în limitele prevăzute de către lege. Ea priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele, atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului sau judeţului.Autonomia locală este determinată de o serie de factori cum sunt: tradiţia istorică, cadrul geografic, resursele economice, gradul de pregătire civică sau politică, nivelul atins de reglementările naţionale şi internaţionale.În prezent, problemelor autonomiei locale li se acordă o importanţă sporită în scopul menţinerii păcii şi stabilităţii politice, asociindu-li-se în acelaşi timp şi rezolvarea problemelor etnice, culturale sau lingvistice.2. Principiul descentralizării serviciilor publice. Este un principiu esenţial al autonomiei locale şi constă în organizarea, funcţionarea, controlul şi desfiinţarea serviciilor publice de către autorităţile administraţiei locale.

Principiul descentralizării prezintă două forme:a) descentralizarea teritorială;b) descentralizarea tehnică.Descentralizarea teritorială presupune existenţa unor autorităţi locale alese care deţin competenţă materială generală şi a unor interese comune ale locuitorilor dintr-o zonă geografică, interese care determină probleme locale din diferite domenii de activitate. Concentrarea cetăţenilor în jurul unor interese este superficială într-o aglomerare urbană sau la nivel de regiune şi mai puternică într-o localitate rurală.Descentralizarea teritorială răspunde unor aspiraţii politice, este o repartizare de afaceri administrativă impusă de diversitatea politică şi socială a ţărilor asupra teritoriului.Descentralizarea tehnică presupune prestarea unor servicii publice din masa serviciilor centralizate de către persoane morale de drept public numite stabilimente publice locale. Descentralizarea tehnică corespunde unei repartizări echilibrate a funcţiilor între diferite ramuri industriale.Descentralizarea este apreciată ca fiind o problemă de natură administrativă, spre deosebire de federalism care este de natură politică.Descentralizarea nu poate fi realizată fără control din partea statului, denumit control de putere, exercitat în unele ţări (Marea Britanie) de către judecători, iar în altele de funcţionari sau autorităţi ale administraţiei de stat.3. Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale.Consiliile locale şi judeţene, precum şi primarii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Viceprimarii, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean se aleg prin vot indirect.Consiliile locale şi judeţene se aleg pe circumscripţii electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă, iar primarii comunelor şi oraşelor se aleg pe circumscripţii electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului universal.Totodată, pentru a fi ales consilier sau primar, candidatul trebuie să respecte anumite condiţii de eligibilitate:• calitatea de alegător – cetăţenii români care au împlinit vârsta de 18 ani (inclusiv cei care împlinesc această vârstă în ziua alegerilor);

• dreptul de a fi ales – cetăţenii români cu drept de vot, care au împlinit vârsta de cel puţin 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice;• domiciliul în ţară, pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale pentru care candidează.4. Principiul legalităţii. Potrivit acestui principiu toate subiectele de drept – persoane fizice, juridice, autorităţi ale administraţiei publice locale – trebuie să se supună legalităţii şi să se conformeze acesteia. Acest principiu are învedere toate aspectele organizatorice şi funcţionale prin care se înfăptuieşte administraţia publică în unităţile administrativ - teritoriale şi anume: alegerea, constituirea, componenţa, organizarea, funcţionarea şi activităţile acestor autorităţi.Principiul legalităţii presupune ca toate aceste elemente să fie în conformitate, în primul rând cu prevederile constituţionale, cu legile, dar şi cu celelalte acte normative bazate pe lege.5. Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. Problemele care sunt discutate întotdeauna în şedinţă publică şi în legătură cu care primarul poate propune consultarea cetăţenilor prin referendumsunt:• bugetul local;• administrarea domeniului public şi privat al comunei sau al oraşului;• participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;• organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;• asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, organizaţii neguvernamentale, persoane juridice române sau străine.4.2.1 Categorii de servicii publice localeAutorităţile administraţiei publice locale pot înfiinţa servicii publice în condiţiile Legii nr. 215/2001 în orice domeniu de activitate. Pentru funcţionarea normală a oricărei comunităţi, sunt necesare o serie de activităţi specifice de interesgeneral, cum ar fi alimentarea cu apă, transportul de energie termică, distribuirea gazelor, canalizare, salubritate etc. Aceste activităţi care satisfac interese generale trebuie asigurate de către autorităţile publice locale în virtutea faptului că elerăspund faţă de cetăţenii care le-au desemnat pentru a le reprezenta interesele.Ca atare, serviciul public este mijlocul administraţiei prin care se prestează cetăţenilor servicii de interes general, în regim de putere politică.Înfiinţarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităţilor deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar organizarea şi funcţionarea lor constituie atributul autorităţilor executive, adică al prefecţilor şi primarilor.În categoria serviciilor publice locale se includ:Η servicii publice cu caracter statal;Η serviciile comunitare (înfiinţate la nivel local, dar şi judeţean);Η servicii publice de gospodărie comunală;Η alte servicii publice locale (care nu fac parte din categoria serviciilorde gospodărie comunală);Η servicii publice comerciale;Η serviciul public pentru activităţi culturale.

4.2.1.1 Serviciile publice cu caracter statalServiciile publice cu caracter statal sunt: serviciul de pază, asigurat de corpul gardienilor publici; serviciul public de protecţie civilă; serviciul de autorizare a construcţiilor.Serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publiciCorpul gardienilor publici funcţionează în baza Legii nr. 26/1993 şi are ca sarcină creşterea eficienţei pazei bunurilor şi a activităţilor de apărare a ordinii şi liniştii publice, a vieţii şi integrităţii persoanelor.Înfiinţarea, organizarea şi controlul corpurilor de gardieni publici revine autorităţii administraţiei publice locale.Corpul gardienilor publici îşi desfăşoară activitatea ca un serviciu public comercial, pe bază de contracte încheiate cu administraţia locală, cu agenţii economici publici sau privaţi, cu instituţiile publice, precum şi cu alte persoanefizice sau juridice.Serviciul public de pază prin intermediul gardienilor realizează mai multe atribuţii:

încheierea contractelor cu beneficiarii serviciilor de pază oferite de gardienii publici; încadrarea cu personalul necesar, instruirea lui şi echiparea corespunzătoare; participarea la apărarea ordinii şi liniştii publice; prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi a altor fapte ilicite etc.În calitatea lor de şefi ai administraţiei publice locale, primarii colaborează cu poliţia în domeniul stabilirii posturilor de pază şi a patrulelor pe raza administrativ-teritorială a localităţii în care funcţionează. Totodată, primarii şi delegaţiile permanente ale consiliilor judeţene, cu asistenţă de specialitate din partea poliţiei, pot desfăşura activităţi de control, îndrumare şi sprijin pentru corpurile gardienilor publici.Serviciul public de protecţie civilăServiciul public de protecţie civilă funcţionează în baza Legii nr.106/1996, este parte componentă a apărării naţionale şi cuprinde ansamblul măsurilor adoptate şi activităţilor desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu în caz de război sau dezastre.Principalele atribuţii ale acestui serviciu public constau în: prevenirea populaţiei asupra atacurilor inamice din aer sau asupra dezastrelor şi protejarea ei împotriva efectelor acestora; asigurarea protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale; participarea cu forţe şi mijloace specifice la pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare.Formaţiunile de protecţie civilă sunt forţe specializate de intervenţie care participă la limitarea şi înlăturarea urmărilor atacurilor teroriste, inamice sau a dezastrelor. Aceste formaţiuni de protecţie civilă se organizează la nivelul tuturorautorităţilor administrativ-teritoriale, care aprobă structura organizatorică a acestui serviciu, repartizează fondurile băneşti necesare prin bugetul local, aprobă metodologia de înştiinţare şi alarmare în localitate, precum şi măsurile propuse deşeful protecţiei civile pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor sau ale atacurilor din aer.Serviciul de autorizare a construcţiilorExecutarea construcţiilor, indiferent de destinaţia lor, se poate face numai pe baza actului administrativ de autoritate emis în concordanţă cu normele legale referitoare la proiectarea, amplasarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor.

Autorizaţia de construire este actul de autoritate al administraţiei publice locale prin care se asigură respectarea normelor legale în domeniul construcţiilor.Această autorizaţie se eliberează de către administraţia publică pe baza certificatului de urbanism, a titlului de proprietate şi a proiectului prezentat şi dă dreptul persoanelor fizice sau juridice să execute construcţii în termenul stipulat.Terenurile ce aparţin domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale destinate executării construcţiilor pot fi concesionate prin licitaţie publică în condiţiile încadrării în planurile de urbanism.

Contravenţiile în domeniul construcţiilor se constată de către personalul de control al prefecturilor şi primăriilor pentru faptele săvârşite în raza lor administrativ-teritorială. O dată cu aplicarea sancţiunilor contravenţionale se dispune încetarea executării construcţiei sau desfiinţarea ei.4.2.1.2 Serviciile comunitare înfiinţate la nivel local şi judeţeanPotrivit reglementărilor înscrise în O.G. nr.84/3 august 2001, serviciile comunitare care pot fi constituite la nivel local şi judeţean sunt: serviciile privind evidenţa populaţiei, serviciile privind evidenţa paşapoartelor, serviciile pentrusituaţii de urgenţă şi serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură.Serviciile comunitare privind evidenţa populaţiei3

Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor sunt organizate la nivelul consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi la nivelul consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.Serviciile publice comunitare asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea, în sistem de ghişeu unic, a actelor de stare civilă, cărţilor de identitate, cărţilor de alegător, listelor electorale permanente, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum şi eliberarea paşapoartelor simple.Coordonarea şi controlul metodologic al serviciilor publice comunitare se asigură în mod unitar de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor4.

3 Ordonanţa Guvernului nr. 84/30 august 2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, publicată în MO nr. 544/20014 Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică care se află în subordinea Ministerului Administraţiei Publice.

Inspectoratul asigură punerea în aplicare, într-o concepţie unitară, a legislaţiei în vigoare în domeniul evidenţei persoanei şi a programelor de reformă privind modernizarea Managementul serviciilor publiceA. Serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelorServiciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor se înfiinţează, în subordinea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale şi a formaţiunilor locale de evidenţă a populaţiei din structura Ministerului de Interne.Servicii publice comunitare locale se înfiinţează şi în sectoarele municipiului Bucureşti prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi a activităţii de evidenţă a populaţiei din structura Serviciului de evidenţă informatizată a persoanei al municipiului Bucureşti din structura Ministerului de Interne.Serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor au următoarele atribuţii principale:a) eliberează, în sistem de ghişeu unic, certificatele de stare civilă, cărţile de identitate, cărţile de alegător, paşapoartele simple, permisele de conducere şi certificatele de înmatriculare a autovehiculelor;b) înregistrează actele şi faptele de stare civilă, precum şi menţiunile şi modificările intervenite în statutul civil, în domiciliul şi reşedinţa persoanei, în condiţiile legii;c) întocmesc şi păstrează registrele de stare civilă, în condiţiile legii; d) întocmesc, completează, rectifică, anulează sau reconstituie actele de stare civilă, precum şi orice menţiuni făcute pe actele de stare civilă şi pe actele de identitate, în condiţiile legii;e) constituie, actualizează şi administrează Registrul local de evidenţă a persoanei, care conţine datele de identificare şi de adresă ale cetăţenilor având domiciliul în raza de competenţă teritorială a serviciului public comunitar local respectiv;f) furnizează, în condiţiile legii, datele de identificare şi de adresă ale persoanei către autorităţile şi instituţiile publice centrale, judeţene şi locale, agenţii economici şi către cetăţeni;g) întocmesc listele electorale permanente;h) constată contravenţiile şi aplică sancţiuni, în condiţiile legii; relaţiilor dintre administraţia publică centrală şi locală şi cetăţean, precum şi integrarea informaţională a sistemelor de stocare şi prelucrare a datelor referitoare la persoane.i) primesc cererile şi documentele necesare în vederea eliberării paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor şi le înaintează, după caz, serviciilor publice comunitare pentrueliberarea şi evidenţa paşapoartelor, respectiv serviciilor abilitate cu evidenţa şi producerea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare; j) primesc paşapoartele simple, permisele de conducere şi certificatele de înmatriculare a autovehiculelor, întocmite de serviciile publice comunitare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pe care le eliberează solicitanţilor;k) ţin registrele de evidenţă pentru fiecare categorie de documente eliberate.B. Serviciile comunitare judeţene de evidenţă a persoanelorServiciile publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor se înfiinţează în subordinea consiliilor judeţene, prin reorganizarea serviciilor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor judeţene, precum şi a birourilor de evidenţăa populaţiei şi regim permise de conducere şi certificate de înmatriculare din cadrul serviciilor judeţene de evidenţă informatizată a persoanei din structura Ministerului de Interne.În subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti se poate înfiinţa serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor al municipiului Bucureşti prin reorganizarea serviciului de stare civilă din aparatul propriu al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi a serviciilor de evidenţă a populaţiei, permise de conducere şi certificate de înmatriculare a autovehiculelor din cadrul Serviciului de evidenţă informatizată a persoanei al municipiului Bucureşti din structura Ministerului de Interne.Serviciile publice comunitare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, îndeplinesc următoarele atribuţii principale:a) constituie, actualizează şi valorifică Registrul judeţean de evidenţă a persoanei şi Registrul judeţean de evidenţă a permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor;b) coordonează şi controlează metodologic activitatea serviciilor publice comunitare locale;c) controlează modul de gestionare şi de întocmire a registrelor de stare civilă şi a listelor electorale permanente de alegător;

d) asigură producerea şi emiterea certificatelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum şi a cărţilor de alegător;e) monitorizează şi controlează modul de respectare a prevederilor legale în domeniul asigurării protecţiei datelor referitoare la persoană;f) gestionează resursele materiale şi de dotare necesare activităţii proprii;g) ţin evidenţa şi păstrează registrele de stare civilă şi efectuează menţiuni pe acestea, conform comunicărilor primite.Serviciile comunitare privind evidenţa paşapoartelor5

Serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor din cadrul prefecturilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea paşapoartelor simple.Coordonarea şi controlul metodologic al acestor servicii se asigură de către Direcţia generală pentru paşapoarte6 din cadrul Ministerului Administraţiei Publice.Ministerul Administraţiei Publice, prin Direcţia generală pentru paşapoarte, asigură punerea în aplicare, într-o concepţie unitară, a legislaţiei în vigoare în domeniul paşapoartelor simple, precum şi a programelor de reformăprivind apropierea administraţiei publice de cetăţean.Serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor au următoarele atribuţii principale:a) soluţionează cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple ori de prelungire a valabilităţii acestora, în conformitate cu prevederile legii, ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte;b) asigură eliberarea, în sistem de ghişeu unic, a paşapoartelor simple, în colaborare cu serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor din subordinea consiliilor municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi ale sectoarelormunicipiului Bucureşti 5 Ordonanţa Guvernului nr. 83/30.08.2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, publicată în M.O. nr. 543/01.09.2001

Direcţia generală pentru paşapoarte are următoarele atribuţii principale:a) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de întocmire, eliberare şi evidenţă a paşapoartelor simple, în condiţiile legii, de către serviciile publice comunitare din subordinea prefecturilor;b) elaborează propuneri privind perfecţionarea prevederilor legale în domeniu, în vederea armonizării acestora cu reglementările comunitare şi internaţionale;c) constituie şi gestionează Registrul naţional de evidenţă a paşapoartelor simple;d) gestionează Sistemul naţional informatic de evidenţă a paşapoartelor simple;e) efectuează verificări în evidenţa paşapoartelor, la solicitarea autorităţilor publice abilitate.;c) administrează, gestionează şi valorifică registrele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, de evidenţă a paşapoartelor;d) asigură înscrierea de menţiuni în paşapoarte, în condiţiile legii;e) organizează, la nivelul judeţului şi al municipiului Bucureşti,gestionarea şi controlul eliberării paşapoartelor.Eliberarea paşapoartelor în sistem de ghişeu unicCererile pentru eliberarea paşapoartelor simple ori de prelungire avalabilităţii acestora se depun de către solicitanţi la serviciile publice comunitarelocale de evidenţă a persoanelor în a căror rază îşi au domiciliul.Serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor preiaucererile pentru eliberarea paşapoartelor simple ori de prelungire a valabilităţiiacestora şi le transmit, în mod operativ, spre soluţionare serviciilor publicecomunitare de la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti.Serviciile publice comunitare analizează cererile şi emit paşapoartelesimple solicitate de cetăţeni sau, după caz, înscriu menţiunile necesare în acestea şile transmit operativ serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor,care le eliberează solicitanţilor.Serviciile comunitare pentru situaţii de urgenţă7

Serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă se organizeazăîn subordinea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi alesectoarelor municipiului Bucureşti.Serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă au ca scopuriprincipale: apărarea vieţii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi

dezastrelor, precum şi realizarea măsurilor de protecţie civilă.Aceste servicii publice comunitare fac parte din forţele de protecţie alesistemului de securitate naţională.7 Ordonanţa Guvernului nr. 88/30.08.2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareaserviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, publicată în M.O.544/01.09.2001Managementul serviciilor publiceServiciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă sunt profesionisteşi voluntare.A. Serviciile publice comunitare profesioniste se înfiinţează însubordinea consiliilor judeţene prin preluarea de la Ministerul de Internea structurilor unificate ale inspectoratelor de protecţie civilă, a grupurilor şibrigăzilor de pompieri militari.Serviciile publice comunitare profesioniste se înfiinţează în subordineaConsiliului General al Municipiului Bucureşti şi a consiliilor locale ale sectoareloracestuia, prin preluarea de la Ministerul de Interne a structurilor unificate aleinspectoratelor de protecţie civilă şi Brigăzii de Pompieri a Municipiului Bucureştişi sectoarelor acestuia.Serviciile publice comunitare profesioniste funcţionează ca instituţiipublice cu personalitate juridică.B. Serviciile publice comunitare voluntare se organizează în subordineaconsiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili şi aformaţiunilor de protecţie civilă din subordinea acestora.Activitatea serviciului public comunitar pentru situaţii de urgenţă estecoordonată de către preşedintele consiliului judeţean şi de către primarul general almunicipiului Bucureşti, respectiv de către primarii comunelor, oraşelor,municipiilor şi ai sectoarelor capitalei.Pentru buna funcţionare a acestor servicii a fost înfiinţat InspectoratulGeneral pentru Situaţii de Urgenţă care este un organ de specialitate aladministraţiei publice centrale, demilitarizat, cu personalitate juridică în subordineaMinisterului Administraţiei şi Internelor.Inspectoratul s-a înfiinţat prin preluarea de la Ministerul Administraţiei şiInternelor a structurii unificate, realizată prin reorganizarea ComandamentuluiProtecţiei Civile şi a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.Inspectoratul asigură, la nivel naţional, punerea în aplicare, într-o concepţieunitară, a legislaţiei în vigoare în domeniile date în competenţă prin lege, precum şicoordonarea şi controlul metodologic al serviciilor publice comunitare.Personalul serviciilor publice comunitare profesioniste, al Inspectoratului,al unităţilor şi instituţiilor subordonate acestuia se compune din:a) ofiţeri, maiştri şi subofiţeri de protecţie civilă, pompieri şi specialişti;b) funcţionari publici calificaţi pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice;c) personal contractual operativ de execuţie, atestat în meseriile deprotecţie civilă, pompieri şi alte specializări;Serviciile publice centrale şi locale din Româniad) personal contractual auxiliar.Poliţia comunitarăPoliţia Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi esteinstituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilorşi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice,prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice.Activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi serealizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilorstatului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.În municipiul Bucureşti funcţionează ca unitate cu personalitate juridicăDirecţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti.În judeţe funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectoratede poliţie.În cadrul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureştifuncţionează unităţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzător organizăriiadministrativ-teritoriale a acestuia.

În fiecare sector funcţionează secţii de poliţie. Numărul acestora sestabileşte prin ordin al ministrului de interne, în funcţie de întinderea teritoriului,numărul populaţiei, numărul şi importanţa obiectivelor economice, socialeşi politice.În municipii şi oraşe funcţionează poliţii municipale şi orăşeneşti, iar încomune, posturi de poliţie.În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu sate şicătune dispersate pot fi înfiinţate birouri de poliţie.La nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecărui judeţ funcţioneazăautoritatea teritorială de ordine publică, organism cu rol consultativ, a căruiactivitate se desfăşoară în interesul comunităţii.Autoritatea teritorială de ordine publică este constituită din: şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti sau alinspectoratului de poliţie judeţean, un reprezentant al Corpului Naţional al Poliţiştilor, un subprefect, şase consilieri desemnaţi de către Consiliul General al MunicipiuluiBucureşti, respectiv de consiliul judeţean, şeful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucureşti sau aljudeţului,Managementul serviciilor publice trei reprezentanţi ai comunităţii, desemnaţi de către primarul general almunicipiului Bucureşti, respectiv de preşedintele consiliului judeţean.Autoritatea teritorială de ordine publică este condusă de un preşedinteales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General alMunicipiului Bucureşti sau al consiliilor judeţene pe o perioadă de patru ani.Autoritatea teritorială de ordine publică are următoarele atribuţii:a) contribuie la elaborarea planului de activităţi şi la fixarea obiectivelorşi indicatorilor de performanţă minimali, având ca scop protejarea intereselorcomunităţii şi asigurarea climatului de siguranţă publică;b) sesizează şi propune măsuri de înlăturare a deficienţelor din activitateade poliţie;c) face propuneri pentru soluţionarea de către organele de poliţie asesizărilor care îi sunt adresate, referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilorfundamentale ale omului;d) organizează consultări cu membrii comunităţilor locale şi cuorganizaţiile neguvernamentale cu privire la priorităţile siguranţei persoanei şi aordinii publice;e) prezintă trimestrial informări în şedinţele Consiliului General alMunicipiului Bucureşti sau ale consiliului judeţean, după caz, asupra nivelului deasigurare a securităţii şi siguranţei civice a comunităţii;f) elaborează anual un raport asupra eficienţei activităţii unităţilor depoliţie, care se dă publicităţii.Autoritatea teritorială de ordine publică se întruneşte în şedinţe ordinaresau extraordinare, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.În plan teritorial, unităţile de poliţie cooperează cu prefecţii, autorităţileadministraţiei publice locale, autorităţile judecătoreşti, serviciile publicedescentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, precum şi cureprezentanţi ai comunităţii.În vederea înfiinţării unor noi unităţi, secţii, birouri sau posturi de poliţietrebuie consultate Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţeneşi consiliile locale ale municipiilor, oraşelor ori comunelor, după caz, care vor punela dispoziţie spaţiile necesare funcţionării acestora.Şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, şefiiinspectoratelor de poliţie judeţene, ai poliţiilor municipale şi orăşeneşti şi aiposturilor de poliţie comunale prezintă informări anuale în faţa autorităţii teritorialede ordine publică, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilorServiciile publice centrale şi locale din Româniajudeţene, consiliilor municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz, referitoare lamăsurile întreprinse în îndeplinirea atribuţiilor specifice.

Şefii unităţilor de poliţie informează, trimestrial sau ori de câte ori estenevoie, prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilorjudeţene, primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, ai municipiilor, oraşelor şicomunelor, după caz, despre evoluţia fenomenelor antisociale şi modul în care aufost îndeplinite sarcinile pe plan local.Unităţile teritoriale de poliţie cooperează cu consiliile locale şi, după caz,cu primarii pentru îndeplinirea hotărârilor sau dispoziţiilor scrise ale acestora,emise, în limita competenţelor lor, în domeniul ordinii publice.În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţileadministraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheiaprotocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei.Dacă poliţia nu îşi îndeplineşte responsabilităţile în baza protocoluluiîncheiat, administraţia publică se poate adresa organului superior de poliţie.Serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură8

La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale - comune, oraşe şi municipii –s-au înfiinţat servicii comunitare pentru cadastru şi agricultură.Serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură se constituie, după caz,în compartimente distincte, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliilorlocale sau ca servicii publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliilorlocale, finanţate din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetullocal.Îndrumarea tehnico-metodologică a serviciilor comunitare pentru cadastruşi agricultură se asigură de către oficiile judeţene de cadastru, geodezie şicartografie şi de către direcţiile generale judeţene pentru agricultură şi industriealimentară.Serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură au următoareleatribuţii principale:a) participă la acţiunea de delimitare a teritoriului administrativ alcomunei, oraşului sau municipiului şi asigură conservarea punctelor de hotarmaterializate prin borne;8 Ordonanţa Guvernului nr. 13/26 iulie 2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareaserviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultura, publicată în M.O. nr. 461/13.08.2001Managementul serviciilor publiceb) efectuează măsurători topografice pentru punerea în posesie peamplasamentele stabilite de comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar;c) întocmesc fişele de punere în posesie;d) constituie şi actualizează evidenţa proprietăţilor imobiliare şi amodificărilor acestora;e) constituie şi actualizează evidenţa terenurilor care fac parte dindomeniul public sau privat;f) delimitează exploataţiile agricole din teritoriul administrativ allocalităţilor;g) fac propuneri şi avizează proiectele de organizare şi funcţionare aexploataţiilor agricole şi aplică în teren elementele necesare pentru funcţionareaacestora – proiectarea şi amenajarea reţelei de drumuri şi de alimentare cu apă, deirigaţii;h) urmăresc modul în care deţinătorii de terenuri asigură cultivareaacestora;i) furnizează date pentru completarea şi ţinerea la zi a registrului agricol;j) acordă consultanţă agricolă, urmăresc aplicarea tehnologiilor adecvateşi iau măsuri de protecţie fitosanitară;k) acordă consultanţă în domeniul zootehniei şi asigură operaţiunile deînsămânţare artificială;l) iau măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor şi asigurăefectuarea tratamentelor în cazul îmbolnăvirilor;m) întocmesc documentaţiile necesare pentru acordarea de sprijinproducătorilor agricoli, în condiţiile prevăzute de lege şi urmăresc realizareaacestor acţiuni.4.2.1.3 Servicii publice de gospodărie comunală şi perspectiva europeanăSectorul serviciilor publice de gospodărie comunală a suferit transformări

majore în ultimii 10 ani din punct de vedere organizatoric, tehnic şi administrativ,dar nu se poate afirma că aceste transformări s-au produs în urma unor acţiuniplanificate sau pe baza unei strategii sectoriale adoptate la un anumit moment decătre Guvern sau de către o altă autoritate, aceste transformări având cu precădereun caracter aleator şi conjunctural.Încă de la început, trebuie evidenţiată importanţa ramurii serviciilor pentrupopulaţie cu componenta sa serviciile publice de gospodărie comunală şi subliniatrolul lor în procesul de ridicare a calităţii vieţii.Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaPrevederile Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, a Legiinr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală, împreună cureglementările anterioare, respectiv Legea nr. 213/1998 privind proprietateapublică şi regimul juridic al acesteia şi Legea nr. 219/1998 privind regimulconcesiunilor creează un cadru coerent, pe baza căruia se pot organiza şiadministra serviciile de gospodărie comunală.Foarte importante sunt câteva prevederi ale acestui pachet legislativşi anume: se face distincţie între proprietarul patrimoniului care este autoritateapublică locală şi operator, care poate fi cu capital 100% public, mixtsau 100% privat; indiferent de statutul juridic al operatorului, autoritatea locală deleagăgestiunea serviciului în baza unui contract, iar operatorul va fiselecţionat prin proceduri de licitaţie; contractul de delegare de gestiune şi regulamentul de serviciu se vorîntocmi având la bază modelele întocmite de Ministerul AdministraţieiPublice şi instituţionalizate printr-un ordin al ministrului administraţieipublice; toţi operatorii, indiferent de statutul lor juridic se vor licenţia; pentru licenţierea operatorilor şi monitorizarea contractelor de delegarea gestiunii, se va înfiinţa o autoritate naţională de reglementare.Legea nr. 326/2001 este urmată de o serie de reglementări sectoriale care,pentru prima dată în istoria României postbelice, stabilesc reguli administrative,juridice şi tehnice pentru fiecare serviciu de gospodărie comunală, respectiv pentru:¦ apă şi canalizare;¦ producţia şi distribuţia energiei termice;¦ salubritate (Ordonanţa Guvernului nr. 87/30.08.2001);¦ transport public local de călători (Ordonanţa Guvernuluinr. 86/30.08.2001);¦ drumuri şi spaţii verzi;¦ distribuţie energie electrică în localităţi;¦ distribuţie gaze naturale în localităţi.H.G.R. nr. 8/04.01.2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareaMinisterului Administraţiei Publice a stabilit sarcini concrete cu privire lacoordonarea din punct de vedere strategic şi metodologic a ramurii serviciilorpublice de gospodărie comunală, creând în cadrul ministerului şi structurilenecesare pentru aducerea lor la îndeplinire.Managementul serviciilor publicePrin aceste reglementări s-a creat un cadru legislativ coerent care vapermite o dezvoltare a sectorului în concordanţă cu prevederile directiveloreuropene, având ca finalitate oferirea unor servicii de calitate consumatorilorla preţuri accesibile cu respectarea principiilor dezvoltării durabile, aeconomisirii resurselor şi a protecţiei mediului.Serviciile publice de gospodărie comunală reprezintă ansamblulactivităţilor şi acţiunilor de utilitate şi de interes local, desfăşurate subautoritatea administraţiei publice locale, având drept scop furnizarea deservicii de utilitate publică, prin care se asigură, aşa cum s-a precizat mai sus:alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale, salubrizarealocalităţilor, alimentarea cu energie termică produsă centralizat, alimentarea cugaze naturale, alimentarea cu energie electrică, transportul public local,întreţinerea drumurilor şi a spaţiilor verzi.

Serviciile publice de gospodărie comunală se realizează prin intermediulunui ansamblu de construcţii, instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şidotări specifice, denumite sisteme publice de gospodărie comunală. Acestesisteme fac parte integrantă din infrastructura edilitară a localităţilor.Serviciile publice de gospodărie comunală se organizează şi seadministrează cu respectarea următoarelor principii:a) principiul dezvoltării durabile;b) principiul autonomiei locale;c) principiul descentralizării serviciilor publice;d) principiul responsabilităţii şi legalităţii;e) principiul participării şi consultării cetăţenilor;f) principiul asocierii intercomunale şi al parteneriatului;g) principiul corelării cerinţelor cu resursele;h) principiul protecţiei şi conservării mediului natural şi construit;i) principiul administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică aunităţilor administrativ-teritoriale;j) principiul asigurării mediului concurenţial;k) principiul liberului acces la informaţii privind aceste servicii publice.Serviciile publice de gospodărie comunală trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii esenţiale:a) continuitate din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în condiţiicontractuale;b) adaptabilitate la cerinţele consumatorilor;c) accesibilitate egală la serviciul public;Serviciile publice centrale şi locale din Româniad) asigurarea sănătăţii publice şi a calităţii vieţii.Organizarea, conducerea, administrarea, gestionarea, coordonarea şicontrolul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală sunt atribute aleautorităţilor administraţiei publice locale.Organizarea, exploatarea şi funcţionarea serviciilor publice de gospodăriecomunală trebuie să asigure:a) satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor,corespunzător prevederilor contractuale;b) funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă, rentabilitate şi eficienţăeconomică, a construcţiilor, echipamentelor, instalaţiilor şi dotărilor, corespunzătorparametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cuinstrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele de organizare şi funcţionare;c) protejarea domeniului public şi a mediului prin respectareareglementărilor legale;d) informarea şi consultarea cetăţenilor în vederea protejării sănătăţiipopulaţiei care beneficiază de serviciile respective.Gestiunea serviciilor publice de gospodărie comunală se poate organiza înurmătoarele modalităţi:a) gestiune directă – autorităţile administraţiei publice locale îşi asumănemijlocit toate sarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea,administrarea şi gestionarea serviciilor publice de gospodărie comunală.b) gestiune indirectă sau gestiune delegată – autorităţile administraţieipublice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor, la unul sau mai mulţioperatori de servicii publice, cărora le încredinţează – în baza unui contract dedelegare a gestiunii – gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum şi administrareaşi exploatarea sistemelor publice tehnico-edilitare necesare în vederea realizăriiacestora.Delegarea gestiunii serviciilor publice de gospodărie comunală cătreoperatori atestaţi se va face în condiţii de transparenţă, prin licitaţie publicăorganizată conform legii.În conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce le revin potrivit legii,autorităţile administraţiei publice locale păstrează prerogativele privind adoptareapoliticilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor dedezvoltare a sistemelor publice de gospodărie comunală, precum şi dreptul de aurmări, de a controla şi de a supraveghea:

a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractualeasumate de operatorii furnizori/prestatori de servicii publice;Managementul serviciilor publiceb) calitatea serviciilor furnizate/prestate;c) parametrii serviciilor furnizate/prestate;d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere înfuncţiune, dezvoltare şi/sau modernizare a sistemelor publice din infrastructuraedilitar-urbană încredinţată prin contractul de concesionare;e) modul de formare şi de stabilire a tarifelor pentru serviciile publice.Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de gospodărie comunalăse face prin hotărâre a autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de:• natura serviciului;• interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativteritoriale;• mărimea şi complexitatea sistemelor publice de gospodărie comunală.Serviciile publice de gospodărie comunală sunt realizate de către operatorifurnizori/prestatori de servicii publice locale de gospodărie comunalăspecializaţi, care pot fi:a) Compartimente de specialitate din aparatul propriu al consiliilorlocale. Serviciile publice de gospodărie comunală aflate sub autoritateaadministraţiei publice locale se organizează în funcţie de:• importanţa economico-socială a localităţilor;• mărimea şi de gradul de dezvoltare a acestora;• dotările şi echipările edilitare existente.b) Agenţi economici atestaţi de către autorităţile naţionale de reglementaresau de către autoritatea administraţiei publice locale.Societăţile comerciale de gospodărie comunală înfiinţate de cătreautorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de limitele teritoriale în careacţionează, pot fi:1. Societăţi comerciale de gospodărie comunală de interes local – seaflă sub coordonarea consiliilor locale şi se organizează pentru unul sau mai multeservicii de utilitate publică, în funcţie de mărimea localităţilor, de gradul deechipare tehnico-edilitară a acestora şi de alţi factori specifici locali.2. Societăţi comerciale de gospodărie comunală de interes judeţean –se organizează, de regulă, sub autoritatea consiliilor judeţene, respectiv aConsiliului General al Municipiului Bucureşti. El îşi desfăşoară activitatea în unuldin următoarele domenii:a) construirea, întreţinerea, modernizarea şi exploatarea drumurilor şipodurilor de interes judeţean;Serviciile publice centrale şi locale din Româniab) alimentarea cu apă, respectiv canalizarea şi epurarea apelor uzate însistem regional;c) producerea şi distribuţia energiei termice în sistem regional;d) colectarea, transportul, valorificarea, depozitarea şi neutralizareadeşeurilor menajere în sistem regional;e) alimentarea cu gaze naturale în sistem regional;f) producerea, transportul şi alimentarea cu energie electrică în sistemregional;g) transportul de persoane, inclusiv transportul de elevi între localităţilejudeţului.Obligaţiile operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice degospodărie comunală faţă de consumator sunt, în principal, următoarele:a) să opereze cu sistemul de utilitate publică;b) să servească toţi utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fostautorizaţi/atestaţi;c) să respecte parametrii de performanţă stabiliţi de autorităţileadministraţiei publice locale, respectiv de autoritatea naţională de reglementare;d) să furnizeze autorităţii administraţiei publice locale, respectivautorităţii naţionale de reglementare, informaţiile solicitate şi să asigure accesul ladocumentaţiile utilităţilor respective, în conformitate cu clauzele contractului deoperare.

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale sistemelor publicelocale de gospodărie comunală se asigură din: bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor furnizori/prestatoride servicii publice de gospodărie comunală, prin:• încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloareaserviciilor furnizate/prestate;• instituirea unor taxe speciale. alocaţii bugetare acordate de Guvern sau, după caz, din bugetelelocale.Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente sistemelor publice degospodărie comunală se fac în temeiul următoarelor principii:a) promovarea rentabilităţii şi eficienţei economice şi manageriale prinpăstrarea unei părţi a veniturilor realizate din aceste activităţi la nivelulcomunităţilor locale;Managementul serviciilor publiceb) întărirea autonomiei fiscale locale pentru crearea mijloacelor financiarenecesare în vederea funcţionării utilităţilor publice;c) promovarea creării pieţelor locale de capital;d) întărirea autonomiei locale privind contractarea şi garantarea unorîmprumuturi necesare pentru finanţarea utilităţilor publice, în condiţiile legii.Autoritatea Naţională de Reglementare este o instituţie publică cupersonalitate juridică care funcţionează în condiţii de monopol natural,activitatea sa fiind coordonată de către Ministerul Administraţiei şi Internelor.Autoritatea este finanţată din fondurile extrabugetare obţinute din acordarealicenţelor de atestare/autorizare.Autoritatea Naţională de Reglementare are următoarele atribuţiiprincipale:a) atestarea/autorizarea operatorilor de servicii publice de gospodăriecomunală;b) culegerea de informaţii privind activitatea operatorilor de serviciipublice de gospodărie comunală şi publicarea acestora;c) controlul documentelor şi evidenţelor operatorilor de servicii publice degospodărie comunală;d) stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor în condiţiile respectăriicontractelor de delegare a gestiunii;e) soluţionarea conflictelor dintre operatorul şi consumatorul de serviciipublice de gospodărie comunală;f) solicitarea de la operatorii de servicii a programelor de îmbunătăţire aactivităţii, în cazul în care prestaţiile acestora nu corespund parametrilor stabiliţi înlicenţa de operare, respectiv în contractul de delegare a gestiunii;g) retragerea licenţelor de operare, în cazul în care operatorul de serviciipublice de gospodărie comunală refuză să ia măsuri în vederea îmbunătăţiriiactivităţii.Autoritatea Naţională de Reglementare îşi exercită prerogativele faţă detoţi operatorii, indiferent de forma în care se desfăşoară gestiunea serviciului încadrul comunităţii locale respective.Finanţarea serviciilor publice de gospodărie comunală din RomâniaÎn prezent, în ţara noastră, finanţarea activităţii curente a serviciilorpublice de gospodărie comunală se face prin: susţinere prin alocaţii acordate integral din bugetele locale pentruacoperirea 100% a cheltuielilor (cazul întreţinerii drumurilor şi spaţiilor verzi);Serviciile publice centrale şi locale din România susţinere parţială prin preţuri şi tarife subvenţionate (cazul energieitermice şi a transportului public); susţinere totală prin preţuri şi tarife plătite de consumatori (cazulserviciilor de apă şi canalizare, colectare, transport şi depozitare de deşeurimenajere).Finanţarea investiţiilor necesare acestor servicii de mare importanţă serealizează, în general, de către bugetele locale sau prin transferuri de la bugetul destat. Operatorii din acest domeniu, fie că este vorba de societăţi comerciale,

fie de regii autonome au posibilităţi financiare foarte limitate, cauzate, înprincipal, de:¦ rata foarte redusă a profitului (atunci când există). Din păcate,mentalitatea generală este că aceste servicii nu trebuie organizate după criterii deeficienţă economică, ci după principii de protecţie socială;¦ blocajul financiar şi întârzierea la plată a facturilor, în special pentrudistribuţia de energie termică şi apă potabilă. Din această cauză nu pot fimobilizate nici măcar fondurile din amortizarea capitalului fix. Este de remarcat căexistă localităţi unde perioada medie de încasare a facturilor depăşeşte 200 de zile,ceea ce la un nivel al inflaţiei de 40% pe an, a însemnat o devalorizare deaproximativ 25%, între momentul emiterii unei facturi şi momentul încasării ei.Acest blocaj are mai multe cauze: imposibilitatea individualizării costurilorserviciilor pentru fiecare familie şi decuplarea din sistem a celor care nu plătesc,precum şi costul mare al serviciilor oferite în raport cu puterea de cumpărare amajorităţii populaţiei;¦ costurile de producţie exagerate generate de: starea tehnică deplorabilăa majorităţii reţelelor şi instalaţiilor, ineficienţa sistemelor centralizate de foartemari dimensiuni, situaţia de monopol care caracterizează atât la nivel central, cât şilocal, majoritatea acestor servicii publice. Astfel se ajunge la situaţia paradoxală, încare preţul acestor servicii, considerate indispensabile, devine exagerat de mare înraport cu veniturile populaţiei.Subvenţiile reprezintă un aspect foarte important în mecanismul finanţăriiserviciilor publice şi a utilităţilor comunale. În acest moment există două serviciipublice importante subvenţionate: distribuţia energiei termice şi transportullocal de călători.În cazul distribuţiei energiei termice există două tipuri de subvenţii:a) subvenţia către producător, calculată ca diferenţă între preţul local şipreţul naţional de referinţă (adică cel plătit de către populaţie). Această subvenţieManagementul serviciilor publiceeste suportată din bugetul local, fie din surse proprii, fie din sume de echilibrareprimite de la bugetul central cu această destinaţie. Această subvenţie ridică anumiteprobleme:• realizează o protecţie socială uniformă pentru toţi consumatoriipersoane fizice, indiferent de veniturile lor, ceea ce conduce la costuri deosebit demari şi nu au efectul social scontat;• povara pentru bugetul local este foarte mare, în multe cazuri aceastăsubvenţie depăşeşte 25%-30% din cheltuieli, în special pentru oraşele mici saupentru cele care folosesc pentru încălzire combustibil lichid uşor. Sumele deechilibrare repartizate de bugetul de stat cu această destinaţie sunt în voluminsuficient şi sosesc cu mare întârziere;• nivelul subvenţiei, şi deci al resurselor bugetului local alocate acesteidestinaţii este determinat într-o manieră decisivă de deciziile marilor companiinaţionale: SC Electrica, Distrigaz şi PETROM, ceea ce influenţează negativcapacitatea administraţiei publice locale de a urmări o politică coerentă din punctde vedere financiar în acest domeniu.b) ajutoarele băneşti acordate familiilor cu venituri reduse pe perioadalunilor noiembrie-martie pentru încălzire. Aceste ajutoare sunt, de fapt, o subvenţiepentru categoriile cele mai afectate de creşterea preţurilor. Ea se acordă în funcţiede veniturile nete ale unei familii şi chiar dacă fundamentarea ei practică lasă dedorit, acest sistem este mai eficient decât subvenţia către producător. Acordareaacestui tip de subvenţie contribuie la diminuarea blocajului financiar.Subvenţia pentru transportul local de călători este reglementată prinOUG 97/1999, modificată prin OUG 148/2000 şi este suportată din bugetul local.Modul de calcul al subvenţiei ţine cont de diferenţa dintre numărul estimat decălători şi cel efectiv şi de diferenţa dintre tariful stabilit în condiţii comerciale şitariful impus. Volumul subvenţiei variază în funcţie de dimensiunea localităţii, anumărului de călători şi de existenţa unor servicii de transport concurente: taxisau maxi-taxi. Acest lucru se datorează faptului că într-o localitate sunt traseerentabile şi mai puţin rentabile, care trebuie, însă, acoperite fiind vorba de unserviciu public. Activităţile de taxi şi maxi-taxi se concentrează pe traseele cele

mai rentabile, diminuând într-o proporţie de loc neglijabilă numărul de călători aisocietăţii locale de transport. În plus, multe dintre societăţile de taxi şi maxi-taxipractică evaziunea fiscală şi beneficiază de lipsa unor reglementări clare aleconsiliului local privitoare la activitatea de transport în comun (exemplu: scoatereala licitaţie a traseelor de maxi-taxi, combinarea traseelor foarte rentabile cu celemai puţin rentabile etc.). În consecinţă, în special în oraşele de dimensiuniServiciile publice centrale şi locale din Româniamai mici, cu o populaţie de până în 200.000 de locuitori, subvenţionareatransportului local înseamnă în plus şi un transfer de resurse către firmele privatecare practică taximetria sau maxi-taxi.Mecanismele şi sursele folosite pentru finanţarea programelorde investiţii pentru serviciiBugetul de stat se confruntă cu constrângeri tot mai mari şi de aceeatendinţa de reducere a finanţării serviciilor publice locale şi a investiţiilor dinaceastă sursă este tot mai evidentă.De altfel, o dată cu intrarea în vigoare a Legii finanţelor publice locale,bugetul de stat participă cu resurse numai la finanţarea obligaţiilor pe care şi le-aasumat în cadrul unor angajamente cu instituţiile financiare internaţionale. Pe dealtă parte, autorităţile locale nu au încă suficiente resurse proprii pentru acoperireaacestor nevoi.De aceea, trebuie avute în vedere trei căi de atragere a capitalului înfinanţarea acestor servicii:• stimularea implicării capitalului privat (parteneriatul public-privat);• atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilaterale;• utilizarea creditelor în finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilorde investiţii în infrastructura locală cu garanţii de stat sau aleautorităţilor locale.A. Stimularea implicării capitalului privat (parteneriatul public privat)Capitalul privat trebuie implicat în sfera serviciilor publice locale, subforma parteneriatului public-privat, pentru că: interesul privat disciplinează autoritatea din punct de vedere bugetar şicreşte eficienţa economică a operatorului; concentrează capital pe termen lung în sfera serviciilor publice; introduce elemente de concurenţă într-un domeniu caracterizat îngeneral ca monopolist, iar concurenţa determină creşterea calităţii.B. Atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilateraleEste normal ca scenariile de finanţare a proiectelor de investiţii dininfrastructura urbană a României să aibă în vedere şi sursele de finanţarenerambursabile provenite de la U.E. sau de la alte state europene sau din afaracontinentului european pentru că:i) este o ţară candidată la integrare;Managementul serviciilor publiceii) este parte a eco-sistemului european, ca poluator şi, în acelaşi timp, careceptor de poluare;iii)este o ţară care a aderat la majoritatea convenţiilor de mediu şidezvoltare durabilă.În această perioadă, se află în diferite faze de pregătire programe deinvestiţii în infrastructura locală finanţate parţial din credite nerambursabilede la U.E:• Programul ISPA, componenta - mediu;• Programul SAPARD, măsura 2.1 - Dezvoltarea şi îmbunătăţireainfrastructurii rurale;• Programele de coeziune economică şi socială finanţate din Fondul deDezvoltare Regională (PHARE);• Programul RICOP - componenta Lucrări Publice.Aceste programe sunt avansate din punctul de vedere al pregătirii tehniceşi al aranjamentelor financiare pentru care sunt stabilite comitete de coordonare şiagenţii de implementare.C. Utilizarea creditelor în finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilorde investiţii în infrastructura locală

Finanţarea infrastructurii prin credite bancare trebuie extinsă pentru că:• alocaţiile de la bugetul statului devin din ce în ce mai reduse, ca urmarea constrângerilor bugetare;• interesul capitalului privat este încă mic în comparaţie cu nevoile deinvestiţii ale acestui sector;• creditul impune eficienţa economică şi presupune disciplina financiară,caracteristici care lipsesc cel mai mult acestui sector;• creditul permite împărţirea poverii investiţiilor urgente dininfrastructură (generatoare de beneficii pe termen lung), pe mai multegeneraţii de viitori beneficiari.De aceea, sunt în curs de implementare următoarele programe:• Programul de dezvoltare rurală în valoare de cca. 100 mil. USDfinanţat de către Banca Mondială a cărui implementare a început în anul 2002 şi seva întinde pe următorii cinci ani;• Programul de dezvoltare a utilităţilor municipale, etapa a III-a(MUDP 3) care se adresează nevoilor de investiţii în infrastructura oraşelormijlocii, în domeniul apei potabile şi al igienei urbane. Valoarea acestui programeste estimată la 300 - 400 mil. USD, co-finanţarea urmând să fie asiguratăServiciile publice centrale şi locale din Româniade către BERD. În schema de finanţare vor trebui incluse credite neramburasabileşi transferuri de la bugetul de stat;• Programul de conservare a energiei urbane, etapa a II-a (TECP 2)care se adresează nevoilor de investiţii în infrastructura serviciilor de energieelectrică, termică şi gaze naturale, în principal din mediul urban. Schema definanţare are în vedere, pe lângă credite bancare pe termen lung de la BERD şi alteinstituţii financiar internaţionale, şi atragerea unor granturi de la U.E., precum şifacilităţi ale programelor de joint implementation etc.Analizând principalele trei căi de atragere a capitalului în finanţarea acestorinvestiţii putem constata următoarele:a. Implicarea capitalului privat şi realizarea unor parteneriate solideşi de lungă durată între sectorul public şi cel privat este la început de drum. Existăcâteva realizări în acest domeniu:¦ Bucureşti, Ploieşti, în domeniul alimentării cu apă şi canalizării;¦ Ploieşti, Alba Iulia, Tulcea, Piteşti, în domeniul încălzirii centrale;¦ Bucureşti, Sibiu, Cluj, Braşov, Buzău, Constanţa, în domeniulsalubrităţii;¦ Constanţa, Oradea, în domeniul distribuirii gazelor naturale.b. În ceea ce priveşte atragerea şi utilizarea unor fondurinerambursabile există câteva realizări notabile, dintre care enumerăm: fondurile obţinute de la EU (PHARE) pentru finanţarea unorproiecte de investiţii în şase oraşe cuprinse în programul MUDP-II; fondurile obţinute de la EU (PHARE) pentru finanţarea unorproiecte de investiţii în Valea Jiului; fondurile obţinute de la EU (PHARE) pentru finanţarea asistenţeitehnice necesare implementării unor programe de investiţii (MUDPI şi II, Valea Jiului), precum şi a unor programe de dezvoltareinstituţională (RGA Bucureşti, Corporatizarea operatorilor dinserviciile publice etc.) fondurile obţinute de la Guvernul Olandei pentru:• finanţarea unor lucrări de investiţii la AQUASERVTârgu Mureş;• finanţarea unor programe de asistenţă tehnică în domeniuldezvoltării instituţionale în judeţul Cluj, a pregătirii programuluiMUDP II etc.Managementul serviciilor publice fondurile obţinute de la Guvernul Danemarcei pentru:• finanţarea proiectului privind reabilitarea staţiei de epurare şi astaţiilor de pompare din reţeaua de canalizare a municipiuluiArad;• finanţarea studiilor pregătitoare pentru lucrările de investiţii din

staţiile de epurare din Braşov, Craiova şi Mangalia;• finanţarea misiunii de recunoaştere pentru proiecte eligibile înprogramul ISPA.c. Finanţarea investiţiilor prin credite. Cele mai semnificative realizăriîn acest domeniu sunt: MUDP I, Valea Jiului, MUDP II şi Programul de reabilitarea sistemelor de termoficare în cinci oraşe finanţate de BERD, reabilitareasistemelor de termoficare din municipiile Bucureşti şi Cluj finanţate de BEI şireabilitarea sistemului de alimentare cu apă a municipiului Bucureşti, finanţat deBanca Mondială.Structura tipică a montajelor financiare în cadrul acestor programe a fost: împrumut rambursabil până la 50%; sprijin financiar nerambursabil de la Guvernul României şi EU - 45%; surse proprii ale autorităţii locale - 5%.Un exemplu tipic de aranjament financiar se regăseşte în programul MUDP II: Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare 75.000 mii $ SUA UE - PHARE 33.807 mii $ SUA Guvernul României 8.149 mii $ SUA Consiliile judeţene/locale şi regiile autonomeTaxele vamale şi taxa pe valoarea adăugată, estimate la cca. 34.813 mii $SUA, se suportă de partea română.Intrarea într-un astfel de program presupune, însă, un efort considerabil dinpartea regiilor autonome şi al autorităţilor locale respective, precum şi asumareaunor angajamente pe termen lung. Ele privesc, în principal, creştereaperformanţelor operaţionale şi financiare, utilizarea unor metode moderne demanagement tehnic şi financiar, investiţii în resursele umane şi în sistemeleinformaţionale de management.Experienţa ultimilor ani dovedeşte, însă, că astfel de programe pot fiimplementate cu succes şi reprezintă motorul dezvoltării serviciilor publicedin România.Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaCreditul local şi Banca de Investiţii a Autorităţilor Locale (BIAL)Abordarea realistă a responsabilităţii asigurării surselor şi mecanismelornecesare finanţării proiectelor prioritare de investiţii presupune existenţa pârghiilorinstituţionale adecvate. Legea finanţelor publice locale aduce în această direcţie oserie de elemente pozitive, menite să asigure: dezvoltarea rolului autorităţilor publice locale în gospodărirearesurselor şi nevoilor comunităţii, în conformitate cu principiile autonomiei localeşi cu mecanismele economiei de piaţă; stimularea autorităţilor publice locale pentru depunerea de eforturivizând mobilizarea de resurse pentru proiectele prioritare; creşterea gradului de predictibilitate a veniturilor în cadrul bugetelorlocale prin limitarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat şi alocareaacestora în scopuri strict definite; creşterea autonomiei de decizie a autorităţilor administraţiei publicelocale de a contracta împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung.O soluţie în spiritul principiilor de mai sus este creditul local.Instituţionalizarea lui constituie una dintre pârghiile esenţiale ale mecanismuluifinanciar, care va permite autorităţilor administraţiei publice locale să-şi asigure ungrad mai mare de autonomie.Înfiinţarea creditului local poate fi susţinută cu următoarele argumente:• nevoile de investiţii sunt deosebit de mari şi presante;• alocaţiile de la bugetul de stat devin tot mai reduse datorităconstrângerilor bugetare;• mobilizarea unor resurse proprii semnificative în bugetele locale estedificilă şi cere o perioadă mai lungă de timp;• finanţarea prin credite permite realizarea investiţiilor prioritare şiurgente peste limitele capacităţii financiare curente;• defalcarea costurilor aferente împrumuturilor pe întreaga durată de viaţăa proiectului, permite distribuirea sarcinilor de plată şi asupra viitorilor beneficiariai efectelor rezultate din aceste investiţii.

Plecând de la aceste premise, Ministerul Administraţiei şi Internelor are caatribuţie să „sprijine extinderea creditului în finanţarea proiectelor deinfrastructură, inclusiv prin înfiinţarea unei bănci a autorităţilor locale caresă faciliteze investiţiile în acest domeniu”.Managementul serviciilor publiceÎn prima etapă, Banca de Investiţii a Autorităţilor Locale (BIAL) urmeazăsă beneficieze de o serie de facilităţi, cum ar fi:1. garanţia statului pentru creditele angajate de pe piaţa de capital în primiitrei ani de activitate;2. scutirea plăţii impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate şiposibilitatea capitalizării integrale a contravalorii acestuia;3. regim preferenţial în recuperarea debitelor de la autorităţile locale, prinexecuţia silită a sumelor cuvenite ca transferuri de la bugetul de stat pentruinvestiţii;4. acoperirea parţială, pentru o perioadă prestabilită de timp, a dobânzilorla creditele acordate autorităţilor locale din transferuri de la bugetul de stat.Principalii acţionari ai băncii vor fi: autorităţile locale respectiv consilii judeţene, consilii municipale,orăşeneşti şi comunale; bănci internaţionale; bănci naţionale; fonduri de pensii; statul român; alţi acţionari.Participarea autorităţilor locale la capitalizarea băncii creeazăurmătoarele avantaje:1. atragerea acestora la administrarea băncii, ceea ce va facilitaarmonizarea intereselor comerciale cu cerinţele sectorului public în ceea ce priveştecriteriile de finanţare, riscul asociat şi nivelul dobânzilor aplicate;2. orientarea mai redusă spre profitabilitate şi mai mult spre finanţarea lacosturi cât mai mici a sectorului public, în special în primii ani de funcţionare;3. calitate mai bună a portofoliului de împrumuturi, datorată, în principal,gradului mare de transparenţă pe care îl va asigura participarea reprezentanţilorautorităţilor locale la acordarea împrumuturilor;4. însumarea cererii de la mai multe autorităţi locale va permite BIAL săfacă împrumuturi mai mari, care pot fi obţinute în condiţii mai avantajoase;5. acordând credite unui număr mare de autorităţi locale, BIAL vabeneficia de avantajul diversificării riscurilor, pe principiul legii număruluimai mare.Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaParticiparea statului la capitalizarea băncii şi statutul de acţionar alacestuia creează următoarele avantaje:1. participă prin reprezentanţi la stabilirea politicilor de creditare, putândastfel să se asigure de buna utilizare a banului public, precum şi a facilităţilorasigurate acestei bănci;2. asigură băncii o credibilitate mai mare în cadrul operaţiunilor deatragere a fondurilor de pe piaţa de capital şi implicit, dobânzi mai reduse;3. poate emite o garanţie de adecvare a capitalului BIAL care va fi foarteutilă acesteia în primii ani de activitate.Pe măsura coagulării condiţiilor necesare extinderii sferei de activitate,BIAL va trece la pregătirea şi finanţarea unui număr tot mai mare de proiecte deinvestiţii propuse de autorităţile locale fondatoare. Aprecierea eligibilităţii acestorava fi făcută începând cu această dată de către structurile abilitate ale băncii, pe bazaunei metodologii aprobate de către Adunarea generală, astfel încât să fie înlăturatetoate elementele de subiectivism şi să existe o transparenţă totală asupra moduluide alegere a proiectelor.O dată cu extinderea sferei de activitate, inclusiv prin promovarea altorproduse bancare prevăzute în statutul de funcţionare al BIAL, vor fi amplificatecorespunzător resursele materiale şi umane angajate. În acest fel, tot mai multeautorităţi locale vor putea beneficia de pe urma existenţei şi funcţionării acestei

bănci specializate.În continuare, sunt prezentate succint serviciile publice de gospodăriecomunală:I. Serviciul public de alimentare cu apă şi canalizareServiciile publice de alimentare cu apă au următoarele sarcini:Π utilizarea cu prioritate a resurselor locale de apă;Π executarea activităţilor de captare, tratare, pompare, transport, stocareşi distribuţie;Π preluarea apei din subteran, din râuri şi lacuri pentru a renunţa laaducţiuni de mare distanţă;Π supravegherea zonelor de captare, a instalaţiilor de tratare, aapeductelor şi a celorlalte instalaţii cu scopul de a proteja calitateaapei;Π dezvoltarea reţelei de alimentare cu apă conform dezvoltării urbane.Normele specifice de distribuţie a apei potabile de către serviciul public sestabilesc prin hotărârea consiliului local prin „Regulament” şi „Caiet de sarcini”,Managementul serviciilor publiceacte care fixează drepturile şi obligaţiile prestatorului de servicii şi aleutilizatorului.Prestatorul de servicii este agentul economic care administrează şiexploatează sistemul de alimentare cu apă potabilă, iar utilizatorul este oricepersoană fizică sau juridică beneficiară a serviciului de alimentare cu apă în bazaunui contract.Sistemul de canalizare asigură colectarea şi evacuarea apelor uzatemenajere şi meteorice conform normelor de calitate. Prestatorul care asigură acestserviciu este, de regulă, acelaşi cu furnizorul apei potabile, deoarece estespecializat în acest domeniu.Starea actuală a sectorului serviciilor publicede gospodărie comunală din RomâniaStarea tehnică actuală a infrastructurii locale – Alimentareacu apă a localităţilorÎn prezent, în România dispun de sisteme centralizate de distribuţiea apei potabile 2.910 de localităţi, din care:¦ toate cele 263 de municipii şi oraşe;¦ 2.647 de localităţi rurale, reprezentând cca. 17% din numărul totalal acestora.Reţelele de distribuţie a apei potabile au o lungime totală de 38.238 km,asigurând o echipare în mediul urban de numai 70% din lungimea totală a străzilor.Capacitatea actuală a sistemelor centralizate de alimentare cu apă pentrucentrele populate este de 120 mc/s, din care 48 mc/s îl furnizează sursele subterane,iar 72 mc/s sursele de suprafaţă, inclusiv Dunărea.Cantitatea anuală de apă potabilă distribuită consumatorilor însumeazăcca. 1.700 milioane mc, din care pentru uz casnic cca. 1.106 milioane mc.În ultimii 10 ani se constată o scădere a cantităţii totale de apădistribuită în reţea datorată, în principal, reducerii activităţilor industriale şi acontorizării şi o creştere a cantităţii de apă distribuită populaţiei.Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul ţării, gradulinsuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea semnificativă aunor râuri interioare, face ca zone importante ale ţării să nu dispună de sursesuficiente de alimentare cu apă în tot cursul anului, mai ales în perioadele desecetă sau în iernile cu temperaturi scăzute, când zile întregi alimentarea cu apăeste întreruptă sau debitele se reduc drastic.Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaAccesibilitatea serviciilor – Alimentarea cu apa potabilăDin totalul de cca. 22,4 mil. locuitori, în România beneficiază de apăpotabilă din reţeaua publică 14,7 mil. persoane (65%), din care 11,3 mil. în mediulurban (92%), şi 3,4 mil. în mediul rural (33%).Din comparaţia acestor date cu nivelele existente în anul 1976, rezultă odinamică a numărului de locuitori care beneficiază de apă potabilă din reţeauapublică. Într-un interval de 25 de ani s-a realizat o creştere a numărului de

utilizatori racordaţi la reţele de apă curentă de la 29% din populaţia ţării la 65%,deci cu 36% în condiţiile în care în acelaşi interval de timp s-au produs mutaţiimajore şi în raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală.Nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă apopulaţiei este net defavorabil mediului rural.Starea tehnică actuală a infrastructurii locale – Canalizareaşi epurarea apelor uzateÎn prezent, dispun de reţele de canalizare publică un număr de637 localităţi, din care: 263 de municipii şi oraşe; 374 de localităţi rurale.Reţeaua de canalizare are o lungime totală de 16.348 km, din care, înmediul urban 15.092 km. Lungimea străzilor echipate cu reţele de canalizare estede cca. 12.540 km, asigurând, în mediul urban, o dotare de numai 49% dinlungimea totală a străzilor.În comparaţie cu străzile echipate cu conducte de alimentare cu apă, numai71% din acestea sunt echipate şi cu reţele de canalizare.În cele 206 staţii de epurare a apelor uzate municipale existente înRomânia se tratează numai 77% din debitul total evacuat prin reţelele publice decanalizare; 47 de localităţi urbane (printre care: Bucureşti, Craiova,Drobeta-Turnu-Severin, Brăila, Galaţi, Tulcea), deversează apele uzate în emisarifără o epurare prealabilă.Accesibilitatea serviciilor – Canalizarea apelor uzateCa şi în cazul alimentării cu apă potabilă, populaţia care beneficiază deserviciul de canalizare publică este mult mai mare în mediul urban decât în celrural – 10,3 mil. (86%), respectiv 1,15 mil. (11,2%).Managementul serviciilor publiceCorelând cele două echipări hidroedilitare se poate grupa populaţia ţăriiîn trei mari categorii:• populaţia care beneficiază de ambele servicii – 51%;• populaţia care beneficiază numai de alimentare cu apă, dar nu şi decanalizare – 14%;• populaţia care nu beneficiază nici de alimentare cu apă şi nici decanalizare – 35%.II. Serviciul public de salubrizareSalubrizarea localităţilor este un serviciu public local de gospodăriecomunală, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat şi controlat deautorităţile administraţiei publice locale.Serviciul public de salubrizare este organizat şi funcţionează pe bazaurmătoarelor principii:a) protecţia sănătăţii publice;b) autonomia locală şi descentralizarea;c) responsabilitatea faţă de cetăţeni;d) conservarea şi protecţia mediului înconjurător;e) calitatea şi continuitatea serviciului;f) tarife echitabile şi accesibile tuturor consumatorilor;g) nediscriminarea şi egalitatea tuturor consumatorilor;h) transparenţa, consultarea şi antrenarea în decizii a cetăţenilor;i) administrarea corectă şi eficientă a bunurilor din proprietatea publică şia banilor publici;j) securitatea serviciului;k) dezvoltarea durabilă.Serviciul public de salubrizare cuprinde următoarele activităţi:a) precolectarea, colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor solide,cu excepţia deşeurilor toxice, periculoase şi a celor cu regim special;b) înfiinţarea şi administrarea depozitelor ecologice de reziduuri;c) incinerarea şi producerea de energie termică;d) măturatul, spălatul căilor publice, întreţinerea spaţiilor verzi şi aparcurilor;e) curăţarea şi transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în

funcţiune a acestora pe timp de polei sau de îngheţ;f) preselectarea şi organizarea reciclării deşeurilor;Serviciile publice centrale şi locale din Româniag) dezinsecţia, dezinfecţia şi deratizarea.Pentru asigurarea dezvoltării durabile în domeniul salubrităţii, consiliilelocale stabilesc strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi lung aserviciilor de salubrizare, ţinându-se seama de planurile de urbanism şi deprogramele de dezvoltare economico-socială a unităţii administrativ-teritoriale.Prin modul de organizare şi desfăşurare a activităţii serviciilor publice desalubrizare autorităţile publice locale sunt obligate să asigure realizareaurmătoarelor obiective:a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor prin promovareacalităţii şi eficienţei acestor servicii;b) creşterea calităţii vieţii cetăţenilor prin susţinerea dezvoltăriieconomice a localităţilor, în principal prin stimularea mecanismeloreconomiei de piaţă şi prin realizarea unei infrastructuri edilitaremoderne, ca bază a dezvoltării economice şi în scopul atrageriiinvestiţiilor profitabile pentru comunităţile locale;c) dezvoltarea durabilă a serviciilor;d) protecţia mediului înconjurător.În vederea îmbunătăţirii serviciului public de salubrizare, administraţiapublică locală trebuie să aplice anumite măsuri, cum ar fi: elaborarea caietelor de sarcini prin care se fixează drepturile şiobligaţiile prestatorilor; asigurarea prin contract a tuturor activităţilor de colectare, transport,depozitare şi neutralizare a gunoiului menajer; instituirea şi aplicarea unui sistem sancţionar pentru persoanele fizicesau juridice care nu respectă normele de salubritate; informarea cetăţenilor cu privire la funcţionarea serviciului public desalubritate; realizarea gropilor de gunoi ecologice etc.Deşeurile pot constitui un factor de poluare a apei, solului, aerului şi unpotenţial pericol în afectarea stării de sănătate a populaţiei.În ultimii ani, se constată o creştere a cantităţii de deşeuri menajere,industriale, stradale, care trebuie colectate, transportate şi tratate. În acest scopsunt organizate servicii de recuperare, transport şi tratare a deşeurilor menajere,Managementul serviciilor publiceindustriale şi stradale. Pentru colectarea şi eficientizarea acestei activităţi trebuieacţionat în următoarele direcţii:Π înlocuirea treptată a containerelor actuale de 3-4 mc, cu containere de1,1 mc şi pubele de plastic de 80-240 l pe platformele gospodăreşti dincartierele de locuinţe;Π renunţarea la camerele de gunoi din blocurile de locuinţe;Π regândirea platformelor gospodăreşti pentru a deservi un număr cât maimic de beneficiari pentru conştientizarea acestora în buna gestionare adeşeurilor menajere;Π asigurarea capacităţii necesare de colectare la fiecare platformăgospodărească;Π evacuarea ritmică a deşeurilor;Π implementarea, la început, pe grupuri pilot, a acţiunii de preselecţie adeşeurilor la colectare şi, după corecţiile necesare, generalizarea acesteiacţiuni pentru întreaga localitate.Deşeurile industriale sunt acelea care rezultă în urma proceselortehnologice şi sunt întâlnite cu precădere pe platformele şi zonele industriale aleoraşelor.În cazul acestor deşeuri se impune preselecţia la colectare, acţiune careîncepe în cartierele centrale şi pieţele agroalimentare, iar, după aplicareacorecţiilor, acţiunea se poate generaliza la nivelul întregii localităţi.Deşeurile stradale rezultă în urma activităţii economico-sociale dinlocalităţi şi în special din pieţe, oboare, magazine, ateliere etc.

Deşeurile menajere sunt acelea care rezultă din gospodăriile populaţiei.Aceste deşeuri sunt colectate manual sau mecanizat.Salubrizarea mecanizată are avantaje, dar necesită condiţii obligatorii: refacerea infrastructurii drumurilor din localităţi; interzicerea parcării autovehiculelor pe drumurile publice în perioadade timp în care se realizează salubrizarea.Salubrizarea manuală determină reducerea gradului de murdărie astrăzilor şi trotuarelor, precum şi asigurarea de locuri de muncă pentru persoanelecu pregătire profesională mai redusă.Persistenţa deşeurilor în zonele locuite afectează starea de sănătate apopulaţiei, prin mai multe căi:• expunerea la germenii patogeni din deşeuri în stare de fermentaţie;• expunerea la substanţe toxice sau periculoase din deşeuri;Serviciile publice centrale şi locale din România• expunerea la riscul de accidente.Ele prezintă un grad ridicat de risc, în special pentru copii, persoane cuvenituri reduse, salariaţii agenţilor economici care gestionează deşeurile, datorităstării de disconfort urban, care poate fi dată de: mirosurile neplăcute, disconfortestetic, insectele generatoare de disconfort cotidian etc.Colectarea, transportul şi tratarea deşeurilor sunt cunoscute subdenumirea de gestiunea deşeurilor.a) Colectarea deşeurilor se poate face prin mai multe procedee:¦ colectarea în containerele de 3-4 mc;¦ colectarea în camere de gunoi în blocuri de locuinţe cu mai mult depatru nivele;¦ colectarea în pubele standard sau nestandardizate pentru locuinţeindividuale sau unii agenţi economici.Deficienţele acestor procedee de colectare sunt: nu asigură preselecţia la colectare; poate crea stare de disconfort; nu asigură evacuarea ritmică, deoarece nu există un număr suficientde utilaje de transport; insuficienţa recipienţilor pentru colectare; camerele de deşeuri de la blocurile înalte sunt un permanent focarde risc.b) Transportul deşeurilor poate fi asigurat cu ajutorul unor mijloace detransport specializate, cum ar fi: autogunoiere cu container; autogunoiere compactoare; tractoare cu remorcă; automăturătoare (pentru deşeuri stradale); autovehicule de mică capacitate (pentru deşeuri stradale).Între deficienţele acestor procedee de transport amintim:0 numărul insuficient al acestora;0 starea de uzură fizică şi morală;0 nu asigură ritmul necesar de evacuare a deşeurilor;0 costuri ridicate de menţinere în funcţiune a acestor utilaje;Managementul serviciilor publice0 riscul îmbolnăvirii populaţiei, poluării aerului şi creării disconfortuluiurban în cazul transportului cu autogunoiere cu container şi cutractoare cu remorcă.c) Tratarea deşeurilor se poate face prin întindere controlată, măcinare,compostare sau incinerare fără recuperare de energie.Restructurarea activităţii de tratare a deşeurilor are implicaţii majoreasupra stării de sănătate a populaţiei, a poluării şi a confortului urban.Consiliile locale din fiecare localitate vor opta pentru una din varianteleprezentate în funcţie de situaţiile concrete din fiecare localitate.Gestiunea deşeurilor în ţara noastră se realizează de către servicii publiceale Consiliilor locale, de către agenţi economici cu capital de stat şi privat sausocietăţi comerciale mixte cu aport de capital străin.

În ceea ce priveşte gestiunea deşeurilor, Consiliile locale trebuie săstabilească o politică pe termen mediu şi lung prin care să realizeze: retehnologizarea sistemelor de precolectare, colectare şi transport adeşeurilor; alegerea unor tehnologii de tratare a deşeurilor care să eliminedeficienţele actuale; stabilirea unor regulamente şi norme obligatorii pentru: prestatorii deservicii în domeniu, populaţie şi alţi beneficiari care să asiguregestionarea eficientă a deşeurilor; conceperea unor strategii de educare a populaţiei în abordarea gestiuniideşeurilor; identificarea mijloacelor financiare necesare restructurării gestionăriideşeurilor etc.Starea tehnică actuală a infrastructurii locale – Salubrizarea localităţilorDin cele aproximativ 13.000 de localităţi existente în România, numaicca. 2.500 dispun de sisteme organizate de colectare, transport şi depozitare adeşeurilor urbane.Cantitatea totală de deşeuri urbane rezultate din localităţile care dispun deservicii de salubritate este de cca. 7,7 mil. tone anual, din care 6,3 mil. tone deşeurimenajere de la populaţie şi 1,4 mil. tone deşeuri stradale. Din această cantitate:• 75% deşeuri menajere propriu-zise (de la populaţie şi agenţieconomici);• 12% nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;Serviciile publice centrale şi locale din România• 4% alte tipuri de deşeuri, inclusiv deşeuri provenite de la spitale şidin construcţii.În România, există, inventariate, 1.976 depozite de deşeuri urbane, din caredoar 15% posedă autorizaţii sanitare şi de mediu. În prezent, au fost amenajate5 depozite ecologice în municipiile Bucureşti (comunele Vidra şi Giuleşti-Sârbi),Sighişoara, Constanţa (Năvodari), Piatra Neamţ şi Ploieşti. Suprafaţa ocupată deaceste depozite se ridică la peste 1.800 ha de teren. Majoritatea sunt amplasatenecorespunzător: în apropierea zonelor locuite, pe malurile cursurilor de apă, peterenuri unde apa freatică este la mică adâncime, pe soluri nisipoase cu stabilitateredusă şi neimpermeabilizate natural, în văi în care se colectează ape meteorice.Lipsa exigenţelor ecologice în organizarea depozitelor, precum şi slabadotare cu utilaje şi echipamente de transport, recuperare, reciclare şivalorificare specifice acestor servicii, face ca nivelul serviciului de salubrizareîn majoritatea localităţilor ţării să fie necorespunzătoare.III. Serviciile publice privind energia electrică şi termicăAsigurarea cu energie electrică şi termică sunt servicii publice degospodărie comunală pe care trebuie să le organizeze administraţia locală,autorităţile publice alese fiind responsabile în faţa cetăţenilor de modul în caregestionează energia, sub orice formă.Integrarea în Comunitatea Europeană presupune respectarea „CarteiEuropene a Energiei” în vederea constituirii unei pieţe unice de energie posibilănumai prin reformarea instituţiilor (demonopolizarea producerii energiei, accesulliber la piaţa producătorilor, introducerea concurenţei etc.).OUG nr. 63/1998 privind energia electrică şi termică, modificată de OUGnr. 67/2000 reglementează producerea, transportul şi distribuţia energiei; livrarea şifolosirea energiei; autorităţile implicate; utilizarea eficientă a energiei etc.Activităţile de producere, transport, distribuţie, furnizare şi de utilizare aenergiei electrice şi termice, precum şi cele de construire a instalaţiilor energeticespecifice acestui domeniu sunt permise în vederea realizării următoarelor obiectivede bază:a) asigurarea competiţiei în producerea şi furnizarea energiei electrice şitermice, precum şi a accesului producătorilor şi consumatorilor lareţelele de transport şi de distribuţie;b) creşterea eficienţei energetice pe tot lanţul, de la producere,transformare, transport, distribuţie şi până la utilizarea energieielectrice şi termice;

Managementul serviciilor publicec) transparenţa tarifelor şi a taxelor la energia electrică şi termică;d) constituirea stocurilor de siguranţă la combustibili;e) respectarea regimului de conducere prin operatori de sistem (dispeceri),inclusiv pentru realizarea accesului terţilor la reţeaua electrică;f) asigurarea funcţionării interconectate a sistemului electro-energeticnaţional la Uniunea pentru Coordonarea Producţiei şi TransportuluiEnergiei Electrice şi la sistemele electroenergetice ale ţărilor vecine;g) promovarea utilizării surselor noi şi regenerabile de energie;h) diversificarea bazei de resurse energetice primare, modificareastructurii producţiei şi a consumului de energie în funcţie de aceasta;i) stimularea participării sectorului privat, a investitorilor autohtoni şistrăini la producerea, transportul, distribuţia, comercializarea şiutilizarea energiei electrice şi termice;j) realizarea obiectivelor locale şi globale privind protecţia mediuluiînconjurător, intensificarea eforturilor de reducere a bioxidului decarbon, oxizilor de azot, oxizilor de sulf sau/şi a emisiilor de particule.Producerea, transportul şi distribuţiaa. Producerea de energie electrică şi termică se realizează de cătresocietăţi comerciale, de alte persoane juridice române, de producători independenţisau autoproducători cu capital autohton ori străin.Producătorii se pot asocia sau pot coopera în mod liber, inclusiv cu oricealte persoane fizice ori juridice, cu respectarea dispoziţiilor legale privindconcurenţa.Producătorii au următoarele obligaţii principale:a) să asigure livrările de energie electrică şi termică, cu respectareaautorizaţiilor;b) să alimenteze, în limita capacităţii instalaţiilor, orice persoană fizică saujuridică solicitantă care îndeplineşte condiţiile pentru a fi distribuitor sauconsumator;c) să intervină operativ la obiectivele pe care le deţin, în cazul apariţieiunui potenţial pericol de producere a unor avarii, explozii şi altele asemenea,putând ocupa, în mod temporar, zona de acces şi de lucru pentru personal şi ceatehnică de lucru, anunţând despre aceasta organele administrative şi instituţiileabilitate, precum şi pe deţinătorii terenurilor în cauză;d) să reabiliteze treptat şi să retehnologizeze instalaţiile de producereexistente, în vederea creşterii eficienţei şi încadrării în normele naţionale privindemisiile poluante, a participării centralelor electrice la reglajul de putere/frecvenţăServiciile publice centrale şi locale din Româniaîn sistemul electroenergetic naţional, a asigurării calităţii energiei electrice şitermice.Producătorii de energie au, în principal, următoarele drepturi:a) să aibă acces la reţelele electrice şi termice de transport şi distribuţie;b) să obţină culoar de trecere pentru liniile electrice de legătură acapacităţii sale de producţie cu sistemul naţional de transport şi pentru conductelede transport a energiei termice între capacitatea de producţie şi distribuitori sauconsumatori;c) să înfiinţeze şi să menţină un sistem propriu de telecomunicaţii pentrulegătura cu capacităţile sale de producţie, cu consumatorii sau cu dispeceratele.b. Transportul energiei electrice şi termice reprezintă activitatea princare acestea ajung de la o instalaţie de producere la distribuitorii sau consumatoriifinali de energie.Transportatorii de energie au obligaţia de a elabora, pentru zona lor deacţionare, un plan de perspectivă privind transportul, în concordanţă cu stadiulactual şi cu evoluţia viitoare a consumului de energie, cuprinzând modalităţile definanţare şi de realizare a acestor planuri, cu luarea în considerare şi a planurilor deamenajare şi de sistematizare a teritoriului străbătut de instalaţiile lor de transport.Planurile transportatorilor sunt supuse spre avizare autorităţii competente –Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei – şi spre aprobareministerului de resort.

c. Distribuţia energiei electrice şi termice cuprinde totalitateaactivităţilor referitoare la instalaţiile prin care se preia energia de la un producătorsau transportator şi se livrează clienţilor.Distribuţia energiei se face conform planurilor de urbanism, respectându-sedreptul de proprietate, protecţia mediului, sănătatea şi viaţa persoanelor şieconomisirea energiei conform normelor tehnice şi de siguranţă cuprinse înprescripţiile tehnice în vigoare.Distribuitorii de energie sunt agenţi economici autorizaţi în acest scoppentru o zonă determinată. Ei au, în principal, următoarele obligaţii:a) să racordeze la reţelele lor orice solicitant din zonă, persoană fizică saujuridică;b) să respecte în proiectare, execuţie şi în exploatare normativele şiprescripţiile tehnice, asigurând protejarea populaţiei şi a mediului înconjurător,protecţia pentru funcţionarea normală a liniilor de telecomunicaţii şi a staţiilor deemisie-recepţie radio şi televiziune;Managementul serviciilor publicec) să asigure urmărirea permanentă şi sistematică a comportăriiconstrucţiilor şi a echipamentelor energetice;d) să facă operativ reviziile şi reparaţiile necesare.În scopul îndeplinirii acestor obligaţii, distribuitorii de energie pot:a) să folosească, cu acordul consiliilor locale sau judeţene, după caz,terenurile domeniului public pentru lucrările de exploatare şi întreţinere;b) să întrerupă funcţionarea instalaţiilor pentru timpul strict necesarexecutării lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, cu anunţarea prealabilă adispecerului şi, după caz, a consumatorilor.Furnizarea şi utilizarea energieiFurnizarea energiei electrice şi termice este activitatea prin care un agenteconomic comercializează energie clienţilor interesaţi. Contractul încheiat în acestscop, denumit contract de furnizare, se încheie între furnizor şi client şi trebuie săcuprindă cel puţin clauzele minimale stabilite de autoritatea competentă princontracte-model elaborate pentru categorii de clienţi.Autorităţile judeţene şi locale şi competenţe lorConsiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşticoordonează activitatea de furnizare a energiei şi a combustibililor pe întregteritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în vederea realizăriiacesteia.Consiliile locale au următoarele atribuţii în domeniul energetic:a) planifică, organizează şi finanţează, împreună cu celelalte organismeabilitate, furnizarea energiei termice, electrice şi a combustibililor pe teritoriullocalităţilor, în condiţii de continuitate şi de siguranţă a alimentării şi ţinând seamade necesităţile de consum; în acest scop, pot prelua în gestiune centralele termice şicentralele electrice de termoficare din zonă, care au, în principal, ca destinaţieproducerea căldurii, reţelele de transport şi de distribuţie locală a energiei termicesau le pot concesiona, cu respectarea reglementărilor emise de AutoritateaNaţională de Reglementare în Domeniul Energiei;b) planifică, organizează şi finanţează iluminatul public;c) avizează realizarea noilor capacităţi de investiţii de interes local îndomeniul energetic;d) iniţiază programul de utilizare eficientă a energiei şi de promovare asurselor regenerabile de energie;Serviciile publice centrale şi locale din Româniae) iniţiază acţiuni de cooperare cu alte consilii locale pentru soluţionareaunor probleme energetice de interes comun.Dezvoltarea şi realizarea instalaţiilor de transport şi distribuţie a energieitermice se fac sub directa îndrumare şi control ale autorităţilor administraţiei localecare răspund de asigurarea alimentării cu energie termică a zonelor respective.Pentru îmbunătăţirea alimentării cu energie termică a localităţilor consiliullocal poate iniţia proiecte proprii de modernizare şi extindere a instalaţiilor termiceexistente în cadrul localităţii sau de construire a unor instalaţii noi, cu respectareaprevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul energetic auobligaţia să pună la dispoziţie consiliilor locale şi judeţene, în mod gratuit, toatedatele, informaţiile şi documentele necesare acestora, în vederea elaborării şifundamentării planurilor şi programelor energetice şi a îndeplinirii atribuţiilorprevăzute de prezentul articol.Starea tehnică actuală a infrastructurii locale – Energie termicăpentru încălzirea şi prepararea apei calde menajereÎn România, sunt realizate sisteme publice de încălzire şi preparare aapei calde menajere în 283 de localităţi, din care în funcţiune 259.Instalaţiile şi echipamentele care compun aceste sisteme sunt, în mareamajoritate a localităţilor, uzate din punct de vedere fizic şi moral, cu randamentescăzute şi pierderi de până la 30 - 35%, fapt care diminuează substanţial avantajeleproducerii şi distribuţiei centralizate a energiei termice, determină costuri ridicateşi consumuri de resurse naturale care se achiziţionează parţial din import.În prezent, se constată o tendinţă de debranşare a consumatorilorcaptivi din blocuri de la reţeaua de încălzire şi de montare a unormicrocentrale de apartament ce funcţionează pe gaze naturale.Fenomenul s-a dezvoltat pe fondul unui vid de legislaţie în acest domeniuşi datorită preţului foarte scăzut al gazelor naturale oferite consumatorilorindividuali printr-un mecanism de subvenţie încrucişată.Accesibilitatea serviciilor – Sisteme de încălzireSistemele de încălzire folosite de către populaţia României suntpreponderent centralizate în mediul urban (71%), la sistemele de termoficare fiindracordaţi 6,9 mil. locuitori, iar 1,7 mil. la centralele termice de bloc sau cvartal.Sistemele individuale, în special sobele cu combustibil solid, suntomniprezente în mediul rural, asigurând încălzirea pentru 10,1 mil. locuitori (98%).Managementul serviciilor publiceIV. Serviciul public de distribuţie a energiei termiceServiciul public asigurat de administraţia locală în vederea furnizării şiutilizării energiei termice de către consumatorii casnici este cunoscut sub numelede termoficare.Pentru a-şi realiza strategia în domeniul serviciului public de termoficare,administraţia locală are ca obiective:¦ asigurarea capacităţilor de producere / preluare a energiei termice de lafurnizor;¦ menţinerea siguranţei de funcţionare a sistemului de termoficare;¦ asigurarea distribuţiei optime de căldură şi apă caldă menajeră laconsumatori;¦ creşterea calităţii prestaţiei paralel cu reducerea costului.Se ştie că, în România, încălzirea locuinţelor şi a instituţiilor publice seface în două moduri:a) local – prin utilizarea combustibililor lichizi sau solizi în sobe saucazane de mici dimensiuni în imobilele cu mai mulţi locatari;b) centralizat – prin alimentarea blocurilor de locuinţe sau birouri de lareţeaua centralelor electrice de termoficare.În ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare a serviciului public determoficare amintim:• realizarea de noi surse pentru sistem;• perfecţionarea funcţionării punctelor termice;• reducerea pierderilor de căldură pe reţeaua de transport;• creşterea siguranţei în funcţionare a sistemului de termoficare;• modernizarea instalaţiilor interioare la consumatori.Starea tehnică actuală a infrastructurii locale – Distribuţiaenergiei electriceAccesul la energia electrică este, fără îndoială, facilitatea cea maigeneralizată pentru aşezările umane din România. Astfel, 98% dintrelocalităţi sunt racordate la sistemele de transport şi distribuţie a energieielectrice, consumul casnic reprezentând 21% din total.Accesibilitatea serviciilor – Alimentarea cu energie electricăDistribuţia de energie electrică este asigurată pentru aproape toată populaţia

ţării, fiind lipsiţi de acesta un număr de cca. 455 mii locuitori situaţi, în general, înmediul rural (410 mii).Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaV. Serviciul public de transport călători9

În România, transportul urban de călători se efectuează de cătreadministraţia publică locală, prin regii proprii şi societăţi comerciale cu capitalprivat precum şi prin persoane fizice autorizate.Serviciul de transport public local de persoane are la bază următoareleprincipii:a) respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale călătorilor;b) asigurarea deplasării în condiţii de siguranţă şi de confort;c) protecţia mediului;d) tratament egal şi nediscriminatoriu pentru toţi utilizatorii;e) servicii de calitate în condiţiile unor tarife accesibile;f) administrarea eficientă a bunurilor şi a fondurilor băneşti;g) dezvoltarea durabilă.Face parte din categoria transportului public local de călători transportul depersoane care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:a) este efectuat pe teritoriul unei localităţi urbane sau rurale, precum şiîntre localitatea respectivă şi localităţile limitrofe;b) se execută pe rute şi cu frecvenţe prestabilite, iar călătorii suntîmbarcaţi sau debarcaţi în puncte de oprire fixe;c) se percepe un tarif de transport, încasat de operatorul de transport.Prin mijloacele de transport în comun se înţeleg vehiculele destinate înmod special transportului public urban şi suburban de persoane. Acestea pot fi:a) autobuze urbane, autovehicule destinate şi echipate pentru transportulde persoane şi al bagajelor acestora; autobuzele din această categorie vor fiamenajate pentru transportul de pasageri, aşezaţi pe scaune sau în picioare, avândcel puţin 17 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, care asigurăposibilitatea unui schimb rapid de pasageri în staţii;b) tramvaie;c) troleibuze;d) minibuze sau microbuze, autovehicule destinate prin construcţietransportului a 10-17 persoane pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, darnu mai mult de 22 de persoane pe scaune şi în picioare.9 Serviciile de transport public local de călători sunt reglementate de Ordonanţa Guvernuluinr. 86/2001, publicată în M.O. nr. 544/01.09.2001Managementul serviciilor publiceServiciile de transport public local de călători se organizează pentru asatisface cu prioritate nevoile populaţiei, precum şi ale instituţiilor publice şi aleagenţilor economici.Sunt abilitate să organizeze, să reglementeze, să conducă, să monitorizezeşi să controleze servicii de transport public local de călători consiliile locale alecomunelor, oraşelor, municipiilor, precum şi consiliile judeţene.Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a întreprindemăsurile necesare pentru extinderea, dezvoltarea şi modernizarea transportuluipublic urban şi suburban de persoane.Autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciile de specialitate, vorgestiona şi vor controla activitatea operatorilor de transport public local de călători.Principalele obiective urmărite de autorităţile administraţiei publicecentrale şi locale în domeniul serviciilor de transport public local de călători sunt:a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor prin promovareacalităţii şi eficienţei serviciului de transport public local de călători;b) creşterea calităţii vieţii cetăţenilor prin susţinerea dezvoltăriieconomice a localităţilor şi prin realizarea unei infrastructuri edilitare moderne;c) acordarea de facilităţi unor categorii de persoane;d) asigurarea capacităţii suficiente de transport pe rute aglomerate.Administraţia publică locală trebuie să organizeze serviciul public detransport în funcţie de cerinţele specifice fiecărei localităţi, astfel încât să seasigure:

legăturile dintre zonele rezidenţiale şi cele industriale şi comerciale; facilitarea legăturilor din interiorul cartierelor pentru transportul optimcătre pieţe, şcoli, spitale; realizarea de legături între transportul pe şine şi cel pe carosabil; reducerea permanentă a numărului de transbordări dintr-un mijloc detransport în altul.Principala problemă a transportului public de călători este generată delipsa resurselor financiare pentru realizarea de investiţii noi şi pentru întreţinereareţelelor şi parcurilor de vehicule existente.O strategie modernă de dezvoltare pentru serviciile publice detransport are ca scop acoperirea cererii actuale şi de perspectivă în condiţii decalitate superioară şi buget de exploatare optimizat. În acest sens, serviciile publicetrebuie să asigure:0 reorganizarea transportului în sistem integrat;0 organizarea staţiilor multimodale;Serviciile publice centrale şi locale din România0 integrarea tarifară, adică utilizarea unui singur tip de cartelă pentruorice mijloc de transport public;0 realizarea sistemelor flexibile pentru autobuze şi a reţelelor decompletare cu troleibuze, aceste două mijloace fiind cele mai eficiente.VI. Serviciul public de întreţinere a spaţiilor verziSpaţiile verzi sunt reprezentate de parcuri şi grădini publice, zone deagrement aferente localităţii, scuaruri între ansamblurile de clădiri, precum şi spaţiiaferente altor categorii (imobile aparţinând instituţiilor şi agenţilor economici).Administraţia publică locală este obligată să asigure serviciul de întreţinerea spaţiilor verzi datorită funcţiilor acestora: funcţia ecologică – prin care se realizează climatul normal, combatereapoluării fonice şi a aerului, ameliorarea compoziţiei chimice a apei,solului şi aerului; funcţia de loisir – prin care se asigură activităţile sportive, odihnă,agrement; funcţia complementară – prin care se asigură funcţionarea normală acomerţului, alimentaţiei publice, educaţiei şi învăţământului.Cantitatea şi calitatea spaţiilor verzi constituie criterii pentru apreciereagradului de urbanitate al fiecărei localităţi, a gradului de confort şi civilizaţie.Prin proiectele şi studiile urbanistice, autorităţile administraţiei publicelocale stabilesc necesarul de spaţii verzi şi destinaţia acestora.Realizarea şi exploatarea spaţiilor verzi cuprinde mai multe faze:Η faza de proiectare – cu două componente: urbanismul şi investiţiile;Η faza de realizare a spaţiilor verzi în regie proprie sau prin intermediulunităţilor specializate, încredinţarea lucrărilor realizându-se prinlicitaţie; investitorul poate fi consiliul local sau concesionarii carecontribuie cu fonduri proprii;Η faza de exploatare a spaţiilor verzi se realizează prin intermediuldirecţiilor/serviciilor de specialitate din aparatul consiliilor locale şicuprinde:• lucrări de întreţinere conform caietelor de sarcini;• lucrări de reparaţii şi amenajări;• paza spaţiilor verzi.Η faza de producţie se realizează prin baze independente de producere amaterialului dendrologic şi floricol, care cuprind:• sectoare de pregătire;Managementul serviciilor publice• sectoare de producţie;• spaţii de iernare;• spaţii de depozitare;• ateliere.VII. Întreţinerea, repararea şi exploatarea drumurilor publiceAutorităţile administraţiei publice sunt obligate să asigure funcţionalitateadrumurilor astfel: cele centrale pentru drumurile naţionale, cele judeţene pentru

drumurile judeţene, cele locale pentru drumurile orăşeneşti şi comunale.În scopul modernizării drumurilor publice, sunt necesare anumite măsuridintre care amintim:¦ reabilitarea arterelor principale şi a celor de acces în localităţi;¦ modernizarea intersecţiilor, podurilor, pasajelor, precum şi realizareatraversărilor subterane şi supraterane;¦ sistematizarea reţelei de drumuri pe principiul inelar-radial;¦ creşterea gradului de siguranţă a circulaţie etc.Principalele obiective şi priorităţiale serviciilor publice de gospodărie comunală din RomâniaPentru a atinge cele două deziderate fundamentale ale serviciilor publice deinteres economic general respectiv: calitate la standarde europene; accesibilitate din partea tuturor consumatorilor fără discriminări de nicio natură, inclusiv prin preţ este necesar să avem în vedere o serie deobiective despre care vom vorbi în continuare. Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţiiautorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţieiResponsabilitatea organizării şi funcţionării operatorilor de servicii degospodărie comunală revine autorităţilor locale. Guvernul trebuie, însă, să sprijinemăsurile de îmbunătăţire a performanţelor operaţionale şi financiare a agenţilorprestatori, în vederea creşterii siguranţei şi calităţii serviciilor asigurate populaţiei,prin:• elaborarea legislaţiei secundare necesare implementării noiiLegi 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală;Serviciile publice centrale şi locale din România• înfiinţarea comisiilor de licenţiere a operatorilor pentru fiecarecategorie de servicii în parte;• înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniulserviciilor de gospodărie comunală;• stimularea măsurilor de reorganizare şi regrupare a agenţilorprestatori, după criterii de eficienţă economică şi capacitatea tehnică de soluţionarea problemelor financiare şi operaţionale cu care se confruntă astăzi o mare parte alocalităţilor. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact majorasupra stării de sănătate şi a nivelului de trai a populaţiei (alimentare cu apă,canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la acesteserviciiGradul redus de echipare tehnico-edilitară îngreunează accesul populaţieila serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului şi monitorizăriiautorităţilor. De aceea, Guvernul trebuie să asigure extinderea sistemelorcentralizate pentru serviciile de bază şi creşterea gradului de acces apopulaţiei la aceste servicii prin:• promovarea şi susţinerea unor programe de investiţii pentrureabilitarea, extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă,canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajeredin mediul urban;• implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale(SAPARD, Programul de Dezvoltare Rurală);• modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie aenergiei termice prin sisteme de cogenerare în vederea creşterii eficienţeienergetice, îmbunătăţirii raportului preţ/calitate şi menţinerii unui nivel desuportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie. Restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelordefavorizate ale populaţieiMecanismele actuale de protecţie socială, în condiţiile constrângerilorbugetare existente, îngrădesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivelacceptabil de servicii publice de primă necesitate. De aceea, trebuie să serestructureze mecanismele de protecţie socială a segmentelor defavorizate alepopulaţiei prin:

• extinderea protecţiei sociale pentru segmente defavorizate alepopulaţiei la toate serviciile de interes vital;Managementul serviciilor publice• implementarea unui sistem unitar şi coerent de protecţie socialăpentru serviciile energetice (energie electrică, termică şi gaze naturale) şieliminarea subvenţionărilor încrucişate. Promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea graduluide monopolCele mai multe dintre serviciile publice de gospodărie comunală aucaracter de monopol natural, determinat de situaţia de clienţi captivi abeneficiarilor racordaţi la sistemele centralizate de alimentare cu apă, canalizare,energie termică şi electrică, gaze naturale etc. De acea, trebuie iniţiate măsuri depunere în competiţie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanţare şi amanagementului prin:• scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor publice, în cazurile încare operatorul înregistrează pierderi financiare sau nu poate asigura o calitatecorespunzătoare a serviciilor pe care le prestează;• neacordarea licenţelor de operare agenţilor prestatori care nuîndeplinesc criteriile de performanţă stabilite prin reglementări specifice. Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniulinfrastructurii localeNevoile urgente de investiţii pentru reabilitarea şi dezvoltareainfrastructurii serviciilor de gospodărie comunală sunt estimate la un miliard dedolari SUA anual, într-un program de 15 ani şi apoi următorii ani până în 2022 de402 mil. USD şi până în 2030 de 193 mil. USD. Datorită constrângerilor bugetarecare caracterizează perioadele de tranziţie, finanţarea acestor investiţii nu poate firealizată, decât în mică măsură, din fonduri publice, atragerea capitalului privatfiind o necesitate stringentă. De aceea, trebuie promovate măsuri de atragere acapitalului privat în sfera serviciilor publice, iar autorităţile publice localetrebuie sprijinite în realizarea unor parteneriate public-private pentrufinanţarea nevoilor urgente de investiţii, prin:• pregătirea şi implementarea proiectelor de investiţii de tip BOT(Construieşte-Operează-Transferă) pentru extinderi şi dezvoltări importante lastaţiile de tratare şi epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, ladepozitele ecologice pentru deşeurile urbane;• fixarea unor limite minimale a investiţiilor prevăzute pentrureabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi pregătite şilansate în următorii ani;Serviciile publice centrale şi locale din România• gruparea teritorială a operatorilor de servicii, pentru a-i face maiatractivi pentru investitorii strategici;• stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospodăriecomunală, o dată cu definitivarea legislaţiei secundare şi înfiinţarea AutorităţiiNaţionale de Reglementare. Instituţionalizarea creditului local şi extinderea utilizării acestuia înfinanţarea investiţiilor din infrastructurăAlături de capitalul privat, creditul este o altă sursă tradiţională definanţare a investiţiilor din infrastructură în ţările Uniunii Europene. Creditulpermite degrevarea parţială a bugetelor locale de eforturile pentru finanţareaproiectelor complexe de investiţii şi repartizarea mai echitabilă a sarcinilor deplată între beneficiari. De aceea, trebuie întreprinse măsurile necesareinstituţionalizării creditului local şi înfiinţării unei bănci specializate înfinanţarea investiţiilor promovate de autorităţile locale, prin:• elaborarea unui proiect de lege privind înfiinţarea Băncii de Investiţiia Autorităţilor Locale şi acordarea de facilităţi pentru sprijinirea creditului local;• solicitarea unei asistenţe tehnice finanţate de către UE – PHAREpentru întărirea capacităţii instituţionale a BIAL nou înfiinţate. Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilăServiciile de gospodărie comunală au un impact deosebit asupramediului. Pe de o parte, reprezintă un important factor poluator, iar pe de altă

parte, participă în mod esenţial la limitarea gradului de poluare (epurareaapelor uzate, colectarea şi depozitarea deşeurilor). Respectarea exigenţelor demediu pe parcursul întregului ciclu de viată a infrastructurii serviciilor degospodărie comunală (construire – exploatare – întreţinere – demolare) dobândeşteo importanţă deosebită în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă. De aceea,trebuie iniţiate măsuri concrete privind alinierea reglementărilor şistandardelor româneşti din domeniul serviciilor de gospodărie comunală laexigenţele Uniunii Europene, prin:• armonizarea reglementărilor din domeniul serviciilor de gospodăriecomunală cu prevederile directivelor UE referitoare la apă, deşeuri, energie,transport;• sprijin financiar pentru co-finanţarea programelor care cuprind măsuride dezvoltare a infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2 etc);• promovarea unor programe speciale pentru oraşele mici în vedereareabilitării şi modernizării infrastructurii locale.Managementul serviciilor publice Promovarea parteneriatului socialServiciile de gospodărie comunală au un rol esenţial în solidarizareasocială a cetăţenilor, în asigurarea unui trai decent, în păstrarea păcii sociale.Plecând de la acest principiu, în următorii ani trebuie făcute eforturi pentru:• amplificarea implicării structurilor din societatea civilă, în principal asindicatelor şi patronatelor, în elaborarea de strategii, politici şi programesectoriale;• realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidăriilegăturilor cu asociaţiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor degospodărie comunală;• asigurarea condiţiilor de pregătire profesională continuă a tuturorlucrătorilor din sfera serviciilor de gospodărie comunală. Obiectivele strategice pe termen lung vor fi:• îndeplinirea exigenţelor impuse prin directivele U.E. la toate categoriilede servicii publice de gospodărie comunală;• asigurarea accesului generalizat al populaţiei la serviciile de interesvital (apă, canalizare, salubritate, încălzire);• deschiderea deplină a pieţei serviciilor de gospodărie comunală şistimularea mediului concurenţial în acest domeniu;• dezvoltarea durabilă;• protecţia mediului;• gospodărirea cu grijă a resurselor naturale;• menţinerea unui echilibru corect între veniturile populaţiei şi tarifulserviciilor.ConcluziiServiciile de gospodărie comunală se încadrează în sfera mai largă aserviciilor publice de interes economic general pentru a cărui reglementareUniunea Europeană a elaborat un nou concept care urmează să fie materializatîntr-o „Cartă albă a serviciilor publice de interes economic general”.Strategia şi politicile în domeniul serviciilor de gospodărie comunalătrebuie să fie elaborate şi conduse de către stat, iar răspunderea pentruadministrarea, conducerea şi monitorizarea serviciilor trebuie să revinăautorităţilor publice locale.Modernizarea şi dezvoltarea serviciilor publice locale este o cerinţă aprocesului de integrare a României în U.E., iar problematicile legate de calitateaapei potabile şi a apelor uzate, de gestiunea deşeurilor urbane, de depozitareaServiciile publice centrale şi locale din Româniaşi prelucrarea deşeurilor şi de protecţia aerului sunt abordate într-o serie dedirective ale U.E.Trebuie să se facă o distincţie clară între funcţia de proprietar alpatrimoniului cu care se operează pentru efectuarea serviciilor publice degospodărie comunală şi care revine autorităţilor publice locale şi funcţia deoperator al serviciului care poate fi realizată de orice persoană juridică de dreptromân cu condiţia să fie atestat şi să aibă un contract câştigat pe bază de licitaţie.

Restructurarea domeniilor serviciilor publice de gospodărie comunalăpresupune şi restrângerea numărului de operatori la o cifră rezonabilă cuprinsăîntre 150 – 200, într-o primă etapă şi apoi la cca. 100, în cea de-a doua etapă.Sistemele cu care se operează în prezent în domeniul serviciilor degospodărie comunală au o pronunţată uzură fizică şi morală, care conduce larandamente scăzute, consumuri mari şi la o calitate necorespunzătoare aacestora.Cadrul legislativ este favorabil relansării ramurii şi, ca atare, trebuievalorificat corespunzător şi dezvoltat cu pachetele de ordonanţe, hotărâri de guvernşi norme departamentale. În final, întregul pachet de reglementări specificesectorului va fi grupat într-un „Cod al serviciilor publice de gospodăriecomunală”.Problema pregătirii profesionale trebuie să fie inclusă în sarcinilecontractuale pentru toţi operatorii de servicii publice de gospodărie comunală şitrebuie să fie monitorizată ca şi ceilalţi indicatori de performanţă.Societatea civilă reprezentată prin patronat, sindicate, asociaţiiprofesionale şi ale consumatorilor trebuie să fie o prezenţă activă în procesul demodernizare a serviciilor publice de gospodărie comunală. Cuvântul de ordineîntre aceste structuri şi reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi localetrebuie să fie dialogul.Modernizarea şi dezvoltarea sectorului serviciilor publice de gospodăriecomunală şi aducerea sa la nivelul standardelor europene şi a prevederilor dindirectivele U.E. nu este posibilă fără un program susţinut de finanţare, care vatrebui să aibă ca surse principale:• bugetul statului;• bugetele locale;• capitalul privat şi/sau utilizarea procedurii BOT;• fonduri nerambursabile şi multilaterale;• credite de la bănci româneşti sau internaţionale;• fonduri municipale.Managementul serviciilor publiceCota de participare a fiecăreia din aceste surse în cadrul sumei totaleprognozate se va modifica în timp şi este de dorit ca participarea directă a bugetuluide stat să scadă la fel şi, efortul bugetelor locale, în schimb, să crească participareacapitalului privat şi a creditelor.Mecanismul creditării pe termen mediu şi lung împarte efortul investiţionalpe mai multe generaţii proporţional cu durata de utilizare a fondului fix realizat.Pentru a dezvolta mecanismul creditării este necesar ca:0 statul să-şi asume în mai mare măsură responsabilitatea garantăriicreditelor pentru investiţii şi nu pentru consum;0 autorităţile locale să devină mai curajoase şi mai independente înacordarea unor garanţii având în vedere pârghiile pe care legislaţia actuală le-acreat;0 băncile care acordă astfel de credite să fie stimulate prin măsurilegislative;0 modul de calcul al tarifelor pentru serviciile prestate să cuprindă în modobligatoriu şi taxa de dezvoltare.Efortul investiţional prognozat de cca. 940 mil USD/an în primii 15 ani nutrebuie să fie considerat ca un consum de resurse financiare pur şi simplu, citrebuie judecat ca un proces complex în cadrul căruia se produc bunuri materiale cuo perioadă lungă de utilizare, se realizează condiţii de viaţă la standardele europenepentru întreaga populaţie a ţării şi se îndeplinesc politicile de mediu şi dedezvoltare durabilă pentru care România s-a angajat în perspectiva integrăriiîn U.E.Acest efort investiţional conduce la atingerea obiectivelor de dezvoltarea serviciilor de gospodărie comunală şi va avea şi următoarele consecinţe înplan economic şi social: se menţine în activitate forţa de muncă care lucrează în acest sector decca 150.000 persoane cu tendinţă de creştere în următorii ani datorită dezvoltăriiunor noi capacităţi;

se dă de lucru la încă aproximativ 260.000 persoane care vor fiangrenate în programele de investiţii (cca. 500 mil. USD reprezintă manopera); se stimulează industria românească producătoare de utilaje, maşini şimateriale specifice care, în acest mod, ar crea cca. 40.000 - 50.000 de locuri demuncă; din cele 940 mil. USD cheltuite anual în ţară se pot consuma cumateriale, manoperă şi utilaje cca. 75% ~ 80%, ceea ce înseamnă şi aportproporţional la buget sub formă de taxe, impozite şi TVA;Serviciile publice centrale şi locale din România se aduc devize în ţară rezultate din credite şi sume nerambursabile decca. 800 mil. USD/an; se pot dezvolta oportunităţi pentru mari companii străine producătoarede echipamente, utilaje specifice care să realizeze capacităţi de producţie înRomânia, având în vedere că prin asemenea programe de investiţii pe termen lung,se asigură şi piaţa de desfacere necesară; se dă un mesaj de relansare economică a unor sectoare importante aleeconomiei naţionale (construcţia de maşini, producţia de materiale de construcţii şiinstalaţii, servicii etc.); se dă un mesaj pozitiv investitorilor şi operatorilor străini care dorescsă se implice în acest sector; conduce la economii importante de resurse naturale şi combustibili, înspecial gaze naturale şi petrol care, în prezent, datorită randamentelor scăzute şipierderilor din sistemele de încălzire urbană, se irosesc în proporţie de cca 30%; se reduce în următorii ani efortul bugetului de stat şi a bugetelor localepentru plata subvenţiilor la energia termică, datorită reducerii costurilor deproducere şi distribuţie; se întăreşte autonomia locală şi capacitatea de decizie şi deadministrare a administraţiei publice locale în probleme vitale pentru o aşezareumană.4.2.1.4 Alte servicii localeAlături de serviciile publice prezentate din sistemul serviciilor publice dinţara noastră, mai face parte şi administrarea domeniului public.Administrarea domeniului publicPentru a-şi putea îndeplini atribuţiile ce le revin în executarea normelorlegale, autorităţile administraţiei publice au nevoie de bunuri mobile şi imobile.Întrucât aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, aceste bunuriformează domeniul administrativ, care se subdivide în două categorii, şi anume: domeniul public, domeniul privat.Managementul serviciilor publiceÎn conformitate cu art. 135 din Constituţia României şi cu art. 1 dinLegea nr. 213 din 17 noiembrie 199810 privind proprietatea publică şi regimuljuridic al acesteia, domeniul public este format din bunurile care, potrivit legiisau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.Legea 213/1998 face distincţie între: domeniul public al statului, domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale care seîmparte în:• domeniul public judeţean,• domeniul public local (al comunelor, oraşelor şi municipiilor).Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor estealcătuit din următoarele bunuri:1. drumurile comunale, vecinale şi străzile;2. pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice,precum şi zonele de agrement;3. lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional saujudeţean;4. reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, staţiile detratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente;5. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi

primăria, precum şi instituţiile publice de interes local, cum sunt: teatrele,bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea;6. locuinţele sociale;7. statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de interes publicnaţional;8. bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nuau fost declarate de interes public naţional;9. terenurile cu destinaţie forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privatal statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridicede drept privat;10. cimitirele orăşeneşti şi comunale;11. din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prinhotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau deinteres public naţional ori judeţean.10 Publicată în MO nr. 448 din 24 noiembrie 1998Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaBunurile din domeniul public local sunt:a) inalienabile – nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai înadministrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;b) insesizabile – nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se potconstitui garanţii reale;c) imprescriptibile – nu pot fi dobândite de către alte persoane prinuzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile.4.2.1.5 Servicii publice comercialeDin categoria serviciilor publice comerciale fac parte următoarele servicii: organizarea şi funcţionarea pieţelor agroalimentare; serviciul de exploatare a parcajelor publice; licenţierea transportului privat de călători; expunerea firmelor şi reclamelor publicitare; organizarea şi funcţionarea cimitirelor; serviciul public de ecarisaj.I. Organizarea şi funcţionarea pieţelor agroalimentareOrganizarea şi funcţionarea pieţelor, a târgurilor şi a oboarelor estecircumscrisă de Regulamentul-cadru aprobat prin HG nr. 19/1996:Η Pieţele sunt ansambluri comerciale special amenajate pentruaprovizionarea populaţiei cu legume, fructe, carne şi produse din carne, lactate,cereale etc.;Η Târgurile sunt zone publice destinate vânzării – cumpărării de produseagricole, agroalimentare, agroindustriale şi industriale;Η Oboarele sunt pieţe destinate vânzării – cumpărării animalelor;Η Bâlciurile sunt combinaţii între una dintre formele de piaţă de mai suscu prestările de servicii pentru distracţie (jocuri mecanice etc.).Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa de a organizapieţele potrivit unui regulament propriu.Managementul serviciilor publiceGestionarea serviciilor necesare funcţionării pieţelor agroalimentarese realizează în trei moduri: prin serviciul public al consiliului local – piaţa este o direcţie care-şidesfăşoară activitatea în regie proprie cu fonduri din bugetul local şi cu funcţionaridin administraţia publică locală; prin instituţii de interes public – administraţia asigură serviciul publicprin contractul administrativ încheiat cu prestatorul numit instituţie publică; prin persoane juridice cu capital de stat, privat sau mixt – pe bazacontractului de asociere.II. Serviciul de exploatare a parcajelor publicePentru organizarea, utilizarea şi exploatarea spaţiilor aflate pe domeniulpublic sau privat al localităţilor, consiliile locale adoptă norme specifice defuncţionare.Parcarea este acel spaţiu special destinat staţionării vehiculelor,semnalizat prin indicatoare şi/sau marcaje, care se delimitează de partea carosabilă

a drumului public. În funcţie de destinaţie întâlnim:0 parcaje de reşedinţă – care se situează la mai puţin de 30 m de frontulimobilelor utilizate de către locatari şi care sunt amenajate şi întreţinutede serviciile de administrare a domeniului public;0 parcaje publice – în care staţionarea este temporară şi pentru care sepercepe o taxă;0 parcaje private – care aparţin agenţilor economici sau instituţiilorpublice.Parcajele publice sau private cu plată sunt amenajate de persoanele juridicecare le au în exploatare, iar cele fără plată sunt întreţinute de serviciul deadministrare a străzilor.III. Licenţierea transportului privat de călătoriAdministraţia publică locală poate autoriza şi transportul de călători cumijloace de transport particulare. Pentru a obţine licenţa de transport, operatoriitrebuie să îndeplinească anumite condiţii, cum sunt: onorabilitate – adică lipsa oricărei condamnări penale în legătură cuactivitatea pe care o desfăşoară; bonitatea – adică existenţa dovezilor din partea unei instituţii bancarereferitoare la capacitatea financiară a transportatorului;Serviciile publice centrale şi locale din România specialitatea – care trebuie dovedită cu documente eliberate deinstituţiile de profil; tehnicitatea – prin care transportatorul dovedeşte că deţine mijloace detransport care întrunesc condiţiile pentru a circula pe drumurilepublice.Licenţa poate fi suspendată dacă transportatorul nu mai îndeplineştecondiţiile pentru a desfăşura activitatea de transport sau poate fi anulată dacă aufost falsificate documentele de transport.Normele pe care trebuie să le îndeplinească un transportator privat decălători se stabilesc prin caietul de sarcini în care, pe lângă reglementările legale,sunt înscrise şi obligaţiile specifice pentru categoriile şi tipurile de transport pentrucare se acordă licenţă: condiţii pentru autovehicule, pentru şoferi, pentru deplasareacălătorilor, precum şi condiţii comerciale.IV. Expunerea firmelor şi reclamelor publicitarePublicitatea a devenit în prezent o componentă esenţială a politiciicomerciale prin care agenţii economici îşi fac cunoscute produsele pe piaţă.Autorităţile administraţiei publice locale reglementează, prin norme specifice,construirea şi amplasarea reclamelor publicitare pentru a proteja colectivitatea depropagarea violenţei, a viciului sau a altor acţiuni interzise de lege şi pentru a-şivalorifica domeniul public şi privat prin încasarea unor taxe.¦ Firma reprezintă o construcţie pe care se inscripţionează numele,denumirea comercială, obiectul de activitate sub care persoana fizică sau juridicăîşi exercită activitatea şi care se amplasează pe imobilele unde se desfăşoarăactivitatea în cauză.¦ Reclama reprezintă o inscripţie prin care se expun informaţii elogioasela adresa unei persoane fizice sau juridice, sau a unui produs sau serviciu, cu scopulde a-i face popularitate.¦ În afara firmelor şi a reclamelor publicitare, în interiorul localităţilor seutilizează şi eşarfe amplasate pe domeniul public, care conţin anunţuri referitoarela evenimente culturale, ştiinţifice, sportive, de interes local sau naţional.O altă formă de publicitate este cea ambulantă efectuată cu ajutorulautovehiculelor.Managementul serviciilor publiceV. Organizarea şi funcţionarea cimitirelorSub aspectul obiectului de activitate, înhumările, respectiv, incinerările nusunt servicii, dar sub aspectul interesului public al sănătăţii aceste activităţi trebuieorganizate de către administraţia publică locală. Aceste activităţi sunt asigurate însistem privat de către unităţile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat /locale.Organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi crematoriilor umane de către

administraţia publică locală se realizează prin: elaborarea unui regulament de funcţionare aprobat prin hotărâreaconsiliului local; atribuirea locurilor de înhumare prin concesiune; posibilitatea de a realiza construcţiile funerare numai pe bazaautorizării consiliului local; plata unor taxe şi tarife către bugetul local.Administraţia locală are obligaţia de a realiza infrastructura după carepoate presta serviciul în regie proprie sau pe baza gestiunii delegate.Datorită gradului mare de pericol social pe care îl reprezintă cadavrele,autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a institui norme specifice cuprivire la transport, depozitare, deshumare etc.Protecţia serviciului public este asigurată prin regimul contravenţionalaplicabil în cazul nerespectării regulamentelor.VI. Serviciul public de ecarisajAdministraţia publică locală are obligaţia de a institui norme cu privire lacreşterea, transportul, îngrijirea şi exterminarea animalelor fără stăpân care prezintăun grad ridicat de pericol social.Serviciul public de ecarisaj asigură atât protecţia câinilor, cât şi acetăţenilor din unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează, avândurmătoarele atribuţii:¦ strângerea câinilor fără stăpân;¦ îngrijirea câinilor;¦ asigurarea adăposturilor temporare pentru câini etc.Serviciile publice centrale şi locale din RomâniaPentru protecţia câinilor se instituie interdicţii cu privire la omorâreaacestora în afara instituţiilor specializate, maltratarea lor, organizarea luptelor cucâini.Posesorii de câini trebuie să asigure starea de sănătate a acestora,vaccinarea anuală şi să respecte anumite norme referitoare la deplasarea acestora(botniţă etc).Autorităţile administraţiei publice locale cooperează cu reprezentanţiiadministraţiei publice centrale, care utilizează câini (Ministerul Apărării Naţionale,Ministerul de Interne), precum şi cu organizaţii profesionale (Asociaţia Vânătorilorşi Pescarilor Sportivi), atunci când stabilesc norme general obligatorii în raza lorteritorială.4.2.1.6 Serviciul public pentru activităţi culturaleRealizarea unor activităţi specifice de învăţământ, artă, cultură, sănătate, lanivel local se asigură de către direcţiile de specialitate descentralizate în teritoriu,însă nu este exclusă posibilitatea organizării de către administraţia locală a unorinstituţii publice, cu personalitate juridică, prin care să se acopere necesităţilespirituale ale colectivităţilor locale.Un serviciu public cu caracter cultural are ca obiect de activitateiniţierea, derularea şi asigurarea cu mijloace materiale şi financiare aprogramelor cu caracter artistic, ştiinţific, documentar în regie proprie sau încolaborare cu alte instituţii guvernamentale sau nonguvernamentale.Serviciul public de proiecte culturale (centrul de proiecte culturale) îşiasigură finanţarea din venituri realizate din activităţi proprii, donaţii, sponsorizări şisubvenţii din bugetul consiliului local.Organizarea şi funcţionarea serviciului public pentru cultură se realizeazăprintr-un Comitet de coordonare şi un Consiliu de administraţie.Comitetul de coordonare cuprinde reprezentanţi ai consiliului local şi aiserviciilor publice descentralizate în teritoriu, având ca atribuţii aprobarea şimodificarea statutului, stabilirea proiectelor şi a programelor culturale, verificareaşi aprobarea raportului anual de activitate.Managementul serviciilor publiceConsiliul de administraţie este structura executivă care asigură activitateacurentă prin elaborarea programului de activitate, a regulamentului de funcţionareinternă, încheierea contractelor de cooperare şi colaborare, propuneri de buget devenituri şi cheltuieli.

Acest serviciu public realizează un raport de activitate pe care îl supuneaprobării consiliului local, care are posibilitatea coordonării permanente aserviciului prin intermediul comisiei de cultură.