Serie nouă Anul XXVII · 2016-09-06 · Ioana d’Arc (Fecioara din Orleans), mai românizată, cu...

Serie nouă

Anul XXVII

Nr. 7 – 8 (305 – 306)

iulie – august 2016

Serie nouă

Anul XXVII

Nr. 7 – 8 (305 – 306)


Revista este membră a AsociaţieiRevistelor şi Imprimeriilor Literaredin România (A.R.I.E.L.).

Apare cu sprijinulConsiliului Judeţean Suceava,sub egidaBibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava.

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări ale artistului plastic Silviu Oravitzan.

autografAdrian Alui Gheorghe – Călcâiul ..........................................................................................................................................1aforismeGheorghe Grigurcu – „A vorbi despre modestia inteligenţei” ........................................................................................2jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Cum a devenit USR partid în 2016!...................................................................................................3poesisŞerban Chelariu – Şi totuşi ......................................................................................................................................................5Menachem M. Falek – Esenţa iubirii ....................................................................................................................................9Lucia Olaru-Nenati – Poeme ................................................................................................................................................13Gheorghe Vidican – Un interior glisant ..............................................................................................................................15profilAdrian Dinu Rachieru – Mihai Cimpoi şi „grila ontologică”..........................................................................................18cronica literarăTheodor Codreanu – Poezia plânsului arheic..................................................................................................................23Ioan Holban – Lumea sub umbra lui Cain ........................................................................................................................27Constantin Cubleşan – Inventator al monadologiei (Lucian Vasiliu) ............................................................................31Rodica Mureşan – „Obiecte psihice” sau retorica golului şi a solitudinii ...................................................................33refluxAlexandru Ovidiu Vintilă – Radu Mareş. In memoriam ..................................................................................................36aide-memoireDaniel Pişcu – O istorie canonică în versuri a literaturii române (I) ..............................................................................37cadranVasile Andru – Hieratismul graiului românesc ...................................................................................................................38carnete criticeCornel Ungureanu – Geografii literare. Ion Druţă şi Paul Miron..................................................................................43recuperăriNicolae Cârlan – O zodie luciferică: Anul 1956 în viaţa şi activitatea poetului Nicolae Labiş ..........................47Ion Filipciuc – Un pribeag polon – Boguslaw Kuczynski ..............................................................................................53eminescianaN. Georgescu – Receptarea ziaristicii eminesciene (IV)................................................................................................61evenimentDoina Cernica – În Atena Congresului Mondial de Filosofie. Aristotel – 2400 de ani de la naştere ...............65prozăMarian Drumur – Fiecăruia ce se cuvine...........................................................................................................................68Constantin T. Ciubotaru – Statui decapitate .....................................................................................................................70chipuri şi priveliştiLiviu Antonesei – Când poezia vine din Banat ................................................................................................................73contrapunctIsabel Vintilă – Femei răspântii imprevizibile.....................................................................................................................75apostrofMagda Ursache – Exilul: durerea, revolta, „dorul-dor” ..................................................................................................77opiniiPetru Ursache – „Peceţi în cartea ţării”...............................................................................................................................80recenziiN. Georgescu – Raveca Vlaşin. Scrisul ca deprindere..................................................................................................86Monahia Elena Simionovici – Citind Dicţionarul etnologic bucovinean al lui Mihai Camilar...............................87din sens opusLeo Butnaru – În banca şcolară...........................................................................................................................................89jurnal de călătorieMarius Chelaru – Prin Anatolia, din Erzincan (X) ............................................................................................................93

DIRECTOR:

Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:

Sabina FÎNARUIsabel VINTILĂ

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Mircea A. DIACONUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUCIon BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Ilie LUCEAC (Cernăuţi)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: [email protected]; [email protected].

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4, 720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

1Bucovina literară • 7 – 8 (305 – 306), iulie – august 2016

Autograf Adrian Alui Gheorghe

Bucovina literară • 7 – 8 (305 – 306), iulie – august 20162

Aforisme

Gheorghe GRIGURCU

„A vorbi despre modestia inteligenței”

În raport cu înțelepciunea care e liniște, in-teligența e rumoare.

*Ipotezele seduc realitatea, îi oferă un inel

de logodnă.*

O apă de izvor avînd duritatea oțelului. *

Pentru unii critici, disciplina lor se vrea un soi de „morală” a poeziei, aidoma „moralei” de la sfîrșitul fabulelor.

*Lirismul potențial al oricărei limite.

*„Dumnezeu a făcut totul din nimic. Dar

nimicul răzbește” (Valéry). *

Semnezi cu sînge nu pactul cu Necuratul tradițional, ci pactul cu demonia propriului tău eu, infinit mai primejdioasă.

*Analiza: un aspect al nedesăvîrșirii virtuale

a ființei. Contemplația: un aspect al desăvîrșirii vir-tuale a ființei.

*Nu te poți apropia de tine însuți, ca scriitor,

decît părăsindu-te, recitindu-te după un răstimp de uitare. Trebuie să devii Celălalt.

*A vorbi despre modestia inteligenței ar fi

un nonsens. Inteligența e ambițioasă prin însuși țe-

sutul său exsanguu, abstract. Ambițioasă fără limite, deoarece are nostalgia carnației existențialului.

*Se fălește cu ideile altora, ca și cum s-ar în-

veșmînta într-un costum elegant.*

Bucuria e mai largă decît voluptatea pen-tru că, scăpînd de mărginirile carnale, e asemenea văzduhului care se deschide cerurilor (Seneca făcea distincție între gaudium și voluptas).

*Sfidezi timpul prin reculegere sau prin clo-

vnerie. Ultima sugerează că timpul ți-ar mai putea oferi ceva, e un fel de a-i cerși un pourboir.

*„Un noroc prea mare e ca soarele secetei”

(N. Iorga).*

Demonstrația cea mai convingătoare? Trăirea. *

Actul creator al creatului e constituit din simboluri divine, într-un înveliș egolatru.

*Strania consolare pe care ți-o poate da un

obstacol pe măsură ce-l conștientizezi. *

Uimirea: o spaimă imperfectă. *

Cum am putea scăpa de superficialitate? Lumea însăși nu e oare dramatic superficială prin efemer?


Jurnal comentat

Cum a devenit USR partid în 2016!

Liviu Ioan STOICIU

A apărut un nou partid — USR! Probabil că scriitorilor le-a sărit inima. E doar o coinciden-ţă de iniţiale: nu e partidul Uniunea Scriitorilor din România, ci partidul Uniunea Salvaţi România (te pomenești că devin automat toţi membrii USR, scrii-tori profesioniști, membri ai partidului USR-Uniunea Salvaţi România; să avem pardon, eu nu vreau să fiu membru al partidului USR, n-am fost niciodată mem-bru al vreunui partid și n-am de gând să devin nici de aici înainte; mi se pare chiar caraghios să fiu mem-bru al partidului USR, regret)! Nu-mi dau seama dacă deranjează conducerea actuală a scriitorilor acest nou partid cu iniţialele USR, dar ar fi regretabil să creadă vreun cititor că Uniunea Scriitorilor a devenit partid (mai ales azi, pe fondul bătăliilor din justiţie ale „re-formiștilor” în contra actualei conduceri a USR, care e aleasă până în 2018 de adunările generale ale filialelor USR și de actualul Consiliu, pe un statut necontestat la înscrierea lui în tribunal, în 2013). Noul partid apărut, care poartă iniţialele USR, are pretenţia că reprezintă „societatea civilă” sau tehnocrată (bineînţeles, o anu-mită parte a ei, aceea a unei elite mai degrabă publicis-tice, cu pretenţii critice la adresa tuturor ideologiilor din politica românească, ideologii eșuate atunci când au ajuns la putere, dovedite corupte și lipsite de clar-viziune), care are la bază Uniunea Salvaţi Bucureștiul a lui Nicușor Dan (remarcat în bătăliile pentru păs-trarea patrimoniului imobil în Capitală) și care a luat procente importante la alegerile locale din acest an, din București. Personal, mă mir că a apărut o aseme-nea titulatură, cu… Salvaţi Bucureștiul! Are legătură cu cunoscuta Salvare-Pompieri-Poliţie? Suni la 112 și salvezi sau ești salvat, de ce era nevoie de un partid cu nume de salvare sau de salvatori? E o sugestie: cei de la Salvare-Pompieri-Poliţie se pot considera membri

ai partidului Salvaţi România (și / sau Salvaţi Bucureș-tiul)! Parol: să salvezi… ţara, România de cine, de ro-mâni? Să salvezi Bucureștiul de la ce anume? Eventual de la marele cutremur anunţat, Doamne ferește. Îmi amintesc de prorocirea lui Sundar Singh (1889-1929; a fost un creștin evanghelist indian, care a avut viziuni de top), că Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial... Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inela-ră, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil „NOU IERUSALIM” pă-mântesc. Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întru-totul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Adică Bucureștiul va fi pus la pământ de marele cutre-mur așteptat și va fi reconstruit? E de ajuns să bat în lemn? Va avea diametrul de 7 kilometri? Curios, azi Bucureștiul are un diametru de 21 de kilometri (sau de 11 kilometri dacă pleci din centru până la margine). În sfârșit. Dacă a apărut un partid cu numele Salvaţi (era și un slogan cu „Salvaţi Delta!”, inventat de un ziarist descurcăreţ, uns cu toate alifiile postcomuniste, mare moralist, Liviu Mihaiu, cu emisiuni pe TVR 1, ajuns în 2008 guvernator corupt al Deltei, pus de fostul preșe-dinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, contra a două milioane de euro date de către pușcăriașul de azi, ieri mare afacerist inclusiv în mass-media, Sorin Vântu; mă doare capul, Sorin Vântu fiind un fel de patron al unei bune părţi a Deltei), înseamnă că așa trebuia să fie, chestie de destin… politic la români!

Vai de capul nostru. Când scriu aceste rân-duri, partidul USR calcă pe două cărări (ba pe stânga, ba pe dreapta, în căutare de ideologie), deși anunţă că


Jurnal comentat

are calea lui, de mijloc, „neutră politic”. Vrea cică să fie partid… tehnocrat, dacă nu cumva bufnim în râs (sună a amatorism cras; sau a diletantism politic), de ce să nu se încerce în România anului 2016, în cele câte-va luni până la alegerile parlamentare, și un asemenea partid… civic (să nu zic tehnocrat; sau independent; sau… competent, sic!). Scuzaţi de expresie, parcă am mai avut un asemenea partid, crescut din spuma Ali-anţei Civice, condus de actualul președinte al USR… Anume Partidul Alianţei Civice, care era plin de scrii-tori, ziariști, intelectuali cu moţ, băgători de seamă din organizaţiile civice… Ce potriveală! Partidul USR de azi (al lui Nicușor Dan) în comparaţie cu PAC-ul con-dus de președintele de azi al USR… V-am zăpăcit de cap? Să nu existe nici o confuzie, să știţi că noul partid USR are port-drapel o franţuzoaică măritată în Româ-nia, Clotilde Armand (ajunsă vicepreședinte a USR, fostă vicepreședinte a Uniunii Salvaţi Bucureștiul, deși n-a avut loc un congres de constituire a USR; congre-sul USR va avea loc la finalul lui august?) — o altfel de Ioana d’Arc (Fecioara din Orleans), mai românizată, cu copii acasă, tare simpatică, mândră și ambiţioasă! Domnia sa a plecat în ţară, prin întreaga Românie, să recruteze candidaţi USR (Uniunea Salvaţi România, aţi reţinut, nu Uniunea Scriitorilor din România) pen-tru alegerile parlamentare din decembrie 2016! Nu-mai „oameni de calitate” din societatea civilă (ce-o fi aia; mie îmi scapă subtilitatea acestor activiști). A apă-rut, să dau un exemplu, și un lider al USR Iași, Andrei Postolache (nu, nu-l confundaţi cu liderul Filialei USR Iași, Cassian Maria Spiridon), instalat lider al USR Iași de către Clotilde Armand în persoană! Isteţ „nevoie mare”, Andrei Postolache declară ritos (pentru ziarul Adevărul): Despre poziţionarea ideologică. Noi avem idei, avem preferinţe. Grupul nostru cuprinde pe cineva care a crescut într-o familie de ţărănişti, avem socialişti în sens european, dar avem şi oameni între. Noi nu ne blocăm în ideologie. Cel mai corect de spus e că nu vrem să ne asumăm o ideologie. Problemele sunt de bun simţ, nu cred că e propice să ne blocăm în ideologie. Noi tre-buie să spunem care sunt proiectele noastre de ţară, cu ce rezonăm. Noi nu am putut spune mare lucru decât că suntem antisistem. Însă, antisistemul ăsta e periculos. Trump e antisistem, Le Pen e antisistem, Brexit-ul e an-tisistem. Depinde unde duce acest antisistem. Norocul nostru e că antisistemul nostru e în regulă. E clar, e jale mare în politica românească, partidul USR visează să aibă filiale în toate judeţele ţării (cu sedii ale lor, firește) și o reprezentare de 10 la sută în viitorul Parlament, în speranţa că „de mandatele noastre va depinde forma-rea guvernului” (conform liderului USR de la centru, Nicușor Dan) — chiar?

10 august 2016. BV

Biblioteca Bucovinei literare

Hwang Sok-yong, Prinţesa Bari, traduc-ere din limba coreeană şi note de Iolanda Prodan, Iaşi, Polirom, 2016.

Ko Un, Timp cu poeţi morţi, traducere din limba coreeană şi note de Iolanda Prodan, prefaţă de Andrei Doboş, Bucureşti, Tra-cus Arte, 2016.

Sun-mi Hwang, Găinuşa care voia să zboare, traducere din limba coreeană şi note de Iolanda Prodan, Bu-cureşti, Arthur, 2016.

Doina Popa, Ca frunza-n vânt, Iași, Junimea, 2016.


şi totuşi

Şerban CHELARIU

Poesis

numai ideea de floare

numai ideea de floareidentică-și estesieșiidee de floarecu idee de floare

floareacu florilenu

numai ideea de timpcurgefără să ne înfioare

timpulhoinărindu-nenu

numai firul subțireal ierbiiștie cum să legeneverde-albastrulsub soare

talazul mărilorîncă nu

numai dragul și dorulprin inima mea

frigeși doare

prin inima ta

parcă daparcă nu

depinde

depindede tine însuţidacă vrei să mai muștidin mărul pierzaniei

sau nu

nemușcatul învaţăun fel de viaţă

mușcatulviaţacare aici nu ne estese zicecă nu

*

muștisau nu muști

odată


Poesis

prin lumeconta

nu mai contează

prin trupul de sângeși carne și oaseacum și aiciviaţa se poate prelinge firesc și ușor

trupul numai să-l umplicu șipotul eismălţuindu-l cu răcoarea sufletului tăuîncă fierbinteulcior

ohce de mai bucuriebucuria astade a fi

tot încercdar nu-s în stare

nu se poateîn cuvinte defini

şi totuşi

el te gândește și se răzgândeștejucându-se de-a gânditul și de-a răzgânditul

pe tineel te răstălmăceștejucându-se de-a răstălmăcitul

jucându-se atentde-a împrejmuitulnevăzutul ți-l împejmuiește cu parii teritoriului pururea împrejmuitnumai de el purureaîmprejmuitul

te pândește răzbunător

te împarte măsoarăcataloghează hălciși-n întregimehălci adunândte reîntregeștejucându-se de-a împărţitulmăsuratulcatalogatul și adunândîntregitulîncercând din toate puterilesă te dezmintăpe tinede nedezminţitul

el pe tinede totul și toatete învinovăţeșteși ca să scape odată și-odatăde tineprin pâinea cea de toate zilele

Bucovina literară • 7 – 8 (305 – 306), iulie – august 2016 7

Poesis

își ascutefelii când o taiecuţitul

de întregimese zbate pe tinesă te despartăciopârţindu-tecu de-amănunţitul

pe tinede întregime de nedespărţitul

și totușiuneoriparcă ultima rămășiţă de sufletdin neatențieînsufleţindu-și

reușește cumvasă te pipăieînsufleţindu-și parcădin neatenţieși pipăitul

reușește să te șoptească însufleţindu-și neatentprintre gânduriparcă șoptitul

și pretutindenicer înstelat te aprindeînsufleţindu-și nopţilecu asfinţitul

mărginitulcu nemărginitul

ce discret miroase

ce discret miroasenoul născuta veșnicie

la intersecţia oriundecu orișicând

și carneace pătrunzător miroasecarnea a spaţiu

la intersecţia emisferele frunţiicu intersecţia palmelor

dar trupul

ce mai duhnește trupula suflet

la intersecţia gânduluicu a inimii

pretutindeniunde fiecare clipădin acumul de-acumeterntrecătorse intersectează cu viaţași pute proaspăta dragdragoste-mpuţitcumplit dor

precum de pedro


Poesis

dorul și dragul francescăi da rimini

tu nu vezi marea

tu nu vezi marea

tu vezi doar talazul rostogolindu-se singurcare vuiește

talazul nu-i marea

marea-i singurătatea privind din adâncuriziuacum scadenoapteacum crește

marea-i talazuriare o mie de chipuri

este tăcerea lichidădin care se-nfruptăsub nouri și ceruribancuri cărnoaseimense de peștevuind a nisipuri

schimbându-și culoarea

tu nu mă vezi

tu îl vezipe cel care-ţi vorbește

soareletunu îl vezi

vezi doar pe cel îmbrăcatîn lumină

soarelenu-inumai lumină

e și bezna care-i respiră-n adâncurisub luminoasele haine

bezna deplină

tu îl vezi doar pe cel îmbrăcatîn lumină

pe floare n-o vezi

floarea e formamustind a prezent și culoarefloarea dintâi e-n sămânţăadâncnevăzutăînsingurataunica floare

pe floare n-o vezivezi doar prezenţa-mbrăcată-nculoare

nici pe este nu-l vezieste e goltransparentnevăzut de lumină

pe este nu-l vezi

îl vezi doar pe este îmbrăcatul există cu haine

fel de fel

de odihnăde lucrude sărbătoare

doar așa

să se ivească și în luminădupă cerinţăascunsele taine


Poesis

Esenţa iubirii

Menachem M. FALEK

Pasărea din colivie

Niciodată nu vei reuși să ghicești secretulUnei colivii de aurChiar dacă e căptușităCu mantie regală.În ea o pasăre care a auzit odatăUn cuvânt ce‐nsemna libertatenu și‐a mai putut potoli sufletul.Poate c‐a uitat cum se mai zboară.Scoate un ciripit bucuros sau unCiripit trist, cine să‐și mai dea seama?Unde‐i sufletul păsăriiÎncuiată în colivia coastelor?Își deschide drumul spre inimile îngerilorCare ne viziteazăÎmbrăcați cu haine străvezii.Ce culoare au hainele păsărilor?Verde, galbenŞi pe vârful pensulei mai e puțin albastru,Roșu la gât.Uite, ea e norocoasă la culoriŞi are o voceLa care putem numai visa,Şi cu suflet – are totÎn colivia ei de aur.Şi sub aripile eiCare au uitatCum se mai zboară.

Totul începe în portocaliu

În țara înzăpezităAm visat un soare arzătorCare răsare ca o portocalăŞi pictează câmpurile‐n oranj.Vară potolită.În curtea sinagogii din orașSplendidăMi‐am imaginat:Țara cu sandale biblice în picioareHaine nord‐africaneSabia din teacăCe aduce jertfe la templu.În Țara făgăduințeiAm încercat să mă împrietenesc.Aveam aceeași limbă,Aceleași jocuri.În Orașul sfântAm construit turnuri de pasiuniCa să le împart la cine‐i dornic să le aibă.Şi am așteptat.În casa meaCu fața la ecranul plasmeiCroșetam iluzii despreViitorul care va fi, probabil, în portocaliuPoate se va schimba în rozCând va răsări Ziua poruncii.M‐am istovit prea tarePaznicii ochilor meiAtrag ecranulŞi întunericul(dacă o să fie îngăduitor) o să‐mi mai dăruieVisePentru încă o noapte.


În Valea înălţimilor

Eu privesc de la înălțimea singurătății luminoaseSpre anii ce mi‐au rămas.Pun întrebarea ce nu se mai puneŞi răspunsul nu se află între literele scrise alearticolelor de lege.Ochii mai încearcă să vânezeO mică rază de speranță evadatăCare‐și respiră ultimul aer din plămânPregătită să se îndrepte spre balonul negruCare ne va cuceri cuTotul.Trec ore, zile sau numai secunde.Ochii se redeschid.Te ciupești pe obrazControlezi dacă mai ești aiciPe terenul pe care‐l mai poți pipăi.Respiră adânc din plămâniCa să‐ți ajungă pentruÎncă zeci de experiențe nedoriteDe rețineri și de mușcat până la sânge al buzelorPână ce se ivește picătura de sângePână la simțământul adânc al vieții.Mă privesc lung în oglindăVăd culoarea căruntă a părului ce‐mi mai acoperăfrunteaŞi nu vreau să știuCe e dincolo de ea,În tăriile conștiinței mele,Până la momentul următorului surâsBinevenitChiar dacă nu știu de ce.Numai acolo, departeExistă fericirea absolută…

Altare

Uită‐te la moștenire:Altar de presiuniLa fiecare anotimp și vârstaÎn fiecare mediu sau uliță.Presiunea în artere anunță o explozie.Presiunea în vene anunță stand‐ul.Presiunea în piept anunță îngrijorare.Presiunea în burtă anunță dureri.Presiunea în gât anunț‐o sufocație.Presiunea la ochi anunță o scurgere.Presiunea în spate anunță culcarea.Presiunea în picioare anunță oprirea.Presiunea în plămâni anunță nedormire.Presiunea la inimă anunță un vas care a cedat.Uite soluția:

Poesis

Altar de pastile,Aranjate după ore, după zile.Pastila alba,Un sfert de pastilă albastră,O jumate de pastilă verde,O pastilă portocalie.Seringa.Punga cu lichide.Estompa.Nu există pastile negreNumai nopți neterminate.Altare, altare trec și se petrecÎn fața imaginilor tale.Altar cu copil de adormit,Altar cu zestre, cu moșteniri,Altar cu aspirații,Altar cu inele de aur,Şi de speranțe.Altar cu eforturi, preocupăriAltare cu pastileŞi, la sfârșit, altar de liniște…

Voci din camera răcoroasă

Întins pe masă în camera răcoroasă.Becuri deasupra.Plasma la stânga ta.Corpul acoperit parțial.Trup cateterizat.Oamenii cu stetoscopul vorbesc pre limba lor.Mișcă din mâini artificial.E lumea medicalăMulțumită de sineCă a găsit…În ochii mei tulburiMunți și văi.La vederea lor – părți din inimă mai funcționează.Țipăt pentru ajutor.Da, inima‐i ruptă și are nevoie de a fi cusutăSau cel puțin sprijinită.Încă vreo câteva minute și eiÎși vor trece în cont încă un succes.Minutele trec.M‐am obișnuit la răcoare.Explicațiile sunt inutile.Doar eu vorbesc și alte limbi.Important e că încă bate.Sângele curge.Poate că pe drumul lui strânge cuvinte,Mărturie peste zeci de aniAjutor pentru cercetători.Cameră plină cu amintiri.Întâlniri străine întâmplătoare


Pe care cel de pe masăVa preferaSă le uite.N‐are nevoie de nicio sârguință.Cicatricile nu se ștergCu mănușiSau cu pânze umede.

Esenţa iubirii

Se poate că iubirea să arate la felPe înălțimiSau pe nisipul deșertului?Se poate explica iubirea?Se poate înțelege?Sau e un simțământ așa de vagCă nici cel mai bun poetN‐o poate tălmăci…Sunt cei ce spun că de acolo, de susIubirea e ca o piscină.Dar nu poți să‐i afli adâncimea.Trebuie să sari în ea și, dacă apa e prea mică,Te va distruge.Dar dacă e adâncăVei putea să înoți în ea și iar să înoți.Cum arată nisipul din zborul păsării?

Brun și nomad?Minte el ochii în lumina soarelui?Miraj în plină zi.Şi eu, cel ce nu știu să înotMai cred că bună e apa adâncă.Şi cu sfaturile mirajuluiSe poate ajunge pe celalalt mal.Este evident.Apa‐i aceeași, la mulți ani de la proba înotului.Inima mi‐e plinăŞi mirajul de la marginea deșertuluiMă încurajează să‐mi continui drumulÎntre apă și nisip.Şi niciun viscol nu va stingeFocul pământesc.Pentru că găurile din ozon au fost createCa prin ele să curgăBinecuvântărileÎntregii lumi.

Nu vă supăraţi, cât mai costă iubirea?

Cât costă iubirea?Prima, primitiva,Voință de atingere a corpurilor.Câteva bancnote și pericolul sanitar.Culesul informațiilor despre ea și pregătiri pedante.Zbateri.Şi la sfârșit regretul…Şi atunci, cât mai costă iubirea?Multe vise.Căutări.Nopți petrecute sub plapumă.Şi insomnia.Spune‐mi cât costă iubirea?Dincolo de speranță,De luni și până sâmbătă.Deșteptarea de duminică.Refacerea puterilor pentru o nouă zi de luni șiPentru săptămâna care vine.În sfârșit, explică‐mi cât costa iubirea?E vreun pericol de răspuns negativ?Două sute pe scara tensiunii.Aproape întotdeauna o dezamăgire.Două cateterizări și un standA căror contribuție la iubire sunt doarNiște reflecții nesfârșite…

Şapte fete. Una şi una…

Când soția a devenit bunicăVedeam șapte fete.

Poesis


Picioarele mă duceau prin ulițeleDin Praga.Căutam un umăr liber,Ochi buni,Momente de consolareDin zilele trecuteŞi liniște de ani.Când ea a devenit bunicăAveam șapte fete în sertare.E interesant ce mi‐au putut propune,În drumuri paralele,Cele șapte iubiri.De când am uitat cum arătau,Ce culoare aveau ochii lor,Cum le era pieptănăturaŞi ce șoapte pluteau cu ele în vânt.BunicaŞi cu mine, care mă simt încă tânărChiar fără cele șapteFete .Vreau să mă adâncescÎn vise.Şapte vise deșarteDe buze tremurândeFără rujPupila în care te poți scufundaPână în momentulCând te va înghiți de tot.Bunică.Nepoți.Şapte fetePe lacuri negreÎn care te poți înecaÎn mijlocul sufletului înghețat dinPraga.

Compoziţii

Poetul e compus din șaptezeci la sută apă.Poate nouă la sută – științăProbabil opt la sută – talentŞi restulSe împarte întreLimba pe care nu știe s‐o stăpâneascăŞi ego‐ul său mereu în creștere.Dacă și‐ar spăla cu apă ego‐ulŞi cu ea și‐ar limpezi limbaAr putea s‐o‐nvețe mișcările măiestre.Atunci timpul rămas liberl‐ar putea folosi să‐nvețe știința

de‐a nu‐și irosi talentul.Dar cine are timp, putere și energieSă‐și schimbe purtareaSă‐și găsească alter‐ego‐ulCe se ascunde între inimă și creierCe conturbă corzile vocaleŞi ce nu trebuie deranjatCu prostiile zilnice…Cine vrea să renunțe la persoana divizatăSau împărțităŞi să aleagă un alt personaj?Doar atunci poate schimba ordinea mondială,Poate dărâma experiențele pseudo‐științificeŞi să dea de lucru mai multor psihologi.De aceea e preferabil să păzești cei șaptezeci la sută

apă.Restul se poate împărți cum vreiÎntre alți componenți respectabili….

Mantaua poeziei

Dumnezeu a îmbrăcat mantaua poezieiŞi a coborât să viziteze oamenii.Spera că‐L vor asculta în limba astaVor înțelege ce vrea să spunăŞi‐L vor urma.Mantaua poeziei a îmbrăcat‐oÎnaintea de a coborî la poporul său.Mantaua țesută în mătasea strofelor purpuriiCroșetată cu fire aurii de propoziții,Încrustate cu cuvinte argintateTerminate cu punct și cu virguleDecorate cu mărgele.În poezie vorbea când a coborât.Așa a vrut să audă șiSă vadă suflete.Dar a auzit numai limba piețiiSau cel mult pe cea prozaică.Că oamenii au uitat poeziaŞi numai puțini din liderii religiei cărțiiŞi‐au mai amintit jargonul ăla vechi.În acele zile, zilele morții credinței în artă,Zilele luminoase ale religiei ciobanilor orbi erauÎn drum spre mulțimea negânditoareCare închide ochii și aude.Numai microfoanele discurilor medievaleCe comemorează sărăcimeaArtei cu reclame ultimative mai erau deschise.În acea eră, adevărata poemă s‐a ascunsÎn grotele bibliotecilor.

Poesis


Poesis

Poeme*

Lucia OLARU-NENATI

POEZIA

Regăsirea Cuvântului Prin care Dumnezeu a descris Cum vedea el că va fi lumea,De aceea ușor de recunoscutNiciodată de numit.

Cum să descrii tu,Cu ochiul tăuCel o clipă trecătorPeste nemarginea firiiÎntregul cel de Marele Sine văzutÎnainte de-a-l nașteSpre-a-l da drept merinde Iubirii?

LA POÉSIE

Retrouver la ParoleDont Dieu a décritSa vision de l’univers futur,Facile à reconnaîtreImpossible à dire.

Comment décrireCe que l’on voitDe ses yeux qui ne s’arrêtent qu’un instantSur l’infinité du monde,Le Tout vu par le Grand SoiAvant d’être ditPour en faireLa matière dont l’amour se nourrit?

ODĂ VRĂJMAŞULUI MEU

Ţie, Antisinele meu, ar trebui să mă-nchinMulţumindu-ţi că prin ură mă naștiCe m-aș fi făcut fără tine?Aș fi îngălbenit vegetalSpre uitare de sineAș fi ruginit mineralPână-n miezul ruiniiM-aș fi stătut Ca un ochiu de mâlNici apă, nici humăŞi-ncet m-aș fi nenăscutCa pruncul în mumă.Vrăjmaș nesperatCe-mi trezești lenevia-ntorcând-o-n oţel de Toledo,Imprevizibil șacalCe mă obligi sa mă apăr amintindu-mi de mineŞi lustruindu-mi armura și coifulPân-ce-mi devin epidermă de bronz, Tu ce mă arăţi lumii hidoasă,Tu, ce mă obligi să te contrazic și să devin Tot mai întreagă, mai luminoasă;O, Antisinele meu, jumătatea de măr otrăvit a poveștiiCăreia cealaltă-i sunt euŢie, Prea Ne Fericit Anticrist, ce te dai drept Mesia,Aproapele meu mai aproape decât mi-a fost cândva

vreun iubit...Dacă nu te-ar fi iscat vreun duh milostiv Strajă de veghe timpului meuÎnspre îndârjită nedelăsareAr fi trebuit să te născocesc ca pe-o minciunăŞi nu se știe dacă aș fi reușit să-ţi sculptez mai cu harFruntea de câine turbat, ochii de lup hămesitBarba de ţap nădușit de sabat și sufletul de vârcolac.Ţie ar trebui să mă-nchin mulţumindu-ţi


Blestem de pedeapsă, contrast întunecat strălucirii mele Graţie ţie, tot mai întregiŢie-ţi ridic osanaCel ce ești ramă neagră privirilor mele de cer!

ODE À MON ENNEMI

Devant toi, mon Anti-moi, je devrais faire révérenceEn te remerciant de ta haineQui me donne naissance.Que serais-je devenue sans toi ?J’aurais jauni végétalement jusqu’à l’oubli complet,Je me serais couverte de rouille, minéralement,Jusqu’au coeur de la ruine,J’aurais été croupie comme l’eau limoneuse,Ni rivière ni terre,J‘aurais été comme un enfant jamais néResté dans sa mère.Ô mon Anti-moi, moitié empoisonnée De la pomme du conte,Dont je suis l’autre moitié.Toi, le Mal Heureux AntichristQui veux passer pour Messie,Mon prochain plus proche de moiQu’aucun de mes bien-aimés,Si un esprit charitable ne t’avait fait surgirEn gardien qui veille sur mes jours Et sur mon énergie sans relâche,J’aurais dû t’inventer comme une fableEt on ne sait pas si j’aurais eu la main suffisammentInspirée pour créerTon front de chien enragé, tes yeux de loup affamé.Inespéré ennemi qui éperonnes ma paresseEt la convertit en acier de Tolède,Imprévisible chacal qui m’obliges à me défendreEn renouvelant de moi-même la mémoireEt en redonnant à mon armure et à mon casque l’éclat,Jusqu’à en faire une épiderme d’airain.Toi qui essaies de me rendre hideuse aux yeux du monde,Toi qui m’obliges à te contredire et à devenirToujours plus lumineuse et toujours plus entière,Ta barbe de bouc transpiré au sabbat Et ton âme de revenant.Devant toi je devrais faire révérenceEn te remerciant,Malédiction punitive, sombre opposé de mon jourToujours plus pur grâce à toi, C’est à toi que je lève mon hossana,À toi qui es le cadre noir de mes regards d’azur !

RUGĂ ÎN NOAPTE

Ajută-mă, Doamne, să nu morDacă nu pentru mine,De dragul morţilor

Al celor pe care-i port în sufletŞi-i legăn ca pe prunciŞi le spun să stea cuminţiDe-acum și până atunciŞi să aibă răbdareCă le voi aduceDrob de sare În spinareŞi pomeni de fapte buneŞi halviţă și aluneŞi hrană de amintireŞi le voi rândui rosturile curmate-n părăsireŞi le voi ridica numele-n pomenire...

Ei stau acolo cuminţiÎnfășaţi în uitareCa niște prunci sfinţi Şi doar privesc cu ardoareŢipându-și tăcerea Ca niște copii Care nu pot încă vorbi Şi așteaptă de la mineCu plânsul lor mutSă le dau un sufletŞi–o viaţă de-mprumut.Ajută-mă, Doamne, să nu mor Căci moartea mea va fi și moartea lor!

PRIÈRE DE NUIT

Aidez-moi, Seigneur, à ne pas mourirSi ce n’est pas pour moi Alors c’est pour les morts que j’abriteDans mon âme en les berçantComme des enfants chérisJe leur dis de se tenir tranquillesAujourd’hui comme alorsÊtre patients car je leur apporteraiUn peu du tout comme une mèreJe leur ferai don de mes bonnes actionsDes noisettes et des bonbonsEt le souvenir sous la forme du painJ’achèverai leurs travaux interrompusJe ferai émerger du néant leurs noms...

Ils se tiennent tranquilles là-basLangés dans l’oubliComme des saints nouveau-nésEt ne font que regarder passionnémentLeur silence est criant comme celui des enfantsQui ne peuvent encore parlerLeurs larmes muettes attendent de moiUne âme et une vieAidez-moi Seigneur à ne pas mourirCar ma mort serait aussi la leur !

* traducere în limba franceză de Elisabeta Isanos

Poesis


Poesis

Un interior glisant

Gheorghe VIDICAN

FURIA BUNICII

vestea căderii femeii ușoare în dizgraţia bunicii travesti în ochii cerșetoruluinoaptea încremenită în oboseala ei înţelege ochiul tânărfoamea trupului duce mâna la gură oprește sărutul măsurând distanţa dintre buze cu sarea lacrimiio poveste de dragoste începută pe șoseaua borșuluimașinile merg bară la bară prin trupul eișoferii de tir îi ironizează dorinţelelătratul câinelui buze în trupul femeiifuria bunicii lăsată la ușă de trecerea pe roșu a înfloririlor lui hormonalescoate din șoldurile femeii răsăritul de soare purtat în copite de armăsarporunci apocaliptice a patimilortinereţea lui neâncepută un trofeuîl poartă prin ochii șoferilor de tirgemete căzute pe asfalttrupuri înnebunite de aplauzetemerile de pe buzele femeii sunt arse de răsăritul soareluiîncepe lecţia de geometrie a sărutuluibuzele brăzdate de trupul lui tânăr fac iesle în sângele ei s-a trezit rumegându-i trupulhimere prin priviri în transă singurătăţile lor duc degetul la gură să facă liniște șoferii de tirîn sânii ei merele coapte potolesc șuieratul șarpelui mirodenii pe buzele luiîi așază privirea între coapse să fie răsfăţată de răsăritul soareluifuria bunicii mușcă șoseaua borșuluialungă somnul din ochii trecătorilormișcări sacadate în mirosul cafelei buze pline de dezmăţtrupul femeii simte curgerea sângelui prin urmele luisingurătăţile lor intră în dangătul clopotului în mână purtând șuieratul șarpeluirăsăritul soarelui așează trupul lui tânăr pridvor în cuminţenia sângeluisânii femeii înroșesc dangătul clopotuluilângă ochii ei felinarul mahmur desparte curgerea sângelui de lăcomia cerșetoruluivestea căderii în dizgraţie a urmelor ei o duminică în delir în furia buniciibuzele un descânt de deochi peste trupul tânăr răpus de oboseala începutuluiprivirea bunicii ridicată în vârful oaselor îi dojenește îndrăznealatrecătorii colorează trupul femeii cu zâmbete pline de bunăvoinţăîn dangătul clopotului amiaza răscolește foamea cerșetorului


femeia pe borșului la pândă macină tinereţea lui scrâșnind din dinţitrecerea din ea spre alte femei rostogolesc merele ionatane în șuieratul șarpeluio căderea în nesomn a sângelui tânărochii chelneriţei îi poartă frumuseţea în privirebuzele îi brăzdează chipulîn halba de bere se citesc acatistele unui nou începutfuria bunicii se rostogolește sub pașii chelneriţei fumul ţigării are formă de buze

BUCĂTĂRIE

înjură ca la ușa cortulu împarte portocala în sfere de influienţă învaţă mersul pe bicicletăfemeiaagaţă șoaptele de strigătul infirm al apei de la robinetperiferii de mirosuriprin halba de bere un râs șarmantfemeia înșiră boabe de struguri pe șireturile pantofilorle poartă prin umbra unei foste iubiri să îi ademenească amintirileîși descalţă tălpile de urmemirosul de mirjoacă zaruri în pântrcul femeii nesperat de roditordin pricina imaginaţiei scârţâitul ferestrei face semne obscene trecătorilorzgomotul unui sărut lung face ordine prin bucătărieurmele tălpilor se împotrivesc respiraţiei gură la gurăîntre mirosuri o rivalitate perversă ca între rouă și lacrimăbucătăria femeii lasă buzele să fie deflorate de lunina ferestreitrecerea desculţă prin sărut a dimineţii împarte mirosurile în emisfere pline de curcubee cocoșateamantele mirosului de cafea după buletinul de știri își revendică zumzetul unui ţânţar mahmuralungă spaima bucătăresei pe fereastrăneglijeul ei roz lasă soarele să-i sidefeze sâniimersul pe bicicleta ergonomică o împotrivire a firii la revoltele din trupul femeiiextrem de fidel mersul desculţ al buzelor tale alungă lătratul câineluiîl usucă ca pe un strop de rouă pe obrazcoadă de cometă zâmbetul ei se împarte în mirosul vecinilorneglijeul ei roz surpinde pisoiul urinând în lumina ferestreiîn lacima mamei au fiert umbrele unor mirosuri clandestinedimineaţa trece prin telepatia bunicii scârţâie în curgerea robinetuluiprin gură îţi trec amintiri forescente cu mirosuri hilaretemerile călugăriţelor în faţa sărutului mere ionatanecu poala plină de lumina ferestrei neglijeul roz al bucătăresei despică mirosurile bărbatuluica o trăsură zgomotul sărutului trece prin mirosul cafeleijocul de zaruri strigăt prin apa robinetuluiunui ochi de sub pălăria femeiistări confuze a mirosurilordesculţă prin sărut neglijeul roz al bucătăresei alungă mirosurile în bestiale pofte bărbăteștiicoană a amiezii în sufletpotopul foamei sub pașii pisiciiîn bucătărie mirosuri oarbe mănâncă biscuiţi

Poesis


Poesis

UN INTERIOR GLISANT

un interior glisant migrează prin sângele femeii de serviciu de la grădiniţăo căpușă în răsăritul soarelui stropul de rouăcomplice cu șarpele buzele tale leagă cu panglici colorate fabrica de pălăriiprin râu curge o apă verde cu miros de kiwifascinată privirea taie curgerea râului în bucăţi de râufemeia de serviciu de la grădiniţă aude o jucărie plângând își pierduse umbra pălărieiun interior glisant bucăţi de râu cu miros de kiwi prin sângele devalidat de trupmutată în copaci grădiniţa zâmbește copiilor precum o caleașcă cu pălării colorate trecătoriloro pisică alăptează lătratul câinelui fabrica de pălării un interior glisantamabilitatea exagerată a femeii de serviciu de la grădiniţă scoate din sărite răsăritul soareluigrădiniţa din copac rămâne fără scară de incendiua furat-o o domnișoară să-și urce umbra în șuieratul șarpeluiun interior glisant sărutulîmbracă răsăritul soarelui în trening îl duce de mână prin zâmbetul copiilore o încercare de clovn a râului cu miros de kiwiîn pașii educatoareifabrica de pălării privatizată de zâmbetul ei devinevulnerabilă economia de piaţă e complice cu șarpeleun interior glisant arată cu degetul mic curgerea sângeluisub poalele femeii de serviciu de la grădiniţă dorm jucăriileprivirea roasă până la coate de lacrima mamei mărșăluiește prin copilăria unicului ei fiul-a avut la bătrâneţe cu bărbierul venit direct de pe fronti-a ademenit sărutul cu un ștrudelmirosul de kiwi un fotoliu în care se odihnesc gurile copiilorgrădiniţa urcată în copac un interior glisant fuge din jucării în obrajii femeii de serviciuo ușoară înclinare a curgerii lasă mirosul de kiwi fără râuo jucărie abandonată strănută de supărare umple pașii educatoarei cu lacrimiașezat în cutii de carton mirosul de kiwi complice cu șarpele un interior glisant prin nările copiilorfabrica de pălării în faliment e vândută bărbierului venit de pe frontfiul lui își plimbă copilăria prin pălăriileagă cu panglici colorate zâmbetul educatoareifemeia de serviciu de la grădiniţă cu o pălărie movă acoperă foamea jucăriilorlacrimile mamei îmbătrânesc în ochii trecătoriloreconomia de piaţă înfășurată cu o eșarfă de cașmir trezește invidii în pașii precupeţei de vinuriîn pahare fosforescente copii beau kiwiun interior glisant grădiniţa din copac pașii educatoarei închid o ușăfabrica de pălării are umbra îmbătrânită bărbierul de pe front complice cu șarpele


Mihai Cimpoi şi „grila ontologică”

Adrian Dinu RACHIERU

Profil

Mihai Cimpoi (n. 3 septembrie 1942, Lar-ga, R. Moldova) vine dintr-o provincie care, lungă vreme, a fost un „cobai al Istoriei”. Acolo, limba ro-mână, sub povara fundamentalismului moldove-nesc a fost un personaj tragic. Şi tot acolo, miraculos, a renăscut, aflând în opera eminesciană, în cruciada pentru limbă, istorie și neam o „Biblie luptătoare”, cum spunea, inspirat, criticul. Lup singuratic, tână-rul Cimpoi (supravegheat, acuzat, interzis) încercase a reabilita eseul filosofic, românizându-şi discursul; vroia să afle, pe cont propriu, fie și într-o moldove-nească „salonardă”, frecventând simbolistica arheti-pală, drumul spre Centru, articulat ontico-ontologic. Adică acele „adevăruri arhetipale”, chiar dacă, în-tr-un climat ostil, locuit de „bâlbâielile sociologis-mului vulgar”, atmosfera era irespirabilă, în pofida unor „mici deschideri”. Dar Cimpoi se refugiase salvator în Bibliopolis; făcuse din Bibliotecă, fie și Krupskaia, ca „navetist”, o a doua casă, pregătind cu tenacitate normalitatea. Acea nicasiană „dreaptă cumpănire”, urmărind avid procesul literar, citind insaţiabil și devenind o personalitate emblematică. O instituţie, în cele din urmă, acceptând misionaris-mul cultural. Rezistent la masa de scris, asaltat de cohorta veleitarilor, ins fără morgă, bonom, vervos, spontan, capabil de șarje epigramatice (nu vedea Gh. Bâlici, în acea risipă de spirit, un „duelgiu” ca-muflat?), lansând calambururi, Mihai Cimpoi este, înainte de toate, un eminescolog devotat. Şi un scri-itor-cetăţean. Şi, indiscutabil, un critic important, văzând în Eminescu un mare poet al Fiinţei, impu-nând faza ontologică în receptare, anunţată de Rosa del Conte și dezvoltată de Svetlana Paleologu-Matta.

Grila fiinţială se nutrește din reflecţia filosofică. Eru-dit, împlinit, agresat (dar adversitatea, știm, e nece-sară), Mihai Cimpoi oferă, sub „filosofia cumpenei”, reverii livrești și, uneori, preţiozităţi filosofarde. O primă observaţie se impune: oricâte asigurări ne dă criticul, demersul său nu crește sub pattern că-linescian. Chiar dacă mentoratul „divinului critic”, în anii tineri, este indubitabil. Mânat de un „daimon lăuntric”, Cimpoi s-a dăruit scrisului și scriitorimii. Ştia prea bine că în viesparul literaţilor nu va întâlni „îngeri estetici”. Că pledoaria sa pentru respectarea valorilor nu va bloca furia demolărilor (invectivate, evident). Că „personaj epopeic” fiind, cum l-a văzut Daniel Corbu, își va purta prin lume orgoliul rănit și „cicatricele”. Important e că Mihai Cimpoi a trudit pentru a închega o hermeneutică proprie: mitopo(i)etica. Şi că metoda, sub o inconfundabilă pecete stilistică, aglutinând evocări și poeme critice, culti-vând transdisciplinaritatea, a devenit, cu o jucăușă vorbă a lui Ion Filipciuc, cimpo(i)etică.

Dar basarabeanul Mihai Cimpoi, „un uriaș blajin” (cum l-a văzut Constantin Călin), călător fre-netic pe întinsurile românităţii, nu este doar ilustrul ambasador al unei Provincii. Nume de referinţă în câmpul criticii, eminescologul de la Chișinău, critic itinerant, reprezintă, se știe, o autoritate, privind cu ochi avizat, prea generos, uneori, peisajul literar, îm-părţind indulgenţe și participând la felurite sindrofii literare. Critic necomplexat, M. Cimpoi convinge prin detentă problematică și anvergura demonstra-ţiilor, spulberând ipoteza decalajului (de care, nu chiar fără argumente, se face mare tărăboi). Bărbat viguros, un munte de om cercetând cu aviditate bi-


bliotecile, academicianul impresionează și prin re-zistenţă. El n-a căzut prizonierul seducătoarei bo-eme și trupu-i falnic n-a fost năruit de întrecerile bahice la care, cu sârg, participă guralivii congeneri, hotărând ierarhii „de azi pe mâine”.

Cum literatura română, după spusa că-linesciană, „este una și indivizibilă”, Cimpoi refu-ză basarabenismului condiţia de mediu diasporic. Cine a răsfoit densa O istorie deschisă (1998), con-sacrată tocmai literaturii basarabene, s-a putut con-vinge că doar o reconstituire „pompeiană”, dând seama de „succesiunea de reînvieri”, îngăduie priza la „fenomenul basarabean”, aflat la ceasul fericit al regăsirii de sine. Provincia nu e „stearpă pe ogorul literaturii” (cum se încăpăţâna a crede, în 1992, un Şt. Ciobanu). E drept, condiţia tragică, teroarea Is-toriei, mișcarea circulară ca forma mentis ar explica sacrificiul esteticului și puseele mesianice. Cercul, potrivit demonstraţiei lui M. Cimpoi, rămâne figura emblematică a spiritului basarabean. Doctrina ba-sarabenismului a fost și este necesară având în vede-re circumstanţele istorice și culturale, opunându-se tăvălugului rusificării și opacităţii centriste. Dar ea se varsă în albia largă a românităţii, recuperarea cul-turală excluzând derogările valorice. Chiar „friabilă” fiind, literatura s-a dezvoltat rizomic și a dovedit, în timp, o rezistenţă subterană, salvatoare, oferind un eticism ardent și o esteticitate, uneori, rudimentară. Dar speranţa regăsirii în interiorul aceleași culturi, fără a folosi două cântare critice, rămâne întreagă. Liantul invincibil al reîntregirii este, indiscutabil, cel cultural. Basarabia acuză un „gol cultural” și neo-pașoptismul (defazat, evident), iscând atâtea sus-piciuni și controverse, este explicabil și justificabil. Or, desfășurările exegetice ale lui M. Cimpoi, deloc îndatorate unui regionalism ţâfnos, vizează întreaga cuprindere a spiritului românesc. Aventura litera-turii basarabene se poartă în numele unui orgoliu stimabil (ar fi zis Perpessicius), dar practicând „re-ducerea la scară”; având, așadar, șansa inserţiei și evitând delirul zonal. Iată, de pildă, Cimpoi scria, cu „îngăduită mândrie”, despre primul roman anonim basarabean (numit convenţional Aglaia și antici-pând „cu o oră” romanul lui Filimon); dar și despre descoperitorul manuscrisului, istoricul Ion Varta. Cine va fi fost autorul? Supoziţiile criticului între-ţin o spumoasă broderie speculativă. Sfinxul – sun-tem avertizaţi – tace, deși există speranţa că vor fi smulse și alte manuscrise din mapele pecetluite. Iar elanul detectivistic, din fericire, n-a obosit. Totuși,

Istoria sa, inventând o tradiţie basarabeană, „o carte de autoritate”, „inestimabilă”, atât de necesară în ex-plicarea unor contexte, vădind grabă canonizatoare etc., se așează în prelungirea unor vechi panoramări nivelator-didacticiste (v. Istoria literaturii moldove-neşti), constata Răzvan Voncu. Şi, astfel, ar fi blocat interpretarea istorico-literară, „ratând” confluenţe-le, zice tânărul critic, dispus – e drept, deocamdată într-o Conferinţă, ţinută la Chișinău – „a răsturna” perspectiva.

Câteva nuanţe interpretative s-ar impu-ne, credem. Cumpăna cu două ciuturi (Ed. Augus-ta, 2000), volum scris într-o vreme descumpănită, lărmuitoare, aţâţând răfuiala cu valorile dorea să surprindă și să cuprindă relaţia sufletului românesc cu Istoria. Centrul de greutate al demonstraţiei ră-mâne, negreșit, fiinţa cumpănitoare eminesciană. Or, la Eminescu, a cunoaşte înseamnă a cumpăni și creierul rămâne „cântarul înţelesului”. Sfatul de a ne despărţi de marele poet nu poate fi urmat de criticul de la Chișinău. Atent la „dialecticitatea” verbului a cumpăni și la modulaţiile fiinţiale, M. Cimpoi nu se pripește; deplânge, negreșit, fiinţa neîmplinită și află, în noicianul întru, „o vocabulă fericită”, împăcând – sub cer românesc – înţelepciunea cu filosofia. Efor-tul revelării Fiinţei nu ocolește popasul exegetic pe latura ei negativă: zădărnicia, autodispreţul, molima complexelor, reacţia întârziată la provocările istori-ei, definind un neam fără conștiinţă istorică (cum, nemilos, se pronunţase Cioran). Temperamental, M. Cimpoi respinge excesele. Va elogia, fără rezerve, o întreagă tradiţie culturală fecundată de eminescia-nism; vede în marele poet (cel care se mărturisea: „în mine bate inima lumii”) modelul cultural cu adevă-rat demn și deplânge, repetat, nepăsarea româneas-că. Adică o ţară care, lăsată în voia valurilor, trăiește cu faţa la trecut, dezinteresată parcă de propriu-i destin. Dar să nu uităm, M. Cimpoi are încredere în rolul coagulant al marginii, cu energiile ei neconsu-mate. Lumea basarabeană, brusc precipitată sub „lo-gica istoriei”, dovedește o îmbucurătoare redeștepta-re naţională. Scriitorii – observă eminescologul – au fost cei care au lansat „strigătul existenţial”. În pofida eliticidului, în pofida românofobiei (cultivată me-todic), reintegrarea în context românesc se anunţa victorioasă. Chiar dacă în lungul șir al mistificărilor, chestiunea Basarabiei a devenit un caz monstruos. Cartea despre Blaga era, de fapt, o reînnoită pledoa-rie pentru unitatea spaţiului mioritic. Dincolo de fatalitatea etnică a categoriilor stilistice, dincolo de

Profil


viziunea arcadică, adăpostită în orizontul misteru-lui, M. Cimpoi, pe urmele lui Noica, vorbește de ra-ţionalitatea acestei filosofii, interesată de „fiinţa în-trebătoare de fiinţare”. Autoritatea filosofiei blagiene a stârnit discuţii firești în Basarabia. Să ne amintim că N. Crainic descoperea un „fluviu de orientalism” sorbit de matca sufletului ancestral ori de „măsura românească” (pentru care pleda Al. Al. Leontescu). Iar devenirea fiinţei, eul scindat, sedus de revelaţii contrarii, în fine, cunoașterea pro-blematizată (Lu-cifericul), schi-ţând un „model pre-ontologic” întreţineau am-biguitatea blagi-ană, pendulând între arătatul și ascunsul. De aici pleacă și dificul-tăţile recepţiei. Iar în cazul Ba-sarabiei chesti-unea se pune în termeni lipsiţi de echivoc. „Pă-săreasca” unor exegeţi, manevrând un lexic lemnos ori încărcat de preţiozităţi, sfârșește prin a-l opaciza pe marele poet-filosof.

În fond, Blaga, cercetând „fenomenul ba-sarabean”, aprofunda matricea românească și forti-fica spiritul naţional (în sensul disocierilor de mai târziu ale lui Nichita Stănescu). Dar M. Cimpoi, bun cunoscător al realităţilor basarabene, sesizează că „trei Blaga” au fecundat spiritul Provinciei. Ar fi, întâi, generaţia ’30 (pe linia Costenco-Meniuc-Mag-da Isanos), atrasă de paradisiac și dezmărginire, cutreierată de „înfiorarea panteistă” și dezvoltând perspectiva sofianică. Atingând, astfel, liniștea mio-ritică (cazul George Meniuc). Şi am mai putea vorbi de episodul Crainic, profesor de teologie la Chiși-nău. Urmează generaţia lui Gr. Vieru, preluând și prelucrând principiul matern al Universului și ne-buloasa Satului-idee. Invocând, securizant, făptura mamei, Gr. Vieru o înţelege ca fiinţă axială („Eine Urmutter”) și se reîntoarce la acea deplinătate vita-lă a primordialului, masiv, dar răscolit de frăgezimi, care ne atrage în sorbul unei boli cosmice. Şi, în fine, după blagienii E. Coșeriu (cu începuturi poeticești)

și Al. Lungu, ultima promoţie, ivită sub semnul coa-gulant al Renașterii (demonstrând unitatea spaţiului mioritic, idee atât de dragă lui M. Cimpoi), dar și al Postmodernismului centrifug, întreţinând atâtea polemici, cu sau fără miză, împinse, însă, în pragul canibalismului transprutean. Se uită, păgubos, că valorile coexistă. Că furia contestărilor nu îngăduie o recepţie calmă. Acea altă poezie, visând a se des-părţi de „mioritismul ancestral” (cf. Eugen Lungu),

flutură zgomotos și arţăgos steagul sincronismului. Iconoclastia opt-zecistă este una recuperatoare, blamaţi fiind po-etaștrii refugiaţi în „bastionul tra-diţiei”. Dar Mihai Cimpoi e con-vins că deasupra acestor inflamă-ri, a repetatelor încăierări, există o continuitate organică: „marea temă basarabea-

nă a înstrăinării”, ontologizată la extrem (vezi Basa-rabia, nr. 2-3/1994). Ca factor de echilibru, ca arbi-tru al eleganţei, criticul de la Chișinău, dominând suveran „olimpul republico-moldovenesc” (N. Ne-gru), încearcă să stingă excesele.

Seria oltenească de Critice, de izbitoare in-spiraţie pompos-maioresciană, dezvoltă un evantai tematic de mare diversitate și bogăţie ideatică, por-nind de la porunca mentorului Junimii, cel care – re-amintim – avertiza că demersul critic este „o lucrare necesară în viaţa publică a unui popor”. Cu deosebi-re azi, când timpul crizist, descumpănit, întreţine o stare belicoasă, producând vacarm, babilonie, into-leranţă și, inevitabil, ceaţă axiologică / confuzia valo-rilor. Când, deseori, în această necurmată gâlceavă, valorile sunt maculate, „insultate”, decretate ca fiind „expirate”; or, M. Cimpoi, convins că „avem noroc de valori”, știe prea bine că aceste valori trebuie res-pectate, că un popor „așezat” își cinstește scriitorii exponenţiali. Şi acest masiv și blajin basarabean, tră-ind cu rost, trudește de o viaţă în acest scop; fie că vorbește despre complexele literaturii române (pen-dulând între orizontul mioritic și cel european) sau

Profil


Profil

despre schizofrenia moldovenească și obsesia iden-titară, fie că atacă relaţia dintre Centru și margine și discută aplicat despre metehnele exilului românesc, fie că – îmboldit de „demonul recitirilor” – coboară în po(i)etica arhetipală (vezi paralela Bacovia-Vie-ru) sau ne dezvăluie „abisurile receptării” în poves-tea eminescologiei (după modelul Bohr); în toate, așadar, se mărturisește cu umoare egală, risipind idei și încercând a ne călăuzi în drumul spre Centru (centrul Fiinţei, se înţelege). Te și întrebi când scrie acest maratonist al lecturilor, un neobosit călător, ubicuitar, de mare productivism; și care, observăm fără efort, ţine la tăvăleală și nu lipsește nici de la întrecerile bahice, surclasându-și comesenii. Ceea ce face merită, însă, toată lauda. Încât, invocând no-rocul ca destin, pornit din Larga natală, Mihai Cim-poi este un spirit permeabil, de largă cuprindere și, negreșit, un pilon al românismului. Ca dovadă, în Esenţa temeiului, un masiv opus, rod al unui proiect editorial pus la cale de târgovișteni (Editura Biblio-theca, 2013), criticul reunea șase eseuri monografice consacrate unor figuri culturale din „faza aurorală”, testând fenomenologia spiritului întemeietor. Încer-ca să afle temeiul înfiinţător, cercetând silinţele pio-nierilor, acea arătare a gândirii (meșteșugită, bine-înţeles), purtând intuiţia trebuinţei „cu poetice fa-ceri”, cum ar fi zis Ienăchiţă Văcărescu. Examinează, așadar, tranziţia spre lumea românească literară prin osârdia celor care, în dimineaţa poeţilor (cf. Eugen Simion), anunţau, totodată, și „zorii europenităţii”. Coboară în „starea pre-morfică” și propune, de fapt, o istorie a literaturii noastre premoderne la Târgo-viște, războindu-se cu inerţia exegetică. De la Vă-cărești, trecând prin scriptorul Heliade (și Panhym-niul Fiinţei), Grigore Alexandrescu (cu „însuflarea” fiinţării), Vasile Cârlova și sufletu-i „mâhnit”, la „postmodernul” Ion Ghica și Ioan Alexandru Bră-tescu-Voinești, sondând „prefacerile firii”, inventari-ind obstacolele și limitele, atâtea orientări tranzitorii (șanse ontologice în ordinea noastră culturală), M. Cimpoi avertizează asupra scrisului ca proiect spi-ritual. Ctitorirea ar fi o ctitorire a fiinţei, prin ros-tirea ei (esenţializată). Literatura devine proiect de existenţă, cheltuind erudiţie și suportând influenţe. Încât doar grila ontologică îngăduie această descin-dere în domeniul posibilului, aflând – prevestitor – temeiul înfiinţător. Şi urmărind, în timp, receptarea celor vizaţi, oscilantă, negreșit (tabloul, sinusoida, curba, meandrele etc.), gardată de referinţe selecte. Totul, sub cupola dreptei cumpene și prin veghea

unui spirit constructiv, cu lecturi întinse, metabo-lizate, fie că ne încântă poezia de idei (în interlu-diile nietzscheene), fie că, sub pavăza lui Polifem, plonjăm în pluralismul postmodern. Așezându-și demonstraţia pe o solidă temelie heideggeriană, M. Cimpoi invocă întemeierea, palpând „nebuloasa genezică”, sub o distribuţie triadică: ctitorire, do-bândirea – de – teren – ferm și, desigur, legitimare („întemeiere justificativă”). Privind, însă, literatura română ca un proiect de existenţă, axat „pe o unitate identitară”, cum ne previne, configurând – ar spune Gérard Genette – un ansamblu coerent și un spaţiu omogen, în pofida „împrăștierii politice”, amintită dureros de Eminescu. Târgoviștea, în epocă, era „un sol fertil pentru această identificare”. Iar domnia lui Matei Basarab, „cea mai naţională epocă din Istoria noastră” (aprecia, cu îndreptăţire, Eminescu), a ofe-rit condiţii prielnice, dăruindu-ne, scrie Mihai Cim-poi, o dimineaţă spirituală.

Prins în hăţișul atâtor proiecte, M. Cimpoi a lansat și un impozant Dicţionar enciclopedic Emi-nescu (Editura Gunivas, 2012), un dar făcut cultu-rii noastre (să recunoaștem, cu inevitabile lacune și omisiuni, reparate din mers), o iniţiativă „primejdios de vastă”, cum sublinia, în Cuvântul înainte, Eugen Simion. Iar un titlu precum pomenita Cumpăna cu două ciuturi (Carte despre fiinţa românească) dezvă-luie tocmai temperamentul său critic: un om cumpă-nit, vădind seninătate și echilibru, descoperind trud-nic acele „înţelesuri alunecătoare”, punând la lucru – în filiaţie eminesciană – „recea cumpănă-a gândi-rii”. Încât, în plin haosmos, glorificând descentrarea (o capcană existenţială, ne previne M. Cimpoi), ne-fixarea, vârtejul relativist – criticul fiinţează ca reper; iar truda sa, sisifică, devenind Operă, în răspăr cu nestatornicia, zeflemeaua, trăncăneala ori voluptatea autodenigrării, probează că avem în academicianul de la Chișinău un neobosit constructor.

Efortul lui Mihai Cimpoi, truditor pe solul culturii, evită hei-rup-ismul conjunctural. Încrede-rea sa e tonică. Ins cumpănit, crede în politica pașilor mărunţi. Spirit așezat, exegetul privește încrezător și e convins că invocata logică a Istoriei va face drepta-te unui neam răbduriu, greu încercat. „Stâlp” al vieţii culturale basarabene, el privește cu înţelegere, chiar plusând, relieful axiologic (inevitabil accidentat) și, prin umoarea sa „egală”, este – indiscutabil – o voce credibilă. Să recunoaștem, are în spate o operă impu-nătoare, scrisă cu talent și chibzuinţă. Şi, desigur, cu multă știinţă de carte. Înainte de orice, Mihai Cimpoi


este un cititor bulimic. Istoria sa, fatalmente, este un melanj cultural și dă seama despre o tragedie colec-tivă, încercând să înlăture fragmentarismul, mistifi-cările și manipulările, pecetea proletcultismului so-vietizant, violentând „caracterul fiinţial”. Examenul supraistoric ar fi totalmente nepotrivit pentru un neam greu încercat, disperat, aflat „la răspântie”; iar rezistenţa basarabeană, pendulând „de la un exil la al-tul”, cu inevitabile compromisuri, și-a aflat reazemul în limbă, renăscând spectaculos și miraculos. Sedus de limbajul noician, criticul nu vrea să fie prea sever și judecă faptele și oamenii (estompând, totuși, bio-grafiile) contextual, cu vădită înţelegere pentru unda tradiţionalist-mesianică. Vocea lui Mihai Cimpoi nu poate fi ignorată, chiar dacă nu încape în Istoria ma-nolesciană. El este, într-o lume dezvrăjită, golită de zei, Ambasadorul unei Provincii, pe care – harnic și inspirat, uneori plusând – o cercetează la scara între-gului fenomen românesc. Şi un infatigabil construc-tor, așezând temeinic – nevizitat de bolnăvicioșii de-moni ai orgoliului – „vorbă lângă vorbă și foaie peste foaie”, pledând neobosit pentru integrarea culturală. Cu dureroasa „reducere la scară”, așezând la locul cu-venit puzderia de pigmei literari.

Fie că, sub străfulgerarea unor idei, se în-credinţează paginii albe în microeseuri dense, mus-tind de referinţe, rezonând precum „orga” pascali-ană, cercetând tâlcul faptului mărunt (ca „poartă” spre esenţial), fie că se desfășoară demonstrativ, în volute largi, convins că avem „noroc de valori”, Mi-hai Cimpoi, vădind o irepresibilă voinţă formatoare, știe că omul este ceea ce devine (ce face, altfel spus). Or, străbătând cu rost labirinticele drumuri ale vie-ţii, el reprezintă – exponenţial – nu doar o Provin-cie; Basarabia dilematică, după un lung exil interior, este încă un fragment desprins de întreg, încercând căznit a-și recupera identitatea, limba și valorile. Mihai Cimpoi exprimă, însă, românitatea, mișcân-du-se într-un larg orizont european, purtând orgo-lios, într-o istorie zbuciumată, valorile și complexele noastre. Provocat de Aliona Grati, într-o carte-eve-niment (dialogic), la intersecţia bahtinologiei cu cimpo(i)etica, Mihai Cimpoi nu ezita a se „spovedi”, rememorând, în ipostază confesivă, „mușcăturile” destinului. Convins că românii din Est s-au salvat prin Eminescu, că lumea modernă trebuie să se ţină „pe credinţa în valori” într-o vreme în care asistăm la „înscăunarea arlechinilor”, academicianul bonom face din argumentul cărturăriei chezășia reușitelor sale, mizând pe cuvântul dialogic și grila fiinţială.

Profil


Adrian Dinu Rachieru, Polemici de tranziţie, Uzdin, Tibiscus, 2016.

Nicolae Coande, Dumnezeu poet şi pro-tector al lumii. Eseuri despre întoarcerea religiosului, Bucureşti, Tracus Arte, 2016.

Nicolae Coande, Nu m-au lăsat să conduc lumea, Bistrița, Casa de Editură Max Blecher, 2015.

Tudor Călin Zarojanu, Plaja, București, Eikon, 2016.


Poezia plânsului arheic

Theodor CODREANU

Cronica literară

În noianul de cărţi primite săptămânal se nimerește, câteodată, să găsesc și literatură adevă-rată. La finele anului care tocmai ne-a părăsit, mi-a fost dat să primesc, într-un plic cu cinci cărţi, și o scrisoare, din care citez: „Bucureștiul l-am văzut ul-tima oară acum 50 de ani. De atunci în alt oraș n-am călcat, în afară de Cluj, capitala judeţului meu, unde mai cobor, la cîţiva ani o dată, dar numai dacă am vreo problemă a cărei rezolvare necesită prezenţa mea acolo. Aici în munţi mi-am scris majoritatea cărţilor. Sînt membru al US din 1990. În munţii mei m-a vizitat, prin anii ’70 ai secolului trecut, Geo Bo-gza cu care am purtat o corespondenţă ce s-a întins pe durata a 30 de ani (am publicat scrisorile D-sa-le către mine într-un volum, acum câţiva ani). Nu particip la viaţa publică a scriitorimii noastre, nu mi-am lansat cu public nici o carte, nu particip la întruniri, serate literare. Pentru mine poesia e un act de singurătate, cum e și viaţa mea, de altfel. Trăind eu retras în munţii mei, nu cred că aţi auzit de mine, ceea ce, în aceste condiţii, mi se pare firesc.” Oprin-du-mă aici, trebuie să mărturisesc că numele poe-tului îmi era, totuși, cunoscut din presa literară, din lecturi sporadice, fără însă a-i fi citit vreo carte. Cu siguranţă însă are dreptate: trăind ca un sihastru, în Munţii Apuseni, la Răchiţele, de unde și-a luat și nu-mele de poet, câţi vor fi auzit de Teofil Răchiţeanu? Câteva dicţionare îi consemnează opera (Dicţiona-rul general al literaturii române, Dicţionarul biogra-fic al literaturii române al lui Aurel Sasu), pentru ca istoriile literare fie să-l ignore total (Ion Rotaru, Nicolae Manolescu), fie să-i acorde câteva rânduri (Marian Popa) sau să-l așeze într-o listă (Dumitru

Micu). Cu toate acestea, despre Teofil Răchiţeanu au scris, nu de complezenţă, Geo Bogza, Mircea Vai-da-Voievod, Horia Bădescu, Dinu Flămând, Mircea Popa, V. Fanache, Cornel Regman, Teohar Mihadaș, Constantin Cubleșan, Petru Poantă, Laurenţiu Ulici, Ion Buzași, Teodor Tihan, Zaharia Sângeorzan, Iri-na Petraș, Alex. Ştefănescu, George Vulturescu, Al. Cistelecan, Ion Cristofor, Artur Silvestri, Mircea A. Diaconu ș.a. Deși a publicat, până astăzi, peste două-zeci de volume, opera lui Teofil Răchiţeanu rămâne cvasinecunoscută istoriei și criticii literare, înclina-tă să supraevalueze nume și forme literare la modă. Stilistic și conţinutistic opera lui Teofil Răchiţeanu este străină textualismului postmodernist, autorul etichetat fiind ca „tradiţionalist”, „eminescian” (ce-i drept, fără epigonism), „folclorizant” etc. În schimb, lectura celor cinci volume pe care a binevoit să mi le trimită, mi-a dezvăluit un remarcabil spirit trans-modern, ceea ce poate să deschidă o altă perspectivă a receptării literare a scriitorului din Munţii Iancu-lui: Alizeul de dor (2006), Lumina din lacrimă (2007) Patimile după Iancu (2008), Efulguraţii (2008), Somn de Voevod (2015). Am amintit doar cărţile primite.

Somn de Voevod se arată drept cartea cea mai reprezentativă a singularităţii canonice aduse de Teofil Răchiţeanu în poezia românească postbe-lică. Avea de ce să-l impresioneze pe Geo Bogza, cel trecut prin spiritul avangardei, care îi va da noului poet și botezul literar, în „Contemporanul” (1973) și într-o scrisoare: „Încă o dată: ești poet, nu știu cât de mare. Dar poet adevărat. Poemele tale au un sunet cu totul deosebit, care n-ar fi fost posibil fără Emi-nescu, dar nu sunt eminesciene. Este o concentrare


și o limpezime în ele, care n-ar fi fost cu putinţă nici fără Ion Barbu, deși nu-l reamintesc în nici un fel.” Diagnostic „precis”, validat de timp.

Somn de Voevod a trecut prin mai multe metamorfoze, scrisă fiind între anii 1970-1972, pe vremea când era „șomer (cu licenţă în Filologie) pe străzile Clujului”, cum ne avertizează în Notă asu-pra prezentei ediţii. Ţinută ani buni, după moda timpului, în sertarele Editurii Dacia, apoi la Cartea Românească, a trebuit să apară, ruptă în trei, după sfatul lui Virgil Bulat: Somn de Voevod (Editura Cartea Românească, 1980), Planete de Melancolie (Dacia, 1986), Poeme-nserate (Cartea Românească, 1989, dar difuzată în 1990). Ediţia din 2015 (Editura Scriptor, Cluj-Napoca) e cea restituită în forma iniţi-ală, din trei părţi: I. Somn de Voevod, II. Elegii pentru restriştea Voevodului (dedicată ex-regelui Mihai I, în ipostază de fost Voevod de Alba Iulia), III. Noaptea lui Orfeu. Beneficiază de o amplă postfaţă a lui Mir-cea Popa.

Cartea, după cum ne atenţionează și post-faţatorul, e axată pe mitul voevodal, de largă circula-ţie românească (dar și europeană), mit având rădă-cini în centrul religios al „Daciei felix” (până la zeul Indra din Rig-veda) și în istoria medievală și care va culmina, la noi, prin Eminescu. De altfel, ţările ro-mâne s-au înfiripat voevodal, prin descălecări spre est și sud, intrate în mirajul legendei. Mircea Popa coroborează triramificarea românilor cu drama mioritică a Ardealului: „Motivul mioritic nu este atât motivul certei dintre fraţi, motivul dezbinării și dezunirii acestora, ci mai degrabă cel al preves-tirii înstrăinării Ardealului, patria celui mai bogat și mai ortoman dintre ei. Nunta cosmică din poem prefigurează motivul damnării și suferinţei români-lor din această ţară, suferinţă care ajunge la apogeu, prin introducerea în poem a episodului Maicii Bă-trâne, care este simbolul Patriei în restriște. Maica Bătrână, adică Ţara, și-a pierdut fiul, conducătorul spiritual, pe Baciul, recte Voevodul, printr-un com-plot mișelesc, consumat între «fraţi», și de aceea Baciul ardelean nici nu reacţionează la cuvintele Mioriţei, întrucât mișelia i se pare prea mare, fie neverosimilă.” (pp. 184-185). E un adevărat blestem (fatum), o pedeapsă divină, încât „Acceptarea sacri-ficiului de către Baciul mioritic este aidoma acceptă-rii sacrificiului de către Iisus, adică un motiv cristic evident, cu care s-a contaminat motivul arhaic ini-ţial.” Părăsiţi, românii din Ardeal „vor păstra în su-flete nu ideea răzbunării, ci a resemnării, a jalei se-

culare, așa cum apare ea în poezia lui Goga”, esenţa poeziei de jale și a doinei din Transilvania (p. 185). Spiritul voevodal se va bifurca prin Bogdan, Dragoș, în Moldova, Negru vodă și Basarabii, în Muntenia, culminând cu Ştefan cel Mare și Mircea cel Bătrân, voevozii rămânând, în continuare, „emblemele spi-rituale ale neamului”. Dâra voevodală va supravieţui până la încercările de epopei din secolul al XIX-lea, în opera lui Eminescu, în Pajerele lui Mateiu I. Ca-ragiale, Imnele voevodale ale lui Ioan Alexandru și în Somn de voevod, cartea lui Teofil Răchiţeanu. Acest fatum voevodal va căpăta dimensiuni tragice prin Horia și Avram Iancu. Teofil Răchiţeanu se trage din mesianismul dramatic al lui Eminescu: „Dar meta-fora voevodală la Eminescu se manifestă și într-un alt mod, de o sorginte romantică și mesianică mai apăsată. Voevodul devine la el și codrul ce-i înfrăţit cu românul, și tânărul luceferian care-și urmează cu statornicie programul de a împlini chemarea sa și pe aceea a unei tradiţii încetăţenite. Este o atitudine nouă, pe care Blaga o numește «natura biserică» și care se impune acum în poezia noastră, ajungând în final în versurile lui Teofil Răchiţeanu la un rafina-ment cu totul special. Avem de-a face cu o viziune voevodal-sacrală despre natură, pe care Eminescu o ridică la rang de specie aeternitattis.” (pp.190-191). Fapt analizat cu profunzime de Blaga în Geneza me-taforei şi sensul culturii.

Cu această punere în ecuaţie istorică și ontologică își continuă Mircea Popa radiografierea liricii voevodale a lui Teofil Răchiţeanu. Criticul ob-servă că tripticul mioritic, trecut prin Eminescu, al mitului voievodal, se răsfrânge deopotrivă asupra celor trei părţi construite din poeme predominant tristrofice, Teofil Răchiţeanu fiind deopotrivă „poet de idei”, „un poet de metaforă pregnantă, de atmo-sferă beatifică, de superbie voevodală și de suferinţă ancestrală”: „Nici un poet român modern nu a fost mai pătruns de sentimentalitatea și vizionarismul eminescian în litera și spiritul lui ca poetul acesta sihastru din Munţii Apuseni, care trăiește înfrăţit cu codrul, izvoarele, norii și fenomenalitatea specifică a locului.” (p. 193). O poezie venind din adâncuri, „care răbufnește la suprafaţă în mari dezlănţuiri po-etice, purtătoare de nostalgie, melancolie, tristeţe metafizică, peste care se suprapune un sigiliu voe-vodal inconfundabil.” Criticul admiră singularita-tea canonică a poetului, ceea ce-l plasează pe Teofil Răchiţeanu între poeţii de prim-plan din ultimele patru decenii, prin: cromatism muzical, dulceaţa

Cronica literară


rostirii, profund cunoscător al prozodiei clasice și romantice, „cu virtuţi formale rar întâlnite” (p. 198). Şi: „Scenele și tablourile propuse sînt rodul unor viziuni și proiecţii cosmogonice de mare efect, pe care nu le-a atins poezia niciunuia dintre poeţii con-temporani. Sceneria romantică perfectă, eminescia-nismul lor intrinsec, fundamental, iar nu creat prin mimetism, ne vorbesc de calităţile unei poezii care îl situează, ignorat din păcate de mulţi dintre comen-tatorii care urmăresc doar interesele lor mărunte, de grup literar, între poeţii de frunte ai actualităţii.” (p. 204). Mircea Popa îi recunoaște statura de „creator de stil și de manieră poetică profund personală”.

Fiind de acord cu observaţiile de lector avi-zat ale lui Mircea Popa, se cuvine a sublinia și alte aspecte ale acestei opere. Mai întâi, trebuie remar-cat că eminescianismul nemimetic al autorului nu este, totuși, o excepţie în lirica postbelică, fie și nu-mai dacă ne referim la un alt poet al profunzimilor ancestrale, Cezar Ivănescu, cap al generaţiei ’70, din care face parte și Teofil Răchiţeanu. Autorul Somnu-lui de voevod oferă un prilej dintre cele mai convin-gătoare asupra unei necesare revizuiri, strict estetice (nu de est-etică), a ierarhiilor din poezia ultimelor decenii, prea adesea contaminată de „interese de grup”, cum a observat și Mircea Popa. Narcisismul de grup, desigur, are avantajul sprijinului financiar și publicitar de care profită răsfăţaţii zilei, așa cum nu li se întâmplă, în schimb, unor mari singuratici precum Teofil Răchiţeanu. Într-o Explicaţie, autorul ne face o mărturisire uimitoare. Cărţile lui, cel puţin câteva dintre ele, au putut apărea în tiraje și condi-ţii modeste, datorită… coarnelor de cerb din Mun-ţii Apuseni. De aceea, am fost tentat să-mi intitulez aceste note Poezia coarnelor de cerb. Sărac fiind, a găsit ajutor tot la munte și codru, la „prietenii cer-bi din Munţii Apuseni”. În fiecare februarie-martie, cerbii își leapădă coarnele. În primăvara lui 2015, poetul a avut noroc să găsească două coarne splen-dide de cerb: „Splendide, de parcă ar fi aparţinut în-suși voevodului cerbilor.” (pp. 7-8). Le-a vândut și cu banii a reușit să scoată 100 de exemplare (!) din Somn de voevod. Minunată poveste, mai frumoasă decât a zecilor de mii de exemplare din cărţile de poezie ale lui Mircea Cărtărescu, aflat în anticamera Premiului Nobel! Şi amănuntul acesta ţine de istoria literară postdecembristă, cu ierarhiile ei cu tot.

Ştim, de multă vreme, dar mai ales din consideraţiile lui G. Călinescu, că între naţional și universal există o indestructibilă legătură. „Comple-

xul voevodal” de tradiţie românească are prelungiri în arhetipurile universale, aidoma și cel de al doi-lea arhetip central al cărţii lui Teofil Răchiţeanu, cel orfic, din partea a treia. Ar fi chiar cea mai vigu-roasă legătură arheală cu Eminescu, cel al Orfeului din Memento mori, care și-a azvârlit arfa în mare, „Împlând halele oceanici cu cântările-i de-amar”, pe când la Teofil Răchiţeanu totul se autohtonizea-ză, se „voevodalizează”, dar, în același timp, plânsul continuând să izvorască din fiinţa supremă emi-nesciană: „De plânge Demiurgos, doar el aude plân-su-și”. Spuneam în cartea mea despre Cezar Ivănescu – transmodernul, 2012, că autorul doinelor este cel de al treilea mare poet al plânsului și al morţii de după Eminescu și Bacovia. Iată că există și un al pa-trulea: Teofil Răchiţeanu. Orfismul său pare a avea în plus conștiinţa rădăcinilor arhetipale, veninde dintr-un alt mit străvechi, cel al lui Narcis și Echo. De remarcat că ne găsim în miezul unui mit estetic central, din care s-a născut limbajul poetic: floarea de stil. Este metamorfoza jertfelnică a lui Narcis, cel prefăcut de zei într-o floare, narcisa. De aceea, mai toţi aceia care s-au redescoperit în mit, s-au identi-ficat inconștient sau conștient cu Narcis, simbol al simetriei spaţiale euforice, de la Metamorfozele lui Ovidiu până la Paul Valéry și Ion Barbu, cu al său act clar de narcisism. În Complexul Bacovia (2002), unde am schiţat o poetică a oglinzii, am arătat că nu-mai marii poeţi orfici au pornit, „instinctiv”, de la celălalt protagonist al mitului antic, nefericita nim-fă Echo, întrupare simbolică a simetriei temporale, tragice, Eminescu înţelegând că timpul este dure-rea primordială („Numai durerea este timp, numai după ele [dureri] numărăm orele «noastre», zilele, anii noștri.”1), plâns al singurătăţii Demiurgului, plâns al materiei și plâns intern, cum îi va spune Ba-covia. Iar Teofil Răchiţeanu – plâns voevodal.

Identificăm în acest plâns voevodal marca originalităţii orfismului lui Teofil Răchiţeanu. Emi-nescu i-ar spune somn arheic, ca singura realitate pe lume în universul contemporanului nostru. Din afundul somnului răzbate plânsul cornului emi-nescian către cerbul lunecător din moarte: „Suna un corn prelung în prea departe./ Părea un glas prea

1 M. Eminescu, Opere, 6, Ed. Minerva, București, 1982, ediţie critică, introducere, note și variante de Aurelia Rusu p. 517. Eminescu va fi confirmat și de mari filosofi și logicieni ca Petre Botezatu: „Se poate afirma caracterul tragic al timpului. În contrast cu spaţiul, pe care îl simţim mai curând ca fiind euforic.” (Petre Botezatu, Interpretări logico-filosofice, Ed. Junimea, Iași, 1982, p. 200).

Cronica literară


blînd cerșind durere./ Lunecător un cerb, ieșind din moarte,/ Mai străveziu venea ca o părere.” (Somn de voevod). Vaierul străbate codrii bătrâni, cu tot cu bătrânul zimbru: „Şi umbre cad pe ape și, bătrîni,/ A jele codri tînguiesc și sună/ Şi-un ochi prin no-uri amurgește lin/ Şi zimbrul sfînt boncăluiește-n lună…” (Lin privegheat de-o tulbure lumină). Orni-cele vechi nu măsoară timpul cotidian, ci picurile plânsului, precum clopotele în tăcerea ruginindă a bisericii ctitorite de voevod: „În nimb de aur chipul zugrăvit,/ Al Ctitorului, pe-nvechitul mur./ Clopotul stins, în turlă, de un veac,/ Neagră, tăcerea ruginind în jur.” (Vechi, ornicele picură de plîns).

Râurile lui Teofil Răchiţeanu sunt ale fi-losofului care plânge, străbunul Heraclit: „Prea lin pe ape nălucind atunci,/ Stoluri de lebede cîntară,/ Plutind ușor ca urne mari de plîns,/ Biserici vechi spre cer se ridicară…” (În margină de rîu de prea mult plîns). Apele lui Teofil Răchiţeanu nu sunt cele limpezi ale lui Narcis, însetatul de frumuseţea pro-priului chip, ci sunt apele care iscă ecourile neferici-tei Echo, cea care îl strigă zadarnic pe Narcis, iubitul „surd” la tânguirile ei: „Apele – sfinte ecouri.” (A stat pe-o piatră şi a plâns). Glasul nimfei, care caută iu-birea pierdută, este și al cornului: „Oh, sunetul, prin văi, pierdut,/ Al cornului, cerșind iubire!...” (Cădea în somn ca-ntr-o mîhnire). Albul zăpezii evocă eco-uri, plâns alb venit din cer: „Ning ecouri. În auz/ Lumi de vaier – nouă./ Cineva în cer a plâns/ Şi pe munţi e rouă.” (În adâncul celui vis). Şi: „Plîns auriu e totul din cer pînă-n pămînt…” (Văzduhu-i ca o apă în care zeii plîng). De la plânsul Domnului, la plânsul vântului și plânsul norilor, „Pe ţărmu-ngânărilor”, poetul ajunge la plânsul pur: „Plînsei plînsul plîn-sului…” Totul devine ecou primordial: „Singur pe ţărmul de-amar…/ Sună ecoul în mine,/ Precum un vânt prin ruine,/ Nealinat, iar și iar.” (Trece ca vaer prin aer). Ecoul dintâi al fiinţei: „Ori, Doamne, ecoul întîiului/ Tău cuvînt ori suspine?” (Sună în munte izvorul). Din ecoul dintâi se nasc ecouri la infinit: „Murind, ecouri iscă iar ecouri/ De-atîta părăsi-re toate dor./ Pe ceruri nouri lunec după nouri/ Şi sufletu mi-i plin de taina lor…” (Pe-un ţărm de rîu veghez). Parcă numele Munţilor Apuseni evocă apu-sul, destrămarea lumilor. Moartea însăși e podidită de plâns: „La ceasul mîhnirii plin/ Ea se-nchină și suspină/ Şi plîngînd își spală faţa/ De-ntuneric și ru-gină.// Acolo șezu ea plînsă,/ Iar pe umărul ei stâng/ Dumnezeu, plecîndu-și fruntea,/ Ca pe-un ţărmure a plîns…” (Ca pe-un ţărmure a plîns). Ardealul e un

plâns necurmat, pe urmele lui Goga (Şi s-auzi cum plînge-Ardealul).

Critica raţionalistă ar înclina să vadă în universul lui Teofil Răchiţeanu unul al dezolării, al pesimismului incurabil, cum a procedat și-n cazu-rile Eminescu sau Bacovia. Cu siguranţă, ne aflăm la antipodul optimismului proletcultist, dovadă că nu a convenit nici estetismului postmodern, dedat cu parodia și divertismentul. Somnul arheic nu este încremenit însă în noianul de negru bacovian (căci e plâns alb), deși vine din Miezu’ Miazănopţilor: „În Munţii Urîtului,/ La Vatra vegherilor,/ La Crucea Tăcerilor,/ În golul genunelor,/ Miezu’ Miazănopţi-lor/ Unde zac/ Fără păcat,/ În plîns alb/ Înmărmu-rat,/ Neiubit/ Şi nenuntit,/ În plîns alb/ Înmărmu-rit…” (În plîns alb înmărmurat). Miracolul poeziei lui Teofil Răchiţeanu vine dintr-o enigmatică lu-mină a plânsului, plângerea morţii lui Dumnezeu, antipostmodernă, prin excelenţă. În faţa triumfului raţionalist care a declarat că Dumnezeu a murit, po-etul vine cu jelirea albă a acestei morţi: „Ci susură în mine din veci un plîns amar/ Ori poate e un cântec al unor lumi streine/ Şi care, mistuite de-un vis fără hotar,/ Își leagănă ecoul întunecat în mine./ La vama lor un clopot eu sînt fără de somn,/ În care bolţi de ceruri se surpară./ Însinguraţii lumii bocesc în lim-ba lui/ Şi plânge universul în limba lui amară…”(La vama lor un clopot). Numai că acest plâns al univer-sului e un cântec, un imn de slavă, de solemnitatea jocului secund barbian. De aceea, Geo Bogza avea dreptate să invoce, alături de Eminescu, și pe Ion Barbu, în încercarea de a desluși pecetea poeziei lui Teofil Răchiţeanu. Plânsul acesta imnic, oximoronic, e chiar ceea ce poetul numește lumina din noaptea lui Orfeu, ultimul lui cântec, umbra ce „mai luce a ultimei lumine” (Crescând mereu tot ape, Părerea doar a ultimei lumine). Ultima lumină răsare ca din pătratul negru al lui Malevici: „O muzică e, nea-gră, cu-ntunecat ecou./ Cînd lumi prin ea împinse spre-o ultimă-nserare./ Amurge, singur, Ochiul Lu-minii, ostenit,/ Şi mările se tânguiesc amare…// Ci undeva deasupra a tot e Cineva,/ Bătrîn-bătrîn din care se izvodește Plînsul/ El își sie unic, neterminat izvor,/ Şi lumile cad pururi și izvorăsc într-Însul…” (E cineva din care se izvodeşte Plînsul).

Dumnezeu se confundă cu bătrânul Orfeu, murind „uitat pe-o neagră vale”, din urmă-i Lyra cântând singură, în nesfârșite ecouri…, ca în ulti-mul poem intitulat Ora era grea de-amar. Din ecou în ecou, vine chiar poetul Teofil Răchiţeanu.

Cronica literară


Lumea sub umbra lui Cain

Ioan HOLBAN

Cronica literară

O mare amărăciune stăruie peste viaţa și scrisul lui Dumitru Matcovschi, mereu în conflict deschis cu toată lumea; o fire și o poezie care stau sub zodia a ceea ce sociologii numesc triumfalism negativ denunţă, în lirica din antologia, semnificativ intitulată Amarele confesiuni și în analiza din eseul Ambiţii naţionale, cumplita criză de moralitate, ambiţia unora de a crea noi „poeţi naţionali”, devalorizarea cuvintelor, banalizarea idealurilor, vulgarizarea sentimentelor, reducerea personalităţilor la statutul de „gîngănii bipede”, într-un peisaj de apocalipsă, dincolo de care se întinde pustia lui Cain: „Bejbojnicii au ajuns peste noapte Preoţi, apostoli, feţe bisericești. Fonfii predică în amvon. Afonii cîntă în strană, guvernanţii se căpătuiesc, omul negru iarăși, odată cu sosirea nopţii, dă glas. Degradarea societăţii continuă. Inclusiv a celei academice. Începe prăbușirea, hăul s-a deschis. A fost banalizată și vorba lui Blaga, cea cu veșnicia care s-a născut la sat. Nu înţelegem lucrurile simple. Toţi luptă cu toţi” (...) „Vine potopul, vine caua. Cu ciclopul, cu pușlamaua. Vine prăpădul, vine pierzania. Cu desfătul și cu mătania” (...) „Mă îngrozesc. Mă cutremur. Mă înspăimînt. Înainte - pustiul, în urmă vidul. Coada se aburcă pe scară, ajunge cap. Ajunge făcător de legi nelegiuitul. Piticii, în piele, de fericire, nu-și mai încap. Cine mă așteaptă? Unde mă așteaptă? Unde-i raiul? Unde-i ţara cu minuni?”.

Omul de la „mărgioară” adună decepţiile de după „revoluţia noastră democratică”, cînd setul propriu de valori - verticalitatea, caracterul, adevă-rul, harul divin, principiile și respectarea obligaţiilor - e anulat de „tertipurile bolșevice”, bandele, găștile - stihia -, de comunismul pe care „nimeni nu-l mai

scoate din sufletul nostru”; e vremea saltimban-cilor și piticilor, omul „de curaj” stă în genunchi, sînt anarhie și corupţie generalizată, viaţa nu mai e viaţă, „luptă pentru existenţă e, durere e, revoltă e” într-o țară pustiită sub umbra lui Cain: „mă culc blestemînd, mă scol blestemînd, îmi fac inimă rea, bolnăvesc”, scrie autorul Amarelor confesiuni, în nu-mele „purtătorilor de făclie” din anii ‚80 ai secolului trecut, prizonieri, și ei, în temniţa din noi, la domi-cilii forţate, exilaţi în propria ţară: Dumitru Matco-vschi transcrie starea din Epigonii lui Eminescu, în contrastul violent dintre idealurile generaţiei sale, purtătoare a „panteonului naţional” și piticii, saltim-bancii, oamenii de astăzi certaţi cu morala: „Venea în literatură generaţia șaizecistă… Cu panteonul nea-mului venea, cu Doina și publicistica lui Eminescu. Ani în șir, chiar și la revista Uniunii Scriitorilor, fie-care dintre noi era ţintuit la stîlpul infamiei: «Ai de-pus flori la Ştefan cel Mare, încă nu s-au vestejit, are cînd să aștepte ciclul tău». Nu învinuiesc, n-am pe cine, mărturisesc. Or, azi, în Chișinăul nostru mic, vînzătorii de altădată biografie postfactum își fac: au scris, au protestat, au suferit, cum să nu rămînă în istoria literaturii? Vai de steaua noastră! Totul se falsifică. Greu să mori pe placul lor, al denunţători-lor de ieri. Mă gîndesc la Petru Cărare, bolnav e, îl vizitează doi, trei prieteni. Mă gîndesc și la Mihail Ion Ciubotaru, se bucură cînd îi telefonez, este și el bolnav, mai e și singur de acum, cu gîndurile se răz-boiește. Scrie, dar ce scrie? Cine să-i editeze o car-te? Au ajuns în vîrful vîrfului oamenii de nimic. Nu avem, din păcate, cititori, nu avem istorici literari, critică literară nu avem, nimeni nu știe nimic și se


Cronica literară

mai mîndrește încă; să vezi cum le crește inima pa-trioţilor de meserie cînd aud că un artist al poporu-lui, un scriitor al poporului trage să moară. Oameni josnici, pidosnici. Oameni certaţi cu morala. Se in-tegrează în Europa, cine? Dar se integrează, nu m-a luat gura pe dinainte. Au cunoscuţi, prieteni, la Paris și se duc, vin, cum altădată noi, șaizeciștii, ne duceam acasă, la mărgioară. Lume nouă, atît. Minciuna însă tot în capul mesei scaunul de cinste îl are; mediocri-tatea ca în sînul lui Avram se va simţi mult și bine, aici și acum e în vogă monstrul fizic și moral. Cine să te în-ţeleagă? Cine să te apere?”.

Omului surpat de o istorie dușmănoasă îi corespunde imaginea poetului care se năruie la masa de scris: „îmi scriu poemele amărît, încrînce-nat”, mărturisește Dumi-tru Matcovschi în amintita analiză din Amarele confe-siuni. Proscris, resemnat, poetul resuscitează mi-tul de altădată al poeţilor blestemaţi, refuzînd orice compromis cu „lumea cea nouă”, într-un cronic defi-cit de comunicare cu aceas-ta: triumfalismul negativ e, mai întîi, în poezie: „Să fiu altul?/ Care anume? Nu vreau. Nu pot./ Mă zbat să înţeleg lumea nouă. De-n zadar./ Se joacă zi de zi, aici și acum, comedia min-ciunii./ Saltimbanci pe funii, Artă și tumbele lor./ Au, n-au nici o teamă de frică. Cum să nu-i apla-uzi?/ Aplaudîndu-i, simţi că te nărui, te duci, vezi cu ochii,/ hăul se deschide, un saltimbanc și tu, lu-mea, se face,/ cîrdășie e interese e, dar viaţa cea de toate zilele?/ Sete de putere, de glorie, nu?/ Acolo, aici, departe, aproape, sus, jos -/ umbre sumbre, im-postori, profitori, îngeri, apostoli,/ dar... unde sunt oamenii?/ Care lume fără oameni?/ Toţi fac solo” (Dincolo, dincoace). Blestemul și anatema sînt for-mele lirice ale poetului blestemat, ale proscrisului și resemnatului; romanticii scriau despre „intrigă” și „iubire”, poetul basarabean de azi adună, într-un

„nesfîrșit poem”, iubirea și blestemul, într-o poezie care nu admite metafora: „Nici o metaforă! Detest metafora./ Să bată apa-n piuă cei care-au mai bătut./ Bucăţica de pîine, pe masă, ca nafura./ Şi nu mai văd un capăt un nou, un început”, scrie Dumitru Matco-vschi în Templu. Blestemele lui Dumitru Matcovschi

răspund exact definiţiei de dicţionar: un act de magie verbală, bazat pe credinţa în puterea cuvîntului de a institui, de a modifica o stare curentă: obosit, re-semnat, poetul constată că nimic nu poate fi corectat într-o lume intrată ireme-diabil sub umbra lui Cain: „Forfotește, viermar,/ Lu-mea sură./ Zavistește bar-bar,/ Mustește în ură./ Oa-meni fără glagole,/ Dărîmă, prefac în ruine zidirea/ meșterului Manole./ Mi se înceţoșează privirea./ Vîr-colacii rod Soarele./ Se lasă întunecimea./ Urlă turbate fiarele./ Hăulește prosti-mea…/ Dis-de-dimineaţă cu zor, -/ nici o metaforă, -/ omul dracului - tuturor/ le caută nod în papură./ Înve-chiţi în rele, în eretice,/ am ajuns, cumplit blestemul, crud/ să ne cîrpim istoria cu petice/ și să-l cinstim,

să-l proslăvim pe Belzebut” (Învechiţi în rele).O singură metaforă pătrunde prin blinda-

jul răului: mărgioara identifică vîrsta de aur a copilă-riei, pe malul Nistrului, la Soroca, la mărgioară - un topos rar invocat însă pentru că, iată, și „locul sfînt” se năruie în pustie, devenind o terra incognita: axis mundi e de ieri, de altădată, de undeva, de cîndva, o adiere, o părere - aceasta e, în fond, marea amără-ciune: cînd se surpă matricea fiinţei, nimic nu mai e: „Este un loc. Mai este. Undeva./ Acolo. În copilăria mea./ O mărgioară. Alta nu-i ca ea./ Aici și Bunul Dumnezeu născutu-s-a./ O carte veche este./ Nu știam/ să o citesc,/ o răsfoiam,/plîngeam./ Este un loc. Mai sfînt ca un altar./ Inima-n piept tresare iar și iar./ Un cuibușor. La margine de dor./ La margine de zbor un cuibușor./ Un loc, o axă./ A Pământului./


Cronica literară

Întotdeauna este./ Chiar de nu-i./ Răzbat din ieri crîmpeie, adieri./ Răzbat blesteme și răzbat dureri./ Răzbat icoane. Vechi, dar au rămas./ Cine mai crede în icoane azi?/ Un grui, de ani împovărat bătrînul nuc./ Berzele vin, cocorii nu se duc” (Terra incog-nita). Continuat în Undeva, departe și Învăţătorul nostru bun, Terra incognita este poemul-pivot al li-ricii lui Dumitru Matcovschi, placa turnantă pe care poezia și destinul său se întorc spre blestem, revoltă și apocalipsă; poemele și le scrie în genunchi, ase-meni lui Ştefan Aug. Doinaș cel din Interiorul unui poem: diatribele lui Dumitru Matcovschi împotri-va piticilor și saltimbancilor cocoţaţi pe socluri se pot recunoaște, de exemplu, în tonalitatea acută a acestui pamflet al lui Doinaș din cartea anului 1990: „marele maestru-ntr-ale lui/ a fost în viaţă pur - ca un hoplit/ care-avînd drept armă aleluia/ stă de stra-jă unui timp cumplit/ ce putea în urmă-i să rămîie/ pentru-aprinzătorii de tămîie?/ niciodată-mpins în larg de yole/ niciodată dus de vînt hain/ fruntea lui fugea de gloriole/ foamea lui nu cunoștea tain/ ce puteau la moartea lui s-aștepte/ suitorii în genunchi pe trepte?/ numai vouă spiţă idolatră/ ce păziţi ne-antul sub purlui/ neîncetat vi s-a părut că latră/ o căţea divină-n gura lui azi ca să n-o muște pe prin-ţesă/ vai!/ îi duceţi imnurile-n lesă” (Viaţa postumă a marelui maestru).

Mesajul direct, fără echivoc, structurează planul imagistic al poemelor; figurile lui tutelare sînt străinul și iarba rea, veneticul, invadatorul, intrusul și buruiana care agresează ţara-grădina: „Răbdăm de două secole străinul/ care ne spurcă datina și pragul,/ ca să rămînem cu pelinul și suspinul,/ să nu mai ardă-n sfeșnic, la capătîi, toiagul” și „Buruiană, iarbă rea,/ ce sluţești grădina mea?/ Buruiană, pui de drac,/ ce farmece-n tine zac?/ Eu te smulg și te usuc,/ eu te zvîrl, te ard pe rug,/ cenușa ţi-o dau pe vînt,/ dar mă-ntorc și mă-nspăimînt:/ iarăși stai ca la-nceput,/ iarăși spinii cresc din lut./ Buruiană, dușman greu,/ pacoste pe capul meu,/ spune-mi-ai, să înţeleg/ din grădină-ai vrea să plec?”, scrie Dumitru Matcovschi în Zgîrcite şi amare și Buruiană, iarbă rea. În aceeași ordine, lirica lui Dumitru Matcovschi își potenţează mesajul cu simboluri precum casa părăsită, toam-na de „afară și în casă, și în gînd”; chiar și erosul e unul gîrbovit, acrit, surpat, păstrînd puţine și palide lumini din pasiunile de altădată: „Stăm unu-n faţa altuia, săraci,/ Galbene, două frunze. Tac și taci./ Toamnă. Afară și în casă, și în gînd./ Frunzele toam-na cad, rupte de vînt./ Stăm unu-n faţa altuia pustii./

Ca două domolite vijelii/ ce sub troiene grele-au în-gropat/ un drum, un prag de casă, un oftat./ Stăm unu-n faţa altuia precum/ stanele, două, gîrbovite nu știu cum,/ La vad, pe mal, acolo, în amurg,/ Stau singure și apele nu curg./ Îndură-te spune-mi un cu-vînt,/ cel mai banal din toate cîte sunt,/ Aruncă-mi în obraz o vorbă rea,/ alungă-mă, dar numai nu tă-cea” (Tac, taci). Monștrii din (i)realitatea imediată rămîn stăpînii lumii pe care o explorează pentru a o contesta violent poezia lui Dumitru Matcovschi; poetul închipuie, totuși, un fragil refugiu în aleanul cîntecului. Multe dintre textele lui Dumitru Matco-vschi au fost transpuse în melodii foarte cunoscu-te, compuse și interpretate de muzicieni de primă linie (Ion Aldea Teodorovici, Gheorghe Mustea, Ion Enache, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Olga Ciolacu, Ion Suruceanu, Gabriel Dorobanţu etc.).

Nu sînt puţini cei care cred că poezia și cîn-tecul s-au născut împreună în cultura europeană și nu degeaba teoria literaturii identifică în orfism una dintre componentele structurale ale poeziei mo-derne. În adevăr, la început sînt Orfeu și Amphion. Despre Orfeu, cel mai mare poet prehomeric, se știu multe lucruri (el este, între altele, autorul Tăbliţelor Sacre, un tratat în versuri, destinat vindecării boli-lor trupului și sufletului și tot el ar fi scris Legende-le Sacre, Gigantomahia, o epopee și Imnuri), dar, în același timp, figura sa semnifică dragostea, viaţa si moartea cuprinse în pasionanta poveste cu Euridice. Celălalt mare poet prehomeric este Amphion care a clădit zidurile Troiei mișcînd pietrele cu sunetele lirei. Cu Orfeu și Amphion, apoi cu Homer, pînă în epoca (post)modernă, poezia și muzica reprezintă un binom, ele sînt îngemănate, textul fiind cîntat sau, altfel, muzica fiind însoţită mereu de vers: e aici ceea ce se numește o geneză reciprocă, de regăsit și în opera unor poeţi de azi, iar Cezar Ivănescu este unul dintre cei mai importanţi „promotori” ai binomului poezie-muzică. Poeziile scrise pentru a fi cîntate au un regim special; ele se supun, mai întîi, unor rigori formale; interesează aici lungimea versului, dimen-siunea strofelor, frazarea, ritmul etc. Apoi, muzica-litatea e asumată, în primul rînd, prin nucleele to-nale pe care le conţin poezia, cuvîntul și pe care le pune în valoare portativul muzical: nota de pe por-tativ și cuvîntul din text sînt una, se (re)generează unul din celălalt pentru a se îngemăna. Dincolo de aceste aspecte tehnice, poezia își așteaptă muzica și interpretul structurînd teme și motive, idei și suges-tii, cel mai adesea în tonalitatea elegiei; „Inimă de


Cronica literară

mamă, inimă de tată.../ Cade stea din ceruri, cade fulgerată.../ Inimă de tată, inimă de mamă.../ Galben cade frunza codrului de-aramă…/ Toamnă obosită, toamnă zbuciumată…/ Inimă de mamă, inimă de tată.../ Iarnă-nzăpezită, cruntă, ca o vamă…/ Inimă de tată, inimă de mamă.../ Rece și de piatră noaptea peste vatră./ Cîinele pîndește luna și o latră./ Rece și de hume noaptea peste lume./ Glontele pîndește inima anume./ Inimă de mamă, inimă de tată.../ A trecut o viaţă ca o clipă, iată.../ Inimă de tată, inimă de mamă.../ Două doruri grele, strînse-ntr-o năfra-mă.../ Dincolo de ploaie, dincolo de vînt,/ Clopote albastre se aud bătînd.../ Dincolo de noapte, dinco-lo de dor,/ Se întorc copiii la părinţii lor” (Inimă de mamă). Cum se vede, lirica lui Dumitru Matcovschi e una a extremelor: diatribă, pamflet, blestem, ana-temă lîngă elegii și texte romanţioase.

Dumitru Matcovschi găsește un al doi-lea refugiu, la fel de fragil, din faţa stihiei imaginate a „lumii celei noi” în poemele dramatice pe care le adună în volumul Morţilor, vă iubesc (un titlu pre-luat dintr-un poem al ciclului Vîrsta solitudinii). În fond, însă, poemul dramatic e o specie din alt timp, care nu mai are public, nici măcar de „nișă”, nici în biblioteci, nici acasă, la lumina lămpii și, cu atît mai puţin, la teatru, deși Neamul Kain s-a jucat, în 2008, la Teatrul „Alexei Mateevici” din Chișinău, în versi-unea scenică a lui Nicu Scorpan. Chiar modul de a concepe textul e din altă vreme; „Măcar unul dintre voi știe ce-i teatrul?/ Nu-i reprezentaţie dramatică./ Este altar, templu, religie, bază, temei, fond” (A rezis-ta). Poemul dramatic pe care 1-a cultivat, cîndva, și Valeriu Anania, rămîne în vremea poeţilor germani din secolele XVIII și XIX, a romanticilor francezi și a „Eminescului” care a lăsat în manuscrise, în „pos-tume”, asemenea texte; în vîrsta de bronz a poeziei, poemul dramatic rămîne, eventual, un exerciţiu de sertar și un obiect de seminar pentru studenţii de la Teatru: ceea ce, în aceeași amărăciune, se poate citi și în această profesiune de credinţă care deschide cartea din 2011: „Am ţinut, am vrut, m-am zbătut, m-am încăpăţînat,/ ca orișice artist, să unesc realita-tea cotidiană/ Cu gîndirea abstractă./ Există aleanuri, taine, adevăruri nerostite./ Cum să le cunoști? Omul nu este robot./ Lumina și întunericul întregesc tim-pul./ Sufletul nu este bulgăre de lut./ Arta, scrisul, creaţia nu au nici un rost/ Dincolo de suflet. Şi nici dincoace./ Dincolo și dincoace prăpastia se deschi-de./ Un pas, un singur pas și neagra veșnicie te va pierde./ Drămuiesc, muncă de Sisif, cuvintele. Aceas-

ta e poezia./ Cu un colţișor de inimioară se scrie./ Vorbele ţipate, șuierate, scrîșnite în dinţi/ rănesc văzduhul. Fac a pustiu./ Pustie și poezia română de azi. Fără mesaj./ Te chinui să o citești, poate că nu o înţelegi.../ Of, oh. Nu ai ce înţelege. Scriu pentru cei care nu se uită la mine/ Cu ochii pe dos. Pentru cititorii mei./ Dacă sunt, de ce să-i mai caut aiurea?/ Plângem la fel, rîdem la fel, ne purtăm greu povara,/ De piatră crucea./ Basarabia a fost și este Patria lor./ Basarabia a fost și este Patria mea./ Şi pîinea e dulce la vad, la Nistru, la Mărgioară,/ și graiul e miezos, și aerul mai purificator, și eu nu/ Plec nicăieri de aici, nu-mi părăsesc locșorul sfînt,/ Şi azi mă înspăimîntă debandada numită democraţie,/ Şi azi m-am săturat de iluzii, de fanfaroni și fanfaronade,/ Eroi naţionali, martiri, mucenici, dar și de bezbojnici,/ De neoa-meni, de canalii, de gîngănii bipede m-am săturat./ Prefer, dintre toate calităţile omului, curajul./ Prefer etica esteticii./ Nu mă buric să ajung Luceafărul cu mîna, e departe,/ E în tării, sunt mic./ Ardeau cînd-va poeţii pe propriul lor rug./ Să fie oare poezia și un blestem?/ Ducă-se naibii iubirea teoretică./ Unele poeme în genunchi se scriu, rugăciuni./ Şi se ascultă cu ochii închiși.../ Zăbavă mondenă poezia nu poate fi” (Nota autorului). Acesta e Dumitru Matcovschi și aceasta este poezia sa; nici mai mult, dar nici mai puţin decît atît.


Cronica literară

Inventator al monadologiei(Lucian Vasiliu)

Constantin CUBLEŞAN

Cu un discurs liric aparent calm, cu o cali-grafie a versurilor elegantă, în felul ei ceremonioa-să, poezia lui Lucian Vasiliu surprinde printr-un soi de anecdotică metafizică (în ultimă instanţă) ce are încorporată în dinamica sa ideatică, profunzimea unui vizionarism dramatic, pardoxal rememorativ, asupra sensului existenţial al începutului de viaţă („dumbrava amintirilor prenatale”), ilustrat prin în-săși propria sa naștere. Nu e dispus la meditaţii… filosoficești pentru că, din perspectiva sa, întregul univers, în macro sau micro dimensionalitate, se recompune din metafore, pe care însuși le creează cu dezinvoltură („În miez de noapte am aruncat în aer/ depozite de metafore”) capabile (menite) a da sens funcţionalităţii fiinţiale a acestuia. E poezia ne-liniștilor lumii, ale unei fiinţei aparţinătoare acestei lumi, fiinţă ce se plămădește în întunericul primor-dial al genezei, pregătindu-se pentru descinderea în tumultul realităţilor universale ca om, ca o conștiin-ţă de sine a tocmai devenirii sale umane:„Astfel mă amintesc:/ într-un fluviu de spaime trandafirii,/ în-tr-o noapte de piatră pe fundul mării/ Încolţeam în-tr-un pumn de ţărână/ în bătaia vântului inexistent,/ neștiutor de legiunile soarelui,/ neștiutor de insurec-ţia propriului sânge/ Mă aflam închis într-un ou,/ în perpetuă rostogolire prin mine însumi/ În Marele Întuneric,/ unde Răsăritul și Apusul erau doi fraţi siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ un fel de pasăre augustă a neantului (…) Îmi amintesc de un fel de memorie/ neînduplecată,/ care înregistra totul și nimicul” (Octombrie). Între aceste puncte cardi-nale (Răsăritul și Apusul – Nașterea și Moartea) își trăiește viaţa, identificându-se cu dinamica elemen-telor ei definitorii („printre stindardele contempora-nilor/ conversez despre starea vremii” – Exordium),

primind misionarismul menirii sale de creator de lumi, la rându-i, prin cuvinte, sub semnul menirii sacralităţii divine:„Să iubești/ Cuvântul Cuvântului tău/ din toată inima ta”, asumându-și astfel, damnat, condiţia propriei individualităţi superioare:„bleste-mat sunt între toate vietăţile/ să mă târăsc ca șarpele printre cuvinte,/ să nasc din durere vorbirea mea” (Mic tratat despre prietenul Zeenumund).

Limbajul poetic e, fără îndoială, unul pa-rabolic („învăţasem o limbă nouă care îmi oferea/ posibiltatea de a numi infinit și nuanţat/ REALITA-TEA” – Proprii ipostaze ale propriei geneze), denun-ţându-și astfel trăirile în consens cu trăirile celor de-o potrivă: „Ca și voi/ ascult/ cântecul privighe-torii rănite/ ca și voi/ am o rană pe cerul gurii/ ca și voi cunosc umilinţa și frica,/ extazul și bucuria/ ca și voi/ fumez ţigările fratelui mort// Doar gura mea este/ Gura dezordii universale” (Ca și voi).

Realitatea în care locuiește, pe care o trăiește și pe care o contemplă deopotrivă, este una precară, vulgară și mai ales terifiantă. Cu atât mai mult cu cât se conturează din detalii abjecte, decăzută la picioa-rele marilor repere ale virtuţii omenescului:„Privesc statuia lui Eminescu, noaptea./ O noapte imperială./ În preajmă, iau cina târzie/ măturătorii de stradă, femei și bărbaţi./ Au chipuri trecute, imemoriale/ Mai mulţi șobolani se adună brusc/ în jurul statuii/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cânte pe trei voci,/ vociferând:/«Poetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfâșia, îl vom sfâșia!»// E aproape media nopţii, în Europa/ Măturătorii se ridică tă-cuţi,/ preiau măturoaiele/ și pun pe fugă șobolanii asedianţi…// Privesc statuia lui Eminescu, noap-tea./ O noapte clară și sfântă/ încât poţi citi oda (în metru antic)” (Statuia lui Eminescu, noaptea). Toate


Cronica literară

imaginile create din asemenea elemente, metaforele șocante, au proiecţie parabolică pe un fundal livresc („Îngerul de care vă vorbesc se numește/ Dimitri Karamazov. Noapte de noapte/ degetele lui firave îmi mângâie fruntea” – Dimitri Karamazov), care nu este altul decât cel al propriei conștiinţe, bântuită de sentimente bulversante, provocate de neliniștile jivi-nelor (a atâtor îndoieli, in-certitudini) care îl locuiesc („îngenunchez printre rufe-le zilelor impare –/ cu nouă cârtiţe în loc de nouă dege-te/ în desăvârșit întuneric te caut/ în propria mea apropi-ere de mine,/ printre himere și jivine” – Mona-Monada /IX/). Locul comun e înălţat, prin parabole, la tensiuni po-etice, într-o descripţie voit mucalită, căci nu-i lipsește umorul și nici verbul ironic, adăugând astfel o coordona-tă ludică lirismului său:„Ple-când de la constatarea ternă/ că pe malurile Bahluiului/ nu există reptile,/ Regulamentul Şcolii ieșene de înot/ inter-zice cu desăvârșire/ mușcă-turile infantile// Spiritul de echipă se manifestă/ numai în apă –/ alte nenumărate și docte detalii,/ îmi sca-pă…” (Şcoala ieșeană de înot). Pretutindeni însă o autoironie se sedimentează cu gravitate în subsolul poemelor mereu introspective, mereu denunţătoare de neliniști funciare:„Conform tradiţiei, mă vizitea-ză/ șobolanul:/ legătura cu lumea subterană/ unde mă refugiez în caz de/ alarmă” (Sânt fratele).

Obsesivă în lirica lui Lucian Vasiliu această imagine a șobolanului (Un volum antologic se inti-tulează chiar așa: Şobolanul Bosch. Editura Paralela 45, Pitești, 2006, Colecţia Biblioteca Românească de Poezie), rozătorul (inteligent, ne asigură biologii) care circulă prin subteranele edificiilor, mereu în zonele obscure ale realităţii, agresiv, capabil a ame-ninţa, prin deplasări incontrolabile, însăși ordinea sanită a omenirii (În atâtea rânduri omenirea s-a confruntat cu flagelul ciumei, ce și-a aflat în aceste fiinţe un bun propagator al flagelului fatal). Poetul, iată că, trăind în compania complicitară a unui ase-menea… rozător, insinuat în conștiinţa umanităţii, identifică provocări ale unor neliniști apocaliptice ameninţătoare, ale înseși societăţii din care osmotic face parte: „eu:/ animal însingurat cu gândul/ la ulti-

ma zi a lumii// Sunt mulţumit cu tăcerea lucrurilor/ premeditând colosale explozii?/ retorică retorică re-torică –/ convieţuiesc cu șobolanul Bosch (…) mă las trăit de cuvinte/ marile evenimente ale planetei” (Ricoris). Într-adevăr, poetul își trăiește prin cuvin-te nesfârșitele momente cotidiene ale propriei vieţii

(de la condiţia de îndrăgos-tit, la aceea de părinte, de tată, apoi la aceea de custode muzeograf etc.), evenimente esenţiale însă pentru lumea actualităţii sale, decantând totul în emoţii lirice de o graţioasă candoare. În haloul fiecăreiadintre acestea,pro-pune un soi de anecdotică, poemele având insinuată în dinamica lordiscursivă, o anume falsă narativitate, po-etul parcă rostuind astfel o poveste banală dintr-o mito-logie contemporană pe care o trăiește, și și-o asumă:„Merg în lungul acestui zid/ și mă visez iederă/ merg cu mâinile la spate,/ tresar/ de parcă în curând/ glonţul imprevizibil/ mă va secera/ merg în lentă deplasare/ prin penumbrele aurifere/ și-mi pare/ că am memorie de înger// merg

în lungul acestui zid/ fredonez cântecul loretelor,/ merg și mă bucur/ că am picioare de mers/ ochi de văzut/ lacrimi de lăcrimat/ merg și-mi las degetele/ să sporovăiască,/ libere/ între ele” (Expoziţie de grafi-că și pictură).Un întreg ciclu de monade se consacră acestui lamentou în marginea trecerii implacabile a tipului („astăzi am fost copil,/ mâine voi fi veteran” – Monadă /XX/) el însuși numindu-se creatorul unui asemenea tip de litanii:„Lucian Vasiliu/ este inven-tatorul/ unei monadologii desuete/ așadar,/ bun de răstignit/ pe un perete// el e un fel/ de/ n-ar fi –/când bezmetic/ și când gri” (Lucianogramă). Așadar, răs-tignit în cuvânt, poetul își scrie evanghelia propriei damnări destinale, cumva resemnat în a fi mărturi-sitorul acestei lumi ce se naște demiurgic și sfârșește apocaliptic:„Existenţa mea de acum/ se rezumă la a exprima/ căderile masive de zăpadă (…) Acasă mă așteaptă/ șobolanul însingurat și suferind” (Naraţi-une. Europa).

În aparentă jovialitate și ingenuă insinuare ludică, poezia lui Lucian Vasiliu este, în fibra sa cea mai intimă, melancolică și de o discretă tristeţe inte-rioară, tulburătoare.


Cronica literară

„Obiecte psihice” sau retorica golului

şi a solitudinii

Rodica MUREŞAN

Proclamând o desolemnizare a lirismu-lui prin refuzul spectacolului metaforic în favoa-rea creșterii tensiunii chemării poetice spre lumea esenţelor și prin transformarea textului într-un document al propriilor trăiri, al infernului lăuntric în care visul se intersectează cu realitatea, volumul de versuri Obiecte psihice al lui Alexandru Ovidiu Vintilă (apărut la Editura Karth, în anul 2014) se abate de la estetica tradiţională pentru a recupe-ra cutezanţele trecutului și pentru a se înscrie pe direcţia avangardist-suprarealistă. Astfel, obiectele disparate, banale, bizare uneori și parcă deteriora-te, reprezentând o asociere incongruentă a abstrac-tului și a concretului, devin insolite (prin lezarea ordinii ontologice) sau „psihice”: „își tăcea/ ado-raţia pentru robert browning/ și elizabeth barrett/ uneori purta pe umeri o pisică/ alteori un păun/pictat cu migală pe bluză/ la amiază se mulţumea cu o/ partidă de șah câteodată bea ceai/ neîndul-cit pe stomacul gol/ cânta la un pian vechi avea/ multe lucruri pe etajera ei/ se strânseseră suficiente o piatră de râu/ două-trei flori de mină o mască africană/ o pereche de ochelari o figurină/ din lut roșu un elefant câteva lebede/ un vas de pământ” (Obiecte psihice).

Se pare că în acest spectacol burlesc oa-menii înșiși au suferit o grea uzură, au devenit deșeuri sau măcar „obiecte” grotești precum orbii din parabola lui Bruegel. Tema, care continuă să stârnească verva interpretativă, abordată deseori în pictură (la Bosch, Cornelis Metsys etc.) sau în gravurile lui Pieter van der Heyden, conţine ideea

de prăbușire (cum spune Iisus, în Evanghelia după Matei, cap.15, versetul 14, „și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă”), idee ce in-clude angoasa, dezechilibrul, izolarea și tragedia existenţială din această lume structurată la modul maniheist, susţinând dualismul radical ontolo-gic între cele două principii eterne, binele și răul, lumina și întunericul, care coexistă, deși se opun într-o confruntare fără sfârșit: „în această cameră orbii lui brueghel/ poartă tricouri galbene își pe-dalează/ în voie bicicletele și zâmbesc/ unui public îngălbenit de spaimă// Urmează ploaia. Urmează stepa./ Urmează idiosincrasia// urmează tabloul cu immanuel kant/ îmbrăcat într-un tricou galben” (camera lui immanuelkant). Oricum, răul devine aici o entitate metafizică, o prezenţă foarte activă în care toate făpturile sunt minate de o vină neștiută, sunt roase de un rău primordial

La o primă parcurgere a textelor, limbajul prozaic al acestora dezvăluie un stil auster, cvasi-coerent, care provoacă cititorul să construiască/ să producă sensul pe care autorul l-a deconstruit sau doar l-a sugerat în discursul său subversiv despre o realitate supusă entropiei. Prin urmare, deși exis-tă mereu o cooperare între autor și cititor, putem vorbi în cazul poeziei lui Alexandru Ovidiu Vintilă despre principiul „malentendu” - ului provocat sau al „trădării creatoare” (cititorul descoperă sensul sau îl reproduce?) despre care amintea Robert Es-carpit în Le litteraire et le social. În unele versuri (inclusiv în cele anterior citate), în această coerenţă problematică și antilogică a lor, unde ambiguităţi-


Cronica literară

le din fluxul conștiinţei se rezolvă doar prin cone-xiunile la nivel global, iar „realitatea ni se oferă/ doar când se deschide sezonul de vânătoare” (Până la Dumnezeu), lucrurile par a se complica și mai mult prin apariţia unei forme a transtextualităţii, mai exact, prin prezenţa in-tertextualităţii (versuri citate din Gherasim Luca, Gellu Naum, Petre Stoica, Maria-na Marin sau Nina Cassian). Fragmentele respective vin să sprijine ideea că diriguito-rul acestui univers privat de coerenţă și cauzalitate este absurdul, iar poemul repre-zintă încercarea de a salva omul aflat în imposibilitatea comunicării, confruntat cu tragedia singularizării și su-ferinţei și care nu se găsește pe sine din cauza unei exis-tenţe lipsite de sens: „de unul singur/ hălăduiesc fără ţintă/ prin întinsa pădure norvegi-ană// elani galbeni din lemn lăcuit/ șerpi cu clopoţei zen/ ritmul tărăgănat al urșilor// pădurea norvegiană e visul meu/ din dreptul unei feres-tre zidite” (pădurea norvegiană (o deschizătură a frigului)). Aluzia livrescă nu este întâmplătoare, ti-tlul poemului ne duce cu gândul și la Beatles, dar și la Haruki Murakami al cărui roman vorbește des-pre dragoste, destin și moarte, cu concluzia că răul și moartea trebuie acceptate ca parte intrinsecă a vieţii.

Alături de „obiecte”, inclusiv cromatica stridentă este echivalată cu stările psihice/ de spi-rit subiective, adesea decepţionate, în poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă apărând deseori roșul și galbenul expresionist. Roșul inundă lumea într-o sângerare de proporţii, este culoarea jertfei, a infer-nului, dar și a desfrânării, iar galbenul are semni-ficaţia agoniei, a deznădejdii, a suspiciunii, a bolii, sau a morţii, ambele generând o lumină agresivă și nefirească, venită parcă dintr-o altă lume: „În pra-ful albit de soare de pe marginea drumului/ greieri letargici o scârbă ca de sfârșit de viaţă/ zgomotul

ploii nu mai înseamnă nimic/ plăpânde fire de iar-bă înţepenite prigorii/ verzi ape// alteori se moare degeaba// o alcătuire confuză pe fond stacojiu/ e melancolia// sufletul ţi-e ostil/ te apasă// neîntre-rupte sunt morţile noastre/ între vis și durere spaţi-

ile neliniștite/ ale dezordinii” (un pește de lemn).

Conform teoriei lui Freud, prin supremaţia visu-lui poetul își expune dorinţe-le refulate care au ocazia de a se manifesta astfel. Spaţiile stranii, misterul și imaginile încremenite în situaţii bizare surprind de fapt anxietatea, angoasa și trăirea extatică a sentimentului de neliniște generat de nesfârșita solitu-dine. Absurditatea pare să se insinueze inclusiv în vis, în acele spaţii goale, nepopulate (precum cele din tablourile lui Chirico, căruia poetul îi dedică poemul Misterul și melancolia unei străzi), unde totul devine straniu și gene-rează neliniște prin perspec-tiva spre nicăieri. În această lume alcătuită din obiecte și

figuri încremenite, juxtapuse, visul nu reprezintă doar o evadare din limitele strâmte ale existenţei, ci devine, ca la suprarealiști, o cale de accedere la adevărurile ultime, ascunse, ale raţiunii. Impresia generală este de aglomerare, de așteptare absurdă și de frică, poetul lăsându-se înghiţit de fantasme și de angoase refulate, iar din acest motiv poemele sale se vor o sondare a sinelui și un document al trăirii, dar și o încercare de a salva existenţa fără sens a unei fiinţe care nu se poate regăsi: „pentru că există orașul/ un cub de beton/ o grădină// și noi vlăguiţi/ ca două lungi păsări// neîncepând și neîncetând// cum sufletul (deasupra zăpezii)/ care zboară prin aer/ printre alte suflete// așteptând să se sfârșească noaptea// ziua a început pe atunci fix/ într-o marţi// cuvintele:/ mici pete aproape ro-tunde// ea avea ochi negri/ o rochie cu peștișori/ și sori zâmbitori/ sub tavanul albastru al cerului// unde viaţa e scurtă/ și moartea prea lungă” (Miste-


Cronica literară

rul și melancolia unei străzi).În acest univers privat de coerenţă și de

cauzalitate, alienarea vine parcă dintr-o condam-nare ontologică la singurătate și exclude orice adi-ere erotică; am putea vorbi mai degrabă de bolgiile erosului devenit, de asemeni, pretext pentru visare.Trăind cu voluptate acest vis ce developează vâsco-zitatea emoţiei și a tuturor tensiunilor cuplului, el și ea sunt asemenea fantasmelor, apar precum stri-goii la lumina nopţii și a lunii din spaţii insulare exotice pentru a dispărea în zori; timpul tiranic pa-recă a înţepenit într-o oprire asupra imaginii celor doi, iar universul lor este incontrolabil cu mijloace-le raţiunii: „în piaţa mare din kerkyra ne-am pier-dut unul de altul/ o pisică neagră lenevea pe scările unei catedrale// ne privea ca pe două fiinţe// fără nicio însușire// fără nicio frică de moarte// dragos-tea mea/ o, dragostea mea/ cât de mult a trecut de atunci// de când am ascultat acea sonatină pentru pian// de maurice ravel/ intrasem deja în pădure// trecusem și peste acel covor de pietre// bătusem orașul de la un capăt la altul// lăsasem în urmă munţii înalţi// îmbrăţișaţi strâns unul în altul// mereu în pragul trecerii” (Într-o bună zi). O iubi-re din care străbate în surdină lamento-ul unui eu traumatizat, o iubire ce nu este din această lume,-surprinsă totuși (dorinţă refulată!) transgresând timpul și spaţiul într-o plutire chagall-iană… Şi pentru că răul s-a insinuat inclusiv la nivel erotic, uneori se simte o îmblânzire a tonului și o destinde-re eliberatoare atunci când poetul, dezabuzat de tot ce există, compensează printr-un optimism înșe-lător care introduce ideea de divinitate, încercând (fără convingere și fără succes) să aline „rănile vii ale memoriei” printr-o restabilire transcendentă a supremaţiei binelui: „intrăm în catedrala zugrăvită în nuanţe de roz/ îngerii din pronaos/ ne fac semne de lângă Iisus/ Pantocrator și moartea plutea/ pe undeva pe acolo” (Gândul meu ascultă gândul ei).

Destructurarea textului poetic, distruge-rea logicii, sabotarea imaginii și a metaforei, așa-dar ignorarea oricăror constrângeri de formă și de normă gramaticală, când „dinspre umanitate nu se vede/ nimic” și „te zbaţi într-o disperare/ cople-șitoare// și nici măcar nu știi de ce”, toate ţin de negarea avangardistă ce caracterizează versurile lui Alexandru Ovidiu Vintilă, înlesnindu-i sub această formă o dezlănţuire și o eliberare a eului angoasat.


Theo Guşat, Garderobă, Oradea, Primus, 2016.

Vasile Proca, Portrete din cuvinte (dialoguri elective), Iași, Junimea, 2015.

Emanoil Rei, Povestiri alese, Iași, Junimea, 2016.

Alan Watts, Budismul. Religia fără religie, Iași, Pim, 2016.


Reflux


Radu Mareş. In memoriam

Referitor la regretatul scriitor care ne-a părăsit recent, Radu Mareș, criticul literar Cornel Ungureanu, printre altele, remarca faptul că se de-plasa „în afara centrului care aduce aplauze, succe-se, premii”. Evident că o astfel de afirmaţie spune multe despre felul de a fi al prozatorului, un au-tor, după cum sublinia același Cornel Ungureanu, practicant, odată cu romanul Ecluza, al unei litera-turi „care depune mărturie”. Despre scriitura aces-tui volum, însuşi romancierul, într-un interviu din 2014, preciza următoarele: „Ecluza e cartea în care există un <Mareș> sub formă de concentrat, de dis-tilat şi, da, risc şi repet, mă reprezintă”.

În fine, Radu Mareș a fost un prozator complet. Exersat, cu rezultate notabile, atât pe spa-ţii restrânse, cât și în ipostaza de alergător de cursă lungă. Memorabile nu sunt doar romanele scriito-rului clujeano-bucovinean, ci și proza scurtă. Me-reu aflat Pe cont propriu – cum indică și titlul unei cărţi de-a lui apărută în anul 1986 – Radu Mareș nu s-a lăsat dus de val, s-a menţinut, în linii mari, în interioritatea sa, același, personal, trăind literatura într-un mod autentic, abjurând, nu doar o singură dată, formele fără fond.

În propriul univers, un loc aparte l-a ocupat nostalgia originilor. A fost un împătimit de Bucovina. A căutat să înţeleagă acest topos și, în același timp, să-l facă înţeles altora. Cu predi-lecţie în Când ne vom întoarce, o naraţiune fasci-nantă despre Bucovina, autorul și-a descărcat ini-ma în scris, încercând să scape de toată apăsarea

chinuitoare. Deschiderea spre istorie, compunerea cu paralele inegale ale teritoriilor intime ale eului, labirinturile memoriei, măiestria detaliului, o arti-culare demnă de o piesă simfonică, ţin de armătura unui roman grav și complex.

Alex Goldiș observă că scrisul lui Radu Mareș, de la debutul din 1972, cu Anna sau pasărea paradisului, și până la cea din urmă carte a sa, Sin-dromul Robinson (2014) a fost ocolit de orice influ-enţă, autorul nelăsându-se nicio clipă corupt nici de romanele șaizeciste ale obsedantului deceniu, nici de moda recuperărilor realismului integral-mini-malist al șaptezeciștilor, nici de pregnanta patină textualistă de mai târziu. Același critic literar este de părere că romanul Când ne vom întoarce, „un basm modern”, conceput ca o „experienţă totală”, îţi conferă de la primele pagini citite senzaţia „de scriitură proaspătă şi autonomă, la suprafaţa căreia nu se întrevăd niciunul dintre ridurile cantonărilor sau, dimpotrivă, ale modificărilor prea accelerate de formulă”. În romanul lui Radu Mareș, avem de-a face cu o frazare care te cucerește, exactă, îngijită cu o atenţie deosebită, se simte mâna cuprisă de vo-luptatea scrisului: „Singuri: pustietatea albă și ne-tedă a stepei, după câteva săptămâni fără vreo rază de soare, într-o luni de dimineaţă, mai întâi, și la sfărșitul aceleiași săptămâni, sâmbătă, puţin după prânz. La câţiva kilometri de la marginea satului, drumul paralel cu calea ferată se zărea de la Valea Lupului ca o linie subţire pe care pâlpâia lumina miezului de iarnă. Plugurile grele de lemn trase de


boi ieșiseră să are, imediat după bobotează, în lun-gul nămeţilor, pe unde se știa că e drumul. Acum, pe albul scânteietor urma lor nu se mai vedea, iar sania stingheră apărea ca un punct ce abia se târa când o zărise. El se afla la livada lui, era călare și, intrigat, își scosese din tașcă binoclu să vadă mai bine. Sub cerul foarte jos, cenușiu-murdar, un stol de ciori zbura spre apus, dar atât de jos, încât – i se păru lui, îndreptând într-acolo lentilele măritoare – ,din sanie, ciorile puteau fi atinse cu mâna. Era o sanie ţărănească, pe tălpici din scândură îngus-tă de fag șinuită, și o trăgea un căluţ cu capul în pământ și mersul nespornic. O singură persoană se afla în sanie, însă, oricât ar fi mărit lentilele bi-noclului său, nu se vedea mai mult. Cu o tresărire, când simţi cum inima începe dintr-o dată să-i bată mai tare, ghicise totuși cine era fiinţa înfăţișată prin

pata întunecată și care se topea în acel alb de ghea-ţă, încremenit și pur al iernilor răsăritului” (Când ne vom întoarce, Ediţia a II-a, Iași, Polirom, 2015, p. 207).

Într-un articol publicat în „Observator cultural”, Liviu Antonesei, referindu-se la Când ne vom întoarce, susţinea: „Radu Mareș s-a prezentat la întâlnirea cu publicul cu un roman excepţional, aș îndrăzni să spun, cu un mare roman”.

Şi, într-adevăr, Radu Mareș face parte din categoria autorilor de raftul întâi, formula sa roma-nescă trădând un scriitor sigur pe mijloacele sale de expresie, minuţios și subtil, lucid, o conștiinţă și o voce distinctă în arealul literaturii de la noi.

Aide-memoire

Daniel PIŞCU

O istorie canonică în versuri

a literaturii române (I)

„O istorie canonică în versuri a literaturii și culturii” nu se vrea decât o amprentă, un aide-memoire, un per amorem tușabil/ atașabil unor scriitori și oameni de cultură pe care i-am cunoscut personal sau nu i-am cunoscut decât din citite, contemporani sau trăitori în alte timpuri, ce, iată, își prelungesc memorial opera scrisă și faptică în catalogul meu simpatetico/empatetic, canoniardico /axiologic.

Nicolae Labiş(Cerbul cu stea în frunte)

Genialoid, de copil,scrisese la olimpiadade limba românănumai în versuri.A cunoscut de devreme„Primele iubiri”.Ca şi pentru Rimbaud,sau Esenin, mai târziuşi pentru Nichita,îngerul său păzitor devenise parcă gelospe angelica-i subliminală„La Biche”...Din cauza asta, poate, a şi murit de tînărla 21 de ani, călcatde-un negricios tramvaiîmbătat de tinereţeşi-un juvenil alai.„Moartea căprioarei”m-a făcut să plâng.Mâncăm şi plângem. Mâncăm cuvinte.Şi de la el. Îl plângeam.Îl plângem. Printre(ne)muritoare morminte.


Cadran

Hieratismul graiului românesc

Vasile ANDRU

Terminologie etnobotanică creştinăÎn limba română există denumiri de plan-

te precum: Ochiul lui Dumnezeu, Curelele de opinci

ale Domnului Hristos, Sforile de opinci ale Dom-nului, Cheița Raiului, Măturica Raiului, Palma lui Adam, Biciul lui Sfântu Ilie, Pecetea lui Solomon...

Asemenea denumiri date plantelor sunt serii metaforice, simpla transcriere una sub alta ar putea alcătui strofe poetice:

Floarea clopotului,Scaunul ălor bune,Treizeci de arginți,Trâmbița morților...

Sunt termeni preluați din toate domeniile vieții religioase: persoane divine, sărbători, taine de inițiere creștină, cosmogonie creștină.

Buruieni din cele sfinteCu precădere, românii au dat denumiri

creștine la plantele de leac, pentru că ei vedeau o legătură strânsă între vindecare și credință.

Astfel, pentru plante de leac, în etnobo-tanica română găsim denumiri precum: Poala Sfintei Maria (=mușețel, măgheran), Iarba Sfântă Mărie (roiniță), Floarea Sfintei Mării (=coada șori-celului), Duminecuță (gălbenele) Prescure, Miruță. Zece plante de leac se cheamă Cruciuliţă. Sunătoa-rea are șapte nume creștine, din care notăm doar: Iarba lui Sf. Ioan, Iarba crucii, Iarba lui Sf. Petru... Diferenţele de nume fiind pe zone geografice, sau marcând un ecou spiritual al unei calităţi terapeu-tice.

Mai notăm denumiri din sfera isihastă, precum: Scara lui Dumnezeu, Iarba călugărului (cunoscută și consumată de pustnici), Iarba lui Antonie (=busuioc sălbatic), Floarea Carmilului, plante folosite și pentru calităţile lor sedative, de liniștire lăuntrică.

Românul are așadar „buruieni din cele sfinte” – (chiar așa sunt numite vreo zece plante, între care rostopasca), dar expresia e folosită și ca generic, indicând calităţi terapeutice, sau legătura între actul terapeutic și invocarea hieratică, religi-oasă. Este implicat și un proces de trecerea de la simţuri la duh. Căci a numi o plantă pe numele ei creștin implică și punerea în relaţie a minţii cu di-vinitatea. Numele divine au o rezonanţă tonifiantă în om.

Terminologia botanică creștine nu-i un aspect exclusiv românesc, ci se întâlnește peste tot în lume. Dar la români se atestă o extindere deose-bită, ajungând până la ceea ce se cheamă fenomen. Există și denumiri paralele, o plantă având și nume mirean și nume religios. Alte plante au numai de-numire creștină. Multe plante de cultură sau de câmp, agrare, ornamentale, medicinale, pe lângă termenul „mirean” (popular sau știinţific), au pri-mit unul creștin. Fapt grăitor pentru psihologia et-niei și înclinația pentru vorbirea hieratică.

Terminologia creștină sau de inspirație biblică, nu vizează așadar numai plantele vindecă-toare, ci un tablou lingvstic mai vast: plante orna-mentale de grădină, sau de câmpie, precum:

floarea paştelui, crăciuniță, potiraşe, dumi-necuță, biciul lui Sfântu Ilie, palma lui Adam, mana


Cadran

jidovului, floarea ispăşirii (Passiflora coerulea, zisă și ceasornic), urechea Iudei, rochia cerului.

Limbaj şi personalitate

„Nu ți-l poți imagina pe Hristos vorbind franceza.”

S-a spus că românul s-a născut poet. Aș zice, mai degrabă, că limba română este o limbă poetică. Şi vorbind româna devii poet... Prin sim-pla vorbire în românește, nu poţi evita să devii poet!

Lidija Dimkovsca, poetă din Macedo-nia, care a studiat 6 ani limba română, îmi spunea: „Am devenit poetă, poetă modernă, când am scris în limba română. În limba macedoneană, eu eram o poetă slabă. Numai în română sunt cu adevărat poetă.”

Emil Cioran zicea, într-un interviu din 1989:

„Insist: nu există limbă mai poetică decât limba română. (...) Limba franceză este o limbă precisă, logică. Biblia, în franceză, își pierde seduc-ția. Am chiar scris undeva că nu ți-l poți imagina pe Isus vorbind franceza. În română slujba sau messa și mai ales slujba pentru morți când se evocă viața pe pământ, aievea, a dispărutului, este extraordi-nară.”

Am constatat că versiunea spaniolă a li-turghiei lui Ioan Gură de Aur nu are suplețea și patosul mistic pe care le are în română. În Mexic, i-am și propus preotului de la biserica ortodoxă, să particip la diortosirea unei versiuni spaniole mai adecvate, eu venind cu soluții lingvistice pe care mi le sugerează liturghia în română.

Eminescu spunea că limba română (ve-che?) este limbă înţeleaptă. Ar însemna că vorbind bine și curat românește, te întărești în înţelepciune.

Despre limba franceză se spune că este „o limbă inteligentă”. (Şi raţională. Descartes a creat mitul francezei raţionale...) Ce înseamnă că fran-ceza este „o limbă inteligentă”? Înseamnă că nu poţi fi mediocru în franceză! După cum nu poţi fi confuz în engleză.

Şi, ca o constatare subiectivă: limba itali-ană exprimă foarte greu aroganţa... fiind cea mai propice limbă a modestiei... Italienii constituind o nație etalon pentru modestie, firea lor se reflectă și-n vorbire. Chiar impulsivitatea verbală de la Na-

poli, nu are nimic arogant... Spaniola este o limbă propice fantazării

orgolioase, și chiar verbul a vorbi în spaniolă se spune hablar, care provine din latinescul fabulare.

În legătură cu exprimarea unei trăsături etnice sufletești în limbă, mai rețin însemnarea fă-cută de Osho în legătură cu limba bengali: „Chiar când doi bengali se ceartă, nu poți crede că se cear-tă, limba lor are o dulceață.”

Prin frecvenţa și supleţea limbajului creș-tin, sau a terminologiei creștine, am putea spune: mintea românului era o minte creştină. Ne referim la românul tradiţional. Şi la românul sănătos psi-hic. El elaborează spontan și firesc sintagme creș-tine, ca unul care a interiorizat legea revelată și o extinde la trăitul de toate zilele.

Hieratismul vorbirii arată că un vorbitor trăiește în duh, nu în simţuri. Echilibrul său psihic, integrarea sa cosmo-teandrică se reflectă în aceste fapte de limbaj.

Alexandru Borza. LaudatioCa primă sursă pentru repertorierea de-

numirilor creștine ale plantelor, am folosit dicţi-onarul tezaur al lui Alexandru Borza: Dicţionar etnobotanic cuprinzând denumirile populare ro-mâneşti şi în alte limbi ale plantelor din România (1968). Savantul Al. Borza a lucrat cu 12 colabora-tori, cel principal fiind Al. Beldie.

Al. Borza, a trăit între 1887-1971, a studi-at teologia, apoi s-a specializat în știinţele naturii. Tot așa cum făcuse altădată Darwin: a studiat teo-logia, apoi s-a specializat în științele naturii. Şi tot așa s-a întâmplat să fie și cu Theillard de Chardin: era un mistic, dar a profesat paleontologia.

Al. Borza a fost directorul Grădinii bota-nice din Cluj, de care se leagă existenţa sa. El gră-ia cu plantele, cu arborii. De aceea le cunoștea și duhul reflectat în nume. A înregistrat 18.000 de termeni populari pentru plante. Adevărate serii metaforice, poeme, adevărate punţi între natură și sufletul omului. Câteva sute de denumiri din aceste serii metaforice sunt termeni creştini.

Listele lui Al. Borza pot fi continuate cu cele ale lui Simeon Florea Marian, și el autorul unei botanici populare, publicată abia în zilele noastre de către A. Brădățan, custode șef la Casa Simeon Florea Marian din Suceava. Se mai pot consulta și lucrări de etno-botanică cu extinderi spre spiritual, de Artur Gorovei, Tudor Pamfile, Dragoslav, Ele-


Cadran

na Niculiţă-Voronca, Antoniu Popp, B. P. Hașdeu, Marian Marienescu, Aspasia Culianu și, mai nou, Dumitru Bejan (Nume româneşti de plante, 1991)

Iscălitura lui DumnezeuPlantele care hrăneau sau tămăduiau au

fost raportate la nume creștine. Plantele ornamen-tale, care produceau emoţii pozitive, stări sufletești înalte, primeau și ele nume creștine. Florile, ogoa-rele, pădurile sunt „semnături ale lui Dumnezeu” lăsate pe opera sa pământeană... Numele plantelor de hrană, de leac, de încântare erau raportate la planul superior, sacru, la ceva substanţial, la păs-trătorii vieţii.

Etnobotanica este biografia noastră agra-ră, după cum Biblia este biografia noastră cosmică, cerească.

Denumire creştină ca mutare în DuhDeosebirea între „fitoterapie” și „terapie

isihastă prin plante” constă în crearea terenului psihic favorabil trecerii de la simţuri la Duh. Ştiind că starea psihică, focul sufletesc sunt hotărâtoa-re restabilirii sănătăţii. Ştiind că efectul plantei se dublează sau se înzecește dacă pacientul operează – prin el sau prin ajutor – trecerea minţii de la cor-poral la spiritual. Numele divine ale plantelor ajută această trecere, prin însuși complexul lor lexical. În așa măsură influenţează încât restabilirea sănătăţii se petrece din cauza acţiunii chimice a plantei din cauza mutării de la simţuri la Duh. Ambii factori terapeutici (chimic și spiritual) se potenţează reci-proc.

Un exemplu. Busuioc – plantă cu nume creștin și cu o consacrare terapeutică sau rituală. Se mai numește: buruiană de botez, sau buruiană sfântă. (Pe latinește: basilicum remedium, adică „leac împărătesc”. În grecește: pharmakon basileus, care se traduce „leac regesc”.)

În primul rând, prestigiul religios al nu-melui cauţionează vindecarea, pregătește terenul minţii.

Apoi, legenda plantei are acţiunea ei su-gestivă, când această legendă este evocată de vin-decător, sau reamintită pacientului, care de regulă o cunoaștea dinainte.

În cazul busuiocului, legenda este strâns legată de adevărul istoric al găsirii sfintei cruci, sub o tufă de busuioc, prin acţiunea vizionară, de către împărăteasa Elena și episcopul Silvestru. Atunci

planta, care se numea înainte : ocinum (lat.) și okymon (grec.), a primit numele de „busuioc”, adi-că basileios, împăratul (= Hristos).

Autoritatea datului istoric – evident, și din istoria mireană, dar și din istoria mântuirii – lucrează favorabil pentru trecerea de la simţuri la Duh, pentru crearea climatului psihic vindecător.

Se adaugă, apoi, reale calităţi chimice, far-maceutice, ale acestei plante.

Mai adăugăm că, în tradiţia populară ro-mânească, busuiocul are calităţi epitropeice, re-pede ajutător psihic al tinerelor care vor să își afle sortitul sau își încep viaţa de familie.

Numele ca incantaţie, ca rugăciuneNumele creștine ale plantei vindecătoare

este legat de ideea de rugăciune, de invocare, de nădejdea unui fapt miraculos.

Spuneam că o plantă de leac precum su-nătoarea sau pojarniţa are mai multe nume crești-ne: înșirarea lor dă o rugăciune, evocând: crucea, focul purificator, sau pe sfinţii Ioan și Petru, toate transportându-te în planul salvării.

Sunt 7 plante cu nume de „cruce” (a voi-nicului, a pământului) și 21 cu numele de „cruciu-liţă”. S-ar putea spune că românii sunt un popor al crucii, un popor al legii revelate, al mântuirii prin cruce, iar acest adevăr se reflectă în limbaj, în et-nobotanică.

Cimbrişor se mai numește balsam și tă-mâiţă. Evident, prima referinţă este la trăsătura sa de aromatică. Dar tămâiţa, tămâia nu-i doar refe-rinţă aromatică, ci și creștină, de mulţumire și ev-lavie. Numele a fost asociat cu virtuţile terapeutice ale plantei. În context, amintim despre cimbru: de-numirea sa științifică este Timus vulgaris, trimitere directă la acțiunea de stimulare a glandei timus, glanda imunității și a chefului de viață.

În articolul de faţă semnalăm doar ilus-trativ, un număr restrâns de plante. Insistând pe acest aspect legat doar de terapiile isihaste, adică referinţa incantatorie și slăvitoare a numelor creș-tine. Numele și istoricul sau legenda plantei sunt un ajutor de trecere spre spiritual.

Mai amintim câteva din numele creștine ale celor mai cunoscute plante de leac sau alimen-tare:

Salvia: Iarba Sf. Ioan, iarbă „desfăcătoare”.Mierea ursului se mai cheamă crucişoară

sau crucişor. Se numește și iarba plămânilor.


Cadran

Salcâmul, numit „rugă” sau „rugăciune”. Şi el are și o denumire „medicală”: floarea pieptu-lui.

Îngerica, numită și angelica. Numită și „Şapte îngeri”. Floarea liniștii.

Nalbă: Pâinea Domnului, turta Domnu-lui, pâinișoară, cașul popii...

Măceş = trandafir de Rusalii. Trandafir de Pogorârea Sfântului Duh. Se mai cheamă și „tran-dafir de lună”. O plantă dezmierdată și sfinţită... Roada ochilor. (Apa de măceș e bună pentru ochii obosiţi. Sau pentru conjunctivite. To-nic, vitaminizant, indicat în afecţiuni de ficat, calculoză renală, tulburări de circulaţie peri-ferică.)

M i e r e a are și calităţile florilor de unde provine, și cali-tăţile albinei care o „prelucrează”. Există albina cafe-nie, albina neagră, albina aurie...

Vindecă-te cu alimenteUnele plante alimentare, pomi fructiferi,

ciuperci, legume, cereale au denumiri creștine, pe lângă cele populare curente, sau cele savante.

Podbal se zice: frunza Domnului; frunză călugărească. Folositor și ca aliment, și ca medica-ment.

Mărul. Din cele câteva zeci de denumiri poetice sau descriptive ale mărului, 10 sunt creș-tine, precum: Mărul Domnului, mere călugăreşti, mere popeşti. Mere prescurate: referinţă la puterea anaforei. Mai sunt: Mărul Sânpetrului, măr de Sân-tilie, măr de Sfânta Maria... denumiri în relaţie cu repere astronomice ale coacerii; interesant că, la români, și astronomia este referită la sărbători îm-părătești.

Fitoterapia şi MaslulLa omul din mediul rustic, pentru ca efec-

tul unei ierbi de leac să fie total, el este asociat cu Sfântul Maslu.

Pe Athos l-am cunoscut pe părintele Ga-vril, om hărăzit cu puteri sufletești aparte, darul vindecării. El a vindecat și prin plante (remediile le află după ce cade în transă și contactează un in-formațional teofanic). El cunoștea un remediu na-tural împotriva cancerului. E vorba de rădăcina de

păpădie, smulsă și uscată cu rădăcina în sus. Din aceasta, face un preparat pe care-l adminis-trează după suges-tii luate din evoca-rea Sfintei Maria. (Planta să fie cu-leasă pe lună pli-nă, planta să nu fie „trecută”; pentru anumite situaţii – să fie îmbobocită.)

Părintele Gavril mi-a spus, însă, că acest leac are mai bun efect împreună cu Sfân-tul Maslu. Prin Sfântul Maslu, mintea omului face trecerea de la cor-

poral la duhovnicesc.

Extrapolări. În terapiile populare stră-vechi, leacul era asociat cu descântecul. Descânte-cul face parte din preistoria evloghiei...

În Polinezia, leacul este asociat cu karakia (descântec specific pentru diferite afecţiuni). Poli-nezienii au multe ierburi de leac, și ei știu să valo-rifice calităţile vindecătoare și ale plantelor care, în aparenţă, sunt sălbatice sau disprețuite. Biete ier-buri care cresc pe nisipuri de pe plaje arse de soare, ei le găsesc o folosire medicală. Dar numai însoţite de karakia. Deci numai realizând acea trecere de la corporal la spiritual.

Asocierea cu Sfântul Maslu este mai pu-ternică decât orice altă manevră din preistoria gân-dirii religioase, oricât de coerentă ar fi ea.


Cadran

Prin referinţele de mai sus, înţelegem de ce poporul român a dat nume religioase, nume creștine, la plante: ca pronunţându-le să facă pasul spre o sferă a duhului, unde trupul nu mai cunoaș-te boală sau slăbire sau moarte.

Când înșiri/pronunţi nume de plante pre-cum:

Pristolnic (masă de altar), Lacrimile lui Hristos, Nojiţele lui Hristos, Părul Sfintei Maria, Palma Sfintei Maria, Brâul Maicii Domnului, Ini-ma Domnului, Duminicuţă, Buruienile Sfântului Vasile, lemnul lui Avram, leagănul lui Iisus, Iarba lui Cristofor, Mila Domnului, Arborele vieţii... tră-iești o emoţie religioasă, o înflorire afectivă... faci trecerea de la biologic la duhovnicesc.

Acesta este și principiul terapiei sacer-dotale: a purifica toxina psihică, prin explozie de efecte pozitive, religioase; a-l pune pe om în relaţie cu divinitatea. Mutarea minții în lumea spiritualu-lui face eficient actul vindecării.

Leacuri de pace, leacuri de război...În botanica populară, există și plante care

au numele necuratului. Sunt plante pe care popo-rul le-a pricopsit cu numele necuratului, astfel:

Buruiana dracului (nu numai tutunul, evident...), spasul dracului, aghiuţi sau drăcuşori (un răsfăţ!). Banul diavolului, punga popii. Trifo-iul roșu se numește și Caşul dracului. Şi cum există iarba raiului, așa există și iarba iadului!

Vezi și planta botezată științific, în tabloul lui Line, Dracocephalum moldavica (capul dracului moldovenesc), care, în etnobotanica noastră devine „Busuioc mănăstiresc”!

Alte denumiri diabolice: Muşcătura dracului. Dintele necuratului.

Unele denumiri sunt ironice, altele seamănă cu în-jurături: iarba tâlharului, iarba lui Iuda, iarba 30 de arginţi.

Aceste nume avertizează în legătură cu un risc toxic; sau avertizează că acea plantă stimulează agresivitatea. Limbajul a înregistrat totul. Numele este un avertisment, când nu un program psihic.

Referire la polinezieniPolinezienii, care nu au integrat noţiunile

de infern și de drac, au numit această categorie de plante stârnitoare de agresivitate, „ierburi de răz-boi”.

Feriga (rarauhe în limba maori) este nu-mită „aliment de război”. Este tonifiantă; este afro-disiacă; dar, consumată în doze mari, ea stârnește agresivitatea, porniri războinice.

La noi, pentru ferigă se mai spune dintele dracului, sau spasul necuratului, sau buruiana ne-curatului. In alte zone, aceiași termeni se folosesc pentru izma broaştei sau menta broaştei.

Plantele „de război” nu trimit mereu la conotaţii agresive, ci și la stimulente necesare, după caz:

Crucea pământului, cum este numită brânca ursului, este un energizant și un vasodila-tator.

Plantele de pace, de „aşezare”:Feciorica, sau iarba faptului. Conţine ule-

iuri esenţiale, derivaţi cumarinici. Se folosește con-tra surpăturii, și pentru „dat”, când omul „seacă de puteri”.

Cartoful, un aliment de pace prin exce-lență, este numit în Maramureș Piciocile lui Dum-nezeu.

În Polinezia, cartoful (kumara) este pri-mul pe lista „plantelor de pace”.

Secularizarea limbii româneCercetarea aceasta rămâne deschisă. Am

formulat aici doar paradigma, la care oricine poate adăuga oricând exemple în funcţie de interesul său sau de trebuinţele sale.

Observăm, în final, că astăzi există ten-dinţa de „secularizare” a limbajului. Cuvintele se lumesc, după cum și pustia se lumește. Sacrul se ascunde în profan, iar cuvintele reflectă și ele acest proces. Termenii etno-botanici religioși trec în-tr-un fond pasiv al limbii; alţi termeni trec într-o „arhivă sentimentală” sau într-un dosar de docu-mente despre sufletul românesc.

Dar destui termeni etnobotanici religioși mai rămân în limbaj, sau sunt activați la nevoie, la ultima speranță, când omul vulnerabil face apel spontan la o memorie a salvării.

Notă

Prima parte din acest eseu a fost expusă la Festi-valul internațional de poezie, Emia, 2001, și a primit premiul Asociației „Morala Creștină”.


Carnete critice

Cornel UNGUREANU

Geografii literare. Ion Druţă şi Paul Miron

Mi s-a părut important un interviu care i s-a luat lui Ion Druţă cu prilejul împlinirii celor 85 de ani. Zicea aniversatul: scrisul cu creionul, stiloul, pixul are un fel de a face literatură. Poţi să ștergi, poţi să refaci, poţi să rescrii. Dacă scrii la computer, to-tul e dintr-o dată gata. Calculatorul scrie el și pentru tine. Are iniţiativa.

Da, Ion Druţă a trăit și trăiește bucuria scrisului. Are bucuria de a fi învăţătorul celor care nu știu istorie. Se întoarce mereu în satul său și scrie în numele celor din satul său, de acasă. Serafim Saka scria că dacă literatura rusă se trage din „Mantaua” lui Gogol, literatura din Basarabia se trage din „Sa-nia” lui Druţă.

„Multiplicat și maimuţărit, stilul Druţă a ajuns să nu mai priască cu timpul literaturii care se voia scrisă și aici. Ori un scriitor lucrează e menit să lucreze la întreţinerea, curăţenia și adâncirea fântâ-nii lingvistice... Druţă a devenit – în virtutea desti-nului – fântânarul altei ape lingvistice”.

„Frontul luptei se extindea de la un simplu abecedar și până la Ion Druţă, cel mai ţinut sub con-trol scriitor sovietic moldovan. Iar Druţă, pentru că era un talent și mai era și un autodidact, nu s-a lăsat afectat de realismul socialist, pe care armada scriito-rilor sovietici, ultrașcolită, l-au înmbrăţișat călduros și l-au nenorocit pentru totdeauna” (Serafin Saka, Cenzura, o obsesie în Discobolul, oct-nov-dec. 2008, p. 193).

Da, așa a fost. Casa mare a fost o piesă de mare succes fiindcă personajul principal era Vasi-luţa, o tânără vădană care se îndepărtează încet, de

Moș Ion, tatăl ei. E în altă lume, în care Casa, în care familia, iubirea arată altfel. Există colhoz, dar col-hozul nu mai are nicio importanţă, există amintirea războiului, dar nu în jurul ei e centrată piesa. Piesa se desfășoară în Casa mare, adică în casa cea nouă, în care se afirmă o nouă ordine. Ce fel de ordine? În nici un caz cea dictată de „realismul socialist”.

„Sania” lui Druţă, din care (așa cum scrie Serafim Saka) a ieșit toată literatura basarabeană, așa cum literatura rusă a ieșit din „Mantaua” lui Go-gol, e o povestire impecabilă, care definește arta po-vestitorului. Sau arta povestitorului poate fi definită de „Povara bunătăţii noastre”?

De această literatură a oamenilor buni? A locurilor în schimbare? „Tăcerea câmpurilor a ţinut mult, apoi

dinspre Bălţi s-a arătat un tren. Venea numai loco-motiva, fără vagoane. O vreme s-a furișat mută, pe ascuns, apoi de după cotitură s-a năpustit sălbatic, umplând câmpia cu scrâșnet și vuiet. Onache, cu toate că zărise locomotiva de departe, când s-a ară-ta ea vuind, de după cotitură, a tresărit. Mircea însă zăcea nemișcat Nici o umbră de îngrijorare n-a flu-turat pe obrazul lui supt...”

Cum se întâlnește lumea veche cu lumea nouă? Scriitorul e un bun cititor al Bibliei, dar mo-delul literaturii lui Ion Creangă e important pentru scrisul lui Ion Druţă, care pune mereu în centrul ei „moși”- povestitori de seamă, din lumea care a fost, Şi itinerarii care ajung mereu pe la mânăstiri. Sigur că „trenul” poate fi așteptat fără îngrijorare, fiindcă noi trebuie să ne purtăm mereu „povara bunătăţii


Carnete critice

noastre”. În „Vatra Blajinilor” (Ed. Academiei, 2013) citesc un capitol („Roaba domnilor, roaba munţilor”, pp. 174-175 ) consacrat drumului prin Moldova mânăstirilor. Ghid este Paul Miron:

„Sincer vorbind, Paul Miron rămâne pen-tru mine o enigmă până în ziua de azi. Prieten cu patriarhul, pe picior de egalitate cu ierarhii bi-serici române, oaspetele mult dorit al întregii obș-tii monahale. Peste tot era așteptat, primit cu braţele deschise, toţi tindeau să se aleagă măcar cu ceva de la acest român germanizat - un suvenir, o invitaţie să poată părăsi ţara, legătura cu vreun sponsor darnic din străinătate, pentru a obţine măcar o mașină de frământat aluat pentru că, pe ziua de azi, nu e lucru ușor, domnilor, să frămân-taţi aluatul cu mâna, să coci pâine unei mânăstiri cu câteva sute de călugări”.

Este Paul Miron un român „germanizat”? În nici un caz nu este un „germanizat”. Sunt foarte multe trăsături care îl pot apropia de Ion Druţă. Acel extraordinar itinerar din Moldova mânăstirilor, pe care Ion Druţă îl va fructifica în „Biserica Albă” poa-te descoperi unele simetrii, vizibile în coresponden-ţa dintre cei doi1.

Întâi, Paul Miron a fost o personalitate a lingvisticii românești. Cred că unul dintre motivele lipsei de atenţie nu e legată de tradiţionala insensi-bilitate a românilor faţă de personalităţile lor aflate la oarecare depărtare, ci de o lipsă de interes în ad-ministrarea operei de „artist”. Prozele, recenziile la cartea românească, (atitudinile sale de critic literar), tipărite în vest în tiraje confidenţiale și cunoscute doar de un public infim nu erau în măsură a evoca preocupările literatului. Iar, în rest, cine să își mai amintească de Monumenta Linguae Dacoromano-

1 E neapărat necesar să consemnăm atitudini importante faţă de metamorfozele scriitorului. Studiul Mariei Şleahtiţchi, Pu-blicistica lui Ion Druţă sub semnul manipulării (din Cerc des-chis. Literatura română din Basarabia în postcomunism, Tim-pul, 2007, pp. 19-33) mi se pare lămuritor în ceea ce privește neobișnuitele atitudini ale lui Ion Druţă după 1990.

rum, de Aspekte der lexikalischen Kreativitaet im Rumaenischen, de dicţionarul lui Tiktin revăzut de Paul Miron, decât lingviștii? După 1989, excelente-le pagini „noi” ale lui Paul Miron „aveau haz” și se integrau unei relaxări a vremurilor. Unui timp al co-mediei. Păreau un hobby și nu mai mult.

Cu literatura lui Paul Miron intrăm într-un domeniu puţin diferit: o parte dintre cărţile sale sunt scrise după 1989. Ele oferă o perspectivă nouă privind „întoarcerea acasă” a exilatului. O perspectivă… mai puţin crispată. Memorialistica e vie, surâzătoare, sprijinită pe o excepţională artă a portretistului. Prozatorul nu e, cum se întâmpla, un hagiograf, e autorul unei epopei eroi-comico-satirice. Ţiganiada lui Paul Miron nu e desprinsă de

dulcea vorbire moldovenească – de buna tradiţie a lui Neculce și a urmașilor săi. Spuneam că proza reabilita și reafirma o tradiţie: acea a lui Creangă – a acelui Creangă al umorului și autoironiei suculente, fără îndoială sărbătorești. Descopăr că un extraordinar roman epistolar „îndreaptă” un roman epistolar al lui Slavici. Că poezia târgului moldovenesc regăsește un Sadoveanu brevilocvent, capabil de a iubi locurile, unde iată, doar parcă nu se întâmplă nimic.

Poate textul cel mai semnificativ în această privinţă ar putea fi O noapte la Tibiscus. Purtătorul de cuvânt al autorului, personajul cheie este cel care rostește (scrie) cuvintele magice este chiar Şincai. El, ne previne autorul, trebuie să rămână tot timpul pe scenă. El rostește textele cheie. El apare în carne și oase , în deschiderea piesei. Şi zice:

„Silentium! Şăd aici spre povăţuirea dom-niilor voastre. Şi de vă veţi învălui de vreo pricină oarecare, nu zăboviţi a mă întreba. În anul 86 de la nașterea Domnului, Decheval, craiul Dachiei-ce-ii-Vechi, carele și Diurpaneu s-au fiind în lucrurile de oaste foarte priceput, isteţ la minte, la bătaie ne-pregetătoriu și învăţat a năvăli sau a se trage îndă-


Carnete critice

răpt, s-au sculat în anul acesta cu oaste asupra ro-manilor pre carii mai șesesprezece ani i-au năcăjit pentru necuvioasa purtarea împăratului Domitian, carele era nu numai nesuferitoriu de osteneli, ci și fricos, slab de fire și dat spre sburdările trupești nu numai cu muieri, ci și cu prunci….”

Sigur că Şincai e de partea romanilor și nu a dacilor. Sigur că mare-le personaj poate stârni, prin așezarea lui pe scenă – zâmbete. E inactual. Am putea bănui că piesa se petrece în mintea lui – el ar fi autorul acestei istorii posibile. Sigur că aceste fapte nu erau suficient de solemne pentru a merita (din partea lui) meritul unei așezări pe hârtie.

Creșterea și des-creșterea personajelor nu fac altceva decât să ilustre-ze vorbirea marelui dascăl. Ce zice Marele Dascăl rămâne - poate rămâne – li-teră de lege? Cine e Traian, cum arată romanii, cum dacii? Personajele sunt din istoriile eroice, din pagi-nile tradiţionale consacrate de marele cărturar și de tradiţia Şcolii ardelene; cine citește piesa cu atenţie observă zâmbetul hâtru al autorului. Fiica lui De-cebal, împăratul romanilor, preocupările sfetnicilor ţin de comediile puterii. Distanţa între cele scrise și cele întâmplate e suficient de mare ca să obser-văm că tradiţia lui Durrenmatt (cel din Romulus cel Mare) e iubită și de dramaturgul român.

Mai există și o altă serie de personaje: a ce-lor care coboară din Olimp, din Paradis, din înaltele lor ceruri pentru a studia, la faţa locului, viaţa de pe pământ. Aci experienţa savantului care a ajuns în Ieșii savanţilor lingviști sau în Bucureștii oficialilor, fie ei ai ortodoxiei sau ai politicii comuniste a avut neprevăzute consecinţe. Nu departe de Yggdrasill ar fi piesa care ar studia, la modul benign, adaptarea parcelor alungate din Olimp la viaţa pământeană.

Din punctul de vedere al spectacolului , un interes mai mare îl poate stârni Magul, istorie ex-trasă de data aceasta din Cartea sfântă (Numerele, 21-23) Şi prelucrată de comediograf după legea lui.

Magul e un mic farsor, un personaj dupli-citar care se desfășoară nu în regimul solemn recla-mat de Cartea sfântă, ci în regimul unei lumi mar-cate de foame, de imaturitate, de prea apropiatele începuturi. Lumea nu și-a intrat în legea sa, triburile nu sunt formate din viteji, credulitatea face ravagii.

Magia nu există, poate exista însă miracolul. Ar putea exista.

Aici stă farmecul (profunzimea) teatrului lui Paul Miron: farsa lui nu e tragică precum la marii dramaturgi ai secolului al XX-lea, personajele sale nu sunt eroi ai absenţei. Sacrul rămâne, sfinţenia rămâne, magia ar putea exista. Paul Miron e un mistic care își camuflează opţiunile cu în-ţelepciunea celui care a citit cu atenţie dar și cu sfială cărţile sfinte.

E x c e p ţ i o n a l a memorialistică a lui Paul Miron are capcanele ei. Am citat cu altă ocazie paginile despre călătoria pa-triarhului Justinian prin R.F.G., ar mai trebui adău-gate confesiunile privind începutul relaţiei cu teolo-gii din România – cu ţara socialistă:

„Nu toate legăturile mele cu cei trei patri-arhi care s-au succedat, Justinian, Justin și Teoctist, au strălucit. Eu am rămas fidel preotului Marina, cel ce a urcat din livezile oltene, sus, până la aurul tro-nului patriarhal.

Cu Justinian am colaborat după ce el m-a asigurat că vom putea lucra nestingheriţi împreu-nă. În general, lucrurile mai delicate le tranșam în grădina de pe dealul Mitropoliei, niciodată în biroul său sau la masă.

Decizia mea de a călători în ţară a provo-cat o zarvă nemaipomenită între toţi prietenii mei. Unii m-au declarat inamic, alţii au crezut că fac parte dintr-o asociaţie subversivă. Lumea, obișnui-tă să gândească numai în colectiv, nu putea pricepe că eu – și mai târziu Elsa cu mine – mă legasem să slujesc numai libertăţii. Deși izbucnise un conflict care privea ocuparea lectoratelor de limbă româ-nă..…m-am dus la Iași, unde am propus o înfrăţire


Carnete critice

știinţifică și culturală.” Justinian îl invită să ţină o conferinţă, Paul

Miron va vorbi la Institutul teologic despre Spiritu-alitatea apuseană.

„Entuziasmul colegilor de la facultatea bu-cureșteană, aprecierile lor, erau de nedescris. 30 de ani mai târziu, delectându-mă cu dosarele de la Se-curitate, am citit dările de seamă ale savanţilor, doc-tori ai Bisericii. Toate erau acum pe dos, adică: una au vorbit, alta au scris. Astfel, am învăţat din prima zi cât de pustiitoare poate fi minciuna…..”

Mare parte a cărţilor lui Paul Miron sunt Jurnale de călătorie. Moldoveanul exilat se întoarce acasă cu bucuria de a regăsi Paradisul. Pe cine întâl-nește în Paradis – iată un argument al comediei. În câteva din cărţile sale (Ochean I, II, maipuţincaper-fectul etc) se ocupa de vedetele culturale din vremea lui Ceaușescu cu care era obligat să ia contact pentru a obţine burse, ajutoare, sprijin tinerilor. În Târgul şaradelor experienţa călătoriilor e mai largă, impli-caţi fiind eroi ai culturii, cărturari mai mult sau mai puţin importanţi ai ţinutului. Călătoriei în spaţiu i se adaugă una în timp. Într-un timp pe care l-a desco-perit în bibliotecă, alături de cronicari, de cărturarii uitaţi ai secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, alături de scriitorii de care puţini își mai amintesc. Scrisul lor și experienţa lor nu sunt inutile – dimpotrivă, ele par a prefaţa experienţele de azi ale cărturarului. Cel bine așezat între dicţionare traduce, încă o dată, pa-ginile vechi.

Itaca ironicului, tandrului umorist e Târgul şaradelor, loc în care trebuie dezlegate frazele vechi din cărţile sfinte. „Dezlegările” recuperează scriitori, cărturari ai locului. Ne ajută, spune cu umor Paul Miron, să-i înţelegem. Ce se cumpără, ce se vinde, ce se negociază în numitul tîrg?

Capitolul XLIV din Tîrgul şaradelor se cheamă Grigore Ureche, învăţatul și poartă moto din Ecleziast: „M-am uitat cu luare-aminte la toate lu-crările care se fac sub soare și iată: totul este deșertă-ciune și vânare de vânt.”

Iată un prezent risipit de-a lungul vremilor:„Sosirea iernii, zăpada abundentă, frigul și

foamea au schimbat feţele oamenilor; mai mult încă, le-au asprit cugetul și le-au învârtoșat inima. Aștep-tând ședinţa Junimii îmi petreceam timpul într-o ca-fenea din astea noi. Astfel, am citit povestirile lui Ion Dragoslav, pe care voiam să-l compar într-un studiu

cu nașul său spiritual, Ion Creangă. Căutam apropi-erea de Grigore Ureche care mă învăţa ce înseamnă răbdare, demnitate, toleranţă. El era încântat de a fi cunoscut generaţia tânără a lui R.A.: «Stau încre-meniţi ca ghioceii sub omăt… Își așteaptă ceasul… Revoluţia din 1989 a măturat straturi groase de nă-meţi ai tiraniei, o adevărată schimbare la faţă nu s-a petrecut.» Mai spunea că multe din evenimente se aseamănă, se săvârșesc ca pe vremea lui. Şi ca să mă lămurească, se apucă să-mi citească din Cronică…”

Nu numai Grigore Ureche se prezintă la apel, ci și Veniamin Costachi:

„Vineri, după vecernie, am fost poftit de mitropolitul Veniamin Costachi la un ceai cu rom. Mitropolitul cărturar m-a primit, de la început cu o dojană: De ce lăsaţi locul meu de la Slatina în para-gină? - In paragină? Eu? Motivul învinuirii sale era foarte original; scrisesem un articol despre locul de naștere al lui Labiș, fără să pomenesc de mormântul Mitropolitului din satul vecin.”

Moldovenii lui Paul Miron se îndreaptă că-tre vest, personajele de seamă din amplul roman al lui Ion Druţă, Biserica Albă, se îndreaptă spre est. Ro-manul începe odată cu răpirea Bucovinei, cu sfârșitul răscoalei lui Horia. „Oamenii simpli, neprihăniţi, fi-ind mai mult cu gândul la cele cerești, au lăsând totul baltă plecând fără mai nimic, și, flămânzi, dezbrăcaţi, au inundat pur și simplu Iașul”. Au părăsit mânăstirile Bucovinei ocupate și s-au retras în mânăstirile Mol-dovei. Aci își va trăi autoritatea Paisie Velicikovski:

„Era marele prinos dăruit de Paisie Velici-kovski Bisericii creștine ortodoxe. Secolul XVIII, după cum se știe, a fost un secol crud, barbar. Răz-boaie și pustiiri peste tot”.

Împărăteasa Ekaterina și curtea ei, Poti-omkin, boierii și călugării care vin din Moldova, soldaţii și ofiţerii ruși care trec prin Moldova, boieri și femei fatale care peregrinează prin Turcia, Grecia, Muntenia, Moldova ca să ajungă în miezul aristo-craţiei ruse atrag atenţia asupra unui Ion Druţă care trăiește arta povestitorului ca un istoric devotat spa-ţiului său. Şi satului de lângă Nistru, unde (se) con-struiește Biserica Albă.

La apariţie, Biserica Albă a fost conside-rat un roman antisovietic. În apropierea celor nouă decenii, unii îl consideră pe Ion Druţă „antimoldo-vean”. Este un prozator, un dramaturg, un publicist care inagurează „noua literatură basarabeană”.


Recuperări

Nicolae CÂRLAN

O zodie luciferică: Anul 1956 în viața

şi activitatea poetului Nicolae Labiş

Instinctiv, Nicolae Labiș nu putea manifesta un atașament așa de sincer și avântat - cum, rezultă din unele poezii (nu chiar puține) din creația sa, scrise, desigur, în virtutea „comenzii sociale” (a se înțelege: „comenzii exclusiv politice”) - și fatalmente necondiționat, față de realitățile socialiste ale momentului în care a început (nemaiîngăduindu-i-se să ajungă la capăt) să se afirme în plan literar: anii 1950-1956. Şi nimeni din țara aceasta, cu exccepția aparatcicilor fanatic interesați și într-un fel a cameleonicilor oportuniști, nu avea în mod leal, în intimitatea sa sentimentală mai mult sau mai puțin conștientizată, o atitudine de adeziune față de aceste realități de import, made in URSS. „Eh, zicem și noi ca ei, pentru că așa se zice acum, dar ce-i în sufletul nostru n-are de unde să se știe?”, își spuneau unii altora, pe șoptite, oamenii muncii – muncitori, țărani și intelectuali – de la orașe și sate (nu puțini dintre ei chiar racolați ca membri de partid), deși, la acest nivel al mentalului anonim, limpezime nu putea fi în această atitudine, confuză și nesigură și, tocmai de aceea, indecisă. Era vorba, în orice caz, despre o prudentă stare de așteptare: „Să vedem cum se mai așează vremurile și atunci poate că ne vom decide și nopi.” Oameni sub vremi, crâncene, și nimic altceva… Deocamdată, se putea spune (preluând titlul unei poezii a lui Mihai Beniuc, din interbelic) că dansează ursul românesc.

În orizontul gândirii lui Nicolae Labiș - luat de valurile otrăvite ale timpului la o vârstă (14-15 ani), când nici nu se putea pune problema propriilor opțiuni politico-ideologice - încep să se contureze primele impulsuri ale unor orientări per-sonale, la un an și mai bine după începutul Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, deși nu trebuie să

excludem și anumite antecedente în stare de virtu-alitate. Extragem un citat mai amplu, edificator în sensul detașării de context și al capacității de exa-minare critică a mediului uman coexistent, dintr-o extraordinară scrisoare a poetului, adresată, la 2 ia-nuarie 1953, din București, părinților, imediat după primul revelion petrecut de el mai departe de spa-țiul congenital:

„Mi se pare că noaptea, târziu, am ieșit afară din larma petrecerii cu cineva. În București nu era zăpadă, parcă nu era iarnă. Cu toate acestea, în lărmuirea strunelor și alămurilor îndepărtate, ni se părea că auzim nelămurit și vag cum umblă cu colinda și uratul, copiii din Văleni, de Anul Nou.

Era liniștea relativă a orașului, pe jos pu-trezeau frunzele nevăzute și ude ale nopții, și noi parcă simțeam aproape pe oamenii de departe; ori-cum chiar dacă astăzi răutatea dospește în toate un-gherele pământului, chiar dacă trufia necinstită în-cearcă fiecare suflet, la noi oamenii sunt oleacă mai simpli și mai buni. La noi Gheorghe Panțîru când se îmbată, uită de toate, crede că viața-i frumoasă, i se pare că-i fericit și vrea să-l sărute pe tata pe obraz. Şi aici bețivii își dau săruturi, dar sunt perfide, aici un ochi îmbătat de arome și forme, caută și mai isco-ditor decât unul treaz mijloace de parvenire, ocazii de lingușire, ori cuvinte subtile cu care se trădează altul, ca să poată da la cap. Eu trec prin această lume, cu zâmbetul meu dureros, păstrat de când eram co-pil, de acasă. Eu trec prin această lume, rânjesc cu colții mei câineşti care mi-s mai lungi decât la alții, şi lumea nu crede că rânjesc şi lumea crede că râd. A, ce-am să-mi mai împlânt odată colții în ăştia! (S. N. C.)

E păcat că oamenii buni – oameni buni


Recuperări

sunt numai înțelepții și nebunii – e păcat că oame-nii buni sunt mai rari decât florile negre. Că oame-nii simpli, care au fost buni de voce [sic], s-au înrăit și vorbesc despre răutate: E dreptul meu!”

Evident, sunt aici considerații din sfera moralei, de un ordin mai general, vizând o tendință spre generalizare în gândirea poetului ce caută să se exprime chiar și sentențios („oameni buni sunt numai înțelepții și nebunii” sau „oamenii buni sunt mai rari decât florile negre”), dar nu sunt deloc absente referințele la datul concret, la actualitatea imediată, dezavuată de Nicolae Labiș care-și anunță de pe acum ten-tația sancționării drastice, dova-dă că o respinge fără menajamen-te: „A, ce-am să-mi mai împlânt odată colții în ăștia!” Oda-tă=cândva, adică într-un timp im-precizabil, întru-cât poetul însuși nu era pregătit pentru un ase-menea act de rebeliune atât de temerară (abia intrase de o lună în al optsprezece-lea an de viață și parcursese primul trimestru din anul al doilea de studii la Şcoala de Literatură „Mi-hai Eminescu”), iar în condițiile mai generale, soci-al-politice de atunci, în plină democrație populară sub dictatura proletariatului, nici nu este de imagi-nat că ar fi fost posibil să se deschidă măcar vorba despre înregistrarea vreunui reflex de nemulțumire, fie și numai ca un simplu și genuin act de frondă juvenilă. Soluția nu putea fi alta decât supunerea la supliciu, mimarea adeziunii și așteptarea unui cli-mat (geo-politic) cât de cât favorizant. Nu pentru schimbarea macazului social-politic trebuia optat în acel moment, ci pentru crearea unor canale de circulație pentru anumiți curenți care să facă aerul vieții spirituale mai respirabil.

Momentul așteptat avea să se ivească în anul 1956, când, pe un plan geo-politic mai amplu, în lagărul socialist (sic!) se înregistrau evenimente care generau speranțe reale în posibilitatea schim-bării:

– la Moscova, este abolit, în cadrul Con-gresului Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (deci, în mod oficial, la cel mai înalt și autoritar ni-vel politic al lumii comuniste), cultul personalității

lui Iosif Visarionovici Stalin; – în Republica Populară Chineză apare,

într-o publicație oficială, „Jeminjibao”, un articol programatic vizând liberalizarea vieții spirituale, intitulat, mai nult decât transparent, Să înflorească toate florile, să se dezvolte toate şcolile, articol cu-noscut și în Republica Populară Română, circulând în regim de samizdat;

– în Republica Populară Polonă au loc ten-sionate mișcări muncitorești (greva siderurgiștilor de la Gdansk, de pildă);

– în Republica Populară Ungară a izbuc-nit, la Budapes-ta, o adevărată revoluție anti-comunistă, înă-bușită monstru-os în sânge „cu ajutorul dezin-teresat”… al tan-curilor sovietice eliberatoare.

Așadar angrenajele la-gărului (sic!) so-cialist scârțâiau serios, preves-tind riscul dez-integrării meca-

nismelor (artificiale) care-i asigurau funcționarea în forță.

În România, tineretul (în special) studen-țesc cearcă să se dezmeticească, să se edifice în ve-derea unei eventuale intrări în acțiune, simțind că momentul este favorabil pentru o schimbare.

Astfel, studenții de la filologia bucureș-teană (mulți proveniți din mediul țărănesc) cer, în ședințe organizate, să li se explice, de către activiștii trimiși „de sus”, situația țăranilor supuși la dări (im-pozite și cote obligatorii) peste măsura suportabili-tății, fiind totodată drastic constrânși să se înscrie în gospodării colective.

La Iași, studenții (în special cei de la Isto-rie), constituiți, clandestin bineînțeles, într-un fel de asociație științifică („Frăția Paleolitică”), în frun-te cu Alexandru Zub, ș. a., întrețin legături cu cole-gii lor din București – Stela Pogorilovschi și Aurel Covaci fiind aici elementele de relație adhoc – și Cluj, pentru extinderea acestei „Frății” și în centre-le universitare menționate, vizând participarea la preconizata sărbătorire ștefaniană, de la Putna, din anul 1957.

Labiș credea și el – putem cel puțin să pre-supunem – că a sosit momentul să-și țină promisi-


Recuperări

unea de la începutul anului 1953 : „A, ce am să-mi mai împlânt odată colții în ăștia!” și este prezent și activ în tot felul de împrejurări încărcate cu sarcini energetice specifice revoltei.

Așa, de pildă, aleatoriu, în locuința lui Aurel Covaci (str. Melitin, nr. 14, o camera de 16 m.p., unde colocatar era și Nicolae Labiș), se întâl-nesc periodic tineri scriitori și studenți care discu-tă problematica politică acută a momentului, între ei, în afară de gazde, Stela Covaci (în cartea sa cu documente din Arhiva Securității intitulată Per-secuția, București, Editura Vremea, 2006, de care ne-am folosit și până aici) menționează pe Lucian Raicu, Sonia Larian, Florin Mugur, Nicolae Țic, Te-odor Mazilu, Eugen Mandric, Doina Sălăjan, Marga Labiș, Grigore Hagiu, Radu Cosașu, Gloria Barna (Alexandra Indrieș), Grigore Vereș, precizând că, în timpul discuțiilor Nicolae Labiș „...era tumultuos. Furios, căuta o cale dând vina pe inerţia semenilor”. (Dintre toți, Aurel Covaci, Stel(ian)a Pogorilovschi și Gloria Barna vor fi, în anul 1957, judecați și con-damnați, Labiș fiind scutit de această „onoare”, de-oarece, în decembrie 1956, fusese… LICHIDAT!)

La o întâlnire inițiată de el (în ziua de 11 octombrie 1956), în braseria Café de la Paix, de pe Calea Victoriei, poetul a recitat, „cu voce deslușită”, poezia Doina de Mihai Eminescu, întrebându-i, re-toric, pe comilitonii care, din motive de prudență, încercau să-i oprească recitalul, poezia fiind, lucru știut, pusă la index de cenzură: „Ce, nu am voie să recit din cel mai mare poet al acestui neam?”

Sunt, de asemenea, mărturii că, după iz-bucnirea revoltelor de la Budapesta, „Labiș a încer-cat să trimită câteva poezii acolo” și că „protesta cu voce tare și intona cântece regaliste” (ne încredin-țează aceeași Stela Covaci, în cartea citată mai sus).

De menționat este și faptul că poetul abia revenise dintr-o călătorie intempestivă intreprinsă, în zilele de 9 și 10 octombrie 1956, în Delta Dunării (unde l-ar fi întâlnit pe Geo Bogza, aflat și el acolo, cu „interese” similare), pentru a se documenta, pe cont propriu, în legătură cu o revoltă pescărească pe cale de declanșare iminentă (vezi poemul, tensionat aidoma unui arc electric gata să explodeze, Gânduri pentru pescarii din Deltă, din care socotim potrivit să reținem măcar aceste versuri: „Dar, pe rând, / Au început și ceilalți din sobor să injure, / Cor nedeslu-șit, rit al religiilor necunoscute, / Limbi babilonice amestecându-se / Pumni colosali încleștați de văz-duh, zgâlțâindu-l, / Cor nedeslușit, simfonie atât de intens de umană / Încât nimeni nicicând n-ar pu-tea egala-o, / Zbucium vital afirmându-și puterea.”, definitorii – nici nu mai încape discuție - și pentru starea de spirit extrem de încordată a autorului).

În ceea ce privește activitatea literară pu-blică, sunt de remarcat reacțiile critice ale poetului manifeste la o serie de întruniri organizate de obș-tea scriitoricească, Labiș distingându-se - ca parti-cipant la cea de a doua Conferință Națională a Scri-itoriilor Tineri (20-22 martie 1956), etapă pregăti-toare a Congresului Uniunii Scriitorilor din vară și test asupra stării de spirit din rândurile scriitorilor tineri – prin alocuțiunea sa echilibrată, luând to-tuși atitudine hotărâtă față de „prejudecățile îngus-te, osificate” care „stânjenesc activitatea tinerilor scriitori – ca de altfel și activitatea unor scriitori vârstnici”, prejudecăți între care el identifică „frica de aspectele aspre ale vieții, interzicerea pentru li-teratură a acestor aspecte”, exprimându-și, totoda-tă, dezacordul față de „blamarea în orice condiții a crudităților verbale”. De asemenea el și-a exprimat opinia și în ceea ce privește perspectiva istorică, distanțarea temporală de care are nevoie creatorul spre a-și face o imagine veridică asupra realității imanente din care este dator (obligat) să se inspire, precizând că aceasta (perspectiva istorică) „nu este determinată atât de timp cât de conștiința care per-cepe și generalizează ceea ce percepe”. (De mențio-nat că luările de cuvânt ale tinerilor participanți au fost publicate ulterior Conferinței, în rezumat, de către „Gazeta literară”, nr. 13 (107), 29 martie 1956, situație în care nu contează cine / ce a cuvântat, ci cât / cum a rezumat redacția revistei.)

La Congresul Uniunii Scriitorilor din Re-publica Populară Română din 18-23 iunie 1956 Nicolae Labiș este sever admonestat (singurul no-minalizat, de altfel! – n.b.), în raportul general, al-cătuit și prezentat, fără nici un fel de supervizare (cum însuși precizează în memoriile sale), de însuși Mihai Beniuc, secretarul general al Uniunii Scrii-torilor, pentru refuzul de a accepta zăbala contro-lării și îndrumării directe de către partid a actului de creație, ceea ce practic echivala cu abolirea bru-tală a libertății creatorului. Extragem din capitolul Îndrumarea de către partid – principiu de bază al literaturii noastre, al acestui raport: „… se găsesc și de aceia care preferă libertatea de a nu vorbi des-pre marile adevăruri ale vieții, ale omului, și de a purta pe cititor de nas. Snobism, evazionism, influ-ențe ale ideologiei burgheze, infiltrații liberaliste în capul artistului, slabă pregătire ideologică, lipsă de contact multilateral cu realitatea precum și confuzii cu privire la raportul dintre libertate și îndrumare, pot face câteodată și pe la noi pe unii să alunece în gropile de lângă drum și să pornească după focuri mincinoase pe cărări inexistente. Adesea este cazul la tinerii care vor să «măsoare veacul cu pasul lor și singur». Întocmai cum spune un copil pe care vrei


Recuperări

să-l ajuți să treacă peste prag și el răspunde încăpă-țânat «Eu trec» și cade. Așa tânărul poet Labiș, de exemplu: «…dacă cineva gigantic ar veni / Şi mi-ar rosti: Eu îți redau viața toată / Neîncepută, nepătată, / Dar să mi-o dai apoi întreagă mie / S-o duc înspre visata zare purpurie, / Pe drum neocolit, de nete-zime, / Pe drumul neștiut decât de mine… / Deci astfel de mi-ar spune, / Eu aș simți că tot ce spune-i putred: Cu hotărâre i-aș răspunde: Nu cred.»

Ce mai ai de zis, ca redactor, de exemplu, la toate acestea? Nimic. Tipărești poezia și trimiți mandatul cu dreptul de autor. Iar tânărul poet, ca să poată măsura și mai bine veacul cu pașii săi, pleacă la vreo casă de creație a Fondului Literar.”

De notat că citatul din poezia Am căutat, publicată abia în anul 1972 de Gheorghe Tomozei (v. Moartea unui poet, p. 228-229), este grav afectat de amputări interesate, ceea ce denotă, fie și numai ca prezumție, că sursa lui Beniuc ar fi putut să fie vreo sustragere „colegială” grăbită din manuscrisul original. Pentru edificare, considerăm necesar să reproducem aici textul labișian integral, așa cum apare și în Opera magna, p. 444:

AM CĂUTAT

Am căutat și caut. CăutândM-am pomenit greșind. Din când în cândM-am pomenit din vina mea flămândŞi m-am însângerat în spiniiDe pe cărările spre zările luminii

Dar când cineva gigantic ar veniŞi mi-ar rosti: Eu îți dau viața toatăNeîncepută, nepătată,Dar să mi-o dai apoi în seamă mieS-o duc înspre visata zare purpuriePe drum neocolit, de netezimePe drumul neștiut decât de mine...Deci astfel de mi-ar spuneEu aș simți că tot ce spune-i putred,Cu hotărâre i-aș răspunde: – Nu cred!De poți schimba secara-n trandafir,De poți schimba viața, nu mă mir;Chiar de-ai schimba bătrânii în copiiDrum drept și neted tu nu poți să știi –Şi chiar de-ai ști, pășind în urma taNimic n-aș mai simți și n-aș vedea.Eu sunt aici, cu frații mei în jur,Cu ei mărșăluiesc și râd și-njur, E-un soare fața-n raze să ne scalde, Pășind spre el străbatem ținuturi tot mai caldeIar de privești atent la cercetare

Şi nouă pe frunte prind raze să ne zboare.E drumul greu. Străbatem prăpăstii și cascadeŞi suferim, dar știm c-așa se cadeȚinuturile-acestui veac lung, clocotitorVreau doar cu pașii mei să le măsor.)

Este de reținut faptul că Nicolae Labiș, în calitate de creator, se afla angrenat, în anul 1956, într-o stare de febrile așteptări. În afară de poemul pentru copii Puiul de cerb (un fel de curiozitate edi-torială – din punctul nostru de vedere – în bibliogra-fia poetului), apărut la Editura Tineretului, în aprilie 1956, el aștepta să i se editeze, în sfârșit, volumul de poezii depus la aceeași editură încă de la 6 aprilie 1953, intitulat inițial Cântece tinere, trecut prin atâ-tea prefaceri cerute de cenzură, încât după apariție (spre sfârșitul lunii august 1956), sub o titulatură seducătoare – Primele iubiri –, autorul se declara oa-recum dezamăgit, precizând că nu-l mai reprezintă, considerându-l rezultatul unei experiențe de crea-ție depășite între timp, întrucât el, ca poet, trecuse deja într-o altă etapă de creație. (Să mai adăugăm la toate acestea că în manuscrisele sale de la Suceava au ajuns trei mostre lirice cu amprenta cenzurii mo-mentului. Este vorba de textele, publicate postum, Arta poetică, Florile înălțimii și Prefață, purtând, în acest sens, apostila marginală a autorului.) Etapă la a cărei reprezentare lucra intens prin pregătirea volu-mului Lupta cu inerţia, gata, de altfel, în mare parte, la data încheiereii contractului cu editura (23 iulie 1956): „Am în foi deocamdată dezorganizate o bună parte din materialul necesar”, sau, într-o conferință radiofonică datând de după apariția volumului Pri-mele iubiri: „Lucrez acum la un nou volum, Lupta cu inerția, în care vederile mele ideologice s-au ma-turizat. Pe lângă contemplațiile umaniste, în numele cărora lupt, în acest nou stoc de poezii se va ivi mult mai ascuțit tăișul polemic, îndreptat împotriva vici-ilor care frânează progresul. Evident, birocratizarea și sinuciderea etică formează întâile mele ținte. În această direcție depun un nou fanatism mai puțin juvenil.” Din acest volum poetul publicase revuistic eșantioane elocvente, precum cele 398 de versuri din poemul Omul comun publicate în „Gazeta lite-rară” (15 martie 1956) și „Scânteia tineretului” (15 aprilie 1956), restul de 255 râmânând inedite până în anul 1985. Dintre acestea, reproducem aici o sec-vență edificatoare pentru colții lirici pe care poetul considera că a sosit timpul să și-i înfigă în „trântorii ascunși după stindarde”, spre a-i sfâșia, după cum meritau, fără nici un fel de menajamente:


Recuperări

OMUL COMUN REÎNVAȚĂ SĂ ÎNJURE

Ne umblau pe trup păduchii când gemeam în lanțuri grele,

Azi, când slobod ne e brațul ei s-au furișat sub piele,Noi muncim și strângem seve - mai bogat e-al nostu

sânge,Însă sângele și seva nu pentru păduchi le-om strânge.

Pe Irod păduchi sub piele îl uciseră în chinuri.S-au scornit și-n contra noastră sumedenii de veninuri

-Noi nu vom răbda veninul nici prostia, nici hoția.La nevoie smulgem pielea să stârpim păducheria.

** *

Iată-l, plămădit din unghiuri nedecise și din țepi.De-l privești, nu știi pe unde să-l sfârșești, ori să-l

începi.Chiar de-i ciolănos ori buged îl înjuri că-i stârpitură,Dar cu toată-njurătura stârpitura asta fură.

Dacă ți-i mai mic tainul e c-o parte ți-a luat-o, Dacă punga ți-i mai goală, el șiret ți-a dezumflat-o,Dacă gândul pe sub frunte se-nvârtește încurcat,El cu gheare nevăzute și acolo te-a furat.

Blestemi țara, blestemi pita și el râde, gâde hâd.Oameni buni, de i-ați cunoaște, ați vedea că nu mai

râd,I-ați izbi cu vrăjmășia de la Țepeș ce-i străbună,N-ați mai blestema atuncea pita bună, țara bună.

** *

Pe marea noastră-s valuri și sunt întinderi calme,Sunt grohotiri de tunet și triluri lungi de nai.Se-neacă unii-n repezi vârtejuri de sudalme –El, gol și sec, plutește ca un pai.

Cândva, din întâmplare făcuse-o faptă dreaptă,Unică scăpărare pe-al vieții lui cer șters.Dar nu te-ndreptățește la rai unica faptăPrecum nici pe poeți un singur vers.

Cu viziera faptei întâmplătoare trasă,Sub ea figura-i tâmpă feriond-o de priviri,Spre-o treaptă socială, pe frânghii de mătaseSe suie făt-frumosul din sictir.

În jur duc zeci de oameni poverile-i prea multeEl dă porunci gângave, privește încruntatŞi-i vai de îndrăznețul ce-ncearcă să n-ascultePrincipialu-i glas pițigăiat.……………………………………………

Stați, oameni buni, ajungă-i savorile dulceții,Principiile-i stricte, de-l scuturați, se rup.Imaginară-i forța-i și nici o lege-a viețiiNu-i sprijină îmbrugezitul trup.

Din vina lui voi faceți eforturi inutileŞi visurile voastre le-ntârziați astfel.Dacă-l striviți mai iute cu zeci și zeci de zilePuteți atinge al clasei noastre țel.

Prinți jalnici, cu blazonul prostiei poleite,Nu mai răbdăm când prinții reali i-am izgonit.Luați-I de pe tronuri și îi puteți trimitePe lângă boi în grajduri, la rânit.

De altfel, vehemența pamfletară, generată

de nevoia adecvării mijloacelor expresive la obiectul reflectării poetice, este coocurentă în creația poetu-lui din această vreme, precum în poezia Munca, spre exemplu:

Nu sunt ei fii țării, ci-s sterpe stârpituri,Iar ochiul nostru ager îi vede și îi ardeŞi rând pe rând zvâli-vom la groapa de lăturiPe trântorii ascunși după stindarde.

A se reține că torpilele lirice ale lui Nicolae

Labiș țintesc „pe trântorii ascunși după stindarde”, pe „făcătorii de comunism”, iar nu ideea de comu-nism în sine (care, luată generic sau modo groso, poate fi asociată cu Împărăția pe care Însuși Iisus Hristos intenționa să o instaureze pe pământ. Pen-tru un astfel de ideal Mântuitorul a ajuns, cum se știe, pe Cruce, iar poetul Nicolae Labiș sub roțile unui tramvai, care, ce stranie întâmplare, purta nu-mărul 13!).

Nemulțumirile lui Nicolae Labiș față de starea de lucruri din real-comunismul românesc se reflectă și în concepția sa vizavi de poezia timpului său, rigid gardată de presiunea agresivă a dogmelor proletcultismului exclusivist, implantat în spațiul românesc din cel sovietic, unde se ivise prin anul 1925, sub denumirea de Rossieskaia Assoțiația Pro-letarskih Pisatelei (RAPP) - pe românește, Asociația Rus(easc)ă a Scriitorilor Proletari - și extinsă instan-taneu și la celelalte categorii ale artei; această orga-nizație proletcultistă radicală înfiera și condamna literatura în numele partidului comunist (bolșevic), încurajând efectiv cenzura literaturii pe temeiuri de ideologie politică. Labiș denunță obârșiile proletcul-tismului din literature română într-un bruion liric intitulat Prea mulți prieteni, din care extragem acest catren:


Recuperări

Ai RAPP-ului neadormiți strigoiUmblă și azi printre noiFără străvechile mantale de pieleDar cu poeme scrise pe obiele.

Aceasta fiind realitatea, poetul este conști-ent de destinul imposibil ca atare al poeziei româ-nești a momentului, în condiții atât de ostile actului de creație autentic, ceea ce-l determină să respingă de plano „poezia semiisprăvită”, considerând doar ca pe o premisă așa-zisa poezie care se cultiva, la co-mandă, în vremea sa, un fel de etapă de menținere a terenului necesar pentru „marele meșter care o să vie”. Se evidențiază astfel și unul dintre resorturile „modestiei” lui Nicolae Labiș care, după cum se știe, se auitointitula, într-una dintre variantele poemului Vârsta de bronz, anume cea rostită la banchetul de la sfârșitul Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu” (vara lui 1954), nu poet, ci, pur și simplu „un om ca-re-și tratează temele” (impuse). Iată, în acest sens, o poezie manifest – sălășluind între manuscrise până spre sfârșitul anului 1978 – în care evoluția viitoare a poeziei românești este văzută de Nicolae Labiș doar sub semnul unei creativități de factură dantescă (să reținem că G. Călinescu observase, încă din 1958, că „În Lupta cu inerţia sunt proiecte de compoziție de tip dantesc”!):

POȚI AZI SĂ-ȚI

Prieteni, toți care-mi simțiți sub vers.Fiebintea răsuflare gâfâită,Zvârliți la molii pradă și la focLiteratura semiisprăvită.Şi mai întâi pe Nicolae Labiș!Noi scriem doar pentru poeți poezie,Bătem jaloane spre a construiMarele meșter care o să vie.De ce să pierdeți vremea străbătândAluviunea nesedimentată,Când vă așteaptă-n tomuri scăpărând,Oceanele cu apă de agată.

Acesta-i poate, sincer dăruit,Singurul sfat aprins – cu vâlvătaieDe îmbufnatul cufundat în elOri chefliul vesel Nicolae.

Palmele voastre. Tâmpla mea. Așa…Parcă-i sub tâmplă inima. Răsună. Prieteni, după Dante vom plecaSub cercul strâmt al cerului cu lună.

Pe la unele reviste se găsesc poezii des-

pre care nu se știe când vor fi fost predate de autor, însă acum, spre sfârșit de an, redacțiile respective (în speță cea de la „Gazeta literară”) se grăbesc să le publice, probabil, și ca un semn de sprijin (moral) acordat poetului aflat într-o disperată situație difici-lă în urma accidentului de tramvai sau, și mai tragic, în semn de omagiu în regim de urgență pentru con-fratele de curând decedat. Astfel, „Gazeta literară”, în numărul său din 24 decembrie 1956, îi publică, din-tr-o dată, patru texte poetice: Poezia, Biografie, Idilă, Lui Marx (aceasta amputată, din cauza referințelor biblice din partea a doua, dacă nu cumva și din pri-cina versului „Stele iarăși se-așează în unghi crimi-nal”, perceput ca o aluzie și la steaua de pe Kremlin):

A făcut Demiurgul pe om după chipu-I,Dar mâinile Lui L-au trădat și privirea-I la fel.Înviat, s-a vădit imperfect ca nisipu-i.Că aduce prea vag cu supremul model,Forme mai moi, ochi mai slabi și un sânge subțire…Neliniștit mă întreb ce-ar fi fost dacă NaltulAr fi creat doar în planuri, lăsând moștenireOpera sa părintească în seamă la altul.

Ar fi fost mai multe dureri și nevoi decât sunt,Mai multă prostie, deci crime-ar fi fost pe pămînt.Stele iarăși se-așează în unghi criminal,Negre seninuri din nou se strecoară în plante,Iarăși se prinde rugină pe-un alb ideal,Iarăși dansează-ale morții perverse bacante,Lumea se clatină iar suspendată-n abis,Nările se umplu iarăși de fumuri amare,Naivul meu suflet se zbate țipând ca-ntr-un vis.Plin de vedenii albastre cu coadă și gheare.

Prin activitatea sa publică sau particulară, prin atitudinea exprimată în textele literare con-cepute (publicate sau nu), prin poziția sa de lider virtual al primei generații de scriitori iviți în post-belic, pe care regimul considera că se poate miza (pregătindu-i expres într-o structură instituționa-lă constituită adhoc – Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” - , Nicolae Labiș nu putea fi „tratat” ori-cum de către organele însărcinate cu misiuni spe-ciale, și atunci s-a apelat la cel mai perfid mijloc de înlăturare a sa – un scenariu abject, prin care Pasă-rea cu Clonț de Rubin și-a executat misiunea pen-tru care fusese creată: asasinatul camuflat, deghizat într-un derizoriu accident de tramvai, agrementat cu toată garnitura de rigoare, din care, bineînțeles, nu aveau cum să lipsească tocmai alcoolul și feme-ia. Lovitură de maestru desăvârșit în comiterea de crimă perfectă.


Recuperări

Un pribeag polon – Boguslaw Kuczynski – pierdut în bezna uitării

Ion FILIPCIUC

Cu câţiva ani în urmă, Fundaţia Central Karta, tipărește cu sprijinul Institutului Cultural Ro-mân din București, o carte intitulată Iar pământul vostru a devenit casa noastră, Refugiaţii polonezi în România în anii 1939-1945, Ośdek Karta, Varșovia, 2012, concepţia și elaborarea Alicja Wancerj-Gluza, colaborare la redactare Agnieszka Knyt, traducere de Ana Maria Luft, după ediţia polonă princeps din 2009, corectură Cristina Godun, cercetări în arhive și selecţie Zofia Wieluńska, proiect grafic Danuta Blahut-Biegańska, sub patronajul Autorităţii pentru Problemele Combatanţilor și a Persoanelor Repri-mate din Republica Polonă, pe care nu am văzut-o prezentată și apreciată în presa din România și cred că ar fi vremea să mai aruncăm o privire asupra aces-tei comori. Comoară a durerilor pentru că ilustrează un eveniment în care prietenia românilor cu polo-nii s-a dovedit salvatoare. Nu era pentru prima dată când istoria oferea asemenea …șansă și nu-i rău să ne amintim că și la anul 1794 trupele generalului Ta-deusz Koszczuski s-au refugiat în Moldova…

În fapt nu-i vorba de o simplă ospitalitate sau adăpost provizoriu într-o vreme de restriște, ci de un sprijin frăţesc pentru că în Polonia au existat pe puţin vreo 500 de sate românești, întemeiate de pribegi români, care și-au ridicat biserici ortodoxe, școli în limba română, cu drept valah, acel străvechi jus valachicum asupra pământului primit de la rege, ceea ce însemna scutire de bir vreme de 20 de ani, cu singura obligaţie ca fiecare sat să trimită în oastea regelui trei arcași.

Cartea Iar pământul vostru a devenit casa noastră… are următorul cuprins: Prefaţă de dr. Jan Ciechanowski (p. 5), Memoria poloneză despre Ro-mânia de Alicja Wancerz-Gluza (p. 7), Frontiera

(p. 10), Internarea (p. 42), Evadările (p. 82), Viaţa de zi cu zi (p. 144), Epilog (p. 182), Refugiaţi polo-nezi în România 1939-1945 de prof. Tadeusz Dubi-cki (p. 189), Indexul persoanelor (p. 194) și Surse (p. 206), reproduce fotografii, documente și amintiri din pribegia polonilor din momentul intrării tru-pelor naziste în spaţiul Poloniei și invazia sovietică în Pocuţia: „După atacul Armatei Roșii asupra Po-loniei, frontiera polono-română a fost traversată de Comandantul Suprem a Republicii Polone, Guvern, aproape 25 de mii de soldaţi și în jur de 25 de mii populaţie civilă.” (ed. cit., p. 7)

Aceste fapte se petreceau în condiţiile în care România și-a declarat în mod oficial neutralita-tea: „Să ne imaginăm noi, polonezii, ce s-ar fi întâm-plat dacă după invazia sovietică din 17 septembrie 1939 nu ar fi existat prieteneasca şi plina de bună-voinţă frontieră polono-română. Aceste poduri din Zaleszczyki sau Kuti, care în istoria poloneză au de-venit simboluri ale despărţirii de patrie. Pentru mulţi pentru totdeauna.” (ed. cit., p. 5)

„Cartea conţine în jur de două sute de frag-mente de memorii (unele anterior publicate, altele apar acum în premieră) – care reprezintă situaţia din România atât a celor mai importanţi reprezen-tanţi ai autorităţilor de stat, cât și a miilor de soldaţi sau civili – din momentul trecerii frontierei, trecând prin lagărele de internare, evadarea în Occident sau „viaţa normală” printre români, până la repatrierea în Polonia.” (ed. cit., p. 8)

Câteva scene pot sugera ce trăiau pribegii poloni în acele momente:

„În autobuzul nostru domnea liniștea. Brusc, consilierul Jan Chmieliński a coborât, stând cu faţa întoarsă spre Vijniţa, spre Polonia, după care


Recuperări

a îngenuncheat, și-a înclinat adânc capul într-un gest de rugăciune, a luat cu mâna un pumn de pământ și a izbucnit într-un hohot de plâns. Apoi, plângând în continuare, s-a urcat în autobuz ţinând în palmă acel bulgăre de pământ care i se prefira printre degetele tremurătoare și ne-a dat fiecăruia câte un bulgăraș: Ne ducem în pribegie – a spus – nu ştim care dintre noi se întoarce. Haideţi să luăm cu noi această bucăţică din pă-mântul patriei.” Vijniţa, 17 septembrie [1939]” (Jan Meysztowicy, ed. cit., p. 14)

„În perioada când s-a aflat la Cer-năuţi, președintele Mościcki a transmis un apel către poporul polo-nez. Textul acestui apel a fost expediat biroului poștal din Cernăuţi, pentru a fi transmis la Paris și Londra. […] În acel apel, președin-tele Republicii Polone declară printre altele: „A luat hotărîrea de a muta sediul Preşedinte-lui Republicii Polonei şi al autorităţilor centrale ale statului într-un stat aliat. Din acest loc, în codiţii care le asigură deplină suveranitate, vor putea veghea la problemele republi-cii şi continua războiul alături de aliaţii noştri.”

Guvernul român fusese pus în acest fel în faţa unui act care însemna negarea neutralităţii sale.” (Loc.-col Tadeusz Zakrzewski, ed. cit., p. 44)

„Peste tot în staţii era plin de români, fe-mei și copii. De asemenea la tot pasul foarte mulţi ţigani care nu erau așa de insistenţi ca în Polonia. Populaţia nu mai avea nici entuziasmul, nici dorin-ţa de a oferi ospitalitate, deoarece comportamentul nostru nu o putea încânta, având în vedere faptul că toată lumea, la fiecare oprire, se repezea în cea mai apropiată cârciumă și, precum lăcustele, plătind pre-ţuri piperate (românii jupuiau cât se putea de mult) mânca tot ce era de găsit și bea toate proviziile de ţuică (șliboviţă), votcă, coniac și vin.” (cpt. Stanislaw Czerepiński, ed. cit., p. 48)

„Înaintea mesei de seară am primit ordin să repar unul dintre camioane la fierarul din locali-tate. Este neamţ, Karl Hoffen. Nu există aici pe pere-

te portretul lui Hitler, nici măcar urma svasticii. În cameră tronează, în schimb, un portret mare al lui Franz Joseph, cu o barbă splendidă. Populaţia ger-mană îi laudă pe preoţii polonezi, este alături de Bi-serică și de ei. Satul nostru se numește Slobozia Co-mărești.” (Cadet Zbigniew Jabłoński, ed. cit., p. 41)

„Am trecut frontiera român pe 25 septembrie, traversând Nistrul cu mașina de scris pe cap. M-am pomenit la București. Presa română era în-chisă pentru peniţele poloneze, sub presi-unea germană. Între timp luptele în Polonia Continuau. Singurele surse de informaţii erau germane. Din cafenele-le pline de polonezi se revărsa noroiul cu care lumea disperată îm-proșca eforturile noas-tre militare.” (Melchior Wańkowicz, scriitor și ziarist, ed. cit., p. 49)

„Am luat de-cizia de a îl trimite pe Galinat la Varșovia. La propunerea lui am ho-tărît să furăm un avion de la aeroportul Bănea-

sa de lângă București. Pe acest aeroport se aflau câ-teva avioane de tip nou, turistic și câteva prototipuri. Aceste avioane au fost la cererea noastră tratate ca avioane particulare, deoarece nu erau înarmate. Ră-pirea unui avion de sub nasul românilor nu era nici foarte greu și nici riscant. În schimb, zborul cu avi-onul în plină zi cu însemnele poloneze și deasupra unor teritorii aflate sub stăpânirea aviaţiei sovietice și germane, deasupra unor teritorii înarmate cu ar-tilerie antiaeriană și de interceptare, precum și ateri-zarea la Varșovia, care se afla în plină luptă, era fără îndoială o faptă temerară.

După răpirea avionului, am fost chemat la ministrul de război care m-a avertizat că astfel de fapte nu se pot repeta. După această discuţie oficială a declarat: „A fost o treabă bună, însă comandantul aeroportului şi comandantul companiei de pază au fost trimişi în judecată.” (Loc.-col Tadeusz Zakr-zewski, ed. cit., p. 50)

„România s-a dovedit a fi pentru refugiaţii din Polonia un azil excelent. Majoritatea soldaţilor a


Recuperări

fost foarte repede evacuată spre Franţa sau Orientul Apropiat, civilii care și-au petrecut aici tot războiul au avut garanţia supravieţuirii în condiţii infinit mai bune, decât polonezii rămași în ţară. Trebuie subli-niat faptul că România s-a dovedit un aliat adevărat al refugiaţilor polonezi, reușind – în ciuda conjunc-turii politico-militare schimbătoare – să își achite obligaţiile de gazdă, oferind adăpost refugiaţilor lip-siţi de apărare. În opinia celor care au fost benefici-arii direcţi ai acestei protecţii, Polonia a rămas cu o datorie de onoare faţă de fostul său vecin.” (Tadeusz Dubicki, Refugiaţii polonezi în România 1939-45, op. cit., p. 193)

Din cartea album cu fotografii și mărturii ale pribegilor poloni adăpostiţi în România lipsește însă un bărbat care a fost găzduit într-un sat Neicu, de lângă orașul Panciu, în gospodăria ţăranului Ni-culae Mititeanu (poate că Mititelu?), unde tânărul scriitor polon Bogusław Kuczyński are vreme, con-diţii materiale și stare sufletească să scrie o carte, pe care o intitulează (POBOJOWISKO) Panica vine din văzduh. Romanul tragediei polone, Cu o prefaţă de Liviu Rebreanu, Traducere de L. P. Ediţia a II-a, Edi-tura „Cultura Românească”, București, 1940/41.

Bogusław Kuczyński închină romanul POBOJOWISKO „Sofiei Nalkowska, marei romanci-ere poloneze, Membră a Academiei Polone din Varşo-via, dedic acest volum, ca semn de admiraţia pentru opera ei literară.”, amănunt care trebuie justificat oa-recum pentru cititorul român, căci prozatoarea po-lonă, născută în 1884, se afla în plină glorie – cărţi apreciate de critica literară…., traduceri în diferite limbi de circulaţia culturală …, membră, singura femeie, în Academia Polonă ( 1930?), angrenată în diverse proiecte și sarcini … – îl angajează, în 1934, secretar pe tânărul Bogusław Kuczyński (născut în ziua de luni, 21 ianuarie 1907, în satul Zagożdżon [azi Pionki], Polonia), pentru a-i pune ordine și rigoare în tumultul vieţii sale scriitoricești. Numai că în scurtă vreme între cei doi literaţi se înfiripă o ciudată idilă sentimentală ca între o femeie celebră în vârstă de 50 de ani și un proaspăt prozator – de-butând cu povestirea Jesienią (Toamna) în 1928 – de doar 27 de ani! Diferenţa de aproape un sfert de veac nu le va stânjeni însă nici creaţia literară și nici fericirea fiecăruia. După un an de zile, Bogusław Kuczyński debutează editorial cu romanul Kobiety na drodze (Femei în drum), Warszawa, „Rój”, Pán-stwowe Wydawnictwo „Iskry”, 1935.

Editura „Cartea Românească” din Bucu-rești face o scurtă prezentare pe manșeta copertei I și VI a cărţii traduse în limba română: „Scriitorul polon, al cărui roman Pobojowsko îl dăm aici în tra-ducere românească sub titlul Panica vine din văz-

duh, se află actualmente în România, ca refugiat și aparţine celui mai remarcabil grup de talente vigu-roase ale Poloniei tinere.

Născut la Zagozdzon (aproape de Var-șovia) la 21 ianuarie 1913 [?], a studiat filozofia la Universitatea din Cracovia. În arena literară nu și-a făcut intrarea nici cu versuri, nici cu schiţe, nici cu nuvele, ci de-a dreptul cu un roman. Şi anume în 1936 a publicat primul său roman, Femei în drum; în 1937, al doilea roman, Oameni bătrâni; la 1938, al treilea, Revenind de pe câmpul de luptă; la 1939, al patrulea roman, cuprins în acest volum.

Când a apărut la Varșovia, romanul lui Boguslaw Kuczynski, Oameni bătrâni, profesorul Pivinski, cel mai bun cunoscător al literaturii polo-ne și critic redutabil, l-a salutat în „Anuarul literar” pe 1938, ca cel mai important eveniment literar al anului, relevând calităţile acestui autor original, din garda tinerilor și marilor talente: „Obiectivitate de fier şi meşteşugul lui rar de a găsi stilul şi forma ab-solut adecvate fondului, realizând o armonie perfectă cu subiectul romanului.” Încă un amănunt preţios: Romancierul polon ce-l prezentăm azi publicului românesc, și-a scris acest roman într-un sat româ-nesc în timpul refugiului și pribegiei sale, în comu-na Neicu (lângă Panciu), în via primitoare a bunului gospodar ţăran Niculae Mititeanu, de a cărui inteli-genţă a fost încântat.

Cea mai plăcută amintire ce o duce din Ro-mânia, este prietenia frumoasă, caldă, largă, ce i-a arătat-o și ce i-a dat-o cu amândouă mâinile, marele romancier al ţării românești, Liviu Rebreanu.”

În prefaţa Către cititori, Liviu Rebreanu aducea câteva amănunte :

„Cel dintâi roman cu rădăcinile în recentul război polono-german se oferă aici într-o tălmăci-re românească după originalul polonez al tânărului Boguslaw Kuczinski, aruncat printre noi de valurile vijeliei care i-a sfărâmat patria. Nu e însă un roman de război cum au fost multe cărţi rezultate din sufe-rinţele şi eroismele încăerării dintre popoare de acum un sfert de secol. Precum probabil nici războiul actual nu seamănă cu celălalt.

În cartea aceasta nu sînt ciocniri între ar-mate, nici asalturi furtunoase și nici măcar bubui-turi de tunuri. Aici un altfel de război cuprinde de-odată ţara întreagă, ca un ciclon uriaș, răscolind-o până în ultimele cătune, răspândind pretutindeni, dincolo de distrugerile fatale, o spaimă care parali-zează voinţele, încrederea, speranţele chiar, și care transformă orașe și sate în mari coloane de băjenari fără ţintă.

Scriitorul polonez a bătut şi el drumurile disperării colective, a suferit şi el zi cu zi prăbuşirea


Recuperări

subt loviturile de ciocan ale destinului, a auzit şi el fa-tidicul şi totuşi imposibilul «finis Poloniae»… Nedu-merirea şi durerea i-au scâlciat sufletul, dar nu i-au putut zdrobi încrederea în învierea de mâine care va răscumpăra suferinţele şi nedreptăţile…

Astfel cartea aceasta poate că nici nu e un roman, ci o povestire romanţată a unei drame trăite. Poate că zecile de personagii schiţate sumar, ca într-o viziune de coşmar, sînt veridice şi îşi continuă printre noi sau în alte părţi ale Europei, viaţa lor chinuită.

În orice caz nu e nimic artificial, calculat, aranjat, nici măcar desfășurarea întâmplărilor. Toate de petrec într-un ritm vertiginos, într-o goană con-tinuă spre o ţină necunoscută.

Scrisul însuşi e atât de simplu, atât de obiec-tiv şi de sec, încât deseori pare neglijent. Şi totuşi simţi că lucrurile acestea numai aşa puteau fi scrise şi nu-mai pentru că sînt aşa scrise te impresionează atât de puternic.

Boguslaw Kuczinski se înfăţişează cititorilor români cu cartea aceasta înainte de a o fi putut publi-ca în limba polonă. Un motiv mai mult să fie primită cu toată simpatia.

Liviu Rebreanu”

Cea dintâi notă de întâmpinare aparţine lui Pamfil Şeicaru, în „Curentul”, București, 23 februa-rie 1940 – ceea ce înseamnă că Boguslaw Kuczynski își scrie cartea în octombrie-noiembrie 1939, după care textul se traduce în românește iar în luna ianu-arie 1940 Editura Cartea Românească o și dă la cu-les – , și semnătura înverșunatului ziarist român nu va trece neobservată: „Dacă va mai fi existând câte un singuratec suspinător al aventurilor războinice, i-aș recomanda romanul tragediei poloneze apărut în românește Panica vine din văzduh (POBOIOWIS-KO), de scriitorul polon refugiat în România, Bo-guslaw Kuczynski. O carte de un apăsător realism, o cartea de obsedantă evocare a tragediei polone, scrisă cu o excepţională simplitate, fără acel patetic artificial a cărei notă declamatorie scade din puterea de sugestie a evocărei.”

Următorul semnal va fi dat de A. Maco-vescu, în „Jurnalul”, București, 24 februarie 1940, cu mai multe precizări despre tragedia poporului polon: „O carte de actualitate, o carte pasionantă. Întreaga tragedie a Poloniei e închisă în paginile ei. Nu e o relatare istorică, cu eroisme și înfrângeri. Ci un reportagiu amplu, nervos, colorat, al vertigiului tragic prin care au trecut polonezii. Fără să fie evo-cat frontul, simţi apăsarea războiului – războiul total – din peregrinările oamenilor goniţi ca turmele de groaza bombardărilor aeriene. Femei și copii, bă-trâni și bolnavi, aleagă spre ţinte necunoscute, ca să

scape de moartea ce vine spre ei din văzduh. E opera unui mare gazetar, care a știut să vadă, să selecteze și să transpuie. Dar și romancierul s-a strecurat în reportaj.”

Nu trece o săptămână și Al. Bogdan, în „Semnalul”, București, 2 martie 1940, își transcrie și el primele aprecieri, atrăgând atenţia asupra avertis-mentului pe care l-a dat prozatorul polon: „O carte într-adevăr impresionantă. O carte care ar trebui pusă în mâna tuturor conducătorilor de ţări mici, neutrale, ameninţate, fiindcă este plină de „ia sea-mă”, de „fii atent” și de învăţăminte, deși autorul nu face altceva decât să ne povestească obiectiv un eve-niment extraordinar, c-un talent epic excepţional. Cartea lui Boguslaw Kuczynski, Panica vine din văz-duh, ar trebui să devie o carte de căpătâi a conducă-torilor și să fie pusă în mâna întregii populaţii, civili, militari, femei, studenţi și străjeri. Iar strigătul lui de spaimă și de durere să se imprime adânc în sufletele noastre: Panica vine din văzduh.”

Ieronim Sârbu apreciază puterea cu care prozatorul polon redă cinematografic spaima ce cu-prinde populaţia civilă sub atacurile necontenite ale avioanelor germane, „Azi”, București, 3 martie 1940: „Dacă Panica vine din văzduh are o forţă emoţio-nantă se datorește nu talentului care știe să zugră-vească o mișcare de masă sau să surprindă un ele-ment sufletesc impresionant în desfășurarea dramei, ci redării cinematografice a unor scene ce se succed vertiginos, sugerându-ţi impresia unei goane spre o ţintă necunoscută. Bugoslaw Kuczynski ne introdu-ce de la început în atmosfera de panică ce domină orașul în urma repetatelor atacuri ale avioanelor. Sobru, ne descrie dezechilibrul sufletesc al oameni-lor, apoi obsesia spionilor, în fine un reportaj sincer și nud al unei drame care s-a consumat prea de cu-rând, ca să nu se răsfrângă și în sensibilitatea noastră prin ceea ce e profund omenesc în ea.”

Cea mai generoasă recenzie o semnează însă Şt. Roll în „Timpul familiei”, București, an I, sâmbătă, 3 martie 1940, p. 3, precizând: „Romanul lui Boguslaw Kuczynski, intitulat Panica vine din văzduh, este prima carte a războiului din 1939-1940. Prima carte care este, în același timp, și obsesia mar-tiriului unui popor, destinul crunt al autorului în-suși. De asemenea în acest roman luăm contact cu noua armă, cu noul instrument de ucidere în masă, care este avionul.

Romanul lui Kuczynski nu ne duce pe fron-tul polono-german, nu ne arată ororile războiului, așa cum ni le-a arătat Erich Maria Remarque, Ernst Glaeser, Ludwig Renn, Roland Dorgeles, Georges Duhamel, Barbusse, Dos Passos; ci celelalte orori ale războiului total, dus împotriva populaţiei civile.


Recuperări

În noua tactică a masacrărilor nimeni nu trebuie să scape și avioanele pornesc împotriva celor ce au scăpat de canonada asupra orașului și-i seceră pe șosele, pe câmp, prin sate.

Autorul romanului Pobojowisko a trăit el însuși această calamitate a războiului modern. Îm-preună cu atâţia alţi compatrioţi – femei, copii, bă-trâni – Boguslaw Kuczynski a luat drumul băjeniei urmărit din văzduh de tirul ucizător al mitralierelor ce trag prin elice. El face parte din grupul celor mai dotaţi scriitori ai Poloniei.

Născut lângă Varșovia în 1913, a urmat fi-lozofia publicând în 1936 primul său roman, Femei pe drum, și în 1937, alt roman, Oameni bătrâni, con-sacrându-se ca unul din cei mai autentici și viguroși romancieri contimporani ai ţării lui.

Surprins de războiul fulgerător, care s-a abătut asupra patriei lui, a luat drumul exodului, re-fugiindu-se în comuna Neicu, lângă Panciu. Aici a fost găzduit de ţăranul Niculae Mititeanu, care i-a făcut cunoscută proverbiala ospitalitate și pitorescul sufletului românesc. Tot aici, unde a găsit primul popas mai liniștit, a început să scrie odiseea sufe-rinţelor refugiului său și al tuturor celorlalţi. Venit la București cu manuscrisul romanului, l-a cunoscut pe Liviu Rebreanu, care și-a dat seama că are de-a face cu un talent autentic, ajutându-l să i se traducă romanul și să fie editat, scriindu-i și o prefaţă.

„În cartea aceasta, ne spune prefaţatorul, nu sunt ciocniri între armate, nici asalturi furioase şi nici măcar multe bubuituri de tunuri. Aici un altfel de război cuprinde, deodată, o ţară întreagă, ca un ciclon uriaş, răscolind-o până în ultimele cătune, răs-pândind pretutindeni, dincolo de distrugerile fatale, o spaimă care paralizează voinţele, încrederea, spe-ranţele chiar şi care transformă oraşe şi sate în mari coloane de băjenari fără ţintă.”

Cartea acesta poate că nu e un roman, ci o povestire romanţată a unei drame trăite. Poate că zecile de personagii schiţate sumar, într-o viziune de coșmar, sunt veridice și își continuă printre noi sau în alte părţi ale Europei, viaţa lor chinuită.

Această viaţă chinuită, autorul ne-o poves-tește în cele 240 de pagini într-un stil pregnant, con-cis și cu atât mai impresionant de aici. O descriere a unui popor gonit din urma lui și din văzduh – mai ales din văzduh – de valul unui foc ucigător și a unei ţări pradă cataclismului pe care oamenii singuri și cu cel mai diabolic dintre meșteșuguri îl pregătesc și-l dezlănţuie.

„Înainte de-a ajunge la cea dintâi santine-lă română – încheie Boguslaw Kuczynski odiseea lui și a naţiunei sale – văzui primul rând de avioane deasupra oraşului Zaleszczyki. Apoi, pe pământul ne-

utru al României, oamenii coborau dealul în goană, risipindu-se. Ardeau cu uriaşe vâlvătăi casele de pe frontieră.”

Hembdomadarul bucureștean „Facla”, pre-zintă romanul Panica vine din văzduh, în ziua de 3 martie 1940, p. 3, într-o ierarhie onorantă la „Cartea săptămânii” și cu câteva amănunte relevante: „Ro-mancierul Boguslav Kucinski s-a refugiat cu sfărâ-măturile armatei poloneze la noi. În casa ţăranului Niculae Mititeanu din comuna Neica, lângă Panciu, și-a notat paginile care au format primul roman in-spirat de noua tragedie poloneză. Apare astăzi în românește mai înainte de a putea să fie publicat în limba în care a fost scris. E un omagiu pe care ni-l face distinsul oaspete și e în același timp ceva mai mult. E un dar util, e un act de amiciţie al refugia-tului Boguslav Kuczynski faţă de gazda sa, Româ-nia. Fiindcă în paginile romanului Panica vine din văzduh găsim mai mult decât o dată o iniţiere și un involuntar avertisment.

Fără să fie un roman de război, cartea d-lui Kucinski ne sugerează – sugestia pare a fi procedeul preferat al autorului – aproape tot ceea ce am vrea să știm asupra cauzelor înfrângerii poloneze. Sim-ţim, mai mult decât înţelegem, că un război poate fi pierdut în aer și poate fi pierdut în spatele frontului, tot așa de bine ca pe linia de foc. Sbuciumul eroi-lor din Panica vine din văzduh nu e decât reflexul intensificat până la trezire a invizibilei epoci de pe depărtatele câmpuri de bătaie. Viaţa care se agită printre rânduri exprimă cu o elocvenţă discretă, dezorganizarea profundă a apărării naţionale și de-ruta care a început din primele ore. În nehotărîrea și perplexitatea în care se sbat un bărbat și femeia lui în căutarea unui adăpost sigur pentru soţie și a unui loc în rândurile luptătorilor pentru soţ, se ghicește surprinderea care a izbit Polonia și i-a luat din mâini armele zadarnice.

E un roman, cartea d-lui Kucinski? E un jurnal romanţat? Nu de multe ori am întâlnit o pro-ză mai simplă, mai nudă și o mai curajoasă utilizare a detaliului neînsemnat. Din nefericire nu cunoaș-tem scrierile anterioare ale d-lui Kucinski. Nu știm în ce măsură procedeul acesta al notaţiei directe, dispreţul pentru ceea ce numim stil i-a fost inspirat de zilele din septembrie 1939 sau constituie nota lui personală și caracteristica unei opere întregi. Dar trebuie să adăogăm aici că d-l Kucinski e un scrii-tor tânăr. Vigoarea incontestabilă a talentului său se răsvrătește împotriva legilor compoziţiei și ale con-strucţiei. Sub pana sa viaţa se trezește și se adaogă, pagină cu pagină, și se pare că acest fel de a con-strui o realitate este ceea ce urmărește mai înainte de orice autorul. D-l Kucinski: un vlăjgan slavon, cu


pomeţii puternici și ochii albaștri, un surâs holiwo-odian, o liniște în gesturi, a preciziune în gânduri și în fapte, o atitudine activă de polonez americanizat.” [Este reprodus un fragment din roman]

Victor Eftimiu întâmpină și el cu admira-ţie cartea prozatorului polon, în ziarul „Ordinea”, București, 10 martie 1940: „Un tânăr și foarte ta-lentat scriitor polonez refugiat la noi, d-l Boguslaw Kuczynski, tipărește, în traducere românească și înainte ca acest roman să fi apărut în altă limbă, pri-ma carte a tragediei poloneze, a fulgerătoarei epopei în care a căzut o ţară bogată, un mare popor, în vi-talitatea căruia se puseseră atâtea speranţe și ai cărui conducători câţiva ani de zile, au preocupat cu atâta simpatie și încredere, cu atâtea măreţe făgăduieli, presa europeană.

Scrisă vioi, direct din stricta observaţie a realităţii, fără flori de stil, fără vreo tendinţă patri-otică sau umanitaristă, emoţionanta poveste a d-lui Boguslaw Kuczynski se numește Panica vine din văzduh. Şi ridică odată mai mult problema aviaţiei, marea importanţă pe care o are în războiul modern această armă diabolică, această serafică și infernală pasăre, fulgeră văzduhul, distrugând hangare, fa-brici, baterii, trezind panica, paralizând mișcări de trupe, decimându-le, demoralizând populaţiile.

Panica vine din văzduh, spune scriitorul polon, care a găsit în ţara vecină și prietenă a Polo-niei, un cămin frăţesc. Ca o răsplată a ospitalităţii, el ne dăruiește acest avertisment: Panica vine din văz-duh.”

Editura publică în scurtă vreme și ediţia a II-a, fără alte modificări sau întregiri decât adaosul unor fragmente din recenziile apărute în presa ro-mânească, semn că traducerea s-a bucurat de mare succes și între cititorii români.

Coperta IV a ediţiei românești are prezen-tarea unui nou roman al lui Boguslaw Kuczynski, cu menţiunea că și acesta a fost scris în România, «Eu-ropa nu-i departe»:

„Sub acest titlu ciudat, care la început stâr-neşte nedumeriri, autorul romanului Panica vine din văzduh, Boguslaw Kuczynski, a terminat zilele aces-tea, aici la Bucureşti, încă un roman interesant, desti-nat unei mari case de editură din America.

Acţiunea acestui roman se desfăşoară la răspântia marelui drum de emigraţiune a popoarelor din Extremul Orient, ca şi din Orientul apropiat, spre Europa, şi care e acelaşi drum de expansiune a popoa-relor europene spre Orientul îndepărtat.

Căci aşa cum Napoleon a ajuns cu oştile sale până la Moscova, aşa a ajuns odată şi mareşalul

Suvorov cu cazacii lui la Paris.Romanul acesta începe

la sfârşitul războiului mondial şi sfârşeşte la începutul problemati-cului război de azi.

La răspântia acestui mare drum, pomenit mai sus, trăieşte o mică familie într-o casă expusă tuturor vânturilor, tuturor vijeliilor. Biografia acestei familii e strâns legată de istoria acestor vremi agitate şi poartă pecetea tuturor popoarelor din Asia şi din Europa, cari s-au perindat pe aco-lo, pe acel mare drum de emigraţi-une şi expansiune.

Eroii acestui roman sunt dominaţi de acelaşi gând: Europa nu-i departe. E ca Fata Morgana, viziunea unei lumi noui, pe care atâţia o văd apropiată şi ea e încă departe.”

Adică autorul înfăţi-șează drama refugiaţilor – fie că vin din Asia spre Europa, fie că pornesc din Europa către Asia sau America – și încearcă să răs-pundă la întrebarea ce-i fugăreș-

Recuperări


te pe oameni de pe pământul strămoșesc înspre ţi-nuturi necunoscute, subiect de absolută actualitate și-n anul 2016. Nu știm dacă romanul a fost editat în America sau în altă parte, cu acest titlul sau altul și în ce an, dar dacă Europa nu-i departe a fost scris în București – unii biografi menţionează că Ludzie między bogami: notaki rzymskie, (Oameni printre dumnezei: notaţii romane) a fost scris în 1940, așa-dar în România –, nu cumva acest punct geografic este sâmburele naraţiunii? În ce măsură autorul în-făţișează aspecte din viaţa românilor așezaţi de soar-tă în calea tuturor pribegilor?

Romanul Pobojowisko va cunoaște un suc-ces fulgerător nu doar în România ci și în Europa, după cum dau mărturie ediţiile: O pânico vem do ar (Poboiowisko), trad. da italiano José Francisco dos Santos, Portugal, Porto, Livraria Civilizaçao Edito-re, 1940, traducere în limba portugheză; El terror viene del cielo, traduçao in castelana de L. Farran y Mayarol, La Plata, Calomina, 1941, 199 p.; El terror viene dal cielo, Barcelona, Joaquin Gil Editor, 1941, 19x12 cm, 218 p., traducere în limba spaniolă; Roe-dslen kommer fra Luften, Polens Sammenbrud, Kø-benhavn „Fortaget af 1939”, 1941, 1 două ediţii în limba daneză ???; El terrore viene dal cielo, romanzo di…, Ardoldo Mondadori Editore, 1944, 218 p., tra-ducere în limba spaniolă; Bagagem de areia, versão de Ãngela Martho, rev. e prefaçoa por João Falca-ta, Lisboa, Livraria Clássica, Editora A. M. Teixeira, 1963, ediţie în limba portugheză; (Premiu Gonco-urt, 1962?) Panek i Polen, Stockholm, Fahlcrantz oh Gumaelius, 1941, 3 ediţii în limba suedeză.

Nu știm dacă traducerile s-au realizat după versiunea originală în limba polonă sau după traducerea românească; nu știm dacă în ediţiile cu traducerile în limbile italiană, spaniolă, portughe-ză, suedeză, germană sau daneză autorul a păstrat și prefaţa semnată de Liviu Rebreanu sau a scris el însuși o prefaţă în care și-a povestit aventura trecerii și petrecerii întâmplărilor din România. Pe 6 sep-tembrie 1939, Bugoslaw Kuczynski părăsește Var-șovia și se îndreptă către Bucovina, trece graniţa pe podul izbăvitor de peste Ceremuș, după care ajunge în Vrancea, unde își scrie romanul Pobojowisko.

Fapt sigur rămâne că Boguslaw Kucyznski încasează în România o sumă de lei considerabilă cu care poate ajunge în Jugoslavia, apoi în Spania și, în cele din urmă, la Londra, unde va lucra la Con-sulatul Republicii Poloniei, de unde se va întoarce în patrie abia în anul 1948.

Nu știm nici dacă Boguslaw Kuczynski a citit, după ce s-a întors în Polonia, vreo traducere poloneză din romanele lui Liviu Rebreanu. Pentru că după întoarcerea în patrie Boguslaw Kuczynski

își redresează vocaţia literară însă va fi nevoit să-și îmbrace textele în cămașa ideologiei realismului socialist. Hiszpaneczka: opowiadania (Povestire spaniolă), coperta de Janusz Grabiański, Warszawa, Pánstwowe Wydawnictwo „Iskry” (Scânteia), 4 edi-ţii în limba polonă, între 1954-1966; Przadka (Ţe-sătoarea), Warszawa, Pánstwowe Wydawnictwo „Iskry”, 1955, două ediţii în limba polonă; Ludzie między bogami: notaki rzymskie, (Oameni printre dumnezei: notaţii romane) Warszawa, Pánstwowe Wydawnictwo „Iskry”, 1959? sau 1969 ? o ediţie în limba polonă; O powrót Barabaszów: opowidania, Warszawa, „Czytelnik”, 1964, ediţie în limba polonă (Precizăm că aceste repere bibliografice nu au fost luate dintr-un fișier de bibliotecă, ci doar din accesă-ri internet, ceea ce impune destulă reticenţă faţă de probitatea lor știinţifică).

Câteva puncte comune există între cei doi prozatori:

Amândoi se nasc în câte o ţară aflată sub stăpânirea Austro-Ungariei – Liviu Rebreanu, la Târlișua, în Ardeal, în ziua de miercuri, 27 noiem-brie 1885; mai tânărul Boguslaw Kuczynski, în ziua de marţi, 7 ianuarie 1907, în satul Zagożdżon, din Polonia, sfârtecată de cele trei imperii – Prusia, Aus-tria și Rusia,

Amândoi urmează o școală de ofiţeri, cu deosebirea că Liviu Rebreanu absolvă cursurile Şco-lii de Honvezi din Sopron, apoi ale Academiei Mili-tare „Ludoviceum” din Budapesta și este repartizat în regimentul de la Gyula (Ungaria); în vreme ce Bo-guslaw Kuczynski se orientează spre cariera armelor – absolvă liceul din Siedlce în 1926, primit în Corpul de elită al Cadeţilor nr. 2 din Modlin –, în Armata Poloniei (Wojsko Polskie) renăscută după cel dintâi război mondial; totuși amândoi acești ofiţeri aban-donează – Boguslaw Kuczynski urmează mai întâi studii de tehnologie la Universitatea din Varșovia și, în cele din urmă, facultatea de Matematici de la Uni-versitatea Jagiellonă din Cracovia – perspectiva unei cariere militare pentru a se consacra literaturii, mai exact prozei realiste.

Liviu Rebreanu debutează cu o culegere de proză scurtă, Frământări, Orăștie, 1911, după care, peste cinci ani urmează altă culegere, Golanii, Bu-curești, 1916, fără nici un răsunet în presa literară din România; Boguslaw Kuczynski, mai tânăr și mai curajos, se încumetă să debuteze cu un roman, Kobiety na drodze (Femei în drum), în 1935, la șap-te ani după ce tipărise prima lui povestire Jesienią (Toamna), 1928.

La întâlnirea celor doi prozatori, în iarna dintre anii 1939-1940, în București, Liviu Rebreanu avea în palmares câteva romane încununate cu

Recuperări


Recuperări

elogii și premii – Ion, 1920 (Premiul „Năsturel He-rescu”, Academia Română), Pădurea spânzuraţilor, 1922 (Marele premiu al Romanului) și Răscoala, 1932 (Premiul Academiei Române) – între care mai tipărise Calvarul, 1919; Adam şi Eva, 1925; Ciulean-dra, 1927; Crăişorul, 1929; Jar, 1934; Gorila, 1938, și Amândoi, 1940.

Boguslaw Kuczynski era încă un talent promiţător, întrucât cele două romane - Kobiety na drodze (Femei în drum), roman, Warszawa, „Rój”, Pánstwowe Wydawnictwo „Iskry”, 1935, două ediţii în limba polonă și Starzy ludzie: powieść (Oameni bătrâni, roman), Naklad Gebethnera i Wolffa, War-szawa, 1937, două ediţii în limba polonă – nu l-au consacrat, critica literară întâmpinându-l cu rezer-ve: „Despre acest om ştim puţine lucruri. Este pur şi simplu un vagabond, care şi-a părăsit familia şi a co-lindat din sat în alt sat. Gonit mereu înainte, într-o direcţie necunoscută. Autorul şi-a prezentat eroul în mod unilateral, limitându-se la notarea raporturilor sale amoroase întâmplătoare şi trecătoare”, după cum scria Jerzy Andrzejewski în revista „Prostu z mos-tu” (Direct de pe pod), în 1935. Doar criticul Witold Gombrowicz îi aprecia „originalitatea unei viziuni proaspete şi autentice, condensarea stilului, bogăţia celor ce n-au fost încă spuse”.

Amândoi prozatorii era niște pribegi hă-ituiţi de forţe asupritoare – Liviu Rebreanu ajuns din Ardeal în București, în 1908, se va simţi încă odată fără de ţară în noaptea (30 august 1940) când Armata Horthistă invadează Ardealul de Nord, în urma arbitrajului de la Viena; Boguslaw Kuczynski se refugiază în România ospitalieră, scăpat ca prin minune de teroarea revărsată de Germania nazistă peste întreaga Polonie din 1 septembrie 1939, cu obiectivul dat de Führer: „Scopul militar este nimi-cirea finală a Poloniei. Rapiditatea est lucrul cel mai important. Urmărirea până la exterminarea totală… […] mi-am amplasat detaşamentele SS Totenkopf, transmiţându-le comanda de a omorî fără milă şi fără excepţie femei şi copii de naţionalitate poloneză şi de limbă polonă, pentru că numai pe această cale putem să obţinem spaţiul vital care ne este atât de necesar.” (Adolf Hitler, Discurs către comandanţii Wehrmacht, Obersalzberg, 22 august 1939)

În mod sigur, Boguslaw Kuczynski nu va fi citit Calvarul lui Liviu Rebreanu, dar va proceda întocmai ca poetul român Remus Lunceanu, ajuns la capătul iluziilor și al puterilor: „De ce n-o mai fi rece revolverul?... Pun gura ţevii la tâmplă şi nu e rece. Mângâi trăgaciul şi nu e rece… Acuma o apăsa-re uşoară mă mai desparte… Acuma sunt pe pragul dintre două lumi… Acuma…”

După zece ani de viaţă în ţara tuturor liber-

tăţilor, la vârsta de 67 de ani, 4 luni, 3 săptămâni și 1 zi, Boguslaw Kuczynski se sinucide trăgându-și un glonţ în gură, sâmbătă, 13 iulie 1974, la New York. Astfel moare, uitat în Polonia, în Europa și în Ame-rica, tânărul acela cu surâs hollywoodian bântuit de spaima care-l urmărea din văzduhul tulburat deasu-pra noastră…

Nu și în România, pentru că S. Albu își va reaminti, după aproape un sfert de veac, în evoca-rea Liviu Rebreanu şi tânărul său confrate polonez Boguslaw Kuczynski, „Secolul XX”, an IV, nr. 9 sep-tembrie 1964, p.172-174:

„Povestea apariţiei acestui roman, în con-diţii atît de tragice […] Ajuns la București, Bo-guslaw Kuczynski a intrat în legătură cu Rebreanu prin publicistul Leonard Pankorow. Traducerea s-a făcut astfel: Pankorow neștiind poloneza, Kuczyn-ski îi dicta textul în limba germană iar traducătorul reda cuprinsul în românește.

Liviu Rebreanu s-a pasionat atît de soarta tragică a tînărului său confrate pribeag, cum și de textul romanului. El a pus tot sufletul în realizarea și apariţia acestei scrieri în românește, ba a antre-nat și pe alţii în acţiunea aceasta umanitară și de confrăţie scriitoricească. Așa se face că și autorul acestei evocări s-a pomenit angrenat în lucrarea scriitorului polonez, întrucît avea legături cu tipo-grafia în care s-a imprimat romanul. Rebreanu nu numai că revizuise manuscrisul din punct de vede-re literar, dar supraveghea îndeaproape și mersul tiparului, corecturile etc. Îl ţineam mereu la curent pe Rebreanu cu stadiul lucrării, fie personal, fie te-lefonic. Marele nostru romancier dorea ca scrierea confratelui său polonez să apară cît mai grabnic și în condiţii tehnice cît mai bune, pentru ca sprijinul dezinteresat pe care i-l acorda cu atîta rîvnă, să fie cît mai eficace.

În asemenea condiţii, nu e deci de mirare că Liviu Rebreanu a scris și prefaţa la volumul Pa-nica vine din văzduh. Prefaţa reprezintă nu numai un document al vremii, nu numai un act de caldă umanitate, nu numai un act de acţiune cetăţeneas-că, al lui Rebreanu, ci și un act de curaj civic, în-drăzneţ. Fiindcă lucrurile acestea se petrec în anul 1940, cînd România se afla în plină dictatură fas-cistă introdusă de fostul rege Carol II și în preaj-ma înscăunării regimului legionar-antonescian. Iar în prefaţa sa, exprimîndu-și compasiunea pentru grelele suferinţe ale poporului polonez, Rebreanu condamna implicit, hitlerismul și fascismul.” (art. cit., p. 173)

Să ni-l reamintim ca pe un martir al liber-tăţii de gândire și exprimare măcar în România, unde i-au crescut aripile speranţei…


Receptarea ziaristicii eminesciene (IV)

N. GEORGESCU

Eminesciana

III. G.TOPÎRCEANU şi „Bazarul” cu amintiri

Primul număr din „Lumea, bazar săptămânal” apare la Iași la 2 noiembrie 1924 și articolul de primire pe care G. Topîrceanu i-1 făcuse lui Panait Istrati va fi reprodus fără întârziere în „Adevărul literar și artistic” din 9 noiembrie, pe pagina 6, la rubrica „Revistele românești și Panait Istrati”. Pe aceeași pagină a revistei bucureștene, T. Ulmu publică al treilea episod din studiul său „Natura în poezia lui Eminescu”; „bucureștenii” au, deci, intenţia de a aplana conflictul, de a închide „problema Eminescu”. În numărul 4 al „Lumii” ieșene, insă, din 23 noiembrie, G. Topîrceanu publică un tăios articol de fond în care-i răspunde lui Panait Istrati. Între timp — dacă poate fi vreo legătură, alta decât dorinţa de spectator — Camil Petrescu scria în „Cuvântul liber” (8 noiembrie) un articol, „Polemicile”, în care se arăta foarte trist că la noi „nu mai sunt polemici” (Camil Petrescu, împotriva căruia va lansa același G. Topîrceanu, imediat după închiderea discuţiei despre Panait Istrati, câteva din cele mai spumoase pamflete ale sale). Ciudat, nu? „ţara piere” și Camil Petrescu se plânge că „nu mai sunt polemici”. Între timp, iarăși, apăruse articolul lui Goga, Iorga avusese un punct de vedere categoric despre Panait Istrati, dar Camil Petrescu se referă la „polemici serioase”, la jocuri de idei, adică, nu la aspectul balcanic al problemei. De altfel, pe tema monumentului lui Eminescu, va publica în același „Cuvântul liber” un articol remarcabil în care, reluând leit-motivul din scrisoarea lui Octavian Moșescu („Eminescu n-are un monument în ţara în care toţi politicienii sunt eternizaţi în bronz”), va

face un pretext din acest act cultural pentru a lansa cele mai neaoșe balcanisme la adresa politicienilor vremii, de statuile cărora se împiedică pe străzi..

La G. Topîrceanu verva ironică este inega-labilă: „aprigul proletar îşi agită cu mândrie steagul de pânză roşie al intransigenţei sale între rozele de Şiras şi lianele albastre ale poeziei eminesciene. El ad-miră pe Eminescu. Dar admiraţia lui este condiţiona-tă de profane rezerve, străine de artă şi de poezie cum e străină paloarea rece a lunii de mămăliga pe care ea ar putea s-o evoce unui flămând...”.

O astfel de frază cum este ce din urmă (pri-ma, pe fundalul „Scrisorii IV” de M. Eminescu, evo-că chetele publice de pe străzile Iașului punându-l, în același timp, pe Panait Istrati în postura cavale-rului din poemul citat) i-a dat mult de gândit lui J. Leonard care îi va răspunde în două articole publi-cate în „Omul liber”, lui G. Topîrceanu: „A doua în-trebare este următoarea — spune J. Leonard — cum este străină paloarea rece a lunei de mămăliga pe care ea ar putea s-o evoce unui flămând? În adevăr, dacă luna aminteşte mămăliga unui flămând, nu în-ţelegem cum e străină de ea. Ceea ce ştim, însă, e că flămândul nu aşteaptă în realitate ca luna să îi amin-tească mămăliga: stomacul îi este mai aproape. Desi-gur că d. Topîrceanu a vrut să facă şi din flămând, un poet. A naibii poezie!” De vină este „Scrisoarea IV” și cei care discută despre Eminescu fără a-1 fi citit, pentru că acolo „cavalerul” face legătura necesară! (Topîrceanu „textualizează” pe versul „Şi-n proble-me culinare te încerci a fi isteţ”). De altfel, pe această linie a interpretării, Panait Istrati consideră fraza lui G. Topîrceanu un atac direct la persoană, de vreme ce în scrisoarea sa deschisă către D. Nanu se simte acuzat de pederastie (vezi mai jos). În realitate, G.


Eminesciana

Topîrceanu reia finalul pamfletului istratian („Emi-nescu şi-a băgat piciorul în capcana naţionalismului şovinist, neputincios şi sforăitor, l-a slujit cu sincerita-te în schimbul unei coaje de mămăligă”) spunând că „rezervele” lui Istrati faţă de Eminescu sunt străine de artă precum luna este străină de mămăligă pen-tru un sărac flămând. „Flămândul” este Eminescu, poetul sărac ce se închină lunii (suntem în atmosfe-ra „Scrisorii IV”) iar nu „cojii de mămăligă”; J. Leo-nard forţează lucrurile judecând invers.

G. Topîrceanu umflă conturul astrului nocturn ironizând până la sarcasm „foamea” profa-nă din amintirile lui Panait Istrati despre viaţa grea din tinereţe. G. Topîrceanu dezvoltă, după această intrare bruscă în scenă, o interesantă teorie: „dar mai întâi e oare just când e vorba de un poet liric să te ocupi în primul rând de ideile lui politice, de concep-tia lui asupra vieţii şi de alte lucruri grozav de intere-sante pentru viaţa practică dar lipsite de importantă în artă? Poetul poate să înregistreze ca un seismograf toate curentele care agită sufletul contemporan, poate să îmbrăţişeze orice doctrină, orice idei, care par a-i oferi cel mai fericit prilej pentru creaţiuni frumoase — şi să le părăsească a doua zi. Această facultate a eliberării multiple, şi această nostalgie fecundă sunt binefăcătoare pentru artist. În viaţa practică, în ipos-taza lui de cetăţean, avem dreptul să-i cerem consec-venţă şi caracter. În opera de artă nu ne interesează decât temperamentul lui artistic. Şi ar fi comic să fa-cem tocmai pe dos, să cerem, adică, poetului caracter şi cetăţeanului temperament.” Desigur, în această pa-rabolă — plină de aluzie la persoană — „cetăţeanul” este Panait Istrati — căruia G. Topîrceanu îi va refu-za, de acum înainte, categoric accesul către artă — și i se cere insistent „caracter” (acesta este imperativul eminescian: „Caracterul se moștenește, inteligenţa, nu”, repetă insistent poetul în articole de ziar). Fina-lul este fără replică: G. Topîrceanu îl îngenunchează pe Panait Istrati cu armele acestuia, citându-i pro-priul articol în care peregrinul brăilean își amintește o vizită la Romain Rolland: „Când l-am întrebat dacă pot să-l văd pentru anume desluşiri, bunul Romain Rolland mi-a răspuns: Prietenii trebuie să-şi vorbeas-că deschis. Ei bine, nu, să nu vii. Nu vreau să-i văd pe oameni decât din vreme în vreme şi numai când îmi place... Am avut destul amar ca să ies din societatea oamenilor pentru ca să am dreptul de a trăi retras; şi dacă Elveţia e prea aproape de lume, apoi voi şti să mă duc mai departe...” Recitiţi acum — comentează Topîrceanu — „Glossa” lui Eminescu: „Tu aşază-te deoparte/Regăsindu-te pe tine/Când cu zgomote de-şarte /Vreme trece, vreme vine...” S-ar părea că Ro-main Rolland a ajuns, în 1924, la aceeaşi concluzie pesimistă, la acelaşi program de viaţă pe care Emi-

nescu şi-l preconiza încă din 1883... Să-l sărbătorim, domnule Istrati.”

Peste ani, în 1949, în ajunul centenarului nașterii lui M. Eminescu, după ce discută durităţile din poezia eminesciană — este pentru ultima oară când se publică, la noi, versurile din „Doină” ce cu-prind cunoscutul blestem — G. Călinescu „dilema-tizează” blând-ironic pe tema dacă trebuie sărbătorit sau nu M. Eminescu în anvergură naţională — și în-cheie textul său din „Contemporanul” qvasiidentic; „Să-l sărbătorim, domnilor, să-l sărbătorim!” — ca dovadă că a cunoscut acest text al lui Topîrceanu.

IV. M. SADOVEANU, între semnele vremii şi semnele de întrebare

Lucrurile păreau că se liniștesc, „Adevă-rul literar și artistic” publică dese articole despre M. Eminescu, iar „Lumea” nu mai revine. Totuși, în numărul din 9 ianuarie 1925, în revista ieșeană apare o notă nesemnată rezumând activitatea celor 9 numere scurse (publicau aici scriitori de prestigiu, precum T. Arghezi, M Sadoveanu, G. Topîrceanu, etc.) și întreabă, cu reproș, „Adevărul Literar și ar-tistic” de ce în bilanţul anual al presei literare n-a fost inclusă, în timp ce sunt pomenite alte reviste obscure. În același număr M. Sadoveanu intervine împăciuitor cu un articol despre Panait Istrati: „în ultimul an literar s-a întâmplat la Paris un lucru neaşteptat care mi-a pricinuit o deosebită plăcere: a intrat cu răsunet în cortegiul scriitorilor francezi un fecior al acestui pământ, unul dintre umiliţii şi dis-peraţii acestui pământ. Căci Panait Istrati înainte de a fi «vagabond internaţional» şi înainte de a încerca să-şi curme năprasnic o viaţă zbuciumată şi neferi-cită, a trăit printre noi, a fost amestecat în mişcarea socialistă, a suferit rigorile stăpânitorilor vremelnici, şi mai înainte de asta ochii lui au contemplat peisajul Bărăganului şi bălţile misterioase ale Brăilei. Mama sa, ţărancă, văduvă sărmană şi năcăjită, l-a crescut într-o dragoste nesfârşită, muncind cu braţele. Într-o scrisoare violentă a pribeagului nostru, apărută nu demult într-un cotidian din Bucureşti, am întâlnit câ-teva rânduri sfâşietoare, de neţărmuită dragoste, că-tre această sfântă mamă a copilăriei lui. Nu mă înşel, Istrati e fiu al acestui pământ”

Într-un fel, M. Sadoveanu face el însuși bi-lanţul anului literar 1924 comentând evenimentul cel mai însemnat, lansarea, în Franţa, a lui Panait Istrati — și gestul său trebuie pus în legătură cu nota redacţiei. Reproșul este clar: „Adevărul Literar” nu pomenește în bilanţul anual despre „Lumea” pen-tru că aici a fost atacat Istrati. Între timp, problema


Eminesciana

monumentului lui Eminescu de la Iași se compli-că, pentru că în ianuarie 1925 ziarele bucureștene care ajutaseră „Opinia” anunţă că deschid o nouă listă de subscripţii pentru o statuie a poetului chiar în București. Cauza: la Iași se discută atât de aprins pe marginea locului de amplasare a statuii încât nu se ajunge, desigur, la nici un rezultat. Bucureștenii îl vor avea, deci, pe Eminescu prin forţa împreju-rărilor, nu dintr-o iniţiativă proprie fermă. În pri-măvară, însă, Iașul preia efortul pe cont propriu și însuși Mihail Sadoveanu va face parte din comitetul de iniţiativă. Din seria de articole ale marelui nos-tru scriitor, apărute tot în „Lumea”, îl desprindem pe acesta din 19 aprilie. Desprindem, anume, partea care se referă la pamfletul de anul trecut: „E vorba, însă, să pomenim o asemenea stare de lucruri ca pe ceva al trecutului? E vorba să ni se bucure în curând ochii în faţa unei imagini a lui Eminescu? Se înţelege că nu poate fi vorba de o răsplată a poetului, ci de un semn al vremii. Generaţiile nouă afirmă o conştiinţă culturală cinstind, înfăţişând pe un poet. Asta într-un oraş unde până acum numai cei puternici ai lumii şi-au ridicat monumente, dintre care, într-un viitor nu prea îndepărtat, multe nu vor fi decât simple semne de întrebare”.

După ce a insistat asupra originii sale ţără-nești („nu mă-nșel, Istrati e fiu al acestui pământ”) M. Sadoveanu îi dă confratelui său și un răspuns plin de bunăvoinţă. „E vorba de un semn al vremii?” — se întrebase Istrati la primirea veștii unui monument eminescian. Da, i se răspunde, este vorba de un semn al vremii, de „generaţiile nouă” faţă cu trecutul, de o nouă înţelegere a culturii ca „cinstire” a trecutu-lui, ca sărbătoare a ei înseși — nu ca răsplată tardivă unui făuritor al ei. I se reproșează lui Panait Istrati că judecă lucrurile cufundat în trecut, crezând că Ro-mânia a rămas la mentalitatea secolului al XlX-lea, că pune la îndoială existenţa „noului” și în această ţară. M. Sadoveanu acuză și iartă senin, blând; pri-eten cu Istrati, dar înflăcărat admirator al ideii naţi-onale, el întinde mâna pentru împăcarea necesară. În februarie 1925 Panait Istrati, răspunzându-i lui D. Nanu, va spune printre altele: „recunosc, aşa cum au constatat şi alţi critici, că pornirea mea din vara trecută a fost vijelioasă, a fost răzbunarea împotriva vieţii, a unui om pe care această viaţă a voit să-l stri-vească.” În aprilie M. Sadoveanu, reluând problema monumentului eminescian, îi arată lui Istrati fondul mai adânc al greșelii sale și îi sugerează îndreptarea chemându-l să pășească alături de „oamenii acestui pământ”. Va reuși „stejarul de la Hârlău” să-l smul-gă pe pribeagul brăilean de sub influenţa rea despre care vorbise Ioan Slavici?

V. ION PAS şi floarea de la butonieră

Este o mână întinsă în furtună, pentru că, după găzduirea răspunsului, Ion Pas, directorul „Omului liber”, publică în numărul din mai-iunie o foarte dură „scrisoare deschisă” către același Panait Istrati: „Repurtezi, de doi ani, succese zgomotoase. Guşti satisfacţii care compensează, desigur, cu vârf şi-ndesat cortegiul suferinţelor îndurate în patru zeci de ani. Eşti lăudat şi atacat cu aceeaşi exagerare (...) Eşti, insă, nu numai scriitor, dar şi luptător social. Ai publicat numeroase articole scrise în presa româ-nească, scrise cu vehemenţă, provocatoare de mul-te şi mari scandaluri. Foarte bine. Artistul e dator să ia parte activă la desfăşurarea luptelor sociale. E dator să ia atitudine, să aducă aportul inteligenţei, culturei şi prestigiului său. Fără supărare, ai lăsat de dorit în această postură. Căci prea ostentativ s-a desprins din articolele publicate Eu-l dumitale de lipsuri, suferinţi şi jigniri. Ţi-o cunoşteam din arti-colul lui Romain Rolland şi din relatările altor bio-grafi. Discreţia e floarea cea mai frumoasă. Poate că de aceea este aşa de rară. Am găsit-o la chiotoarea hainei lui Gorki, a lui Knut Hamsun, a lui Joseph Conrad, scriitori care au crăpat de foame ca auto-rul „Kirei Kiralina” şi care au urcat acelaşi greu cal-var. A lipsit însă de la butoniera lui Panait Istrati. Ai spus, e drept, şi adevăruri tari, ai rostit cu glasul răspicat cuvinte care pluteau sfioase pe multe buze. Ai dat câteva lovituri în plin, justificate. Dar săgeţile dumitale au căzut de multe ori alături. Aceasta cu bună ştiinţă, „pour epater les bourgeois”, pentru a mări tămbălăul. Când stai pe mal, departe, poţi az-vârli cu pietricele-n în lac: nu-ţi murdăreşti picioa-rele. (...) Panait Istrati stăpâneşte limba franceză. E cunoscut. Denunţarea de către el a tragediei în care poporul român se zbate ar fi zguduit lumea. Denun-ţarea în ziarele străine cu autoritatea ce are acum. Nu stăm mai bine decât, de pildă, Spania lui Pri-mo de Rivera. Poporul spaniol a avut, insă, norocul unui Unamuno şi al unui Blasco Ibanez care stigma-tizează îndrăzneţ şi eficace despotismul din ţara lor. Ce-ai făcut dumneata? Nimic. Ai publicat în presa noastră articole de polemică personală, cu emfatice şi confuze declaraţii umanitare şi anarhiste.”

Mai puţin exagerările lui Ioan Pas (ase-mănarea României cu Spania lui Primo de Rivera!: doar nu vom crede, acum, că România ar fi fost vi-zată, de către cine știe ce „ocultă” internaţională, în locul Spaniei, pentru vreo revoluţie cu urmare în război civil!) — se rostește aici o judecată foarte as-pră a lui Panait Istrati. Nu știm dacă imaginea „florii de la butonieră” este o aluzie la chetele pentru statu-


Eminesciana

ia lui Eminescu; expresia circulă în epocă de vreme ce încă din 1909 Eugen Lovinescu îi reproșează în termeni aproape identici lui Duiliu Zamfirescu lip-sa de modestie. Cert este — dacă această „floare” îl reprezintă pe Eminescu — că, după acest articol al lui Ion Pas, Panait Istrati va încerca să se apropie de eveniment. „Opinia” din 18 octombrie 1925 anunţă un mare festival „Eminescu” la Iași la care va con-ferenţia M. Sadoveanu și vor citi din opera proprie G. Topîrceanu, Demostene Botez, I. și Al. O. Teo-doreanu și... Panait Istrati. Surpriză! în numărul din 21 octombrie G. Spina publică pe prima pagină a „Opiniei” articolul „Prigonirea lui Panait Istrati” în care pledează pentru înţelegerea pribeagului scriitor argumentând bunele lui sentimente faţă de patria mumă prin participarea, alături de grupul „Vieţii Românești”, la festivalul „Eminescu”. Suntem gata să credem că M. Sadoveanu a reușit să-l atragă defini-tiv pe Panait Istrati de partea scriitorilor pământeni. Dar în darea de seamă despre festival, din 25 oc-tombrie, numele lui Panait Istrati nu mai figurează printre participanţi. Ciudat! Viaţa acestui om trebu-ie refăcută zi cu zi pentru a-l cunoaște și a-1 înţelege. Biografii lui Panait Istrati nu vor avea niciodată de-a face cu „etape”, cu „perioade” ale vieţii, ci cu cele mai mici măsuri de timp. A participat el, sau nu, la acest spectacol? A fost, cumva, anunţarea lui printre par-ticipanţi un pretext pentru articolul lui G. Spina?

Acidul Topîrceanu nu scapă prilejul de a relua acuzaţiile lui Ion Pas: la 6 septembrie 1925 publică în „Lumea” articolul (nesemnat) „Răsfăţa-tul Panait Istrati” în care trece ironic prin viaţa și opera scriitorului, încheind: „D. Panait Istrati are, fără îndoială, foarte mult temperament. Se cunoaşte din multiplele lui pagini autobiografice. Se poate să aibă şi talent. Aşteptăm operele literare ale aceluia care a fost hamal şi astăzi se răsfaţă.” În numărul următor al revistei M. Sadoveanu intervine iarăși prompt: „S-au tipărit aici despre o carte româneas-că a lui Panait Istrati lucruri pe care nu le-am citit cu plăcere. Cel care le iscălea mă obişnuise cu fineţea expresiei şi cu înţelegerea ascuţită a gesturilor ome-neşti. Iată-l dând câteva lovituri violente unui om care a primit prea destule în viaţa sa.” M. Sadoveanu încheie cu îndemnul: „întindeţi-i mâna şi zâmbiţi-i ca unui frate.” Totuși, „cel ce iscălea”...nu-și iscă-lește nota, de unde deducem că M. Sadoveanu pare a fi mai dur, mai „rău” decât ni-1 închipuim: nu-i permite prietenului său mai tânăr să polemizeze nici sub haina anonimatului, îl urmărește cu aten-ţie...

G. Topîrceanu nu va părăsi, însă, arena fără a rosti un ultim cuvânt, categoric. Poziţia lui fată de P. Istrati este interesantă din două puncte

de vedere: în primul rând el pleacă de la afirmaţie către negaţie — și, apoi, el provoacă atitudinea lui Sadoveanu: după fiecare articol al lui, marele scrii-tor revine cu precizări. Desigur, G. Topîrceanu este interesat să-și spună ultimul cuvânt și de tăcerea lui Panait Istrati. J. Leonard, avocat de ocazie, nu are expresie de polemist, bate apa-n piuă, nu i se poate răspunde demn. În „Lumea” din 1 noiem-brie apare judecata lui Topîrceanu: „De multe ori în paginile acestei reviste ne-am ridicat împotriva diverselor aberaţiuni literare — „pederastii intelec-tuale”, cum le-a numit d. Tudor Arghezi — care s-au perindat de-a lungul vremii sub diferite etichete prin ţara noastră eminamente tânără, fără să poată prin-de rădăcini (...) Un fapt nou vine din întâmplare să confirme cele ce am susţinut cu privire la specificul naţional în artă: Succesul desăvârşit al lui Panait Is-trati în străinătate cu noua sa povestire valahă în limba franceză, „Haiducii”. După cum observă şi d-l Ibrăileanu, este evident că ceea ce-i interesează pe străini în opera lui Istrati nu poate fi, în primul rând, decât pitorescul şi frumuseţea specific româ-nească a acestui pitoresc. În loc să imite pe franţuji la noi acasă, cum fac unii, Istrati s-a dus cu seve din frumuseţea de aici, de acasă, s-o arate franţujilor. În loc să producă literatură franţuzească slabă în limba română (cum fac cei care vor să fie „în pas cu pro-gresul literar occidental”) Istrati produce literatură specific românească în limba franceză. Şi triumfă cu ea. Şi, cu cât e mai românească, de la temeiul struc-turii profunde până la sintaxă şi elemente de voca-bular transcrise de-a dreptul, cu atât pare mai nouă, place mai mult străinilor, obţine un succes mai sigur şi mai dinainte garantat. Pilda e semnificativă. Pen-tru că sunt pe lume încăpăţânări congenitale pe care absurdul le sechestrează în bezna lui şi pe care evi-denţa le exasperează.”

Topîrceanu se menţine în limitele bunului simţ comun (cum a spus d. Arghezi, cum a spus d. Ibrăileanu), își menţine acuzaţia de „pederastie” pe care o lansase anterior (pe care J. Leonard n-o recu-noaște, dar Istrati o sesizează în scrisoarea lui des-chisă către D. Nanu: „Sunt fericit să constat că după potopul de injurii, acuzări de pederastie şi afirmaţii eronate, se mai ridică şi câte un om ca dumneata şi d. Slavici ca să-mi vorbească cu omenie şi să mă contrazică cu bună credinţă...”) și rostește formulări memorabile despre opera acestuia. M. Sadoveanu nu-i răspunde direct lui G. Topîrceanu, dar, într-un nou articol despre monumentul ieșean, va relua, aluziv, problema Panait Istrati.


Eveniment

Doina CERNICA

În Atena Congresului Mondial de Filosofie.

Aristotel – 2400 de ani de la naştere

Neîntâmplător despre Jocurile OlimpiceDin numeroasele prilejuri de bucurie oferite

de Atena în vârful verii lui 2016, aleg pentru deschide-rea acestor rânduri momentul popasului pe stadionul Kallimarmaro, cunoscut în lumea largă drept stadionul echipei Panathenaikos, ridicat în centrul orașului în se-colul IV î.Hr. și restaurat pentru prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne din 1896, cu finanţarea omului de afaceri grec Georgios Averof, din Egipt, căruia iniţiati-vele caritabile și generoasele donaţii i-au adus titlul de Binefăcător al Naţiei. La restaurare s-a folosit valoroasa marmură albă, fără nervuri, preferată de sculptorii vechi-mii, din exploatările de pe muntele Pendelikón, de aici și aerul de nobleţe care îl înrudește cu celebrele monu-mente al Greciei Antice. Doar că dimensiunile sale nu au mai corespuns cerinţelor atletismului de la începutul mileniului trei, astfel că pentru Jocurile Olimpice găz-duite de Atena în anul 2004 au fost ridicate construcţii noi într-un amplu Complex al Sporturilor Olimpice, în care s-au distins domurile de sticlă și oţel ale faimosului arhitect și inginer Santiago Calatrava. Însă omagiindu-i istoria, și omagiindu-și Istoria, grecii l-au păstrat în Jocuri pentru finala maratonului. Dacă mulţi cunosc semnifi-caţia acestei curse grele care evocă victoria din anul 490 î.Hr. a atenienilor lui Miltiade asupra perșilor lui Darius, veste adusă Atenei de la Maraton de Filippide cu preţul vieţii, nu toţi știu că maratonul a fost integrat probelor olimpice la sugestia făcută lui Pierre de Coubertin, pă-rintele Jocurilor Olimpice moderne, de filosoful Michel Bréal. Dar o știu toţi cei care în această clipă admirând, fotografiind Kallimarmaro, sunt participanţi la Congre-sul Mondial de Filosofie consacrat lui Aristotel la 2400 de ani de la naștere (9-15 iulie 2016). Între care, alături de alţi cinci români anunţaţi în programul comunicărilor și dez-baterilor Congresului, cunoscuţi cercetători și universitari din București, Iași și Cluj – Marin Aiftincă, Adrian Miroiu, Mihai D. Vasile, Carmen Cozma, Laura Pană, se numără și lector univ. dr. Niadi-Corina Cernica, de la Universitatea

,,Ştefan cel Mare” Suceava. Oricât de scurt popasul pe care ni l-am îngădu-

it aici, în aglomeraţia din micuţul muzeu al stadionului, unde am intrat și ca să vedem exponatele, și ca să cum-părăm un dar pentru Tandin, maratonistul montan al familiei Cernica, Spiridon Louis își impune minutul său de evocare. Modestul cărăuș de apă din suburbii, din vân-zarea căreia pe străzile Atenei anului 1896 trăiau ai lui, i-a făcut fericiţi pe greci când a intrat, în costum naţional, primul pe acest stadion – la câţiva pași de noi, ce senza-ţie indefinibilă! -, atât de fericiţi, încât înșiși reprezentan-ţii casei regale, prinţul moștenitor Constantin și prinţul George, au coborât din tribunele în urale și i s-au alăturat pentru ultimul tur pe pistă, iar regele i-a promis să-i dea orice își va dori. Legenda spune că nu i-a cerut decât o căruţă trasă de un măgăruș ca să ușureze truda familiei sale, iar realitatea precizează că scos la licitaţie în 2012 de către nepot, un pensionar modest, ca să asigure viitorul urmașilor, trofeul (o minunată cupă) primit atunci a fost achiziţionat pentru 655 454 de euro de fundaţia Stavros Niarchos, care, au scris ziarele de pretutindeni, a anunţat că îl va expune într-un complex cultural, ,,deoarece vrea să-l împartă cu poporul grec”. Presa a consemnat însă și precizarea aceluiași nepot, care poartă numele bunicu-lui considerat erou naţional și respectat ca atare, că statul elen a refuzat în trecut să plătească în schimbul trofeului ,,o sumă mai mică decât preţul la care era estimat”.

Firește, referirile la Jocurile Olimpice nu sunt întâmplătoare, cum nu întâmplătoare a fost și frecvenţa zilnică a participanţilor la Congresul Aristotel pe Kalli-marmaro. O explicaţie ţine de cultul vechi al grecilor pen-tru educaţia fizică și educaţia spirituală, pentru atingerea unei desăvârșite educaţii intelectuale, o alta, mai puterni-că în context, de condiţia de olimpic a lui Aristotel, ca și a lui Platon, și a lui Socrate, de altminteri. Platon, chiar victorios în două ediţii ale Jocurilor. Trebuie apoi să sub-liniem reperul puternic reprezentat atunci de Jocurile Olimpice. Iată biografia lui Aristotel în ,,Cronologia” lui


Eveniment

Apollodor, așa cum am găsit-o citată de Diogenes Laerti-os în celebra sa carte ,,Despre vieţile și doctrinele filoso-filor” (Polirom, Iași, 1997): ,,Apollodor, în Cronologia sa arată că s-a născut în primul an al olimpiadei a nouăzeci și noua (384 î.Hr., n.n.) S-a dus în școala lui Platon și i-a fost discipol timp de douăzeci de ani, atașându-se lui la șaptesprezece ani. S-a dus la Mytilene pe când era arhon-te Eubulos, în al patrulea an al celei de-a o suta opta olim-piade. După moartea lui Platon, din primul an al acelei olimpiade, arhonte fiind Theophilos, s-a dus la Hermias și a stat la el trei ani. În al doilea an al celei de-a o sută nouă olimpiade, pe când era arhonte Pythodotos, s-a dus la curtea lui Filip, Alexandru fiind atunci de cincisprezece ani. Sosirea la Atena a avut loc în al doilea an al olimpia-dei a o sută unsprezecea și a ţinut lecţii în Lykeion timp de treisprezece ani; pe urmă s-a retras la Chalcis, în al treilea an al olimpiadei a o sută paisprezecea și a murit de boală la vârsta de șaizeci și trei de ani…”

Regele gândiriiCu soarele amiezii răsfrânt și amplificat de

marmura albă atât de prezentă în structura ei, Atena ne întâmpină prietenoasă, primitoare. Ca și cum ne-ar recu-noaște, deși este invers, străbatem multe locuri pe care le-am văzut, le-am admirat, iar de unele chiar ne-am atașat: trioul alcătuit din Biblioteca Naţională, sediul Universi-tăţii și Academie, Muzeul de Numismatică amenajat în casa Schliemann, arheologul care și-a legat numele nu numai de descoperirea Troiei, ci și a lumii enigmatice a lui Agamemnon – Micene, Vouli (Parlamentul), Soldatul Necunoscut, monumentul în sticlă, care ne place atât de mult, ,,Maratonistul” sculptorului atenian Costas Varot-sos. Ne place de asemenea și înaintarea în marele parc, străjuită de florile de leandru și de măslinii argintii din Zografou, campusul în care se află cele mai multe din fa-cultăţile Universităţii Naţionale a Atenei, Kapodistriană, după numele lui Ioannis Kapodistrias, primul șef de stat al Greciei și fondatorul primei universităţi menite să pre-gătească profesorii Greciei independente. Om învăţat, cu studii de medicină, de drept, dar și de filosofie la Padova, amănunt pe care simt nevoia să-l reţin pe pagina blocno-tesului, după salutul respectuos adresat ,,Filosofiki shole”, prestigioasei Şcoli de Filosofie, care va găzdui și lucrările Congresului Mondial de Filosofie dedicat lui Aristotel la 2400 de ani de la naștere, și după ce, la rându-ne, am fost salutate de muzica cigalelor de la intrare. Prima per-soană pe care o întâlnim în holul străjuit de zeiţa Atena, cu aerul unui inspector dispus să îndrepte cu mâna lui ceea ce eventual nu a atins perfecţiunea sau mai curând al unui artist marcat de neliniștea desăvârșirii, este chiar profesorul Konstantine Boudouris, președintele Comi-tetului Elen pentru Organizarea Congresului Aristotel, personalitate căreia de mulţi ani îi sunt asociate cele mai prestigioase manifestări în domeniul filosofiei iniţiate și găzduite de Grecia, pentru talentul Domniei Sale de a le dinamiza pregătirea și de a activa și reuni benefic toate re-sursele reușitei. Cum a fost, de pildă, în 2013, al XXIII-lea Congres Mondial de Filosofie și cum se va dovedi de la

un capăt la altul și acesta, consacrat lui Aristotel.Ne înregistrăm prezenţa și răsfoim cu nerăb-

dare documentele Congresului, chiar dacă parţial le vă-zusem în versiunea electronică. Programul, ca și volu-mul cu rezumatele comunicărilor și, desigur, ca și afișul, a decupat o imagine de pe fresca de la Universitate, cu Aristotel în centru și cu discipolii (și urmașii săi la con-ducerea Lykeion/Lyceum, a celebrei sale școli de filoso-fie) Teofrast și Straton, în dreapta. Din semiprofil, evocă oarecum portretul pe care i-l găsim la Diogenes Laertios: ,,Aristotel a fost cel mai congenial dintre discipolii lui Pla-ton. Aflăm din cartea lui Timotheo atenianul Despre vieţi că vorbea peltic. Avea pulpele slabe, după cum se spune, ochii mici și avea deosebită grijă de îmbrăcăminte, inele și felul de a-și tăia părul”. Visătoare, cum nu poţi să nu devii gândindu-te la legendara sa viaţă și impresionanta sa creaţie, îl prefer pe cel de pe fresca Mănăstirii Voro-neţ, schiţat și de monahia Elena Simionovici în capitolul despre Arborele lui Iesei din cartea sa ,,Sfânta Mănăstire Voroneţ, vatră de istorie românească și de spiritualitate ortodoxă” (Editura Mușatinii, Suceava, 2008): ,,În dreap-ta și stânga acestui arbore genealogic, cu pergamentele albe, strălucind ca niște seceri de lumină, sunt reprezen-taţi profeţii mesianici, acei profeţi mari, care, inspiraţi de Duhul Sfânt, au profeţit și Nașterea și Patimile Mântui-torului. Pe coloanele laterale se observă personaje care nu au aureole, ci coroane. Au coroane pentru că ei sunt regi ai gândirii, fiind filosofii mari ai antichităţii: Aristotel, Platon, Sibila romană, Pitagora, Socrate, care fără a fi in-spiraţi de Duhul Sfânt precum profeţii mesianici, numai ca adânci gânditori aplecaţi asupra întrebărilor lumii, au spus că lumea în perfecţiunea ei macrocosmică are un singur creator – Dumnezeu”.

În lumina măslinuluiCu participări de pe toate continentele (măr-

turisesc că încă nu am reușit să descopăr ţările, ţara fără reprezentaţi la extraordinarul forum menit să omagieze în lectura noului mileniu opera lui Aristotel), Congre-sul a avut parte de o deschidere somptuoasă în Teatrul lui Herodes Atticus, aflat pe panta sudică a unuia din cele mai vestite și vizitate locuri din lume – Acropole, majuscula atrăgând atenţia (ca și Dicţionarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române) că substantivul comun, acropolă, a fost ridicat de însemnătatea și mul-ţimea vestigiilor antice de pe înălţimea Atenei, la incon-fundabilul substantiv propriu. Început la căderea nopţii, cu un public alcătuit din mii de iubitori de filosofie și artă, purtând semnătura cunoscutului compozitor și dirijor Eleftherios Kalkanis, cu un scenariu scris de Iason Lei-dinos, spectacolul omagial nu a putut fi decât aplaudat și ovaţionat, sub imperiul asprei rugăminţi de a nu fi filmat sau fotografiat, pentru evitarea accidentelor. Oricum, gest de neînchipuit în ce mă privește, deoarece, chiar a doua oară aflându-mă în abruptul său amfiteatru, cu lunecoa-se banchete și trepte de marmură, până nu s-au terminat discursurile și nu s-au auzit primele acorduri ale orches-trei, nu am putut să-mi reprim senzaţia de vertij. Pe de


Eveniment

altă parte, lipsa unei fotografii de la momentul inaugural, mi-a pus problema celei mai potrivite imagini, alături de cea a profesorului Konstantine Boudouris, pentru înce-putul acestor fulgurante impresii de la Atena Congresului Aristotel. Şi cum zeiţa Atena a fost preferată de oamenii așezării în vremuri mitologice drept protectoare pentru fabulosul ei dar, măslinul, care a ajutat Grecia să supravie-ţuiască la restriște și să aștepte cu demnitate neliniștitoa-rele necunoscute ale zilei de mâine, am ales-o pe aceasta, cu templul și pomul său miraculos, luminând parcă ne-muritor întregul oraș, imagine surprinsă în după-amiaza calmă mergând spre apus în care am putut să urcăm pe Acropole. Şi să întârziem în voie în preajma fiecărui mo-nument, fără presiunea uriașei mulţimi care altădată ne-a purtat ca un talaz, cu volutele și curgerile sale accelerate de pante, până la tăierea respiraţiei și înlocuirea dorinţei de a privi și de a vedea cu grija pentru echilibru. Astfel că la coborârea relaxată, când ne-am întâlnit cu o doamnă care tocmai își începea urcușul și care, privind cu capul lăsat pe spate în direcţia Parthenonului, cu accent din Ţara Moţilor a exclamat: ,,Bată-l să-l bată! Acolo trebuie să ajung eu?!”, am putut să o încurajez liniștitor: ,,Nu e așa de greu, dar trebuie să o luaţi încet!” M-a privit bucuroa-să, nu pentru ce i-am spus, ci pentru vorba româneas-că, întotdeauna parcă mai de preţ pe meleaguri străine: ,,Aaa…! Ești de-a noastră! Sănătate! Multă sănătate!”

Un colocviu planetarE lesne de înţeles că nu are cum să se supună

cerinţelor unei relatări obișnuite de eveniment ampla desfășurare a Congresului, cu aula, amfiteatrele și sălile de curs ale Şcolii de Filosofie a Universităţii Naţionale Ka-podistriene din Atena vibrând de dimineaţa până seara de pledoarii impecabile, de demonstraţii aprinse, de con-cluziile unor studii de decenii, alteori de noutatea unor unghiuri de vedere relevate de lecturi proaspete la vârste tinere și entuziaste, de convingeri ieșind întărite din dez-bateri migălos argumentate sau nuanţate de furtunoase schimburi de idei – toate dovezi răsplătitoare pentru cei care continuă să creadă în Filosofie, Carte, Cultură că la peste două milenii, Aristotel, formator de primă mărime al existenţei noastre intelectuale, rămâne viu, iar lucrările sale – interesante și fecunde. Dar nu pot să nu decupez din substanţiala sa săptămână momentul cu Niadi-Cori-na Cernica, reprezentanta Universităţii ,,Ştefan cel Mare” Suceava, susţinându-și comunicarea în secţiunea mo-derată de dna Youli Rapti, profesoară de Filosofia Artei la Universitatea Naţională Tehnică a Atenei. Bucurân-du-mă de două ori, pentru cum a fost primită de ceilalţi conferenţiari ai secţiunii și de distinsa prof. Youli Rapti, precum şi pentru şansa participării la acest impresionant colocviu planetar, manifestare, credem, fără precedent închinată unui autor umanist în zilele noastre.

După cum nu rezist tentaţiei de a mărturisi că între evenimentele artistice anunţate de programul Con-gresului, cel care ne-a atras în primul rând atenţia a fost spectacolul de teatru ,,Aristotel”, scris și jucat de Theo-dosis Pelegrinis, profesor de filosofie și viceministru al

Educaţiei, care în urmă cu trei ani ne captivase în aceeași uriașă aulă a Şcolii de Filosofie cu piesa (în propria in-terpretare) ,,Schopenhauer”, și aceea, ca și acesta făcând parte din originala sa serie dramatică ,,Filosofia pe scenă”, un exemplu extraordinar de ce se poate face, om și soci-etate, pentru apărarea și promovarea valorilor spirituale ale unui popor. Şi societate, deoarece deosebitei conside-raţii demonstrate de lumea cea mare pentru Aristotel al ei și al nostru, Grecia i-a răspuns cu tot atâta consideraţie, zbătându-se și reușind să identifice și să activeze toate po-sibilităţile reușitei organizatorice în ciuda dificultăţilor de tot soiul cu care se confruntă. Cu o demnitate și solidari-tate exemplare, încât simpla parcurgere a listei membri-lor Comitetului Elen de pregătire a Congresului stârnește emoţie: nu există universitate din Grecia Continentală și Insulară care să nu se fi alăturat efortului comun, efort în care s-au implicat și nu puţine cadre didactice de origine grecească din străinătate.

Copleșită de bogăţia și diversitatea impresiilor și sentimentelor generate de această întâlnire cu Aristotel și căutând un tablou care să le cuprindă și să le integreze pe toate, s-a impus de la sine, succedând celebrele peri-patetice, discuţii filosofice în pas de plimbare iniţiate de filosof pe vremea Lyceum-ului său, o mulţime parcă ne-sfârșită de oameni din toate colţurile lumii citind în mers, urcând pe Acropole, coborând de pe Athos ca să vină la Atena, înaintând pe aleile cu smochini, leandri și muzică de cigale spre Şcoala de Filozofie, cu cărţile lui Aristotel deschise în mâini, sub cerul privirilor lor însetate de cu-noaștere și înţelegere.

Stagira, Halkidiki şi AthosÎn mod deosebit de inspirat şi, sunt sigură, de

neuitat, închiderea Congresului în aula Şcolii d Filosofie ne-a fost oferită de Municipalitatea Aristoteles în spaţiul căreia se află Stagira, locul de naștere al lui Aristotel, și de Halkidiki împreună cu vieţuitorii celui mai vestit munte al lumii creștin-ortodoxe, Athos, evocate cu îndreptăţită mândrie de cuvântul primarului Georgios Zoubas. Așa-dar, dansuri folclorice ale zonei, ritmate și conservate de străvechi tradiţii, proiecţia unui film cu deschiderea Anului Aristotel sub auspiciile UNESCO la Stagira – în care, recunoscute de participanţi pe ecran, personalităţi ateniene ale Congresului, ca profesorii Konstantine Bou-douris și Regyna Argyraki, au fost aplaudate de congre-sişti la ,,scenă deschisă” – și nu în ultimul rând bufetul cu bunătăţile preparate pe Athos, purtând marca talentului faimosului călugăr Iosaf.

Emoţionante acest semne de dragoste și preţu-ire pentru Aristotel din spaţiul nașterii sale la peste două mii de ani! Dar la fel de emoţionante și aceste laconice rânduri din povestea vieţii lui spusă de Diogenes Laerti-os, cu referire la perioada în care filosoful ajunsese profe-sorul tânărului Alexandru cel Mare: ,,…a stat în Macedo-nia, la curtea lui Filip, unde a căpătat ca elev pe fiul lui Fi-lip, Alexandru. El a cerut lui Alexandru să reconstruiască orașul său natal, care fusese distrus de Filip, și cererea i-a fost îndeplinită…”


Marian DRUMUR

Fiecăruia ce se cuvine

Dispozitivul electronic (data și ora impri-mate în relief) refuza să primească biletul iar contro-loarea se apropia ca ghidată… dar cine știe ce vedea și ea! În fine, a luat biletul, a încercat – pace! Așa că a scos cleștele compostor… țac! și mi–a dat permisul de drum… avea aerul că ŞTIE EA... mă rog!

Locuri libere erau; lângă unul din ele… chiar Tania. De aproape arăta și mai tânără… de necrezut! M–a recunoscut, a făcut semnul invitați-ei… când m–am așezat i–am simțit apăsarea… nu umărul stâng, dincolo, interiorul umărului drept. O străbatere!

– Deloc nu te–ai schimbat, am zis.Ea a râs și s–a făcut mică, așa, în joacă, să

n–o recunosc! Bine că vehiculul intra în stația din centru… m–am precipitat către ieșire înainte de a–mi face propunerea ei specioasă… poate aveam închipuiri, ca atunci când strigase: „Să nu dai!”… și câte au urmat…

Magazinul din centru avea de toate pentru gură–cască; dacă știai, puteai găsi în nișele mean-drelor vitrine cu mezeluri exotice, gablonzuri, dis-pozitive electrice misterioase, fetișuri, preparate re-vigorante, chiar și mese cu cărți ezoterice, praf de mumie, suveniruri… răbdare să fie!

– Ia uitați, mi–a zis doamna Zina (așa o strigau colegele), bigudiuri veritabile, termice! Un cadou adecvat, nu?!

Aleg o baghetă albă bio, dau banii, primesc rest și iau seama – microbi peste tot, bani murdari, mâini… îndoielnice, trebuie să găsesc o pungă! Afa-ră, la chioșcul de ziare din intersecție, bătrâna vân-zătoare zice că am noroc, i–a mai rămas un plastic adecvat… și ieftin, dar vrea bani potriviți – n–are rest, nimeni nu dă mărunțiș, treaba mea! Uite ce

bine stă franzela în ambalaj, mă încurajează! Fugi în stație până e proaspătă!

Dar în piațetă stă Bimbo, parcă se uită la porumbei, parcă așteaptă.

– Salut, îi zic, după Tania, tu! Ț–aduci aminte de trupa veselă? Ea – tânără, tu – mic… oare văd bine?

– Mereu am fost la categoria muscă, zice, dar primaș. Ştii că aici a fost cândva un bazin? Par-că merg pe capetele lor…. dacă și–ar aminti să mai vină. Mare lucru, zborul; și pe tine te zăresc mic, co-lea… abia te aud.

Te pomenești că au luat–o razna, dimen-siunile… vezi persoanele după importanță, sau ve-chime, ca salarizările de odinioară. Pot verifica, mă sui într–un mijloc de transport în comun: cei mici au gratuitate. Repede, în stația de la biserică; vehicu-lul merge la gară dar nu importă, pot să schimb pe linia a doua și duc bagheta acasă. De necrezut cum șerpuiește, traseul, zici că navighează printre stânci, o fi din cauza mării primordiale? Oricum, nimeni nu mi–a zis ceva… mă vedeau altminteri, pasămite, ca Bimbo?

În stația de întoarcere aflu că linia a doua s–a schimbat, lumea vorbește – trece podul și oco-lește după piață, după aceea revine, abonamentele sunt deocamdată valabile, sigur cresc ăștia prețul acușica, lovi–i–ar benga!

Eu trec neobservat; la stația înaintea po-dului cobor, nu e bine să treci apa dus, mai bine în buiestru, cum ar zice Piticu, mărunt, să privesc vâr-tejurile – se zice că uneori VEZI răsturnarea tim-pului, cu noroc UIȚI și începi ALTCEVA… scrie în Cartea Ferparelor… dacă descifrezi codul, revelația alchimică, vibrația corzilor. La ce bun o existență în-

Proză


Proză

doielnică, roata hamsterilor?Într–adevăr, podul oscilează grav și ritmic,

chiar la apogeu are un rost care ȚIPĂ…De jur–împrejur lumea este mare, trebu-

ie să mă strecor, dacă îmi iau pâinea? O să mă bată acasă.

Tanti Anca se oprește din pedalat chiar lângă mine:

– Sărăcuțul e prea mic pentru linia unu? Suie, te duc eu! Dă punga s–o pun în coș!

Stau în spatele ei pe portbagajul dur al bici-cletei, mă țin de arcurile șeii, îmi feresc picioarele la fiecare legănare, – spițele roții se apropie… Văd cum rămân în urmă pomii decorativi ai străzii, mergem pe fâșia de pământ ce mărginește trotuarul până la intersecția cu macadam, unde frânarea îmi lipește capul de spinarea caldă.

– Gata, spune tanti Anca, fugi până nu se aglomerează!

Într–adevăr, se vede blocul în depărtare; s–a desfăcut bareta unei sandale, mă cinchesc… pâinea, am uitat pâinea! Picioarele trecătorilor, nicio bicicletă… m–am aranjat! Ce–o să mai aud… și nu numai! Neapărat trebuie să mă întorc! Oare minorii au voie în centru? Nu cumva sunt restricții?

– Iată–te zice o voce.Gata să neg, mă răsucesc… și–l văd pe

Telu.– Ia spune, mă ia el scurt, mai ai lanterna

aia Focus?!– O am.– Ți–o cumpăr.– Dar n–are baterie!– Se rezolvă, dă–o încoace, n–

auzi?!Mergem împreună spre centru,

din când în când Telu se pune în fața unui trecător și miorlăie:

– Nenea, mă împrumutați că tre-buie să cumpăr bateria, altfel mă bate…

Arată lanterna, își freacă ochii cu pumnii, smârcâie…

– Până mâine la aceeași oră, adau-gă, vi–i aduc aici, să mor!

Extraordinar, cum se fac banii; mă țin deoparte, nu–mi vine să cred, poate îl in-vidiez… oare cum de nu se prinde nimeni?

– Na, zice Telu, uite–ți banii! Hai, ușcheală!

Cred și eu, are pentru barem zece baterii; măcar am scăpat, acum pot să iau o pâine… și bilet de călătorie.

Iar transportul în comun, compos-torul electronic, locuri libere… lângă unul

din ele… chiar Tania. Mă așez fără grijă.– Cară–te, puști scârbos, zice ea. Uite colea

locuri pentru defavorizați!Cotul ei stâng împunge, femeia e mare,

bătrână și urâtă… desigur, m–am înșelat; trebuie să cobor înainte de complicații.

Magazinul din centru e aglomerat, pasămi-te sunt reduceri, mă strecor printre picioare, ajung la pultul doamnei Zina și cumpăr râvnita baghetă albă bio… fără pungă. Dar la chioșcul de ziare se găsesc, de tot felul, în sfârșit!

În piațetă stă marele Bimbo, parcă se uită la porumbei, parcă așteaptă.

– Salut, îi zic.Se uită de sus la mine, scuipă.– Zi mersi că n–o iei în freză!AM ÎNȚELES!M–a pus naiba să trec podul… acum va

trebui s–o fac întors, ce–o mai fi și aia! Deocamdată, în stația de la biserică, spre gară… acolo lumea vor-bește că linia a doua s–a schimbat, acum parcurge splaiul și traversează în dreptul pieței… dar abona-mentele sunt valabile.

Merg cu pași mărunți pe partea umbrită, puțin cunoscută fiindcă amintirile sunt mici… aș putea coborî sub pod, sunt acolo nișe bune de adă-postit fără grija zilei de mâine… continuând rătăci-rea până la făgașul potrivit. Şi mi–aduc aminte: câte-odată râul seacă, rămâne un fir mâlos printre pietre, te miri ce deșeuri istorice… apoi vine altă apă, dacă ai răbdare…


Constantin T. CIUBOTARU

Statui decapitate

Proză

nr. 9– Mă înspăimânt de câte știu. Aș vrea să fiu

un erudit și în lumea drepţilor, numai că acolo, la mare preţ e smerenia.

– Unchiule, v-a fost vreodată rușine să fa-ceţi cruce în public sau când treceaţi prin faţa bise-ricii?

– Sfântul Augustin vorbea de sentimentul „rușinii faţă de cruce”. Eram „consemnat” la celula „unu”, adică la carceră și indignat, am protestat, ru-gând să mi se spună măcar de ce.

– Nouă nu te trebuie motivaţie pentru că ne este permis ORICE mijloc pentru ca să vă ree-ducăm…

– Pentru numele lui Dumnezeu, m-am adresat gradatului cu două stele, nu motivaţia mă interesează, ci pretextul pe care vi-l daţi mental, spre propria justificare morală!?

– N-avem timp de fleacuri.– Înseamnă că toţi cei de aici suntem în-

chiși pentru niște fleacuri.Deţinuţii, văzând petele de roșeaţă de pe

mutra bovină a șefului au bufnit într-un râs invo-luntar.

– La colţ, a urlat autoritatea.– „Colţul” era cu adevărat colţ, adică partea

cea mai de jos din bazinul construit chiar pe Arieș, spălată de apa curgătoare, unde se vărsau hârdaiele cu lături. Eram puși pe margine, cu picioarele în apa popistrată cu sloiuri mici din fecalele înghețate în contact cu apa. Trebuia să facem „alternante”, adică să stăm un număr de minute în apa îngheţată, apoi să fugim, ca să ne punem sângele în mișcare, și ope-raţiunea se repeta.

Era un ger cumplit. Unul dintre deţinuţii de serviciu îndepărta de pe malul cimentuit resturile de fecale și alte murdării. Apa aruncată din hârdaiele care se goleau îngheţa imediat. Cam trei metri era lăţimea derivaţiei din răul care trecea prin închisoa-re. Adâncimea, n-o știam, se zicea că trece de doi. Se mai zvonea că aici erau aruncaţi cei recalcitranţi. Locul era în pantă, apa venea cu viteză, mugind, tre-cea apoi pe sub bucătării și anumite celule, „gurile de lup”,unde în loc de podea erau grătare, care se puteau coborî până la un metru. Acolo erau ţinuţi cei periculoși. Căpătau pneumonie sau tuberculoză, erau duși la „consultaţie” cu martori străini, readuși noaptea în aceste celule, sfârșeau după câteva luni de „tratament”. Stăteam în fund, picioarele erau spălate de valurile mai înalte.

– A murit ministrul, strigă careva.Cel poreclit așa era un deținut. Un „om-le-

gendă”, un destin la fel de absurd ca al meu și al majorităţii celor de acolo: Un naiv bătrân, făcut mi-nistru în preziua când dictatura carlistă a fost înlă-turată. A cerut să fie păstrat în funcţie de legionari. I s-a semnat hârtia, dar afirma că n-a știut de treaba aceasta, că nici nu știe cum arată un birou ministe-rial, că el n-a ajuns să pună măcar piciorul într-un asemenea cabinet. Era bănuit că simula. Comuniștii au găsit documentele și l-au arestat cu toţi ceilalţi, l-au crezut omul nemţilor, pentru că era din Ardeal, avea mama săsoaică, știa germana din familie. Tră-ia cu speranţa că va fi eliberat, în fiecare zi întreba dacă i-a venit răspuns la sutele de memorii pe care le trimisese, care ajungeau însă la coșul de gunoi al închisorii…

– Am primit răspuns, întreba de cum apă-


Proză

rea un gradat… Când îmi daţi drumul? Obergardianul de care vorbeam stătea pe o

punte metalică, mai înaltă, de unde ne supraveghea.– Sculaţi-vă în picioare și faceţi cruce.

Dumnezeu s-a îndurat de el!Ne-am ridicat.– Cine a spus asta, a zbierat șeful.– Sfântul Iulian Martiriul. – Deţinut de serviciu, bagă-l la răcoare!– Raportez, a îngheţat apa.– Sabotezi, a urlat iarăși omul. Vin eu la

tine.A coborât. Apa îngheţase și podeaua ba-

zinului era sticlă. Cizmele aveau blachiuri. Omul a alunecat și într-o fracţiune de secundă apele l-au înghiţit.

Noi stăteam cu faţa la zid. Era interzis să-ţi miști capul.

– Păstrăm două minute de reculegere, pen-tru amândoi, a spus aceeași voce. Eram așa de sleit de frig încât nici măcar nu mi-am pus întrebarea dacă gardianul merită asta..

– Părintee! Cum îl cheamă pe Sfântul de zisăși, să ne mai rugăm la el că uite, mai iartă pe câte unii de pe aici, care ar trebui pomeniți!

– Sfântul Martiriu a mai făcut o minune, N-a raportat

nimeni. Ne bucuram că avem jumătate de oră până să vină alt gardian și puteam să jucăm ţurca pe loc.

Am gândit: Sfântul poate face mi-nuni. Şi a făcut luân-du-ni-l pe unul dintre cei mai cumpliţi tor-ţionari. Cred că am gândit cu păcat; Ni l-a adus în loc pe tartorul lor!

Foaia 9-b– Unchiule,

deținuții recunoșteau că se gândeau la sinu-cidere?

– Da. M-am sinucis, moral, de n ori. Teoretic eu cred că am mu-rit de mulţi ani. Ştiţi de ce? Pentru că n-am reușit să clădesc niște vrafuri din cărţile pe care aș fi putut

să le scriu, pentru că ceea ce am vrut să fac pentru oameni n-a mai rămas nici în mintea mea….Fizic n-am murit fiindcă l-am descoperit pe Dumnezeu, care m-a ajutat să rezist. Ar fi fost prea cumplit să-l ofensez pentru ajutorul dat….

Adam a păcătuit, cum aș fi putut eu, ca om, să nu păcătuiesc? Ca să scap de gânduri negre mă străduiam să recapitulez anii copilăriei.. Eu cred că Marin Sorescu a fost bolnav de progerie. (Îmbătrâ-nire prematură).

Eram la o cafea. „Made in subsemnatul” am învățat că e mai bine să aștept.

– Am citit și recitit „Iona”, Bună bucăţica! E acolo o idee care m-a fulgerat: Cu cât îmbătrânim, cu atât uităm cele trăite în ultimii ani și retrăim pe-rioada copilăriei.

Am vrut să scriu niște Panseuri și din nea-tenţie am scris Canci-eseuri. M-am întrebat cum de m-am rezistat atâţia ani. Când se crăcăna de ziuă, așa spuneam pe când eram copil, m-a trezit un tu-net. Am așteptat să se lumineze, să plece norii. Îmi doream să apară soarele. Să fac o plimbare prin Crângul de la marginea orașului Suceava, la ora când pleacă și cei de la salubritate .Mi-i teamă că nu peste mult timp n-o s-o mai pot face. La patru dimi-neața m-am întâlnit cu o cunoștinţă. Veteran de răz-

boi. A rămas singur pe lume. Zicea că vrea să ducă dincolo cât mai mult oxigen și miros de flori, de iarbă, zgo-mot de viață

Anul trecut am stat cinci ore în parc să găsesc pe cine-va cu care să-mi săr-bătoresc ziua de naș-tere. Cunoscuţii mei s-au dus. Nu mai am nici un amic din leatul meu.

Nu mai con-știentizez când trec primăverile. Iernile mă sperie. Mi-i dor de un foc în sobă. Mă aciuiez lângă flacăra aragazului. Au fost ani

buni, când n-aveam bani decât de zahăr. Mă îndo-pam cu ceai cumpărat cu kilul de la precupeţe, „Bun de leac”, ziceau. Nu întrebam ce boală am. Motivam


Proză

că le aveam pe toate…Scriam cu disperare, haotic, memoriile mele de război din dorinţa de a mă elibe-ra de conexiunile care se tot îngrămădeau în mintea mea, cu speranţa că o să-mi clarific faptele, că o să înțeleg evenimentele în care eram aruncați. Ideile puse la mustăcit ani și ani, care bulucindu-se unele peste altele,devenise purcoiul de care vă vorbeam, pe care voind să-l limpezesc, aveam senzaţia că-l tulburam și mai rău. Scriam și cu teama că nu va interesa pe nimeni frământările mele,

Am scris, ca un fel de deviză, deasupra me-sei din bucătărie, unde nu lăsam musafirii să intre: „Mă înspăimânt de câte știu!. Dă-mi Doamne pute-rea de a-mi clarifica ideile!”

Vezi, nepoate? Cred că toți oamenii activi, obligați să se pensionze trăiesc acest abandon sufle-tesc. În fiecare noapte, în cele 2-3 ore de insomnie, îmi fac planul cum să-mi ordonez a doua zi idele. Cum să recuperez ce am pierdut.

Când mă apuc de scris, îmi vin alte idei..Azi a plouat mocănește. Mă bucur, n-am chef să fiu deranjat. Scriu o foaie, o recitesc, nu-mi place, o mototolesc, apoi o netezesc și o pun peste altele, tot așa, cu speranţa că le voi relua…Am început o carte despre Ştiința de a conduce oamenii, pornind de la experiența de Comisar, apoi de Consilier în-tr-un minister, apoi... „Mi se sparie gândul”, vorba cronicarului de câte aș fi putut, pot face. Decid: Nu vreau să mai joc rolul de erudit. Voi fi un truditor obișnuit! Râd. Poate că, de dincolo voi auzi astfel de prostii… Mi-am promis, zilnic, să bat un număr de mătănii, Oare de când n-am mai făcut-o .Dau pătura de pe mine deoparte, îngenunchez, aud bă-tăi în ușă. Strig:

– Nu vreau să fiu deranjat! Azi este ziua când voi bate mătănii. De ce râzii,, păcătosule? Da, La ușa mea nu se prea bate! Nu e nimeni. Ba e cineva în mintea mea care mă chinuie.

9-c– Mama-mi povestea că s-a certat pentru

mine încă de când eram mic. Tata-i zicea că fiind primul lui băiat, ar trebuie să-i port numele. Mama rămăsese văduvă și mă declarase la primărie cu nu-mele bărbatului de care știa că i-s tată. Taica-popa în orgoliul lui de preot a reparat „greșeala” mamei. Avea o vorbă, pe care o ţin minte: Nimeni nu spune: „Lasă-l, e porc, e bou sau cal, greșește și el, cu că om este”.

– Taică, omul nu greșește, îl contrazicea mama, păcătuiește..

– A fi mamă nu-i un păcat.– Daa, părinte și bărbat al meu, când se

face un copil, părinţii glumesc!– De ce-l lași să urle pe ăl mic? Ce are?– Îi crește capul mare. Dovleac. – Zici că nu-i sămânța mea? Mă necăjești

degeaba, Vezi că se arunce în partea mea?– Părinte și bărbate al meu, ai uitat că toţi

bărbaţii din neamul meu au fost fruntea satelor: Pre-oţi, primari și baci la stâne. Cine ne-a reprezentat la Marea Unire dintre cei de pe aici? A dus bunicul 25 de flăcăi la Alba? A rămas el în istorie? A. Nu zic, și-ai voștri au fost preoţi și învăţători, dar neamul vostru e cunoscut mai ales prin femei.

– Păi și bunelul a rămas în istorie. Este singurul preot militar care a dus odată la groapă 50 de eroi! Chiar, noi am fost diferiți de alții: Eu sunt mai scundac, tu, balșaia. Eu sunt sigur că din plodul acesta o să iasă un comandat de oști, un erou! Pro-fesorer, ai vreo explicație de ce țin minte asemenea vorbe ?

– Prima amintire care mi-a fost repovestită de mai multe ori, este legată tot de cearta dintre pă-rinţi. Eram pe oliţă. Tata, cred că venea de la o sluj-bă, ori de la cimitir. Nu știu de ce, în amintirile mele, nu l-am păstrat decât cu haine preoţești. Îi plăcea să invite notabilităţile și cele mai multe certuri era că noi, copiii ne jucam în salon. Şi că mama ne gonea afară, dar tata se ruga să ne lase în pace. Atunci ea ne aducea acolo oliţa.

– Să faceți unul și pentru mine!Cu ce plăcere o ascultam, ce ţipete exage-

rate scoteam, când tata ne prindea-n poziţia respec-tivă și ne căpăcea.

– De ce dai, bă tată de copil popesc, râdea mama O ţin minte numai cu câte un plod în braţe, cred că a avut vreo nouă..

– Şezi binișor, părinte, copilul nu știe ce face.

– Ştiu! Mă cac, strigam în gura mare, ce, nu vede?

– Masa-i gata, întreba tata.– Eu nu mănânc, strigam, de pe tron.– Ba ai mâncat, te-am văzut noi, strigau

fraţii vitregi.– Foarte bine a făcut, mă apăra mama, o să

aibă noroc, când o fi mare.– Nu știu dacă am mâncat, că de noroc

n-am prea avut parte…Tata zicea că și lui i s-a spus că a mâncat. Poate că murind de inimă rea, acesta a fost norocul lui.


Chipuri şi privelişti

Cînd poezia vine din Banat...

Liviu ANTONESEI

1. O hartă sumară

La prima vedere, Banatul cel chibzuit și gospodăros, n-ar fi propice poeziei, ci mai degrabă prozei. Cea dintâi s-ar potrivi mai degrabă Mol-dovei celei lirice și, în general spaţiului din afara Carpaţilor al limbii române. Asta la prima vedere, pentru că, la o privire mai atentă, constatăm că lu-crurile sunt oleacă mai complicate. Nu o să cobor în trecut mai mult decât generaţiile 60 și 70, dar e destul pentru a întâlni o mulţime de poeţi timișo-reni, bănăţeni mai pe larg, importanţi. Aș începe lista, care nu e totuși un pomelnic, cu Şerban Foar-ţă, cel mai strălucit artizan pe care l-au dat literele românești de la Arghezi încoace. Fapt care se ob-servă nu doar în vasta și importanta sa operă lirică proprie, ci și în la fel de vasta operă de traducător, cu izbânzi remarcabile, oricât de diferiţi ar fi fost autorii traduși și oricât de diferite limbile în care aceștia au scris. Interesant este apoi cazul, cu totul rar, al poetei Ana Pop Sîrbu, revenită în forţă, cu trei volume remarcabile, pe care am avut prilejul să le comentez, plus un volum experimental realizat împreună cu esteticianul Ilie Gyurcsik, după o pa-uză de circa 35 de ani! Nu cunosc un caz similar nu doar în literatura română, ci în general. În cuprin-sul generaţiei 80, Banatul a dat literaturii noastre, cel puţin trei poeţi remarcabili – Ion Monoran, Pe-tru Ilieșu și Marcel Tolcea. De primul ne-am des-părţit tragic acum destui ani, cel de-al treilea pare

să se convertit pe ocupaţiile de anglist și interpret, dar Petre scrie în continuare, experimentează, tra-duce. Sigur, dacă extindem puţin aria spre Severin, nu-l putem uita pe regretatul Ion Chicere. Iar după generaţia mea, poezia continuă să strălucească în Banat, fie și dacă m-aș referi doar la Robert Şer-ban, al cărui ultim volum îl voi comenta astăzi, sau la mai tânărul Aleksandar Stoicovici, pe care l-am însoţit, aici la Iași, la lansarea volumului bilingv – română și sârbă – Doarme, cu care a debutat acum vreo patru ani.

2. Petru Ilieșu la trîntă cu Allen Ginsberg

În mod cu totul ciudat, ampla traducere din Allen Ginsberg (Polirom, 2010) pe care colegul și prietenul meu Petru Ilieșu a realizat-o împreună cu Domnica Drumea, mi-a scăpat la apariţie, am dat peste ea pe la începutul acestui an, dar am amâ-nat lectura până la mijlocul acestei veri. Or, mi se pare o traducere nu doar excepţională în sine, ci și foarte oportună. Ginsberg, unul din cei mai mari poeţi americani ai secolului XX, patriarhul „Beat Generation”, este și unul din cei mai puţin cunos-cuţi în România – câteva grupaje risipite prin re-viste de-a lungul câtorva decenii, câteva poezii prin antologii de poezie americană sau universală. Şi e păcat – nu doar pentru a putea stabili datoriile faţă de el ale unor colegi optzeciști, ci și pentru că opera în sine e importantă. Cei doi traducători își împart


Chipuri şi privelişti

corpusul poetic și fiecare lucrează separat pe par-tea din operă care-i revine. De aceea, mi se pare esenţială menţinerea unitară a tonului indiferent despre care dintre traducători este vorba. Habar nu am dacă s-au consultat la începutul muncii sau au făcut o verificare comună la final – sau ambele! –, cert este că rezultatul este cu totul remarcabil. To-tul sună bine – și poemele lungi și cele (mai) scurte, totul pare scrisa de aceeași mână, rostit de aceeași voce. Dacă am preferinţe? Ştiu că Howl este cel mai cunoscut poem ginsbergian, socotit unanim ca-podopera autorului, de altfel îmi place foarte mult și mie. Dar îl știam de mult, așa că revelaţia a fost pentru mine Kaddish, absolut demenţial. Viaţa lui Allen nu este mai puţin interesantă – dar și dificilă – decît opera – homosexual pe când nu era ușor, emanând profesiuni de credinţă comuniste în plin mccarthysm și, ca să se umple paharul, expulzat de comuniștii cubanezi, pentru critici aduse lui Cas-tro, la Praga, și de cei cehoslovaci la Londra, pentru că 100.000 de oameni, la o manifestaţie, l-au ales Regele Mai! În timp, ce citeam, mă întrebam cum aș fi abordat eu liric sexul dacă aș fi avut orientarea sexuală a marelui poet american. Aproape sigur mai discret, cum o fac de obicei. Da, dar pe vremea sa, chiar și în ţara sa, era și un act de curaj să-ţi asumi deschis asta, să vorbești liber... Vreau să-i felicit pe cei doi căuzași pentru această operă de traduce-re excepţională, să le mul-ţumesc și, desigur, să-mi cer iertare că am nimerit peste carte atât de târziu.

3. Poetul după 40 de ani

Poetul și priete-nul Robert Şerban a pu-blicat până acum șapte volume de poezii indivi-dual și încă două sau trei

împreună cu alţi poeţi afini. Se adaugă câteva cărţi de proză și publicistică, îndeosebi interviuri, unele fiind transcrieri ale excepţionalei emisiuni cultu-rale de televiziune A cincea roată. Că era excep-ţională mi-am dat seama nu doar din citirea tran-scrierilor, ci și din calitatea de invitat la una dintre ele. Arareori mi s-au pus întrebări mai grele, deci mai bune! I-am citit aproape toate cărţile, aș putea spune în mod normal că am o imagine stabilizată despre poezia sa, foarte bună de altfel, că nu îmi mai poate face surprize! Şi, iată, că a putut! A reușit asta în excepţionalul volum Puţin sub linie (Editu-ra Cartea Românească, 2016). Aș spune că poetul a intrat în altă vârstă, că simte altfel – și viaţa, și poezia. Nu că ar fi dispărut ingeniozitatea imagis-tică sau o anume exuberanţă prezente în volumele anterioare. Poezia sa nu a pierdut, ci a câștigat ceva – un fel de melancolie legată de trecerea timpului, cu imagini pregnante sosite din trecut cu acuitatea unor percepţii, cu evocarea contextelor biografice, familiale, a petrecerii generaţiilor. Chiar știu despre ce vorbesc, pentru că mi s-a întâmplat și mie când-

va între 40 și 50 de ani și, din acest motiv probabil, privesc această schimbare cu întreaga mea empatie, nu doar poetică. estetică, ci și umană. O să citez Hemoragie, un poem mai scurt, pentru că poeziile lui Robert sunt cu ade-vărat relevante la nivelul întregului, oricât de stră-lucitoare ar uneori frag-mentele: „uneori/ Tudor și Crina plecă de la mine/ unul lângă altul/ fără să mai privească înapoi/ fără să-mi facă vreun semn// simt atunci cum sângele mi se scurge/ brusc/ prin vene/ prin mâna stângă/ și prin mâna dreaptă”. Felicitări, Robert, mulţu-mesc că nu m-ai uitat nici cu acest volum!


Contrapunct

Femei răspântii imprevizibile

Isabel VINTILĂ

Până în momentul în care am descoperit romanul-graffiti Femei răspântii imprevizibile, mă gândeam la Constantin Abăluţă ca la un poet abso-lut special atât la nivelul formei, cât și ideatic, un ma-estru al poeziei, cu un imaginar incredibil, pe cât de prolific pe atât de original. Mărturisesc faptul că ro-manul amintit, apărut la editura Cartea Românească în 2015, m-a surprins și m-a încântat totodată. Am regăsit așadar în paginile de proză ale lui Constantin Abăluţă un epic puternic, forţă în conturarea perso-najelor și nu în ultimă instanţă originalitate în abor-darea subiectelor de inspiraţie autobiografică. De altfel, despre scrisul său, Constantin Abăluţă spunea într-un interviu acordat chiar în revista „Bucovina Literară” că face parte din viaţa sa, că e o mărturie a acesteia și a experienţelor interioare pe care le-a trăit: „Nu fac altceva decât ce face fiecare scriitor: își mitizează în scrierile lui viaţa cotidiană, transfor-mând-o în altceva și proiectând-o în timpuri ficti-ve. Translaţia real-imaginar e consubstanţial legată de artă și se petrece fără voia noastră, ca un proces subconștient de care și noi aflăm cu stupoare abia în anume momente. În acele momente ale inspiraţiei când athanorul, din măruntaiele-i de plumb, a și li-vrat aurul genuin în faţa ochilor noștri uimiţi”.

Încă de la început, din cuvântul-înainte al acestei cărţi, autorul precizează că imaginile feme-ilor pe care le-a întâlnit la un moment dat în viaţă „rulează pe-un ecran al minţii” ca într-un vis: „Pri-vesc derulându-se propriul meu vis. Vis cu mine însumi atunci când eram altcineva. Vis în care mă recunosc mai mult pentru că ceilalţi mă strigă cu numele meu (pe care nu reușesc niciodată să îl ţin minte când mă «trezesc»)”. În acest vis, locuiesc toa-

te femeile lui Constantin Abăluţă: Geta, colega de școală, alături de care făcea bărci de hârtie și de care se leagă și amintirea primului sărut, Ioana și podul casei plin de stafii, Mirela pe care a cunoscut-o în metrou sau Andreea Certege, sculptoriţa care poar-tă cu sine o „valiză cu animăluţe”. Cele douăsprezece nuvele-graffiti surprind femeia în variate și comple-xe ipostaze: fetiţa, aflată la vârsta întrebărilor și expe-rienţelor miraculoase, tânăra plină de speranţă, în-drăgostită de ideea de iubire, mereu în căutare, me-reu dezamăgită, femeia matură, cochetă și visătoare deopotrivă, mama, prietena discretă și multe altele. Amintindu-și sau imaginându-și aceste femei, auto-rul vorbește de fapt despre sine, căci fiecare perso-naj feminin este o parte din el, din experienţele sale mundane sau interioare. Constantin Abăluţă merge mai departe cu mărturisirile în debutul romanului, explicând importanţa principiului feminin în lume, principiu ordonator, echilibrant, primordial: „Ca-pricioase și voluntare, tandre și discrete, tenace și gata de orice sacrificiu, figurile feminine ce evoluea-ză prin cele 12 nuvele-graffiti și prin tot atâtea vârste, caractere, conjuncturi existenţiale, nu sunt de fapt decât proiecţia acelei energii primordiale care ne în-soţește vieţile și pe care adesea, în egoismul nostru masculin, ne-am obișnuit s-o trecem sub tăcere”.

Nimic artificial, nimic forţat în scrierile lui Constantin Abăluţă. Prozele își au curgerea lor armonioasă surprinzând nu doar personajele des-pre care vorbeam, ci o întreagă lume: străzi cu case mărunte vopsite în diferite culori care nu au nici-odată geamurile închise, curţi îngrădite cu sârmă și năpădite de bălării, rufe întinse de-a curmezișul drumului sau bătrâni care stau pe scăunelele lor pri-


Contrapunct

vind drumul. De multe ori, femeia este un pretext al rememorării unor evenimente și trece în plan se-cund pentru a lăsa locul unor personaje masculine atent elaborate. Este și cazul generalului Bilciurescu, bătrânul singuratic, apăsat de o adâncă tristeţe, care își petrece aproape tot timpul în grădina casei citind. Autoizolat, Bilciurescu este un altfel de „intrus” care reușește să supravieţuiască în modul său, uitând câ-teva clipe, poate, că fiica lui Miţi stă ascunsă perma-nent sub masă, încă de la cutremurul din 40 care a prins-o sub dărâmături. Este foarte interesant modul în care surprinde autorul acest tip de personaje ale copilăriei. Mai întâi ele sunt prezentate prin ochii copilu-lui inocent, atent la detaliile aparent insignifiante: „Mă fascina ideea nespus de rea-lă că domnul general Bilciu-rescu își petrecea întreaga zi citind. Acolo, la masa lui, în grădină, lângă scăunelul oc-togonal, între ochelari și lupă și, către amiază, când umbra prunului nu-l mai acoperea, în cap cu o pălărie de pai”. Vocea copilului este însă du-blată de vocea maturului care oferă de multe ori cititorului informaţii cutremurătoare cu un aer distant, însoţit de o ușoară ironie amară, me-nite parcă să ascundă din durerile trecutului. Iată cum detaliază situaţia lui Miţi după ce la nouăsprezece ani trece prin teribila experien-ţă a cutremurului: „Cariera ei de pianistă luase sfârșit cu această ocazie. Sub masă, unde stă de atunci, nu se poate instala un pian. Dar nu-i nimic, ea se pregă-tește pentru ziua când se va inventa și un astfel de pian miniatural. Face încontinuu exerciţii de digi-taţie. Studiază partiturile. Își pregătește repertoriul. Cântă pe claviatura ei imaginară de sub masa din sufragerie”.

„Femeile răspântii imprevizibile”, punctul de plecare al romanului lui Constantin Abăluţă, sunt protagonistele unei călătorii în trecut, în copilărie, tinereţe sau maturitate, sunt experienţele fiecărei vârste, sentimentele legate de fiecare etapă trăită, amintirile mai clare sau mai difuze ale unor oameni care la un moment dat au însemnat ceva sau care

pur și simplu au rămas întipăriţi în memorie. Poves-tea doamnei Vartan, personaj amintit și în alte nuve-le, este poate cea mai impresionantă pentru că sur-prinde perfect condiţia umană, trecătoare, supusă uitării. Fostă Miss România, doamna Vartan își tră-iește viaţa în „casa vagon spoită în portocaliu”, du-când povara unui accident din tinereţe și suportând apăsarea singurătăţii. Doamna Vartan dispare ca și cum nu ar fi existat niciodată, iar casa rămâne pă-răsită. În ultima poveste a romanului însă, doamna Vartan, la nouăzeci de ani, devine „cea care năștea dintr-un vechi și ros covor armenesc, dintr-o tocă

confecţionată pe sponci, din brizele amurgului și scârţâi-tul frunzelor de palmier, ne-voia și bucuria noastră de a crede în Pasărea Paradisului și în trilurile ei nemaiauzite”. Imaginea doamnei Vartan în ţinuturile neozeelandeze este redată de autor dintr-o scrisoare a unui alt personaj feminin, protagonist al ul-timei nuvele-graffiti. Faptul că autorul își regăsește un personaj al copilăriei în scri-erile fetei din Noua Zeelandă reprezintă o victorie asupra morţii și uitării, spaimele cele mai mari ale fiinţei umane, și deslușește, spre finalul scrie-rii, adevărata miză a textului: „Bătrâneţea, memoria, tim-pul. Pe măsură ce trec anii, lucrurile trăite își schimbă cumva ponderea și implicaţi-ile de atunci. Aspecte noi ies la iveală, pe care nu le bănui-

seși. Şi de atunci, o droaie de regrete tardive, învino-văţiri fără nici un rost, o stare de nemulţumire surdă care durează adesea zile întregi”.

Poezie, proză, teatru, eseu, critică literară, traduceri, antologii și chiar o sumă impresionan-tă de tablouri reprezintă opera impresionantă a lui Constantin Abăluţă care nu a uitat în nici un mo-ment al creaţiei sale că scrisul poate salva din uitare și moarte, poate vindeca, poate face să reînvie senti-mente și amintiri pe care le credeam pierdute. Măr-turie stă și acest roman-graffiti, o adevărată experi-enţă de lectură, o incursiune în subteranele sinuoase ale memoriei, o poveste sinceră despre om și femeile din viaţa lui.


Apostrof

Exilul: durerea, revolta, „dorul-dor”

Magda URSACHE

„Mor doar cei uitați”Ştefan Fay

Am folosit ca motto cuvântul lui Ştefan Fay, secretarul lui Mircea Vulcănescu, mort mar-tiric în pușcărie, aruncat la minus 20 de grade în izolatorul Aiudului și încă rămas criminal de răz-boi, conform sentinței Tribunalului Poporului. In-terviurile, strânse de Cornel Nistea sub titlul Tragis-mul exilului românesc (ed. Emma Books, 2016), mă obligă – alt cuvânt mai ușor nu găsesc – să mă opun pledoariei pentru comunism după comunism, mințindu-i, dezorientându-i pe tineri cu echitatea și cu bunăstahrea. „Mai bine mort decât comu-nist!”, cântau piețarii Universității București, vocile curate ale societății civile din 1990. Şi au venit re-plicile „mineriadei” media , repetând că a fost doar socialism, că dacă era, ehe, comunism, cum am fi dus-o în Râ-Sâ-Râ ! Așadar, represiunile sunt trecu-te cu vederea, în timp ce anticomuniștii sunt suspi-cionați ca lași. Se acuză faptul că vehemența lor s-ar fi manifestat doar după căderea comunismului, că este vorba despre un refuz post-festum. Dar unde și cum se putea protesta, unde se putea spune, înain-te de crucialul ’89, adevărul despre oribila utopie, cum a numit Ion Negoițescu „măreţul experimen-t”,cel mai violent din toată istoria românilor? Doar în publicațiile exilului, ferm anticomuniste.

Starea naturală a libertății de opinie fusese suspendată după „cotitura” ’44. Chiar și asfixian-tul cenzor Dumitru Popescu recunoaște (în spațiul distribuit generos de „România literară”, 4 pagini în numărul 26 din 20 iunie 2014) că „propaganda nu putea fi nici măcar contrazisă”, deși nu se sfiește să declare „bilanț pozitiv” pro Ceaușescu. Şi câți ac-

tiviști PCR nu ne cer să fim recunoscători „dra-maticului”, „eroicului” comandant suprem, pentru „binele colectiv” produs! Un tânăr eseist, Alexan-dru Matei, propune să-i acordăm, în postumitate, „medalia istoriei”. „Omul nou” nu dispare ușor, cum nici homo sovieticus nu cedează lesne.

Exilații (și nu mă refer la cei care l-au lă-udat pe Ceaușescu până au putut să plece din Ro-mânia, ca să se ilumineze brusc peste ocean și să-și corecteze greșelile de viziune) nu sunt iertați pentru anticomunismul lor. Curaj? Nici atâtica, opinează politrucii. Au fugit din țară și cei rămași au mâncat salam cu soia. Că au fost nevoiți să se des-țăreze, forțați să se înstrăineze, că regimul i-a izgonit din locul lor de drept și că mâna lungă a Securității i-a ajuns și acolo, toate li se par activiștilor PCR, rămași activi, floare la ureche. Un singur exemplu: Dosarul de Urmărire Informativă al lui Dan Culcer, început în 1972, numără peste 800 de pagini.

Ce li s-a întâmplat celor care nu și-au luat lumea de la capătul celălalt al Cortinei de Fier în cap se știe prea puțin. În câteva cuvinte: au câștigat cei care s-au dat după vremi și care nu au nici cea mai vagă criză de conștiință. Eu, una, mă recunosc în spusele Gabrielei Crețan: „inabilitate socială congenitală”.

În ’46, Şerban Cioculescu a fost scos din învățământ (pe statul de funcțiuni scria: „se com-primă postul și persoana”; șomajul (9 ani) însemna fără cartelă de pâine; n-a mai putut publica până în ’63; între ’63-’65, găsise un loc la Institutul Pedago-gic din Pitești; scăpase de pușcărizare ca prin mi-racol. Liviu Rusu a fost scos de la Catedra din Cluj între ’48 și ’61, readus în Universitate la aproape 70 de ani. I.D. Sîrbu a fost eliminat pe 15 decembrie ’49


Apostrof

din Universitatea clujeană. Arestat în 16 septembrie ’57 pentru „omisiune de denunț” și închis la Jilava un an, apoi alți șapte pentru „uneltire contra ordi-nii sociale”, secția „scriitori și intelectuali dificili”. A fost anchetat de cpt. Enoiu și de cpt. Tudor Vorni-cu; în Gherla a rămas până-n ’60; lagăre de muncă, D O la Petrila, ca vagonetar necalificat, în subtera-nul minei. Grațiat în ’63. A murit în 17 septembrie ‘89, la Craiova, fără a vedea căderea lui Ceaușescu. Chiar și după moarte s-a scris un raport informativ, de la înmormântare.

Păstorel i-a ironizat pe „breslași”,cu aluzie la Marcel Breslașu. A făcut închisoare pentru asta. Iar cei condamnați la temniță rămâneau proscriși până la sfârșit.

Petru Manoliu a fost închis pentru serialul despre Katin (pentru necunoscători ai minciunii istorice: 4300 de ofițeri polonezi, uciși de sovietici în ’40; groapa comună a fost descoperită de nemții învinuiţi fără vină în ’43, în pădurea Katin, lângă Smolensk). Manoliu era muritor de foame. Nico-lae Gheran , ca secretar al Consiliului Editurilor, l-a ajutat cum a putut și cât s-a putut. Nu și Zoe Dumitrescu-Bușulenga pe Dinu Pillat, eliminat pentru „misticism” de la Institutul patronat de vii-toarea maică Benedicta, expediat la Muzeul Litera-turii, unde Al. Oprea nu l-a admis, în vara lui ’76. În toamnă, murea de cancer la creier. În zăbrelele de la fereastra spitalului le vedea pe cele ale carce-rei. Aflu din interviul lui Dan C. Mihăilescu, luat de Daniel Cristea-Enache, că brava Zoe Dumi-trescu-Bușulenga s-a dus la CC cu TAB-ul, făcând parte din echipa Glasnost, a lui Iliescu. Îl luase gura pe dinainte, promițând un socializm cu față umană, drept care și-a păstrat în jur aparatcichii și pe fiii lor. Factorii de propagandă și de agitație iașioți puteau sta liniștiți pe locurile lor. „Copii, de Crăciun vom bea în libertate”, a prezis Zoe D.-B., la un pahar de șampanie, de Sfântul Nicolae, la Institutul „Căli-nescu”. Ştia, se vede treaba, că se pregătea Concert de Noël, cu simfonia gloanțelor. Şi-o fi adus amin-te maica Benedicta de adevăratul martir al religiei, sacrificat pentru sentimentul religios, Dinu Pillat?

Dar cercetăm noi trecutul cu intransigen-ță, fără omisiuni de informare privindu-i pe unii și pe alții?

Pe Cosmin Ciotloș (”România literară”, 11/14 martie 2014) îl trage ața să scrie despre ce nu știe: Paul Cornea „avea de ales între a rămâne demn și a se plia pe rigorile sistemului”. A rămas demn, crede cronicarul, în deceniul al cincilea? Poveste. A făcut vreun gest utecistul fanatic să se dezică de doctrină?I se saluta confesiunea „din interior”, dar

despre al cui interior e vorba? Al directorului în Ministerul Culturii, al șefului Studioului Cinema Buftea. „Marele politrucian nemica iertând”, scrie Luca Pițu și știe ce scrie. A căzut în eroare tov. Cor-nea? Da, dar cu ce folos personal!

Culturnicii Sorin Toma, Nestor Ignat, Pa-vel Apostol au reapărut ca să se justifice. Jumătate disident, Miron Radu Paraschivescu, e scuzat ca un cobai naiv, în timp ce Arghezi este etichetat „ma-rele zero” sau „marele compromis”. Îi transmisese acad. RPR Al. Toma (apud Niculae Gheran) că vo-lumul pe hârtie cretată, copertat cu piele de căpri-oară, îi pare o batistă cu muci uscați. Atâta i-a fost. N-a revenit în literatură decât cu prețul cedării. Şi nu MRP, care a scris, în ’44, primul poem pentru Stalin, ci Arghezi, căruia același MRP i-a pregătit revizuirea, din neagră invidie, încă din februarie 1945, în „România liberă”. Abia mai sufla ca poet purtător de molimă, cangrenat de… spirit burghez. Arghezi era parvenit, profitor, fariseu, rău cetățean și rău tovarăș, mincinos, chiar și „tată denaturat”. Gh. Grigurcu o știe prea bine și o spune în interviul luat de Cornel Nistea, O experienţă traumatizantă.

„Refuzul de-a participa la «cultul civic» sau «laic», așa cum denumea Raymond Aron co-munismul, relevând substratul său parodic-religi-os, m-a costat. De unde să încep? La 18 ani am fost exmatriculat, după numai un trimestru, de la Şcoa-la de literatură, pentru teribila culpă de a-i fi vizitat pe Tudor Arghezi la Mărțișor și pe d-na Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu în fostul sediu al cenaclului Sburătorul, nevoit a mă transfera la Facultatea de filologie de la Cluj. De aici am fost din nou exma-triculat, în anul al doilea, din pricina câtorva ab-sențe de la orele de marxism-leninism și reprimit doar în urma intervenției lui Lucian Blaga pe lângă decan”.

Şi ca să încurajăm nu caracterele, ci non-caracterele, se scoate în faţă „compromisul” lui Blaga: articolul din „Contemporanul”, 1960, repro-dus de „Scânteia”, dar pentru Ivașcu, acela care l-a presat să-l scrie, se pledează „Nevinovat”. Dan Deș-liu a fost scos disident. Pentru că l-a cântat pe Sta-lin și după ce a murit? „Şi Stalin, viu, trăiește prin partid”.

În fapt, au intrat în pușcării, sub stalinis-mul atroce, cei mai buni, cei mai curați oameni. Sa-dismul extrem a fost produs de comunismul – iad. În închisoarea din Pitești, Țurcanu, managerul ia-dului, cel care organizase mancurtizarea cu cioma-gul, suspendase și dreptul la moarte: „Ei nu, crimi-nalule, de murit mori când vreau eu”.

Arșavir Acterian a fost închis în două re-


Apostrof

prize: între ‘ 49 - ’53 și ’61 - ’64, la Jilava, Aiud, Ca-nal; s-a angajat greu ca muncitor mozaicar, și mai greu ca anticar; ca funcționar, abia într-un târziu. Hans Bergel, intervievat de Cornel Nistor, a fost condamnat în 1959 la 15 ani de muncă silnică și temniță grea pentru nuvela Prințul şi bardul, scrisă în ’45 - ’46, unde bardul îi spunea prințului: „Sunt liber chiar dacă mă pui în lanțuri”. A plecat din țară după trei condamnări. Despre patimile sale îi vor-bește cu demnitate lui Cornel Nistea: „Trădătorul care, à propos, a vândut Securității un șir întreg de persoane, trăiește azi în România și este cetățean de vază; el a fost și martorul principal al acuzării. Despre cei cinci ani de detenție – am fost eliberat în 1964, asemenea multor altora – nu se poate spune mai mult decât ar putea să spună sutele de mii de foști tovarăși de suferință. Am cunoscut închisori din nordul până în sudul României – minele de plumb de la Baia Sprie, fortul Făgăraș, închisoarea de tranzit Codlea, „malmezonul” din București, închisoarea militară din Timișoara, închisorile Se-curității de la Arad, Curtici și Brașov, lagărele de muncă forțată Răchitoasa și de pe insula dunăreană Strâmba, fortul subteran nr. 13 Jilava ș.a. “

Am citit undeva (în Ion Gavrilă Ogoranu?) că între Yugoslavia și RSR era o înțelegere: pentru fiecare transfug prins și trimis înapoi, RSR oferea un vagon de sare. Rămânea destulă ca să toarne în zeama și-n terciul deținuților, anume ca să fie pră-bușiți, nu numai de înfometare, ci și de sete.

Iar Flavia Cosma, poeta din Canada, in-tervievată de Cornel Nistea, refuză să îi uite pe cei trei tineri români aruncați în ocean peste bordul unui vas chinezesc; comandantul n-a vrut să plă-tească 5000 de dolari guvernului canadian pentru că avea călători clandestini. A-i uita pe fugarii tra-gici înseamnă a ne uita pe noi înșine.

Se vorbește, folosindu-se sintagma lui Jaspers, formulată după război, de „vinovăție co-lectivă”. Mă opun: vină colectivă – nu, suferință colectivă, exceptând aparatul de represiune – da. Şi-i dau dreptate lui Alexandru George, când afir-mă că scriitorul român e în diacronie: Tonegaru (anagramat de proletcultiști ca Negatoru; infor-mația o am din „Asymetria” lui Dan Culcer, revis-tă online înființată în 2000) n-a fost contemporan cu Mihu Dragomir, nici Beniuc n-a fost contem-poran cu Paul Georgescu, nici Ion Barbu cu Nina Cassian, nici Crohmălniceanu cu I.D. Sîrbu, nici Dimov și Mircea Ivănescu n-au fost contempo-rani cu Ion Potopin și Haralambie Țugui. Cu atât mai puțin N. Manolescu, a cărui antologie a fost ciopârțită din motive de „fascism”, cu Jebeleanu,

autorul delațiunii.Da, jucai „leapșa pe murite” (titlul lui Vir-

gil Tănase, editura „Adevărul”, Buc. 2011), dacă nu aveai spate. Partidul și Securitatea nu glumeau.

Eliberarea din „cămașa de forță a dicta-turii comuniste și mizeria morală”, ca să-l citez pe intervievatorul C. Nistea, nu s-a făcut cu ușurință. „Exilul este una din cele mai grele probe la care este supus un intelectual. Poate fi comparat cu boala și cu moartea”, spune Bujor Nedelcovici. S-a zbătut să iasă de sub pumnul şi palma cenzurii în 1987.

Bujor Nedelcovici a trecut, la 16 ani, prin evacuarea familiei din casa părintească, prin arestul politic al tatei, prin radierea sa din Baroul de avo-cați din Ploiești, din cauza „dosarului de cadre”. Au urmat 12 ani de șantiere (Bicaz, Brașov, București) și un debut chinuit, în ’70.

„În scris mă revoltam, îmi luam revanșa și aveam impresia că scriitorul are o misiune: rostitor de adevăr”. Numai că adevărul e bătut ca mărul și umblă cu capul spart. Publicând Al doilea mesa-ger, în 1985, la Albin Michel, s-a văzut respins în România de cenzori și de editori. „Un scriitor care nu publică este un scriitor mort. Ce să fac?” A ales surghiunul.

„Coșmarul securității” l-a făcut pe esteti-cianul Titu Popescu să plece în Germania. „Exilul a fost expresia unei revolte totale”. L-am numit esteti-cian pentru că în biblioteca lui Petru Ursache se află cărțile de estetică: Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea”, Dacia, Cluj, 1974, Specificul național în doc-trinele estetice româneşti, Dacia, 1977 și Concepte şi atitudini estetice, Meridiane, 1983. Şi aici trebuie să-l citez pe profesorul de la Sorbona, Titus Băr-bulescu, autorul eseului Ființa neamului românesc: „intelectualitatea românească din exil, care încerca să țină trează conștiința națională, să divulge teroa-rea comunistă și ideologia ei inumană.”

Şi zice Alexandru Matei, în Mormântul comunismului românesc, eseu ajuns la a doua edi-ție, Publishing, 2011, că este ambiguă condamnarea comunismului „ca și cum comunismul ar fi cineva: cineva care s-a plimbat prin lume, a ucis oameni, a promis bunăstare, a păcălit și a fost închis, apoi condamnat”.

Păi nu asta a făcut? N-a ucis? Triada Wie-sel e aici corectă. Iar comunismul n-a fost îngropat decât pe jumătate, dovadă atacurile partidnicilor când le contești „realizărili”.

Cum poate fi vaccinat cineva contra vi-rusului comunist? Luptând împotriva cedării me-moriei, așa cum fac toți cei intervievați de Cornel Nistea în Tragismul exilului românesc.


Opinii

Petru URSACHE

„Peceţi în cartea ţării”

„Nici iadul n-a fost imaginat atît de bestial și crud cum a fost reeducarea din Pitești. Literatura lumii trebuie să ia act de o pagină nouă în analele alienării umane”.

Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Documen-te pentru o lume nouă. Ediţie îngrijită la Mânăstirea Diaconești. Cu un cuvînt înainte de Părintele Ghe-orghe Calciu – Dumitreasa. Editura „Christiana”, București, 2006, p. 118.

Cel mai important și convingător docu-ment din anii rezistenţei anticomuniste este poezia lui Radu Gyr, Iisus în celulă. Privind lucrurile în an-samblu, adică la dimensiunea sistemului concentra-ţionar, comuniunea cu Mîntuitorul în suferinţă și în lumină a făcut să se nască luptătorii de trebuinţă ai momentului: sfîntul și eroul. Comunismul nu a fost dat în vileag nici prin cele mai sus-ţinute demon-straţii de stradă, nici prin discursuri parlamentare, nici chiar prin la fel de susţinuta și bine mediatizata campanie militantă pentru drepturile omului; dova-dă că, după așa-zisa cădere a Cortinei de Fier, toate aceste mișcări disidente s-au dispersat pînă la izo-larea lor în amintire vagă, pentru că urmăreau, în fondul lor mai criptic, interese imediate și de grup.

Minunea s-a produs în celula cea mai din adîncime a detenţiei, atunci cînd vorbim de celula-rul de închisoare, sub paza severă, dar fără izbîndă a bolșevicilor; și, în același ton, minunea s-a extins la schitul modest din munte, ca o tradiţie dacică, atunci cînd vorbim de „celularul mare”, al ţării. Lan-ţurile nu au puterea să doboare în întuneric fiinţa îndumnezeită. Este prima lecţie învăţată în închi-soare, după modelul Golgotei.

Cît de vie și lucrativă, în celulă, este comu-niunea cu Persoana divină ne-o mărturisește Radu

Gyr. I s-a arătat în faţă, acolo, în nenorocire. Se făcea că Mîntuitorul era înalt și trist și nu se deosebea, ca imagine, de ceilalţi deţinuţi. Nu spunea nici un cu-vînt, nu făcea nici un gest. Se arătase. Atît. Dorea să se alăture (asemene) celor nefericiţi. Nu avem vreun motiv să ne îndoim de adevărul unei astfel de în-chipuiri tulburătoare. Mai ales că, în scurtă vreme, cînd s-a trezit în singurătatea propriu-zisă a celulei, schingiuitul poet a văzut aevea pe mîinile sale sem-nele cuielor, iar pe trup – urmele biciului. Cititorul poate prelungi gîndul poetului, pornind de la o am-biguitate la fel de plauzibilă și într-o parte și în alta: Iisus a coborît în celulă, iar poetul și camarazii lui de îndurare purtau exact semnele care păreau primite în drumul de suferinţă al Golgotei. În asemenea si-tuaţii de încercări grele, rolurile se aseamănă adesea.

Un lucru este mai mult decît sigur în conti-nuarea acestei idei. Prezenţa reală a lui Iisus Hristos și, mai ales, vie, cum s-a văzut, a fost providenţială și întăritoare pentru deţinuţii politici români, din toate categoriile profesionale și din toate generaţiile. Din încercarea încrîncenată de infern dantesc și de celular îndelung îndurat, depășind cu mult mește-șugurile nebunești în cruzime (sadism, varietate de scenarii grotești, tipologii umane negative), Crucea a ieșit biruitoare. Dacă ne referim la marea masă a deţinuţilor politici, ajungem la constatări semnifica-tive: cei care au trecut, mai mult sau mai puţin făţiș de partea puterii (administraţie, torţio-nari, tur-nători) s-au decalificat din punct de vedere uman. Cazul echipei lui Eugen Ţurcanu (ca și al responsa-bililor, la vîrf, pentru experimentul Pitești: Coller, Duhlberger, Nicolski, Teohari Georgescu și, înainte de toate, „Ana noastră”) este cît se poate de grăitor. Lumea toată, inclusiv cei încă în curs de dezmetici-


Opinii

re, îi privește pe făptașii răului cu hotărîtă lepădare. Tot experienţa detenţiei ne arată și faţa ne-

ascunsă a acelora care s-au străduit să se jertfească pentru dreapta credinţă, spre folosul lor sufletesc, al semenilor, al omenirii. Unii au rezistat mai puţin, s-au împotmolit pe parcursul anevoios, alţii au do-vedit mai multă forţă și tărie morală, înzestrîndu-se cu har pentru a-i ajuta și pe cei rămași să-i ajungă pe treptele suitoare. Mulţi, puţini? Nu așa se pune problema. Aici decide încercarea grea, „selecţia” suprafirească (Ioan Ianolide). Şi cu cît traseul este mai anevoios, condiţiile mai aspre, dușmanul mai înverșunat și înstăpînit în forme diavolești, cu atît selecţia este mai demnă de luat în seamă: cei ajunși pe creste pot fi, într-adevăr, veneraţi ca „peceţi în cartea ţării”, cum sună în auz un vers dintr-o poe-zie de închisoare a lui Andrei Ciurunga (Nemurire). Așa se nasc sfinţii și eroii, în condiţiile vremurilor moderne, hiperideologizate, ale extremismelor de dreapta ori de stînga.

Cu tristă fericire, putem spune că nouă, ro-mânilor (spre deosebire de statele din jurul nostru, mai ocrotite, mai „norocoase”), ni s-au impus po-veri, spre încercarea propriilor fibre, și dintr-o parte și din cealaltă; și de „dreapta”, și de „stînga”. Ca în-tr-o poezie de Mihai Eminescu, poetul cel mult blas-femiat de elitiștii recenţi, Apusul și Răsăritul parcă și-au dat mîna, cu prefăcătorie diavolească fără pre-cedent, să ne spulbere din cale, la comenzile oculte de ieri și de azi. Dar solul nostru moral este roditor și la schit și la gherlă, și în celularul de închisoare de tip clasic, și în celularul mare, inventat de stînga ocultă.

Cum spuneam la începutul acestor rîn-duri, faptele trăite și mărturisite în cărţile-documen-te sunt destinate să rămînă în conștiinţa generaţiilor ca repere de comportament ales și curajos. Întrucît selecţia modelelor umane a fost extrem de severă, fi-ecare experienţă de viaţă transpusă în carte dezvălu-ie aspecte incitante, memorabile. Nimic nu se repetă inutil; din contra, se confirmă, se întărește prin date, se îmbogăţește spre folosul știinţei, al cititorului de azi și de mîine. O frază a Părintelui Gheorghe Calciu își cere locul în acest context:

„V-am citit aceste adevăruri ca să vă amin-tiţi că neamul nostru acesta românesc urcă de vea-curi Golgota istoriei, refăcînd neîncetat, în spirit, drumul lui Iisus și anticipînd, prin credinţă, această Înviere pe care, tu prietenul meu, fratele nostru, al tuturor, o aduci ca pe o făclie arzînd în inima ta”1.

Dacă este să „selectăm” numai doi dintre

1 Părintele Gheorghe Calciu, Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri şi meditaţii religioase. Editura „Crigarux”, Piatra Neamţ, 2007, p. 67

cei aleși, Ioan Ianolide și Părintele Gheorghe Cal-ciu, să spunem: ambii au cuprins întregul șir de de-cenii aflate sub zodie bolșevică și comunistă, de la declanșarea dezastrului mondial pînă la decretele formale de eliberare a deţinuţilor politici,1964 (Ioan Ianolide) și de la începuturile bătăliei mondiale pen-tru drepturile omului pînă în anii postdecembriști (Părintele Gheorghe Calciu); dar nu în singurătate, ci în comuniune cu fiinţe la fel îndumnezeite și pu-ternice: Valeriu Gafencu, care-i și întrece, supranu-mit „sfîntul închisorilor”, Daniil Sandu Tudor, Ius-tin Pârvu, Benedict Ghiuș, Iuliu Hossu, Gherasim Iscu, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Dumitru Bejan, Nicolae Steinhardt, Iosif Trifa, Dumitru Stăniloae, Mihai Lungeanu, Teodor M. Popescu ; „…iar ase-menea lor au fost sute și sute”2.

Fiecare și-a dăruit puterea și priceperea cînd i-a venit chemarea la locul și timpul hărăzite de o putere mai mare. Părintele Gheorghe Calciu s-a călit în celulă ca să poată înfrunta vrăjmașul la ieșirea din temniţă, ca preot și ca vrednic ostaș al lui Hristos și să-i călăuzească pe calea dreaptă pe toţi cei însetaţi de adevărul de credinţă. După „elibera-rea” din temniţă a fost toată vremea prigonit, arestat în repetate rînduri, ameninţat, jignit în diferite chi-puri. Nu s-a lăsat înfrînt. Stăpînea cu măiestrie arta cuvîntării, asemenea marilor clerici și părinţi din vremurile eroice ale Bisericii Răsăritului. Așa și-a cîștigat faimă, spre mărirea sa și a întregii creștină-tăţi. Au devenit celebre și de largă audienţă predici-le sale cu titlul general Şapte cuvinte pentru tineri, rostite în Biserica Radu-Vodă din București, în pri-măvara lui 1978, întru întîmpinarea Postului Mare, a Paștelui și a Patemilor Mîntuitorului. Pentru că organele de ordine comunistă i-au interzis lucrarea, chiar și intrarea în Biserică, Părintele a continuat să-și ţină predicile pe treptele de piatră, în faţa incintei. Şapte cuvinte sunt cele șapte rostiri ale Mîntuitorului ţintuit pe Cruce: „Părinte, iartă lor că nu știu ce fac”; „Adevăr îţi spun Eu ţie, mîine vei fi cu Mine în rai”; ”Femeie, iată fiul tău; iată mama ta”; „Mi-e sete!”; „Eli, Eli, Lama sabahtani”; „Părinte, în mîinele Tale Îmi dau duhul Meu”; „Săvîrșitu-s-a”.

Sunt strigăte dramatice ale Omului-Dum-nezeu, pregătitoare de euharistie și de mîntuire.

În același spirit a înfăţișat cele şapte cuvinte ale sale în speranţa salvării tineretului și a tuturor celor de bună credinţă, la Biserica Radu-Vodă și pe treptele acesteia:

Chemare; Să zidim biserici!; Cer şi Pămînt;

2 Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos. Documente pentru o lume nouă. Ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti. Cu un cuvînt înainte de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Editura „Christiana”, Bucureşti, 2006, p. 325


Opinii

Credinţă şi prietenie; Preoţia şi suferinţa omenească; Despre moarte şi Înviere; Iertarea.

Li s-au adăugat încă două peste timp și în împrejurări diferite: Cuvîntul către tinerii teologi și Hristos a înviat în inima ta!

În esenţă, este vorba de un mic tratat de te-ologie militantă, de oportunitate presantă și ardentă. Așa începe predica a treia, din 22 martie 1978, cu titlul Cer şi pămînt: „Mă adresez din nou ţie, tinere, pentru că pe tine team ales dintre toţi cei cărora m-aș fi putut adresa; căci tu ești cel mai apt să asculţi cuvîntul lui Hristos, tu ești nobil și pur, deoarece educaţia ateistă nu a reușit încă să întunece cerul din tine. Tu încă mai privești în sus, tu încă mai poţi auzi chemările înalte; zborul tău spre sferele cerești nu a putut fi zăvorît de gratiile unor concepţii arbitrare. Pentru tine, aspiraţia spre cer există, materia nu te- a făcut prizonierul ei”3.

Glasul lui s-a ridicat de îndată și împotriva celor care au hotărît dărîmarea Bisericii Enei. Prin-cipalii vinovaţi au fost socotiţi capii administraţiei

clericale, pe motivul grav și de neiertat că s-au lăsat manevraţi de puterea politică. După ani de zile de exil avea să ţină un nou cuvînt, cum am mai spus, la întoarcerea în ţară, solicitat de același tineret în faţa căruia vorbise cu dragoste și cu disperare, pe trepte-le Bisericii Radu – Vodă:3 lucr. cit., p. 33

„Poate că ieri, cînd comunismul căuta să smulgă orice credinţă din inima ta și să facă din tine un simplu șurub în angrenajul mașinii socia-le, tu, dintr-un spirit de revoltă tinerească, îl aveai mai mult pe Hristos în sufletul tău decît îl ai astăzi. Azi ești atacat din toate părţile, cu zgomot ritmic de tobe, de toate organizaţiile anticreștine, care vor să facă din vechile popoare credincioase un fel de amestec inform, ușor de condus acolo unde vor ei, așa cum se întîmplă cu lumea politică, unde cîţiva indivizi sunt unși în taină și puși să conducă, de pe poziţii internaţionale de forţă, toate popoarele: ei decid ce neam are dreptul să nască prunci sau să moară prin nenașteri; ei se substituie lui Dumnezeu și trasează destinul naţiunilor după placul sau inte-resul lor. Cine nu se supune, să piară!”4.

Cuvinte inspirate și de un vizionarism tul-burător: vedem peste ani cum semnele prevestitoare de rău, întrezărite de vorbitorul de pe trpetele sacre ale bisericii bucureștene, se confirmă pas cu pas și de la o zi la alta. Nu ne rămîne decît să strîngem rîndu-

rile, să ne întărim puterile, întorcîn-du-ne la Hristos.

Lui Ioan Ianolide i s-a ară-tat aceeași cale de vrednicie și de „cruce purtată”, după expresia fe-ricită a lui Virgil Maxim, alt mare ales al Domnului și biruitor prin credinţă. Într-o însemnare tîrzie, din anii postde-tenţiei, Ioan Iano-lide mărturisea că păstrează în amin-tire doar acele mo-mente de viaţă în care a putut să se dăruiască pentru ajutorarea celor din preajmă, aflaţi ca și el în suferin-

ţă, în chinuri infernale:„Am vegheat oamenii ce mureau. Unii

deznădăjduiţi, alţii revoltaţi, alţii senini. Am îngri-jit pe generalul președinte al Completului militar de judecată care m-a condamnat. După ce-i servise pe stăpîni fusese și el zvîrlit în temniţă. Mi-a fost 4 lucr. cit., p. 80


Opinii

dat mie să-i închid ochii”5.Nici un semn de repulsie, nici un reproș

la adresa aceluia care l-a scos brutal și pentru tot-deauna din circuitul vieţii civice. Cei „din afară” nu pot înţelege o asemenea atitudine. Numai cine a stat ani îndelungi în închisori comuniste, cu pro-gram de măcinare sistematică a fiinţei ajunge la în-ţelegerea extraordinară că au loc mutaţii fantastice în adîncurile sufletești. Psihologia de toate feluri-le, individuală, colectivă, abisală etc., încă nu s-a văzut capabilă să aducă lămuriri convingătoare în această privinţă. Tot teologia pare să aibă un cuvînt de spus și aici.

Este vorba de dublul efect al experimentu-lui de celulă, care iese în evidenţă cu atît mai mult, cu cît se arată mai draconic regimul torţionar. Pe de o parte, marea majoritate a victimelor, naivă, nepregătită, slabă prin natura ei, se prăpădește cu firea. Dar tot din rîndurile ei se ridică spontan sau pe parcurs, imprevizibil și în chip minunat, fiinţe vrednice care-și înving frica proprie și egoismul și se hotărăsc să-i ajute mai curînd pe cei din apro-piere decît pe ei înșiși. Căci „Dăruind vei dobîn-di” (N. Steinhardt) este titlul unei cărţi celebre și tămăduitoare prin cuvintele ei înţelepte. Celula de temniţă unește, nu dezbină. Este linia de forţă a adevărului de credinţă care se învaţă îndelung și greu. În această ordine a cuvintelor îmbunătăţite se înscrie și cunoscuta propoziţie a lui Mircea Vulcă-nescu: „Să nu ne răzbunaţi!”. Nu era o poruncă, ci un îndemn blînd întru comuniune.

Încă o fișă mărturisitoare vine în comple-tare și ca să mărginească, totodată, laturile unui destin ales, dar care, la un moment dat, a ajuns să nu-și mai găsească loc într-o lume tulburată și ră-tăcită:

„Am împlinit 64 de ani. Din 1919 pînă în 1941 am fost în conflict cu lumea burgheză care a degradat rușinos viaţa creștină. Din 1964 pînă astăzi sunt încarcerat în mine însumi, deoarece lumea mă ostracizează, mă umilește și mă descon-sideră. Nu eu, ci Hristos este urît și prigonit în mi-ne”6.

În lumea modernă, postumanistă și hi-permercantilă, biata fiinţă este prigonită cu aceeași strășnicie, și în celularul mic, și în celularul mare. Oculta atotputernică din lumea recentă întinde peste tot capcanele aceleiași detenţii. Lui Ianolide, starea de „libertate” din celularul mare i-a provoa-cat mai multă amărăciune sufletească decît tem-niţa întunecoasă și umedă, pradă frigului, foamei, biciului. Acolo, lacrima și zăngănitul lanţului erau 5 Ioan Ianolide, lucr. cit., p. 186 Ioan Ianolide, idem, p. 17

însoţite de un sens înalt, în spiritul comuniunii christice, ca să dea puteri pentru slujirea aproape-lui, purtător și el de suferinţă și de Cruce.

Se înţelege revolta din temniţă a lui Gri-gore Caraza, care primise înștiinţare oficială să se pregătească pentru „eliberare”, adică îi venise tran-sferul în celularul mare. A refuzat să iasă pe poartă, condiţionînd să fie urmat în același moment de toţi cei care încă nu primiseră aceeași decizie. Ne spune vajnicul luptător Grigore Caraza:

„Pe 1 septembrie 1976, am cerut ofiţeru-lui de serviciu hîrtie de scris și toc, anunţînd con-ducerea închisorii și Ministerul de Interne că refuz să ies din temniţă, refuz să mai primesc un eventu-al pachet, scrisoare, vorbitor și orice mici așa-zise drepturi pe care închisoarea sau sistemul comunist mi le-ar da. Acest refuz se datora faptului că trecu-sem pe al 20-lea an de temniţă, într-o ţară unde nu făcusem decît numai bine și unde familia mea, din moși și strămoși, se jertfise pentru ţară”7.

Era o nebunie de neimaginat în condiţiile date. Dacă organele au intrat în alertă, deducem că înţeleseseră pericolul: eliberarea unui grup com-pact de oameni, întăriţi în celulă și cu fruntea sus însemna o adevărată forţă nucleică lansată în cu-prinsul celularului mare, cu efecte extraordinare în perspectivă. În fapt, venise timpul mult așteptat, ca aceia din temniţă să pună condiţii mișeilor, de pe poziţiile adevărului de nezdruncinat. Iar Caraza se ridicase neînfricat în faţa lor, ca însăși Piatra Teiu-lui de la Ceahlău, locul lui de baștină.

Revenind la paralelismul destinal Ioan Ia-nolide – Gheorghe Calciu constatăm că structura lor temperamentală a fost croită în așa fel încît fi-ecare în parte să evolueze cu vocaţie de eroism și de sfinţenie în funcţie de împrejurări, mai precis, de natura obstacolelor puse în cale cu îndîrjire de forţele răului. Ioanide se dovedea a fi un luptător mai potrivit pentru spaţiul strîns al catacombei, în mijlocul micii familii care se dorea unită și în-tărită în momente dramatice de vaet și dispera-re. Părintele Gheorghe Calciu își lua avînt cu mai multă siguranţă spre spaţiul deschis al celularului mare. Predicile sale din ţară, cu atacuri curajoase la adresa autorităţilor de toate felurile, clericale și laice, unite, din păcate, prin slujirea aceluiași to-talitarism distrugător de umanitate, au însemnat o primă treaptă de înălţare; ca să urmeze altele, după expulzare, făcîndu-se cunoscut cuvîntul românesc în toate zările unde fiinţează Biserica lui Hristos. Pe aceste tărîmuri de bătălie neînfricată și de iz-7 Grigore Caraza, Aiud însîngerat. Ediţia a II-a. Prefaţă: Preot Gheorghe Calciu. Postfaţă: Adrian Alui Gheorghe. Editura „Conta”, Piatra Neamţ, 2007, p. 210-211)


bîndă s-a întîlnit și cu alţi combatanţi ai plaiului nostru de jertfă, printre care Paul Goma și Grigore Caraza erau cei mai cutezători.

Fapt este că începutul rezistenţei interne, deplin conștientizate și pe termen lung, s-a produs și crescut în celulă. Este momentul de cutremura-re Gafencu-Ioanide-Maxim, cînd s-a învăţat cum se moare și se renaște prin luptă. Dacă se vorbește despre bătălia românilor împotriva invadatorilor străini, ruși și bolșevici, se citează, cu deplin temei, grupurile armate din munţi. Ele și-au făcut cura-jos apariţia în multe puncte carpatice și au dat, o vreme, mari speranţe locuitorilor întregii ţări, reîn-sufleţită la gîndul că „vin americanii!”. Din neferi-cire, ocupanţii comuniști au dominat numeric, au dispus la discreţie de spaţii de organizare și de ma-nevră, reușind să anihileze opoziţia tot mai hotărî-tă. Apoi au desfășurat o îndelungată campanie de ocultare a fenomenului, înverșunată și perversă, în stilul clasic al bolșevismului. După o bucată de vre-me, de manevrare a opiniei publice, se îngăduia să se creadă că au fost doar încercări răzleţe ale unor indivizi fără căpătîi, parașutaţi cu intenţii crimina-le. O minciună, vorba ceea, mai mare decît veacul.

Paralel cu luptele de rezistenţă din munţi imediat postbelice, Tribunalul poporului începuse, cum se știe, seria de procese împotriva așa-zișilor criminali de război; iar dinspre alte instanţe ale pu-terii, recent instaurate în forţă, se declanșaseră, tot în serie, numitele reforme, în administraţie, eco-nomie, industrie, cultură. Toate acestea se desfășu-rau cu rapiditate și în marele vălmășag al vremii, de aceea era greu să se întrezărească scopul pro-iectatelor schimbări catastrofice: atentatul grav la fiinţa etnică. Lucrurile aveau să se lămurească , în fondul lor, o dată cu așa-zisa reformă a învăţămîn-tului (1948), patronată, la comanda ocultei de, Iosif Chișinevski. Nu structura sistemului se afla în ve-derile „reformatorului” venit de pe alte meleaguri, ci corpul profesoral de toate gradele, acela care asi-gura pregătirea omului pentru viaţa civică a ţării; și, în același grad, elevii și studenţii de toate specia-lităţile, adică veriga etnică dintre generaţii cea mai rezistentă și mai consistentă. Ea trebuia distrusă, după mentalitatea bolșevică. Drept urmare, în anii 1948 – 1950, sute de mii de profesori, elevi și stu-denţi, cei mai aleși, au umplut închisorile și lagăre-le. La nevoie au fost înfiinţate și altele.

A fost momentul decisiv al etnocidului, pe toate planurile: viaţă omenească, administraţie, știinţă, cultură, etc. Caz unic în România. Dacă Tribunalul poporului a trimis în faţa plutonului de execuţie și la Jilava, Aiud, Pitești etc. personalităţile de seamă, blocînd pe timp îndelungat și cu intenţie

cursul muncii și activităţii de creaţie în toate do-meniile, reforma lui Iosif Chișinevski a pus capăt oricărei șanse de regenerare, prin eliminarea bru-tală a generaţiei de mîine. Se dorea, în schimb, un tineret după planurile de neclintit ale guvernanţi-lor: supus puterii, destinat sclaviei.

Salvarea a venit la timp, tocmai din celulă; ca să se arate din nou și din nou că „acolo unde e dracul mai puternic bate Dumnezeu biserici”. A fost simplu și dumnezeiesc, așa cum sînt toate mi-nunile. Acum o știe o lume întreagă. Aflăm prin mărturisitori că, în vremea aceea, s-a întîmplat să se găsească împreună, în mica, umeda și întune-cata celulă, patru studenţi însetaţi de adevăr și de credinţă și tocmai de aceea dușmăniţi de moarte de slujbașii răului. Ei se numeau: Valeriu Gafen-cu, Ioan Ianolide, Virgil Maxim și Marin Naidim. Pe atunci începuse și programul de „reeducare” și de masacrare în cazanul cu smoală clocotită al lui Genu Ţurcanu. Primul s-a ridicat Valeriu, căruia i s-a spus apoi „sfîntul închisorilor”. Şi pe drept cu-vînt: „Fraţilor, a rostit el cu blîndeţe în glas; să le răspundem cu Rugăciunea inimii. Şi să perseverăm pînă cînd obștea noastră va reuși să întemeieze o mică Filocalie a temniţei”. La chemarea lui since-ră și înlăcrimată, s-a și ivit în celulă chipul rugu-lui aprins. Așa se face că nici unul dintre cei patru nu a căzut victimă după dorinţa torţionarilor, au rămas neclintiţi și neîntinaţi sub semnul dreptăţii și al adevărului de credinţă. Aflînd de această în-tîmplare minunată, mulţi dintre cei din preajmă au început să-i urmeze cu rîvnă, să li se asemene; ca și cum mlădiţele rugului se întindeau să scînteieze și în celelalte celule de închisoare piteșteană. Cînd conducerea penitenciarelor pe ţară a decis extinde-rea experimentului Ţurcanu la Aiud, Gherla și în alte multe locuri, rugul Domnului și-a purtat și el flăcările de lumină; pentru a se împlini iar cuvîntul din cartea sfîntă: „Lumina luminează în întuneric iar întunericul n- o poate cuprinde”.

Mărturisirile sub semnul „urii purtate” sînt probe doveditoare de rezistenţă și de izbîndă. Ne spune Virgil Maxim:

„Chinurile trupești nu-mi distrugeau re-zistenţa morală. Atunci mă puneau în așa-zisele poziţii, care aveau scop să obosescă din punct de vedere nervos: șezînd, cu picioarele întinse și cu mîinile pe genunchi, cu ochii ţintă într-un loc sau privind la vîrful picioarelor fără să închizi ochii. Rugăciunea inimii era puterea salvatoare în toate aceste suplicii”.8

8 Virgil Maxim, Imn pentru Crucea purtată, II. 1948-1964-’89. Abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce. Editura Gordian, Timișoara, 1997, p. 82

Opinii


Cartea lui Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, este un document de celulă dezvăluin-du-ne cu emoţie și cu evlavie fenomenele sufletești ale trăirilor filocalice, în mica obște a detenţiei; și cum se închipuie fiinţa îndumnezeită a unuia din-tre cei mai vrednici purtători de suferinţă și de adevăr: Valeriu Gafencu. Multe dintre cărţile con-sacrate vieţii concentraţionare au caracter strict lo-cal, autobiografic (Grigore Dumitrescu), cuprind aspecte mai generale, de filosofie, religie, cultură (Constantin Noica, N. Steinhardt, N. Mărgineanu), fenomene carcerale dure (Dumitru Bacu, Nistor Chioreanu, Paul Goma, Marcel Petrișor), ordo-nează materia în chip de jurnal (Lena Constante). Ianolide își rotește privirea asupra celor din jur, pe care încearcă să-i înţeleagă și să li se alăture în sufe-rinţă. Totul izvorăște dintr-o sensibilitate profund religioasă, dezinteresată și creștină. Tinerii au dorit să facă în celulă, strînși împreună, „o biserică a lui Hristos” (Gheorghe Calciu). Şi au reușit.

Firește, ca document de detenţie, de viaţă trăită pe viu, sub bici și în lanţuri, Întoarcerea la Hristos aparţine întru totul literaturii concentraţi-onare, avînd șanse de nebănuită longevitate. Este un document, ni se precizează în subtitlu, „de lume nouă”, adică o lume pe cale de a se constitui prin-tr-un efort dramatic pentru o renaștere pilduitoare. Viaţa de zi cu zi este reprezentată și aici, în forme concrete și dure, în stilul cunoscut din alte scrieri. Secvenţele respective constituie temeiuri necesare în scopul înfăţișării profilului moral al luptătorului de azi și de mîine. Paginile de memorial și de sufe-rinţă rămîn în tezaurul arhivistic, în chip de aspre învăţăminte, de pe urma unor vremuri de cumpă-nă; dar să se vadă, totodată, că a izbîndit numai acela întărit în credinţă, iubitor de adevăr și capabil de sacrificiu de sine. Este latura eroică și vizionară a sfîntului.

Așadar, și în Întoarcerea la Hristos ne pu-tem aștepta să ocupe loc împortant temele mari ale literaturii carcerale, începînd cu pomenirea, măcar, a factorilor de decizie, de la vîrful sistemului, care au dezlănţuit, la comanda ocultei, marea campanie de exterminare a etnicului românesc, în etape și în forme sistematice, începînd cu elitele conducătoa-re, continuînd cu grupurile profesionale, sub pre-textul luptei împotriva „dușmanilor poporului”; pentru a se ajunge, precis și sigur, la masa numeri-că, supusă persecuţiilor de toate felurile, deportări-lor și nimicirii, de data aceasta sub pretextul „luptei de clasă”. Un citat ca următorul (și asemenea sunt multe în chip de acuzaţie) ar trebui să nu lipsească de pe masa acelora care se gîndesc în mod serios,

Opinii

îndreptăţit și justiţiar la procesul real al comunis-mului: „Răul pornește de la Sepeanu, Zeller, Dumi-trescu, Popic, Coller, Nicolski, Teohari Georgescu, Ana Pauker și, mai adînc, pînă-n tainicele arhive ale comunismului, de la acei criminali lucizi care vor uciderea lui Hristos în oameni și a oamenilor ce nu li se supun lor, prin metode «știinţifice», ex-perimentate și irezistibile”9.

Prea des sunt repetate aceleași nume cu funcţii înalte, decizionale. De aici dovada mai mult decît evidentă că poartă, înaintea tuturora, vina cea mare, a oribilelor crime, asasinate, masacre, pînă la dimensiunea genocidului și etnocidului. Dacă pe parcurs s-a hotărît, tot pe căi oculte, ca autorii să fie destituiţi din posturi, marginalizaţi ori aduși în faţa „justiţiei”, prin înscenări, totuși, înșelătoare, asta s-a făcut cu șiretenia de a se pierde urmele cri-mei, ca să se găsească „ţapi ispășitori”, meșteșugiri tipic asiatice.

Slujitorii de toate treptele sunt și ei pre-zenţi în paginile cărţii, purtînd măști hidoase după chipul și asemănarea stăpînilor citaţi mai sus. Ei sunt procurori, directori de închisori, gardieni, bătăuși, făcîndu-și meseria cu devotament și cru-zime. Ianolide nu perseverează în evocarea lor. Preferă portrete succinte, pe tipologii și în acţiune. Iată, de pildă, tipul Georgescu:

„Prost și rău. Incult și opac. Labil moral și ros de orgolii. Inferioritate care urăște tot ce este superior. Slugarnic și totuși avid de putere. Un fel de Iudă care-și urăște Mîntuitorul pentru că se simte strivit de divinitatea lui. Un fel de Smerdia-kov, plin de toate complexele de inferioritate, care așteaptă numai însămînţarea ideilor lui Ivan”10.

Se confirmă o observaţie făcută de mai mulţi autori de literatură concentraţionară: capii totalitarismului și ai exterminării și-au recrutat ajutoarele dintre cele mai decăzute categorii mora-le și psihic, unelte docile, cu aplecare spre crimina-litate. Dintre acestea se găsesc printre toate etniile. Iată și tipul Coller, adesea prezent la mai toţi autorii și victimizaţii regimului:

„Are creier, inteligenţă, ipocrizie. Omul care concepe și ordonă sistemul. Rece, deși e plin de ură. Plin de el însuși. Nesăţios de putere. Răz-bunător, crud, amoral. Fără Dumnezeu, ori cu un dumnezeu al răzbunării”11. Nu se poate spune că Ioan Ianolide nu are spirit de observaţie, chiar ta-lent portretistic.

9 Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, loc. cit. , p. 11910 Idem, p. 6911 Idem, p. 71


Raveca Vlaşin.Scrisul ca deprindere

N. GEORGESCU

Recenzii

… Uneori vrei să te odihnești de lectură înaltă, și recurgi la culegeri de folclor ori, când nu le ai la îndemână, la volumele de „poezie populară” ce ți s-au adunat pe raftul de așteptare. Am scris des-pre câteva astfel de volume de versuri (eu le numesc „așezări”, versul fiind prețios pentru ele), încercând să înțeleg eu însumi de ce le citesc, de ce până la capăt, de ce scriu acești rapsozi populari, ce cred ei despre darul acesta pe care-l au de a rima și ritma li-ber discursul – și câte și mai câte. De câtva timp mă delectez cu volumul de poezii pentru copiii al d-nei Raveca Vlașin: Fresca anotimpurilor albastre (Ed. „Astra-Dej”, 2008), o cărticică în vers popular, foar-te vioaie dar cu „poezii” lungi ca zilele de post, și de câte ori vreau s-o las mă obligă cu câte un fragment, ca acesta dedicat Bunicii: „Când eram eu cât surci-ca / Dulce glas avea bunica./ La glasul bunicii mele / Tremura cerul cu stele, / Zornăiau blidele-n cui / De puterea glasului.” Vedeți și dumneavoastră, nu e de loc dulce glasul bunicii, mai degrabă puternic – dar nici doar atât: e cam aspru, poruncitor, cred că uneori chiar bubuie… Dar cuvintele se așază bine, creează atmosfera – iar urmarea e de-a dreptul inte-resantă pentru filolog: „Iar când se-aşternea să cânte / Grijile erau topite./ Lăsam jocul cu-mprumut / Şi cu drag veneam s-ascult.” Expresia de limbă este ea însăși poezie: vrea să spună lăsam pe altcineva să-mi țină locul: dintr-odată înțelegi universul copilă-riei, cu jocuri în care nu intră toți copiii, mulți stau pe margine și așteaptă să obosească vreun jucător, ori să-l cheme acasă, ori să plece și să-i „împrumu-te” locul… De acord că asta este poezia limbii, nu a autoarei. În altă parte, despre bobul de grâu la moa-ră spune: „Din bob de aur…/ albă ca zăpada, / sub piatra morii fulguie făina.” Lasă că trebuie să citești pi-a-tra, trisilabic, pentru a fi în ritm, dar aici au-

toarea nu are sentimentul metaforei, nu se gândește la fulg – ci pur și simplu descrie o ninsoare fulguită. Inadecvare de două ori: una că făina măcinată este caldă, a doua că nu fulguiește, ci curge abundent pe urdiniș… Dar îmbinarea de cuvinte și imagini se așază, iarăși, bine. Poetul popular nu prea este atent la sensuri, așa cum le dorim sau înțelegem noi, el este un izvor de cuvinte, cum îi ies – așa le lasă. Poate că și asta mă atrage la poezia de acest fel: ruperea din naturalețe – sau, mai bine zis, naturalul cu care se creează nonsensuri, lucruri nenaturale. Un bătrân îi spune nepoatei, cu vorbe aflate de prin cărți: „E doar un vis de împrumut / Al vremii pas şi-al vremii scut – / Prezentul curge din trecut – / Spre viitor priveşte drept, / Dar şi-n trecut, să fii-nțelept, / Spre-a cântări ce n-a fost drept.” (să-i iertăm pe ță-rani, reformele ortografice sunt mai vinovate, ele au luat apostroful din scrierea naturală a limbii româ-ne și-i încurcă…). În alt poem, însă, când scrie des-pre Moș Crăciun, se exprimă foarte clar și frumos: „Moş Vreme,-s arhivarul, / Îngrop, dezgrop, păstrez / Aşa cum scrie-n stele / Pe toate le aşez.” De aici în-țelegem că timpul curge din viitor către trecut, vine din stele, din scrisă – așa cum e firesc, de altfel (mai sus, bătrânul cugetător este excedat de moralism).

Totuși, mie îmi plac…cum să le spus? Sâmburii de poezie presărați în această lungă scri-ere versificată. „Sfâr, sfâr, sfâr… / Şi iară sfâr / Se-n-vârteşte fusu-n fir…”; „Apă proaspătă a luat / Şi trei cruci cu dunga palmei / Peste cană a schițat” (De-ochiul; ce asociere de neologism și autentic!) – și, mai mult decât atâta, îmi plac expresiile de limbă pe care le folosește fără să știe că nu toată lumea le înțelege. La o clacă de porumbi, o bătrână îi amă-gește pe copii ca să-i facă să mai lucreze: „Cu mult umor ea inventa / Cimilituri cu miere-n glas / Şi cu pănuşi ne înfoia / Şi ne-amăgea că stă de mas.” Va să zică, îi îngropa în foi de porumb – și le promitea că rămâne, adică își așterne de mas peste noapte la ei, decurgând că le va spune povești până când adorm. Atenție: aceste lucruri se înțeleg de la sine la o lectu-ră atentă, nu trebuie traducere. Tot această bătrână: „Haideți copii, încă puțin, / Zece ştiuleți ne-au mai rămas / Să fie sacul iarăşi plin, / Că orele-au crescut în ceas…” Ce-o fi înțelegând o bătrână doldora de cântece și ghicitori prin expresia din ultimul vers – care în limba poeziei dă o metaforă superbă? – Oare vede ea ceasul ca pe o colivie în care cresc orele, ca pe o clocitoare? Nu cumva, însă, avem aici sensuri


Recenzii

mai adânci, vechi de când lumea dar șterse de teh-nicismul nostru? Cei vechi nu aveau „ora exactă”, de pildă, iar orele nu erau de atâtea minute ori secun-de, etc. Pur și simplu orele, sau horele, doar erau și se învârteau una după alta – delimitându-se, ca să zicem așa, orele unei zile, ale unui pătrar, ale unui conac, etc. Chiar în tinerețea mea (și a noastră, a tuturor) se spunea: sunt orele 9, sau au fost orele 11 – asta însemnând că ne aflăm în spațiul „horal”, în timpul horelor/orelor de la 9 (dintre momen-tul 9 și 10), sau că am depășit horele/orele lui 11. Ideea de „oră exactă” este un dulce paradox tehnic și condicăresc, ca și ideea de oră (la singular): ați putea spune, de pildă, „a fost clipa 9”? – Pentru că ora asta este, clipă. Arghezi este aproape științific zicând: „Prin aer timpu-i despărțit de ore / Ca de mireasma lor niște garoafe.” Intervenția unui ter-men nou, „ceas”, care a venit și cu obiectul (ce a luat locul orologiului, termen cu sens, cu „logos”) com-plică mult lucrurile. Oricum, bătrâna înțeleaptă de mai sus vrea să spună doar că se încheie orele unei perioade, s-au adunat aproape toate.

Raveca Vlașin scrie natural, la ea cuvinte-le și expresiile de limbă se împletesc cu neologisme cum s-ar amesteca în flora spontană de pe o colină crini ori orhidee ori alte flori aduse de peste mări și țări, la ea spectacolul poetic constă din neobosită răsturnare a vocabularului, ca într-o toarcere fără sfârșit. Poeta simte nevoie să-și numească aceste creații „frescă” – pentru că te cheamă acasă la ea, în odăi zugrăvite și iarăși zugrăvite peste zugrăveala veche, vrea să-ți arate, să te plimbe prin spații inte-rioare, să-și aducă aminte împreună cu tine de ce e vechi: bunici, bătrâni, unelte ancestrale, obiceiuri, cuvinte, expresii, jocuri. Multe din aceste poezii populare au melodia lor, pagini întregi de portative ritmând textul. Un fel de mixtum compositum fă-cut cu grijă – dar fără simțul echilibrului, ca și când echilibrul însuși ar strica, ar împuțina, ar „raționa-liza” această floră poetică ce tinde să cotropească timpul, sufletul, mintea… Şi de aceea recurg, une-ori, la lecturi de literatură populară: din dorința de a fi agresat, sâcâit; poezia înaltă de (prea) multe ori mă umilește prin mândrie, „mă bate la cap” – pe când aceasta, de acum, vrea doar să-mi bată în ini-mă. Uneori con-cordăm. Iar ca poezie pentru co-pii, cum se dorește, este întru totul onorabilă.

Citind Dicționarul etnologic bucovinean al lui Mihai Camilar

Monahia Elena SIMIONOVICI

Studiind atent și citând cu onestitate profe-sională alte lucrări științifice cu aceeași tematică (Fr. Dame, Teminologia populară românească; Ion Ghi-noiu, Dicționarul Obiceiurilor Populare; Georgeta Stoica și Paul Petrescu, Dicționarul de artă populară; Ion Godea, Dicționar Etnologic român), cercetătorul Mihai Camilar scoate la lumină comori ale spirituali-tății bucovinene într-o vastă lucrare (aproape 800 de pagini), publicată în 2015 la Suceava (Editura George Tofan): ,,Dicţionar etnologic bucovinean”.

În paginile calde și temeinic lămurite ale cu-vântului înainte, Argument, autorul, un distins cărtu-rar, iubitor al valorilor populare, motivează necesita-tea apariției acestei cărți, rod al cercetărilor din satele Bucovinei timp de 35 de ani.

Lucrarea „cuprinde câteva mii de termeni, cuvinte și expresii referitoare la întreg arsenalul ocu-pațional și spiritual tradițional: ocupații, meșteșuguri, arhitectură tradițională, instalații tehnice populare, biserici de lemn, port popular, datini și obiceiuri, săr-bători populare și religioase.” (p. 7)

Autorul a fost preocupat îndeosebi de cule-gerea acelor termeni și expresii locale care au figurat cândva în lexicul bucovinean și par a fi pe cale de dis-pariție. A intuit avalanșa de elemente străine care le-ar putea umbri pe cele autohtone, reliefând faptul că „în lada noastră de zestre zace dosit și dat uitării un corpus de valori superior artistic și spiritual celor de peste hotare.” (p.3) Socotește că acest corpus valoric ar trebui să devină subiect de studiu mai aprofundat pentru unele discipline umaniste, precum: etnogra-fia, folcloristica, antropologia, etnoistoria, lingvistica, sociologia.

Observator atent al istoriei și culturii po-pulare din acest spațiu, adevărat mozaic etnic, auto-rul explică prin realitatea etnoculturală dezvoltarea prolifică și generoasă a civilizației tradiționale mai puternică decât în alte areale carpatice. Așa și explică „terminologia complexă, inexistentă în alte părți din țară”. (p. 5) Îndeamnă să știm sau să ne amintim că cel mai mare folclorist și etnograf român, Simeon Florea


Recenzii

Marian, s-a născut, a cercetat și a scris în Bucovina. Un merit aparte al autorului este acela că nu

s-a mulțumit doar să selecteze acele cuvinte și expre-sii – unele chiar rare –, ci acolo unde ele defineau un obiect deosebit din domeniul comentat, să fie ilustrat și cu imaginea fotografică (după regula dicționarelor explicative), știut fiind că aceasta se imprimă mai ușor și mai lămuritor cititorului decât exprimarea aceleiași realități prin cuvinte.

Cercetătorul Mihai Camilar mărturisește că a folosit în lucrarea sa și termeni preluați din alte dic-ționare, „dar sursa principală de documentare mi-a fost marea carte deschisă a realității spațiului etnocul-tural bucovinean.” (p. 7)

Relevantă pentru profunzimea și seriozita-tea demersului științific al autorului este credința sa, dovedită prin paginile cărții, că „de la vremelnicia te-restră la eternitatea cosmică, bucovineanul și-a creat pentru propriile sale nevoi fel de fel de artefacte că-rora le-a dat denumirea conform cu funcționalitatea fiecăruia”. (p. 9)

Prima parte a cărții, Ocupații tradiționale, cuprinde termeni explicați ce se referă la meșteșu-guri, arhitectură tradițională, port popular, sărbători, datini și practici. Am ales, pentru bogăția semantică, cuvântul babă: „1. brazdă dublă de iarbă care se for-mează în timp ce cosașul se întoarce la locul de unde a început să cosească; 2. vas ceramic, tronconic, cu

peretele ondulat (mulat) având mijlocul fundului re-tras în interior, folosit la coacerea cozonacului; 3. va-riantă locală a cozonacului pentru Paști. ” (p. 19)

Am ales pentru adevărata poezie descrie-rea pomului de înmormântare: „La început, în spațiul bucovinean se obișnuia să fie un brăduț postat în fața casei, care era dus până la mormânt. Acesta era împo-dobit cu flori, cununi, cordele sau strămătură de culori diferite, alături fiind așezate pomenile. După ce creș-tinismul devine religie dominantă, bradul «păgân» este creștinat simbolizând veșnicia sufletului. Inițial, bradul se împodobea cu panglici multicolore și era dus în timpul înmormântării în fața crucii, fiind apoi înfipt pe mormânt. În Bucovina, credințele despre pomul de înmormântare sunt multiple. În unele sate se credea că acesta reprezintă o jertfă prin care se marca împăcarea decedatului cu Dumnezeu.” (p. 487)

A doua parte a Dicționarului este dedicată personalităților, studiilor, cărților, instituțiilor cul-turale cu profil etnologic, revistelor și publicațiilor. M-am bucurat să regăsesc în paginile cărții și pe pro-fesorul generației noastre – reputat cercetător și emi-nent cadru universitar –, Vasile Adăscăliței (p. 711), dar și pe cercetătorii Artur Gorovei, Dimitrie Gusti, Leca Morariu. Aceste nume ilustre sunt urmate de nume ale creatorilor populari, precum Alexandru Bi-direl – lăutar, Vasile Magopăț – meșter ceramist olar, Ilie Cazacu – rapsod și făuritor de instrumente popu-lare, Vasile Tomegea – învățător, publicist, editor de ziare.

Un loc aparte a rezervat Mihai Camilar revistelor, publicațiilor și periodicelor, dintre care amintim: Albina, Anuarul Muzeului Etnografic al Bu-covinei, Calendarul Societății pentru Cultura şi Litera-tura Română în Bucovina, Miorița, Şezătoarea.

Dintre instituțiile culturale de profil, scrie cu comprehensiune despre Ansamblul de cântece şi dansuri „Ciprian Porumbescu”, Muzeul etnografic din Câmpulung, Muzeul etnografic din Gura Humorului. (p. 755)

Ultimele pagini ale cărții cuprind o selecție din bibliografia pe care autorul a folosit-o.

Când am încheiat de răsfoit cartea, am în-cercat un sentiment aparte de bucurie. Ca studentă am participat la anchete folclorice, ca profesor am al-cătuit culegeri de creații populare din locurile unde am profesat, fiindu-mi de folos la realizarea lucrărilor de grad didactic.

Citind am retrăit clipele de încântare pe care numai cineva care s-a născut în sat și a cunoscut bo-găția spirituală a comunității rurale, dar și un iubitor de cuvinte vechi le poate trăi! Cu prețuire, mulțumim autorului Mihai Camilar pentru aceste clipe de alea-să bucurie intelectuală.


Din sens opus

În banca şcolară

Leo BUTNARU

La lecţia de geometrie, sigur că ne șopteam între noi, facultativ, în dincolo de manual și – par-don – respectul faţă de profesor. Ne șopteam des-pre cazuri, elemente, teme geometrice mai speciale, din alte materii și domenii. Odată, vorbeam șușotit despre sferele cerești, de armonia lor, când, ca din senin, tu ai pus abrupt problema:

– Dacă există nouă cercuri ale iadului, ele, cercurile – dar mai multe, probabil, – ar trebui să existe și în rai...

– „Rai uno”, răspunsei eu peiorativ, referin-du-mă la celebrul canal mass-media italian.

– Dar poate că în rai nu există cercuri, ţi-ai continuat tu gândul, de data aceasta renunţând de a te bosumfla.

– Poate că nu-s cercuri, ci... pătrate...– Cuburi sunt, cuburi, ca în cubofutu-

rism... În orice caz, futurismul există obligatoriu... – Bine că nu ai ajuns la pentagonofutu-

rism... Globalizare stil american și... dincolo, ai spus tu, prinzând deja firul ludic (... și fără a roși la pro-nunţia cuvântului futurism).

Credeam că aici, după ce trecuserăm în te-ritoriile sociologiei, ne-am fi putut opri sau am fi pu-tut schimba tema, însă tu ai continuat imprevizibil:

– Futurism paradiziac... Fleac... Mie nu-mi prea place, când dragul meu vorbește despre moar-te, începând-o încă din clasa a noua...

– Dar eu cred, iubito, că tu vei nimeri în rai... În ce mă privește, e mai greu de spus unde...

– Pentru că ai comis ceva eresuri?... ai în-

trebat tu jucăuș-bosumflată. – Am timp de aici încolo... Şi nu este exclus

să le... – Oricum, eu voi merge cu tine... Oriunde

va fi să ai repartiţia... La ce mi-ar trebui să văd raiul, îngerii fără sex dansând ca niște dudui de pe timpul regilor Ludovici?... Să văd puţulicii ăia de amorași, goi-goluţi, trăgând săgeţi în inimi nevinovate...

– Ţi-aduci aminte bancul despre asemăna-rea dintre defunctul stat sovietic?...

– Sigur că a nimerit în iadul statelor! – Bine, ascultă: asemănarea dintre statul

sovietic și Eros-amorașul, ţi-o amintești? – Nu-u-u... – Păi, ambii – cu curul gol, dar înarmaţi

până-n dinţi și băgându-se peste toată lumea cu de-claraţii de dragoste.

Aici tu ai chicotit destul de enervant pen-tru domnul profesor și el ne-a dat afară din clasă... Nu era pentru prima oară când absentam de la ge-ometrie... Pagubă în ciuperci... („Şi în cipici”, ai chi-cotit tu, deja în holul școlii.) Nu era pentru prima oară, draga mea, care nu aveai totuși unde ajunge decât în rai. Tu, Adolescenţă, – cuvânt introductiv în alte cuvinte, posibil chiar cuvântul-cheie, intro-ducându-se în vocabula-lacăt sau vocabula tainică despre întâia noastră încumetare senzuală: acolo, în banca școlară, alături de mine – tu, ridicându-ţi puţin-puţin înserarea mai sus de genunchi... Doar pentru atare păcat raiul nu este interzis nimănui, ne-prihănita mea Adolescenţă... Totuși...


Din sens opus

NESĂRUTATA

Mai mirosea încă a coniac scump și a scan-dal ieftin. Tot de la cei doi, mama sa și Vitregu, auzi-se vorba asta. Vitregu este, de fapt, numele lui nenea Vlasie, care trăiește în casa lor deja de vreo doi ani. Are și acoperișul lui, un apartament acceptabil, pa-re-se, pe care l-a închiriat pe bani buni unui funcţio-nar de la ambasada Braziliei. Sau, poate, a Bulgariei. Nu contează... Scandalul mai că se potolise, însă nu a urmat acalmia. Mașterul și cu mama ei se retrăse-seră în dormitor, unde, de obicei, li se schimbă brusc starea de spirit: de la indignare – la drăgăstoasă îm-păcare. Lera împinse roţile căruciorului, se apropie de comoda din ungherul camerei, luând de pe ea vaza de faianţă, pentru flori, dar goală acum (vază... porno!), punându-și-o pe genunchi, după care cârmi căruciorul, apropiindu-se de peretele dinspre dormitor, ridică un colţ al covorului, întoarse vaza cu gura la perete, apăsându-și urechea de fundul ei. Mama și cu Adoptivu (îi spunea oricum – Vitregu, Mașteru, Adoptivu... – adică, Nesuferitu) se împă-cau înfocat! Arcurile patului scârţâiau ba ritmic, ba alandala.

Gâfâind, Vitregu îi spune mamei: – Gata, ga-ta, ga-aa-ta, ne-am împăcat... ca

doi oameni inteligenţi... La care, de asemenea cu su-flare întretăiată, mama îi răspunde, încă necomplet satisfăcută de nivelul împăcării:

– Tu, in-te-li-i-gent?... Uf... Tu... in-te-li-gent?... Vai... de... capul tău...

– Şi de curul tău, rimează Mașteru, icnind de la izbitura sa voinicească în femeia de sub el, în mama ei, care nu protestează... Ci, pare-se, din con-tră, îl stimulează...

Bineînţeles, ea n-o considera pe maică-sa nici pe departe inteligentă. Mai curând, ar fi o gâscă cu ceva noroc la bărbaţi, dar cu mare nenoroc cu dânsa, fiica ţintuită în cărucior. Iar pe Vitregu mai-că-sa pare să-l ia ceva mai în serios, decât pe un alt nene, ce mai să-i ajungă și el tată mașter. Nu era om rău, dar ceva nu le ieșise la socoteală, lui și mamei. Cât despre Vitregu... A înţeles mai mult din aluzii, odată, când maică-sa chefuia cu amica ei de tinereţe, Felicia. Lăsaseră ușa deschisă la bucătărie, iar ea – întredeschisă pe cea de la camera ei. Așa că se auzea

destul de bine. La un moment dat, deja cam cherchelită de

ce beau ele acolo, maică-sa unde face: – Ei, spune-mi și tu, Feli, de ce p..la calului

e la fel de greu să trăiești cu omul pe care-l iubești, ca și să iubești omul cu care trăiești?

– Trăiești tu cu un asemenea om?... – Nu contează... Dar așa, mi-a venit mie

formula... (De fapt, conta: maică-sa se referea la Vi-tregu, cu care, ca alaltăieri, se certase și care spusese, nici pe departe prima oară, că nu mai calcă picior de-al lui în casa lor. Plecase. Dar avea să revină.)

– Un fel de paradox, parcă, spuse Felicia. – Zi-i cum vrei... Da ce, nu e interesant: că

e la fel de greu să trăiești cu omul pe care îl iubești, ca și să iubești omul cu care trăiești?...

– Ai citit undeva prostia asta?... – Nu, bre muiere ce ești tu, mi-a venit mie

așa, în scăfârlie... Ţie, uneori, nu-ţi vine?... – Ba da, îmi... – Hm... – Ne facem de cap... – Ce alta am face în plictiseala asta pizdoasă?– Te dai de grozavă... Ce te-a apucat să înjuri? – Așa m-o apucat. Pur și simplu, îmi place

să mai confund noţiunile, cum zicea sulă ăla de pro-fesor de sport al nostru... Ţi-amintești?...

– În liceu?... Parcă nu-mi amintesc... – Nu în liceu, bre Felicie, bre, că eu am fă-

cut și doi ani la universitatea de mâini și de picioare. Vroiam să ajung antrenoare... De ce?... De biliard, de boașe jucate între degete. Să testez, să testiculez capacităţile sportive ale tinerei generaţii de aur a pa-triei ce avea să trăiască în comunismul, pe care i-l construiam noi, babacii... O pu...

– Iu-hu-hu, da’ te-ai dezlănţuit, nu șagă... – M-am... pentru că mi-i scârnav pe su-

flet... Gata, nu mai beau bere, moleșește pișorcoasa asta... Iau o tărie. Sau un coniac, băga-i-ași în mă-sa pe iștia ce scumpesc băuturile...

– Mai încet, ne poate auzi Lera, zise musa-fira, după care se auzi închisă, trântit, ușa de la bu-cătărie.

Punctat de scârţâitul arcurilor pe care-l au-zea în burtica vazei de porţelan, Lera, fără să vrea, își declanșa a doua bandă a discursului conștiinţei sale, atât de atentă la ce se întâmpla dincolo de perete. Una n-o împiedica pe cealaltă și adolescenta își spu-


Din sens opus

nea – era cazul? – că problema noastră, oameni buni, e că suntem cu toţii niște creaturi neizbutite, nefe-ricite... Pentru că toţi suntem mereu restanţieri în faţa marilor probleme ale vieţii... – reproducea Lera, pentru sine, din memoria sa fabuloasă de adoles-centă ce nu stătea decât cu ochii la televizor, în cărţi, reviste și compu-ter. Din toate ce vedea, auzea, își imagina nu că în-ţelegea, ci învăţa multe, sintetiza, încât s-ar fi pu-tut spune că po-sedă, aproape, o hiperinteligenţă, de altfel – cazuri deloc rare prin-tre copiii ţintuiţi la pat sau care se pot mișca doar cu căruciorul. Mizerabila dăr-nicie a legii com-pensaţiei: dur privat de unele, prea de tot înzes-trat cu altele...

În mare, Lera se afla ca și într-un spaţiu virtual, sau în unul intermediar între cele două lumi delimitate, dar și întrepătrunse. Iar legităţile lumii virtuale sunt mult mai democratice, decât cele din lumea fizicului... Aici, totul e cu câteva trepte mai simplu și mai ușor, în planul receptării informaţiei sau comunicării-internet... Comunicare în care, din sinceritatea sau prostia ei, are, uneori, de suferit. Ca atunci când a comis imprudenţa să-i mărturisească unuia din interlocutorii ei ceva oarecum intim (nu, nu, la virtual-sex nu ajunseseră), iar ăla îi răspunse că, probabil, ar fi o handicapată, dacă până la cinci-sprezece ani nu se sărutase cu nimeni! Nici cu băieţi, nici cu fete, nici cu nenici, nici cu – de ce nu? – bu-nici? Ha, ha!... A plâns ziua sau noaptea întreagă... Iar interlocutorul obraznic nu a mai revenit cu me-saje-chat...

Așadar, Lera stătuse ca la un sfert de oră cu urechea lipită de fundul vazei de porţelan. Până la urmă, când mama, veselă, parcă, spuse:

– Totul e OK, cu alte cuvinte – cichi-puchi! ’Nţeles?

– Yes-s-s! răspunse Vitregu, sforăitul căru-ia, neamânat, răsună înfundat, în vază.

„Nici nu s-a dus la baie, animalul!” constată ciudos Lera, în sinea ei, punându-și vaza pe genunchi

și acţionând roţile căruciorului, pe care îl îndepărta de peretele-trădă-tor. Când să pună vaza la loc pe comodă, aceas-ta, cu porţelanul lucios, îi alunecă din mână, făcân-du-se ţăndări pe parchetul neaco-perit de covor din colţul odăii. Nu se sperie, ci doar se gândi că ar trebui să găsească altce-va, alt obiect care i-ar putea ţine loc de cornet acus-tic...

– Ce-ai mai stricat? întrebă mama ce apăru la scurt timp în cadrul ușii. Mama e din categoria femeilor cu pi-cioarele atât de lungi, încât ai putea crede că sânii nu le sunt decât... genunchii... Probabil, de aia și stă Vitregu pe lângă ea, în casa lor...

– Iată... vaza..., zise domnișoara, aplecân-du-se și încercând să ia un ciob-două de pe podele. Se înclină însă prea tare, încât se răsturnă din cărucior.

– Ai ascultat, nenorocito?... Vai de capul tău, zise mama, închizând ușa, fără a se apropia s-o ajute să se ridice.

Cu efort, ca totdeauna, se târî până la pat, reușind, cu mâinile ei – puternice, antrenate de nenorocire! – să urce, după care luă telecomanda, prinzând a butona, la întâmplare, canalele. [Ea zicea: canal(i)ele.]

Alteori, pentru a se autoîmbărbăta, parcă, își spune: „Ce bine e că nu trebuie să mă grăbesc nicăieri. Şi nici să aștept ceva anume. Pentru că a aștepta e tot un gen de grabă”. Din unele citite sau


Din sens opus

auzite (dar și... văzute?), Lera reţinuse că preascum-pa noastră realitate n-ar fi decât vis. Sau, la un poet: „Visare visând că visez”. Că, în viaţa aceasta-vis, ne pripim, suferim, facem carieră (sigur, asta n-o pri-vește și pe ea, Lera...), comitem fapte mari sau dem-ne de oprobriu, în timp ce, pur și simplu, dormim, nemișcaţi, înșelaţi de debordanta noastră imaginaţie aflată în deplină libertate. De altundeva mai reţinuse un gând deștept: că fericirea nu ar fi staţia terminus, ci modul de a călători. Ea, Lera, – și călătoria?... Să fim serioși... Iată de ce e mai predispusă să creadă că fericirea se întâmplă atunci, când omul nu are niciun fel de dorinţe, pe care ar trebui mereu să le – ptfu! – realizeze... Totul e mult mai simplu: fericirea nu în-seamnă decât absenţa nefericirii. Alias, nenorocirii. Dar ea, în cărucior, ce alta e decât o nenorocită?... În cazul ei nu poate fi vorba dacă „vreau” domină pe „trebuie” sau invers... Însă cel mai bine e ceea ce nu i se poate întâmpla nimănui: ești fericit atunci, când reușești să-ţi blochezi conștiinţa, pentru ca să nu-ţi treacă prin scăfârlie gândul la ceea ce ar fi fericirea... Bla, bla!... De om ce vorbește cu sine însuși. În dodii. În cărucior. Sau în jeţ, pe pat. Sau, pur și simplu, la podele.

Însă gândul Lerei nu poate să nu se reîn-toarcă la ei, mama și Vitregu, despre care, în sinea sa, repetă una și aceeași pereche de cuvinte: „Cana-lii sexopate!... Sexo… pătate…” Apoi, mamă-ma-mă, ce mai mănâncă Mașteru ăsta! E un gurman-doid, nu alta... Ca de pe altă planetă... E drept, se îndoapă pe banii lui. Graţie cărora nu trag foame nici ea cu maică-sa... De aia a și ieșit cam nasol acum vreo două săptămâni, când, cu adresa de la starea socială, ceruse voie, la telefon, să vină o jurnalistă de la PRO TV, să realizeze un reportaj. Vină, de ce să nu vină? Mai schimbă și ea, Lera, o vorbă cu lumea presei, mai... Însă reportera avea în gând și intenţie să tragă un crochiu lăcrimos, urlător la cer, despre suferinţa celor ţintuiţi în că-ruciorul de invalizi. A venit, se prezentă, le ispiti, pe ea și pe mamă-sa, dându-și seama că afundul cloacei nu era în apartamentul și destinele lor de la etajul doi de pe strada Lupoaica Romană. Mare problemă pentru PRO TV-ista, bovinistă cu oche-lari înguști-înguști. Ochelari... miopi! Puteai să-ţi zici că poartă ochelari din motivul că, prin clasa a treia, a citit cu aviditate „Mitrea Cocor” la lumina lanternei, sub plapumă, de teama părinţilor care-i

cereau să se culce la timp... „Mitrea Cocor” sau po-emele despre Lenin ale poeţilor prutonistreni... Şi cele despre Ceaușescu ale transprutenilor... Dar, de altfel, părea doamnă sau domnișoară de toată isprava. Deoarece, după expresia feţei, Lera price-pea că musafira-reporter își dăduse seama că a cam clacat în alegerea situaţiei. Prin urmare și, în fine, ca să iasă din situaţie, era nevoie de măiestrie în strategie, astfel că jurnalista (nu, nu meritase să-i spună, în gând: bovinista) ce ţinea înadins să arate a fiinţă stilată, îi făcu semn colegului cu camera pe umăr, retrăgându-se ambii. Şi amabil...

...După plecarea televizioniștilor, Lera s-a închis în baie, privindu-se îndelung în oglindă. (Vouă nu v-a venit niciodată, așa, să vă pocniţi – jneap! – din răsputeri propria mutră ce vi se înfă-ţișează în oglindă?...) Din oglindă, o fiinţă de com-poziţie umană incertă îi privea batjocoritor în ochi. O scruta cu cinism. Nu avea ochi s-o vadă! Îi răs-pundea cu aceeași monedă – batjocură, cinism... După care, îndelung, se masturbă și se potoli.

Iar acum, după ce mama o înjurase și ple-case, Lera se gândea ce să întreprindă. Coborî din pat, se târî până la ușa camerei, închise yala, pu-nându-i piedica. Din buzunarul din spate al căru-ciorului scoase o ţigaretă – un „Kent” – pe care o șterpelise din cutia Adoptivului. Aprinse. Trase un fum, două. Al treilea. Ameţi de-a binelea. Nu era un „Kent” clasic, ci o ţigară garnisită cu marihua-na... „Ah, Vitregule, uneori ești un nene mișto!”... exclamă în sinea sa Lera. Mai trase din ţigară. Mai...

Acolo, înlăuntrul ei, în viscere, în oase, ba chiar și în gânduri, parcă ar fi fost deja de plumb, otova... greu... Şi întunecat, întunecat... Cum ar fi nemișcarea. Ei, a Lerei.

A-a, în ce privește scârţăitul arcurilor... Păi, problema aia... Ptfu-u, fumul de „Kent” pre-parat în mod special... Da, în mintea ei, construită eclectic, din informaţia și experienţa în spaţiu în-chis, cu televizor, cărţi, internet, Lera consideră că nu există o altă temă mai mitologizată, decât cea a încleștărilor carnale. Ptfu-u... Despre viaţa sexuală, de regulă, oamenii fabulează... Niciodată de la ni-meni nu vei auzi un răspuns onest... Asta e.

– Ah, Vitregule, uneori, ca un tată adevă-rat, ești miș... to... Da, Adoptivule, s-ar putea... De ce nu?... Pentru că eu încă nu am fost sărutată... de vreun bărbat... Niciodată...


Prin Anatolia, din Erzincan (X)

Marius CHELARU

Jurnal de călătorie

Pictură, caligrafie, istorie

Istoria lumii Orientului înseamnă și o su-medenie de nume de înţelepţi, fiecare cu rolul, cu aportul lui la conturarea civilizaţiei din care a făcut parte. Nici Turcia nu face excepţie. Unul dintre aces-te nume este al lui Badiuzzaman Said Nursi1, care a prins multe dintre schimbările de la început de secol XX, a vieţuit până către zilele noastre, între 1873-1960.

În 2002 la noi apărea, cu titlul Epistolele Luminii, o selecţie din opera sa, cu care atunci am avut un prim contact2. La Erzingean, am văzut întâi în librării, apoi într-o expoziţie interesantă, cât de cuprinzătoare e de fapt opera sa. Pe scurt, a fost un cărturar care a trăit ultimele clipe ale Califatului și Imperiului Otoman, ascunzând în inima lui lacri-mile sfârșitului unei lumi care s-a prăbușit în vâl-toarea timpului. În locul ei apărea una nouă, care începea cu republica condusă de Kemal Atatürk.

În faţa acestor evenimente pe care le-a per-ceput în felul său, Said Nursi, odinioară binecunos-cut concetăţenilor, s-a retras din viaţa publică. Din 1925 a fost exilat în Anatolia, în satul Barla, din Is-parta, apoi a pătimit ani de închisoare, privaţiuni. Toate s-au terminat în 1949. A rămas în Isparta și, dat fiind că erau mai multe partide, i-a îndemnat pe oameni să sprijine și să voteze Partidul Democratic. Pornind de la ideea că cel mai mare pericol e comu-nismul, a sprijinit orientarea pro-vest a acestui par-tid. A considerat că musulmanii și creștinii trebuiau

1 Badiuzzaman – Minunea timpurilor, Said – stăpîn.2 Badiuzzaman Said Nursi, Cuvinte. Din opera Risale-i Nur (Epistolele Luminii), traducere George Grigore, București, 2002, în Convorbiri Literare, decembrie 2002.

să se opună împreună comunismului, corespon-dând în acest sens cu personalităţi ale vremii, între care Papa și Patriarhul Bisericii Ortodoxe din Istan-bul. Pentru tinerii din jurul lui existenţa începea să se desfășoare pe alte coordonate, valorile venind din Europa către Bosfor, năruind cu zgomot treptele pe care se construia înainte vreme ordinea în Imperiul lui Osman, a cărui dispariţie, pentru el, a fost o grea lovitură, deși îi criticase tarele.

Nu doar Turcia, ci întregul orient islamic era zguduit atunci de puternice prefaceri. Era, cum știm, epoca lui Lawrence „al Arabiei”, a formării altor „zone de interes” în lumea de poveste a be-duinilor și dervișilor. Se petreceau întâmplări care ameninţau să le distrugă străvechile layal as samr3 petrecute, după un quayl4 cu a lor adil, tovarășă de kadjaveh5, între ruinele vreunui awasim6 în care cân-tau isprăvi de pe vremea lui începuturilor Profetului, a timpurilor lui Hassan-i-Sābbāh7, bătrânul munţi-lor și a prietenului său ’Umar Ibrāhīm al Khayyāmi Gijat ad-Din Abū-l-Faht, mai cunoscut nouă ca Ommar Khayyam. Prin vechile medrese începea să bată tot mai des, mai apăsat vântul dinspre Europa și America.

Farsang8 după farsang totul se schimba. Ci-tind traducerea în limba română scriam că aceia au

3 Noapte petrecută în povești, evocând fapte de vitejie, versuri, tot felul de legende.4 Joc care consta în îngroparea unei pietre sau altui obiect în-tr-o grămăjoară de pămînt. Jucătorul o desparte în două cu mîna, ghicind unde e obiectul.5 Gen de lectică, formată din două leagăne așezate pe cămilă.6 Înainte de Harun al Rashid: thugur - fortăreaţă.7 Conducătorul celebrei secte a Hassissinilor, termen de la care, se spune, derivă cuvântul asasin.8 Veche unitate persană de măsură = 5250 m.



fost anii în care, văzînd cum lumea pe care o știa se destrăma sub ochii lui, Badiuzzaman a scris Risale-i Nur, pentru a servi cauza Al Qur’an-ului, a credinţei, amintindu-le celor care cred în Allah, că „toate fa-cultăţile ce i-au fost oferite omului, nu i-au fost ofe-

rite spre a fi folosite în această viaţă lumească… ci pentru… viaţă veșnică” (Al nouălea cuvânt, capitolul al doilea, a treia observaţie).

După opinia lui, una dintre cauzele decli-nului islamului în Turcia constă în pierderea, defor-marea sensului credinţei, fapt pus de autor pe seama atacurilor ateismului, materialismului și altor forme de diriguire a vieţii sociale, din afara credinţei, care acţionează în direcţie greșită, considerându-se în mod fals că ar face-o în numele știinţei și progresului. De aceea este nevoie de un drum prin/ spre credinţă, care să dea răspunsurile cerute de omul modern. În scrierile sale pune adesea în faţă, în viziune proprie, multiplele planuri ale „credinţei” și „necredinţei”, din perspectivă islamică. Argumentează, de multe ori sprijinindu-se pe versete din Coran, adevărurile subsumate credinţei, de la existenţa lui Dumnezeu la explicarea existenţei omului în univers. Prin in-termediul unor scurte povestiri, în limbaj accesibil, Said Nursi dorește să arate cum descoperirile legate de lumea înconjurătoare, dar și de cea din interiorul corpului nostru, pot fi coroborate pentru întărirea credinţei. Mulţi comentatori consideră că Epistolele

Luminii9, operă singulară din multe puncte de vede-re în peisajul islamic, au contribuit la revitalizarea credinţei în lumea musulmană.

În Erzingean era, aşadar, în acele zile, o expoziţie de pictură, caligrafie şi carte (şi o impresi-

onantă ediţie de lux în treisprezece volu-me a operei lui Said Nursi) organizată sub supravegherea unei personalităţi a orașului, domnul Refat Kavukciu.

Cum am intrat, ochii mi s-au oprit pe o vitrină în care erau câteva minunate caligrafii. Apoi am văzut silu-eta ușor aplecată a lui Refat Kavukciu și gândul m-a dus la lecţiile mele de cali-grafie cu un mare caligraf de origine irakiană, de loc din Bagdad, trăitor la Paris de ani buni, Ghani Alani10, fost discipol al maestru-

lui Hashem Muhammad al-Baghdadi11… M-am uitat la acele foi pe care literele se

așterneau măiestrit și mi-am amintit ce am discutat cu Ghani când încercam să prind câtuși de puţin din tainele caligrafiei arabe. Îmi spunea că în Bagdad, în copilăria sa, învăţarea caligrafiei nu era doar pentru elite. Pe la 7-8 ani s-a dus la medresa, și, atent îndru-mat de un învăţător, care nu separa studiul religios de alte discipline, s-a antrenat cu râvnă copiind ver-sete din Coran.

9 În cele peste șase mii de pagini sunt secvenţe/ tratate ca: Asa-yı Musa/ Toiagul lui Moise, Sözler/ Cuvinte, Mektu-bat/ Scrisori, Şualar/ Torţe, Lem’alar/ Iluminări, İşaretu›l-İ›caz/ Semnele inimitabilităţii, Sikke-i Tasdik-i Gaybi/ Calea aflării adevărului Tainei, İman ve Küfür Muvazeneleri/ Para-lele între credinţă şi necredinţă ș.a.10 Poet, caligraf, unul din cei mai importanţi maeștri caligrafi contemporani, moștenitor al tradiţiei școlii din Bagdad, năs-cut în 1937, locuiește la Paris din 1967. Am publicat un inter-viu cu el în revista „Poezia”, 2011 primăvara.11 Hashem Muhammad Al Baghdadi (1917-1973), supranu-mit și Hashem al-Khattat, născut în Bagdad. A primit diplo-ma de caligraf de la Mulla Ali al-Fadli, în 1943. A studiat în Egipt, Turcia ș.a. Considerat între cei mai renumiţi caligrafi arabi.



Am intrat în vorbă cu domnul Refat Ka-vukciu despre Said Nursi întâi, apoi despre caligra-fia din lumea literelor arabe, despre caligrafia ruq’a, folosită în publicitate/ tipografie, thulûth, folosită în arhitectură și manuscrise12. Am ales-o pe ulti-ma. Despre diversele stiluri despre care învăţasem și de la Ghani, naskhi13, diwâni, djali-diwâni, ruq’a, ta’lîq…

Înainte de trece să văd tablourile care ilus-trau viaţa cărturarului Said Nursi am pipăit cu pri-virea cele câteva calamuri14 (introdus ca instrument de scris în secolul al X-lea, de Ibn Muqla15) ale lui Refat Kavukciu. Apoi m-am uitat la tablouri, amin-tindu-mi vocea lui Ghani care îmi vorbea despre un episod din viaţa lui: „un om din popor” povestea „despre înălţarea (le Mir’aj) Profetului la cele șapte ceruri la cele șapte ceruri; ajungând la al patrulea cer, profetul Mohamed a auzit niște scârţâituri. Atunci îl întrebă pe Arhanghelul Gavriil, care îl însoţea, ce-a fost. Arhanghelul i-a răspuns că acele scârţâituri veneau de la calamurile îngerilor care fuseseră în-sărcinaţi să scrie faptele pământești ale oamenilor.” Arătându-mi cum se dă suflet literelor caligrafiate, Rhani îmi șoptea „acest strigăt al stufului era pentru noi foarte emoţionant, era în același timp suferinţă și bucurie.”

Despre ceai şi ayran

„Fiecare ceașcă de ceai are propria individuali-tate, e rezultatul unei armonii irepetabile între apă și foc, întruchipează o tradiţie unică, are o poveste de spus, care e numai a ei, șie menită să conţină fru-museţe pură”

Okakura Kakuzo, Cartea ceaiului

12 La începutul secolului al XI-lea se folosea ceea ce se numea al-aqlam al-sittah („Cele șase mâini/ Cele șase scrieri cursi-ve”); adică cele șase stiluri de scriere, denumite Naskh, Thu-luth, Muhaqqaq, Rihani, Tauqi, Riqa.13 Naskh (s-ar putea traduce a scrie, a transcrie); în timpurile dinastiei selgiucide acest tip de scriere era folosit în Persia pentru scrierea uzuală, în corespondenţă, dar și la scrierile li-terare. Se consideră că Ibn Muqla (885/886 – 939/ 940), soco-tit cel mai important caligraf al lumii islamice, a dezvoltat-o și pe aceasta și altele. A deţinut funcţii importante, chiar și de vizir, în califatul abasid din Bagdad. Exisă voci care îi atribu-ie, eronat, toate cele șase stiluri.14 Instrument din stuf folosit de caligrafii arabi.15 În Khatibi, Abdelkebir, Sijelmassi, Mohammed. The Splen-dour of Islamic Calligraphy, Thames and Hudson, London, 1977, despre caligrafia arabă: „Ibn Muqla a definit principiile generale ale acestei discipline: limpede distincte de formele geometrice în ce privește mișcările lor pe orizontale, vertica-le, oblice și curbe; păstrează linia fermă dar relaxat când porţi tocul în așa fel încât linia să nu arate nici un semn de tremur.

Ceaiul este asociat de multe ori în mentalul colectiv mai ales cu Orientul îndepărtat, și în speţă cu China sau Japonia. Dacă ne ducem, spre China, atunci ne gândim la Lu Yu (pinyin16: Lù Yŭ) (733–804), înţeleptul care a scris Chájīng, supranumită Biblia ceaiului, prima carte despre cultivarea, pre-pararea și cum se bea ceai. Dacă ne îndreptăm spre Arhipelagul Nipon, gândim la Zen, la „Calea ceaiu-lui”, cha-dō, ceremonia ceaiului, cha-no-yu, pentru prepararea ceaiului verde, mat-cha. Şi, desigur, la Sen no Rikyū (1522 – 1591) sau Okakura Kakuzo (1862 – 1913; Okakura Tenshin, pentru japonezi. Editura „Cartea vremii”, din București17, publica în 1927, în traducerea lui Emanoil Bucuţa - între altele, fondatorul și directorul revistei „Boabe de grâu”, în-tre 1930-1935 – Cartea ceaiului18, a lui O. Kakuzo).

Ceaiul, căruia arabii îi spun spun shāy, per-sanii chai, este preţuit și de turci, care îi spun çay (se pronunţă „ceai”). De altfel, deși a devenit foarte po-pular și consumat „la scară” aici nu de mult, turcii sunt printre primii (dacă nu chiar primii, de multe ori), la consumul de ceai pe cap de locuitor.

Deși de regulă aici e preţuit ceaiul negru, mai ales, am întâlnit diverse sortimente, dar nu pot spune cât de răspândit e consumul lor. Deși nu sunt considerate ceaiuri „adevărate”, sunt și sortimente din mere (elma çayı) sau, cu gândul la ce am vorbit mai sus despre bătrânul urmaș al unui tătar rămas în Turcia, Ari Sagîr, (kuşburnu çayı) ș.a.

Ceaiul este oferit și ca simbol al ospitali-tăţii.

Şi la turci modul de preparare, deși poate nu este atât de elaborat și sofisticat ca la japonezi, este interesant. Se prepară în două recipiente, să zi-cem două ibrice înalte (çaydanlık), destinate special pentru asta. Într-unul se face un ceai concentrat, ce-lălalt este cu apă fierbinte, mai mult. Apoi se toarnă în ceșcuţă sau, mai ales, în păhărele care seamănă cu

16 Pinyin (pīnyīn), ad. litt: a pune [sunetele] laolaltă/ împre-ună. Sistem de notaţie fonetică și transliterare cu caractere romane) din mandarina standard. A înlocuit alte sisteme precum Wide-Giles sau Bopomofo. Zhùyīn Fúhào, ad litt.: Simboluri pentru adnotarea sunetelor, prescurtat zhuyin, e cunoscut și cu numele de bopomofo, după primele litere din alfabetul fonemic chinez.17 Ediţia a doua a apărut la Chișinău, Editura Cartier, 2006.18 Editată de G.P. Putman’s Sons, London and NY, în 1906 (care cuprinde capitolele: I. The Cup of Humanity, II. The Schools of Tea, III. Taoism and Zennism, IV. The Tea-Room, V. Art Appreciation, VI. Flowers, VII. Tea-Masters). Cartea, reeditată (traducere din engleză: Irina Holca), Editura Nemi-ra, 2008, era semnalată, în 1927, de Mircea Eliade, în ziarul Cuvântul, nr. din 13 februarie. (Textul lui a fost republicat în Mircea Eliade, Cartea ceaiului, în Itinerariu spiritual, Scrieri de tinereţe, 1927, București, Editura Humanitas, 2003, p. 75.)



cele în care bem noi ţuica (în așa fel încât se poate vedea culoarea lichidului), și astfel, prin dozaj, după preferinţă, fiecare poate să aleagă cât de tare vrea ceaiul, koyu, adică tare, negru, „întunecat” sau mai diluat, açık – mai „limpede”. În Crimeea în ceai se puneau un fel de „bombonele” de zahăr pudră, „șe-ker bombon”; în Turcia se folosește, din ce cred, mai mult kesme şeker, zahăr de sfeclă.

*Am băut ayran prima dată când lucram în

portul Constanţa, de la nișe colegi tătari sau turci. Apoi în Bulgaria, la Sofia și Blagoevgrad, după ani și, acum, în Turcia din nou. De altfel, este o băutură apreciată în mai multe ţări din jurul Turciei, până în zonele care înainte erau denumite Levant.

În funcţie de locul în care te afli și pe cine întrebi există tot felul de legende/ variante despre is-toricul ayran-ului. Unii spun că ar fi preluat de la arabi, alţii că, de fapt, neamuri turce au preluat mo-dul de preparare de la indieni care, de cine mai știe de când, de milenii, beau o astfel de băutură, pe care o numesc „lassi”. Alţii spun că oricine ar fi făcut-o, de oriunde ar proveni, trebuie că erau neamuri de no-mazi sau care trăiau în zone aride, pentru că ayran-ul e foarte bun pentru zilele/ zonele cu temperaturi ridicate. Poate că erau păstori, cine știe. Cert este că ayaranul conţine sare, nu multă, dar atâta câtă este favorizează păstrarea iaurtului nefermentat și, mai mult, reţine apa în organism. Menta din ayran, ia-răși, în doză bine calculată, creează o senzaţie de

prospeţime. Se bea în varii situaţii, fie ca un fel de răcoritoare, fie la o masă cu mâncăruri picante.

Ayran-ul, în puţine cuvinte iaurt cu apă, sare și mentă, este o băutură apreciată în multe lo-curi în Orient.

Iftar, înainte de plecare

Am povestit câte ceva din ce am văzut în Turcia, în fa-milia lui Halil, și în altele. Ne-au primit între ei, ne-au arătat cum trăiesc, cum muncesc cu toţii, cum se înţeleg ca o familie. Ne-au ajutat să înţele-gem mai bine Erzingean-ul și Anatolia, să ne apropiem și al-tfel de mentali-tatea, de istoria și prezentul, de felul de a fi al turcilor.

În ul-tima seară, la ultimul nostru

Iftar al nostru din această călătorie în Turcia, ne-am întâlnit din nou, ca niște prieteni de când lumea, în casa familiei lui Halil. Vorbeam despre unii oameni, și despre membrii familiei lui, pe care îi întâlnisem, ca despre vechi cunoștinţe.

Am plecat de acolo păstrând multe în ini-mă – oameni, locuri, cărţi, întâmplări.

Sunt multe altele de spus despre ţară, des-pre minorităţi – istoric și prezent –, despre politică, despre statul laic „kemalist” (de la dispariţia Impe-riului Otoman până azi) versus discuţiile legate de religie. Iar anii din urmă, nu doar încercarea de puci și ce a urmat după, au relevat asta. Parte le-am vă-zut și le-am înţeles la faţa locului. Am ales însă de data asta să scriu anume despre această călătorie în Turcia și pentru Erzingean și oamenii de acolo. Er-zingean este un oraș cu un trecut bogat, și cu un pre-zent pe care oamenii îl fac să fie interesant. Şi, poate că ce definește comportamentul acestor oameni, nu în ultimul rând, e o frază spusă de cineva sau citi-tă undeva cât am fost în Erzingean: „Dacă nu este muncă, nu-i nici fericire.”

Revista este membră a AsociaţieiRevistelor şi Imprimeriilor Literaredin România (A.R.I.E.L.).

Apare cu sprijinulConsiliului Judeţean Suceava,sub egidaBibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava.

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări ale artistului plastic Silviu Oravitzan.

autografAdrian Alui Gheorghe – Călcâiul ..........................................................................................................................................1aforismeGheorghe Grigurcu – „A vorbi despre modestia inteligenţei” ........................................................................................2jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Cum a devenit USR partid în 2016!...................................................................................................3poesisŞerban Chelariu – Şi totuşi ......................................................................................................................................................5Menachem M. Falek – Esenţa iubirii ....................................................................................................................................9Lucia Olaru-Nenati – Poeme ................................................................................................................................................13Gheorghe Vidican – Un interior glisant ..............................................................................................................................15profilAdrian Dinu Rachieru – Mihai Cimpoi şi „grila ontologică”..........................................................................................18cronica literarăTheodor Codreanu – Poezia plânsului arheic..................................................................................................................23Ioan Holban – Lumea sub umbra lui Cain ........................................................................................................................27Constantin Cubleşan – Inventator al monadologiei (Lucian Vasiliu) ............................................................................31Rodica Mureşan – „Obiecte psihice” sau retorica golului şi a solitudinii ...................................................................33refluxAlexandru Ovidiu Vintilă – Radu Mareş. In memoriam ..................................................................................................36aide-memoireDaniel Pişcu – O istorie canonică în versuri a literaturii române (I) ..............................................................................37cadranVasile Andru – Hieratismul graiului românesc ...................................................................................................................38carnete criticeCornel Ungureanu – Geografii literare. Ion Druţă şi Paul Miron..................................................................................43recuperăriNicolae Cârlan – O zodie luciferică: Anul 1956 în viaţa şi activitatea poetului Nicolae Labiş ..........................47Ion Filipciuc – Un pribeag polon – Boguslaw Kuczynski ..............................................................................................53eminescianaN. Georgescu – Receptarea ziaristicii eminesciene (IV)................................................................................................61evenimentDoina Cernica – În Atena Congresului Mondial de Filosofie. Aristotel – 2400 de ani de la naştere ...............65prozăMarian Drumur – Fiecăruia ce se cuvine...........................................................................................................................68Constantin T. Ciubotaru – Statui decapitate .....................................................................................................................70chipuri şi priveliştiLiviu Antonesei – Când poezia vine din Banat ................................................................................................................73contrapunctIsabel Vintilă – Femei răspântii imprevizibile.....................................................................................................................75apostrofMagda Ursache – Exilul: durerea, revolta, „dorul-dor” ..................................................................................................77opiniiPetru Ursache – „Peceţi în cartea ţării”...............................................................................................................................80recenziiN. Georgescu – Raveca Vlaşin. Scrisul ca deprindere..................................................................................................86Monahia Elena Simionovici – Citind Dicţionarul etnologic bucovinean al lui Mihai Camilar...............................87din sens opusLeo Butnaru – În banca şcolară...........................................................................................................................................89jurnal de călătorieMarius Chelaru – Prin Anatolia, din Erzincan (X) ............................................................................................................93

DIRECTOR:

Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:


REDACTORI:

Sabina FÎNARUIsabel VINTILĂ

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Mircea A. DIACONUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUCIon BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Ilie LUCEAC (Cernăuţi)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: [email protected]; [email protected].

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4, 720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Serie nouă

Anul XXVII

Nr. 7 – 8 (305 – 306)


Serie nouă

Anul XXVII

Nr. 7 – 8 (305 – 306)


Date post:	28-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

Serie nouă Anul XXVII · 2016-09-06 · Ioana d’Arc (Fecioara din Orleans), mai românizată, cu...

Documents